Uniunea Europeană

intre feclerallsm 11 lnterguvernamentallsm

Polltlcl comune ale UE

,·_,. - '_„. ~ -- ~ - - ..
~' ~•
~ -.„ ·..,.
•·, •
. , 't
·
\
~ '
'
'
\ \,\
' .;
'

„. _„....\)...........~ ,.... -~ : . -- .!_ • /-~....-.r-;_ ··; ~

'

•
 1.2. 1 Functiona/ismul
• .. ver.'\ll\' 111 eca11is111e . .
decizionale l.a nive
· lui Uniunii europene 23
~arn ·· •

Funcţionalismul (F) a fost const. era bitioasă

·d t cea mai elaborată
în~ercare d~ 50!1.sticCltEj . -• sintagmele „forma urmeaza- func,'t"el' (form fo/fows functions) ş1· „pacearn
punct de vedere intelectual, ?ar şi a.m Ie dar şi sensu/ evo/ a. '~ţe/ege C11ri 1n . rt )
numai dezvoltarea instituţii/oe internaţ.1onantestabil părintele uţ1e1 acest t"llJ trepte' (peace tn pa s . . , avute în vedere
(C B 131 ) /n mod 1nco · acestu· orq" în cazul sintagmei „forma urmează funcţiei erau
. row~, 2?01, P: . . I find 1 ulterior preluate şi dezvoltate , ' ClJreri următoarele: .
este David M1trany, 1de11: sa e f . ni precum J. Nye, E. Haa "1 difer- t . , tunctionează eficient numai
alte studii şi analize de catre teore icte s, P. I Cly/~t~ • Cooperarea intre statele membre, _care · r activităţi specifice,
A. J. R. Groom ş.a. • în măsura în care se con~entrea~a asupra ~nto tale nationale, şi
.. „) anterior realizate de ca re s ·
nsiderat cel mai important curent _ punctua Ie („tunct,11 , . b. realizate într-un
Deşi funcţionalismul a fost t~ototuşi infailibil şi nu toate ideile sa~ascu.t îri
•
care, în urma cooperării, vor t1 mult mai 1ne
secolul al XX-iea, el nu esCh . 'ntelegerii F este faptu/ că ac re~'St:; context mai larg;
. 1· ·r e atente e1a I . est cu "
une.1 ana :ze cn ic f ri~ind aparitia şi evoluţia instituţiilor internar rent, • Forma de cooperare, care urma sa- f.ie d e terminată
îmbrăcată . t~de
;teşi of~r~ o e>:pl'.ca/es~ ofere un ~adru pentru depăşirea conflict·'~na1e, . al act1v1ta
specificu/ funct1ei . . -t··11 ,1n d.1scutie
. , de vreme ce nu ex1s a_o.
incearc.a in p:1nc1pa ăcii Acest lucru nu este surprinzător, de Vrerne or Şi, formă standard, potrivită pentru toate posi~ilel_e îorme. ale c_oopera~n
resp~ct1v,, reat1::.ar~ao Pca .reactie la abordările specifice perioade; ş~ ce ~ functionale. 8 în concluzie, fiecare organ1zaţ1e funcţionala t~ebu1e
a apa rut 1n anu, „ • · . · d t · · - .. ' car concepută într-un mod compatibil cu specificul funcţiei respective.
, . -plan statul (federaltsmul ş1 oe nna secuntaţ 11 co/ecr e
aveau in pnmr1·ns prin faptul că a depăşit criticile aduse acestor abo d1v_e). Pe de altă parte, sintagma „păcii în trepte' ilustra credinţa că prin acţi.uni
M1trany a surp .. d" r ar
.d te de cei mai multi ca fund mult prea ra rea 1e, argument' '·
const era · , - f" · t d d" and individuale, de cooperare funcţională, puteau !i ~~inse_ ~ezultate cole~t1~~:
, d surpri·nzător că ele nu erau 1nca su 1c1en e ra 1cale. Mitran . Functionalismul a accentuat primatul dimens1un11 poht1ce a suveran1taţn,_
1n mo • . Ya
ara . _ .. .d .
t
·
·
-tat ca- abordările respective au eşuat ocma1 pen ru ca 1 ş 1 Qăs
t
lt
- , .
eau
privită ca un mănunchi de puteri, de capacităţi. Pe măs~ră ce aceste t?uter1
fundament în doctrin~ s~veran1taţ11 statu u1 eş1, pnn rezu ~t~'.. ~e ?~vedeau
/ erau încredinţate de către stat unor organisme funcţionale, capacitatea
în fapt împotriva ei, şi ca „u~ _a~alt front~/ asupra suveranrtat,',' JUndrce care statului de a acţiona în mod suveran se reducea.
/asă intactă suveranitatea po/1t1ca este evident supus eşecului .
De asemenea, mai trebuie subliniat şi faptul că rezultatul cooperării
Mitrany a argun:entat ~ă „~n sistem funcţiona~ ca~e să r,romoveze Pacea" functionale
• nu trebuia să fie acela de a crea un stat nou, mai mare şi mai
poate fi construit numai pnntr-o abordare „de JOS 1n sus (bottom up), Pri eficient (în ciuda faptului că bazele teritoriale ale statului urmau a fi minate
care să fie încurajate toate formele de cooperare, ceea ce va reduce trept nt de faptul că „forma va urma fondul", iar „pacea se va realiza în trepte"), ci
capacitatea statelor de a acţiona
· ' mod suveran 7. El s-a ara-tat a fi foarta
1n doar a unei noi ordini mondiale. Ca atare, D. Mitrany considera că treptat,
sceptic în privinţa „integrării prin proiect", proces care ar fi putut fi controla~ statul concentrat teritorial va avea tot mai puţine funcţii de exercitat
de către politicieni, sugerând însă că procesele de cooperare internatională (renunţând la a mai fi o hiper-instituţie multi-funcţională) şi va acţiona într-o
trebuie să înceapă prin tratarea unor aspecte transnaţionale sp~cifice lume în care cea mai mare parte a activităţilor de administrare şi guvernare.
vor fi încredinţate unor organisme cu funcţii specifice şi fără apartenenţă
con~rete, precum, de pildă, controlul bolilor. Succesul unor asemene '
aran1~ment~ ,„funcţionale" ar genera imboldul de a repeta acest tip
~nenţe ş~ rn alte secto~re .. Ac~st lucru presupunea însă ca şi guvernele
d: teritorială.

Întrebarea care în mod firesc se ridică după

expunerea principii\or de bază
~~ recun~asca ş1
nationale . . sa accepte necesitatea transferului de ale teoriei lui D. Mitrany este cât de viabile s-au dovedit a fi ele în realitate,
'~sab1/1ta~. funcţionale către agenţii internaţionale însărcinate cu cu alte cuvinte, dacă evolutiile ulterioare au confirmat sau au infirmat teoria
1111S1un1 spec1f1ce. Acest raţionament este foarte construită de el. lnainte însă de a încerca să răspundem \a această
h '

bine sintetizat
întrebare, merită să subliniem faptul că teoria lui Mitrany ş\-a găsit u\t.erior
•

7A .
Astfel, pentru anumite funcţiuni poate fi potrivită o instituţie globală, ca de pildă în cazu\
8
vând experienţa unor proiecte ambiţioa d .
~interbelică, Mitrany a pledat e~~u ~r eşuat~, precum Soc1~tat~a Naţiunilor în combaterii anumitor maladii sau în cazul serviciilor poştale (care ar trebui să f1e
llllanaţronaJe. care
n...;„;__ · .
să nu înceapă cu aran1amente
p. modalitate complet d1fer1tă a cooperării
fede al · . . universale) în timp ce pentru alte funcţiuni sunt suficiente instituţii regionale ~au chiar
J-suu.;c şi consruuţionale. r e, care 1mpl1că diferite dificultăti locale. Pe de altă parte, există şi funcţiuni care nu necesită decât schimb de informaţii,
• precum în cazul previziunilor meteorologice, în timp ce alte funcţiuni presupun existenţa
unor instituţii internaţionale, investite cu putere de decizie.
 :!-I l'niunea Europeană Î11lrefedcralis111 i'..ln terguver11a111e11ta/~~,,L. Politici c o1n„,,. lile tr
. . . . . .. - diferite analize şi lucrări 9 . În f --- p-
multi adepţi, ideile lut fund reluate rn . t mului Natiunilor Unite apt, ta<t
.,organizaţiile funcţionale" c;:1in cadrul; sr~ eo analiză' mult ma; afe~~ ~erv; ~e Teorii versus 111ecanisn1e decizionale la nivelul Uniunii Europene 25

studu de caz pe_,ntru teoria F,. d:ş 'fa t premisa conform că re; a Clpctr<t
evident faptul ca ele contrazic 1n ~ontinuă a fi dominate da „farrri e
. re aşa cum nu există nici
evident faptul că nu există probleme_ te:~~~~efeuvo'r fi adesea suspicioase in
urmează funcţia", de vn::~e ce_ et: 1
funcţionarea acestora 10• e Sfctte <1 S olutii tehnice pure, ceea ce rnseamn~ c
· ·f · 1 bi să fie rezo
I t "n mod s•rict tunctional. De
va e 1 ţ„I funcţionale
' ·ale ONU ,
natiune, care coordoneaza 1n realita . _ . __ 1e a permite ca dr errte e pro eme
· _ _ _ . da faptului ca exista rn prezent aceea, nu mai pare a fi un accide~t fapt~\ că a.gen li e xt.rem de dependente
Realitatea demonstreaza ca, _in ~tu are functionează în cadruf s· 0 rete„ departe de a acţiona autonom, au ramas 1n continuare e
j 5 uveranitătii rămâne în picioare - · •11.Jll.Ji
I - d inst1tut11 c · rste ....... · ... de statele nationale.
extrem de comp exa e .
mondial, sistemu/ Westphaltan ~ alişti. Cu alte cuvinte, se Pare ~ ~n CiLJ(j<t
optimismului manife~tat de _tunc,ro~a/itate anume de a se izola de a sta.tele
A doua critică' este strâns legata_ de pnma,
. ş1. are_ •1n vedere
1- încercarea de a
politică. Criticii
ărti ale lumii
funcţionalismul~i au arătat că acesta ~st~ .~in;itat numai la a~le ~ · i culturile
rezenta functionalismu/ ca o abordare univers.a a, a
lumii au reuşit să gaseasca ~~.?în cadrul sistemului mondial al coefectele
corozive ale F, acţionând toto a a 0 Perării Care -impărtăşesc valorile statului bunastar11, 1n vreme ce „reg1munlct:e.ş
11 .
„:r..
functiona/e . - t- t b. neinfuzate cu valori similare nu pot f1. uşor atrase -1n „p1a sa" .tun
..„ ,1ona11sle:I
. . a
~ .' . . bile teoria tui M1trany a acu_ o .1ectu1 unor .. cooperării internaţionale numai pe baza pretinselor sal~ ~en_ef1c11_ ~M. Gntf1ths,
ln ciuda mente/or 1nc_ontes~ f.' curentului să ofere expl1caţ1i pentru c Ctit1c;
. 312). în fine, se pare că Mitrany a fost mult prea ~pt1m~st 1n pnv1nţa ~fecte~o:_
serioase, oblig~ndu-i pe a_ ept~a mai mare parte a analiştilor sunt d: 1e l"rlcii
vulnerabile părţi a_Ie ~ceste:~· "tă a functiona/ismului rezidă în abo a.corc:J
~e „răspândire': de antrenare ale procesului funcţ1onal1s!.
Procesul 1nte~rar11
europene ar fi trebuit să se bazeze pe propriul său a~ant, succes~\ dintr-o
cu faptul că P'. ':cieat~
1
n'::ienului cooperării. Atât Mitrany, cât sucrda.recişi zonă a cooperării, ducând automat la ext.inderea sa 1n alta. Dupa ?um. a
eminamente tehnicista a earea functională dintr-o perspectivă apce,.~orii demonstrat însă experienţa UE, „răspândirea" nu s-8: ~rodus ~e la sine, iar
o 1t1că
sa1, -~u
-· abordat cooper, · h · · " d -
d diferitele aspecte cu „suflet de te n1c1an , upa cum afirm - , proiectele politice şi instituţionale nu au fost şi nu pot f1 lasate sa se adapteze
aprop11ndu-se e au ornit de la premisa că problemele pe care tr a ~­ de la sine anumitor domenii-cheie.
Brown (2001), deoarece
să le rezolve cooperarea
tu:Ctională sunt în mod esenţial de
·r t . natură tehn~b_uie
1ca Şi
, _ Cu toate acestea, în ciuda faptului că modelul funcţionalist al cooperării
admit în consecintă, soluţii tehnice. Dup~ ~,~m anum;.1aa~hont~u .sl Ubliniat (M internaţionale poate fi considerat un eşec, argumentele funcţionaliste
3·11 ) ideea că este pos1b1 a separa e continuă să joace şi astăzi un rol important în plan internaţional, îndeosebi
.. ' 2004
Gnff1ths , p. , d. t ~ or "tehn·ice"·
-esf 1un1
,.., I , politice" precum şi subordonarea ce /or ~n urma a.a de Primei prin modul în care sunt concepute în prezent instituţiile internaţionale.
ue cee" ' -12 c ·t· ·· /u1· M1trany au ar~t t e
ate fi considerată oarecum naiva . n 1c11 . . . ~ a a că toat~
f:ciziile luate de guverne sunt in primul rând politice ca între Cele ş1 ~epararea
doua- ca tegon1·· de probleme
•, este artificială ş1 ne1ust1f1cata. Ca atare' ap are 1.2.2 Neofunctionalismul
'
9
p .Beyond the National State·· ( 1964), al lui E. B. Haas, despre OIM (Organizat· În prima perioadă
a procesului integrării
europene (care a urmat semnării
recum ·
Internaţională a Muncii) sau „Functionalism and WorJd Po11t1cs· · " (1966) , de J. P. Sewe11,
,ra
Tratatului de la Roma, din 1957), învingător în dezbaterea teoretică părea a
despre UNESCO. . ._ . _ . fi neofuncţionalismul. Neofuncţionalismul (NF) căuta să exp\ice „cum şi de
10 În legătură cu acest aspect, merită am_1nt1ta remarca ac1d~ a Ju1 F. Northedze la studiul lui
ce statele membre, în mod voluntar, au actionat
, în comun, a\ături de vecinii
E. Haas, care spunea că OIM este „d1ncolo de sta_tul naţiune la fe! ~um Trafalgar Square lor, acceptând să-şi piardă anumite atribute ale suveranitătii, dar dobândind
esie dincolo de Charing Cross Station", tocmai pentru a sublinia faptul că, această astfel noimodalităţi ,
de rezolvare a conflicte\or dintre ele" (E. Haas, "\ 976).
organizaţie. în ciuda structurii sale tripartide (stat, sindicate, pat~on~te) şi a faptului că
esie plasată într-un alt spaţiu geografic decât acesta, nu a reuşit sa transceadă statul- Pe scurt, neofuncţionaliştii considerau că, o dată ce guverne\e naţiona\e \ac
natiune. primul pas în direcţia integrării, procesu\ se va auto-întreţine şi conduce
Abordarea funcţională a organizaţiilor internaţionale a fost echivalentul economic şi
11
guvernele chiar mai departe decât acestea au anticipat iniţia\. Eventua\, un
social al ideii de „subsidiaritate", dezbătut pe larg în prezent în contextul integrării asemenea proces poate duce, în cele din urmă, la \armarea unui stat
europene. respectiv ideea că deciziile politice ar trebui luate la cel mai scăzut nivel de federal european.
organizare şi cel mai apropiat de cei direct afectaţi.
Deşi la cele mai multe probleme tehnice, soluţiile sunt tot de natură tehnică, aceste
12

solupi, în mod potenţial, pot avantaja sau dezavantaja un anumit grup, transformând
astfel problema dintr-una tehnică într-una politică.
 ll11iu11r>a Eu
ropeană fntrefederalis111 şi i11terg111•er110111er1tolis111. Poliric; co
rn explicatii/ · ~-~ e Q/• v
ro - y
a
revărsare e Oferrte de neofunctionalişti, concep:ul f_de extinde I;:
cornpetentelo ' r 113 El poa e I atribuit • te,
irn~~aanet antre;~r=s~e:i~~~~~mii. analiştt~ N~ lilfi~~
27
reorit„ tierSllS 111 ecanis111e decizionale la nivelul Uniunii Europene
fectului de adi curentu1u;
e două a r · . ncept· ex 1n erea comp , er " - considera că un asemenea proces era mai uşor de rea rizat bîntr -un de
a efecte/or de ant ccep,1u~; ale acestuţ1 ~~I (fu;ctional spillover) ş~t:n1e1i'l.~ Ha~~xt regional, precum cel specific Europ~! ?e Vest. Spre deo~~bl~~ele
POiitic ( 1.· . . ren are 1n plan tune 10 1 ,11 Pi Clr,
Po 1t1c spf/lovetj. <l.ri c~n Haas a recunoscut că este foarte d1f1c1\ să he separa~e P fi"
Mitra~~· de cele politice, la fel cum sunt extrem de greu ~e evit~t ~on icte1e
• Ext· "' n t tor de antrenare f"n Plan t.
inverea competenţelor. a e 'eG eme ce economiile rnode llnq;o,.., t~hn• state în cazul în care avantajele cooperării vor 11 d1stnb~~e ine~al.
se b~z~ază pe faptul că, de vr~nectate, în cazul în carerne Su~'
drnt~~are, d~vine esenţială crearea u.nor instituţii_ formale care S':l 111:'puna ŞI
const1tu1te din componente in~erc toarele sale tunctional un stq_ 1
c;
5 ustină tratatele, acordurile, anga1amentele dintre_ statele-na\1un1. Pent~~
f~ eficiente, ar trebui ca aceste insti!uţii să ~1s?ună de o anumita
rnembru îşi va integra ~nul di~. ~ea integrării se ~a irn;~ dqtor;t~ a tonomie faţă de guvernele naţionale. ln acelaşi yt1mI_?, proce~ul n~„ se_
presiunilor de ordin tehnic,. co~l~a/te ţări. ne ş; lq_ au ate derula decât în condiţiile în care statele accepta at~.t „do~~1a legu ~şi
nivelul sectoare/or conexe din c
efectelor de antrenare la nive/ Por .
~~ aici înai~te,_ ~rod~r~.a su_v~ranit~ţii statul\li ?evine 1mpos1b1I de opnt),
• Extinderea competenţelor.. a . politice în favoarea integrării î lftc se recum şi pnnc1p1ul luar11 dec1z11\or pnn vot ma1ontar.
p .
referă la apariţia unor pr~siuni n sector a devenit parte a P~o n Cq~lJ/ Haas considera că, pe baza acestor principii, după iniţier_e~ acestui pryoce:
statelor implicate. O ~ata ce u actionează în cadrul acestu~esulu; şi constituirea de instituţii, suveranitatea statelor se va d1m1r:u~ pe masu_ra
d . t re grupunle care . ia v ce cooperarea dintr-o sferă de activitate se va „răspândi'~ 1n altele, .iar
e 1n eg:a , f ..1 care derivă şi vor face presiuni (lobb or
d_escopen rapid be~~~~~ e entru a susţine în continuare ProcY) I& procesul birocratic de luare a d~ciziilor va evolua catre un. n1\Jel_
_nivelu~ /Jr°cjnu/1~' ~uvinte paceste grupuri interesate, conştienteesu1 supranaţional (cu specific regional). ln plus, pe măsură ce tot mai mulţi
integtr~n1,. cuarae erev1n s~ctoarelor deja ··14integrate, vor Pleda ~e actori vor fi implicaţi în derularea acestui proces, între elite se va pr~duce _o
avan a1e e 1n formă de „socializare", în sensul atenuării loialităţii faţă de statul-n~ţ1une, 1n
favoarea integrării în faţa guvernelor proprii . favoarea suportului acordat intereselor regiunii, ca întreg. ln ciuda
-r .. ai· recente au descris existenta celui de-a/ treilea nivel d deosebirilor care îl separau de Mitrany, Haas a continuat să susţină ideea
• 1eor11m . · ,#. td Z'' , e funcţională, conform căreia progresu\ în diferite domenii tehnice şi
. d
ext1n er e a competentelor
. ,.aşa numitul „cu111va
. . e sp11over
l ' care se
referă la aşteptările anumitor_ ~rupun inter~sate - ş1 sa~ f uncţionarj economice, va duce la o tot mai strânsă cooperare po\itică. După cum
publici, care, în relaţia cu Com1s1a Europe~~~ vor 1ncura1a cultivarea observa şi M. Griffiths, Haas era conştient că „neofuncţiona\ismu\ -
şi dezvoltarea contactelor cu aceasta, spnJ1n1nd punctele de vede cunoscut şi ca „federalism în rate' (federalism by insta//ments), depindea în
promovate de la acest nivel în faţa guvernelor naţionale. re mare măsură de capacitatea elitelor şi a decidenţilor politici de a aplica
cunoaşterea consensuală în soluţionarea problemelor curente."
Emst B. Haas a fost considerat unul din fondatorii „neotuncţiona/isrnului" (M. Griffiths, 2003, p. 294).
Haas a definit integrarea ?a fiind „proce~ul_ p~n _care actorii politici di~
anumite zone naţionale distincte sunt conv1nş1 sa-şt transfere convingerile în anii '50, funcţionalismul a reprezentat un suport teoretic exce\ent \n
aşteptările şi activităţile politice către un nou centru mai larg, ale căru'. explicarea tranziţiei de la CECO la CEE. Cu toate acestea, teoria nu era \n
mod exclusiv predictivă, ea incluzând şi une\e e\emente normative,
institu~i posedă sau solicită jurisdicţie asupra statelor naţionale existente ,~
(Haas, 1991, p. 366). Motivaţia de bază nu mai era doar cea reprezentat.V
sesizate de cei care pledau în favoarea unei Europe federa\e. Ointr-un
de ,,a_utomati~mul". t~~nocrat sugerat de funcţionalismu/ lui Mitrany, ci şi
propnHe convingeri ş1 interese ale actorilor politici realişti.
d: anumit punct de vedere, analizele NF erau privite de oficia\ii Comisiei dar şi
de unele state membre ca un fel de plan director pentru continuarea
procesului integrării. Comisia reprezenta pi\onu\ principa\ a\ integrări\,
dezvoltând strategii pentru adâncirea integrării în ace\aşi timp 'iind şi ce\
mai bun avocat în favoarea efecte\or pozitive a\e acestui proces.
ln
S-a considerat că începutul ani\or '60 a reprezentat „începutu\ s'ârş\\u\u\''
13
14 englez! termenul este de sptflover.
Hw defi~te ~s~f~J conceptul integrării politice· . .. pentru teoria NF. Dacă rememorăm momentu\ 1o\osirii dreptu\ui de \Jeto de
cat? .act_Dn1 po1It1c1 naţionali sunt conv· . ă ·. „1nte~rarea poht1ca este procesul prin
y

către Generalul de Gaulle, fapt care a condus \a criza din 1965-66,

actiYiljţiJe poliric~ cărre un nou centru a~~ş~ă~ulş~ re?r1~?teze loialităţile, aşteptările şi cunoscută şi sub numele de „criza scaunu\ui \\ber'', \nţe\egem de CE
IBUpra statelor naţionale preexistente" (Haa 19681nst1tuţ11 posedă sau solicită jurisdictie
s, ' p. 16) ' procesele specifice acelui moment nu mai puteau ii exp\\cate iăcând apE
 J.H f ' 111.
- --- 11111·1; /~11rr1f,1 t' •
-- ~;.;:..;_:::, . a_11_u_ -'."--'"-··~fi_:;'d.;,:t'".:."::.li'::.:"/~~:.:..'~;''.:.:.:'(' r_1111 . , (',.I I (( 111 t' 11f1.1I1 \ , , I
·.:...-.______ .
/> .
fl{1fi('
16
la NF E ·· · .
demon~t voluţ11te din prima parte a anilor '60 şi, ma; apo; dl
I <'rJ1 •
111111
, '''•· 11
re ăttr rat faptu/ că guvernele naţionale continuă Să n a„il
e~ necesară influenţa a1b~ Io o, ~
'? '·
P g Pentru a în mod determinant n 2.9
Elturct '1~ ~
• .. H. fi 'M
reorl'i verYUlf
. . niecalliS111e declz.i-0nal" ln llivelul Uniunu ,ur p
procesutu1 de integrare.
ŞI rit ~I r r · a lt ..."' ·importantă actorilor
'1141 Internaţional, rea tş " nu . c . ordă prea mu '
I recunosc utilitatea numai in
,
upranaţionali sau transnaţ1onah, cărora e b C alte cuvinte actor11
12
· ·3 lnterguvernamenta/ismul ~ăsura în care servesc interesele statelor mem_ re . u transnaţion~leie, ci
nu trebuie să urmărească ob1ect1ve
P ranaţionali
numai servirea ce Ior naţ'1onaIe.
su . „
lnterguvernamenta/ismu/ (/G), te.oretizat de Stanley Hott .
perioada anilor '70, caracterizată . t erme nul de
pnn . " eurosc/eroză , a
te rare Europa
reprezentat principatu/ răspuns ta criza NF. Hoffmann a arătat c ~ lllcinti
au privit evoluţiile specifice procesul integrării pnn. .a~alog;
„care mărunteşte cete mai diverse produse, le mod1f1ca gustul . uri 11),· ~
adePţ;j III ii 0 c: accentuat caracterul interguvernamental al pr~ces~lui de in r 9 c.u şomai
s-a confruntat în această perioa~ă cu doua cnze petro ier~ , A adar 'în
ridicat, inflaţie şi reducerea ritmurilor de creş~:re economi~~m~re ~-au
A
in Iocuindu-le . cu un produs nou, cel mai. a d esea cu un suc Şi p arrut))IJ
~Elr această conjunctură economică nefavorabila, statele d
(Hoffman 1998) Prin contrast cu abordarea NF, Hoffman,., . de1;c · I, concentrat tot mai mult pe aspectele interne, în detr~mentul proce~~ 1Ul e
.logica diversităţii, arătând că „1~ dom_enu. d e importa~ţă
' • · ·'Vitală
Pnv·1 A
1 eg;&~~
10S" „ integrare. Pe acest fond, eforturile de reducere a banere\~r non-tan _are au.
interesu/ national natiunile prefera cert1tud1nea sau chiar inc . Pent scăzut în inţensitate, în vreme ce, în coi:n~~ul i~tra-co~un1ta~ au ap~rut no~
A

obstacole. ln plus, şi activitatea Com1s1e1 a 1~t~at _1n _dechn, 1n timp c

auto-controlată. a încrederii
, • .
în nat1onal, unei. 1nce
. 1 u d'1n1. necontroiert1t lJciiri"ru
rr·t
mixer netestaf' (Hoffmann , 1998).· El e~te d e acord ~a- ŞI· alţi actor; ate . a uriu·
de interes joacă un ~o! important 1n f?r?c:su/ integrării, dar ş~~rupllr!
guvernele nationale arbitn cu drept de dec1z1e 1n problemele esent·
. .Jale
Pozitiile asumate de guverne sunt determinate de considerente .·
în special de impactul deciziilor privind integrarea asupra enaţrona1e
nationale, dar şi asupra perspectivelor electorale ale con?lîrie/
de guvernământ. Adepţii acestui curent au at~as atenţia asupra ;:art1du1lli
care revine politicilor naţionale în procesul de integrare europeană. Portanţei
Accentuarea rolului şi influenţei statului, care urmăreşte doar re /'
egoistă a propriilor interese, în special în domenii politic sensibile a 'Zarea
apărarea naţională, securitatea naţională, politica externă, au c;~recurr,
dezvoltarea aşa-numitei „logici a diversităţii' în locul „logicii int dus~ I.a
(Hoffman, 1998). De subliniat faptul că Hoffamn face diferenta înt egranr
pa!itics" and „high po_lil!Cf'Ape~tru a P!!tea explica de ce în anumite ;~ „Io~
integrarea a fost pos1b1/a, 1n timp ce 1n altele, nu, tocmai urmare a f rneni!
că statele au fost reticente în a renunţa la anumite atribute ale suverap!~~!
naţionale, prin transfer către autorităţi supranaţionale. anitaţ11
lnterguve'!'amentalismul !_şi are originea .în_ teoriile
respectiv 1n teoria realista. Conform rea/1şt1/or,
principali de pe scena intern~ţiona/ă,
dezvoltarea relaţii~~r politice ~~n~:''
state fund rezultatu/ actiun11 guvernelor nationa/e ln acest d e
' · · ecor
15
c;;.tl!. cu revigararea procesului de integrare (spre finele anilor '80) şi adoptarea Actul .
ruc, neofuncţ1onal1smul va reveni ca teorie de
europene.
Consiliul de Miniştri a devenit cea mai importanta 1nst1tuţ1e a CEE.
"ii
Teoria lui Hoffman a căutat să explice perioada anilor '60-'?0~ perioa~.ă
de '" caracterizată prin stagnarea procesului de integrare europeana ş1 reapar1ţ\a
., sentimentelor naţionaliste la nivelul elitelor din diferite stat~ i:nemb~e. Cu
toate acestea, punctele de vedere exprimate de Hoffman, pr1v1nd existenţa
unor „high politics' în acele domenii „sensibile" în care statele membre se
arătau reticente în a ceda părţi din suveranitatea naţională, poate fi aplicată
şi pentru a explica unele evenimente anterioare acestei perioade, prec~m
eşecul Comunităţii Europene de Apărare (European Defence Commun1ty),
din 1954.
în concluzie, interguvernamentalismul consideră statul-naţiune ca
reprezentând „cel mai mare posesor de putere", „principalu\ iniţiator, /
supervizor şi adesea chiar distrugător" al procesului de integrare iniţiat în,
afara graniţelor naţionale.
Rolul atribuit de Hoffmann guvernelor naţionale a trezit însă şi reacţii critice
puternice. Astfel, Carol Webb (1983) a afirmat că imaginea oferită de \G
este „inadecvată şi distorsionată". Departe a de controla eficient şi ef ecti\J
procesul decizional dintre statele membre şi comunitate, „gu\Jerne\e
naţionale sunt mai degrabă asemenea unui iong\er care Încearcă simu\tan
relaţiilor internaţional să ţină mai multe mingi în aer şi să se şi menţină În echi\ibru pe o p\a\'\ormă
statele-natiune sunt t ~'.
16
H. Wallace consideră că
termenul de „transguvernamentalism" ex.pri.mă
mu\t mai. f1de\
dimensiunea cooperării dintre statele membre ale UE şi că se caracterizează pri.n"
• Rolul activ al Consiliului European în stabilirea generală a politici\or;
• Rolul primordial jucat de Consiliul de Miniştri în procesu\ decizional;
bază în explicarea adâncirii i'ntenr·, aru~~ • Rolul limitat sau chiar marginal al Comisiei;
• Implicarea unei număr limitat de factori politici naţionali cheie;
• Lipsa de transparenţă a procesului.
5

(H. Wallace, 2004, p. 37)

 -ţ() li, · li.• • erna1nentalis1n. Poluic ·
.::_~~~m~un~e~a!·~ur~op~e~a~nd~i~nl~~~fi~ed~u~a~lis~m~~~-m~t~~~~~uv::;.,;;;;;;.;;.;....-~._..;;.:;:.:.:~•~~~~
„„„
rot't
1
oare "· Asemenea critici au fost de natură să mineze
t· treptat ~111cr
"'• v,_·
le care ac 1onează ~ ei::i 31
, ca suport teoretic pentru guvern~ te cel mai ades lt) l"ll.J E:!rllq
IG · · ·· E pene
.'n reorll·· verstlS 1necanis1ne decizi.anale la n1.velul Unlunii uro
tnt~resu/ui naţional, de vreme ce, în real~:U 'articularea un~ aceste~E:li~
acţionează decât ca „un substitut pen r Ptefer "I~
- • Stilul politic adoptat (policy sty/e) ~1n re1a..f 1.a d'ntre
~ . .. guvernul
E national,
·
Partizane" (H. Wallace, 2004). 'tiţ(! alături de celelalte forţe politice interne ş1 1nst1tuţule U · .
. . - H
pe de altă parte, urmărind aceea~I 10g1ca, . .
w. allace
a atras atent1a
litice diferite ale
asupra tradiţiilor administrative dar ş~ ~supra ob1e:ct1velo~ peoste diferenţe de
interne I nationat statelor membre în formularea. PC?Z~ţulor c:>.i:nun1tare.__ c. . d rob\ematica
1.2.4 Abordări din perspectiva po /'ticilor
1 • e b ordare duc şi la formularea d1fenta a poz1t11lor propn1 pnvin P. f
a
comunitară şi la o aşa-numită „hpsa. - d e coe rentă" . . ŞI fv
·. În definirea ormu 1area
existent
..
. ·nd rolul politicilor interne în
Cele mai semnificative coment~r~~lprt~~ nivelul UE, fără a rărna_Corel&ti poziţiilor naţionale. Din perspectiva ~ipului de sistem ~dminist~~:ninistrativ~
cu procesu/ de luare a deciztt or ne îti · ~ Marea Britanie şi Franţa sunt considerate a avea sisteme _ .b _ r ie
•
singulare •
i-au apart1nut 1u1· s · Bu/mer. . _ .. . s~ centralizate care, în principiu, au permis „acestor guverne ;;) a~ a ~e 1~\tă
' · . ra faptului ca teor11/e existent consistentă de negociere cu Comunitatea" (H ..~alla<?e, î 9 · . e
Bu/mer (1983) a atras atenţia ,a~su~are politicile interne interactione nu &u arte deşi în ambele tări există sisteme adm1n1strat1ve centrallzate, care
reuşit să explice suficient modu tnoncentrat prea mult asupra ne.a.~~ cu ~ermit formularea urior' poziţii
de negociere: mult mai. coerent~'. ace~t
\\Ieru
· nu reflectă în mod necesar şi existenţa unui consens 1nt~rn pnv1nd. ~1ter.1te~e
politicile UE, deoa rece s-au f casupra cadru /u1· ins · t't1 u t' " '"el l.Jlui
,tona/ for
probleme. Astfel, H. Wallace a identifi.c_~t şi ~Iţi tact~n cu semn1i1caţ1e 1n
decizional terţ~(' - resP_ec '~ursele interne ale poziţiilor de ne;a.1. &I
procesul de modelare a unei poz1ţ11 naţ1on.ale ~n ia~a pro~l~melc:r
Comunităţii - fara a exarr;;nf:ner a subliniat că „nu procesu/ decizioOcrere comunitare, precum „calitatea şi morala tuncţ1onar1\or din .ad~1n1st.raţ1a
naţionale. De aseme_nea, ic~ integrării, ci integrarea urmează 11 a.1. îti
publică, echilibrul intern din cadrul fiecărui guvern, rolul con~t1tuţ~onal 1ucat
cadrul LJ_E u:n:eaz~ ~7ner a sugerat că NF au pus un. ac?ent rnuit10 91ca
1

procesului dectztonal. B
1
i/e de interes şi de alte elite 1n rnenr Prea
de leaderii politici. .. torta unui anumit minister, iorţa grupurilor interesate,
'
puterea de care dispun instituţii precum Ministeru\ de Externe sau
mare pe rolul j:'?.at de grupu~e de altă parte, deşi recunoştea rolu/ ,lllerea Trezoreria.. "
dinamicii integrant eurojenej /G nu au oferit suficiente arg urnec~ntra1
jucat de guvernele na,1ona e, - de UE. IG tinde a n.e îti Provocarea adresată IG, de Wallace şi Bulmer a tost ulterior preluată de alţi
analiza atitudi~ii s,tatelor om~~pb;:z:~f: asemănătoare unor c~~~ldera analişti, precum A. Moravcsik (1991, 1993), G. Marks (92, 93) ş.a.
uvernele nat1ona e ca ' t· Ucturi
~ono/itice, în ciuda faptului că realitatea nu parea a sus ,lne o asernenea
w

premisă.

Bulmer a arătat că politica UE este ~o_:mulat~. în mod diferit ~n diferitele
. state membre, iar măsura în care. dec1z11/e po/1t1ce. ~u!1t lu~te pr!n consens
f sau sunt impuse, depinde ~umat de cultura .pollt1ca naţionala, ~e fo~a
guvernului şi a grup~~ilor ~e 1nter~s: ~ structuri/or parlame~tare existente,
de forţa partidelor politice ş1 a autor1taţ1to.r ~ocale. A~tfel, po~n1~d ~e la critica
adusă teoriilor existente, Bulmer a sub/1n1at o serie de trasatur1 cheie al
unei abordări din perspectiva politicilor interne:
• Politica naţională - care reprezintă unitatea de bază a UE; fiecare
politică naponală reflectă un set diterit de condiţii economice şi
sociale, care modelează diferit interesele naţionale şi continutul
acestor politicii; ' Lansarea programului Pieţei Unice în 1985, moment care a marcat o nouă
• PoJ_~icile e~ropene_. -care reprezintă numai o faţetă a activitătii
pol~ naţ1o~a!e; 1~ termeni formali, guvernele detin
PDZifie cheie 1n ioncpunea politicilor naţionale cu cele comunitar~;
1 .3 Teorii contemporane privind procesu\ dec\z\ona\
în cadrul Uniunii Europene
Cu ceva mai mult timp înainte de actualele dezbateri teoretice pri\/ind
raportul dintr~\ in;erguvernamentalism şi supranaţionalisrnJ Carole Webb ·
argumenta ca ăiat n~o~tionalismul, cât şi inter uvern.amenta\isrnu\ pur
e sunt două concepte mult prea statice, înguste ş~a atare,
neconvingătoare. Ea sublinia că în analiza procesului deciziona\ ar trebui
să se ţină cont de complexitatea mediu\ui deciziona\, atât a ce\u\ spec\,\c
fiecărui stat membru, cât şi a celui comunitar \Webb, 1983, p. 38).
fază în procesul integrării europene, a 1ost rapid urmată de no\ dez\lo\tăr\
teoretice la nivelul abordărilor rea\iste, dar şi p\ura\iste. F\de\ trad\ţ\e\
naţionale ~
pluraliste, Gary Marks (1992, 1993) a dezvo\tat conceptu\ de „guvernare la
mai multe niveluri' (multi-leve/ governance), care i-a permis să desct\e
modul în care UE a translatat către un sistem deciziona\ speci\ic, \n cate