Sunteți pe pagina 1din 2

Reticulul endoplasmatic

Reticulul endoplasmatic (RE) este un organit care se găsește la celulele eucariote. "Endoplasmatic"
înseamna "în interiorul citoplasmei", iar "reticul" înseamna "pânză/rețea mică". RE modifică proteine,
produce macromolecule și distribuie substanțele în celulă. În esență, reticulul endoplasmatic este
sistemul elaborat de transport al celulei eucariote.
Structura
Reticulul endoplasmatic este structurat ca un sistem tridimensional de canalicule,vezicule și cisterne
ramificate și anastomozate. El face legătura între membrana plasmatică și membrana nucleară. RE are
aspect neted (reticul endoplasmatic neted - REN.) sau rugos (granular) când se asociază cu ribozomii
(reticul endoplasmatic granular - REG.). REG lipsește în hematiile mature. RE este mai dezvoltat în
celulele cu activitate metabolică intensă (de exemplu, în celulele hepatice).
Compoziția RE este similară cu cea a membranei plasmatice, deși acest organit este de fapt o extensie
a membranei nucleare. RE este locul traducerii informației genetice, și mijlocul de transport al
proteinelor ce urmează să devină parte din membrana celulară (de exemplu receptori transmembranari)
sau care urmează să fie secretate prin exocitoză (de exemplu neurotransmițători, enzime digestive,
etc.).
RE este format dintr-o rețea de tuburi și cisterne. RE este acoperit în parte de ribozomi (care produc
proteine din aminoacizi, bazat pe codul genetic). Deoarece aceste locuri par a fi "rugoase" văzute sub
microscopul electronic, această parte a fost numită reticul endoplasmatic rugos. Părțile fără ribozomi
se numesc reticul endoplasmatic neted. Ribozomii transferă proteinele gata produse în RE, care le
transportă la aparatul Golgi.
Rol
Reticulul endoplasmatic este un sistem circulator intraplasmatic care transportă substanțe în toată
citoplasma, inclusiv în spațiul din jurul nucleului. RE joacă rol în compartimentarea celulei, asigurând
o mare suprafață pentru reacțiile biochimice. Are rol mecanic și participă la diferențierea vacuomului.
REN este locul sintezei lipidelor, are rol și în metabolismul glicogenului. RER este locul în sinteză a
proteinelor (pe ribozomii legați). El transportă proteinele sintetizate de la ribozomi la cisternele
aparatului Golgi pentru a fi împachetate în vezicule secretorii.
Reticul endoplasmatic rugos
RE rugos produce și transportă proteinele. Acesta este acoperit de ribozomi care îl fac să arate "rugos".
RE rugos se întâlneste în mai multe celule, de exemplu în celulele din pancreas, care sunt implicate în
secreția de insulină în circuitul sanguin.
În plus, RE rugos este și un producător de membrane, deoarece înglobează proteinele membranare în
structura sa, iar când este nevoie de ele în alte locuri le transfera. Acest organit modifică proteinele și
le modifică calitatea.
Reticul endoplasmatic neted
RE neted este implicat în procese metabolice, ca de exemplu sinteza de lipide, metabolismul
carbohidraților și detoxificarea drogurilor și otrăvurilor. RE neted produce și steroizii, de exemplu
steroizii secretați de glandele adrenale. Celulele care secretă aceste substanțe sunt bogate în RE neted.
Celulele din ficat sunt și ele bogate în RE neted. Aceste celule depozitează carbohidrații sub forma
glicogenului. Hidroliza glicogenului produce fosfatul glucozei, o formă ionica de zahăr care nu poate
ieși din celulă. O enzimă din RE neted al acestor celule indepărtează fosfatul, astfel încât glucoza
poate ieși din celulă. Astfel, ea pătrunde în circuitul sanguin prin care poate ajunge oriunde este
nevoie.
Enzimele din RE neted ajută la detoxifierea drogurilor și otrăvurilor prin adăugarea unei grupări de
hidroxil la substanțe, astfel încât ele devin mai solubile și mai ușor de eliminat din corp.
Structura
Prezinta un sistem canalicular, care leaga plasmalema (membrana celulară) de citoplasmă. Totodata, se
poate observa și o rețea de intermembrane cu aspect diferit, în funcție de specializarea care o ocupă.
Rol
În sistemul circulator intacitoplasmatic și unul important în metabolismul glicogenului (un glucid care
se află în cea mai mare parte în ficat).
Reticulul sarcoplasmic
Acesta se întâlnește în celulele mușchilor, și este adaptat pentru depozitarea și eliberarea ionilor de
calciu. Acest proces este realizat de pompele de calciu și necesită energie furnizată de ATP(acid
adenozintrifosforic). Pompele de calciu sunt proteine membranare adaptate pentru transportul activ al
ionilor de calciu în mediul extraceleular (interiorul reticulului sarcoplasmic este de asemenea mediu
extracelular). În fibra musculară striată scheletică pompele de calciu sunt reglate de calmodulină, iar în
cele miocardice de fosfolamban. Calciul este necesar pentru contracția fibrei, fiind eliberat din
reticulul sarcoplasmic în momentul în care fibra respectivă este excitată, prin deschiderea canalelor de
calciu dependente de voltaj. În perioadele dintre contracții, pompele îl concentrează în lumenul
reticulului sarcoplasmic.
Ribozomii
Sunt particule ultrastructurae, citoplasmatice, de natură ribonucleoproteică, cu dimensiuni cuprinse
între 80 şi 300 Å prezente în toate tipurile de celule. Au fost descoperiţi de către G. E. Pa1ade (1953)
în omogenate de celule hepatice şi în ultrasecţiuni celulare şi din această cauză se numesc granulele lui
Palade.
În privinţa compoziţiei chimice, ribozomii sunt de natură nucleoproteică, fiind alcătuiţi din molecule
de ARM asociate cu molecule de proteine bazice, în părţi egale, la care se adaugă ioni de Ca++ şi
Mg++ legaţi de AR ribozomal. Proteinele ribozomale sunt de tipul histonelor ,conţin arginină, lizină,
acid asparagic, acid glutamic şi cantităţi mai mici de metionină, serină şi alanină. În interiorul
ribozomului predomină ARN, iar proteinele se găsesc într-un strat monomolecular la suprafată. În
ribozomi mai există ribonuclează în stare legată, precum şi esteraze, fosfataze etc., enzime implicate în
fotosinteză şi în proteosinteză.
Funcţia principală a ribozomilor este sinteza proteinelor, fenomen care se desfăşoară mai intens la
nivelul reticulului endoplasmatic rugos. Asamblarea aminoacizilor în lanţuri polipeptidice se
realizează la nivelul ribozomilor, de unde trec în lumenul reticulului endoplasmatic rugos, prin care
circulă şi migrează în hialoplasmă. Ribozomii izolaţi sunt inactivi în procesul de proteosinteză.
Procesul de sinteză a proteinelor este declanşat prin acţiunea acizilor nucleici, cu ajutorul ATP-ului
care determină unirea aminoacizilor în lanţuri polipeptidice . Aminoacizii sunt transportaţi din diferite
părţi ale citoplasmei de către 26 moleculele de ARN-transportor. Ordinea de aranjare a aminoacizilor
în molecula proteică este determinată de ARN-mesager, care vine din nucleu în citoplasmă aducând
informaţii genetice specifice transmise de ADN-nuclear. ARN-mesager este fixat pe ribozomi după un
anumit „cod" şi joacă rol de tipar, pe care se asamblează aminoacizii într-o anumită ordine. Activitatea
ribozomilor este controlată direct de nucleu, prin intermediul acizilor nucleici (ADN şi ARN). După
asamblarea aminoacizilor în lanţuri polipeptidice, ARN-transportor este pus în libertate, şi asigură
reluarea procesului de proteosinteză cu alţi aminoacizi veniţi din hialoplasmă.