ZONA ETNOGRAFICĂ PRAHOVA:

 dublă ipostază: -zonă de munte

-zonă de câmpie

 Valea Prahovei+Valea Doftanei- influențe din zona Transilvaniei

 are îl alcătuire din partea de nord şi până în partea de câmpie, trei văi, iar pentru un
studiu mai amânunţit al costumului, le-am clasat ca fiind următoarele:
-Valea Prahovei
-Valea Doftanei
-Valea Teleajenului (unde este inclusă şi Valea Drăjnuţei (o altă subzonă folclorică) în
partea de nord – est a judeţului după cum spun bătrânii locurilor)

COSTUMUL din PRAHOVA

 excepție față de celelalte costume din zonele de nord ale Munteniei

IA/ CĂMAȘA:

 cea mai importatntă piesă de port femeiesc

 confecționată inițial din cânepă, apoi din bumbac
 aparține tipului de cămașă cu foile drepte
 îcrețită în jurul gâtului
 încheiată în față sau în lateral
 Croială care adună în jurul gâtului toate bucățile de pânză care alcătuiesc ia:
mâneci+piept+spate
 gura încadrată cu două șiruri de broderii florale cusute cu fir metalic și bumbac colorat
și punctate cu fluturi metalici fixați cu mărgele
 particularitate a iei din Prahova este folosirea arniciului
 este decorată cu elemente întâlnite și în alte zone, fără ca ornamentația să fie identică-
influențe din Transilvania
 râurile de broderie sunt intercalate pe lungimea mânecii și pe piepți, cu rânduri de
șabac, lucrat cu mătase albă

1
  în cromatică predomină culorile: roșu, negru, vișiniu, alb, iar mai puțin albastru și
galbenul
 ornamente pentru ie pe principiul simetriei și repetiției
 cămașa de lucru: cusătură sărăcăcioasă
 Lungă, până peste glezne ori formată din două piese, cămașă scurtă și poale
 Cămașa de sărbătoare: cusătură „sărăcăcioasă”
 cusătura pe crețuri din jurul gâtului=leasă sub obinzică /obânzică (trimitere la
ciupagul din zona Transilvaniei). Din acest tip de cămașă s-a dezvoltat cămașa cu
șântău, trei rânduri verticale ce pornesc de la râul îngustat de pe umăr. În acest caz
lipsește râul peste cot.
 ornamentul de șănătae apare și fără râul peste umăr.
 Mâneca: -altița-rândul peste umăr

-din altiță curg râurile

 ornamentul mânecii este grupat în două benzi orizontale pe altiță, râu peste umăr și o
bandă lată peste cot, râu peste cot. Ambele se cos pe bușteni
 râuri verticale pe lungimea mânecii
 se strânge cu volan în jurul încheieturii mâinii
 pentru a înlesni mișarea mâinilor mâneca primește pavă - bucată de material
intercalată la locul de asamblare a piepților cu mâneca.

FOTA:

 costumul cu fotă conturează o siluetă de mare eleganță, subliniază talia subțire

 țesătură dreptunghiulară de mare proporție , purtată în cute, acoperind poalele cămășii
 fond albastru închis
 plisată în jurul corpului
 încutare măruntă
 țesută din lână neagră în două ițe- este mai suplă
 a fost înainte simplă, vânătă sau neagră, țesută în patru ițe și dată la piuă
 era țesută în două foi, se uneau la mijloc cu cheiță
 fota veche a evoluat în fota cu vargă la poale (mică și mare), în roșu, verde sau galben
 are la poale o bantă lată în roșu aprins încadrată între două grupe de vergulițe înguste
roșii și negre

2
  capetele se suprapun și au alesături cu forme geometrice în roșu pe fond negru și sunt
conturate cu fir metalic auriu
 pe pulpanele fotei de Prahova, ornamentele erau dispuse în sens vertical, sub forma
unei benzi late, realizate din țesătură, fie din alesătură, fpndul acestui decor fiind de
cele mai multe ori roșu
 pe poale , compoziția ornamentală s-a grupat sub forma unei vărgi late, colorate,
încadrate de câteva dungulițe subțiri, numite în termeni locali „toiege” , sau sub forma
unei suite de vărguțe , de aceeași lățime cu cea a vărgii late
 deseori, în decorul fotei de Prahova a intervenit și telul, firul metalic auriu sau argintiu
 fota creață, a coexistat, în Prahova, cu cea dreaptă, clasică

POALELE:

 întotdeauna asortate cu ia/cămașa- simetrie a broderiei și d.p.d.v estetic

BRÂUL:

 este roșu
 este alb când se încinge peste cămașă și roșu, mai îngust, când se leagă peste fotă
 cingătoare țesută din fibre animale (lână) asociate uneori cu fibre vegetale (bumbac
sau cânepă)

BETELE:

 înguste, năvădinte în ochiuri, cu ciucuri la capete

 mai înguste decât brâiele

OPINCA/OPINCILE:

 încălțăminte tradițională originară , a costumul țărănesc

 purtată în toate anotimpurile
 adaptată perfect reliefului zonei

3
  se confecționează din piele de vită sau de porc
 se leagă pe picior cu nojițe
 +ciorapi tricotați din lână
 pentru plecări la târg, la biserică sau la oraș: „săndăluțe” , „ghetuțe”

CAPUL/GĂTEALA CAPULUI

 părul pieptănat pe frunte și în părți-denumirea de colți

 părul strâns împletit la ceafă și fixat într-un conci prins cu peniță de lemn
 peste conci se pune un tulpan triunghiular-peste tulpan se pune marama în forme
simple
 femeile tinere își leagă deasupra frunții, sub maramă. O panglică roșie.
 deasupra urechilor se prindeau spilci

MARAMA

 origini orientale
 frumusețe a materialului suplu și vaporos
 țesută integral din borangic sau pe urzeală de bumbac
 firul de bumbac alb se folosește la alesătură
 are întotodeauna capetele delimitate de un rând de alesătură
 „învelirea liberă” , cu capetele atârnând pe față sau spate
 variantă a ștergarului
 a atins un nivel înalt de realizare tehnică și artistică odată cu utilizarea borangicului în
mediul rural
 se poartă, îndeosebi, în zile de sărbătoare
 țesută după modelul „compact pe transparent”, „policrom pe ivoriu”
 motive ornamentale simple, florale, geometrice
 infinitate de sisteme decorative
 ornamentul maramei, plasat la capete, prezintă similitudini cu maramele din Țara
Bârsei

4
PE TIMPUL IERNII...

 suman
 cojoc

5
BIBLIOGRAFIE

-Fruntelată, Ruxandra-Ioana; Mușa, Cristian, Starchiojd , Moștenirea culturală (partea întâi).

Locuire, ocupații, meșteșuguri, Ploiești, Ed. Libertas, 2014;

-Bănățeanu, Tancred; Focșa, Gheorghe; Ionescu, Emilia, Arta populară în Republica

Romînă. Port. Țesături. Cusături, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1955;

-Petrecu, Paul; Secoșa, Elena; Doagă, Aurelia, Cusături românești –Îndrumări metodice
pentru cercurile de pionieri și școlari, Consiliul Național al Organizației Pionierilor, 1973;

-Zamfirescu-Talianu, Elvira - Cusături românești din izvoade străbune, Ed. Tehnică,

București, 1980;

-Secoșan, Elena; Petrescu, Paul, Portul popular de sărbătoare din România, Ed. Meridian,
1984;

-Bâtcă, Maria, Costumul popular românesc, album editat de Centrul Național pentru
Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale, Colecția „Albumul de artă populară”,
București, 2006