Dorina Munteanu
Editura InterCompress
1990
Managementul muzeal
Insoteste trupa Teatrului la Budapesta, unde picteaza acuarele si uleiuri si leaga prietenii cu artisti plastici maghiari. Lucrarile
realizate in timpul turneului sunt prezentate in expozitia deschisa in Foaierul Teatrului Municipal, alaturi de cele ale arh. Paul
Bortnovschi si ale actorului Mircea Septilici. Colectionarul Misu Weinberg (1907–1974) viziteaza expozitia si, prin actorul George
Oprina, face cunostinta cu George Stefanescu; intre colectionar si pictor se naste o legatura pe viata. Concediul il petrece la
Calimanesti, unde picteaza peisaje si portrete de familie.
In anul 1962 va face decoruri si costume la spectacolul “Camera fierbinte” de Alexandru Stefanescu, regia Dinu Negreanu,
premiera 27.03.1962, costume la spectacolul “O singura viata” de Ionel Hristea, regia Lucian Pintilie, decoruri Paul Bortnovschi,
premierea 5.12.1962 si decoruri la spectacolul “Razboi si pace” de Alfred Neumann, Erwin Piscator si Guntram Prüfer , dupa Lev
Tolstoi, regia Dinu Negreanu, costume Gabriela Nazarie , premiera 25.06.1962, spectacol la care va aduce elemente noi in
scenografia de teatru romanesca , precum proiectii de diapozitive pe un urias ecran si folosirea de papusi , pentru ilustrarea luptelor.
Evenimentul major al anului va fi obtinerea de la Uniunea Artistilor Plastici a unui spatiu adecvat amenajarii atelierului de creatie la
care visa dintotdeauna. In incinta Muzeului “Gheorghe Tattarescu”, la parter, pe gangul de acces spre curtea interioara,( intr-un
spatiu despre care doamna Georgeta Wertheimer Ghika , nepoata lui Tattarescu, spunea ca era folosit de ucenicii pictorului ) ,
amenajeaza , cu toata dragostea , atelierul in care va picta, va expune, va primi colectionari, prieteni si iubitori de arta , pana la
pleacarea definitiva din tara , in anul 1989.
Viata artistului se desfasoara intre sala de repetitii a teatrului Bulandra , pe pe strada Schitu Magureanu, atelierele de tamplarie,
croitorie si recuzita , din zona Rondului cu Statuia lui Mihail Kogalniceanu, a celor de tapiterie , de pe Splaiul Independentei si
atelierul propriu de creatie , de pe strada Domnita Anastasia nr.7. Aici in paralel cu proiectele de scenografie si schitele de costume
pentru teatru, deseneaza, picteaza acuarele si lucrari in tempera, guase si ulei. Misu Weinberg il viziteaza in mod regulat, cei doi
avand un “jour fixe” devenit ritual si respectat cu sfiintenie. Faptul ca lucrarile sale se afla in colectia Misu Weinberg , alaturi de
marii artisti picturii romanesti , precum Iser, Pallady, Petrascu, Ciucurencu, Lucian Grigorescu, etc., reprezinta pentru artist o
nesperata sansa si o grea angajare pentru viitor, iar discutiile critice asupra actualelor lucrari il stimuleaza si ii deschid noi
perspective. In vara anului 1962 merge cu familia in vacanta pe litoralul Marii Negre (Tuzla) si se dedica studiului peisajelor marine,
pictand la Constanta, Mamaia, Eforie si Tuzla. Acuarela va deveni unul dintre mjloacele de expresie preferate ale artistului , in
aceasta perioada. In noiembrie – decembrie 1962 va deschide “Expozitia de Pictura si Scenografie – George Stefanescu” , in holul
Teatrului “Lucia Sturdza Bulandra”, str.Schitu Magureanu nr.1 (14 uleiuri, 10 acuarele, 8 lucrari scenografie pentru piesa “Bertoldo
la curte” de Massimo Dursi).
http://dli.ro/pictorul-george-stefanescu.html
George Stefanescu – ,,un artist cu reale si mari posibilitati, limbajul plastic cu care se exprima, poarta
pecetea unei manifestari originale, personale. Acuarela sa, atat de clara si senina, facuta parca numai
din lumina, incanta si subjuga” (Misu Weinberg).
Nicolae Grigorescu (1838-1907) este primul dintre fondatorii picturii romane moderne. Si-a
inceput cariera ca pictor de biserici si icoane dar in timpul vietii s-a inspirit din diverse teme,
devenind celebru pentru peisajele si portretele sale. El picteaza scene din viata rurala, portrete
de tarani, ciobani, femei, preoti…desene, tablouri inspirate din Razboiul de Independenta la
care participa ca reporter artistic. Camil Ressu afirma: "Grigorescu picta cu placere vadita,
surazator, comunicativ, cum ii era chemarea. A pictat intr-un stil al epocii lui, in apostrofe
miscatoare, monotone ca si in ritmul doinei, gratia spiritului spiritului si fanteziei. Opera lui tine
un loc nemarginit in admiratia publicului, pentru ca nici un alt artist, de la dansul, nu a
reprezentat mai bine sufletul poporului nostru."