Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
REFERAT
Transalpina. Parcul Național Porțile de Fier.
Clasa: XI A UM
Prof. îndr. : Predoi Petrică
Elevi: Dorilă Cătălin-Teodor
Sora Bogdan
Târniceanu Andrei
Orodel Ștefan
Cuprins
A.Transalpina – “Poteca Dracului”....................3
I. Introducere....................................................3
II. Istoria Transalpinei........................................4
III. Mănăstirea Polovragi...................................6
B.Parcul Național Porțile de Fier.......................8
I. Introducere....................................................8
II. Defileul şi Clisura Dunării - Cazanele............8
III. Alte atracţii pitoreşti din zonă:....................11
A. Transalpina – “Poteca Dracului”
I. Introducere
Transalpina (DN 67C) este o șosea din Munții Parâng, în Carpații Meridionali.
Este cea mai înaltă șosea din România, având punctul cel mai înalt în Pasul Urdele
(la 2.145 m). Drumul face legătura între orașele Novaci din județul Gorj și Sebeș din
județul Alba. Fiind un drum montan, este închis pe perioada iernii.
Transalpina străbate patru județe - Gorj, Vâlcea, Sibiu, Alba - traversând
Munții Parâng de la sud la nord, altitudinea cea mai mare având-o pe o porțiune de
aproximativ 20 de km, în județul Vâlcea, unde se prezintă ca o "șosea de creastă",
trecând la mică depărtare de vârfurile Dengheru (2.084 m), Păpușa (2.136 m), Urdele
(2.228 m), Iezer (2.157 m) și Muntinu (2.062 m).
Traseul Transalpinei are o lungime de:
și se parcurge in 3 ore - fara trafic si pauze / 4 ore cu trafic / 5 ore cu trafic si pauze.
II. Istoria Transalpinei
Transalpina, denumita si "Drumul Regelui" face legatura intre Transilvania si
Oltenia. Aflata la peste 2.000 de metri altitudine, este cel mai înalt drum din România
care poate fi traversat cu maşina, având punctul cel mai înalt în Pasul Urdele (la 2.145
m).
Desi mai inalta decat Transfagarsanul este mai putin cunoscuta decat acesta
pentru ca pana in 2009 nu a fost niciodata asfaltat chiar daca figura ca si drum national
pe toate hartile, fie ele tiparite sau GPS.
In 2009 a inceput asfaltarea si modernizarea acestui drum pe o distanţă de 148 de
kilometri, între Sebeş, judeţul Alba si Bengesti judeţul Gorj. In 2012 pe mai mult de 99%
din traseul Transalpinei primul strat de asfalt a fost asternut. Se preconiza ca intreaga
Transalpina va fi asfaltata si modernizata pana la finele anului 2012 insa lucrarile au fost
oprite pentru ca firma constructoare a intrat in insolventa si este in proces cu Statul
Roman.
Începuturile acestui drum sunt neclare. Unele surse susţin că a fost construit
prima dată de legiunile romane în timpul războaielor cu dacii, motiv pentru care pe
hărţile de istorie este trecut sub denumirea de "coridorul IV strategic roman".
Există şi o legendă locală, care spune că, la sfârşitul secolului XVIII-începutul
secolului XIX, fiecare familie de localnici a participat la construirea unei porţiuni din
acest drum, în funcţie de posibilităţile fizice şi financiare ale sale. Potrivit altor surse,
şoseaua a fost construită şi pietruită de germani în timpul primului razboi mondial , din
raţiuni militare, însă a fost foarte puţin folosită. Transalpina a fost reconstruită în
perioada interbelică şi dată în folosinţă în 1938, când a fost inaugurată de regele Carol
al II-lea. Drumul a mai fost reabilitat în timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, când
germanii aveau nevoie de această cale de acces din motive militare. De atunci
Transalpina a fost foarte puţin întreţinuta fiind accesibila doar masinilor de teren.
Traseul era folosit din timpuri stravechi de catre pastorii din Marginimea Sibiului
care isi treceau turmele in Oltenia, fiind nu mai mult decat o cararuie prapastioasa
pentru cai, numita sugestiv "Poteca Dracului".
Inaugurarea Transalpinei s-a facut in primele zile ale anului 1938 de catre regele
Carol al II-lea la Poiana Sibiului. La acea vreme, drumul era considerat o mare
realizare tehnica, cu rol economic, strategic si militar, cu atat mai mult cu cat oamenilor
le era proaspata in minte perioada in care li se impusese religia catolica si cand unele
familii au plecat pe acest drum pentru a-si pastra traditia.
Conform memoriilor localnicilor, circa 200 de localnici din Jina, aflat acum in
judetul Sibiu, insotiti de preotul satului, au luat drumul bejaniei, traversand muntii pe
"Poteca Dracului" si stabilindu-se in localitati precum Corbii de Piatra, Novaci sau
Vaideeni.
Asa se explica si faptul ca locuitorii din Marginimea Sibiului si cei din localitatile
Novaci, Vaideeni si Babeni, aflate dincolo de munti, in judetul Valcea, au aceleasi
costume nationale, aceleasi traditii si aceeasi ocupatie: pastoritul, fiind cunoscuti sub
numele de "ungureni".
Transalpina, Drumul Regelui, porneste din Jina de unde coboara pe o distanta
de 7 km pana la Sugag. De aici incepe urcusul. Dupa cativa kilometri se ajunge la
barajul Tau si apoi la barajul Oasa. Transalpina continua traversand in partea stanga
barajul Oasa mergand apoi pana la Obarsia Lotrului.
Tot de la barajul Oasa, in dreapta, se poate lua spre colonia de la "Fetita", unde
s-a construit o manastire. De acolo, urcand spre Sureanu, se trece prin "Luncile
Prigoanei", un loc de trista amintire pentru localnici, deoarece aici erau pedepsiti cei ce
vroiau sa plece in bejenie, si se ajunge la Cabana si Iezerul Sureanu, magnific descris
de Lucian Blaga, in scrierea "Hronicul si cantecul varstelor". Vechea cabana Oasa este
acoperita acum de apele lacului de la barajul cu acelasi nume, ca de altfel si celebrul
"brad stramb" al lui Mihail Sadoveanu.
De la Obarsia Lotrului, aflata intr-o vale cu o deschidere foarte frumoasa, sunt
mai multe posibilitati: se poate merge in stanga spre Brezoi ce se afla la circa 60 km,
trecand pe langa Lacul Vidra si apoi prin statiunea Voineasa, sau in dreapta spre
Petrosani, cale de 35 de km. Pentru a continua insa Drumul Regelui, Transalpina DN
67C, trebuie mers inainte spre Novaci. De fapt, de abia acum incepe cea mai
spectaculoasa parte a Drumului Regal, drumul prin zona alpina, adevarata Transalpina.
Serpentinele se insiruie una dupa alta, ducandu-ne in locuri tot mai inalte: Stefanu,
Carbunele, Muntinu, Urdele. Dintr-o data muntele dispare, iar in fata se intinde platoul
de langa Varful Carbunele si Iezerul Muntinu de unde se coboara in Caldarea Urdele,
pentru ca mai apoi sa se urce in Pasul Urdele, punctul cel mai inalt al Transalpinei -
2145 m. Drumul coboara pe langa Varful Papusa in Statiunea Ranca si apoi la Novaci
unde ia sfarsit Transalpina.
In 1938, la inaugurarea Transalpinei, Carol al II-lea si suita sa au parcurs traseul
Novaci - Salistea in opt ore. In zilele noastre, Transalpina este parcursa intr-un timp de
aproximativ 3 - 4 ore in functie de trafic si de opririle calatorului.
III. Mănăstirea Polovragi
Aceasta este situata la N-E de Tg. Jiu, pe soseaua Tg. Jiu - Rm. Valcea, intr-un
cadru pitoresc, la poalele muntelui Piatra Polovragilor. Intrarea in incinta manastirii se
face printr-o poarta masiva din lemn, frumos sculptata, pe care scrie : "Bine este
cuvantat cel ce vine intru numele Domnului". In partea dreapta a portii este o frumoasa
troita din lemn sculptat, pe postament de beton, inchinata eroilor si martirilor Romaniei.
I. Introducere
Declarat În 1998, acest parc este cel mai mare din România, cuprinde 14
rezervaţii ştiinţifice cu protecţie integrală, aflate de-a lungul Defileului Dunării şi Porţilor
de Fier până la Schela Cladovei. Această zonă deosebit de complexă este în bună
parte pregătită pentru a intra în circuitul de valori cultural-turistice al Europei. La
Drobeta Tr. Severin, Orşova, Berzeasca şi Moldova Nouă s-au format Centre de
Informare ale Parcului, dotate cu expoziţii, material documentar, urmând ca în cadrul
acestor structuri să se deruleze programe de ocrotire şi studiere a habitatelor din acest
spaţiu carpato-dunărean.
Laleaua de Cazane
Mai sus, unde începe intrarea (din amonte) în Cazanele Mari, ţâşneşte din
ape un pinten al stâncii Babacai, loc unde altădată marinarii staţionau şi făceau
rugăciuni, căci urma coborârea în fioroasele Cazane.
Cele două Cazane formează o rezervaţie complexă pe o suprafaţă de 150
ha. Spectacolul este oferit de înaltul decor, munţii se văd în toată verticalitatea lor
coborând abrupt pe maluri, adâncindu-se în fluviu, tăiaţi de fluviu de-a lungul pereţilor
stâncoşi. Vegetaţia cuprinde specii rare, submediteraneene: Clopoţeii Cazanelor,
mojdreanul, cărpiniţa, lemnul râios, alunul şi vişinul turcesc, stejarul pufos, arţarul
trilobat, liliacul sălbatic, stânjeneii de stâncă, Laleaua de Cazane, specie unică pe glob.
Specifice zonei sunt şi reptilele: broasca ţestoasă de uscat, vipera cu corn, şopârlele
rare (Laceratele taurică, muralis, particola), insecte: fluturii de peşteră, scorpionul
carpatic etc. La Şviniţa se află rezervaţie paleontologică, formată din depozite fosilifere
jurasice şi danubiene. Punctul fosilifer Şviniţa, pe pârâul Saraoschi, cu calcare bogate
în amoniţi (peste 60 de forme, unele ca nişte melci uriaşi, contemporani cu dinozaurii),
se poate vizita numai cu vaporul în locul numit Pescărie.
Are mai multe galerii, din care Galeria Liliecilor de peste 100 m lungime, 60 m
lăţime şi 30 m înălţime - o mirabilă catedrală subterană. Peştera Veterani este imensă şi
umanizată, a fost folosită ca punct strategic de daci şi romani, de austrieci şi turci,
putând adăposti peste 700 de soldaţi. A fost fortificată de generalul austriac Veterani, de
unde şi numele peşterii.
Peştera Izvernei, Peştera Nutului din satul Balta, numeroase alte peşteri (peste o sută),
multe neexplorate încă; Cheile Coşuştei; bisericile de lemn; pădurile de castani cu
fructe dulci din Bâlvăneşti, Balta, Izverna, Ponoarele, Baia de Aramă; gospodării
tradiţionale cu arhitectură specifică
zonei de munte şi podiş, cum sunt
cele din localitatea Balta (casele
familiilor: Aniţescu, Sitaru,
Stănchescu, Nicolescu); localităţi
balneoclimaterice: Bala, Balta,
Negoieşti; localităţi de interes
vânătoresc şi pescăresc: Obârşia
Cloşani, Izverna, Bahna; localităţi
etno-folclorice: Balta, Iloviţa, Cireşu,
Ponoarele, Izverna.
Cheile Coşuştei