Sunteți pe pagina 1din 35

Prof.

Radu STANCIU
ELEMENTE DE TEORIA
SISTEMELOR

DEFINIŢIE
SISTEM - un ansamblu de elemente (obiecte, fenomene, indivizi)
care se condiţionează reciproc, între care există legături şi
schimburi de energie, de substanţă şi de informaţii, ansamblu care
este separat de mediu printr-un înveliş fizic sau conceptual.
CARATERISTICI
 structură - ansamblul interacţiunilor dintre elementele
componente precum şi modalitatea de dispunere a legăturilor
şi a părţilor în întreg
 evoluţie - succesiunea de stări pe care le parcurge
(stare = ansamblul valorilor/nivelurilor tuturor
caracteristicilor sistemului la un moment dat)
R. STANCIU © 2018 2
Expresia matematică a sistemului


S = { X,Y A }

X = vectorul intrărilor;
Y = vectorul ieşirilor;
A = matricea structurii active (suportul material esenţial al unui
sistem; cuprinde acei factori care determină capacitatea de
transformare a elementelor de intrare)

R. STANCIU © 2018 3
Principalele proprietăţi ale sistemului


Incluziunea S(t)   Si (t)

Extensia A(t)  Ai (t)

Exemplu
întreprindere  compartiment de muncă  formaţie de lucru  loc de muncă

R. STANCIU © 2018 4
Sisteme cibernetice


Sistem cibernetic = sistem dotat cu proprietatea de autoreglare

intrări din ieşiri în


mediu mediu
EFECTOR

CONEXIUNEA
INVERSĂ
ieşiri de intrări de
comandă control

Sistemul cibernetic ireductibil

R. STANCIU © 2018 5
Clasificări ale sistemelor cibernetice


 după legătura cu mediul
 izolate (închise)
 deschise
 după complexitate
 simple
 complexe
 hipercomplexe
 după relaţia între intrări şi ieşiri
 deterministe
 probabiliste
 după poziţia faţă de timp
 atemporale
 temporale
R. STANCIU © 2018 6
Sistem cibernetic industrial (SCI)


 o reuniune de mijloace materiale, umane şi financiare, care au
drept scop transformarea unor intrări materiale în produse,
lucrări sau servicii
 se autoreglează prin intermediul unui factor conştient de natură
umană
 Caracteristicile SCI:
 deschise
 complexe (hipercomplexe)
 cu tentă probabilistă
 evolutive

R. STANCIU © 2018 7
Entropia informaţională


 Evoluţia SCI generată de 2 tendinţe:
 tendinţa proprie factorului de reglare de perfecţionare a
comportamentului cibernetic

 tendinţa proprie sistemelor naturale de a se dezorganiza


(măsurată prin entropia informaţională)

n pk=probabilitatea apariţiei unei informaţii în sistem


S   pk  ln pk ∑p =1
k
k 1
Valoarea maximă când pk=1/n

Conducerea unui sistem este o activitate antientropică


R. STANCIU © 2018 8
Modelul ca formă de reprezentare a
sistemelor

DEFINIŢIE
reprezentarea simplificată a realitaţii, în care sunt redate însuşirile
esenţiale din punctul de vedere al celui care face reprezentarea

ETAPELE UTILIZĂRII MODELELOR


1. construirea modelului
S (p1, p2,..., pn) → M (mp1, mp2,..., mpn)
2. rezolvarea modelului
3. investigarea realităţii cu ajutorul modelului prin simulare:
M (mp1, mp2,..., mpn) → M (mpn+1, mpn+2,..., mpn+m)
4. verificarea dacă acestea se regăsesc ca proprietăţi ale sistemului real
M (mpn+1,..., mpn+m) → S (pn+1,..., pn+m)
R. STANCIU © 2018 9
Modelul unui SCI

Cuprinde patru categorii de relaţii:



1. relaţii de legătură între intrări şi ieşiri (structura activă de
transformare a sistemului)
A  , , , , , 

2. restricţii de funcţionare generate de:


f ( x1, x 2 ,...,x n , t )  R(t )
 sistem
intrari resurse financiare
g (a1, a2 ,...,an , t )  I (t )
 mediul economic cheltuieli de modificare a structurii investitii

3. obiectivele activităţii max Z = Rezultate - Eforturi min Z = Eforturi

4. criteriul de decizie
R. STANCIU © 2018 10
METODE ŞI TEHNICI DE
CONDUCERE

PRINCIPII

1.al priorităţii obiectivelor
2.al unităţii de comandă
3.al unităţii de acţiune
4.al concordanţei între autoritate şi responsabilitate
5.al nivelului deciziilor

CERINŢE privind însuşirile conducătorilor


competenţa profesională şi managerială
capacitatea de antrenare
exemplul personal
R. STANCIU © 2018 11
Clasificarea metodelor şi tehnicilor de
conducere industrială

a. orizontul de timp şi aria de aplicare:
 conducerea operativă
 conducerea tactică
 conducerea strategică

b.numărul de decidenţi:
 conducere unipersonală
 conducere colectivă

c. elementul central al procesului de conducere (tehnica de lucru)


 conducere prin obiective
 conducere prin bugete
 conducere prin proiecte
 conducere prin excepţie
R. STANCIU © 2018 12
Corelaţiile între frecvenţa abaterilor, mărimea
acestora şi nivelul de reglare într-un SCI


1

nivelul ierarhic de reglare


2
mărimea abaterii

frecvenţa abaterii

R. STANCIU © 2018 13
DECIZIA MANAGERIALĂ


DEFINIŢIE
reprezintă finalizarea unui act de gândire în care se exercită competenţa şi
autoritatea unei funcţii de conducere
CLASIFICĂRI
1. numărul decidenţilor:
decizie unipersonală;
decizie de grup.
2. numărul criteriilor de decizie:
decizie unicriterială (probleme de optimizare)
decizie multicriterială (probleme de conducere)
3. nivelul de cunoaştere a consecinţelor:
decizii în condiţii de certitudine
decizii în condiţii de risc
decizii în condiţii de incertitudine
R. STANCIU © 2018 14
Etapele procesului decizional

1.Pregătirea deciziei

 culegerea de informaţii
 validarea informaţiilor
 reflectarea asupra tendiţelor proprii fenomenului avut în vedere

2.Adoptarea deciziei
 elaborarea variantelor (soluţiilor posibile)
 compararea din diferite puncte de vedere (criterii) a soluţiilor posibile
 luarea în consideraţie şi a poziţiei celor implicaţi în aplicarea deciziei
 alegerea a celei mai convenabile soluţii sau căi de acţiune

3.Aplicarea deciziei
 formularea hotărârii
 comunicarea deciziei
 verificarea modului de aplicare a deciziei
R. STANCIU © 2018 15
Elementele procesului decizional

1.

decidentul (o persoană sau un grup);
2. enunţul problemei;
3. mulţimea variantelor (soluţiilor) posibile (tehnic realizabile);
4. mulţimea consecinţelor (cheltuieli, durată etc.);
5. mulţimea obiectivelor sau a criteriilor de optimizare precum şi
modul de agregare a acestora în criteriul de decizie;
6. mulţimea stărilor naturii(ansamblul de împrejurări care fac ca
unei soluţii să-i corespundă anumite niveluri ale consecinţelor)

R. STANCIU © 2018 16
Exemplu


 decidentul: comisia tehnico-economică a întreprinderii;
 enunţarea problemei: alegerea celei mai bune variante de investiţie
pentru o nouă instalaţie;
 mulţimea variantelor: Vi – patru – (V1, V2, V3, V4);
 mulţimea consecinţelor - patru:
 Cs1 – investiţia directă în milioane lei, I;
 Cs2 – durata realizării fizice în luni, d;
 Cs3 – suprafaţa ocupată în metri pătraţi, S;
 Cs4 – flexibilitatea instalaţiei în %, F (raportul exprimat procentual
între diferenţa capacitate de producţie – nivelul minim al
producţiei la care poate fi menţinută în funcţiune instalaţia şi
capacitatea de producţie a acesteia
R. STANCIU © 2018 17
Exemplu (continuare)


 mulţimea criteriilor de decizie, Xj, patru şi anume se urmăreşte
minimizarea primelor trei consecinţe şi maximizarea celei de a
patra:
 X1 = min Cs1;
 X2 = min Cs2;
 X3 = min Cs3;
 X4 = max Cs4.
 mulţimea stărilor naturii: una

R. STANCIU © 2018 18
Caracteristicile variantelor de investiţie


Consecinţe
Varianta
I d S F

V1 150 6 400 50

V2 100 9 500 50

V3 120 8 750 75

V4 130 7 600 67

R. STANCIU © 2018 19
Determinarea utilităţii soluţiilor


 Johann von Neumann (matematician), Oskar Morgenstern
(economist)

 minimizarea valorii consecinţei, obiectiv Xj=min Csj:


Cs j max  Cs ij
UVi ,X j 
Cs j max  Cs j min

 maximizarea valorii consecinţei, obiectiv Xj=max Csj:


Cs ij  Cs j min
UV j ,X j 
Cs j max  Cs j min

R. STANCIU © 2018 20
Utilităţile simple ale celor patru
variante

Utilităţile simple ale celor patru variante

Varianta corespunzătoare obiectivelor individuale


globale
X1 X2 X3 X4

V1 0 1 1 0 2

V2 1 0 0,71 0 1,71

V3 0,6 0,33 0 1 1,93

V4 0,4 0,67 0,43 0,68 2,18

R. STANCIU © 2018 21
Ponderarea utilităţilor


 diferitele obiective au importanţă diferită pentru decident,
utilitatea globală a fiecăreia dintre cele n variante fiind o sumă
ponderată a utilităţilor simple ale acesteia
m
UV   pX  UV X ; i  1,...,n
i j i j
j 1

p
j 1
Xj
1

R. STANCIU © 2018 22
Metoda ROMPEDET


1. stabilirea ordinei de prioritate a obiectivelor

X 4  X1  X 2  X 3
 înseamnă preferabil faţă de..., iar  la fel de important ca....

2. calcularea coeficienţilor
2 dacă X i  X j

a ij  1 dacă X i  X j
0 altfel

3. calcularea coeficienţilor de importanţă şi a sumelor acestora

R. STANCIU © 2018 23
Calculul coeficienţilor de importanţă
a obiectivelor

j
X1 X2 X3 X4 a ij
i j

X1 1 1 2 0 4

X2 1 1 2 0 4

X3 0 0 1 0 1

X4 2 2 2 1 7

 a
i j
ij 16

R. STANCIU © 2018 24
Metoda ROMPEDET
(continuare)


4. calcularea ponderilor asociate fiecărui obiectiv
n

a ij

PX  m
j 1
n

a
j

ij
j 1 i 1

Determinarea valorilor pentru exemplu:


P X = P X = 4 / 16  0,2500
1 2

P X = 1 / 16  0,0625
3

P X = 7 / 16  0,4375
4

R. STANCIU © 2018 25
Calculul utilităţilor ponderate


Utilităţile simple ponderate ale variantelor

Varianta corespunzătoare obiectivelor


globale
X1 X2 X3 X4

V1 0 0,250 0,063 0 0,313

V2 0,250 0 0,049 0 0,299

V3 0,150 0,083 0 0,438 0,671

V4 0,100 0,165 0,030 0,298 0,593

R. STANCIU © 2018 26
Cercetarea operaţională (CO)

DEFINIŢIE

o ramură a matematicii care se ocupă cu aplicarea metodelor cantitative la
studierea şi rezolvarea de către o echipă interdisciplinară a problemelor
legate de conducerea unui sistem în scopul obţinerii unor soluţii care să
servească sistemul în ansamblul lui cât mai bine

CARACTERISTICI
 se referă la probleme de decizie care trebuie soluţionate în vederea
optimizării eficienţei performanţelor sistemelor complexe şi
hipercomplexe
 acţionează pe baza elaborării şi îmbunătăţirii continue a unor modele
matematice de diferite tipuri
 utilizează procedee statistice şi algoritmi din domeniul programării
matematice
 se foloseşte în cele mai diverse probleme de conducere

R. STANCIU © 2018 27
Tipuri de probleme de CO

1. Alocarea resurselor

2. Programarea şi controlul executării lucrărilor complexe
3. Fenomenele de aşteptare
4. Gestiunea stocurilor
5. Înlocuirea echipamentelor
6. Căutarea informaţiilor
7. Alegerea itinerariilor
8. Problemele de competiţie
Grupare:
 după natura modelului:
 deterministe (problemele 1, 2 (parţial), 4 (la dimensiune restrânsă) şi 7);
 probabiliste (problemele 2, 3, 4, 5, 6 şi 8)
 după algoritmii de rezolvare:
 numerici (problemele 1, 2, 3, 4, 5, 7 şi 8);
 nenumerici sau alfanumerici (problemele 2, 6, 7 şi 8).

R. STANCIU © 2018 28
Alocarea resurselor


Situaţii
 resurse limitate (cel mai frecvent caz)
 resurse suficiente
 resurse reglabile (caz întâlnit foarte rar)

Variabilele luate în considerare în construirea modelului


 bi – resursele
 xj – rezultatele
 aij – consumul specific de resursă i determinat de rezultatul j
 cj – efectul economic unitar al rezultatului j

R. STANCIU © 2018 29
Alocarea resurselor (continuare)


Modelul general Forma standard
n n

a X
j 1
ij j  bi , i = 1,..., m a
j 1
ij
X j  X n i  bi ,unde i = 1,...,m

X j  0, unde j = 1,..., n X j  0, unde j = 1,...,n, n + 1,...,n + m


n
max Z   c j X j
n n m

j 1
max Z   c j X j  0 X j
j 1 j  n 1

R. STANCIU © 2018 30
Alocarea resurselor (continuare)

Exemplu  a11 X 1  a12 X 2  b1



a21 X 1  a22 X 2  b2
X1  0, X 2  0
max Z  c1 X 1  c2 X 2
X2 X2
b1 b1
a12 a12

interzis admis
b2 b2
a22 max Z a22
min Z
admis interzis
b1/a11 b2/a21 X1 b1/a11 b2/a21 X1
(a) (b)
R. STANCIU © 2018 31
Programarea şi controlul executării
lucrărilor complexe

 se referă la stabilirea momentului de declanşare şi încheiere a diferitelor
activităţi incluse într-o lucrare complexă denumită uzual „proiect“ şi la
identificarea activităţilor deosebit de importante din punct de vedere al
îndeplinirii proiectului într-un timp cât mai scurt şi în condiţii cât mai
convenabile
 Metode:
 grafice Gantt
 metoda drumului critic (CPM) - duratele activităţilor ferme şi
constante,
 metoda PERT - duratele activităţilor probabiliste şi au o distribuţie
cvasinormală de tip β
 în practică este mai important să se minimizeze pe cât posibil, atât
costul total al unei lucrări, cât şi durata de realizare a acesteia (metoda
PERT– COST)
R. STANCIU © 2018 32
Fenomenele de aşteptare

 Staţie de servire

Clienţi care aşteaptă să fie serviţi Client care a fost servit

Client în curs de servire


Restricţii Funcţia obiectiv:
•ritmul servirilor;
•minimizarea cheltuielilor totale
•disciplina de servire, ca de exemplu:
•„primul sosit – primul servit“ (FIFO) Soluţionarea problemei:
•„ultimul sosit – primul servit“ (LIFO •numărului de staţii
•caracteristicilor de funcţionare
R. STANCIU © 2018 33
Gestiunea stocurilor


 Stocul reprezintă cantitatea de materii prime sau produse ce constituie interfaţa între
aspectele discontinue şi cele continue ale proceselor tehnologice

 Politici de aprovizionare:
 aprovizionări dese cu cantităţi mici
 aprovizionări foarte rare cu cantităţi mari

 Funcţia obiectiv:
 Minimizarea cheltuielilor de aprovizionare şi depozitare

 Restricţii:
 lotul minim livrat de producător
 capacitatea maximă de depozitare

 Soluţii:
 stocul mediu
 stocul minim acceptabil
 stocul maxim admisibil
R. STANCIU © 2018 34
Înlocuirea echipamentelor


Două categorii de echipamente:
1. echipamente ce se uzează în timp
2. echipamente care cad

1. sunt 2 categorii de cheltuieli: periodice şi curente


Problema: Când se înlocuieşte în modul cel mai avantajos echipamentul?

2. se iau în consideraţie cheltuielile legate de:


 echipamente
 de montare şi demontare
 pierderile datorate nefuncţionării ansamblului
Problema: Cum se înlocuieşte echipamentul?

R. STANCIU © 2018 35