PORTOFOLIU

INDIVIDUAL

Coordonator ştiinţific:
Student:

Cluj-Napoca
Anul 2012-2013

1
 CUPRINS

Exerciţii de redactare..................................................................................................pag. 3-4

Fişe de reflecţie personală..........................................................................................pag. 5-6

Eseu de tip argumentativ( Pedeapsa cu moartea este preferabilă închiderii pe viață, ținând
cont de faptul că pedeapsa cu închisoarea are ca scop reabilitarea infractorilor.)........pag. 7-10

Referinţe bibliografice................................................................................................pag. 11

Declaraţie....................................................................................................................pag. 12

2
EXERCIȚII DE REDACTARE

1.Reflecții personale asupra alegerii carierei

Sunt motivată deoarece găsesc absolvirea unei facultăți o metodă mai ușoară de a găsi un
loc de muncă care îmi poate aduce un anumit potențial material. Motivația mea pentru a studia
știintele sociale este aceea că la sfârșit voi fi capabilă să interacționez mai bine cu societatea.

Mă simt responsabilă pentru împlinirea viitorului meu astfel am ales să mă duc la o facultate
și doresc să aflu lucruri noi. Absolvirea unei facultăți îmi poate aduce recunoaștere, succes, dar în
principal, împlinire profesională.

2. Idei din textul lui Vintilă Mihăilescu – Scutecele națiunii.

Sunt de acord cu ideile prezentate de Vintilă Mihăilescu în articol deoarece tehnicile culturale
de creștere și educare a copiilor în țară transformă copiii în adulți care au preconcepții despre diferite
lucruri, cum ar fi deschisul geamului în autobuz, mai ales vara când este cald. Dacă vreunul din
pasageri are ideea ”revoluționistă” de a deschide geamul, oamenii protestează împotrivă, pe motiv
că ”trage curentul”. Aceasta problemă este întâlnită atât de des în țara noastră și atât de puțin în
celelalte încât s-a ajuns la concluzia că a devenit o ”boală națională”. În India de exemplu, toate
autobuzele circulă cu toate geamurile deschise și pe nimeni nu ”trage curentul”.

În România, conform unor ”studii comparate referitoare la tehnicile culturale de creștere și

educare a copiilor”, se menționează tendința de exagerare în privința îngrijirii copiilor. Nici o societate
nu ”își împachetează copilașul ca pe un salam și îl țin așa, strâns înfășat, până hăt târziu”, din contră,
în alte state părinții nu sunt la fel de conservatori, călătorind cu copilul peste tot fără ca acesta să
pățească nimic. Acest lucru nu este benefic deoarece devenind adult, un om nu poate renunța la
”edenul protejat al copilăriei”.

3. Conform standardelor APA redactați o listă bibliografică.

Atkinson, R. L., Atkinson, R. C., Smith, E., Bern, D. (2002). Introducere în psihologie. București: Editura
Tehnică.

Bakhtine, M. (1984). Esthetique de la creation verbale. Paris: Gallimard.

Cristescu, G., Roman, R.(coord.). (1999). Comunicarea profesională. Timișoara: Editura Mirton.

Bondoir, A. (1972). La methode des tests en pedagogie. Paris: P.U.F.

Durkheim, E. (2002). Regulile metodei sociologice. Iași: Editura Polirom.

Buzărnescu, S. (1999). Sociologia civilizației tehnologice. Iași: Editura Polirom.

Chelcea, S. (1975). Chestionarul în investigația sociologică. București: Editura stiințifică și

enciclopedică.

3
Boboc, A. (1999). Hermeneutică și ontologie. București: Editura didactică și pedagogică.

Chelcea, S. (2001). Metodologia cercetării sociologice. București: Editura economică.

Culic, I. (2004). Metode avansate în cercetarea socială. Iași: Editura Polirom.

4. Redactarea dovezilor pentru portofoliu conform fișei de lucru din Unitatea 7.

Orice pozitie luată trebuie să fie susținută, iar primul lucru făcut este întelegerea temei
alese, pentru a putea selecta bibliografia. Aceasta este de două feluri. Bibliografia primară este
interviul, fotografii sau documente originale pe când cea secundară prezintă informație deja
procesată de altcineva, studii.

Astfel bibliografia primară pentru eseu este LeBoeuf , D. (n.d.). Race and the death penalty. Salvat la
data de 8 ianuarie 2013, de pe adresa:
http://www.prisonpolicy.org/scans/aclu_dp_factsheet4.pdf. care arată date statistice despre
situația în cauză iar cea secundară este mai complexă datorită studiilor interpretative ale temei:

Hapca, S. (2010). Controversa constituționalității pedepsei cu moartea. Salvat in data de 7 ianuarie

2013, de pe adresa: http://drept.unibuc.ro/dyn_doc/publicatii/revista-stiintifica/controversa-
constitutionalitatii-pedepsei-cu-moartea.pdf

Poenaru, I. (1994). Pedeapsa cu moartea: “pro” sau “contra”. Argumente actuale impotriva pedepsei
cu moartea (p.136-161). Bucuresti: Editura Lumina Lex. Beccaria, C. (2007). Despre infractiuni si
pedepse. Despre pedeapsa cu moartea (p.175-191). Bucuresti: Editura Humanitas.

Salant, J. (2009). Death Penalty Discriminiation. Salvat in data de 8 ianuarie 2013, de pe adresa:
http://www.cbsnews.com/2100-201_162-550986.html

Dieter, R. (1998). Black defendants and the race of the victims. Salvat in data de 8 ianuarie 2013, de
pe adresa: http://www.deathpenaltyinfo.org/death-penalty-black-and-white-who-lives-who-dies-
who-decides#Black Defendants and the Race of the Victims

Această bibliografie este bazată pe surse cum ar fi observația, experimentul, interviul dar și
experiența unor autori.

4
FIȘE DE REFLECȚIE ASUPRA ÎNVĂȚĂRII

1.Care sunt dificultățile tale de adaptare la mediul universitar?

Un prim obstacol în adaptarea la mediul universitar este scăderea autorității părintești

și obținerea independenței mult dorite. Faptul că timp de 18 ani am locuit împreună cu
părinții este dificil să mă adaptez la o viață în care sunt independentă, unde îmi fac singură
programul; o viață în care părinții nu mai au autoritate doar parțială, în weekend-uri când plec
acasă, iar atunci sunt ocupată cu activități pentru facultate. Viața în familie s-a schimbat
complet iar acest lucru este un obstacol în adaptarea la mediul universitar.
De asemenea liceul a fost mediul social în care
petreceam 6 ore pe zi, după care plecam acasă până a doua zi dimineața. Chiar daca eram
într-o clasă nouă, elevii se cunoasteau între ei din cauză că orașul era mic, dar în mediul
universitar am fost repartizată unei grupe unde mai mult de 50% dintre studenți sunt din alte
orase ale țării. Acesta a fost un impediment pentru că a trebuit să accept cu totul alte obiceiuri
și a trebuit să construiesc alte relații de prietenie, de data aceasta cu persoane total
necunoscute.

Un obstacol la fel de relevant este mărimea distanței dintre profesor și student. În

liceu profesorii mă cunosteau personal și puteam cere sfaturi, ajutor, dar în facultate relația
dintre profesor-student este una distantă din cauza numărului mare de studenți. Orarul este
un obstacol deoarece este haotic, majoritatea cursurilor nu sunt consecutive, având pauze de
câte 2/4 ore între ele. Acest lucru mă face să îmi pierd ritmul și nu mă mai pot concentra
asupra învățării, deoarece simt că nu îmi ajunge timpul pentru toate lucrurile necesare.

2. Competențele și abilitățile pe care trebuie să fie dezvoltate în secolul 21. Accesați

documentul Competențe și abilități necesare în secolul al XXI-lea pentru reflectarea
asupra acestor abilități.

În secolul 21 este nevoie ca fiecare persoană să posede un anume set de competențe și

abilități fără de care nu poate trăi. Câteva dintre acestea, strict necesare, sunt competențele de
comunicare, realizarea și întelegerea unei comunicări eficiente pe cale verbală, scrisă sau
multimedia; gândirea critică, adica exersarea gândirii în vederea realizării alegerii complexe;
capacități de colaborare, adică lucrul în echipă și adaptarea la diverse roluri și
responsabilități.

3. Accesați imaginea interactivă a biroului unui student,Realizați o prezentare a

propriului spațiu de lucru.

Spațiul de lucru ar trebui să fie locul unde ne simțim cel mai bine să studiem, să lucrăm,
fără a fi deranjați. Biroul la care lucrez, propriul meu spațiu de lucru este ordonat astfel încât
atunci când am nevoie de un instrument de lucru să îl găsesc în același loc unde l-am lăsat.
Calculatorul asezat în partea stângă a biroului este folosit pentru a aduna date atunci când am

5
nevoie pentru diferite proiecte. De asemenea îl folosesc pentru a urmări orarul sau noutăți
despre facultate.

Suportul pentru creioane și pixuri este chiar lângă calculator, fiind o poziție
avantajoasă pentru mine, pentru că ajung repede la instrumentele de scris atunci când am
nevoie. Pe lângă orarul stabilit pe calculator, în spațiul de lucru am un carnețel în care
însemnez cu o seară înainte tot ce am de făcut a doua zi și în funcție de gradul de rezolvare a
însemnărilor, le elimin din listă. Dacă studiez dintr-o carte sau un articol, aceasta este tot
timpul pe birou, cu însemnările necesare pentru înțelegerea rapidă a textului. La fiecare carte
citită scriu rezumatul pe coli de mărime mică pentru a ține minte ceea ce am citit și astfel
acestea au fost poziționate strategic în partea dreaptă a biroului într-un suport de unde pot fi
accesate ușor.

Desigur, orice spațiu propriu de lucru are nevoie de accesorii personale, care fac
spațiul primitor și confortabil. Astfel pe birou sunt așezate poze cu familia și prietenii dar și
telegrame primite de la acestia care îmi amintesc de momentele plăcute.

4. Despre etapele redactării unui text.

În unitatea 4 am aflat informații importante despre etapele redactării unui text.

Planificarea textului este una dintre etape. Aceasta presupune două situații; una în care tema
este dată și alta în care tema trebuie aleasă. În cazul eseului, am ales o temă deja determinată.
Dacă ar fi trebuit să aleg și să delimitez tema ar fi trebuit să fac hărți conceptuale sau chiar
scriere liberă care să mă ajute să restrâng tema în așa fel încât să corespundă cerințelor.
Informații despre tema pot fi luate de pe Internet, din cărți, biblioteca sau chiar imaginație.

Odată aleasă tema, bibliografia și este alcătuit planul de idei, trebuie să se redacteze
textul pe ciornă, apoi revizuindu-l până la ultimul detaliu pentru a se asigura că limbajul este
corespunzător, că nu există greșeli gramaticale și pentru a fi sigur că scopul temei a fost
atins.

Revenind la bibliografie, aceasta trebuie alcătuită conform standardelor APA, dar mult
mai important, trebuie să corespundă temei, de aceea tema trebuie înțeleasă pentru a putea
trece de primul pas în alcătuirea unui eseu.

6
ESEU ARGUMENTATIV

Pedeapsa cu moartea este preferabilă închiderii pe viață, ținând cont de

faptul că pedeapsa cu închisoarea are ca scop reabilitarea infractorilor.

Este pedeapsa cu moartea preferabilă închisorii pe viață? Aceasta este una din cele
mai controversate probleme la nivel global. De-a lungul timpului s-au căutat forme de
menținere a ordinii ajungându-se la adoptarea unor norme care fac diferența între ce este
permis și ce nu este permis, iar ca măsură pentru nerespectarea acestor reguli s-au instituit
pedeapse, inclusiv pedeapsa cu moartea. Beccaria însuși susține că este absurd ca “legea,
care exprimă voința comună și detestă și pedepsește omuciderea, să comită ea însăși una”,
ceea ce înseamnă că dorește abolirea pedeapsei cu moartea, care este numită „această
risipă inutilă de chinuri care nu i-a făcut niciodată pe oameni mai buni.”

Motivele principale pentru care ar fi dorită sentința pe viață în defavoarea pedepsei

cu moartea sunt erorile și înscenările judiciare, efectul pe care îl are durata pedepsei și nu
intensitatea ei și discriminarea deținuților de culoare. Un punct de vedere opus care
ilustrează motivul pentru care pedeapsa cu moartea este preferată închiderii pe viață este
faptul că persoanele care au comis omucideri și au tendința de a continua, trebuie oprite,
acest lucru fiind posibil prin pedeapsa cu moartea.

În primul rând, existența erorilor judiciare este una dintre cele mai puternice
argumente care vin în susținerea aboliționiștilor, deoarece constă în caracterul ireversibil al
morții. Erorile și înscenările judiciare au constituit un motiv pentru revolta constiinței umane,
iar faptul că familiile victimelor executate pe nedrept au fost despăgubite, nu aduce niciun
confort și în consecință se accentuează ireparabilitatea acestei pedepse. Un exemplu demn
de menționat este lupta lui Voltaire timp de cinci ani pentru reabilitarea lui Jean Calas. În
1762, Jean Calas a fost condamnat la moarte pentru simpla presupunere și-ar fi omorât fiul.

Garraud sustine ferm că “erorile judiciare care trimit un nevinovat la eșafod sunt
infinit mai puține decât erorile chirurgicale sau medicale, datorită cărora bolnavul moare”,
declarație cu care în prezent nimeni nu mai poate fi de acord pentru că numai viața unui
singur om luată pe nedrept produce un tumultul în toată lumea. În Germania mai multi juriști
au organizat “societăți pentru protecția împotriva erorilor judiciare”. Un exemplu relevant
este eroarea judiciară din Statele Unite ale Americii unde acuzatul James Claude a fost

7
condamnat la moarte, deși americanul și-a susținut, până în ziua executării, nevinovația.
Zece ani mai târziu, printr-un test ADN, s-a dovedit că James nu a fost autorul faptei.

Înscenările judiciare se caracterizează cel mai bine prin infracțiuni politice, înscenări
generate de interese și pasiuni politice de moment. Drept exemplu, se evocă condamnarea
la moarte a lui Ilie Ilașcu, sentința a fiind dată de către o instanţă neconstituţională
subordonată politic Moscovei. Se constată că pedeapsa capitală a fost impusă în afara
oricărui tribunal competent. Adunarea Generală O.N.U. a adoptat în 1966, un pact, prin care
nimeni nu poate fi privat de viață în mod arbitrat ci doar în circumstanțele adoptării unei
hotărâri definitive date de un tribunal, astfel ceea ce s-a întâmplat a fost ilegal.

În al doilea rând, durata pedepsei are un efect mai ridicat asupra unui condamnat
decât intensitatea ei. Oamenii sunt mult mai sensibili “sub impulsul unor impresii minime
repetate, decât sub impulsul unei trăiri intense, dar trecătoare” conform lui Cessare
Beccaria. Tot el afirmă că omul necesită o lungă perioadă de timp pentru a se obișnui cu
noile valori morale dobândite în urma închiderii pe viață, “ideile morale nu se întipăresc în
minte decât în urma unor durabile şi repetate lovituri”. Un exemplu recent ar fi
condamnarea grecului Konstantinos Passaris (Fiara din Balcani) la închisoare pe viață în
urma unui dublu asasinat în România și a cinci omoruri în Grecia.

Pedeapsa trebuie să fie dreaptă pentru fiecare, de aceea alegerea pedepsei cu

moartea pentru o mai mare varietate de criminali nu este justă. Pentru aceasta este
considerat că intensitatea pedepsei cu închisoarea pe viață constituie necesarul pentru ca
un om să nu comită infracțiuni. Deși unii privesc moartea linistiți, din diferite motive, nu vor
simți la fel în cazul închisorii pe viață unde trebuie să își trăiască restul vieții. Astfel în cazul
pedepsei cu moartea, fiecare exemplu este reprezentat de o infracțiune pe când în cazul
închisorii pe viață, o singură infracțiune dă mai multe exemple durabile.

Beccaria constată faptul că pedeapsa cu sclavia pe viață este mult mai dură
deoarece “momentele nefericite ale sclaviei” sunt împrăștiate pe durata întregii vieți și care îl
înspăimântă mai mult pe deținut în comparație cu pedeapsa cu moartea care exercită
întreaga ei forţă într-un singur moment.

Mai departe, discriminarea este un motiv întemeiat pentru a aboli pedeapsa cu

moartea deoarece, conform Amnesty International, un criminal este condamnat la moarte
mai ușor atunci când este acuzat de uciderea unui alb decât atunci când ucide unul de
culoare. Este considerat că pedeapsa cu moartea se acordă pe criteriu rasial deoarece viața
unui alb este considerată mai valoroasă decât cea a unuia de culoare. American Civil

8
Liberties Union a făcut un studiu din care a rezultat faptul că în 82% dintre cazuri de sentință
cu pedeapsă capitală, acuzații de culoare au ucis albi.

Această decizie este luată de juriu și de procurori. Deși mare parte dintre cei acuzați
nu sunt eligibili pentru pedeapsa cu moartea sunt totuși condamnați la moarte deoarece sunt
de culoare. Un motiv întemeiat pentru care acuzații de culoare sunt condamnați la moarte,
conform siteului www.evz.ro , este faptul că ei sunt situați într-o clasă inferioară, neavând
acces la un venit mai mare. Condamnații de culoare sunt mai prost reprezentați din aceasta
cauză. Avocații numiți de instanță nu sunt capabili să apere acuzatul pentru că nu sunt
calificați sau pentru că nu au un venit corespunzător cu munca solicitantă. Un alt motiv este
refuzul selectării de jurați de culoare care ar putea influența decizia pedepsei cu moartea.
Conform aceluiași studiu, se afirmă că jurații, care în prealabil au refuzat ideea de rasism, au
arătat comportamente rasiste atunci când au fost interogați. Rasismul este o principală
cauză a alegerii pedepsei cu moartea pentru oamenii de culoare care ar putea fi complet
nevinovați.

Pe de altă parte, există posibilitatea de a continua cu crimele chiar și în închisoare, de aceea

este aplicată pedeapsa capitală. Atunci când unii deținuți, închiși pe viață comit crime în
închisoare, sentința se poate schimba. Astfel poate fi aleasă pedepasa cu moartea pentru că
acel deținut este considerat periculos. Poate fi luată o situație drept exemplu. Într-un
penitenciar din Statele Unite ale Americii doi prizonieri au reusit să intre în biroul directorului
penitenciarului și l-au ucis. Cei doi nu aveau nimic de pierdut deoarece erau închiși pe viață
din cauză că au ucis un polițist. În cazul de față nu există motiv pentru ca acești doi deținuți
să nu primească pedeapsa cu moartea.

Acest lucru este posibil și în afara închisorii. Dacă au fost comise infracțiuni care pot duce la
închiderea pe viață a unei persoane, aceasta poate să recurgă la uciderea polițistului care l-
a arestat, astfel evadând. Dacă este amenințat cu pedeapsa cu moartea în urma săvârșiri
omorului, există posibilitatea ca infractorul să nu recurgă la uciderea ofițerului. Din păcate
nu toți infractorii sunt intimidați de pedeapsa cu moartea, de aceea ei continuă, chiar și în
închisoare, să ucidă.

În concluzie, argumentele abordate în această lucrare duc la confirmarea poziției luate,

aceea de a aboli pedeapsa cu moartea din motive bine determinate și de a institui pedeapsa
cu închisoarea pe viață, în schimb. Existența erorilor și înscenărilor judiciare au diminuat
numărul deținuților condamnați la moarte și a fost instituită pedeapsa cu închisoarea pe viață
fără dreptul la eliberare condiționată, lucru care a făcut condamnarea mult mai aspră pentru
deținuți. Un alt motiv pentru această alegere este discriminarea deținuților de culoare, care
datorită faptului că majoritatea provin dintr-o clasă socială inferioară, nu au parte de aceeași

9
reprezentativitate în instanță, dar s-a dovedit și faptul că un om de culoare este mai ușor
condamnat la moarte atunci când ucide un alb. Desigur există și argumente care vin în
favoarea aplicării pedepsei cu moartea, dintre care se menționează necesitatea unui sistem
de control pentru deținuții care atunci când ajung în închisoare continuă să ucidă.

Această decizie de a alege moartea sau închisoarea pe viață pentru persoanele

nevinovate poate fi desigur evitată prin eficientizarea activității polițiștilor când vine vorba de
arestarea criminalilor cu adevărat periculoși pentru societate. Abolirea pedepsei cu moartea
este preferată de multe state deoarece contribuie la cresterea demnității umane, fără să aibă
un loc în sistemul penal al societăților democratice, idee susținută și de Curtea Europeană
de Drepturi ale Omului de la Strasbourg, care consideră că ”apărarea și dezvoltarea
drepturilor omului și a libertăților fundamentale se bazează pe un regim politic într-adevăr
democratic.”

10
 REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

Bibliografia utilizată în redactarea exerciţiilor şi a fişei de reflecţie asupra învăţării:

 Felea, C. (2012). Unitatea 1, 2, 4. Reflecţii asupra învăţării şi autoevaluare.

Disponibil online la www.wikispaces.com. Accesat la data de 20.12.2012

 Intel, C. (n.d.). Parteneriat pentru competenţele secolului XXI. Salvat în data de 22

decembrie 2012, de pe adresa www.21stcenturyskills.org.

 Intel, C. (n.d.). Biroul unui student. Salvat in data de 22 decembrie 2012, de pe

adresa http://learning.londonmet.ac.uk/TLTC/learnhigher/desk/desk.html

Bibliografia utilizată în redactarea eseului:

 Hapca, S. (2010). Controversa constituționalității pedepsei cu moartea. Salvat in

data de 7 ianuarie 2013, de pe adresa:
http://drept.unibuc.ro/dyn_doc/publicatii/revista-stiintifica/controversa-
constitutionalitatii-pedepsei-cu-moartea.pdf

 Poenaru, I. (1994). Pedeapsa cu moartea: “pro” sau “contra”. Argumente actuale

impotriva pedepsei cu moartea (p.136-161). Bucuresti: Editura Lumina Lex.
Beccaria, C. (2007). Despre infractiuni si pedepse. Despre pedeapsa cu moartea
(p.175-191). Bucuresti: Editura Humanitas.

 Salant, J. (2009). Death Penalty Discriminiation. Salvat in data de 8 ianuarie 2013,

de pe adresa: http://www.cbsnews.com/2100-201_162-550986.html

 Dieter, R. (1998). Black defendants and the race of the victims. Salvat in data de 8
ianuarie 2013, de pe adresa: http://www.deathpenaltyinfo.org/death-penalty-black-
and-white-who-lives-who-dies-who-decides#Black Defendants and the Race of the
Victims

 LeBoeuf , D. (n.d.). Race and the death penalty. Salvat la data de 8 ianuarie 2013, de
pe adresa: http://www.prisonpolicy.org/scans/aclu_dp_factsheet4.pdf

 Postelnicu, A. (2012). Unul din cinci copii traieste in saracie. Salvat la data de 8
ianuarie 2013, de pe adresa: http://www.evz.ro/detalii/stiri/Unu-din-cinci-copii-triete-n-
srcie-n-SUA-1000589.html

 Van den Haag, E., Conrad, J. (1983). The death penalty: a debate. Special cases
(p.403-404). New York: Plenum Press.

11
Declaraţie
Prin prezenta declar că Portofoliul individual (cuprinzând eseul/recenzia etc cu titlul
Titlul complet al lucrării) este scris de mine şi nu a mai fost prezentat niciodată la o altă
facultate sau instituţie de învăţământ superior din ţară sau străinătate. De asemenea, declar
că toate sursele utilizate, inclusive cele de pe Internet, sunt indicate în lucrare, cu
respectarea regulilor de evitare a plagiatului:

 toate fragmentele de text reproduse exact, chiar şi în traducere proprie din altă limbă,
sunt scrise între ghilimele şi sunt însoţite de referinţa precisă a sursei;
 reformularea în cuvinte proprii a textelor scrise de către alţi autori este însoţită de
referinţa precisă;
 rezumarea ideilor altor autori este însoţită de referinţa precisă la textul original.

Cluj-Napoca, data 17.01.2013

Student

12