Brexshit

Traian Ungureanu,

Asadar, nostalgicii, apucatii, inapoiatii si alti corabieri ai sperantei neghioabe cauta in zadar: nu exista viata in
afara Uniunii Europene! Oricine isi face socoteala ca se poate rupe de mal si oricine pune mina streasina la ochi
in cautarea vreunei Americii nestiute va afla ca n-a plecat si ca nu poate pleca nicaieri.

Din Uniunea Europeana nu se poate iesi, asa cum nu se poate pasi in alt Univers sau renunta la un selfie cu
statul de drept. Englezii au numit acest paradox circular cu o vorba vulgara de mare precizie morala: Brexshit.

In aparenta, Marea Britanie a evadat. In realitate si in vecii vecilor, britanicii au aflat ca referendumul care a
decis desprinderea de UE le-a adus doar dreptul la o lesa mai lunga. UE nu accepta defaimarea prin vot
democratic si, in consecinta, a rezervat britanicilor un Acord de despartire care spune foarte clar ca Marea
Britanie paraseste UE, raminind la dispozitia UE.

Acordul prevede ca, odata desprinsa de UE, Marea Britanie accepta legile, practicile vamale si fiscale UE, pe o
perioada limitata care se va incheia de indata ce UE se va declara satisfacuta ca granita Marii Britanii cu Irlanda,
adica sectorul nord-irlandez, poate functiona fara restrictiile cerute de o granita dura. Nu e clar cind? Ba, e cit se
poate de limpede: la pastele cailor si la suprapunerea acestei glorioase sarbatori cu prima recolta de pere din
livezile de plopi.

Oroarea continua: britanicii vor trebui sa se "alinieze dinamic" la piata si terenul competitional UE, adica se
obliga sa nu devina o economie rivala si atractiva care ar putea pune in lumina rugina economica UE.

Oroarea nu s-a incheiat: in intervalul ramas pina la amintita recolta de pere, britanicii vor prelua si aplica orice
noua prevedere adoptata de UE. In plus, deciziile tribunalelor britanice vor fi arbitrate de Curtea Europeana de
Justitie, in cazul in care ele afecteaza chestiuni de interes reciproc, adica orice, exceptind furtul de gaini
necoumunitare.

In sfirsit, pentru toate aceste biruinte suverane, Marea Britanie va plati 50 de miliarde de euro, plus contrbutiile
cerute de mecanismele de implementare a legislatiei UE pe care Marea Britanie o va accepta, tocmai pentru ca
nu mai e stat-membru UE.

Uitata fie luminata si relaxata jurisprudenta otomana! Acordul UE-UK e cea mai ampla si perversa executie a
bunului simt natural, de la micul incendiu local care ne-a scapat de gura lui Giordano Bruno. Evident, intrebarea
e: cum s-a ajuns la asa ceva? Ce minti au fost in stare sa nascoceasca si sa tatueze aceasta hieroglifa absurda pe
trupul Europei? Raspunsul nu e deloc ascuns sau complicat. E de nerostit. Cum, insa, aberatia a trecut in
angoasa si risca sa ingenuncheze prima si cea mai puternica democratie europeana, adevarul trebuie rostit cu
orice risc.

Autoarea acestei orori e Uniunea Europeana, in calitatea ei de adversar iscusit si neimpacat al libertatii si
democratiei clasice europene.

Acordul care infunda votul liber al britanicilor cu nasul in noroi si in alte depuneri de la marginea drumului e o
coproductie. Nu o facatura franco-germana, cum s-ar crede privind spre efigiile plesnind de civism ale fostei
Merkel si ale viitorului fost Macron. Acordul nu putea fi incheiat fara complicitatea perfid-albionesca a
establishmentului britanic. Acordul e expresia pactului suprantional care leaga sectiunile media, administrative,
civile si politice ale elitelor occidentale, in aversiunea lor scirbita fata de democratie.

Asa a devenit posibila aparitia unei doctrine conducatoare care scoate din scena secolul XXI si reface legatura
cu dogmatismul medieval. In fond, ce vedem azi, e victoria nobilimii asupra taranimii raculate. Desi, bunul
nume al Evului Mediu nu merita isnulta. Nobilimea medievala era perfect consecventa si, pardon de expresie,
transparenta. Ea nu despica tarani pe esafod sustinind ca promoveaza democratia si ca inlesneste ascensiunea
statului de drept. UE a pierdut sau nu a avut niciodata asemena sinceritati.

Cu Acordul care da Marii Britanii libertatea de a consuma o forma diferita de subjugare, UE dovedeste ce se stia
sau banuia demult: Uniunea Europeana are vocatie si aspiratie imperiala. Bruno Le Maire a recunoscut-o recent
cu naivitate dar Ministrul de Finante francez e un finantist ratacit in istorie si crede ca UE poate fi un imperiu
pasnic, deci beningn. Ce nu intelege finantistul e ca esenta unui Imepriu e sa isi exercite autoritar dominatia
ideologica interna. Nimeni n-are voie sa deschida gura sau sa plece, fie si pe muteste.

Mult mai sloboda la ineptii, Angela Merkel a vorbit, acum doua saptamini, de alta jucarie imperiala: o armata
europeana. Propunerea sugereaza un mini-delir de grandoare, debitat cu aceeasi sfinta sfidare a realitatii - o
Uniune care si-a anhiliat demult bugetele militare, sporul demografic si vointa de lupta viseaza la o armata. Tot
ce doreste, fara sa stie, si tot ce organizeaza, cu adevarat, Uniunea Europeana e o retragere generala in scolastica
legala, o extinctie lenta mascata de o penibila morga imperiala.
Traim cel mai dezonorant moment din istoria si asa ipocrita a UE. In aceasta clipa, UE pare URSS fara KGB.
Plus fonduri si internet. Mai important, fiziologia mentala e identica. Asa cum va aduceti aminte, absolutismul
sovietic ajunsese la concluzia dupa care numai un om cu mintile ratacite poate critica URSS. Dizidentii, erau,
logic si pentru recuperarea logicii, declarati nebuni si internati in ospcii. UE nu e mai rabdatoare cu ideile
neconforme. Cine are ceva de obiectat e imediat declarant populist, fascist, rasist sau nationalist si izolat in
salonul retardatilor.

Aceasta inversiune uluitoare a fost mereu marca Imperiilor. Zeci de milioane de oameni au fost invatati sa
creada ca libertatea e o aberatie si un pacat, in vreme ce supunerea o virtute superioara.

Aceste consideratii nu au legatura cu Romania. Pe drept cuvint, pentru o tara care s-a retras din ciclul istoriei
active si e indiferenta la orice forma de subordonare si tutela, atita vreme cit nu e vorba de ocupatia soivietica.
Desi, aceasta nobila presupunere care ne da cetatenie poloneza in masa e de verificat.

Ghinionul nostru partial norocos e ca PSD si confratii de nimicnicie politica au facut din Romania o tara
obligata la dimensiunea UE si din generatiile ce vin un corp de presiune neconditionat pro-UE. Cu alte cuvinte
si aceiasi boala, sintem de acord cu UE in absentia. Nu e rau dar asta inseamna sa pariezi pe un status- quo etern
si sa gindesti cu capul tau doar cu o clipa inainte sa ramii fara el.

Oricum, grotescul Acord UE-UK spune ca povestea s-a incheiat. Europa a ajuns pe mina UE, ideologia unica a
luat locul diferentei iar imperiul birocratic nu mai poate fi oprit. Vom fi invinsi. Europa nu isi mai poate face
fata si se va stinge treptat, dupa ce isi va fi anihilat natiunile.