Curs Materiale Electrotehnice PDF

Gelu GURGUIATU
Toader MUNTEANU
Ciprian Daniel BĂLĂNUȚĂ
Alexandru DUȘA
MATERIALE
ELECTROTEHNICE
Note de curs

Galați University Press

Gelu GURGUIATU Toader MUNTEANU
Ciprian Daniel BĂLĂNUŢĂ Alexandru DUȘA
Materiale electrotehnice
Note de curs
Gelu GURGUIATU Toader MUNTEANU
Ciprian Daniel BĂLĂNUŢĂ Alexandru DUȘA
Materiale electrotehnice
Note de curs
Galați University Press

2017
CUVÂNT DE INTRODUCERE
Industria electrotehnică, ramură de vârf a tehnicii, are o serie de

particularități care, pentru specialiștii în domeniul ingineriei
electrice, implică înțelegerea profundă a unor proprietăți ṣi fenomene
ale materialelor electrotehnice, ale comportării acestora în
funcționare, în timp şi în condiții concrete de serviciu.
Disciplina de Materiale electrotehnice asigură dobândirea
unui sistem de cunoştințe specifice, cuprinzând: concepte, principii,
fenomene, teorii, metode care să stimuleze curiozitatea ştiințifică,
spiritul de observație şi formarea unei gândiri tehnice pentru viitorul
specialist.
Prin conținutul său, disciplina îşi propune să asigure
studentului din domeniul ingineriei electrice următoarele cunoştințe
şi abilități:
- înțelegerea fenomenelor care au loc în structura internă a
materialelor;
- înțelegerea proprietăților electrice și magnetice ale
materialelor în conexiune cu structura acestora;
- însuşirea şi cunoaşterea parametrilor și caracteristicilor tehnice
ale materialelor;
- posibilitățile de utilizare a materialelor în ingineria electrică,
electronică și energetică;
- formarea unor capacități intelectuale de analiză, sinteză şi
comparație care, ulterior, să-i asigure studentului, ca inginer,
posibilitatea identificării, alegerii și utilizării celor mai
potrivite materiale în funcție de specificul aplicațiilor reale.
Lucrarea „Materiale electrotehnice – Note de curs” se
adresează în primul rând studenților de la domeniul Inginerie
electrică, dar poate fi utilă oricărui student de la programele de studii
din domeniile înrudite (Inginerie electronică, Energetică etc.), sau
specialistului care dorește să înțeleagă fenomenele intime ce se
produc în structura unui material, natural sau obținut pe cale
industrială și care se află într-un câmp electric sau/și magnetic.
Cartea este structurată pe zece capitole și o bibliografie, după
cum urmează.
În Capitolul 1 se prezintă o serie de noțiuni generale, necesare
înțelegerii fenomenelor din materialele electrotehnice.
Capitolul 2 conține un minim de elemente privind teoria
nivelelor energetice, făcând și o primă clasificare a materialelor în
funcție de structura benzilor de energie.
În următoarele trei capitole se prezintă fenomenele ce se
produc în materialele aflate în câmp electric (Conducția în Capitolul
3, Polarizarea în Capitolul 4) și respectiv în câmp magnetic
(Magnetizarea în Capitolul 5).
Proprietățile tehnice și tehnologice ale materialelor
electrotehnice sunt prezentate pe scurt în Capitolul 6.
Ultimele patru capitole tratează categoriile de materiale
electrotehnice și utilizarea acestora (Materiale electroizolante în
Capitolul 7, Materiale conductoare în Capitolul 8, Materiale
semiconductoare în Capitolul 9 și Materiale magnetice în Capitolul
10).
În finalul lucrării sunt indicate sursele bibliografice care au
stat la baza elaborării acesteia. Precizăm că lucrarea de față are la
bază cursul indicat pe prima poziție din Bibliografie, apărut în anul
1995 la Litografia Universității din Galați, sub coordonarea
regretatului Profesor univ. dr. ing. Constantin CRUCERU.
Prin gestul de publicare al lucrării, autorii aduc un omagiu
Profesorului universitar doctor inginginer Constantin CRUCERU
care a predat în Universitatea din Galați cursul de Materiale
electrotehnice și a contribuit la dezvoltarea Școlii de Inginerie
electrică la Galați.
Autorii
Cuprins
CAPITOLUL 1: TEORIA ELECTRONILOR NOȚIUNI DE TEORIE

STRUCTURALĂ A MATERIALELOR, STĂRI DE AGREGARE ALE
ACESTORA ȘI CARACTERIZAREA LOR......................................................... 13
1.1. Ipoteze ale teoriei electronilor; definirea mărimilor microscopice
în teoria electronilor ........................................................................................... 13
1.2. Ecuațiile lui Maxwell-Lorentz în teoria electronilor ................ 14
1.3. Interpretarea macroscopică a mărimilor microscopice, în teoria
clasică a electronilor .......................................................................................... 15
1.4. Noțiuni de teorie structurală a corpurilor ................................. 17
1.4.1. Modelul clasic al atomului .................................................. 17
1.4.2. Modelul cuantic al atomului ................................................ 19
1.5. Forțe de legătură chimică în materialele electrotehnice ........... 20
1.5.1. Legătura ionică (eteropolară, electrovalentă) ...................... 20
1.5.2. Legătura covalentă (omopolară) .......................................... 20
1.5.3. Legătura metalică ................................................................ 21
1.5.4. Legătura van der Waals ....................................................... 21
1.5.5. Legătura de hidrogen ........................................................... 21
1.6. Micromolecule și macromolecule ............................................ 22
1.6.1. Micromolecule .................................................................... 22
1.6.2. Macromolecule .................................................................... 22
1.7. Materiale gazoase .................................................................... 23
1.8. Materiale condensate ............................................................... 24
1.8.1. Particularități ale materialelor lichide.................................. 24
1.8.2. Particularități ale cristalelor ideale ...................................... 25
1.8.3. Defecte ale rețelelor cristaline ............................................. 27
1.8.4. Oscilațiile particulelor din nodurile rețelei cristaline .......... 27
1.8.5. Difuziunea în cristale........................................................... 27
CAPITOLUL 2: ELEMENTE DE TEORIE ZONALĂ ÎN STRUCTURA

MATERIALELOR ELECTROTEHNICE ............................................................. 29
2.1. Teoria benzilor de energie ....................................................... 29
2.2. Clasificarea materialelor electrotehnice din punctul de vedere al
teoriei structurale zonale a benzilor de energie .................................................. 32
CAPITOLUL 3: CONDUCȚIA ELECTRICĂ ...................................................... 33
3.1. Conducția electrică a metalelor................................................ 34
3.1.1. Teoria clasică a conducției electrice (Drude-Lorentz)......... 34
3.1.2. Durata de relaxare (clasică) ................................................. 37
3.1.3. Teoria cuantică a conducției ................................................ 38
3.1.4. Dependența de temperatură a conductivității ...................... 39
3.1.5. Supraconductibilitatea ......................................................... 40
3.2. Conducția electrică a materialelor electroizolante (M.E.I.) ..... 41
3.2.1. Clasele conducției electrice a M.E.I. ................................... 41
3.2.2. Conducția electronică a M.E.I. solide.................................. 42
3.2.3. Conducția ionică a M.E.I. solide ........................................ 44
3.2.4. Conductivitatea electrică totală a M.E.I. solide ................... 44
3.2.5. Conducția electrică a M.E.I. lichide .................................... 45
3.2.6. Conducția electrică a gazelor izolante ................................ 46
3.3. Conducția materialelor semiconductoare ................................. 48
3.3.1. Conducția intrinsecă ............................................................ 48
3.3.2. Conducția extrinsecă ........................................................... 49
3.4. Efecte optice în semiconductori și izolatori ............................. 51
3.4.1. Fotoconductibilitatea ........................................................... 51
3.4.2. Luminiscența ....................................................................... 52
CAPITOLUL 4: POLARIZAREA ELECTRICĂ .................................................. 55

4.1. Relațiile fundamentale ce stau la baza fenomenului de polarizare
electrică ................................................................................................. 55
4.2. Clase de polarizare electrică .................................................... 56
4.2.1. Corpuri polare și nepolare ................................................... 56
4.2.2. Polarizarea electronică ........................................................ 56
4.2.3. Polarizarea ionică ................................................................ 58
4.2.4. Polarizarea de orientare ....................................................... 58
4.2.5. Polarizarea de neomogenitate (interfacială, de relaxare) ..... 61
4.3. Ecuația polarizației totale (Clausius-Mosotti).......................... 62
4.4. Permitivitatea dielectricilor în câmpuri variabile..................... 62
4.5. Pierderi specifice materialelor dielectrice aflate în câmp electric
armonic ................................................................................................. 66
4.6. Feroelectricitatea...................................................................... 68
4.7. Piezoelectricitatea .................................................................... 69
4.8. Fenomenul de electret .............................................................. 70
CAPITOLUL 5: MAGNETIZAREA MATERIALELOR ..................................... 73
5.1. Probleme generale ................................................................... 73
Ecuații fundamentale ale câmpului magnetic ...................... 73
Câmpul magnetic activ (interior, efectiv) ............................ 74
Atomi (ioni, molecule) magnetic polari .............................. 75
Clasificarea materialelor din punctul de vedere al
magnetizării ............................................................................................. 75
5.2. Diamagnetismul ....................................................................... 80
5.3. Paramagnetismul...................................................................... 84
5.3.1. Paramagnetismul electronilor legați .................................... 84
5.3.2. Paramagnetismul electronilor cvasiliberi ............................ 88
5.4. Feromagnetismul ..................................................................... 89
5.4.1. Teoria unui singur domeniu Weiss ...................................... 90
5.4.2. Formarea domeniilor Weiss ................................................ 93
5.4.3. Pereții Bloch și deplasarea lor ............................................. 96
5.4.4. Forma curbei de magnetizare și a ciclului de histerezis
magnetic ........................................................................................... 101
5.5. Antiferomagnetismul. Ferimagnetismul ................................ 102
5.5.1. Antiferomagnetismul ......................................................... 102
5.5.2. Ferimagnetismul ................................................................ 104
5.6. Pierderile în fier ..................................................................... 105
CAPITOLUL 6: PROPRIETĂȚILE TEHNICE ȘI TEHNOLOGICE ALE

MATERIALELOR ELECTROTEHNICE (M.E) ................................................ 109
6.1. Proprietăți chimice ................................................................. 109
6.2. Proprietăți fizice..................................................................... 109
6.3. Proprietăți mecanice .............................................................. 111
6.4. Proprietăți termice ................................................................. 112
6.5. Proprietăți electrice ................................................................ 113
6.6. Proprietăți magnetice ............................................................. 114
CAPITOLUL 7: MATERIALE ELECTROIZOLANTE (MEI) .......................... 115

7.1. Descărcări parțiale (DP) în dielectrici.................................... 115
7.1.1. Condițiile specifice de apariție a DP ................................. 115
7.1.2. Interpretarea electrică a DP ............................................... 115
7.1.3. Mărimi utilizate pentru caracterizarea DP ......................... 118
7.2. Străpungerea MEI .................................................................. 119
7.2.1. Definirea fenomenului de străpungere .............................. 119
7.2.2. Străpungerea izolațiilor gazoase ........................................ 120
7.2.3. Străpungerea izolațiilor lichide.......................................... 122
7.2.4. Străpungerea dielectricilor solizi ....................................... 123
7.3. Influența diverșilor factori asupra caracteristicilor electrice ale
izolanților ............................................................................................... 127
7.3.1. Influențarea rezistivității electrice (ρ)................................ 127
7.3.2. Influențarea permitivității dielectrice (ε) ........................... 128
7.3.3. Influențarea factorului de pierdere (tgδ) ............................ 130
7.3.4. Influențarea rigidității dielectrice (Estr) ............................ 131
7.4. Clasificarea materialelor electroizolante ................................ 133
7.4.1. Clasificarea MEI după starea de agregare ......................... 133
7.4.2. Clasificarea MEI după stabilitatea termică ........................ 140
CAPITOLUL 8:.................................................................................................... 143

MATERIALE CONDUCTOARE ........................................................................ 143
8.1. Efecte specifice materialelor conductoare ............................. 143
8.1.1. Efectul Seebeck ................................................................. 144
8.1.2. Efectul Peltier .................................................................... 144
8.1.3. Efectul Thompson ............................................................. 145
8.1.4. Efectul Hall ....................................................................... 145
8.1.5. Efecte termomagnetice ...................................................... 146
8.1.6. Efectul magnetorezistiv ..................................................... 147
8.2. Influența diverșilor factori asupra proprietăților materialelor
conductoare ............................................................................................... 147
8.2.1. Influența temperaturii ........................................................ 147
8.2.2. Influența impurităților ....................................................... 147
8.2.3. Influența stării de agregare ................................................ 149
8.2.4. Influența solicitărilor mecanice ......................................... 150
8.2.5. Influența tratamentelor termice ......................................... 150
8.3. Coroziunea metalelor conductoare ........................................ 151
8.3.1. Fizica fenomenului de coroziune....................................... 152
8.3.2. Protecția anticorozivă a suprafețelor conductoare ............. 154
8.4. Clasificarea materialelor conductoare.................................... 155
8.4.1. Materiale de mare conductivitate electrică ........................ 155
8.4.2. Materiale cu mare rezistivitate electrică ............................ 157
8.4.3. Materiale pentru contacte electrice .................................... 158
8.4.4. Materiale pentru utilizări speciale ..................................... 159
CAPITOLUL 9: MATERIALE SEMICONDUCTOARE ................................... 161
9.1. Caracteristici generale............................................................ 161
9.2. Influența diverșilor factori asupra proprietăților materialelor
semiconductoare .............................................................................................. 162
9.2.1. Influența impurităților ....................................................... 162
9.2.2. Influența temperaturii ........................................................ 166
9.2.3. Influența câmpului electric ................................................ 167
9.2.4. Influența câmpului magnetic ............................................. 167
9.2.5. Influența solicitărilor mecanice ......................................... 168
9.2.6. Influența radiațiilor ............................................................ 168
9.3. Clasificarea materialelor semiconductoare ............................ 170
9.3.1. Materiale pentru dispozitive cu joncțiuni .......................... 170
9.3.2. Materiale sensibile la acțiunea temperaturii ...................... 172
9.3.3. Materiale sensibile la acțiunea câmpului magnetic ........... 173
9.3.4. Materiale sensibile la solicitări mecanice .......................... 173
9.3.5. Materialele sensibile la acțiunea radiațiilor ....................... 173
CAPITOLUL 10: MATERIALE MAGNETICE ................................................. 179

10.1. Generalități ............................................................................ 179
10.2. Materiale magnetice dure....................................................... 180
10.2.1. Generalități ........................................................................ 180
10.2.2. Clasificarea oțelurilor și aliajelor pentru magneți
permanenți ........................................................................................... 181
Bbliografie...........................................................................................................183
CAPITOLUL 1:
TEORIA ELECTRONILOR.
NOȚIUNI DE TEORIE STRUCTURALĂ A
MATERIALELOR, STĂRI DE AGREGARE ALE
ACESTORA ȘI CARACTERIZAREA LOR
1.1. Ipoteze ale teoriei electronilor; definirea mărimilor

microscopice în teoria electronilor
În teoria electronilor au existat trei etape ale cunoașterii: teoria

macroscopică, teoria clasică și teoria cuantică.
Elaborarea teoriei macroscopice a proprietăților electrice și
magnetice ale corpurilor s-a făcut fără considerarea unor ipoteze asupra
structurii microscopice a lor, corpurile fiind presupuse medii continue, iar
corpul electromagnetic având o lege de variație continuă. Din această
cauză, teoria macroscopică, deși deosebit de utilă pentru aplicațiile
inginerești, prezintă deficiențe esențiale care au putut fi înlăturate de teoria
clasică a electronilor, elaborată în 1895 de către Hendrik Antoon Lorentz,
laureat al premiului Nobel pentru fizică în anul 1902 împreună cu Pieter
Zeeman, pentru serviciul extraordinar oferit prin studiile lor privind
influența magnetismului asupra unor fenomene de radiație (efectul
Zeeman) (Wikipedia, 2017).
În teoria clasică a electronilor se admite ipoteza structurii discontinue
a corpurilor și se consideră că acestea sunt formate din particule elementare
aflate într-o permanentă mișcare și care, prin reunire, formează atomii,
moleculele sau ionii corpurilor. Particulele elementare pot fi legate sau
libere, după cum intră sau nu în constituirea atomilor sau ionilor. Câmpul
electromagnetic generat de particulele elementare respective este repartizat
continuu în vid și în interiorul corpurilor (în teoria cuantică, câmpul
electromagnetic este considerat ca având o structură discretă).
Teoria clasică a electronilor a permis explicarea a numeroase
proprietăți de material, neputând însă fundamenta fenomene
electromagnetice importante datorită conceptelor, legilor și teoremelor
mecanicii clasice care stau la baza teoriei clasice a electronilor. O parte a
acestor dificultăți au putut fi înlăturate cu ajutorul fizicii cuantice, care stă
la baza teoriei cuantice a electronilor, în care, atât materia cât și câmpul au
caracter discret.
Materiale electrotehnice – Note de curs
Teoria electronilor posedă trei mărimi primitive: sarcina electrică
microscopică (qm ), intensitatea microscopică a câmpului electric (em ) și
inducția magnetică microscopică (bm ). Prin extrapolarea acestor mărimi
microscopice la nivelul corpului se ajunge la mărimile macroscopice
corespondente și anume: sarcina electrică adevărată (q), intensitatea
câmpului electric (E) și inducția magnetică (B).
Cu ajutorul sarcinii electrice microscopice (qm ), se definesc
principalele mărimi derivate ale teoriei electronilor (densitatea sarcinii
electrice microscopice ρm și densitatea curentului electric microscopic jm ).
Densitatea sarcinii electrice microscopice (ρm ) se definește cu relația:
q m
 m  lim (1.1)
V m 0
V m
în care ∆Vm este volumul elementului care conține sarcina ∆qm .
Densitatea curentului electric microscopic (jm ), se definește cu
relația:
 
j m  mv (1.2)
în care vectorul v este viteza microscopică a particulei în punctul în care se
definește densitatea curentului electric microscopic jm . Viteza v este
considerată în raport cu un sistem de referință inerțial atașat corpului numit
referențialul inerțial lorentzian.
1.2. Ecuațiile lui Maxwell-Lorentz în teoria electronilor
Principalele ecuații ale teoriei electronilor sunt date de ecuațiile lui

Maxwell, și a densității de volum a forței exercitate de câmpul
electromagnetic asupra unui corp încărcat electric. În acest scop, se scriu
ecuațiile lui Maxwell în funcție de vectorul câmp electric E și vectorul
inducție magnetică B, care se definesc prin extrapolare în funcție de
vectorii mărimilor microscopice corespondente: em - intensitatea
microscopică de câmp electric și bm - inducția magnetică microscopică; ρm
- densitatea sarcinii electrice microscopice și jm - vectorul densității
microscopice de curent.
Se obține astfel sistemul de ecuații:
14
Capitolul 1 Teoria electronilor. Noțiuni de teorie structurală a materialelor, stări de
agregare a acestora și caracterizarea lor
 
b  e
rot m  j m   0  m
0 t m

rot e m   b m

t m

div 0e m   m (1.3)

divb m  0
      
f m   m e m  b m  v    m  e m  jm  b m
în care:
tm - este timpul microscopic;
rotm și divm - operatorii microscopici în funcție de coordonatele
microscopice xm ,ym ,zm .
Sistemul de ecuații 1.3 reprezintă expresiile legilor generale ale
teoriei electronilor. Prima ecuație reprezintă forma locală a legii circuitului
magnetic, a doua este forma locală a legii inducției electromagnetice, a treia
este forma locală a legii fluxului electric, a patra este forma locală a legii
fluxului magnetic, iar ultima este forma locală a teoremei acțiunii
ponderomotoare a câmpului electromagnetic microscopic, fm fiind
densitatea de volum a forței microscopice. Menționăm că teoria electronilor
nu posedă legi de material.
1.3. Interpretarea macroscopică a mărimilor microscopice, în

teoria clasică a electronilor
Această interpretare are în vedere relația dintre o mărime microscopică (ϕm )

și valoarea medie macroscopică a acesteia (ϕ) cu relația:
t

2
1
    m
V  t V  t
x m, y m, z m, t m dx mdy mdz mdt m (1.4)
2
în care ΔV și Δt reprezintă elemente de volum, respectiv de timp la care ne
raportăm.
Dacă în volumul ΔV există mai multe concentrații numerice Ni de
particule atunci expresia 1.4 devine:
15
s
   N

i   mi (1.5)
i 1
s – fiind numărul de concentrații de particule.

Pe baza considerentelor de mai sus se pot defini vectorii
macroscopici: B - inducție magnetică; E - câmpul electric; P - polarizația
electrică; M - polarizația magnetică (magnetizația) cu relațiile:
 
B  b m (1.6)
 
E  e m  v m  b m (1.7)
 

PN  pm (1.8)
 

M N m m
(1.9)
în care:
pm - este momentul electric microscopic;
mm - momentul magnetic microscopic.
Expresiile celor două momente microscopice (pm , mm ) sunt:
s

p m   q 
k leg l k
(1.10)
k 1

s
1  
m m     l k  q k leg v k  m sp k  (1.11)
k 1  2 
unde:
lk – lungimea brațului dipolului electric microscopic;
qK - sarcina electrică macroscopică legată;
leg
vk – viteza sarcinii electrice;
mspk – momentul magnetic de spin al particulei.
16
1.4. Noțiuni de teorie structurală a corpurilor
Structura corpurilor a făcut obiectul unor importante studii și cercetări în

fizica materialelor, începând cu modelul clasic al atomului și trecând apoi
la modelul cuantic al acestuia.
1.4.1. Modelul clasic al atomului

Conform acestui model, conceput de Rutherford-Bohr, un atom este
constituit dintr-un nucleu pozitiv, în care este concentrată întreaga masă a
atomului și dintr-un număr de electroni a căror sarcină electrică totală este
egală și de semn contrar cu sarcina nucleului. Pentru a explica structura fină
a liniilor spectrale de emisie și absorbție a atomului, Sommerfeld a admis
că orbitele electronilor sunt eliptice, planele lor schimbându-și orientarea în
spațiu.
Arnold Johannes Wilhelm Sommerfeld a fost fizician,
matematician german și profesor la München. El a propus o teorie a
giroscopului, a dezvoltat mecanica cuantică, teoria atomică a lui Niels Bohr
și a studiat liniile spectrale din punct de vedere cuantic. Tot el a introdus și
constanta structurii fine (Wikipedia, 2017).
Rezultatele obținute cu ajutorul modelului clasic al atomului de
hidrogen, permit să se explice proprietăți importante ale atomilor.
Condiția de echilibru, a egalității dintre forța centrifugă:
m0  v
2
Fc  (1.12)
R
și forța coulombiană de atracție către nucleu:
2
q0
F (1.13)
4  0  R
2
care se exercită asupra electronului, pe o orbită staționară de raza R

conduce la relația:
2
q0
m 0v 
2
(1.14)
4  0  R
din care rezultă energia cinetică a electronului:
1
wc  m 0  v
2
(1.15)
2
și energia potențială a acestuia:
17
2
q0
U  (1.16)
4  0  R
Energia totală a electronului rezultă:
2
q0
w  wc  U   (1.17)
8  0  R
Prin urmare, energia electronului este cu atât mai mică, cu cât orbita este
mai îndepărtată de nucleu.
Cunoscând momentul cinetic al electronului:
h
m0  v  R  n  (1.18)
2 
și eliminând viteza v între relațiile 1.14 și 1.17, se obține raza orbitei
atomului de hidrogen:
 0  h 2  n 2 , n  1, 2,
Rn  2
(1.19)
 m 0  q 0
în care:
 0  8,854 1012  F / m - permitivitatea dielectrică absolută a vidului;
h  6626 1034  J  s  - constanta lui Planck;
m0  9,109 10
31
 kg  - masa de repaus a electronului;
q 0  1,602 1019 C  - sarcina electronului;
R n  0,53 10  n  m - raza orbitei corespunzătoare numărului cuantic
10 2
principal n;
n  1, 2,  - numărul cuantic principal;
h
 - constanta redusă a lui Planck sau constanta lui Dirac.
2
Experiența arată că tranziția unui electron de pe o orbită pe alta are
loc prin radiație de câmp electromagnetic, diferența energiilor Wi , Wj ale
electronului care tranzitează, fiind egală cu
wi  w j  h  f ij (1.20)
Ținând seama că energia pe o anumită orbită este:
4
m0  q 0 1
wn    2 , n  1, 2,  (1.21)
8 0  h n
2 2
18
se poate determina frecvența energiei electromagnetice, în procesul de

tranziție a electronului de pe o orbită pe alta:
m0  q 0  1 1 
2
f ij  3 2
 2 (1.22)
8 0  h  n j ni 
2
sau
1 1
f ij  R  2  2 
 n j ni 
în care R=3,291ꞏ1015 [s-1] este constanta lui Rydberg.
1.4.2. Modelul cuantic al atomului

În mecanica cuantică stările electronilor din atomi sunt caracterizate cu
ajutorul funcției de undă (Ψ), asociată sistemului de electroni, care rezultă
din ecuația lui Schrödinger.
 h              U    w
N 2 2 2 2
 8  m   x  y  z   r   s
s s s
i s (1.23)
 
2 2 2 2
i 1  i i i
Funcția de undă a unei anumite stări a electronului depinde de

numerele cuantice: n (numărul cuantic principal care determină valorile
energiei electronului); l (numărul cuantic secundar care determină valorile
momentului cinetic orbital); ml (numărul cuantic magnetic) și ms (numărul
cuantic de spin). Cele patru numere cuantice pot avea următoarele valori:
n  1, 2,  . .
l  0,1, 2,  . .  n  1
ml  l ,  . .  1, 0,1 l (1.24)
1 1
ms   , 
2 2
Într-o stare orbitală dată, descrisă de ansamblul valorilor (n, l, ml ,

ms ), se pot găsi cel mult doi electroni având ms =- 1⁄2, respectiv ms =+ 1⁄2.
19
1.5. Forțe de legătură chimică în materialele electrotehnice
Forțele care se exercită asupra atomilor constituenți care formează corpuri

solide sau lichide se încadrează în două clase fundamentale de forțe sau
legături: legături primare sau interatomice care se realizează între atomi și
legături secundare sau intermoleculare existente între molecule.
Legăturile primare se împart în trei categorii: ionice (eteropolare,
electrovalente), covalente (omopolare, atomice) și metalice.
Legăturile secundare se împart în: legături van der Waals și legături
de hidrogen.
1.5.1. Legătura ionică (eteropolară, electrovalentă)

Este specifică materialelor care au în structura lor atomi cu diferențe mari
ale valorilor electronegativității (de exemplu: halogenii, F, Cl, Br, I sunt
puternic electronegativi iar alcalinele Li, Na, K, Cs posedă
electronegativități mici). Prin transferul de electroni, unul din atomi se
transformă într-un ion pozitiv, celălalt într-un ion negativ între care se
exercită o forță coulombiană (electrostatică) de atracție, reprezentând forțe
de legătură de tip ionic. Legăturile ionice conduc la formarea cristalelor de
tip ionic, de mare stabilitate. Legătura ionică este puternică (sute, mii de
eV), oferind materialelor bune calități mecanice și temperaturi de topire
înalte.
1.5.2. Legătura covalentă (omopolară)

Este specifică materialelor care au în structura lor atomi cu
electronegativități egale sau apropiate și de valori mari. Ea constă în
punerea în comun, între atomii neutri, a câte unuia sau a mai multor
electroni de valență. Legătura covalentă conduce la constituirea unor
molecule ca H2 , O2 , N2 , Cl2 , NH3 , H2 O, PCl3 ș.a. și a multor combinații
organice (CH4 ,SF6 ș.a.).
Legăturile covalente sunt rigide, în sensul că distanța dintre atomii
legați și direcția, în raport cu atomii, după care se realizează legătura nu se
schimbă cu starea de agregare. Materialele organice, cu legături covalente,
posedă calități mecanice mai slabe și temperaturi de topire mai joase decât
cele cu legături ionice. Ele sunt electroizolante atât în stare lichidă cât și în
stare solidă.
20
1.5.3. Legătura metalică

Este o legătură de tip covalent la care participă atomi, identici sau chimic
diferiți, cu electronegativități apropiate sau egale și de valori mici.
Electronii de valență sunt puși în comun între toți atomii materialelor
metalice și formează așa numitul gaz electronic liber sau nor de electroni
liberi care explică, în fizica clasică, valorile mari ale conductivității
electrice și termice a metalelor. Particulele din nodurile rețelei cristaline pot
fi considerate drept ioni pozitivi rezultați în urma cedării, de către atomii
metalului, a electronilor de valență către gazul electronic.
În interpretarea clasică, legătura metalică este realizată prin atracția
pe care gazul electronic o exercită asupra ionilor pozitivi din nodurile
rețelei cristaline.
1.5.4. Legătura van der Waals

Este o legătură de tip electrostatic rezultată din atracția dintre moleculele
care posedă momente electrice dipolare. Momentele electrice ale
moleculelor pot fi permanente sau temporare. Ultimele se induc prin
influență electrostatică, la apropierea moleculelor. O moleculă polară
induce electrostatic un moment electric într-o moleculă nepolară, dar este
posibil ca să se inducă momente electrice prin influențare reciprocă.
Temperaturile de topire ale corpurilor care prezintă astfel de legături
(exemplu: parafina) sunt joase, iar calitățile lor mecanice sunt slabe.
1.5.5. Legătura de hidrogen

Se realizează între doi atomi (adesea de Fe, N, S, Cl, O) care aparțin
aceleiași molecule sau unor molecule diferite, prin intermediul unui atom
de hidrogen. Forța de legătură dintre atomul de hidrogen și ceilalți atomi
este de natură electrostatică, atomii legați prin hidrogen având
electronegativități mari. Legătura dintre moleculele apei constituie un
exemplu de legătură de hidrogen. Legătura de hidrogen se stabilește mai
ales între moleculele în care un atom de hidrogen este legat, de exemplu, de
un atom de azot și de unul de oxigen (ca în exemplul apei). În acest caz, din
cauză că atomii de azot sau de oxigen sunt puternic electronegativi,
electronul atomului de hidrogen se găsește în apropierea lor și, ca urmare,
atomul de hidrogen se încarcă ușor pozitiv iar cel de azot sau de oxigen,
ușor negativ. De asemenea, între atomul de hidrogen al unei astfel de
molecule și atomul de azot, oxigen sau alt tip de atom puternic
21
electronegativ (F, S, Cl), se exercită o forță de atracție electrostatică care
constituie forța de legătură de hidrogen.
Legătura de hidrogen este mai puternică decât legătura van der
Waals. Corpurile cu astfel de legături au temperaturi de fierbere înalte,
permitivități electrice mari și prezintă anomalii de vâscozitate și de
densitate.
1.6. Micromolecule și macromolecule
O moleculă formată din mai puțin de 1000 de atomi se numește

micromoleculă, iar alta care are mai mult de 1000 de atomi constituenți se
numește macromoleculă. Mărimea și forma moleculelor sunt elemente
determinante ale unor proprietăți ale corpurilor condensate (solide, lichide).
1.6.1. Micromolecule
Forțele de legătură dintre moleculele mici sunt slabe, de tipul van der
Waals sau al legăturilor de hidrogen. Din această cauză, corpurile
constituite din micromolecule cu număr foarte mic de atomi sunt gazoase.
Pe măsură ce numărul de atomi ai unei micromolecule crește, forțele de
legătură ale acesteia cu micromoleculele similare vecine se măresc
deoarece la legătură participă mai mulți dipoli electrici; în cazul legaturii
van der Waals participă mai mulți atomi în care se exercită legaturi de
hidrogen. De aceea, corpurile care au micromolecule cu atomi mai
numeroși sunt lichide sau chiar solide (exemplu: substanțele ceroase).
Solidele micromoleculare nu prezintă însă forțe de coeziune puternice și
deci au calități mecanice slabe și temperaturi de topire joase. Așa sunt, de
exemplu, parafina, cerezina și vaselina. Forțele de coeziune mărindu-se cu
numărul atomilor constituenți ai moleculelor, ating valori însemnate în
cazul macromoleculelor iar corpurile macromoleculare pot avea calități
mecanice remarcabile față de cele formate din micromolecule.
1.6.2. Macromolecule
Acestea prezintă o importanță deosebită în tehnică, fiind obținute prin
reunirea micromoleculelor. Procesul este realizabil, în principal, datorită
calității atomilor de carbon de a forma între ei legături chimice covalente
(simple, duble sau triple).
Macromoleculele se pot forma pe cale chimică prin polimerizare
(monomeri, dimeri, trimeri, tetrameri), pe cale naturală (cauciucul natural,
22
celuloza) sau pe cale sintetică (rășinile sintetice care stau la baza fabricării
maselor plastice).
Reacțiile de formare ale materialelor macromoleculare sintetice sau
maselor plastice sunt: polimerizarea, policondensarea și poliadiția.
Polimerizarea constă în formarea polimerilor (lanțurilor moleculare)
prin unirea monomerilor (sub acțiunea căldurii, presiunii și a unui
catalizator) prin reacții chimice în lanț. Dintre materialele polimerice fac
parte polistirenul, polietilena, policlorura de vinil, politetrafluoretilena
(teflonul), rășinile acrilice, poliizoprenul (cauciuc sintetic).
Policondensarea constă în formarea polimerilor printr-o reacție
chimică în trepte, însoțită de eliminarea unor produse secundare de reacție
(cel mai frecvent apa). Din această cauză, materialele electrotehnice de
policondensare sunt relativ poroase și deci higroscopice (fenoplastele sau
bachelitele, aminoplastele, poliesterii).
Poliadiția se caracterizează printr-o reacție chimică în trepte (ca și
policondensarea), neînsoțită de eliminări de produse secundare de reacție.
Materialele electrotehnice obținute prin poliadiție sunt poliuretanii și
rășinile epoxidice.
Macromoleculele pot avea formă liniară, filiformă (reticulată sau
ramificată). Materialele electrotehnice care posedă macromolecule liniare
se înmoaie la încălzire, motiv pentru care se mai numesc termoplaste.
Materialele reticulate au calități mecanice bune și nu trec prin faza de
înmuiere înainte de a se descompune, la încălzire, deoarece
macromoleculele lor se întrepătrund puternic și nu pot aluneca unele față de
altele. Din acest motiv se mai numesc materiale termorigide.
1.7. Materiale gazoase
Între particulele constitutive ale unui gaz (atomi, ioni, molecule) distanțele
sunt de aproximativ șase ori, sau mai mari decât dimensiunile lor liniare.
Din această cauză, se pot neglija (în primă aproximație) interacțiunile dintre
ele, exceptând ciocnirile și se poate considera că fiecare particulă formează
un mic corp independent. Mișcarea particulelor unui gaz este extrem de
dezordonată, haotică.
Materialele gazoase se supun legilor gazelor, iar starea acestora
depinde de cei trei parametri: presiune, temperatură și volum.
23
1.8. Materiale condensate
Așa cum s-a menționat, între atomii sau între moleculele unui corp gazos se
exercită forțe de legătură foarte slabe iar evoluțiile acestor particule pot fi
considerate practic independente. În lichide și solide însă, legăturile dintre
atomi sunt importante și nu le permit particulelor evoluții independente.
Din acest motiv, se spune că stările lichidă și solidă formează stări de
condensare ale corpurilor, caracterizate prin proprietăți fundamentale
distincte. În acest sens, stările lichidă și solidă se deosebesc între ele mai
ales prin gradul diferit de manifestare ale unora dintre proprietățile lor.
Astfel, difuziunea moleculelor sau atomilor unui lichid prin corp este
asemănătoare, dar mult mai accentuată, cu difuziunea care are loc într-un
solid. De asemenea, s-a observat că moleculele unui lichid prezintă, la
temperaturi suficient de joase, o așezare ordonată (așa numită ordine
locală), caracteristică corpurilor solide (care pot prezenta și o ordine la
distanță). De aceea, studiul gazelor se face cu ajutorul teoriei cinetice a
gazelor iar cel al corpurilor condensate (lichide și solide), cu ajutorul teoriei
corpului solid, starea lichidă fiind considerată ca o stare limită a stării
solide și amorfe.
Structura unui corp solid poate fi cristalină sau amorfă. Într-un corp
cristalizat, particulele constitutive (atomi, molecule, ioni), formează o rețea
cristalină care se caracterizează printr-o așezare ordonată, de maximă
compactitate a particulelor. Acestei dispuneri îi corespunde un minim
absolut al valorii energiei libere a corpurilor, deci o structură de maximă
stabilitate. Dacă forma particulelor sau anumite condiții fizice (de presiune,
temperatură ș.a.) nu permit formarea rețelei cristaline, corpul este amorf,
adică așezarea particulelor sale nu prezintă o ordine observabilă pe distanțe
mari în raport cu distanțele dintre particule, iar valoarea energiei libere
corespunde unui minim relativ, adică unei stări metastabile. În cazul unui
solid amorf se păstrează o ordine locală dar nu există o ordine la distanță.
1.8.1. Particularități ale materialelor lichide

Datorită agitației termice, moleculele unui lichid își schimbă poziția. În
timp ce la gaze această schimbare este continuă, la lichide ea se face cu
întreruperi. Moleculele lichidelor efectuează oscilații având frecvența de
1012 …1013 Hz. Lichidele posedă o anumită vâscozitate dinamică (η) dată
de relația:
24
dv
  (1.25)
dn
sau
  dF t (1.26)
d
în care:
τ - este componența tangențială a tensiunii exercitate asupra
lichidului în procesul de laminare;
dFt – reprezintă componenta locală a forței de laminare;
dΣ – ilustrează elementul de arie;
dv⁄dn – redă gradientul vitezei de curgere a lichidului în timpul
laminării.
Cunoscând vâscozitatea dinamică (η) se definește vâscozitatea
cinematică a lichidului (υ) cu relația:

 (1.27)

în care ρ este densitatea lichidului.
Vâscozitatea scade cu temperatura și se măsoară cu ajutorul
vîscozimetrelor (exemplu: vîscozimetrul Engler).
1.8.2. Particularități ale cristalelor ideale

La temperatura T=0˚K, energia liberă minimă a unui corp cristalin se obține
pentru așezarea cea mai compactă, strict ordonată, a atomilor (ionilor,
moleculelor), adică pentru aceea care constituie o structură cristalină ideală,
rețeaua cristalină a corpului.
Rețeaua cristalină se reprezintă prin linii drepte în ale căror puncte de
intersecție se găsesc centrele particulelor constitutive ale corpurilor (numite
și nodurile rețelei cristaline).
Se deosebesc 7 sisteme de cristalizare: hexagonal, cubic, tetragonal,
romboedric (trigonal), rombic, monoclinic și triclinic. Din ele derivă 14
tipuri de rețele cristaline posibile.
25
c a c 90  90 
a a 90 
a a a
ac ac
hexagonal cubic tetragonal
90 
c 90  
90 
90 
1 2 0 c 90  c c  
90 
a 90  b b 
a a a a b
ac abc abc abc
rom boedric  trigonal  rom bic   90        90 
m onoclinic triclinic
Figura 1.1. Sistemele de cristalizare
A A
A A
A A
B B
A B A
A A
A A
a b c
110 
111  0001
c
a
d 100 
Figura 1.2. Celule cristaline: a – cub cu fețe centrate; b – cub cu volum centrat; c– hexagon
compact; d, e – indici cristalografici Miller pentru celula cubică, respectiv hexagonală.
Rețelele cristaline pot fi atomice, ionice sau moleculare după cum, în

nodurile rețelelor, se găsesc atomi, ioni sau molecule. Legăturile dintre
atomii rețelei sunt covalente sau metalice, dintre ioni sunt legături ionice,
iar dintre molecule legături van der Waals sau de hidrogen.
26
1.8.3. Defecte ale rețelelor cristaline

Structura cristalină ideală nu se poate realiză la temperatura T≠0˚K în
corpurile reale. Abaterea de la structura ideală constituie un defect al rețelei
cristaline. Defectele pot fi grupate în patru clase: punctuale
(zerodimensionale), liniare (sau unidimensionale), de suprafață
(bidimensionale) și de volum (tridimensionale).
Defectele punctuale sunt reprezentate de existența unor noduri
vacante (din care lipsesc particule), de prezența unor particule în interstiții,
sau de existența unor particule de impurități.
Defectele liniare se datorează existenței dislocațiilor.
Defectele de suprafață se localizează la suprafața cristalului, la
limitele dintre grăunți sau de interfază, în zonele de separare a domeniilor
magnetice.
Defectele de volum (tridimensionale) constau în apariția
incluziunilor, porilor sau fisurilor.
1.8.4. Oscilațiile particulelor din nodurile rețelei cristaline

Oscilațiile particulelor din nodurile rețelei cristaline sunt generate de
energia de interacțiune acumulată de două particule vecine, datorită
agitației termice a acestora.
Astfel în funcție de temperatura la care se află materialul, particulele
constituente oscilează (vibrează) în jurul poziției de echilibru cu o frecvență
foarte mare (de ordinul 1012 Hz) și cu amplitudine din ce în ce mai mare pe
măsură ce crește temperatura acestuia.
1.8.5. Difuziunea în cristale

În afara oscilațiilor pe care le au particulele din nodurile rețelei cristaline,
datorită mișcării de agitație termică, pot exista și un număr foarte redus de
particule care se mișcă în interiorul cristalului. Dacă, la un moment dat,
particulele absorb suficientă energie, acestea pot părăsi nodurile și trece în
interstiții (defecte de tip Frenkel) și apoi, după absorbirea unei noi energii
suficient de mari, particulele pot migra dintr-un interstițiu în altul, adică pot
difuza în cristal. Din punct de vedere energetic, trecerea particulelor dintr-
un interstițiu în altul vecin corespunde unei tranziții în cursul căreia
particulele efectuează un salt (o escaladare) peste o barieră de energie
potențială.
Într-un cristal, difuziunea este izotropă, adică se poate realiza cu
aceeași probabilitate în orice direcție.
27
CAPITOLUL 2:
ELEMENTE DE TEORIE ZONALĂ ÎN STRUCTURA
MATERIALELOR ELECTROTEHNICE
2.1. Teoria benzilor de energie
Studiul proprietăților fundamentale ale materialelor electrotehnice are la

bază studiul fenomenologic al comportării corpurilor cristalizate, respectiv
al cristalului unidimensional perfect, format din atomi (ioni, molecule),
așezați la distanțe egale de-a lungul unei drepte. Electronii dintr-un cristal
unidimensional formează un sistem fizic căruia i se aplică principiul de
excluziune, deoarece distanța dintre doi atomi vecini are ordinul de mărime
egal cu al dimensiunii atomului, a ≈ 10-8 cm=1 [Å]. În această împrejurare,
comportarea sistemului fizic de electroni al unui cristal este descrisă de o
funcțiune de undă globală Ψs în care intervine energia potențială Us a
sistemului, dependentă, simultan, de coordonatele tuturor microparticulelor
din cristal. Mărimea Us fiind neaditivă în ecuația lui Schrödinger, face
imposibilă separarea variabilelor și, din această cauză, integrarea ecuației
este dificilă. Se poate găsi o soluție aproximativă considerând că fiecare
electron are o energie potențială U corespunzătoare câmpului electric, sau
potențialului electric, stabilită de nucleu și de toți ceilalți electroni.
În Figura 2.1, sunt reprezentate variațiile energiei potențiale U(x) și
ale potențialului electric V(x) de-a lungul axei 0x în punctele 0, a, 2a, 3a, 4a
(a - este constanta rețelei cristaline).
U
V
V(x)
0 a 2a 3a 4a x
U0
U(x)
Figura 2.1. Variațiile energiei potențiale și ale potențialului electric
Variația funcției U(x) fiind periodică, se poate face dezvoltarea ei în
serie Fourier obținându-se:

2 i x
U (x)  U 0  U i  cos (2.1)
i 1 a
Mișcarea electronului în rețeaua cristalină se poate face în două

moduri distincte:
a. dacă este satisfăcută expresia 2a = nλ (forma particulară a relației
lui Bragg) cu n = ±1, ±2, …, cu λ = 2π și k = nπ/a sau p = nh/2a, atunci
ecuația lui Schrödinger capătă forma:
2
d  
2 
2 i x 
U 0  U i  cos
h
       w (2.2)
8  m 0 dx
2 2
 0 a 
În acest caz, migrarea electronului este perturbată iar energia lui este:
2
h 1
w  k 2 U 0  U n (2.3)
8 m 0 2
unde m0 este masa de repaus a electronului.
b. dacă nu este satisfăcută expresia 2a ≠ nλ respectiv k ≠ nπ/a, atunci
ecuația lui Schrödinger devine:
d 
2 2
h
 U 0    w  (2.4)
8 m 0 dx
2 2
Introducând relația:
8 m 0
2
k 
2
2
 w U 0 (2.5)
h
ecuația lui Schrödinger 2.4 devine:
d 
2
2
 k 2   (2.6)
dx
cu soluția generală
  Ae jkx  B e jkx (2.7)
deci funcțiunea de undă Ψ este rezultatul suprapunerii a două unde:
 o undă incidentă Ψ1 =A-jkx
e ;
 o undă refulată Ψ2 =B+jkx
e .
30
Capitolul 2 Elemente de teorie zonală în structura materialelor
electrotehnice
Recapitulând cele două cazuri (a și b) de mai sus, pentru energia

electronului, s-au obținut următoarele expresii, în funcție de k:
π
 pentru k ≠ n (mișcare neperturbată a electronului)
a
2
h
w  k 2 U 0 ; (2.8)
8  m 0
2
π
 pentru k = n (mișcare perturbată a electronului)
a
2
h 1
w  k 2 U 0  U n . (2.9)
8 m 0 2
w W
M'6 W6 M6 W6
M'5 U3
W5
M5 W5
BP
M'4 W4 M4 W4
W3 U2 W3 BI
M'3 W2 M3 W2 BP
M'2 M2
W1 U1 W1 BI
M'1 U0 M1 U0 BP
BI
-3 π π
-2 a -π 0 π 2π π
3a k 0 x
a a a a b.
a.
LEGENDĂ B.P. (benzi permise)
B.P. (benzi interzise)
Figura 2.2 Valori energetice și benzi energetice
Curba w=w(k) din expresia 2.8, reprezintă o parabolă (Figura 2.2.a).

π
În punctele "critice" k ± n , valorile energiei w, variază discontinuu
a
conform relației 2.9, cu salturi egale cu Un (de la M1 la M2 , de la M3 la M4 ,
ș.a.; în Figura 2.2.a). Din motive de continuitate, în vecinătatea punctelor
π
k=n , curba w=w(k) se abate de la parabola care ar reprezenta valorile
a
energiei între punctele "critice" conform ecuației 2.8, iar variația energiei în
funcție de numărul de unde k este reprezentat de curba trasată cu linie plină
31
în Figura 2.2.a. Se observă că se obțin valori permise ale energiei
electronului, ca cele cuprinse între U0 și W1 , între W2 și W3 , ș.a. dar și
valori interzise ale energiei cum sunt cele cuprinse între W1 și W2, între W3
și W4, ș.a. Valorile permise, respectiv interzise de energie sunt grupate în
benzi sau zone permise (BP) respectiv interzise de energie (BI). În Figura
2.2.b, sunt reprezentate aceste benzi permise (BP) și interzise (BI) extinse
de-a lungul cristalului.
π
Se observă că lățimea benzilor interzise scade pe măsură ce k = n
a
crește, deoarece seria Fourier din relația 2.1, fiind convergentă, Un scade
când n crește. Lățimea benzilor permise crește cu n, adică pe măsură ce w
crește.
În realitate, și benzile permise au o structură discretă, adică energia
variază discontinuu și în intervalele de valori cuprinse între valorile
„critice”. Adică o bandă permisă este la rândul ei formată din nivele
permise de energie, foarte apropiate.
2.2. Clasificarea materialelor electrotehnice din punctul de

vedere al teoriei structurale zonale a benzilor de energie
Din punctul de vedere al teoriei zonale a benzilor de energie, materialele

electrotehnice se clasifică în: dielectrici (materiale izolante sau
electroizolante), semiconductori și conductori.
Un dielectric (Figura 2.3.a) are la temperatura, T=0K, benzile
permise fie complet ocupate de electroni, fie complet libere, iar nivelul
limită Fermi (WF ) trece prin interiorul unei benzi interzise de lățime ΔWi ,
mare, pe care o numim bandă interzisă Fermi (obișnuit o mai numim bandă
interzisă). Lățimea ΔWi ≈6eV, la temperatura T=300°K (temperatura
camerei). Banda permisă, situată sub nivelul energetic WF , se numește
bandă de valență (BV) iar cea situată deasupra nivelului energetic WF se
numește bandă de conducție.
Semiconductorii pot fi intrinseci (Figura 2.3.b) și extrinseci (Figura
2.3.c). Semiconductorii intrinseci au banda interzisă ΔWi =10-2 eV iar la cei
extrinseci ΔWi =101 …102 eV.
La semiconductorii intrinseci, nivelul limită Fermi este situat în
mijlocul benzii interzise Fermi, iar la cei extrinseci între nivelele energetice
suplimentare permise, introduse de impurități în banda interzisă Fermi și
BV (la semiconductorii de tip „p”), respectiv BC (la semiconductorii de tip
„n”).
32
Capitolul 2 Elemente de teorie zonală în structura materialelor
electrotehnice
La metalele conductoare, nivelul limită Fermi WF este poziționat într-

o bandă permisă extinsă, obținută prin lipirea a două benzi permise (Figura
2.3.d) sau prin suprapunerea a două benzi permise (Figura 2.3.e).
W W W
BC BC BC
WF ΔWi WF ΔWi d
WF a W i
BV BV BV
BI BI BI
0 X 0 X 0 X
a. b. c.
W W
WF BC+BV
BC+BV
WF
BP
BI BI
0 X 0 X
d. e.
Figura 2.3 Clasificarea materialelor în teoria benzilor de energie a) dielectrici, b)

semiconductori intrinseci, c) semiconductori extrinseci, d), e) metale conductoare
Legendă:
BC - bandă de conducție; BV - bandă de valență; BI - bandă interzisă;
BP - bandă permisă; WF - nivel energetic limită Fermi.
33
CAPITOLUL 3:
CONDUCȚIA ELECTRICĂ
Din punct de vedere microscopic, curentul electric care străbate un corp
constă în mișcarea ordonată, în raport cu corpul, a unor purtători de sarcină.
Densitatea microscopică a curentului electric, jm , se definește ca fiind
convecția acestor purtători, cu ajutorul relației:
 
j m   m  vm (3.1)
în care vm este viteza microscopică a purtătorilor de sarcină în raport cu un
referențial inerțial, iar ρm este densitatea de volum a sarcinii microscopice.
La rândul ei densitatea de volum a sarcinii microscopice este dată de
relația:
 m  N q m (3.2)
în care qm este sarcina electrică (microscopică) a unui purtător de sarcină,
iar N este concentrația numerică a purtătorilor, adică numărul de purtători
de sarcină din unitatea de volum.
Densitatea macroscopică J a curentului electric se obține prin
medierea expresiei 3.1 în care vitezele particulelor libere sunt considerate
în raport cu corpul din care fac parte:
 

J    
m v mc N q mv mc (3.3)
vmc fiind valoarea microscopică locală în raport cu corpul.
Macroscopic, densitatea J a curentului electric este exprimată în
funcție de intensitatea câmpului electric E și de conductivitatea σ sau
rezistivitatea ρ a materialului, cu ajutorul legii conducției electrice:
  1 
J   E   E (3.4)

Ecuația 3.4 este valabilă în corpuri omogene, izotrope și neaccelerate
(deci în lipsa unor câmpuri electrice imprimate).
În continuare, sunt prezentate proprietățile electrice în cazul
metalelor, semiconductorilor și izolatorilor.
3.1. Conducția electrică a metalelor
3.1.1. Teoria clasică a conducției electrice (Drude-Lorentz)

La baza teoriei clasice a conducției electrice Drude-Lorentz, stă modelul
gazului electronic conform căruia se consideră că electronii liberi din banda
de conducție se comportă ca un gaz ideal obișnuit, interacționând cu
rețeaua cristalină și între ei numai când se ciocnesc.
În lipsa unor forțe exterioare, mișcarea acestor electroni este
dezordonată din pricina numeroaselor ciocniri dintre ei precum și dintre
electroni și ionii din nodurile rețelei cristaline. Dacă se stabilește în corp un
câmp electric exterior a cărui intensitate microscopică este em , acesta
exercită asupra fiecărui electron o forță F=-q0 em , care le imprimă o viteză
ordonată, de translație (drift), vE , în raport cu corpul, adică determină
stabilirea unui curent electric de conducție.
Din cauza ciocnirilor cu atomii materialului, mișcarea electronilor
este frânată deoarece, din cauza împrăștierii prin ciocnire, componenta
vitezei, în direcția câmpului, se micșorează. De frânare se ține seama
definind o forță de frânare proporțională cu viteza:
 
F f  b v (3.5)
În relația 3.5, b este o constantă de material, iar v este viteza unui
electron egală cu suma dintre viteza ordonată vE determinată de câmpul
electric exterior și viteza de agitație termică vT :
  
v v E  v T (3.6)
Viteza medie a electronului va fi:
 
v  v E (3.7)
deoarece mișcarea de agitație termică este haotică și deci vT =0.
În concluzie, ecuația de mișcare a unui electron este de forma:

dv 
m0   bv  q 0 e m (3.8)
dt
Proiectând ecuația 3.8 pe direcția câmpului electric exterior, operând
cu valori medii și considerând că em =E (unde E este intensitatea
macroscopică a câmpului electric), se obține:
dv E b q
  v E   0  E (3.9)
dt m0 m0
Soluția de regim forțat a ecuației 3.9 are expresia:
34
Capitolul 3 Conducția electrică
q0
v Ef   E (3.10)
b
iar rădăcina ecuației caracteristice aferente ecuației 3.9, pe care o notăm cu
r, este:
b 1
r   (3.11)
m0 
m
unde τ= 0 reprezintă durata de relaxare a electronilor sau durata
b
parcursului liber mijlociu al electronilor.
Soluția generală a ecuației 3.9 este de forma:
t q0
vE  A  e    E

(3.12)
b
în care A este constanta de integrare care se determină cu ajutorul condiției
inițiale, la momentul t=0 când se stabilește brusc câmpul electric, și când
mărimea vE 0 =0.
Deci:
q0
vE  0   0  A   E (3.13)
b
și rezultă că:
q0 q 
A E  0 E (3.14)
b m0
Introducând în 3.12 valoarea lui A dată de 3.14, expresia vitezei
devine:
 q 0   t q 0 
vE   e    E
 m0 b
q0 q0 τ
iar dacă avem în vedere că = , atunci putem scrie:
b m0
q  t
v  0 e 1  E
m0
 
Trecând din nou la mărimi vectoriale, expresia vitezei devine:
 q  t 
v  0 e 1  E
m0
  (3.15)
35
Introducând relația 3.15 în 3.3, care, în cazul de față, are forma
J=-q0 ∙ N0 ∙ vE , unde N0 este numărul electronilor liberi din unitatea de
volum, se obține pentru densitatea macroscopică a curentului:
 N  q  
 
2
t
J   0 0 e   1  E (3.16)
m0
t
În regim permanent, având în vedere că t→∞, implică e-τ →0, iar
expresia densității macroscopice a curentului devine:
 N 0  q 02  
J E (3.17)
m0
Practic regimul permanent se stabilește foarte repede deoarece
-14
τ ≈10 s.
Identificând relația 3.17 cu legea conducției electrice 3.4, se obține
pentru conductivitatea electrică expresia:
N  q 
2
 0 0 (3.18)
m0
Conductivitatea electrică se poate exprima și în funcție de
mobilitatea particulelor (electronilor) M. Mobilitatea particulelor este dată
de relația:
vE
M (3.19)
E
Dacă din relația 3.15 se determină viteza corespunzătoare regimului
permanent (t→∞) și se introduce în expresia mobilității se obține:
q0 
M  m2V 1s1 (3.20)
m0
și atunci conductivitatea electrică se exprimă în funcție de mobilitatea
electronilor prin relația:
  N 0   q0 M (3.21)
În cazul participării la fenomenul de conducție a mai multor tipuri de
purtători de sarcină, expresia conductivității electrice se poate scrie ca fiind:
   N i  qi M i (3.22)
i
Relația 3.18 poate servi la determinarea experimentală a valorii
duratei de relaxare τ. Pentru cupru, de exemplu, pentru care
36
N 0  8,5 10  m  , m 0  9,109 10  kg  , q 0  1, 602 10 C 

28 3 31 9
și
  6, 4 10 7  1m 1 , se obține    m0 N 0  q 0  2,7 1014  s  .

2
3.1.2. Durata de relaxare (clasică)

Calculul duratei de relaxare se poate face, dacă se ține cont că este
aproximativ egală cu durata dintre două ciocniri succesive ale electronului
cu atomii corpului, deci:
l
 (3.23)
v
unde: l, este drumul liber mijlociu al electronului, adică distanța medie
dintre două ciocniri succesive, iar v=[v] este viteza electronului datorată în
principal agitației termice  vE  vT ; vE  10 2 m s iar vT  10 6 m s  .
La temperaturi uzuale, viteza electronului are expresia:
2W F
v v F  (3.24)
m0
în care WF este energia nivelului limită Fermi, iar m0 este masa de repaus a
electronului.
Pentru determinarea drumului liber mijlociu (l) se face o aproximație
admițând că ciocnirile electronilor se produc asemănător cu cele ale
moleculelor unui gaz și folosim expresia clasică:
1
l  (3.25)
2  N  r 2
în care N este numărul de atomi din unitatea de volum al metalului, iar r
este raza activă a unui atom, adică raza medie a domeniului sferic pe care îl
acoperă atomul în timpul agitației sale termice.
Cum r2 este proporțional cu temperatura (T) la care se află
materialul, revenind la expresia duratei de relaxare 3.20 se observă că
aceasta are o dependență invers proporțională cu temperatura:
C (3.26)

T
Așadar și conductivitatea electrică 3.18 va avea aceeași dependență
de temperatură ca durata de relaxare:
37
C (3.27)
 
T
Pentru rezistivitatea electrică ρ=1/σ se obține deci ρ=const·T. De
obicei, se folosește relația (pentru temperaturi uzuale):
 T    T 0   1  T T 0   (3.28)
în care T0 este temperatura de referință, arbitrară (de multe ori T0 =20℃),
iar αρ este o mărime de material, dependentă de T0 , numită coeficient de
temperatură al rezistivității. Așadar, conductivitatea electrică scade invers
proporțional cu temperatura, respectiv rezistivitatea electrică a
conductorilor crește liniar cu temperatura. La temperaturi foarte joase,
experiența arată că valoarea conductivității scade mult mai repede cu
temperatura decât rezultă din 3.27, dependența ei în funcție de temperatură
fiind dată de expresia lui Block, de forma (empirică):
const (3.29)
  5
T
În Tabelul 3.1 se indică valorile conductivității σ, ale drumului liber
mijlociu l, duratei de relaxare τ, concentrației numerice a electronilor liberi
N0 , nivelului limită Fermi WF și vitezei vF a electronului corespunzător
energiei WF , pentru câteva metale (practic la temperaturi uzuale, vF =vT -
pentru toți electronii de conducție).
Tabelul 3.1
σ l τ N0 WF vF
Metal
Ω-1 m-1 Å s m-3 eV ms-1
Li 0,12∙108 110 0,9∙10-14 4,6∙1028 4,72 1,29∙106
Na 0,23∙108 350 3,1∙10-14 2,5∙1028 3,12 1,05∙106
K 0,19∙108 370 4,4∙10-14 1,3∙1028 2,14 0,87∙106
Cu 0,64∙108 420 2,7∙10-14 8,5∙1028 7,04 1,58∙106
Ag 0,68∙108 570 4,1∙10-14 5,8∙1028 5,51 1,40∙106
3.1.3. Teoria cuantică a conducției

Particularitățile mișcării electronului cvasiliber, rezultă din modul de
variație a energiei sale. Cu ajutorul acestei energii se calculează o masă
echivalentă sau masă efectivă a electronului (m*0 ), care dă posibilitatea
scrierii unor ecuații de mișcare în mod asemănător cu cele ale electronului
liber. Se obține astfel, pentru conductivitate, o expresie asemănătoare celei
din teoria clasică:
38
N q 0 
2
 *
(3.30)
m0
Deci materialele ale căror electroni au masa echivalentă mică, vor
avea conductivitate mare (Aur, Argint, Cupru, Aluminiu etc.), iar cele cu
m*0 mare vor avea σ mic.
În Tabelul 3.2, sunt redate valori ale raportului dintre masa efectivă
și masa de repaus ale electronului, pentru câteva elemente.
Tabelul 3.2
Metal Ni Fe Pd Pt Cu Mo Ti Zr Cr Li Na K Be
m*0 /m0 28 12 43 22 1,47 1,33 3,15 2,24 2,93 1,53 0,94 0,58 1,62
La conducție electrică participă efectiv numai electronii din

vecinătatea nivelului Fermi, deci se poate folosi relația:
l
 (3.31)
vF
unde l este drumul liber mijlociu calculat cuantic iar:
v F  2W F m0
*
(3.32)
Expresia conductivității în teoria cuantică, devine:
N q 0   l
2
 *
 (3.33)
m0 vF
Toate mărimile din relația conductivității în teoria cuantică au
caracter discret.
3.1.4. Dependența de temperatură a conductivității

Principalii factori care influențează valoarea conductivității sunt ciocnirile
electronilor cu ionii din nodurile rețelei cristaline, ioni care vibrează
datorită agitației termice precum și defectele rețelei cristaline cum ar fi:
noduri vacante, impurități, dislocații etc. Orice defect al rețelei cristaline
micșorează conductivitatea datorită reducerii componentei vitezei în
direcția câmpului electric. Dintre toți acești factori, temperatura
influențează cel mai mult conductivitatea, după cum urmează:
la temperaturi T>20°K:
39
const (3.34)
 
T
la temperaturi T<20°K:
const (3.35)
  5
T
3.1.5. Supraconductibilitatea
La temperaturi foarte joase, în general sub 20°K și în câmpuri magnetice
slabe, conductivitatea electrică crește foarte mult, așa cum se vede în relația
3.35, respectiv rezistivitatea electrică (ρ=1/σ) tinde spre zero.
Limitele de temperatură și câmp magnetic pentru care materialul
devine supraconductor sunt evidențiate în Figura 3.1, unde zona „n"
corespunde domeniului de conductivitate normală, iar zona „s" domeniului
de supraconductibilitate.
H ρ
H(T)
Hc
„n”
„n”
„s”
ρr „S”
0 0
Tc T Tc T
Figura 3.1 Domeniul de Figura 3.2 Dependența rezistivității de
supraconductibilitate temperatură
În Figura 3.1, în care curba H(T) este o parabolă, Hc reprezintă

valoarea critică a câmpului magnetic, peste care se pierde proprietatea de
supraconductibilitate, iar Tc reprezintă temperatura de tranziție dintre cele
două stări de conducție.
În apropierea lui Tc , rezistivitatea ρ are o evoluție diferită pentru
materialele normale și cele supraconductoare conform Figura 3.2. Se
constată astfel că supraconductibilitatea se obține mai repede (la
temperaturi Tc mai mari) pentru metale care în stare normală prezintă
proprietăți conductoare mai slabe (Hg, Pb etc.).
40
Supraconductibilitatea prezintă proprietatea numită efect Meissner-

Ochsenfeld care constă în faptul că, în acest regim, liniile câmpului
electromagnetic sunt "expulzate" din corp, adică inducția magnetică (B),
densitatea curentului electric de conducție (J) și intensitatea câmpului
electric (E) sunt nenule doar într-un strat subțire de grosime δ numită
adâncimea de pătrundere, adiacentă suprafeței materialului respectiv și a
cărei valoare este δ=10-7 ÷10-8 m.
Totuși, la frecvențe înalte (1012 -1014 Hz), chiar și la temperaturi
inferioare celei critice (Tc ), materialele își pierd proprietățile
supraconductoare.
3.2. Conducția electrică a materialelor electroizolante (M.E.I.)
3.2.1. Clasele conducției electrice a M.E.I.

Un corp izolator are la T=300 °K , benzile permise (BP) fie complet
ocupate de electroni, fie complet libere, iar nivelul limită Fermi, trece prin
interiorul unei benzi interzise de lărgime ΔWi mare (Figura 3.3).
De exemplu, în cazul diamantului ΔWi ≈6[eV], iar energia medie a
unui electron din banda de valență, la T=300 °K (temperatura camerei),
este KT≈0,025[eV] și deci, el nu poate escalada banda ΔWi . De asemenea,
benzile permise care conțin electroni (poziționate sub WF ) sunt complet
ocupate și deci nu mai există electroni, care să tranziteze de pe un nivel
energetic pe altul în aceste benzi.
σ
W
Bandă de Conducție totală

conducție
Conducție ionică
WF ΔWi Conducție
Bandă de electronică
valență E[V/m]
0
105 106 108
OHM POOL Străpungere
Figura 3.3 Structura benzilor de energie la Figura 3.4 Clasele conducției electrice la
materiale izolatoare dielectrici
Din această cauză, în condiții obișnuite de temperatură și câmp

electric, pot efectua tranziții din banda de valență în banda de conducție
41
foarte puțini electroni adică, curentul electric datorat convecției lor este
foarte slab, spunem că avem de-a face cu fenomenul de conducție
electronică.
În condiții uzuale, conducția electrică prin izolatori se realizează mai
ales prin convecția ionilor proprii, dacă izolantul are cristale ionice, sau
ionii sunt proveniți de la impurități; în acest caz, vorbim despre o conducție
ionică.
Din Figura 3.4 rezultă că, în câmpurile electrice uzuale, când
E<105 ÷106 [V/m], conducția electronică este foarte slabă și predomină
conducția prin ioni. Corpurile suficient de pure și care nu sunt constituite
din cristale ionice, ci din cristale atomice sau moleculare, au
conductivitatea electrică extrem de mică în câmpuri electrice uzuale,
deoarece ea se realizează, practic, numai prin electroni. În câmpurile
electrice intense, când E∈(105 ÷106 , 108 ) [V/m], conductivitatea electronică
crește mai repede cu E, tinzând către infinit în momentul străpungerii
materialului (E≈108 V/m ).
În primul domeniu de variație a câmpului electric, conductivitatea nu
depinde practic de E (ca și la conductori) acest interval fiind numit
domeniul Ohm, iar în cel de-al doilea, numit domeniul Pool,
conductivitatea depinde sensibil de E.
Conductivitatea ionică nu depinde practic de intensitatea câmpului
electric nici în domeniul Pool, dar crește exponențial în domeniul de
străpungere.
3.2.2. Conducția electronică a M.E.I. solide

Pentru domeniul Ohm (Figura 3.4) conductivitatea σ conține o componentă
datorată conductivității intrinseci, o componentă datorată impurităților
donoare și o componentă datorată impurităților acceptoare:
 e  Ci  exp  W i 2KT   Ce  exp  W e 2KT  
(3.36)
C g  exp  W g 2KT 
Constantele Ci , Ce și Cg nu depind practic de temperatură, la
temperaturi uzuale, și nici de intensitatea câmpului electric.
Constantele Ce și Cg fiind proporționale cu numărul nivelurilor
donoare, respectiv acceptoare, deci cu concentrația impurităților, au valori
cu atât mai mici cu cât materialul este mai pur. Rezultă că, pentru un
material suficient de pur, ultimii doi termeni din expresia 3.36 au valori
mici. Din cauză că la izolatori ΔWi ≫KT, la temperaturi uzuale (ΔWi ≈5
42
eV , KT≈10-1 ÷10-2 [eV]), înseamnă că și primul termen al expresiei 3.36

este mic.
Expresia 3.36 explică deci valorile mici ale conductivității
electronice în domeniul Ohm.
Pentru domeniul Pool (105 ÷106 <E<108 eV ), conducția electrică
este în mod esențial determinată de electronii din banda de conducție,
puternic accelerați de câmpul electric. În acest domeniu de funcționare a
dielectricului se pun două probleme fundamentale:
a) Proveniența electronilor din banda de conducție;
b) Modul în care electronii transferă rețelei cristaline energia absorbită
de la câmpul electric.
În ceea ce privește prima problemă, se admite că electronii sunt
promovați în banda de conducție, în principal, de pe nivelurile energetice
introduse de impurități sau diferite defecte ale rețelei în banda interzisă
Fermi (Figura 3.5). De asemenea, o altă sursă o reprezintă trecerea de
electroni din banda de valență în banda de conducție prin "efect tunel". Se
consideră, de asemenea, că ei mai pot fi injectați de electrozi sau că pot fi
produși prin efecte extreme cum sunt radiațiile.
Bandă de
conducție
WF Niveluri de
impurități
Bandă de
valență
X
Figura 3.5 Nivele energetice suplimentare permise introduse de impurități la dielectrici
În ceea ce privește cea de-a doua problemă se pot face următoarele

considerații:
- electronul, accelerat de câmpul electric, parcurge drumul liber
mijlociu l între două ciocniri succesive; prin ciocniri el cedează
particulelor izolatorului energia pusă în evidență prin încălzirea
materialului, cu condiṭia ca această energie să fie cel puțin
egală cu hff (cuantă elementară de energie, ce reprezintă
43
energia unui foton, ff fiind frecvența de agitație termică
de ordinul 1013 Hz);
- dacă energia electronului este mai mică decât hff , cesta
rămâne cu un rest de energie după fiecare ciocnir , iar prin
efect cumulativ poate obține suficientă energie pentru ca la un
moment dat ciocnirea să producă ionizarea particulei lovite,
smulgerea unui nou electron și, în cele din urmă, formarea unei
avalanșe de electroni.
3.2.3. Conducția ionică a M.E.I. solide

În cazul conducției ionice care este asigurată de ionii interstiționali produși
de defectele tip Frenkel, de nodurile vacante produse atât de defectele tip
Schootky cât și de cele tip Frenkel sau de ionii de impuritate din nodurile
sau interstițiile cristalului, conductivitatea totală are o expresie de forma:
n
 ion   C p  exp  W p KT  (3.37)
p 1
în care Cp și ΔWp au valori proprii fiecărei specii de ioni participanți la

procesul de conducție, iar Cp scade odată cu reducerea concentrației de
ioni, deci a defectelor rețelei cristaline.
În câmpurile electrice intense (peste 108 V/m) se constată că relația
conductivității nu mai satisface graficul de variație din Figura 3.4 deoarece
Wp crește odată cu E. Dar, la aceste valori ale câmpului electric, se
modifică și Cp , care depinde de mobilitatea particulelor și care, la rândul ei
crește foarte mult. De aceea, pentru intensități ale câmpului electric peste
108 V/m, σion crește foarte mult.
3.2.4. Conductivitatea electrică totală a M.E.I. solide

În câmpurile electrice slabe și medii, conductivitatea totală se obține
însumând cele două tipuri de conductivități existente, date de relațiile 3.36
și 3.37:
 W i   W e 
  e   ion  C i  exp     C e  exp   
 2 KT   2 KT 
(3.38)
 W g  n
C g  exp      C p  exp   W p KT 
 2 KT  p 1
44
unde Ci , Ce , Cg și Cp nu depind practic de temperatură și câmp electric,

atunci când acestea au valori uzuale.
Rezultă deci că, spre deosebire de metale, la izolatori conductivitatea
electrică crește exponențial cu temperatura.
După cum se vede din relația 3.37, un alt factor care influențează
conductivitatea materialelor izolante este concentrația de impurități. De
aceea, pentru realizarea izolațiilor electrice, se impune folosirea de
materiale electroizolante cât mai pure. Unul din agenții care modifică
semnificativ această condiție este umiditatea, de unde necesitatea
impregnării și/sau lăcuirii izolațiilor electrice pentru a împiedica
pătrunderea umezelii.
3.2.5. Conducția electrică a M.E.I. lichide

În cazul lichidelor izolante, conducția se realizează prin convenția ionilor
care provin fie de la impurități (ale căror molecule se disociază la
pătrunderea în lichid) fie de la moleculele proprii dacă lichidul are
molecule polare.
Spre deosebire de moleculele gazelor, care se mișcă total dezordonat,
moleculele și ionii unui lichid efectuează, pe parcursul unei durate de
relaxare τ, oscilații în jurul unui punct fix, cu o frecvență de 1012 …1013 Hz.
Trecerea ionilor dintr-o astfel de stare în alta se face prin escaladarea
unei bariere de energie potențială de înălțime δU, cu o probabilitate de
trecere în unitatea de timp dată de relația:
f  U 
P  exp    (3.39)
6  KT 
în care considerăm că T și δU nu variază în timp.
În intervalul elementar de timp t ∈[0, dt], probabilitatea de
escaladare devine:
f  U 
P  exp    dt (3.40)
6  KT 
iar la intervalul t ∈[0, τ+ε] probabilitatea de escaladare va fi:
f    U  f  U 
P   exp    dt         exp    (3.41)
6 0
 KT  6  KT 
Trecând în expresia 3.41 la limită (ε⟶0) se obține evenimentul sigur
(P''=1).
45
f  U 
  exp    1 (3.42)
6  KT 
De unde rezultă la o durată de relaxare:
f  U 
  exp   (3.43)
6  KT 
Din relația 3.43 se vede că τ scade cu temperatura la frecvență (f) și
înălțimea barierei de potențial date; adică, mobilitatea ionilor din izolațiile
lichide crește odată cu temperatura.
Dacă se utilizează coeficientul de difuziune
2
a
D (3.44)

unde a este distanța medie dintre moleculele lichidului izolant,
folosind relația lui Einstein în care se introduce sarcina electrică (qm) a
ionului, obținem următoarea expresie a mobilității:
D  qm a2  qm
M  (3.45)
KT   KT
Introducând în relația generală a conductivității (σ=N·q·M) expresia
mobilității, rezultă:
N  a 2  q 2m N  a 2  q m2  f  U 
l    exp    (3.46)
  KT 6 KT  KT 
unde N este concentrația numerică a ionilor.
În concluzie expresia conductivității lichidelor izolante are aceeași
formă cu cea a izolatorilor cristalini. Conductivitatea electrică crește, deci,
sensibil cu temperatura și concentrația ionilor proprii sau de impuritate. În
lichide nepolare conductivitatea va fi dată numai de convecția ionilor de
impuritate și are valori cu atât mai mici cu cât lichidul este mai pur.
3.2.6. Conducția electrică a gazelor izolante

Conducția electrică a unui gaz se datorează convecției purtătorilor de
sarcină electrică obișnuiți prin procesele de ionizare ale moleculelor, care
sunt în general neutre, rezultate din ciocnirile moleculelor între ele sau cu
particule venite din exterior, ori din iradierea cu câmp electromagnetic de
frecvență înaltă (radiații X sau γ). Purtătorii de sarcină pot fi și electronii
rezultați de la emisiile electrozilor metalici.
46
Deosebim trei situații distincte cu privire la conducția gazelor

izolante:
a) Câmpuri electrice slabe
În această situație, ionizările sunt produse numai de agenții ionizanți
exteriori, încetarea acestora ducând la dispariția în gaz a purtătorilor de
sarcină și deci a curentului electric. Spunem în acest caz că se produce o
descărcare neautonomă sau întreținută. Purtătorii de sarcină pozitivi și
negativi suferă recombinări în drumul lor prin gaz, iar în regim staționar,
numărul purtătorilor obținuți prin ionizare este egal cu suma dintre cei care
se recombină și dintre cei care sunt neutralizați prin electrozi.
Dacă N este numărul de ioni de un nume din unitatea de volum iar
M+ și M- reprezintă mobilitățile acestora, atunci expresia conductivității
devine:
  qm  M   M    N (3.47)
Densitatea de curent va fi:
 
J    E  qm  M   M    N  E (3.48)
În câmpuri electrice slabe, mobilitățile și concentrațiile de ioni nu
depind practic de câmpul electric în care se află gazul, fiind satisfăcută
legea lui Ohm (porțiunea OA a curbei din Figura 3.6).
J
C
A
B
0 E
Figura 3.6 Densitatea curentului electric la gaze
b) Câmpuri electrice intense (porțiunea AB a curbei din Figura 3.6).

În această situație densitatea de curent nu depinde de câmpul electric
aplicat, ajungându-se la o saturație a acestuia. Explicația este următoarea:
în câmpuri intense, efectul de antrenare al purtătorilor de sarcină este mult
47
mai puternic decât cel de recombinare a lor. Densitatea curentului va
corespunde numai convecției celor δN+ și δN- purtători care, produși la un
electrod, dispar la celălalt, adică:
  
J   N    N    q m  v  2    N  q m  d (3.49)
unde s-a înlocuit v=d, pentru că viteza purtătorilor de sarcină (v) este egală
cu distanța (d) dintre electrozi, atunci când δN reprezintă numărul de
purtători ce dispar în unitatea de timp și de volum, iar aceste numere
trebuie să fie egale cu cele ale purtătorilor care străbat distanța dintre cei
doi electrozi în unitatea de timp.
c) Câmpuri electrice foarte intense
Purtătorii de sarcină suferă accelerații foarte mari astfel încât, prin ciocniri,
să se ionizeze moleculele gazului și să determine formarea de avalanșe de
purtători de sarcină.
Ionizările prin ciocniri sunt mult mai numeroase decât cele datorate
agenților externi. Descărcarea electrică este numită în acest caz autonomă
sau neîntreținută.
Densitatea de curent va crește substanțial odată cu câmpul electric
(ramura BC din Figura 3.6) putându-se ajunge chiar la străpungerea
dielectricului respectiv, care înseamnă apariția unui canal conducător de
curent prin dielectricul gazos dintre cei doi electrozi la care se aplică
câmpul electric exterior.
3.3. Conducția materialelor semiconductoare
3.3.1. Conducția intrinsecă

După cum s-a prezentat la teoria benzilor de energie, semiconductorii
intrinseci se caracterizează printr-o valoare mică, de ordinul 10-1…10-2 eV,
a lărgimii benzii interzise Fermi. Electronii din banda de valență pot
efectua relativ ușor tranziția de pe cel mai înalt nivel al benzii de valență pe
cel mai de jos nivel al benzii de conducție, atunci când primesc energia
suplimentară necesară. În aceste condiții, semiconductorul se prezintă cu
cele două benzi incomplet ocupate și electronii acestuia pot stabili curenți
electrici în corp.
Electronii care părăsesc banda de valență lasă în această bandă
„goluri”, care au comportări de particule pozitive, „mișcându-se” în
material în sens invers electronilor și producând, prin convecție, curent
48
electric. Deci curentul electric, la semiconductori intrinseci, este produs de

electronii din banda de conducție și „golurile” din banda de valență.
Conductivitatea va avea expresia:
 W iF 
 i  C i  exp    (3.50)
 2  KT 
unde:
Ci – este o constantă de material;
ΔWiF – reprezintă lărgimea benzii interzise Fermi.
Deci σi crește exponențial cu temperatura la care se află materialul.
3.3.2. Conducția extrinsecă

Mărimea benzii interzise Fermi a semiconductorilor extrinseci este de
obicei între 1 și 3 eV, deci mult mai mare decât la semiconductorii
extrinseci pentru a putea fi escaladată de electronii din banda de valență
atunci când temperaturile sunt cele uzuale.
BC BC
2 2'
WF We
d
3 3' ΔWiF
3 3' ΔWiF
1 1'
a
WF Wg
BV
BV
Figura 3.7 Semiconductor de tip „p” Figura 3.8 Semiconductor de tip „n”
Semiconductoarele extrinseci sunt dopate cu impurități care introduc

niveluri suplimentare permise în banda interzisă Fermi, adiacente benzii de
valență. Acestea poartă numele de niveluri acceptoare, iar semiconductorul
spunem că este de tip p (Figura 3.7). Dacă semiconductoarele extrinseci
sunt dopate cu impurități care introduc niveluri suplimentare permise în
banda interzisă Fermi, adiționale benzii de conducție, numite niveluri
donoare, semiconductorul respectiv spunem că este de tip n (Figura 3.8).
Dată fiind distanța mică între nivelurile energetice ale celor două
benzi permise, de conducție (BC), respectiv de valență (BV) și nivelurile
adiacente lor, introduse de impurități în banda interzisă Fermi, se produc cu
ușurință tranziții ale electronilor chiar datorită agitației termice.
În aceste condiții, conductivitatea semiconductorilor extrinseci este
asigurată după cum urmează:
49
a) datorită conductivității intrinseci de tipul celei de la punctul
precedent (3.3.1. și relația 3.50), datorită tranziției de tip 3-3' a unor
electroni din banda de valență în cea de conducție (Figura 3.7 și Figura
3.8);
b) datorită tranziției de tip 1 a electronilor din banda de valență pe
niveluri acceptoare (a) din banda interzisă Fermi (Figura 3.7):
 Wg 
 g  C g  exp    (3.51)
 2  KT 
c) datorită tranziției de tip 2 a electronilor de pe niveluri donoare (d)
din banda interzisă Fermi, în banda de conducție (Figura 3.8).
 We 
 e  C e  exp    (3.52)
 2  KT 
unde: Cg și Ce sunt constante de material
Wg și We distanțele între nivelurile adiționale și banda cea mai
apropiată (Figura 3.7 și Figura 3.8).
Dacă electronii care participă la tranzițiile de tip 1, 2 sau 3 își pierd
energia pe care au primit-o atunci când au făcut aceste salturi, ei vor reveni
pe nivelurile energetice anterioare prin tranziții de tip 1', 2' sau 3'.
Deci pentru cele două tipuri de semiconductoare extrinseci de „tip p”
și respectiv de „tip n” – conductivitățile vor avea expresiile:
 W iF   Wg 
 p   i   g  C i  exp     C g  exp    (3.53)
 2  KT   2  KT 
 W iF   We 
 n   i   e  C i  exp     C e  exp    (3.54)
 2  KT   2  KT 
Așadar, indiferent de tipul impurităților, conductivitatea
semiconductorilor extrinseci are două componente cu dependențe de
temperatură.
Astfel graficul σ(1/T) se prezintă ca în Figura 3.9. La temperaturi
joase, predomină termenii σg respectiv σe , cu o variație de tipul 3.51,
respectiv 3.39, valabilă atât timp cât nivelurile adiționale pot accepta,
respectiv ceda electroni, numărul N al acestora variind după linia punctată
până în punctul Ts când toate nivelurile energetice sunt ionizate iar N
rămâne constant.
50
σ,N
0 1 1 1
Ti Ts T
Figura 3.9 Variația lui σ și N în funcție de temperatură la semiconductoarele intrinseci
Dacă temperatura crește în continuare (Ts <T<Ti ), semiconductorul se

comportă ca un metal, conductivitatea scăzând datorită împrăștierii
electronilor frânați de vibrațiile particulelor din nodurile rețelei cristaline.
Când temperatura ia valori destul de înalte (T>Ti ), încep să fie promovați
electroni din banda de valență în banda de conducție (tranziție de tip 3),
deci numărul lor crește odată cu temperatura, iar în expresia conductivității
totale (3.53 sau 3.54) predomină termenul σi care depinde exponențial de
temperatură (relația 3.50).
În consecință, la semiconductoare, spre deosebire de materialele
conductoare, conductivitatea crește odată cu temperatura, cu excepția
eventuală a unor intervale ca acela delimitat de temperaturile Ts și Ti .
Temperatura Ts se mai numește de saturație întrucât, toate nivelurile
energetice suplimentare permise, introduse de impurități, sunt ionizate (cele
aceptoare ocupate, iar cele donoare libere). Ti se mai numește temperatură
la care se inițiază tranzițiile directe BV →BC.
3.4. Efecte optice în semiconductori și izolatori
3.4.1. Fotoconductibilitatea
Conductivitatea electrică a unor materiale cristaline crește dacă sunt
iluminate, efectul numindu-se fotoconductibilitate.
Un exemplu reprezentativ pentru acest fenomen îl constituie
cristalele de NaCl care, încălzite într-o atmosferă de vapori de sodiu,
prezintă un exces de ioni de Na datorită pătrunderii atomilor de gaz de
sodiu în rețeaua cristalină a NaCl.
Ca urmare, apar în această rețea noduri vacante, din lipsă de ioni
negativi de Cl. Nodurile vacante constituie capcane (încărcate pozitiv)
51
pentru electronii proveniți de la atomii de Na excedentari. Un nod vacant
combinat cu un electron captat se numește centru de culoare sau centru F
(Figura 3.10).
Cl Na Cl Na Cl Na
Na Cl Na Cl Na Cl
Cl Na Cl Na Cl Na
Na Cl Na Cl Na Cl
Figura 3.10 Explicativă pentru fotoconducția în structurile cristaline
Iluminând cristalul, electronul unui centru F poate capta un foton de

energie hf pentru a efectua tranziția de pe nivelul de energie pe care îl are în
centrul F pe un nivel al benzii de conducție a cristalului și pentru a putea
contribui la stabilirea unui curent electric, deci la mărirea conductivității
materialului.
3.4.2. Luminiscența
Există materiale care, în urma iradierii, emit la rândul lor radiații luminoase
sau radiații secundare. Dacă radiația secundară urmează imediat după cea
primară ≅10-8 s efectul se numește fluorescență, iar dacă se produce după
un interval de ordinul secundelor, minutelor sau orelor, efectul se numește
fosforescență.
Aceste efecte au următoarele interpretări: radiația primară cedează
energie electronilor din banda de valență sau de pe nivelurile adiționale din
banda interzisă Fermi pentru a trece în banda de conducție a corpului. Din
banda de conducție, electronii revin după 10-8 s în cazul primului efect sau
după un timp mai îndelungat în cazul celuilalt efect, pe nivelurile adiționale
apropiate de banda de valență, radiind câmp electromagnetic cu frecvențe
din spectrul luminos.
Trebuie să admitem, așadar, că tranzițiile care produc aceste
fenomene se datorează existenței nivelelor suplimentare introduse de
impurități.
52
CAPITOLUL 4:
POLARIZAREA ELECTRICĂ
4.1. Relațiile fundamentale ce stau la baza fenomenului de

polarizare electrică
Din legea dependenței dintre D, E și P (inducția electrică, intensitatea

câmpului electric, polarizația
 electrică)
  
D   0  E  Pt  P p (4.1)
și din legea polarizației temporare:
 
Pt   0   e  E (4.2)
unde: χe – susceptibilitatea electrică de polarizare,
ε0 – permitivitatea dielectrică a vidului (ε0 ≅8,854∙10-12 F/m),
se obține:
    
D   0  r  E  P p    E  P p (4.3)
unde:
 r  1   e, iar    0  r (4.4)
εr – permitivitatea relativă a materialului (constantă dielectrică),
ε – permitivitatea absolută a dielectricului.
Dacă se cunosc momentele electrice microscopice p ale moleculelor

corpului și N, numărul de molecule pe unitatea de volum, atunci polarizația
electrică este:
 
PNp (4.5)
Câmpul electric determină stările corpurilor prin intermediul
acțiunilor ponderomotoare pe care le exercită asupra atomilor și ionilor. În
expresiile forțelor și cuplurilor exercitate asupra particulelor elementare,
*
intervine câmpul electric activ sau interior E0 , de forma:
   
E0  E   P (4.6)
0
unde γ - este o constantă de material ce depinde de structura corpului (ex: la
gaze γ = 0; la corpuri cu sisteme simetrice de cristalizare γ =1/3).
4.2. Clase de polarizare electrică
Deosebim următoarele clase de polarizare electrică:

 polarizarea electronică;
 polarizarea ionică;
 polarizarea de orientare;
 polarizarea de neomogenitate (interfacială, de relaxare).
4.2.1. Corpuri polare și nepolare

Corpurile nepolare sunt acele corpuri care nu au momente electrice
spontane. Corpurile polare, însă, chiar și în lipsa unui câmp electric exterior
au momente electrice spontane.
Corpurile cu molecule nepolare se mai numesc și diaelectrice iar cele
cu molecule polare se mai numesc și paraelectrice. Dintre corpurile polare
fac parte și cele feroelectrice, care au valori mari ale permitivității relative
și prezintă o dependență neliniară a inducției sau polarizației, în funcție de
intensitatea câmpului electric exterior.
Materialele dielectrice se polarizează în diverse moduri: datorită
câmpului electric exterior, datorită unor efecte mecanice
(piezoelectricitatea), datorită unor efecte termice (piroelectricitatea).
În continuare vom prezenta mecanismele fenomenului de polarizare
electrică a materialelor dielectrice.
4.2.2. Polarizarea electronică

Acest tip de polarizare se datorează deformării învelișului electronic al
atomului, în sensul că dacă E0 =0, centrele de acțiune, cel al sarcinilor
pozitive și cel al sarcinilor negative, coincid (Figura 4.1.a). În prezența
unui câmp electric exterior se produce o deformare (deplasare l) a centrelor
de acțiune (Figura 4.1.b), formându-se astfel un dipol electric cu
momentul:
  
pe  z  q0  l   e  E (4.7)
unde:
z – numărul atomic
q0 – sarcina electrică a electronilor
αe - polarizabilitatea electronică
Dacă Ne este numărul de atomi din unitatea de volum, expresia polarizației
electrice scrisă din considerente microscopice devine:
56
Capitolul 4 Polarizarea electrică
 
Pe  N e  e  E 0 4.8
  
l
 
E0 E0
a b
Figura 4.1 Polarizare electronică
Dar, conform legii polarizației temporare putem scrie:

 
Pe   0   e  E (4.9)
adică:

N e   e E0
e   (4.10)
0 E
dar:
      
E 0  E  P e  E    0   eE (4.11)
0 0
deci:

E0  1 
  e (4.12)
E
Din relația 4.12 și 4.10 se obține:
N e  e
e   1     e  (4.13)
0
sau:
N e  e
 e   r 1  0 (4.14)
  N e  e
1
0
57
Se vede că χe nu depinde de temperatură și, mai mult, toate
materialele dielectrice prezintă acest tip de polarizare. Materialele
dielectrice cu structură monoatomică prezintă doar polarizare electronică.
4.2.3. Polarizarea ionică

Este specifică materialelor dielectrice care prezintă cristale ionice în
structura lor. În lipsa câmpului electric exterior, suma statistică a
momentelor electrice pi ale dipolilor formați de ionii vecini este nulă și
corpul nepolarizat. În momentul apariției unui câmp electric exterior E, se
modifică distanțele dintre ioni, iar corpul se polarizează, rezultând o
polarizație scrisă din considerente microscopice, de forma:
 
Pi  N i  i  E 0 (4.15)
unde:
Ni - numărul de ioni din unitatea de volum;
αi - polarizabilitatea ionică.
Procedând ca la punctul 4.2.2, se obține pentru susceptibilitatea
ionică de polarizare expresia:
N i  i
 i   r 1  0 (4.16)
  N i  i
1
0
Se vede că nici aici χi nu depinde de temperatură.
4.2.4. Polarizarea de orientare
4.2.4.1. Polarizarea de orientare a izolațiilor fluide

Acest fenomen este specific materialelor dielectrice cu molecule polare. În
cazul gazelor și lichidelor, forțele de legătură interne sunt mult mai slabe ca
la corpurile solide, mișcarea particulelor fiind haotică. În lipsa câmpului
electric exterior, substanța nu prezintă polarizație electrică, dar, într-un
câmp electric nenul, momentele spontane permanente ale substanței se
orientează după direcția câmpului electric exterior, astfel încât, peste o
anumită valoare a acestuia, toți dipolii se orientează, ajungându-se la
fenomenul de saturație (polarizația de saturație). Însă, în cazul acestor
materiale fluide, temperatura influențează foarte mult agitația termică, iar la
58
același câmp, un număr mai mic de dipoli sunt orientați, deci se obține o
polarizare mai slabă a materialului:
 
Po  N o   o  E 0 (4.17)
unde:
No – numărul de dipoli în unitatea de volum,
C
αo = –polarizabilitatea de orientare,
T
C – o constantă de material,
T – temperatura fluidului în °K.
Procedând ca la punctul 4.2.2, pentru susceptibilitatea de polarizare
de orientare, se obține expresia:
N o  o N o C
 o   e 1 0  0 (4.18)
  N o  o   N o C
1 T
0 0
Deci χo depinde invers proporțional de temperatură.
4.2.4.2. Polarizarea de orientare a materialelor electroizolante

solide
La corpurile moleculare polare solide, polarizarea electrică este de două
feluri:
 polarizare electrică structurală - care constă în rotirea în câmpul
electric activ E0 a unei părți a moleculei dipolare și nu în întregimea
acesteia;
 polarizare electrică nestructurală - care constă în rotirea totală a
moleculei; deci la același câmp electric are loc o polarizare mai slabă decât
în cazul precedent, datorită necesarului mai mare de energie.
Datorită anizotropiei cristalelor, momentele electrice ale moleculelor
pot ocupa, în raport cu direcția cristalografică Ox, numai anumite orientări:
OA sau OB (Figura 4.2):
59

U Eo εr solid lichid
B O A β b pol. nestructurală
 x
pp εrs
pol. structurală

εrns a c E o  ct
wb
1
0 T1 Tcs Tcns ~Ttopire T[°K]
0 x
Figura 4.2 Orientarea momentelor Figura 4.3 Dependența de temperatură a polarizării

electrice de orientare
Conform modelului FRÖCHLICH dipolul electric pρ se rotește în așa

fel încât particula negativă rămâne fixă în O și se deplasează particula
pozitivă.
Rotațiile moleculelor sunt influențate de agitația termică. Pozițiilor A
și B le corespund valori minime ale energiei potențiale U(x), iar rotației
moleculei îi corespunde o tranziție A→B sau B→A.
În lipsa câmpului electric exterior, valorile minime în A și B sunt
egale, deci aceeași probabilitate de ocupare a pozițiilor respective (același
număr de molecule are orientat momentul electric după OA și după OB, iar
corpul este nepolarizat electric).
Dacă se stabilește un câmp electric în corp, se vede că energia
potențială a moleculei este mai mică în A decât în B și probabilitatea ca pρ
să formeze unghiul β cu E0 este mai mare decât π-β . De aceea, dacă
moleculele se pot roti, un număr mai mare de molecule au orientarea OA
decât cel al moleculelor cu orientarea OB și corpul se polarizează.
La temperatură joasă, moleculelor nu le este cedată suficientă
energie, prin agitație termică, pentru a depăși barierele de energie, de lățime
Wb , dintre stările corespunzătoare energiilor minime, coeziunea
moleculelor fiind foarte puternică. De aceea polarizarea, respectiv
permitivitatea electrică, este redusă (Figura 4.3).
Pe măsură ce crește temperatura, devin posibile tranzițiile A→B sau
B→A pentru un număr tot mai mare de molecule, polarizația corpului crește
(porțiunea ab a curbelor din Figura 4.3).
După depășirea unei valori critice (Tcs sau Tcns ), care la multe solide
este aproape de temperatura de topire, mișcarea de agitație termică are efect
60
opus orientării dipolilor de câmpul E0 , reducându-se astfel polarizația, deci

și Ɛr (porțiunea bc a curbelor din Figura 4.3).
Pentru T > TC , când materialul se află în stare de topitură,
susceptibilitatea electrică de polarizare (de orientare) este dependentă de
temperatură, la fel în cazul ca în cazul gazelor și lichidelor (relația 4.18).
4.2.5. Polarizarea de neomogenitate (interfacială, de relaxare)

În cazul materialelor neomogene, compuse din părți omogene (k și 1),
separate prin suprafețele de forme arbitrare (Skl ), se acumulează sarcini
electrice de polarizare ρs dacă se stabilește un câmp electric din exterior în
kl
material și dacă este satisfăcută condiția:
k   l 
k  l 4.19
k l
Sarcinile electrice acumulate pe suprafețele Skl produc un câmp E'
(Figura 4.4), care se suprapune peste cel exterior și care produce o stare de
polarizare suplimentară, adăugându-se peste cea electronică, ionică și de
orientare (dacă există).
S1  S1

E
U l
k
 S kl 
E
S2  S2
Figura 4.4 Polarizarea de neomogenitate
În cazul condensatoarelor electrice, starea de polarizare inter

spațială este însoțită de inegalitatea în modul a sarcinilor armăturilor
(ρS1 ≠ρS2 , pentru S1=S2) și imposibilitatea definirii riguroase a capacității
electrice cu ajutorul expresiei clasice:
q
C (4.20)
U
61
4.3. Ecuația polarizației totale (Clausius-Mosotti)
Pentru materialele care prezintă cele trei tipuri de polarizare fundamentale,

se poate scrie:
    
P  Pe  Pi  P0   N e  e  N i i  N 0   0   E 0 (4.21)
sau, dacă utilizăm același algoritm ca la punctele 4.2.2., 4.2.3. și 4.2.4. se
obține pentru susceptibilitatea electrică totală o relație de aceeași formă, și
anume:
1
 N e  e  N i  i  N 0  0 
   r 1   0
(4.22)

1   N e  e  N i  i  N 0  0 
0
La materialele cu sisteme de cristalizare simetrice, la care γ=1/3 se
obține relația:
 r 1  1
 N e  e  N i  i  N 0  0  (4.23)
 r  2 3 0
Relația 4.23 poartă numele de ecuația generală de polarizare –
Clausius-Mosotti.
Pentru gaze la joasă presiune γ=0 și se obține pentru susceptibilitate
expresia:
1
   r 1   N e  e  N i  i  N 0  0  (4.24)
0
Valorile lui Ɛr depind de tipul materialului dielectric, și anume:
 materialele gazoase: Ɛr ≃1,
 materialele nepolare: Ɛr =1÷3,
 materialele polare solide: Ɛr =3÷15,
 materialele polare lichide: Ɛr de ordinul zecilor,
 materialele dipolare: Ɛr de ordinul sutelor, miilor sau chiar mai
mari.
4.4. Permitivitatea dielectricilor în câmpuri variabile
Presupunem că stabilim într-un dielectric un câmp electric variabil în timp

după o funcție sinusoidală:
e  E m  sin t (4.25)
62
În dielectricul real, inducția electrică este defazată în urma

intensității câmpului electric (Figura 4.5).
d  D m  sin t   h  (4.26)
unde: δh – este unghi de pierderi prin histerezis.
Ecuația:
d  f e (4.27)
reprezintă, o elipsă a cărei arie este proporțională cu pierderile în dielectric,
datorate fenomenului de histerezis electric (Figura 4.7).

E
E c Ec
h h


D
Figura 4.5 
Figura 4.6 Permitivitatea Figura 4.7 Fenomenul de
Defazaj între E și D complexă histerezis electric
Dacă se reprezintă în complex relațiile 4.25 și 4.26 se obține:

D  Dm  e j ( t  h) (4.28)
j t 
E  Em  e (4.29)
Se poate defini permitivitatea complexă (Figura 4.6).
D Dm
   cos  h  j sin  h      j  (4.30)
E Em
unde:
    m  cos  h (4.31)
    m  sin  h (4.32)
respectiv:
 
tg h  (4.33)

În cazul polarizării se obțin, pentru cele două tipuri de permitivitate,
expresiile:
63

 r  (4.34)
0
 
 r  (4.35)
0
Dacă se asimilează învelișul electric al modelului atomului cu un
oscilator armonic liniar având pulsația ω, a câmpului E0 , se obțin, pentru
cei trei parametri (ε'r , ε''r și tgδh ) expresiile:
 în cazul polarizării electronice și ionice:
 02   2
 r  1  K (4.36)
  2    2  K 12
2 2
0
K 1
 r  K (4.37)
  2    2  K 12
2 2
0
tg  h  K K 1   (4.38)
  2    2  K 12  K  02   2 
2 2
0
 în cazul polarizării de orientare și de relaxare:

 r st  1
 r  1  (4.39)
1   2  2
 r st  1  
 r  (4.40)
1   2  2
tg  h 
 r st  1   (4.41)
 2  2   r st
unde:
K, K1 – constante ce țin de caracteristicile atomice ale materialului și o
serie de constante universale
ω0 – pulsația de rezonanță specifică fiecărui mecanism de polarizare
existent
Ɛrst – permitivitatea relativă statică pentru ω=0
τ – durata de relaxare τ=Ɛ/σ
În Figura 4.8 se dau curbele de variație ale celor trei mărimi, în cazul
polarizării electronice și ionice, iar în Figura 4.9 se dau curbele de variație
ale celor trei parametri, în cazul polarizării de orientare și de relaxare.
64
tgδh  r
 r  r
tgδh
tg h
ε`r
 r st
1
1
ω
 0 e,i   0 o, 
Figura 4.8 Variațiile ε`r , , tgδh în cazul Figura 4.9 Variațiile ε`r, , tgδh în cazul
polarizării electronice și ionice polarizării de orientare și de relaxare
Pulsațiile de rezonanță specifice diverselor tipuri de polarizare sunt:

 pentru polarizarea de relaxare: ω0 ≃103 s-1
 pentru polarizarea de orientare: ω0 ≃108 s-1
 pentru polarizarea ionică: ω0 ≃1013 ÷1014 s-1
 pentru polarizarea electronică: ω0 ≃1014 ÷1015 s-1
Deci la un dielectric care prezintă toate tipurile de polarizare, pentru
frecvențe ale câmpului electric mai mari decât cele proprii fiecărui tip de
polarizare, corpul nu mai prezintă polarizarea respectivă, iar la frecvențe
mai mari de 1015 ÷1016 Hz, corpul nu mai prezintă nici un fel de polarizare
(Figura 4.10).
În Figura 4.11 este reprezentată variația mărimii tgδ în funcție de
temperatură. Porțiunea mn corespunde creșterii lui tgδ cu conductivitatea
care crește sensibil cu temperatura (vezi punctul 3.2.4).
65
ε`r
ε``r Polarizare
electronică
Polarizare
Polarizare ionică
Polarizare de orientare
de relaxare
ε`rst ε`r
 r
tgδh
εr =1
0  0  0o  0i  0e
Frecvențe: industriale radio infraroșii ultraviolete
Figura 4.10 Polarizarea în funcție de frecvență
tgδ
f2>f1
f1
0
T1 T2 T
Figura 4.11 Variația mărimii "tgδ" în funcție de temperatură
4.5. Pierderi specifice materialelor dielectrice aflate în câmp

electric armonic
Pentru dielectricul unui condensator plan, alimentat de la tensiunea

sinusoidală:
u  2 U  sin t ( 4.42)
66
având armăturile de suprafață A și grosimea dielectricului g avem

următoarele pierderi:
a) pierderi prin histerezis electric date de relația:
P h  CU  tg h
2
(4.43)
unde:
 A
C (4.44)
g
tgδh este dat de relația 4.33.
sau:
A
P h   U    
2
(4.45)
g
deci Ɛ' este permitivitatea legată de fenomenul de polarizare, iar Ɛ" este un
factor de pierderi în dielectric.
b) pierderi prin efect Joule-Lentz datorate conducției electrice a
izolației și care au relația:
A  C 2
Pj  U 2  U (4.46)
g 
Puterea reactivă absorbită de condensator este:
2
U
Q  X c  I  
2
 C U 2  putere cedată  (4.47)
Xc
așadar:
Ph
tg h  (4.48)
Q
Pierderile totale în dielectric, devin:
  
P  P h  P j    C U 2   tg h  (4.49)
     
sau:
P 
tg   tg h  (4.50)
Q   
67
Rezultă că, în cazul dielectricilor care prezintă numai polarizare de
tip electronic și ionic, deci la materialele polare și nepolare omogene,
pierderile totale au valori maxime în jurul pulsației de rezonanță ω0e ,ω0i
și sunt neglijabile în rest. Cum ω0e și ω0i sunt mai mari de 1013 s-1 ,
înseamnă că, în acești dielectrici, pierderile sunt neglijabile la frecvențe
industriale și radio (Figura 4.12 curba 1).
P
2 1
P 0dp
P 0np
0  0dp  0np ω
Figura 4.12 Pierderi în materiale dielectrice
Pentru materialele dipolare, cu polarizare de orientare și de

neomogenitate, pierderile au valori importante chiar la frecvențe
industriale, dar mai ales începând cu frecvențele radio, ceea ce le face
inutilizabile la frecvențe mari și foarte mari (Figura 4.12).
4.6. Feroelectricitatea
Materialele feroelectrice au polarizare spontană, deci dipoli electrici

permanenți, fiind caracterizate de o permitivitate electrică Ɛr foarte mare
(de ordinul 102 ÷103 ).
Corpurile feroelectrice sunt neliniare, în sensul că dependența dintre
polarizație (P) și câmpul electric (E) este neliniară, de forma unui ciclu de
histerezis electric, asemenea fenomenului de histerezis magnetic, după cum
se prezintă în Figura 4.13.
Pierderile în aceste materiale sunt proporționale cu suprafața și
numărul de cicluri deschise în unitatea de timp, deci cu frecvența de
variație a câmpului electric exterior.
Proprietățile feroelectrice ale unei substanțe dispar atunci când se
depășește o temperatură critică, numită temperatură feroelectrică Curie.
68
P Ps
Pr
-Ec Ec E
Es
-Pr
Figura 4.13 Dependența dintre polarizație (P) și câmpul electric (E) la materiale
feroelectrice
4.7. Piezoelectricitatea
Materialele cu cristale ionice, ale căror noduri nu sunt centre de simetrie ale
cristalului, se polarizează electric dacă suferă deformații mecanice
(întindere, comprimare).

 E0  0
E0  0
- -
+ + +
+
- - -
+ + a b
+ +
Figura 4. Influența solicitării mecanice
asupra structurii cristaline a) corp
nepolarizat electric, b) corp polarizat electric
datorită solicitării mecanice la care a fost
Figura 4.14 Corp comprimat supus
Astfel, în lipsa oricărei deformații, momentele electrice asociate

ionilor vecini se pot grupa în formații de câte trei vectori ce constituie câte
69
o stea simetrică, a cărei sumă vectorială este nulă și corpul este, deci,
nepolarizat electric (Figura 4.15.a).
Dacă însă corpul este comprimat (Figura 4.14), ionii ocupă poziții
diferite de cele inițiale (Figura 4..b), pierzându-și simetria, iar suma
vectorilor componenți este nenulă, materialul polarizându-se electric.
Materialele feroelectrice sunt piezoelectrice, dar nu toate materialele

piezoelectrice sunt feroelectrice. De exemplu, cuarțul este piezoelectric dar
nu este și feroelectric; sarea SEIGNETTE și titanul de bariu au și
comportare feroelectrică și piezoelectrică.
În materialele cu cristale ionice, câmpurile exterioare produc
deplasări ale ionilor corpului, introducând momente electrice suplimentare.
Se produce astfel o variație a dimensiunilor corpului numită
ELECTROSTRICȚIUNE, fenomen invers piezoelectricității (Figura 4..b).
4.8. Fenomenul de electret
Electreții sunt materiale dielectrice care prezintă polarizație remanentă de

lungă durată, având o comportare analogică magneților permanenți.
După principiul de obținere, electreții se clasifică în:
a) Termoelectreți – se obțin prin introducerea în câmp electric, între
armăturile unui condensator (Figura 4.15) a materialului dielectric,
simultan cu încălzirea sa, până în vecinătatea temperaturii de topire.
Urmează apoi răcirea în prezența câmpului electric. Dipolii sunt „înghețați”
în pozițiile dictate de câmpul exterior. Materialul astfel obținut rămâne cu
polarizare permanentă, îndelungată. Funcție de valoarea intensității
câmpului electric, deosebim următoarele tipuri de sarcini obținute pe fețele
dielectricului:
 eterosarcini (Figura 4.15) în câmpuri electrice slabe;
 omosarcini (Figura 4.16) în câmpuri electrice puternice.
70
Figura 4.16 Omosarcini în câmpuri

Figura 4.15 Eterosarcini în câmpuri electrice puternice
electrice slabe
Eterosarcinile se formează prin orientarea dipolilor materialului
dielectric și înghețarea acestora în câmp, iar omosarcinile iau naștere
datorită câmpului electric puternic care străpunge interstițiile de aer dintre
electrozi și dielectric, în procesul de formare al electretului, transferându-se
sarcini de la electrozi la suprafața electretului.
În cazul câmpurilor intermediare, la început predomină eterosarcina
care scade în timp, după care urmează o inversare a semnului sarcinii și
ulterior reducerea la zero a acesteia (Figura 4.19). În Figura 4.17 și Figura
4.18 se dau curbele de modificare ale eterosarcinii, respectiv omosarcinii în
timp.
q q
t q
0
q0 t
q0 0
t q0
Figura 4.17 Electrosarcina Figura 4.18 Omosarcina Figura 4.19 Eterosarcina
Durata de viață a termoelectreților este de 1-2 ani. Pentru obținerea

termoelectreților se folosesc cerezina, polimetil metacrilatul,
71
polietilentereftalatul, titanatul de calciu, titanatul de bariu etc.
Termoelectreții se utilizează în: microfoane, traductoare de vibrații,
generatoare de câmp electric.
b) Fotoelectreții – se obțin prin acțiunea simultană a fluxului luminos
și a câmpului electric. Iluminarea distruge polarizarea remanentă.
Fotoelectreții se realizează din sulfură de zinc.
c) Pseudoelectreții – se realizează prin iradierea cu raze β a suprafeței
dielectricului aflat pe un electrod metalic conectat la masă (Figura 4.20).
Electronii ce formează radiațiile β vor pătrunde în material, fiind
captați de stratul superior pe nivelele locale generate de defectele rețelei
cristaline. Câmpul electric astfel creat va acționa, atrăgând sarcina pozitivă
pe fața inferioară a dielectricului.
Ca material se folosește sticla de silicat cu conținut mare de bor,
iradiată cu un fascicul de electroni cu energia de 2 MeV.
Figura 4.20 Obținerea pseudoelectreților
72
CAPITOLUL 5
MAGNETIZAREA MATERIALELOR
5.1. Probleme generale
Materialele magnetice sunt substanțe care deformează liniile unui câmp

magnetic, concentrând un număr mare de linii în spațiul ocupat de ele.
Introduse într-un câmp magnetic ele se magnetizează și, în această stare
exercită forțe însemnate asupra altor materiale magnetizate sau asupra
conductoarelor parcurse de curent.
Materialele magnetice introduse într-un câmp magnetic prezintă
pierderi magnetice.
Magnetizarea este fenomenul care constă în interacțiunea dintre un
câmp magnetic exterior și momentele magnetice elementare din structura
unui material.
Mărimea care cuantifică amploarea fenomenului de magnetizare se
numește Magnetizație și este o mărime de stare locală, vectorială.
Ecuații fundamentale ale câmpului magnetic

Ecuațiile cu ajutorul cărora se poate calcula univoc câmpul magnetic dintr-
un mediu sunt date de:
a) Legea fluxului magnetic în formă integrală:
 
 BdA  0
 (5.1)

b) Legea circuitului magnetic în formă integrală:

    d  
 H dl   J  dA 
dt  D dA (5.2)
 S  S 

care pot fi scrise și sub formele locale:


divB  0 (5.3)

   D   
rot H  J 
t
  v  v  rot D  v   (5.4)
asociat cu:
c) Legea legăturii din câmpul magnetic:
     
  
B  0 H  M  0 H  0 M t  M p  (5.5)
și cu:
d) Legea magnetizării temporare:
 
Mt   
m H (5.6)
În aceste ecuații: B este inducția magnetică, H - intensitatea câmpului

magnetic, J - densitatea curentului electric de conducție, D - inducția
electrică, v - viteza locală a mediului în care se calculează câmpul, M -
magnetizația cu componentele ei temporară Mt și permanentă Mt ,
μ0 =4π∙10-7 H/m este permeabilitatea absolută a vidului, χm este
susceptibilitatea magnetică, iar ρv este densitatea de volum a sarcinii
electrice.
Din ecuațiile 5.5 și 5.6 rezultă, pentru Mp =0, următoarea relație
folosită des în practică:
 
B  H (5.7)
în care:
  0r (5.8)
iar
 r  1  m (5.9)
mărimea adimensională μr fiind permeabilitatea magnetică relativă a

materialului, iar μ fiind permeabilitatea magnetică absolută a materialului.
Câmpul magnetic activ (interior, efectiv)

Câmpul magnetic activ acționează asupra unui atom (ion, moleculă) și nu
coincide cu cel macroscopic. El se definește asemănător cu câmpul electric
activ prin relația:
  
H0  H  M (5.10)
în care γ se numește constanta lui Weiss. Câmpul magnetic activ determină

stările de magnetizare ale corpului. Mărimea γ este practic nulă în cazul
74
Capitolul 5 Magnetizarea materialelor
corpurilor diamagnetice și paramagnetice și are valori foarte mari, de ordinul

a 103 …104 , în corpurile feromagnetice.
Atomi (ioni, molecule) magnetic polari

Atomii, ionii sau moleculele care prezintă momente magnetice spontane,
adică momente nenule chiar și în absența câmpurilor magnetice exterioare,
se numesc (magnetic) polare; celelalte se numesc (magnetic) nepolare.
Momentul magnetic spontan al unui atom este egal cu suma dintre
momentul magnetic de spin al nucleului și momentele magnetice orbitale și
de spin ale electronilor. Dintre acestea, în general, numai momentele
magnetice de spin ale electronilor atomului prezintă importanță pentru
stabilirea momentului magnetic spontan al atomului, deoarece momentul
magnetic de spin al nucleului este aproximativ de atâtea ori mai mic decât
cel al electronului de câte ori este mai mică masa electronului în raport cu
cea a nucleului, iar momentele orbitale ale electronilor se compensează în
general.
Atomii magnetic polari au substraturi electronice incomplete ale căror
electroni au deci momentele magnetice de spin incomplet compensate, cu
suma nenulă și egală cu momentul magnetic spontan al atomului.
Sunt importanți, în primul rând, atomii polari ai elementelor chimice
cu numărul de ordine 21...28 din grupa fierului (scandiu, mangan, fier,
cobalt, nichel) ale căror substraturi 3d sunt incomplete. Spre deosebire de
aceștia, cuprul, de pildă, are stratul 3d complet, cu electronii compensați în
totalitate și deci cu momentul spontan nul; atomul cuprului este deci nepolar.
În consecință, magnetizarea unui material este fenomenul de
interacțiune dintre un câmp magnetic (H) și momentele magnetice
elementare (mi ) atașate atomilor (ionilor, moleculelor). În funcție de energia
câmpului se produce orientarea momentelor magnetice elementare, iar
rezultanta acestora în unitatea de volum reprezintă magnetizația.

  mi
M  lim (5.11)
V 0 V
Clasificarea materialelor din punctul de vedere al magnetizării

Corpurile care au atomii (ioni, molecule) magnetic nepolari sunt corpuri
diamagnetice. Cele cu atomii (ioni, molecule) polari sunt fie paramagnetice,
fie feromagnetice, ferimagnetice sau antiferomagnetice.
75
a) Materialele diamagnetice și paramagnetice sunt numite nemagnetice,
deoarece prezintă magnetizație slabă. Corpurile diamagnetice sunt liniare, în
sensul că relația dintre B și H este liniară, adică B=μH, iar χm și μr sunt
independente de câmpul magnetic. Materialele diamagnetice au
susceptibilitatea magnetică negativă dar foarte aproape de zero (χm 0), deci
μr 1,0. Materialele paramagnetice sunt neliniare, au susceptibilitatea
magnetică pozitivă dar foarte aproape de zero (χm 0), deci μr 1,0.
b) Materialele feromagnetice sunt neliniare. Susceptibilitatea lor magnetică
și permeabilitatea relativă au valori mari, de ordinul sutelor, miilor, zecilor
de mii sau sutelor de mii. Tabelul 5.1
Diamagnetice Paramagnetice
Material χm=μr-1 Material χm=μr-1
Cu -0,9ꞏ10-5 Al 0,21ꞏ10-4
Au -3,6ꞏ10-5 Cr 3,3ꞏ10-4
Ag -1,9ꞏ10-5 Mn 1ꞏ10-3
Zn -1,2ꞏ10-5 Na 0,085ꞏ10-4
Bi -1,8ꞏ10-5 K 0,06ꞏ10-4
Pb -1,5ꞏ10-5 Ca 0,21ꞏ10-4
Hg -3ꞏ10-5 Pt 2,5ꞏ10-4
Ge -0,8ꞏ10-5 O2 (la 1 atm) 0,02ꞏ10-4
Si -0,3ꞏ10-5 Fe2O3 1,4ꞏ10-3
Diamant -2,1ꞏ10-5 FeCl2 3,7ꞏ10-3
Al2O3 -0,5ꞏ10-5 CrCl3 1,5ꞏ10-3
NaCl -1,2ꞏ10-5 Cr2O3 1,7ꞏ10-3
Dependența B=f(H) este reprezentată în Figura 5.1 prin curba de
magnetizare 0AU și prin ciclul de histerezis UBr VHc U.
Ciclul de histerezis al unui material feromagnetic este prezentat în
Figura 5.2, în care.
Bs - inducția magnetică de saturație (sau maximă);
Br - inducția magnetică remanentă;
Hc - câmpul magnetic coercitiv.
76
Bs U
Br
A
-Hmax
0 Hc Hmax H
-Hc
-Br
-Bs
V
Figura 5.1 Ciclul de histerezis magnetic la materialele feromagnetice
Parametrii unui material feromagnetic sunt:

 permeabilitatea relativă statică: μr
B
P(B,H)
B
H
0 H
Figura 5.2 Explicativă pentru definirea permeabilității relative statice
Pentru punctul de funcționare P(B,H) din Figura 5.2 se scrie

expresia permeabilității relative statice plecând de la relația:
B
  0r  (5.12)
H
de unde:
B
r  (5.13)
0 H
77
iar dacă se are în vedere că:
B
  K  tg
H
atunci relația 5.13 a permeabilității relative statice devine:
1
r  K  tg (5.14)
0
 permeabilitatea relativă diferențială: μr dif
Pentru punctul de funcționare P din Figura 5.3.a, situat pe curba de

primă magnetizare, se definește:
1 B
 rdif  lim (5.15)
 0 H 0 H
cu: ∆H >0 (variație în sens direct).
Relația 5.15 se mai scrie:
1  dB 
 rdif    (5.16)
 0  dH  sens direct
μr dif.
B μr max
P ΔB
B
μr inițial
β
ΔH
0 H H 0 H
a) b)
Figura 5.3 Explicativă pentru permeabilitatea relativă diferențială a) Punctul de
funcționare P situat pe curba de primă magnetizare, b) Variația permeabilității relative
diferențiale
Dacă punctul în care se definește coincide cu originea O, ea se numește

permeabilitate relativă inițială. În Figura 5.3.b este reprezentată variația
permeabilității relative diferențiale definite pe curba de primă magnetizare
OAU.
78
P γ
ΔB' P
ΔH'
H
Figura 5.4 Explicativă pentru permeabilitatea reversibilă
 permeabilitatea relativă reversibilă: μr rev

Pentru punctul P de funcționare din Figura 5.4 se definește:
1 B
 rrev  lim (5.17)
0 H 0 H 
cu ∆H' <0 (în sens de micșorare).
Expresia 5.16 se mai scrie:
1  dB 
 rrev    rev (5.18)
 0  dH 
Dacă se revine cu H în punctul P inițial (din care s-a efectuat variația

∆H<0), se obține un mic ciclu de histerezis care se poate asimila cu o dreaptă;
panta acestei drepte este proporțională cu μr rev .
În origine: μr dif =μr rev =μr inițial .
În regimurile nestaționare, mai ales în cazul câmpurilor alternative,
curba de histerezis se modifică față de cea din regimul staționar datorită
pierderilor și, în acest caz, se definește permeabilitatea relativă dinamică, cu
ajutorul expresiei 5.15 ale cărei valori sunt mai mici decât în regimul
staționar.
c) Materialele ferimagnetice (ferite magnetice) sunt asemănătoare celor
feromagnetice din punctul de vedere al dependenței neliniare a magnetizației
(sau inducției magnetice) de intensitatea câmpului magnetic (curba de primă
magnetizare, ciclul de histerezis) și al consecințelor ei (magnetizare
79
remanentă, pierderi prin histerezis etc.). Permeabilitatea relativă și
susceptibilitatea magnetică pot avea valori mari, totuși mai mici decât ale
materialelor feromagnetice.
d) Materialele antiferomagnetice sunt asemănătoare cu cele
paramagnetice, în anumite intervale ale temperaturii.
5.2. Diamagnetismul
În prezența unui câmp magnetic exterior materialele diamagnetice generează

un câmp magnetic propriu, de sens contrar câmpului magnetizant, deci
similar unui proces de inducție. Acesta se datorează momentelor magnetice
orbitale al electronilor legați (în atomi, ioni, molecule).
Din această cauză, diamagnetismul este prezent în toate corpurile,
inclusiv în cele cu atomii magnetic polari.
Prezentăm în continuare teoria clasică a diamagnetismului. În lipsa
unui câmp magnetic exterior moleculei, momentul magnetic rezultant al
atomului este nul. La aplicarea câmpului magnetic exterior apare un moment
magnetic indus, adică un moment magnetic orbital suplimentar. Pentru
exemplificare, se consideră cazul particular al unui atom de hidrogen cu
orbită circulară. În absența câmpurilor magnetice exterioare, când H0 =H
(deoarece γ=0), este îndeplinită condiția de echilibru Figura 5.5.a:
 
F  Fc (5.19)
unde F =R∙m0 ∙ ω20 este forța centrifugă în expresia căreia ω0 reprezintă

viteza unghiulară a electronului când H0 =0, iar Fc =q20 /4π∙Ɛ0 ∙R2 este forța
de atracție (centripetă) coulombiană.
80
  
B0   0  H 0 H0
 
  

vK v
+q0  
0 Fc RK
θK
 
R F
-q0 
 F
  E0
mi v

mi
a b
Figura 5.5 Diamagnetismul
Dacă se aplică câmpul magnetic exterior B0 ≠0, ale cărui linii de câmp
le considerăm perpendiculare pe planul orbitei, atunci, în tot intervalul de
timp în care câmpul magnetic crește de la valoarea zero la valoarea finală B0 ,
apare un câmp electric indus E0 care frânează mișcarea electronului. Viteza
unghiulară a electronului se modifică cu mărimea negativă ∆ω=ω-ω0 .
Scăderea forței centrifuge este compensată exact de forța lui Lorentz
F′, a cărei expresie este:
    
F   q   v B 0    q 0   v B 0  (5.20)
sau în modul:

F   qv B 0  q 0  R B 0 (5.21)
și deci raza orbitei nu se modifică. Forța lui Lorentz are aceeași orientare ca
și F, iar în expresia 5.21 ω este viteza unghiulară finală.
Rezultă că după aplicarea câmpului magnetic exterior, raza R a orbitei
rămâne neschimbată și deci și forța coulombiană Fc rămâne neschimbată,
aceasta fiind echilibrată de suma dintre forța centrifugă și forța lui Lorentz,
calculate cu viteza unghiulară finală ω=ω0 +∆ω. Noua condiție de echilibru
se exprimă:
Rm o 0  m 0  R   0    q 0  R   0     B 0
2 2
(5.22)
dar ∆ω≪ω0 , se neglijează ∆ω față de ω0 și din 5.22 se deduce:
q0 
    0 H 0 (5.23)
2m 0
81
Se consideră că viteza unghiulară a electronului scade și ∆ω are sens
opus lui ω0 , deci același sens cu H0 , așa cum se ilustrează în Figura 5.5.a.
Expresia:
 q 
  0   0H 0 (5.24)
2m 0
este aceeași pentru orice orientare a orbitei electronului (independentă și de
sensul rotației electronului pe orbită), fiind deci constantă pentru orbitele
tuturor electronilor din atomi; ea se numește precesia lui Larmor.
Dacă orbita este înclinată față de liniile câmpului magnetic, planul ei
se rotește în jurul acestora, astfel că, un punct oarecare al orbitei descrie un
cerc normal la liniile de câmp, ca acelea trasate punctat în Figura 5.5.b.
Precesiei lui Larmor îi corespunde o rotație suplimentară a fiecărui
electron, în sensul trigonometric pozitiv asociat orientării mărimii H0 , acestei
rotații corespunzându-i un curent electric care are sensul opus celui de rotație
și deci un moment magnetic suplimentar ∆mi , indus, opus lui H0 .
Ținând seama de precesia lui Larmor, fiecare dintre cele S particule
identice (qK =q=-q0 , m=m0 ) ale unui sistem atomic capătă o viteză
suplimentară ∆v=∆ω×RK și contribuie la momentul magnetic orbital al
sistemului cu un termen indus:
q     


 mi k    0 0  R K  H 0  R K 
4m 0    (5.25)
(k)
Pentru calculul mărimii ∆mi se poate apela la teoria lui Ampere,
asociind curentul electric determinat de precesia electronului, momentul
magnetic indus:
  1  


 m i k   i   A, cu  A  R K  v  t
2

și respectiv
q q   
i   0 și v    R K
t t
de unde rezultă
1   


 m i k     q 0R K    R K
2

iar după introducerea expresiei lui ∆ω dată de 5.24 se obține expresia 5.25.
Sub acțiunea câmpului magnetic exterior, momentul magnetic
microscopic al întregului sistem este:
82
q 0 0
S 2 S
k    
 mi k     mi    R
 H  R  (5.26)
4m 0
K 0 K
k 1 k 1
Vectorul RK × H0 ×RK =H0 ∙R2K -RK H0 -RK , are componenta nenulă

numai după direcția lui H0 (componentele transversale compensându-se
statistic). Deoarece direcția privilegiată este H0 =u0 ·H0 și u0 ·RK =RK · cos θK
Figura 5.5.b, se poate scrie:
   
   t      

 
R K  H 0 R K  u 0 u 0 R K  H 0 R K  
 
  
      


 u 0 u 0 H 0R 2K  R K  H 0R K  

 
 u 0 H 0R 2K  R K cos  K  H 0R K cos  K     (5.27)
 
  2
 H 0R 2K  H 0R 2K cos 2 K   H 0
 u 0 R K 1cos  K   
2
 2
 H 0 R K sin  K 
2
Rezultă momentul magnetic indus al sistemului de particule:

q 0   0  S 
2

 mi    H 0    R 2K sin 2 K  (5.28)
4m0 k 1
Și din expresia 5.28 se constată că ∆mi este de sens opus sensului
exterior H0 . Pentru substanța diamagnetică, acest moment magnetic indus
este singurul nenul.
Dacă în unitatea de volum există N atomi, magnetizația M se obține
înmulțind ultima expresie cu N, deci:
   N q 02  S 

M  N   mi   0
4m 0
H 0   R 2K sin 2 K
k 1
  (5.29)
Ținând seama că în cazul corpurilor neferomagnetice H0 ≈H, rezultă

pentru susceptibilitatea diamagnetică expresia:
 0  N  q 02 S
 md     
R K sin  K 
2 2
(5.30)
4m 0 k 1
83
Din 5.30 rezultă că χmd <0, magnetizația fiind deci opusă câmpului
inductor; ea nu depinde practic de temperatură, dependența ei de temperatură
prin intermediul concentrației numerice N fiind neglijabilă, la temperaturi
uzuale pentru lichide și solide. Susceptibilitatea diamagnetică are valori
negative, dar foarte mici ≈-10-5 .
5.3. Paramagnetismul
Materialele paramagnetice au atomii (ionii, moleculele) polari, cu momente

spontane permanente mp . În absența câmpului magnetic exterior, datorită
agitației termice, momentele magnetice mp sunt orientate haotic, suma
geometrică a momentelor mp , din unitatea de volum, este nulă și corpul este
nemagnetizat. Câmpurile magnetice exterioare orientează moleculele, astfel
ca acestea să aibă orientarea locală a câmpului și, în acest caz, corpul se
magnetizează.
Paramagnetismul se datorează:
 electronilor legați;
 electronilor liberi și cvasiliberi.
5.3.1. Paramagnetismul electronilor legați

Se ia în considerare atât momentul magnetic orbital cât și momentul
magnetic de spin. În atom, fiecare din cele două grupe de momente
magnetice creează procese de compensare, în urma cărora atomul în totalitate
are sau nu un moment magnetic propriu.
Atomii care au toate păturile interne ocupate și un număr par de
electroni își compensează integral momentele magnetice orbitale și de spin
și deci rezultă că vor prezenta proprietăți paramagnetice, datorită electronilor
legați, următoarele tipuri de atomi:
 atomii (și moleculele) prezentând un număr impar de electroni, când
spinul total nu poate fi nul (atomii de sodiu etc.);
 atomii (și ionii) cu un strat electronic interior incomplet, ca de exemplu
elementele de tranziție (Cr, Mn, Fe, Co, Ni) care au stratul 3d incomplet.
În prezența câmpului magnetic exterior, momentele magnetice proprii

mp au tendința să se orienteze în direcția acestuia. Din cauza agitației termice,
84
orientarea nu este perfectă și unghiul θ=∢(mp , B0 ) este ascuțit. Considerând

un câmp magnetic exterior uniform, asupra lui mp acționează doar cuplul:
  
C  m p  B0 (5.31)
sau în modul:
C  m p  B 0  sin  (5.32)
Lucrul mecanic de rotație efectuat de forțele magnetice care determină
cuplul are expresia:
dL   m p  B 0  sin   d (5.33)
în care semnul minus indică faptul că C acționează în sensul micșorării lui θ.
Lucrul mecanic ɗL este egal cu descreșterea energiei potențiale Wp a
moleculei în câmpul magnetic exterior:
dL  dW p   m p  B 0  sin   d (5.34)
Din 5.34 se deduce:
 
W p   m p  B 0  sin   d   m p  B 0  cos    m p  B 0 (5.35)
Mărimea mp cos θ reprezintă proiecția lui mp pe direcția câmpului
magnetic exterior. Deoarece la magnetizarea totală contribuie numai
proiecțiile momentelor magnetice mp pe direcția câmpului exterior
(mp cos θ), se calculează valoarea medie a proiecției momentelor magnetice
pe direcția câmpului exterior pentru toate valorile posibile ale unghiului θ.
Momentul magnetic mediu al unei molecule se calculează cu formula mediei
statistice (clasice) care în cazul unei mulțimi continue de stări se exprimă:

m  m p  cos    m p  cos   d P (5.36)
Cunoscând că elementul de arie al sferei de rază unitate, concentrată
pe moleculă este dA= sin θ⋅dθ·dφ, conform distribuției Maxwell-Boltzman
rezultă:
Wp m p B 0 cos
d P  ct  e  KT  dA  ct  e KT  sin   d  d 
(5.37)
 ct  e a cos
 d  cos    d
în care am introdus notația:
m p  B0
a (5.38)
KT
Ținând cont de 5.37, relația 5.36 devine:
85
 2
m  ct   
 
0 0
m p  cos   e a cos  d  cos    d (5.39)
Determinăm constanta din condiția de normare dP ≡1, luată asupra

tuturor valorilor posibile ale variabilelor θ și φ deci:
 2
   d  cos   d  1
a cos
ct  e (5.40)
 
0 0
unde:
1
ct  
(5.41)
2    e a cos
 d   cos  
0
Introducând relația 5.41 în 5.39 se obține:

 cos  e a cos 
d  cos  
m  m p 0

(5.42)
e
0
a cos 
d  cos  
Dacă N este numărul de atomi (molecule) din unitatea de volum

rezultă că magnetizația Mp are expresia:

 cos  e a cos 
d  cos  
M p  N  m  N  m p
0

(5.43)
e
0
a cos 
d  cos  
Se observă că numitorul fracției este egal cu derivata numărătorului în

raport cu parametrul a. Făcând schimbarea de variabilă u=cos θ, se obține:
d  au 
1
  e du 
da  1  d 
1

M p  N mp  N mp   e du 
ln au
1
da  1 
e
1
au
 du
și în continuare:
86
 1
M p  N  m p  ctha    N  m p  L a (5.44)
 a
Funcția:
1
L a  ctha  (5.45)
a
se numește funcția lui Langevin, iar reprezentarea ei grafică este indicată în
Figura 5.6.
L {a} a
a∙ L 2{a}=
3
1
1
L {a}=ctha-
a
a
1 2 3 4 5 6 7 8
Figura 5.6 Funcția lui Langevin
În condiții fizice obișnuite se admite aproximarea (Figura 5.6):

a
L a  a  L  a  (5.46)
3
Luând în considerare 5.46 relația 5.44 devine:
m p B 0  0  N  m p
2
a
M p  N mp  N mp  H0 (5.47)
3 3  KT 3  KT
sau vectorial:
  0  N  m 2p 
Mp H0 (5.48)
3  KT
Deoarece H0 ≅H, rezultă că 5.48 reprezintă legea magnetizației
temporare, din care se obține expresia susceptibilității paramagnetice:
 0  N  m 2p C
 mp   0 (5.49)
3  KT T
μ ⋅N⋅m2p
Mărimea C= 0 se numește constanta lui Curie: aceasta se referă
3KT
la un mol de substanță și depinde de natura materialului paramagnetic.
87
Din 5.49 rezultă că susceptibilitatea de natură paramagnetică depinde
de temperatură, fiind invers proporțională cu temperatura absolută. Relația
5.49 este numită și formula lui Curie. La temperatura camerei, T≈300 [°K],
valoarea susceptibilității este χm ≈10-3 . În Figura 5.7 sunt reprezentate
p
variațiile cu temperatura ale mărimilor χm și 1/χm .
p p
Variația liniară a lui 1/χm cu T este caracteristică pentru comportarea
p
paramagnetică a materialelor.
1
 mp  mp
T 0 T
0
Figura 5.7 Dependența de temperatură a susceptibilității paramagnetice
Se mai constată că pentru T, N și mp date, atunci când H0 →∞, deci și

a→∞, rezultă că L a →1 și:
M p  M   Nm p (5.50)
în acest ultim caz toate moleculele au momentele spontane omoparalele cu
H0 .
Observăm că orice corp paramagnetic prezintă și magnetizație
diamagnetică, dar ultima este în general neglijabilă față de cea
paramagnetică, deoarece χmp ≈10-5 , iar χmp ≈10-3 ÷10-4 .
5.3.2. Paramagnetismul electronilor cvasiliberi

Momentele magnetice de spin ale electronilor cvasiliberi - deci ale acelora
situați în banda de conducție a unui metal (solid) - au proiecțiile egale cu ±β
pe direcția câmpului magnetic H0 , unde β=9,27∙10-24 [A⋅m2 ] este
magnetonul lui Bohr-Procopiu. Repartiția acestora între sensul pozitiv și cel
negativ al câmpului se face în conformitate cu funcțiunea de repartiție a lui
Fermi-Dirac. La energia W care intervine în expresia funcțiunii φ(W),
corespunzătoare cazului când H0 =0, se adaugă termenul ∓βB0 =∓μ0 βH0 ,
88
care reprezintă energia potențială a electronului, cu momentul magnetic de

spin omoparalel, respectiv antiparalel cu H0 , în câmpul magnetic exterior,
deci:
1
  W   B 0   (5.51)
exp W   B 0  W F  / KT   1
Față de repartiția electronilor în cazul absenței câmpului magnetic
exterior (B0 =0), ultima expresie indică o translație egală cu βB0 , pe banda de
conducție, spre nivelurile superioare, a electronilor cu β↑↓H0 și spre cele
inferioare a electronilor cu β↑↑H0 . O parte dintre electronii cu β↑↓H0 trec
pe nivelurile lăsate libere de electronii cu β↑↑H0 și, pentru a fi satisfăcut
principiul lui Pauli, își orientează spinii omoparalel cu H0 . Rezultă că
numărul electronilor cu spinul omoparalel este mai mare decât al acelora cu
spinul antiparalel cu H0 , și prin urmare, corpul suferă o magnetizare de tip
paramagnetic. Din cauză că la temperaturile uzuale electronii cvasiliberi sunt
puternic degenerați cuantic, starea lor nu este practic influențată de variațiile
uzuale de temperatură și deci practic, paramagnetismul electronilor
cvasiliberi este independent de temperatură.
5.4. Feromagnetismul
Pentru explicarea proprietăților corpurilor feromagnetice se pleacă de la două

ipoteze:
a) Fiecare corp feromagnetic prezintă magnetizație spontană, adică
magnetizație nenulă chiar și în cazul absenței câmpurilor magnetice
exterioare. Orice material feromagnetic are o temperatură caracteristică,
denumită temperatura Curie de paramagnetism (θ). Când temperatura
corpului este mai mică decât θ, materialul este feromagnetic, iar atunci când
temperatura corpului este mai mare decât θ, corpul devine paramagnetic.
b) În teoria clasică a feromagnetismului (teoria lui Waiss) se admite că,
materialele feromagnetice sunt formate din părți submacroscopice, având
dimensiunile liniare de ordinul sutimilor de milimetru, numite domenii
magnetice sau domeniile lui Weiss (Figura 5.8). Acestea sunt, fiecare, la
T=0°K, magnetizate la saturație și prezintă magnetizație spontană; deci, în
fiecare domeniu Weiss, atomii (moleculele, ionii) au momentele magnetice
mp omoparalele, la T=0°K. Domeniile sunt orientate dezordonat în lipsa unui
câmp magnetic exterior, din cauza agitației termice, astfel că magnetizația
globală poate fi nulă. Un câmp magnetic exterior tinde să orienteze
89
domeniile în sensul intensității sale, acestei acțiuni opunându-i-se agitația
termică. În câmpuri magnetice suficient de intense se ajunge la saturație,
adică la situația când toate domeniile au momentele magnetice orientate în
sensul câmpului magnetic exterior și când magnetizația corpului, practic, nu
mai crește la mărirea câmpului exterior.

mp
Figura 5.8 Domeniile lui Weiss
Cele două ipoteze au permis dezvoltarea teoriei feromagnetismului în

două direcții:
 prima ipoteză a condus la teoria magnetizării spontane, dezvoltată de
Frenkel, prin care se explică natura feromagnetismului arătând că ea se
datorează spinului electronilor și mai exact interacțiunii de schimb.
Magnetizația spontană a domeniilor este un efect cuantic și nu poate fi
complet explicat în cadrul fizicii clasice;
 cea de a doua ipoteză a condus la teoria domeniilor feromagnetice (sau
la teoria curbei tehnice de magnetizare).
5.4.1. Teoria unui singur domeniu Weiss

Teoria clasică a lui Weiss, consideră că magnetizarea unui domeniu este
analogă aceleia unui corp paramagnetic și poate fi studiată pe baza acelorași
relații ca și paramagnetismul, cu deosebire că la corpurile feromagnetice
există un câmp magnetic activ mult mai intens, de forma:
  
H0  H  M (5.52)
3 4
unde γ≅10 ÷10 , este constanta lui Weiss, cu valori extrem de mari,
inexplicabile din punct de vedere al fizicii clasice.
La temperaturi joase (mai mici decât temperatura Curie), rămâne
valabilă relația 5.44:
90
 mp H 0
M  N  m p  L a  N  m p  L  0  (5.53)
 KT 
unde L a este funcția Langevin 5.45.
Pentru a stabili legea magnetizației unui domeniu, trebuie să se
elimine H0 între relațiile 5.52 și 5.53. Pentru aceasta scriem relația 5.52 sub
forma:
H0 H 1 KT H
M    a (5.54)
   0mp 
μ ·mρ· H0
în care s-a ținut seama că: a= 0
KT
Valoarea M∞ a magnetizației obținută pentru H0 ⟶∞, adică a⟶∞, și
L 0 ⟶1, rezultă din relația 5.53:
M   N mp (5.55)
Având în vedere 5.55, din relația 5.53 rezultă, că:
1 M
L a  cth(a)   (5.56)
a M
Împărțind relația 5.54 la M∞ =N·mρ și utilizând notația utilizată pentru
constanta lui Curie, rezultă ecuația:
M T H
 D a  a  (5.57)
M 3 C  N mp
care reprezintă o dreaptă cu panta:
T KT
tg   D a  (5.58)
3  C    0  N m2p
Deci cele două relații 5.52 și 5.53, prin transformări simple, au fost
aduse la formele descrise de 5.56 și 5.57.
Relația dintre M și H se obține eliminând pe a între L a și D (a), ceea
ce se realizează grafic. Punctul P din Figura 5.9, obținut prin intersectarea
dreptei D (a) 5.57 cu curba L{a}, reprezintă soluția problemei, deoarece el
dă valorile mărimii M corespunzătoare valorii date lui H (proporțional cu
ordonata la origine a dreptei D (a)).
Din Figura 5.9 rezultă că, dacă panta dreptei D (a) (și deci temperatura
T) este suficient de mică, magnetizația domeniului variază foarte puțin cu H
și există și pentru H⟶∞, adică în absența câmpului magnetic exterior (când
dreapta ce reprezintă ecuația 5.57 trece prin origine). Aceasta este
magnetizația remanentă a domeniului, caracteristică feromagnetismului.
91
Această proprietate nu se mai manifestă dacă temperatura corpului crește
peste o valoare critică θ, numită temperatura Curie de paramagnetism.
a
M a  L a  
3
M 
1, 0
M M  P
M r M 
T H
D (a)  a
αc 3 C   N m p
α
0
a
H

Nmp
Figura 5.9 Explicativă pentru magnetizația domeniului Weiss
Din Figura 5.9 se constată că, dacă unghiul α dintre axa abciselor și
dreapta D (a) este mai mare decât unghiul αc dintre axa abciselor și tangenta
în origine la curba L{a}, dreapta D (a) nu mai intersectează curba L{a}
pentru H=0 decât în origine (H=0). Cum coeficientul ughiular al dreptei
1
crește cu temperatura, conform relației 5.56, și cum tgαc = L  {a}= , rezultă
3
1
că tgα=tgαc = , următoarea valoare a temperaturii critice (temperatura Curie
3
de paramagnetism) θ:
1  K
tg c   
3 3    C   0  N m 2p
de unde:
  0  N  m 2p
   C (5.59)
3 K
Dincolo de temperatura θ, deci pentru T ≥ θ corpul își pierde calitatea
de a prezenta magnetizare spontană, deci încetează a mai fi feromagnetic și
devine paramagnetic.
În cazul temperaturilor înalte (T ≥ θ), deducem expresia dependenței
magnetizației domeniului M funcție de H.
a M 3M
Punând în acest caz L a ≅ = și respectiv a=
3 M∞ M∞
rezultă din relația 5.57 legea de magnetizare astfel:
92
M T 3 M H
  
M 3  C M    N mp
și în continuare M∞ =N·mρ și θ= γ∙C, se obține:
C
M H (5.60)
T 
Se obține pentru susceptibilitatea magnetică expresia:
C
m  (5.61)
T 
Expresia 5.60 se numește formula lui Curie-Weiss. În vecinătatea
valorii T=θ, expresia 5.61 nu mai este suficient de corectă (pentru T⟶θ se
obține χm ⟶∞) și curba reală 1/χm =f(T) se îndepărtează de dreaptă, așa cum
se indică în Figura 5.10.b; intersecția cu axa abceselor a prelungirii curbei
reale definește temperatura Tc numită temperatura Curie de feromagnetism.
m 1
m
0  T 0 TC  T
a b
Figura 5.10 Variațiile cu temperatura ale mărimilor χm și 1/χm
Diferența dintre Tc și θ poate fi, de multe ori, neglijabilă în practică.

De exemplu pentru Fe valoarea temperaturii Tc K =1043 și θ[K]=1093, iar
pentru Ni corespunzător Tc K =631 și θ[K]=650.
5.4.2. Formarea domeniilor Weiss

Cauza feromagnetismului, așa cum s-a arătat, rezidă în momentele magnetice
ale spinilor păturilor incomplete, unde momentele magnetice nu sunt
compensate; de aici, rezultă un moment magnetic finit pentru fiecare atom.
Când forțele de schimb sunt mari, cum este cazul la substanțele
feromagnetice, spinii vecini sunt paraleli, chiar în lipsa unui câmp magnetic
exterior.
93
Paralelismul momentelor magnetice ale spinilor se extinde pe o
anumită regiune, numită domeniu Weiss. Orice substanță feromagnetică este
compusă din astfel de domenii, fiecare domeniu fiind magnetizat până la
saturație într-o direcție oarecare, în lipsa unui câmp magnetic exterior.
Momentele magnetice ale diferitelor domenii fiind orientate la
întâmplare, substanța apare magnetic neutră.
Existența domeniilor Weiss a fost experimentată prima dată în 1919,
de Barkhausen, prin sunetele auzite într-un receptor telefonic legat la o
bobină pusă pe o epruvetă de fier moale, care se magnetiza treptat prin
apropierea unui magnet permanent. În casca telefonică se auzeau sunete care
erau cu atât mai puternice cu cât fierul era mai pur.
Aceste sunete apar atât în procesul de magnetizare, cât și în cel de
demagnetizare, în salturi, atunci când direcția de magnetizare se schimbă.
Pentru demonstrarea vizuală a domeniilor Weiss, Bitter a folosit
metoda acoperirii suprafeței foarte bine polizate a unui eșantion
feromagnetic, cu pulbere coloidală de Fe3 O2 în suspensie (de ordinul 10-5 -
10-6 cm mărime). Particulele fine iau poziția dictată de magnetizarea
spontană și se aglomerează de-a lungul limitelor de separare ale domeniilor.
Mecanismul formării domeniilor Weiss se poate explica plecând de la
faptul că, pe lângă energia de schimb, apar și alte forme de energie care
trebuie să îndeplinească condiția de valoare minimă atunci când corpul
feromagnetic se află în stare stabilă.
Una dintre aceste forme de energie o reprezintă energia câmpului
demagnetizant care tinde să demagnetizeze corpul magnetizat. Pentru a
evidenția rolul acestei energii analizăm, inițial, cazul unui corp prismatic
magnetizat uniform (Figura 5.11.a). Intensitatea câmpului magnetic
corespunde câmpului magnetic al sarcinilor magnetice fictive situate pe polii
corpului, având densitatea superficială:
 
 ms   0  div s  M   0  M (5.62)
Spectrul care se obține corespunde câmpului dintre două plăci paralele
încărcate cu sarcini egale și de semn contrar. Câmpul inducției magnetice
este solenoidal (linii închise), spectrul acestui câmp fiind redat în Figura
5.11.b. În exteriorul corpului, liniile de câmp ale intensității câmpului
magnetic și inducției magnetice coincid (B=μ0 ∙ H). În interiorul corpului
există o diferență mare între spectrele celor două câmpuri. Este important de
reținut că, în interiorul magnetului H este practic opus lui M, respectiv B.
Din această cauză, intensitatea câmpului magnetic din interiorul corpului se
94
numește câmp demagnetizant Hd , iar polii, după cum s-a văzut, au un efect
demagnetizant asupra corpului (Figura 5.11.c).

n
N  ms
  

M Hd M
  ms
S

n
a b c
Figura 5.11 Liniile câmpului magnetic a) Corp prismatic magnetizat uniform, b) Spectrul
liniilor câmpului magnetic, c) Efectul demagnetizant al polilor
Intensitatea câmpului magnetic demagnetizant este dată de relația

Hd =-Kd ∙M, în care Kd este factorul de demagnetizare, iar energia proprie a
magnetului permanent raportată la unitatea de volum are expresia:
1
W d   H d M
2
care mai poate fi scrisă sub forma:
1
Wd  Kd M
2
(5.63)
2
Constatăm că, energia are valoare minimă pentru Kd =0, adică atunci
când fluxul magnetic în interiorul corpului magnetizat este închis și în
exterior nu avem linii de câmp. Astfel, corpul feromagnetic tinde să-și creeze
în interiorul său o astfel de structură încât să se păstreze magnetizația
spontană și în același timp liniile de câmp să se închidă numai prin interiorul
său. O astfel de structură poate fi realizată dacă volumul corpului
feromagnetic se divide în domenii și în fiecare dintre acestea M are un sens
adecvat.
În Figura 5.12 sunt reprezentate schematic două posibilități de
repartiție a domeniilor spontane pentru care magnetizația rezultată și energia
Wd sunt nule.
95
 
H 0 H 0

 M
M
a b
Figura 5.12 Așezarea domeniilor Weiss vecine
Figura 5.12.a reprezintă o configurație standard (convențională)

pentru domenii magnetice, care va fi utilizată în subcapitolele următoare. Cu
ajutorul acestui exemplu schematic se poate înțelege necesitatea formării
domeniilor lui Weiss în materialele feromagnetice. În corpurile reale, forma
și dimensiunile domeniilor, cum și orientările lor, depind în plus, de defectele
rețelei cristaline, cum sunt cele provocate de tensiunile mecanice și de
impuritățile din materiale, ca și de forma exterioară a feromagnetului. Astfel,
forma, dimensiunile și orientările domeniilor prezintă, datorită acestor
factori, o mare diversitate. De exemplu în cristalele sistemului cubic, din care
fac parte Fe și Ni, domeniile au formă de cuburi, laturile acestora fiind
paralele cu laturile corespunzătoare ale rețelei cristaline. În cristalele
sistemului hexagonal, din care face parte și Co, domeniile au forma de
paralelipiped alungit în direcția axei cristalului.
Se apreciază că, pentru un monocristal cubic cu latura de 1 cm se obțin
domenii Weiss cu dimensiunile liniare de aproximativ 10-3 cm (dimensiunile
lor depind de acelea ale monocristalului).
Actualmente, ipoteza domeniilor Weiss din structura materialelor
feromagnetice nu mai constituie o ipoteză ci o realitate argumentată
experimental și teoretic.
5.4.3. Pereții Bloch și deplasarea lor

Din cele prezentate în subcapitolele precedente, a reieșit că, în cazul a două
domenii vecine între vectorii magnetizației poate să existe fie un unghi de
180°, fie de 90° (Figura 5.12.a). Rezultă că, în stratul de separație dintre doi
spini vecini, cu orientări opuse, există o diferență a energiei de schimb, care,
în procesul de magnetizare, ar trebui să fie depășită din cauza energiei
96
câmpului exterior magnetizant. În acest caz, procesul de magnetizare s-ar fi

produs în salturi deoarece, spinii din domeniile vecine, care au vectorul
magnetizației opus câmpului magnetizant, ar fi stat nerotiți până când energia
câmpului magnetic exterior ar fi devenit egală cu energia de schimb.
O astfel de trecere bruscă de la o orientare a magnetizației la alta în
zona care desparte două domenii Weiss este energetic defavorabilă deoarece
conduce la mărirea energiei de schimb. În realitate, procesul de magnetizare
se realizează treptat, fără nici un fel de orientări bruște. În concluzie,
domeniile magnetice nu se găsesc în contact direct, trecerea de la un domeniu
cu spini orientați într-un sens, la altul vecin, cu spinii orientați în sens opus,
se face gradat, de-a lungul unui strat foarte subțire, numit perete Bloch. În
interiorul peretelui Bloch, a cărui grosime δ este egală cu mai multe constante
ale rețelei cristaline, momentele mp ale atomilor suferă rotații treptate
succesive.
Peretele Bloch este format din straturi. Fie a distanța dintre două
straturi vecine ale peretelui Bloch (a este constanta rețelei cristaline) și
n= δ⁄a, numărul de straturi. Dacă n este suficient de mare, se poate considera
că unghiul de rotație succesivă ε este același pentru fiecare strat și deci:
ε= π⁄n. În Figura 5.13 se reprezintă orientarea momentelor mp într-un perete
Bloch pentru cazul când cele două domenii d1 și d2 au vectorii magnetizației
opuși.
Se poate admite că energia de schimb dintre doi atomi vecini are
expresia:
W A   A  cos 
sau, dezvoltând în serie pe cosε și reținând numai primii doi termeni
(deoarece ε este mic dacă n este mare) se obține:
 2
WA   A  1  2  (5.64)
 
97
S1 S2
 
a M1 M2
d1 d2


H0
A A
b

mp
a

d1 d2
Figura 5.13 Peretele Bloch într-un corp feromagnetic
Presupunând că straturile de atomi care formează peretele Bloch, sunt

în formă de pătrate (grosimea lor fiind neglijabilă) cu laturile egale cu
unitatea, rezultă că, fiecare latură a unui pătrat are 1/a atomi și, deci, stratul
conține 1/a2 atomi. În aceste condiții, energia de interacțiune de schimb
dintre două straturi vecine se obține înmulțind pe WA cu 1/a2 , iar energia
aferentă peretelui se obține înmulțind energia de interacțiune dintre două
straturi cu numărul n=δ/a ale perechilor de straturi, adică:
1  2 n A  2 
W A.Bl .  n  A   1     1  (5.65)
a
2
 2  2 
a  2n 
2
Dacă trecerea de la domeniul d1 la d2 s-ar face brusc, în (n-1) dintre

cele n straturi considerate momentele mp ar fi omoparalele, cu ε=0, și numai
o singură pereche de straturi ar prezenta un unghi ε=π; deci, în acest caz, s-
ar obține expresia următoare pentru energia de interacțiune:
A A A
W  A.Bl .    n  1 2
cos 0  2
cos    2
 n  2 (5.66)
a a a
Diferența:
2 A   2

W  A. Bl .  W A.Bl .  2 1   0 (5.67)
a  4n 
deoarece, n≫π2 /4 , de unde rezultă că formarea peretelui Bloch micșorează
energia liberă a corpului și deci mărește stabilitatea sa.
98
Formarea peretelui Bloch conduce însă la mărirea energiei de

anizotropie Waz. Bl. , deoarece orientările momentelor mp se abat în interiorul
său de la direcțiile de cea mai ușoară magnetizație; de aceea grosimea
peretelui corespunde minimului sumei dintre energiile WA. Bl. și Waz. Bl. .

H00
 
a M1 M2
d1 d2

0 P e r e ti
 B lo c h
H00
 
b d1 M2
M1 d2
q
W Bl
c r
q
p
0 x
Figura 5.14 Deplasarea peretelui Bloch
Se face referire din nou, la Figura 5.13.a în care domeniile d1 și d2

reprezintă două din domeniile Weiss, cu orientări opuse ale magnetizației
spontane, din structura configurației standard (Figura 5.12.a). Se presupune
că se stabilește un câmp magnetic a cărui intensitate H0 are orientarea
magnetizației spontane din domeniul d1 (H0 este reprezentat punctat în
Figura 5.13.b). Din cauză că energia potențială a unui atom este minimă în
câmpul magnetic atunci când mp ↑↑H0 , atomii peretelui Bloch și al
domeniului d2 tind să se orienteze cât mai apropiat de sensul lui H0 , rotirea
momentelor mp din perete este indicată punctat în Figura 5.13.b. Acest
proces de rotire al momentelor mp conduce la micșorarea volumului
domeniului d2 în favoarea mărimii domeniului d1 , ceea ce este echivalent cu
deplasarea peretelui Bloch de la stânga la dreapta (Figura 5.14). Dacă pentru
H0 =0, domeniile d1 și d2 aveau volume egale (Figura 5.14.a și Figura
99
5.15.a) și corpul era nemagnetizat, la H0 ≠0 domeniul d1 se mărește în
detrimentul lui d2 și corpul se magnetizează (Figura 5.14.b și Figura 5.15.b).
Magnetizarea corpului se datorează deci deplasării pereților Bloch
(Figura 5.15).
 
H00 H00

H0
 
M M
a b
Figura 5.15 Deformarea domeniilor Weiss într-un câmp magnetic exterior
În corpurile reale, din cauza defectelor de rețea (existența

impurităților, schimbările planelor și liniilor reticulare ca urmare a
tensiunilor mecanice care apar în procesul de prelucrare a materialului etc.),
deci a schimbării direcțiilor de magnetizare ușoară, deplasarea pereților
Bloch se efectuează cu absorbții inegale de energie din exterior; variația
acestei energii de-a lungul corpului este neregulată, aleatorie. În Figura
5.14.c este reprezentată variația energiei magnetice, de-a lungul unei direcții
date din corp, a atomilor peretelui Bloch care separă domeniile d1 și d2 . Dacă
presupunem că materialul este nemagnetizat, deci că cele două domenii au
volume egale pentru poziția peretelui Bloch indicată în Figura 5.14.a, când
energia peretelui corespunde minimului din punctul „p” (Figura 5.14.c),
rezultă că, la deplasarea peretelui în poziția corespunzătoare punctului „s”
(de exemplu) este necesar să se cedeze corpului suficientă energie pentru ca
peretele să escaladeze bariera de energie „pq' q” și materialul să se
magnetizeze. Cedarea energiei se realizează stabilind în corp o valoare
corespunzătoare a intensității câmpului magnetic H0 . Dacă se anulează
câmpul H0 peretele nu se poate deplasa din nou în „p”, ci numai până într-
un punct „r”, deoarece nu dispune de energie suficientă (de agitație termică)
pentru a escalada bariera de energie „rq” și corpul prezintă magnetizație
100
remanentă (corespunzătoare poziției din Figura 5.14.b). Pentru

demagnetizarea sa, trebuie să i se cedeze energie din exterior în vederea
efectuării tranziției „rqq' p”, stabilindu-se în material valoarea (-Hc ), numită
câmp magnetic coercitiv. Procesul de magnetizare a feromagneticelor este
deci ireversibil. La variații foarte mici ale lui H0 , de exmplu H0 crește de
la zero la o valoare care determină deplasarea peretelui Bloch în imediata
vecinătate a punctului de echilibru, din „p” în „q' ” de pildă, procesul poate
fi totuși reversibil. Cu cât defectele rețelei cristaline sunt mai numeroase
(procentul mare de impurități, tensiuni mecanice importante etc.) cu atât mai
greu se realizează atât magnetizarea cât și demagnetizarea materialului.
Materialele magnetice dure se pot deci obține creând astfel de „defecte”.
5.4.4. Forma curbei de magnetizare și a ciclului de histerezis magnetic

În Figura 5.16 este reprezentată curba de primă magnetizare 0 a,b,c,d și
porțiunea dcBr (-Hc ) a ciclului limită de histerezis. Explicarea formei acestor
curbe se poate face cu ajutorul modelului din Figura 5.15 a domeniilor
Weiss. Când punctul analizat se găsește pe porțiunea 0 a,b, practic liniară, a
curbei de primă magnetizare, se produce o deplasare a pereților Bloch, ca
aceea reprezentată în Figura 5.15.b; magnetizarea se efectuează ușor, cu
aport slab de energie exterioară, deoarece atomii fiecărui domeniu sunt
orientați după direcțiile cristalografice de ușoară magnetizare (de exemplu
[100] din Figura 5.13.a). În punctul b corpul formează un singur domeniu
Weiss prin mărirea domeniului favorit orientat față de H și dispariția
celorlalte. Corespunzător porțiunii b,c, atomii domeniului se rotesc treptat
pentru ca, momentele lor magnetice să devină omoparalele cu H în punctul
c realizându-se, pentru practic toți atomii, această orientare. Deoarece atomii
părăsesc, de data aceasta, direcțiile cristalografice de ușoară magnetizare (H
are o orientare arbitrară), energia de magnetizare cedată corpului este mare
și deci B crește încet cu H. Pe porțiunea c,d corpul este magnetizat la saturație
și B nu mai crește cu H, toți atomii fiind orientați după H. Procesele
corespunzătoare porțiunii dcBr (-Hc ) au fost descrise în paragraful precedent
și corespund deplasărilor de tipul srqq' p din Figura 5.14.c.
101
B(M)
BS c d

b H

H
Br

H
H c a H
0

H 0

H
Figura 5.16 Curba de magnetizare a unui material feromagnetic
5.5. Antiferomagnetismul. Ferimagnetismul
Corpurile ferimagnetice și antiferomagnetice sunt constituite din substanțe

cristaline, fiecare formată din atomi de același fel, care se întrepătrund, cum
sunt cele considerate ca exemple simple, notate cu X și Y în Figura 5.18.
Momentele magnetice spontane ale atomilor fiecărei subrețele sunt
omoparalele, dar momentele mx ale subrețelelei X sunt antiparalele
momentelor my ale subrețelei Y, la temperatura T=0°K. Ansamble ale celor
două subrețele formează domenii de tipul Weiss asemănătoare acelora din
corpurile feromagnetice. Materialele ferimagnetice și antiferomagnetice sunt
corpuri compuse: oxizi, fluoruri, sulfuri etc.
5.5.1. Antiferomagnetismul
În materialele antiferomagnetice, momentele magnetice mx și my au
modulele egale:
 
mx  m y (5.68)
și deci, la temperatura T=0°K domeniile Weiss au magnetizația nulă în lipsa
unui câmp magnetic exterior și corpul este nemagnetizat.
102
 X
mx m
Y B
A
C

my
TN T
Figura 5.17 Orientările momentelor
Figura 5.18 Orientările momentelor magnetice magnetice elementare la materiale
ferimagnetice și antiferomagnetice
La T≠0°K, momentele magnetice
mx și my nu mai au, toate, orientările de ușoară magnetizare din Figura 5.18,
dar, în lipsa câmpurilor magnetice exterioare sensurile lor sunt întâmplătoare
și materialul este de asemenea, nemagnetizat.
Dacă se stabilește în corp un câmp magnetic, devine predominant
numărul atomilor cu momentele magnetice orientate după acea direcție de
magnetizare ușoară (una dintre muchiile cubului) care formează cel mai mic
unghi cu câmpul magnetic și corpul se magnetizează.
Susceptibilitatea sa magnetică crește cu temperatura (porțiunea AB a
curbei din Figura 5.17), deoarece agitația termică favorizează rotirea
atomilor, în sensul câmpului, până la o temperatură critică TN , numită
temperatura Neel, peste care agitația termică internă determină orientări
întâmplătoare ale atomilor și magnetizația corpului scade cu temperatura
(porțiunea BC din Figura 5.17), iar materialul devine paramagnetic.
Ordinul de mărime al susceptibilității materialelor antiferomagnetice
este același cu al materialelor paramagnetice, adică mic, datorită
antiparalelismului și egalității în modul ale momentelor spontane ale celor
două subrețele X și Y.
Se poate arăta că susceptibilitatea magnetică satisface, la T<TN ,
ecuația:
2C
m  (5.69)
T 
în care C și θ au expresiile rezultate din 5.49 și respectiv 5.59. În Figura 5.19
este reprezentată curba 1/χm =f(T).
103
Pentru MnF2 se obține, de exemplu, χm ≅15∙10-3 , la T=TN ≈100 [°K],
care reprezintă valoarea sa cea mai mare (la T=300 [°K], se obține
χm ≅7∙10-3 ).
1
m
 0 TN T
Figura 5.19 Variația cu temperatura a inversului susceptibilității magnetice a unui corp
ferimagnetic
În Tabelul 5.2 sunt indicate valorile temperaturii Neel ale unor

materiale antiferomagnetice. Se poate observa că, în general, TN <300 [°K] și
că, deci, la temperatura camerei, majoritatea corpurilor antiferomagnetice se
comportă ca cele paramagnetice, cu care au fost multă vreme confundate.
Tabelul 5.2
Material MnF2 MnO2 MnO MnS FeO NiF CoO

TN [K°] 72 84 122 165 198 73 292
5.5.2. Ferimagnetismul
Corpurile ferimagnetice, sau feritele magnetice, au formulele chimice de
forma:
2 2 2 2
M O Fe 2 O 3 (5.70)
în care M2+ este ionul unui metal bivalent (adesea Mn, Zn, Cu, Cd, Mg, Ba).
Spre deosebire de materialele antiferomagnetice, cele ferimagnetice
au modulele momentelor mx și my ale atomilor subrețelelor X și Y diferite:
 
mx  my (5.71)
Din această cauză, momentele magnetice ale atomilor nu se
compensează și domeniile lui Weiss prezintă magnetizații spontane.
Magnetizațiile spontane sunt însă mai mici decât ale domeniilor corpurilor
feromagnetice deoarece vectorii mx și my sunt antiparaleli. Susceptibilitatea
magnetică și permeabilitățile relative au, de asemenea, valori mai mici. În
104
Figura 5.20 sunt reprezentate curbele χm =f T și 1/χm =f T pentru corpurile

ferimagnetice.
m 1
m
0 TC T  0 TC T
Figura 5.20 Variațiile cu temperatura ale mărimilor  m și 1/  m pentru corpurile
ferimagnetice
Se poate observa că θ<0, în mod asemănător materialele

antiferomagnetice, dar se remarcă asemănarea dintre curbele 1/χm =f T ale
corpurilor ferimagnetice și ale celor feromagnetice peste temperatura Curie
Tc.
Materialele ferimagnetice (feritele) prezintă un interes tehnic deosebit
de mare, datorită rezistivității lor ridicate (de ordinul 108 Ω∙cm), majoritatea
lor fiind semiconductoare, în unele cazuri chiar izolatoare. Rezistivitatea
ridicată conduce la pierderi minime prin curenții turbionari, fapt ce le
avantajează comparativ cu materialele feromagnetice, care sunt bune
conductoare electrice.
De asemenea, costul lor este mult mai mic decât cel al materialelor
feromagnetice.
5.6. Pierderile în fier
Pierderile principale din corpurile feromagnetice și ferimagnetice se

datorează histerezisului magnetic și curenților turbionari (Foucault).
1. Pierderile prin histerezis magnetic sunt proporționale cu aria Ah a
ciclului de histerezis. La parcurgerea unui ciclu de histerezis se dezvoltă
următoarea densitate de volum a energiei magnetice:
105
W mh   HdB  A h (5.72)
h
în care aria Ah a ciclului de histerezis se măsoară în unități BꞏH.
Puterea specifică de pierderi (în unitatea de volum) prin histerezis este:
W 
p h  f   HdB  f  Ah  3  (5.73)
h m 
unde f este frecvența câmpului magnetic variabil.
Aria Ah are următoarea expresie, dedusă pe cale experimentală de
Steinmetz:
Ah    B max
n
(5.74)
în care η se numește coeficientul lui Steinmetz, iar n se numește exponentul
lui Steinmetz; valorile η și n depind de natura materialului. Adesea se
consideră n≈2, iar pentru tolele feromagnetice uzuale 1,6 < n < 2.
Având în vedere relația 5.77 se poate scrie:
p h  f   B nmax W m 3  (5.75)
iar dacă V este volumul materialului, pierderile prin histerezis în corp au
expresia:
P h  p h  V  f   B max  V W 
n
(5.76)
Pentru micșorarea pierderilor prin histerezis, în tehnică se utilizează
materiale magnetice moi care au ciclul de histerezis îngust (Hc mic) și deci
aria Ah mică.
2. Pierderile prin curenți turbionari sunt produse de curenții electrici care
apar ca urmare a tensiunilor electromotoare induse în corpurile
feromagnetice, conform legii inducției electromagnetice, de câmpurile
magnetice variabile. Într-o tolă feromagnetică, de grosime ∆ și de
rezistivitate ρ se dezvoltă în unitatea de timp și de volum puterea:
pf 
 2 2  f 2  2 W 3
 B max  m  (5.77)
6
Astfel în volumul V al materialului, pierderile prin curenți turbionari vor fi:
 2 2  2  2 V W
P f  p f V   f B max   (5.78)
6
Pentru a micșora pierderile prin curenți turbionari, se folosesc tole
feromagnetice subțiri (∆ =0,5 mm; 0,35 mm, iar uneori și mai puțin); de
106
asemenea prin alierea fierului cu siliciu, se obține mărirea rezistivității ρ și

deci micșorarea pierderilor. Datorită faptului că siliciul mărește duritatea
tablei și o face casantă, nu pot fi depășite anumite procente de Si; în tehnică
se utilizează tablă cu aproximativ 2% Si pentru mașini electrice rotative și cu
aproximativ 4% pentru miezurile transformatoarelor electrice.
Pierderile totale în fier se obțin însumând pierderile prin histerezis și
cele prin curenți turbionari:
 2 2  f 2  2 V W
P Fe  P h  P f  f   B max V  B max  
n
 (5.79)
6
107
CAPITOLUL 6:
PROPRIETĂȚILE TEHNICE ȘI TEHNOLOGICE ALE

MATERIALELOR ELECTROTEHNICE (M.E)
Cunoașterea exactă a proprietăților materialelor electrotehnice (ME) este o
condiție necesară utilizării corecte a acestora. Folosirea într-un echipament
a unui ME cu proprietăți incompatibile poate avea consecințe nefaste atât
asupra duratei de viață a echipamentului însuși cât și a instalației electrice
din care face parte.
6.1. Proprietăți chimice
- Compatibilitatea ME față de corpurile cu care vine în contact (ex:

conductoarele din cupru izolate direct cu cauciuc vulcanizat – cuprul
reacționează cu sulful din cauciuc, distrugând izolația).
- Coroziunea – acțiunea distructivă, chimică sau electrochimică,
exercitată asupra cospurilor de către o serie de agenți chimici precum:
oxigenul, apa, acizii etc. Din acest punct de vedere, o mare importanță o are
puritatea materialului și natura sa, factori principali care influențează
coroziunea.
- Solubilitatea – proprietatea unui material de a se dizolva ușor într-
un solvent de aceeași natură chimică (ex: parafina cu benzenul).
- Rezistența la solvenți – capacitatea unui material de a-și păstra
proprietățile atunci când vine în contact cu un solvent lichid sau cu vaporii
săi.
- Indicele de aciditate – specific dielectricilor lichizi, acesta
reprezintă cantitatea de hidroxid de potasiu (KOH), măsurată în mg,
necesară pentru neutralizarea acizilor organici existenți într-un gram de
material.
6.2. Proprietăți fizice
- Porozitatea (P) – reprezintă raportul dintre volumul porilor (Vp ) și

volumul total al corpului (Vt ) :
Vp
P (6.1)
Vt
Acest parametru este specific mai ales MEI și în special celor pe
bază de celuloză, care prezintă toate cele trei tipuri de pori: închiși,
semiînchiși și deschiși.
- Permeabilitatea față de aer (Pa ) – reprezintă volumul de aer (Va ) ce
străbate într-un interval de timp (∆t), o suprafață de arie (A) a unei mostre
de material cu grosimea h, datorită diferenței dintre presiunile p1 și p2 ale
aerului pe cele două fețe ale mostrei:
V ah  m4 
Pa  (6.2)
A  p1  p 2   t  N  s 
- Permeabilitatea la umezeală (Pu ) – reprezintă capacitatea unui
material de a se opune trecerii vaporilor de apă prin el:
mh  kg  m 
Pu  (6.3)
A   p1  p 2   t  N  s 
unde: m – masa vaporilor de apă.
- Umiditatea (U) – reprezintă raportul dintre cantitatea de apă aflată
în material și cantitatea maximă de apă pe care aceasta o poate conține. Se
exprimă în procente (%).
- Umiditatea relativă a aerului (Ur ) – reprezintă raportul dintre
presiunea vaporilor de apă aflați efectiv în aerul din atmosferă și presiunea
vaporilor pentru a satura atmosfera.
- Higroscopicitatea (H) – reprezintă raportul:
G  G
H (6.4)
G
unde: G – greutatea corpului în stare uscată
G' – greutatea corpului ținut 24 ore în aer la temperatura de
20℃ și Ur =100%
- Absorbția de apă (Aa ) – reprezintă capacitatea corpurilor de a

absorbi și reține apa:
G  G
Aa  (6.5)
G
110
Capitolul 6 Proprietățile tehnice și tehnologice ale materialelor electrotehnice(M.E.)
unde: G'' – greutatea corpului ținut un anumit timp în apă.
- Vâscozitatea dinamică (η) – caracterizează starea de fluiditate a

unui lichid:
 p  r  t  N  s 
   2  (6.6)
8 V l  m 
unde: V reprezintă volumul de lichid ce trece în intervalul de timp ∆t,
sub acțiunea presiunii p, într-un vas capilar de lungime l și rază r.
- Vâscozitatea cinematică (υ) – reprezintă raportul între vâscozitatea

dinamică și densitatea (ρ) lichidului:
  m2 
 (6.7)
  s 
6.3. Proprietăți mecanice
- Rezistența la tracțiune (σt ) – reprezintă raportul dintre forța de

tracțiune (F) și aria secțiunii materialului (A):
FN
t  (6.8)
A  m 2 
- Alungirea specifică (ε) – caracterizează deformarea corpului sub
acțiunea forțelor de tracțiune:
l  l0 t
  (6.9)
l0 E
unde: l – lungimea finală după solicitare;
l0 – lungimea inițială;
E – modulul de elasticitate [N/m2 ].
- Rezistența la rupere prin tracțiune (σrt ) – reprezintă raportul dintre

forța de rupere (Fr ) și secțiunea corpului (A):
F r  N 2
 rt  m (6.10)
A
111
- Rezistența la compresiune (σc ) – reprezintă raportul dintre forța
care produce compresiunea și aria secțiunii (A):
F c  N 2
c  m  (6.11)
A 
- Rezistența la încovoiere (σi ) – reprezintă raportul dintre momentul
forței de încovoiere (M) și modulul de rezistență (W):
M N
i   2 (6.12)
W m 
- Rezistența la despicare – specifică materialelor fibroase sau
stratificate, reprezintă valoarea maximă a forței necesare despicării
materialului cu un cuțit.
- Rezistența la sfâșiere – specifică țesăturilor și reprezintă forța
necesară producerii sfâșierii cu un cuțit.
- Duritatea – se definește funcție de metodele utilizate (BRINELL,
VICKERS, MOHS, ROCKWELL, SHORE etc.) și caracterizează
capacitatea straturilor superficiale ale materialului de a rezista la eforturi de
compresiune.
- Reziliența (σr ) – caracterizează comportarea materialelor la
acțiunea solicitărilor prin șoc și se definește prin raportul dintre lucrul
mecanic necesar ruperii dintr-o singură lovitură a unei epruvete și aria
secțiunii inițiale a porțiunii rupte.
6.4. Proprietăți termice
- Căldura specifică (C) – reprezintă căldura transmisă unitații de

masă a materialului pentru a-i ridica temperatura cu o unitate și se exprimă
în [J/kg ∙˚K].
- Conductivitatea termică (λ) – reprezintă căldura transmisă în
unitatea de timp, prin unitatea de arie, sub un gradient de temperatură egal
cu unitatea și se exprimă în [W/m∙˚K].
- Coeficientul de dilatare termică (αθ ) – reprezintă variația lungimii
corpului provocată de o creștere a temperaturii θ cu un grad, raportată la
lungimea inițială l a corpului:
1 dl
  l     K 1 (6.13)
l d
- Coeficientul de transmisie a căldurii (α) – caracterizează transmisia
căldurii între corpuri solide și mediile fluide de răcire și reprezintă
112
Capitolul 6 Proprietățile tehnice și tehnologice ale materialelor electrotehnice(M.E.)
cantitatea de căldură transmisă prin unitatea de arie și în unitatea de timp,

în cazul unei diferențe de temperatură între corp și mediul de răcire egală
cu 1˚K.
- Temperatură de inflamabilitate (Ti ) – reprezintă valoarea
temperaturii la care un corp lichid produce o cantitate suficientă de vapori,
astfel încât, împreună cu aerul din atmosferă, să formeze un amestec
combustibil, ce se aprinde în contact cu o flacără. Valoarea temperaturii la
care vaporii de lichid se autoaprind se numește temperatură de aprindere
(Ta ).
- Temperatura de înmuiere (Tî ) – reprezintă valoarea temperaturii la
care fluiditatea materialului este suficient de mare pentru ca deformarea să
se producă sub acțiunea greutății proprii. Temperatura de înmuiere
caracterizează materialele amorfe, fără punct de topire bine definit
(ceramica, sticla, bitumurile, mase plastice etc.).
- Stabilitatea termică – caracterizează capacitatea materialelor de a
rezista timp îndelungat la o anumită temperatură, fără ca proprietățile lor
electrice sau mecanice să scadă sub o valoare limită. Din acest punct de
vedere, de exemplu, MEI se împart în clase de izolație.
- Îmbătrânirea termică – reprezintă procesul de degradare și
înrăutățire a caracteristicilor electrice și mecanice ale materialelor sub
acțiunea temperaturii. Acest proces se intensifică dacă temperatura crește
datorită activării reacțiilor chimice de descompunere a moleculelor
corpului.
6.5. Proprietăți electrice
- Conductivitatea electrică (σ) – caracterizează starea de conducție și

este legată de structura, puritatea și condițiile de utilizare a materialelor,
după cum s-a arătat în Capitolul 2.
- Rezistivitatea de volum (ρV )– reprezintă rezistența electrică în c.c. a
unui cub de material cu latura egală cu unitatea; se măsoară în Ω∙m .
- Rezistivitatea de suprafață (ρS ) – se definește ca rezistența în c.c. a
unui pătrat cu latura egală cu unitatea; se măsoară în Ω .
- Permitivitatea electrică (ε) – caracterizează starea de polarizare
electrică a corpurilor dielectrice, așa cum s-a arătat în Capitolul 3.
- Rigiditatea dielectrică (Estr ) – reprezintă valoarea maximă a
intensității câmpului electric pe care îl suportă dielectricul. Se definește ca
113
raportul dintre tensiunea (Ustr ) la care are loc străpungerea, și grosimea
dielectricului dintre electrozi (g):
U str
E str  (6.14)
g
- Factorul de pierderi (tgδ) – caracterizează mărimea pierderilor
totale de energie în dielectrici, datorită polarizării, conducției și
descărcărilor electrice.
6.6. Proprietăți magnetice
- Câmpul coercitiv (Hc ) – reprezintă valoarea intensității câmpului

magnetic pentru care inducția magnetică a unui corp magnetizat în prealabil
se anulează. Se măsoară în [A/m].
- Inducția de saturație (Bs ) – reprezintă valoarea pe care o ia inducția
magnetică atunci când magnetizația (M) a atins valoarea de saturație.
- Inducția remanentă (Br ) – reprezintă valoarea inducției magnetice
care persistă în corpul magnetizat în prealabil după anularea câmpului
exterior.
- Indicele de calitate (BH)max – este proporțional cu densitatea de
energie magnetică înmagazinată în corp în procesul de magnetizare.
- Permeabilitatea magnetică (μ) – reprezintă valoarea tangentei în
fiecare punct al curbei de magnetizare a unui material și caracterizează
starea de magnetizare a unui material.
Funcție de felul cum își păstrează starea de magnetizare la anularea
câmpului magnetic exterior, materialele se împart în: materiale magnetice
moi și materiale magnetice dure, cele din urmă fiind folosite pentru
realizarea magneților permanenți.
114
CAPITOLUL 7:
MATERIALE ELECTROIZOLANTE (MEI)
7.1. Descărcări parțiale (DP) în dielectrici
7.1.1. Condițiile specifice de apariție a DP

Combinațiile MEI, de diferite stări de organizare, se realizează cu mici
defecțiuni locale ale izolației, constând în vacuole sau incluziuni gazoase,
la izolațiile solide, bule de gaz la lichidele izolante și particule nemetalice
sau metalice (pilitură de metal, praf și scame în intervalele de izolație
solide, gazoase și lichide).
În exploatare sau în cadrul probelor, apar descărcări locale
nedistructive, limitate la o porțiune restrânsă a dielectricului, numite
descărcări parțiale (DP). Aceste DP se manifestă prin impulsuri de curent în
dielectric și în circuitul exterior, care, deși angrenează energii mici, pot să
ducă, în timp, la degradarea progresivă a proprietăților izolante.
În materialele dielectrice omogene, vacuolele sau incluziunile
(cavitățile) iau naștere în stare plastică, la prelucrarea tehnologică a
acestora: turnarea rășinilor, extrudarea maselor plastice etc.
În MEI stratificate, vacuolele sunt generate de aerul rezidual dintre
straturile de hârtie, folii sau alte materiale, care nu se elimină nici după
operația de impregnare. De asemenea, la impregnarea cu rășini sintetice au
loc fenomene chimice, însoțite de producerea unor gaze și/sau vapori de
apă chiar, care nu întotdeauna reușesc să se elimine în exteriorul masei
izolante.
7.1.2. Interpretarea electrică a DP

Apariția și desfășurarea fenomenului DP în izolațiile electrice, este
determinată de solicitarea electrică, respectiv de aspectul câmpului electric
din material, iar la rândul său, prin canalul de descărcare, deteriorarea ce o
provoacă acest fenomen modifică continuu acest spectru, până ce se ajunge
ca, în final, intensitatea câmpului electric dintr-o porțiune a materialului să
depășească rigiditatea dielectrică a acestuia, ducând la străpungere.
D.P. într-o cavitate se produce când, într-o zonă a acesteia, diferența
de potențial dintre oricare două puncte (M, N), atinge tensiunea de
străpungere a mediului din vacuolă:
N 
 Edl  U str MN
M
(7.1)
Această relație presupune cunoașterea spectrului câmpului electric în

incluziune și a valorii Ustr în lungul liniei MN.
Dacă în câmp electric uniform:
U str  E  l (7.2)
în câmp neuniform, dependența între Ustr și lungimea drumului dintre
punctele M și N nu mai este liniară.
Pe durata DP, prin puntea conductoare a canalului de descărcare, o
porțiune a dielectricului este scurtcircuitată, restul materialului din tubul de
câmp al canalului de descărcare fiind suprasolicitat cu atât mai mult, cu cât
canalul de descărcare este mai lung. Deci, solicitarea MEI crește cu
creșterea grosimii incluziunii.
După stingerea descărcării, câmpul electric din incluziune, se
anulează, acesta comportându-se, ca un domeniu echipotențial, ceea ce face
ca spectrul câmpului electric să se modifice față de situația dinaintea
descărcării.
Modelul DP într-o incluziune din masa unui dielectric solid (Figura
7.1) are o schemă echivalentă ca în Figura 7.2, dacă intensitatea câmpului
electric este alternativă, sau ca în Figura 7.3 dacă avem cazul dielectricului
cu defect situat într-un câmp electric constant.
u

E

E
Figura 7.1 Modelul DP
Cb
Ca
Cc r
Figura 7.2 Schemă echivalentă a modelului DP; intensitatea câmpului electric este
alternativă
116
Capitolul 7 Materiale electroizolante (MEI)
Cb
Ca Ra Rb
Cc
Rc r
Figura 7.3 Schemă echivalentă a modelului DP în cazul dielectricului cu defect situat

într-un câmp electric constant
Semnificația mărimilor din schemele echivalente este următoarea:

u – tensiunea de alimentare (c.c. sau c.a.);
Ca – capacitatea izolației sănătoase dintre armături;
Cb – capacitatea izolației sănătoase în serie cu defectul;
Cc – capacitatea defectului (vacuolei);
r – rezistența echivalentă arcului electric al descărcării în vacuolă;
Ra – rezistența echivalentă pierderilor prin izolația sănătoasă;
Rb – rezistența echivalentă pierderilor prin izolația sănătoasă, în serie
cu defectul;
Rc – rezistența echivalentă pierderilor în defect (cavitate).
Modelul prezentat mai este cunoscut în literatura de specialitate și
sub denumirea de modelul „abc”.
În curent continuu, descărcările sunt mai reduse decât în curent
alternativ.
Mecanismul producerii DP conține trei faze:
- Pe durata amorsării descărcării, intensitatea câmpului electric din
vacuolă (E' ) este de εr ori mai mare decât în dielectricul solid (E), depășind
deci rigiditatea dielectrică a spațiului din vacuolă, care se străpunge,
amorsându-se un arc electric între fețele opuse ale defectului. Tensiunea pe
incluziune se reduce la zero.
- În timpul descărcării în incluziune, sarcinile legate de pe cele două
fețe ale cavității sunt smulse din cauza câmpului electric extrem de intens
de la picioarele canalului de descărcare și neutralizate, producându-se așa
zisa „descărcare” a capacitații vacuolei.
- După stingerea arcului electric începe „încărcarea” capacității
vacuolei. De această dată, în porțiunile descărcate de pe fețele incluziunii se
aduc sarcini electrice prin rezistențele de pierderi ale tronsoanelor Cb și Cc ,
reprezentate în schema echivalentă prin Rb și Rc .
117
Dacă în incluziune sunt îndeplinite în continuare, condiții ca
intensitatea câmpului electric să depășească rigiditatea dielectrică a gazului,
fenomenul se reia.
În afara incluziunii se produc următoarele modificări:
- în timpul descărcării tensiunea pe izolația sănătoasă în serie cu
cavitatea, crește brusc cu valoarea:
Cb
U  U str  (7.3)
Ca  Cb
iar tensiunea la bornele probei scade cu aceeași cantitate.
- Simultan, curentul absorbit de probă, de la sursă, crește și el brusc.
Se vede că parametrul care influențează impulsul de curent este capacitatea
Ca , care este mult mai mare decât Cb ;
- în timpul „încărcării”, procesele se desfășoară mult mai lent, din
cauza valorii mari a constantei de relaxare (τ=ƍE) a dielectricului prin care
se reîncarcă capacitatea incluziunii.
Printre consecințele fenomenului DP, în vacuole, se menționează:
- în urma descărcării, gazul din cavitate își ridică temperatura;
- din cauza temperaturii gazului și a bombardării rețelei de particule
accelerate de câmp, se produce o eroziune a acestora;
- descărcările repetate duc la majorarea volumului cavității;
- descărcările mai puternice produc chiar carbonizări, deci căi de
curent ce se extind în masa dielectricului sub forma arborescențelor
electrice;
- DP generează ozonul care favorizează relații chimice de degradare
a izolației;
- în ansamblul întregului dielectric, degradarea începe cu o eroziune
lentă, urmată de mărirea cavităților până la unirea mai multor cavități și
deci formarea de goluri mari.
7.1.3. Mărimi utilizate pentru caracterizarea DP

Cu ajutorul diverselor tipuri de instalații pentru detectarea DP, se pot pune
în evidență următoarele mărimi caracteristice:
a) Sarcina aparentă (indusă) (q) – este sarcina care, dacă ar fi injectată
instantaneu la bornele sistemului de izolație, ar modifica valoarea
instantanee a tensiunii la bornele de alimentare cu aceeași valoare ca DP
însăși. De exemplu, pentru cablurile de ÎT, normele diverselor organisme
internaționale specializate recomandă valori de sarcini aparente (induse)
118
sub 2,5 pC, iar la transformatoarele electrice, valori de ordinul zecilor de

pC.
b) Energia aparentă (W) a unei descărcări individuale:
1
W q 2U (7.4)
2
unde : U este tensiunea în momentul apariției DP.
c) Curentul mediu aparent (I):
1
I  q  q 2    qU
T 1
 (7.5)
unde: T – intervalul de timp cât se face măsurarea.

d) Debitul pătratic (D):
D
1 2
T
 2 2
q1  q 2    qU  (7.6)
e) Frecvența de repetiție a descărcărilor (n) – reprezintă numărul

mediu de DP pe secundă.
f) Tensiunea de apariție a DP (Ui ) – reprezintă tensiunea cea mai
mică la care apar primele DP.
g) Tensiunea de stingere a DP (Us ) – reprezintă tensiunea la care DP
încetează dacă se scade progresiv tensiunea aplicată sistemului de izolație
(această tensiune, nu este întotdeauna egală cu cea de apariție a DP).
7.2. Străpungerea MEI
7.2.1. Definirea fenomenului de străpungere

Crescând tensiunea pe electrozii între care se află un MEI, la început nu se
constată decât schimbări mici, datorate, așa cum am văzut la punctul 7.1,
descărcărilor parțiale. La atingerea unei valori critice, curentul crește brusc,
MEI devenind conductoare electrice. Acest fenomen este ireversibil, ceea
ce înseamnă că materialul conduce mai departe, chiar la reducerea tensiunii
aplicate.
Variația bruscă a stării MEI, de la calitatea lui de izolant la cea de
conductor se datorează fenomenului de străpungere. La străpungere, se
schimbă proprietățile fizice ale MEI, cele solide nefiind regenerative chiar
119
nici după deconectarea tensiunii. Gazele și lichidele dielectrice se
regenerează datorită mișcării particulelor acestora.
În cazul aceluiași dielectric, aceeași configurație de electrozi și
aceleași condiții de mediu, străpungerea are loc la aceeași valoare a
tensiunii, numită tensiune de străpungere (Ustr ). În anumite situaṭii,
tensiunea de străpungere este proporțională cu intensitatea câmpului
electric din material. Doar atunci se utilizează noțiunea de rigiditate
dielectrică (Estr ) care reprezintă valoarea maximă a intensității câmpului
electric pe care MEI o poate suporta. Reducerea completă sau parțială a
capacității de izolare a unui dielectric, cauzată de străpungere, atrage după
sine deteriorarea acestuia.
Relațional, rigiditatea dielectrică se definește ca:
U str  kV 
E str  (7.7)
g  m 
unde: g - grosimea dielectricului străpuns.
7.2.2. Străpungerea izolațiilor gazoase

Datorită temperaturii, moleculele gazoase se află într-o permanentă mișcare
haotică (agitație termică). Printre moleculele neutre se află și câțiva ioni
pozitivi și/sau negativi, care sunt accelerați de câmpul electric, dar, din
cauza ciocnirilor cu moleculele gazului, va rezulta o conductivitate relativ
mică.
Pe de altă parte, radiațiile (cosmică, terestră, ultraviolete și alte
radiații ionizante) scot de pe orbitele lor electroni care devin electroni
liberi, luând naștere și ioni pozitivi.
O parte din moleculele gazelor, cunoscute și sub denumirea de gaze
electronegative (O, OI, I, OO2 etc.), captează ușor electronii liberi devenind
ioni negativi.
Este evident că, din cauza fenomenelor de recombinare, numărul de
electroni liberi și ioni pozitivi sau negativi nu poate crește nelimitat;
fenomenul de ionizare și cel de recombinare se află în echilibru, iar
curentul ce ia naștere datorită acestor tipuri de purtători de sarcină, se
numește curent de saturație care nu se supune legii lui Ohm, ci depinde de
volumul de gaz cuprins între electrozi.
Atât la gazele electronegative cât și la celelalte, la un câmp intens
apare fenomenul de ionizare prin ciocnire; astfel: primul electron liber (care
apare fie în urma procesului de ionizare, fie datorită radiațiilor prezentate
mai sus, fie datorită injecției de la electrozi, sau din alte cauze), este
120
accelerat spre anod, iar în mișcarea lui, acesta atinge viteze suficient de
mari, încât este capabil ca, prin ciocnirea cu moleculele gazului, să pună în
libertate un nou electron de pe orbita periferică a moleculei lovite și astfel
numărul electronilor liberi crește brusc, în avalanșă, ca o lavină, curentul ce
apare, fiind mult mai mare decât cel de saturație (Figura 7.4).
Numărul de electroni se supune legii lui TOWNSEND:
n x  n 0  exp  i  x  (7.8)
unde:
- nx – numărul de electroni liberi creați după parcurgerea unei
distanțe x de electronii liberi existenți la un moment dat;
- n0 – numărul de electroni inițiali existenți la catod;
- αi – factorul de ionizare TOWNSEND, care reprezintă numărul de
ionizări, produse de un electron pe o distanță egală cu unitatea, și depinde
de intensitatea câmpului electric și densitatea gazului.
Fenomenul lavinei de electroni nu înseamnă numaidecât
străpungerea gazului. Străpungerea are loc, dacă de exemplu se menține
intensitatea câmpului electric la aceeași valoare un timp mai îndelungat,
pentru că în urma ionizărilor prin ciocnire, pe lângă electronii liberi, se
formează și ioni pozitivi care sunt antrenați în sensul câmpului,
bombardând catodul ce eliberează electronii liberi. La rândul lor acești noi
electroni liberi, conform relației (7.8), contribuie la formarea unei noi
avalanșe de electroni, ce aduc gazul la o temperatură de ionizare atât de
mare încât se formează plasma sau arcul electric care scurtcircuitează
electrozii, curentul crescând chiar dacă se reduce tensiunea și se produce
străpungerea intervalului de gaz. Astfel, ia naștere străpungerea prin efectul
cumulativ al fenomenelor ce se desfășoară la o intensitate a câmpului
electric mai mică, dar într-un timp mai lung de menținere.
Se pot, așadar, deosebi două feluri de străpungere:
- una intrinsecă datorată câmpului electric suficient de mare care să
asigure o avalanșă de electroni corespunzătoare creării unui canal
conducător între cei doi electrozi;
- una termică, cauzată de efectul cumulativ (în timp), al lavinei de
electroni, ce aduce gazul în stare de plasmă, la un câmp electric constant
dar mai redus, la străpungerea electronică.
În cazul câmpului neuniform, în zonele cu „vârfuri” ale electrozilor,
intensitatea câmpului electric poate avea o valoare mare, chiar atunci când
distanța dintre electrozi este mare. Din cauza acestui fapt, poate să aibă loc
o străpungere parțială a dielectricului adiacent electrozilor care, în cazul
121
când dielectricul este aer, are o culoare albastru-violet și poartă numele de
descărcare sau efect CORONA. Efectul termic și chimic al descărcărilor
CORONA, va duce la degradarea treptată a dielectricului și electrodului
adiacent, precum și la producerea unor importante perturbații radio.
U Lavina de electroni
U str
Ui
Străpungere
Curent de saturație
Arc electric
0 10
 18
10
 16
10
2 10 10 2 10 4 10 6 I(A)
Figura 7.4 Variația tensiunii la străpungerea unui dielectric gazos
7.2.3. Străpungerea izolațiilor lichide

Străpungerea dielectricilor lichizi este determinată, în primul rând de
prezența impurităților.
Fenomenul de străpungere a dielectricilor lichizi, puri (ideali), se
desfășoară, ca în cazul dielectricilor gazoși, de la apariția accidentală a
electronului sau electronilor liberi, până la formarea canalului de lavină.
Deosebirea de gaze este că intensitățile câmpurilor electrice la care se
produce străpungerea sunt mult mai mari.
Fenomenul de străpungere a lichidelor reale este mult mai complicat
decât al gazelor, și încă nu s-au elaborat teorii complete și fundamentate
experimental. Ca dovadă este și faptul că valorile calculate pentru Estr ,
sunt mai mari decât cele obținute experimental.
Există trei teorii ale străpungerii MEI lichide:
a) TEORIA IONIZĂRII (PEEK) – este asemănătoare cu cea a lui
TONWSEND pentru gaze. La lichide, moleculele fiind mai apropiate decât
la gaze, drumul liber ionizant este mai mic și, ca urmare Estr va fi mai
mare.
b) TEORIA STRĂPUNGERII PUR ELECTRICE – consideră că, în
procesul străpungerii, sunt determinanți electronii emiși de electrozii între
care apare câmpul electric.
c) TEORIA STRĂPUNGERII TERMICE – consideră că, datorită
încălzirii lichidului, la trecerea curentului electric, se formează în lichid
122
bule de vapori care, împinse de forțele câmpului, de-a lungul liniilor

acestuia, formează punți gazoase între electrozi. Prin ionizări, apar în
primele faze, descărcări electrice în punți gazoase, descrise la punctul
anterior, care inițiază străpungerea lichidului.
De menționat că, deși nici una din teorii nu elimină toate
necunoscutele în legătură cu acest fenomen, totuși împreună, dau informații
foarte importante asupra mecanismului de străpungere a MEI lichide.
În lichidele electroizolante, se află întotdeauna urme de gaze care,
datorită câmpului electric și/sau temperaturii, se separă sub forma unor bule
mici, în care câmpul electric atinge valori critice, pentru că permitivitatea
gazelor este mult mai mică decât a lichidului care le înconjoară. Datorită
ionizării gazului, bula începe să crească și se lungește, formând în final un
canal de gaz. La capetele canalului, intensitatea câmpului electric va fi
maximă ceea ce duce în continuare la lungirea și mai mare a acestuia, iar în
final străpungerea intervalului dintre electrozi.
O altă impuritate frecvent întâlnită, este apa în suspensie, sub formă
de picături. Picăturile de apă vor fi deplasate de câmpul electric în zonele
unde acesta are valori maxime. Se formează, prin gruparea picăturilor, un
„canal de apă” care se alungește până la producerea străpungerii
intervalului dintre electrozi după mecanismul descris în cazul bulelor de
gaz. Picătura de apă se evaporă în final, datorită efectului termic al
descărcării.
Foarte importante sunt, de asemenea, scamele în suspensie care, de
asemenea, vor fi deplasate de câmpul electric în zonele în care acesta are
intensitate maximă. Având în vedere conductivitatea electrică mare a
scamelor (de obicei absorb și apa dizolvată în dielectricul lichid), acestea
vor forma o punte conductoare, deci reducerea izolației sănătoase dintre
electrozi, iar în final străpungerea dielectricului rămas.
În general, prezența impurităților este foarte dăunătoare; astfel, o
pondere a impurităților de 10-4 -10-5 în lichidul electroizolant îi reduce
rigiditatea la jumătate.
7.2.4. Străpungerea dielectricilor solizi

Și în cazul dielectricilor solizi deosebim cele două aspecte ale fenomenului
de străpungere electrică și termică.
a) Străpungerea electrică – este specifică dielectricilor cu pierderi de
polarizare și conducție mici, care nu modifică temperatura acestora.
123
În cazul străpungerii electrice, fenomenul este asemănător cu cel al
gazelor de „lavină” de purtători de sarcină care, de-a lungul canalului ce se
formează, distruge structura materialului.
Temperatura joacă un rol important în mecanismul străpungerii
electrice. Valoarea tensiunii de străpungere depinde de temperatura la care
se află materialul, în sensul că, un material mai cald presupune o energie de
agitație termică mai mare, deci, cantitatea de energie necesară de la câmpul
electric pentru purtătorii de sarcină care dezvoltă fenomenul de străpungere
este mai mică, ceea ce echivalează cu o rigiditate dielectrică a materialului
mai redusă.
La străpungerea electrică, grosimea materialului nu influențează
rigiditatea dielectrică. Acest tip de străpungere este specific materialelor cu
structură monoatomică.
b) Străpungerea termică (electrotermică) – este datorată căldurii
degajate în dielectric de fenomenele de conducție și polarizare.
După cum se știe, pierderile specifice ale celor două fenomene sunt
date de relațiile:
 
P cond  J  E   E
2
(7.9)
P p      E  tg
2
(7.10)
unde:
Pcond – pierderile specifice (pe unitatea de volum) datorate condiției
dielectricului.
σ – conductivitatea electrică a dielectricului;
E – intensitatea câmpului electric;
Pp – pierderile specifice (pe unitatea de grosime a dielectriclui)
datorate polarizării;
ω – pulsația câmpului electric;
ε – permitivitatea electrică a materialului;
tgδ – factorul de pierderi în dielectrici.
Întrucât cele două tipuri de pierderi coexistă la temperaturi de peste
100℃ la care se produce străpungerea termică, predominante vor fi
pierderile datorate conducției electrice, obținându-se, pentru pierderile
totale, o variație exponențială dată de conductivitate:
PW  E   0  exp  T T 0  
2
(7.11)
unde:
σ0 – conductivitatea electrică la temperatura de referință T0 ;
α – coeficientul de variație cu temperatura conductivității electrice.
124
Căldura degajată se transmite spre electrozi, de unde este cedată

mediului:
G
Pc  T T amb  (7.12)
V
unde:
G – conductivitatea termică;
V – volumul dielectricului;
Tamb – temperatura mediului ambiant.
Deci, în funcție de intensitatea câmpului electric, MEI se încălzește
iar căldura eliberată poate fi cedată în mediul exterior, în întregime până se
realizează un echilibru (T1 ), sau parțial pentru câmpuri mai puternice și
atunci, încălzirea materialului crește, cele două cantități de căldură (PW și
P0 ) nu se mai echilibrează niciodată iar materialul se străpunge termic
(Figura 7.5– curba PW (E3 )).
Din Figura 7.5 se vede că, pe măsură ce crește intensitatea câmpului,
temperatura de echilibru crește și ea, până la un punct în care acest
echilibru devine labil (T2 ), cele două puteri egalându-se:
PW  P c (7.13)
Din această condiție se pot determina temperatura (T) și intensitatea
câmpului electric (E), corespunzătoare străpungerii.
P E1  E 2
P
E 1 E 2  E 3 P c T amb 
P W  E 1
PW  E 3 PW  E 2  PW  E 2 
P W  E 1
P c T 
P c  T amb 
T 1 T  K 
T amb T amb T  K 
Tamb T1 T2
Figura 7.6 Influența temperaturii mediului
Figura 7.5 Influența câmpului electric ambiant
125
P E 1  E 1; d 1  d 2
P W  E 1
PW E 2 P c d 1
P c d 2 
Tam b T  K 
Figura 7.7 Influența grosimii dielectricului
Experimental, s-a constatat că tensiunea de străpungere depinde de

mărimile:

U str   (7.14)
    amb
unde:
Φ – o constantă termică de material;
λ – conductivitatea termică a izolantului W/cm·℃ ;
αλ – coeficientul de variație cu temperatura conductivității termice
(cm-1);
σamb – conductivitatea electrică la Tamb .
Deci, din relația (7.14) se vede că Ustr nu poate fi crescut prin
creșterea grosimii dielectricului, ci prin alegerea unui material cu λ – mare,
αλ – mic și σamb – mic. În aceste condiții, rigiditatea va scade, atât la
creșterea temperaturii cât și la majorarea grosimii dielectricului (care
îngreunează schimbul căldurii cu mediul exterior dielectricului), după cum
arată și curbele din Figura 7.6 și respectiv Figura 7.7.
Fenomenele descrise anterior se referă la câmpuri electrice uniforme.
În cazul câmpurilor electrice neuniforme, chiar la tensiuni mici între cei doi
electrozi, apar zone în care intensitatea câmpului electric depășește
rigiditatea dielectrică a materialului și astfel, se produce străpungerea
acestuia.
O observație importantă pe care o reținem aici este realizarea
materialelor dielectrice stratificate din mai multe materiale diferite. Se știe
că materialul cu permitivitatea mai mică va suporta o intensitate a câmpului
electric, mai mare decât cel cu o permitivitate mare. Totuși, din
considerente de rezistență mecanică sau chimică se realizează și materiale
126
stratificate. Pentru eliminarea neajunsurilor de mai sus se procedează astfel:

se realizează materiale compuse din straturi diferite de grosimi cât mai mici
iar apoi se apelează la o tehnologie de impregnare cu lacuri electroizolante
care pătrund în straturi foarte subțiri, îmbunătățindu-se pe ansamblu, foarte
mult, rigiditatea dielectrică a materialului rezultant (de cele mai multe ori
chiar față de cea a materialului de bază). În materialele stratificate apare și
efectul de frânare al mecanismului descărcărilor, din partea straturilor
dielectrice diferite. Reușita este asigurată pe măsură ce straturile folosite
din materialul de bază sunt cât mai subțiri.
7.3. Influența diverșilor factori asupra caracteristicilor

electrice ale izolanților
MEI se caracterizează cu ajutorul a patru mărimi principale în funcție de

care rezultă și calitățile de izolator electric ale materialului respectiv.
Aceste mărimi sunt: rezistivitatea, permitivitatea, factorul de pierderi
și rigiditatea dielectrică.
7.3.1. Influențarea rezistivității electrice (ρ)

Având în vedere valoarea foarte redusă a conductivității MEI, în
comparație cu materialele conductoare, se folosește mărimea inversă a
acesteia, numită rezistivitate electrică:
1
 (7.15)

Rezistivitatea electrică este influențată de o serie de factori, din care
îi prezentăm mai jos pe cei mai importanți.
a) Influența impurităților
Așa cum s-a văzut în Capitolul 3 (3.2.4), conductivitatea unui
dielectric are expresia (3.33):

  C k e W k 2 KT
k
(7.16)
în care Ck depinde de concentrația impurităților; cu cât crește conținutul

impurității respective crește și Ck și deci crește conductivitatea, sau scade
rezistivitatea. De asemenea, rezistivitatea materialului impurificat crește pe
măsură ce razele și masele atomice ale impurităților sunt mai mari.
b) Influența structurii corpului
În dielectricii cu structură ionică, conducția este asigurată în
principal de acești ioni. La aceste structuri, conducția este mai intensă la
127
structurile cristaline cu ioni monovalenți și este foarte redusă în cazul
corpurilor cristaline cu structură moleculară (polietilena, parafina). În cazul
dielectricilor cu structură amorfă, rezistivitatea este în general mare fiind
determinată de compoziția chimică, de conținutul de impurități, de gradul
de polimerizare etc.
c) Influența temperaturii
Pe măsură ce crește temperatura, datorită agitației termice, crește
numărul purtătorilor de sarcină care ies din groapa de potențial și deci
scade rezistivitatea corpului.
d) Influența umidității
Pătrunderea umidității, favorizează apariția ionilor rezultați prin
disocierea impurităților din apă sau a celor solubile în apă din structura
dielectricului, ionii de hidrogen sau oxigen obținuți prin disocierea apei,
toți contribuind la procesul de conducție electrică, diminuând rezistivitatea
de volum (ƍV ) a corpului, mai ales în cazul structurilor poroase. Variații
mult mai importante se produc la rezistivitatea de suprafață (ƍS ) mai ales în
cazul dielectricilor solubili în apă.
e) Influența câmpului electric
Modificarea rezistivității sub acțiunea câmpului electric devine
apreciabilă la câmpuri intense (peste 105 …106 V/m) când crește foarte
mult conducția electronică (vezi domeniul POOL – Capitolul 3, 3.2.2).
7.3.2. Influențarea permitivității dielectrice (ε)

Permitivitatea electrică, caracterizează intensitatea fenomenelor de
polarizare electrică și depinde de mai mulți factori, așa cum se vede în
continuare.
a) Influența câmpului electric
Cum polarizația depinde de intensitatea câmpului electric aplicat
izolației (vezi Capitolul 4) rezultă că, și permitivitatea electrică va lua
valori mari la creșterea câmpului electric ales în cazul materialelor
feroelectrice sau la cele neomogene.
b) Influența frecvenței
Așa cum s-a văzut în Capitolul 4 (punctul 4.4) valori mari ale
permitivității se obțin în jurul frecvențelor de rezonanță specifice fiecărui
tip de polarizare, deci aceasta depinde de mecanismele de polarizare
prezente în materialul respectiv.
128
Pentru corpuri nepolare, permitivitatea este relativ constantă cu
temperatura, excepție făcând temperaturile de schimbare ale stării de
agregare, la care se produc scăderi bruște ale permitivității (Figura 7.8).
La corpurile cu polarizare ionică, permitivitatea crește ușor cu
temperatura, deoarece creșterea agitației termice stimulează deplasarea
ionilor în câmpul electric (Figura 7.9).
La materialele dipolare, mai întâi se produce o creștere a
permitivității datorită „dezghețării” moleculare (Td ), urmată de o scădere
importantă datorată creșterii prea mari a agitației termice a dipolilor
moleculari care nu mai pot fi orientați după câmpul electric (Figura 7.10),
asemănătoare celei de la materialele nepolare.
r r
Solid Lichid Gaz
0 Tt Tv T 0 T
Figura 7.8 Influența temperaturii la Figura 7.9 Influența temperaturii la
corpurile nepolare corpurile cu polarizare ionică
r
0 Td Tt Tv T
Figura 7.10 Influența temperaturii la materialele dipolare
d) Influența presiunii
La dielectricii gazoși, permitivitatea este cel mai puternic influențată
de presiunea (p):
129
 r  1 K  p (7.17)
unde: K – constantă de material.
Și la lichide se observă o dependență liniară a permitivității cu
presiunea, mai ales la temperaturi mai mari.
În cazul solidelor, presiunea influențează permitivitatea doar în
măsura în care acesta produce modificări structurale ale materialului.
e) Influența umidității
Materialele izolante se caracterizează prin valori ale permitivității,
inferioare celei a apei (εr =81). Deci, umezirea materialelor duce la mărirea
permitivității acestora, destul de semnificativ în comparație cu dielectricul
uscat, în măsura în care apa se regăsește ca apă pură și nu apă impurificată
care devine conductoare.
7.3.3. Influențarea factorului de pierdere (tgδ)

După cum s-a văzut în Capitolul 4, pierderile în dielectrici sunt
proporționale cu factorul de pierderi (tgδ). Aceasta, la rândul său suferă o
serie de influențe.
a) Influența câmpului electric
Factorul de pierderi este aproximativ constant cu tensiunea aplicată
până la valoarea corespunzătoare amorsării descărcărilor din vacuolele
materialului (Ua ) după care începe să crească. Când presiunea gazelor din
vacuole a crescut atât de mult încât se sting descărcările (Us ); factorul de
pierderi scade din nou (Figura 7.11).
tg 
0 U  kV
U a U s 
Figura 7.11 Influența descărcărilor parțiale
b) Influența frecvenței
Factorul de pierderi are, în general valori mari pentru frecvențe
apropiate de cele de rezonanță specifice desfășurării mecanismelor de
130
polarizare (Capitolul 4 punctul 4.4) însă apar o serie de abateri de la

variația teoretică, funcție de natura și, mai ales, de structura corpului.
Influența temperaturii asupra factorului de pierderi conține două
aspecte:
- pierderile datorate polarizării dielectricului (pierderi prin histerezis
electric) care prezintă valori maxime specifice fiecărui material (Capitolul
4, Figura 4.11);
- pierderi datorate conducției electrice care apare la o temperatură
mult mai mare decât prima, și la care pierderile prin conducție devin
importante (porțiunea mn a curbei din Figura 4.11).
d) Influența umidității
Umiditatea din izolație intensifică procesul de conducție electrică,
producând deci o creștere a pierderilor prin conducție.
7.3.4. Influențarea rigidității dielectrice (Estr )

Rigiditatea dielectrică reprezintă valoarea maximă a intensității câmpului
electric din material, fără ca în el să apară o perforare (străpungere) ce-l
face inapt de utilizare ulterioară.
Rigiditatea dielectrică este influențată de foarte mulți factori, așa
cum se poate vedea mai departe în acest capitol, în așa măsură încât, dacă
se elimină toate influențele, rigiditatea intrinsecă crește cu cel puțin un
ordin de mărime.
7.3.4.1. Influențarea rigidității dielectricilor gazoși

a) Densitatea relativă a gazului micșorează coeficientul de ionizare α,
deci rigiditatea este mai mare la presiuni ridicate.
b) Temperatura gazului crește agitația termică, deci scade valoarea
câmpului la care dielectricul se străpunge.
c) Distanța dintre electrozi – în câmp electric uniform, rigiditatea
dielectrică este mai mare la distanțe mici.
d) Câmpul electric neuniform – tensiunea de străpungere variază
neliniar cu distanța dintre electrozi și anume: la distanțe mici amorsarea
descărcărilor CORONA este imediat însoțită de străpungerea intervalului,
pe când, la distanțe mari, se deosebesc două valori – prima specifică
descărcărilor CORONA și a doua, mult mai mare, specifică străpungerii
(Figura 7.12).
131
e) Durata aplicării tensiunii – La tensiuni de impuls valoarea tensiunii
de străpungere este mult mai mare decât la tensiunile alternative sau cele
constante(Figura 7.13). Deci, pe măsură ce crește frecvența tensiunii, crește
și Ustr .
f) Polaritatea tensiunii are influență mai ales în cazul câmpurilor
neuniforme (Figura 7.14).
U str d U str
Străpungere
Câmp slab
neuniform Desc. CORONA
Câmp
puternic
neuniform
0 d m t s
Figura 7.12 Câmpul electric neuniform Figura 7.13 Durata aplicării tensiunii
U str 



0
d m
Figura 7.14 Polaritatea tensiunii
7.3.4.2. Influențarea rigidității dielectricilor lichizi

a) Presiunea, deși favorizează absorbția de gaze, îngreunează
formarea canalelor de gaz, sau vapori și în ansamblu se obține o rigiditate
bună.
b) Temperatura, crescând, ușurează formarea canalelor de gaz și
vaporizarea apei, deci rigiditatea scade.
132
c) Distanța dintre electrozi – la distanțe mici, rigiditatea crește foarte

mult, și de aceea MEI lichide se utilizează pentru impregnarea celor solide.
d) Câmpul electric neuniform are o influență asemănătoare cu cea de
la gaze.
e) Frecvența tensiunii – ca și la gaze, rigiditatea crește cu frecvența
dacă pierderile în dielectric nu determină creșterea temperaturii care așa
cum s-a arătat, favorizează străpungerea termică.
7.3.4.3. Influențarea rigidității dielectricilor solizi

La MEI solide, influențarea condițiilor de serviciu este mai complexă ca la
cele lichide și gazoase.
a) Grosimea izolației reduce rigiditatea, favorizând străpungerea
termică cu excepția solicitărilor de impuls.
b) Tipul materialului în straturi subțiri, izolațiile stratificate din folii,
plăci de mică și hârtie impregnată în ulei, rezistă la intensități ale câmpului
electric de 106 V/cm.
c) Temperatura mediului influențează foarte mult comportarea MEI
solide, mai ales când acestea se află în zona echilibrului labil (Figura 7.5,
Figura 7.6, Figura 7.7).
d) Durata solicitării numai câmpurile de durata minutelor sau orelor
pun în evidență străpungerea termică. În cazul aplicării unui impuls de
tensiune, se pune în evidență doar aspectul electric al străpungerii.
7.4. Clasificarea materialelor electroizolante
Clasificarea MEI se face după mai multe criterii. După starea de agregare,
se deosebesc MEI: gazoase, lichide și solide. La rândul lor materialele
dielectrice solide se împart în materiale organice și anorganice, în funcție
de compoziția chimică. Din punct de vedere al proprietăților termice,
materialele solide se mai împart în: termoplaste și termorigide.
7.4.1. Clasificarea MEI după starea de agregare
7.4.1.1. Materiale dielectrice gazoase

În funcție de natura și caracteristicile lor, gazele se folosesc ca: izolanți
electrici, medii de răcire sau medii de protecție împotriva coroziunii.
133
7.4.1.1.1. Aerul
Ca izolant sau impuritate, acesta se află în construcția tuturor
echipamentelor electrice. Rigiditatea acestuia este relativ redusă (32 kV/cm)
și depinde de: presiune (Figura 7.15), umiditate și temperatură.
Acesta este folosit mai ales în construcția condensatoarelor și
întrerupătoarelor (în vid sau aer).
E str
 kV 
 cm 
 
0 Pc p  atm 
Figura 7.15 Rigiditatea aerului în funcție de presiune
7.4.1.1.2. Azotul
Se utilizează în locul aerului, pentru a evita fenomenele de oxidare,
împiedicând pătrunderea umidității în izolație. Are o rigiditate mai bună
decât a aerului (50…60 kV/cm).
7.4.1.1.3. Hidrogenul
Datorită valorii mari a conductivități termice, căldurii specifice și
coeficientului de transmitere al căldurii, precum și densității sale reduse,
hidrogenul este utilizat în special în construcția mașinilor electrice mari ca
mediu de răcire, luându-se măsuri speciale de prevenire a exploziilor (aerul
nu trebuie să pătrundă în mașină).
7.4.1.1.4. Hexafluorura de sulf (SF6 )

Acesta este un gaz inert, neinflamabil, din categoria gazelor electronegative
(deci reacționează ușor cu electronii liberi), fiind folosit mai ales cu scopul
de stingere a arcului electric din întrerupătoare. Prin sulful pe care-l
conține, hexafluorura de sulf atacă materialele active (Cu, Al, Fe).
134
7.4.1.1.5. Alte gaze

Argonul, Neonul, Heliul se utilizează pentru lămpi cu incandescență sau cu
descărcări în gaze.
Amoniacul și clorura de metil – se utilizează pentru frigiderele cu
absorbție.
7.4.1.2. Materiale dielectrice lichide
7.4.1.2.1. Uleiuri minerale

Se obțin prin distilarea fracționată a petrolului, iar proprietățile lor depind
atât de compoziția chimică cât și de condițiile de exploatare.
Uleiuri de transformator
Se utilizează în transformatoare ca izolanți și medii de răcire iar în
întrerupătoare ca izolanți și medii de stingere ale arcurilor electrice.
Acestea sunt materiale nepolare (εr =2,2…2,4). Permitivitatea (εr ) relativă
scade ușor cu temperatura, factorul de pierdere (tgδ) crește cu temperatura,
iar rigiditatea dielectrică crește la început ca apoi să scadă cu temperatura
(Figura 7.16).
E str E str
r tg
tg
r
0 T  K 
Figura 7.16 Rigiditatea uleiului de transformator în funcție de temperatură
Uleiul de cablu și de condensator

O caracteristică fundamentală a acestuia este vâscozitatea care trebui să fie
mică la temperatura de impregnare (circa 120…130˚C) și cât mai mare la
cea de lucru (circa 40…50˚C). Acesta are pierderi reduse (tgδ=10-4…10-3)
și rezistivitate mare (ρV=1016Ωꞏm).
135
7.4.1.2.2. Uleiuri sintetice
Acestea tind să înlocuiască uleiurile minerale datorită calităților pe care le
au: sunt neinflamabile, neoxidabile, stabile din punct de vedere chimic și
electric, deci au o durată de viață mai mare
Uleiurile clorurate (ASKAREL, SOVOL, CLOPHEN) sunt substanțe

polare. Acestea au vâscozitate mai mare decât uleiurile minerale, dar
absorbție de apă mai redusă. Se utilizează mai ales în fabricarea
condensatoarelor cu hârtie, având εr mare.
Uleiuri fluorurate nu ard și nu prezintă pericol de explozie. Nu
produc gaze toxice și nu atacă lacurile electroizolante cu care vin în
contact. Sunt foarte scumpe, fiind utilizate în construcția transformatoarelor
speciale.
Uleiuri siliconice au proprietăți asemănătoare uleiurilor minerale,
absorbție de apă redusă și temperatură de inflamabilitate mai mare. Acestea
se utilizează în construcția transformatoarelor speciale, pentru ungerea
mecanismelor din mase plastice, a matrițelor pentru turnarea rășinilor
sintetice.
7.4.1.3. MEI solide
7.4.1.3.1. Materiale organice micromoleculare

Cerurile au rezistență mecanică redusă, temperatură de topire mică,
higroscopicitate și conductivitate termică slabă. Se deosebesc două grupe
de ceruri:
- naturale: ceara de albine, de carnauba, montană;
- minerale: cerezina, parafina, vaselina, azocherita.
Acestea se utilizează ca materiale de impregnare pentru
condensatoare precum și masă de umplere a manșoanelor cablurilor și
cutiilor terminale.
Bitumurile și asfalturile. Sunt amestecuri de hidrocarburi conținând
și mici cantități de sulf. Acestea se folosesc la fabricarea lacurilor de
impregnare, a compundurilor de impregnare, ca masă de umplere.
7.4.1.3.2. Materiale organice macromoleculare

a) Rășinile naturale sunt amestecuri complexe de acizi rășinoși și
hidrocarburi cu proprietăți electrice foarte bune:
- sellacul se utilizează în elaborarea lacurilor de lipire și emailare;
136
- colofoniul se obține prin distilare din rășina coniferelor, după

eliminarea terebentinei. Ca MEI se folosește la impregnarea și umplerea
manșoanelor de legătură și a cutiilor terminale;
- chihlimbarul este cea mai dură rășină naturală și este folosit în
construcția aparatelor de măsură de mare precizie.
b) Rășinile sintetice sunt cele mai răspândite în aplicațiile industriale.
La rândul lor, aceste rășini se pot clasifica în trei mari grupe: de
polimelizare, de policondensare și de poliadiție, funcție de reacția chimică
de obținere. De asemenea, funcție de proprietățile termomecanice deosebim
rășini termoplaste și termorigide, iar funcție de comportarea față de câmpul
electric, rășini polare și nepolare.
Rășinile de polimerizare sunt substanțe cu macromolecule liniare
deci termoplaste, cu absorbție redusă de apă și proprietăți dielectrice foarte
bune. Din această categorie fac parte:
- Policlorura de vinil (PVC);
- Polietilena (PE);
- Polistirenul (PS);
- Politetrafluoretilena (PTFE);
- Rășinile acrilice – polimeri ai acidului acrilic și metacrilic.
Rășinile de policondensare. Unele dintre acestea au molecule liniare
și sunt termoplaste iar altele au molecule spațiale și sunt termorigide. Sunt
materiale higroscopice și au proprietăți dielectrice mai slabe ca rășinile de
polimerizare. Din această grupă fac parte:
- Fenoplastele sau bachelitele și novolacurile;
- Aminoplastele;
- Poliamidele (NOMEX);
- Poliesterii (bastafan, mylar).
Rășinile de poliadiție
Rășinile epoxidice sunt polimeri termorigizi. Acestea aderă foarte
bine la suprafețele metalice, ceramice, mase plastice. Sunt neimflamabile,
rezistente la curenți de scurgere și acțiunea agenților chimici. Au stabilitate
termică bună iar proprietățile mecanice și electrice depind de temperatură.
Rășinile epoxidice se utilizează ca:
- rășini de turnare – la cutii terminale, încastrări aparate, camere de
stingere, izolatoare de înaltă tensiune;
- rășini de presare – izolații de crestătură pentru mașini electrice;
- rășini de impregnare – pentru materiale stratificate și izolația
mașinilor electrice;
- rășini de lipire – la emailarea conductoarelor.
137
Poliuretanii se utilizează la izolarea cablurilor sub formă de folii, la
fabricarea lacurilor de impregnare, a elastomerilor.
c) Materialele pe bază de celuloză
Celuloza este o substanță polară cu molecule liniare cu permitivitate
mare εr =6…7 și pierderi mari (tgδ=0,005…0,01). În timp, proprietățile
acesteia sunt modificate de acțiunea oxigenului și a căldurii care contribuie
la procesul de depolimerizare a lanțurilor moleculare lungi. Pentru
reducerea higroscopicității și îmbunătățirea caracteristicilor dielectrice
precum și a stabilității chimice și termice, celuloza se impregnează cu
lichide și mase electroizolante minerale sau sintetice. Celuloza este foarte
utilizată în sistemele de izolație a echipamentelor electrice sub formă de
hârtie, carton (preșpan), fire și țesături, fiind ieftină și ușor de prelucrat.
Firele și țesăturile se obțin din bumbac, mătase naturală sau artificială.
d) Materialele pe bază de cauciuc
Acestea sunt materiale cu elasticitate mare. Se prezintă sub formă de
cauciuc natural și sintetic și se utilizează pentru: izolarea conductoarelor și
cablurilor dar nu direct pe materialul activ (Cu, Al, Fe), realizarea
diferitelor piese izolante (covoare electroizolante, cizme de protecție,
mănuși etc.), benzi și laminate pentru izolații și pentru impregnarea
țesăturilor.
Proprietăți asemănătoare cauciucurilor au și elastomerii – polimerii
cu forțe moleculare slabe ce-i fac să revină încet la forma inițială după
deformare. Elastomerii se folosesc pentru realizarea garniturilor de etanșare
în sistemele de izolație fluide.
e) Sticlele
Acestea sunt materiale dure, casante, transparente, nehigroscopice,
cu proprietăți electrice bune care depind de compoziție. Au conductivitate
termică redusă. Se utilizează ca:
- sticle pentru condensatoare, sub forma unor filme subțiri sau benzi
de mare rigiditate dielectrică;
- sticle pentru izolatori electrici;
- fibre de sticlă pentru izolarea condensatoarelor;
- țesături de sticlă, impregnate (sticlostratitex);
- hârtie de sticlă;
- fibre de sticlă pentru transmisia optică a informației (fibre optice);
- izolații de trecere, prin sintetizarea pulberii presate de sticlă la rece.
138
7.4.1.3.3. Materiale anorganice

Materialele anorganice joacă un rol important în realizarea sistemelor de
izolație, mai ales datorită stabilității lor termice bune, rezistenței la acțiunea
radiațiilor și a microorganismelor precum și a descărcărilor parțiale. Se
utilizează de obicei împreună cu materialele organice.
a) Materialele pe bază de ceramică
Aceste materiale se obțin din argilă sau steatită, la care se adaugă
fondanți (feldspat, marmură) și degresanți SIO2 , MgO . După formarea
prin presare a piesei respective urmează uscarea, prelucrarea, arderea la
900˚C, glazurarea și apoi o nouă ardere la 1400 ÷ 1500˚C. Aceste materiale
au rezistență foarte mare la acțiunea arcului electric și practic nu prezintă
fenomenul de îmbătrânire. În funcție de domeniul de utilizare se realizează
trei categorii de ceramică: pentru instalații electrice în general, pentru
condensatoare și pentru temperaturi înalte.
b) Materialele pe bază de mică
Mica este un material cristalin, care face parte din grupa silicaților de
aluminiu. Varietățile cele mai utilizate sunt:
- muscovitul;
- flogopitul;
- mica sintetică.
Materialele uzuale, bazate pe mică sunt:
- hârtia de mică se obține prin dezintegrarea deșeurilor de mică în
particule foarte fine și dispunerea acestora sub forma unor structuri
asemănătoare celor de hârtie celulozică;
- micanitele obținute din straturi de hârtie de mică sau mică foiță,
lipite cu lacuri de lipire la presiuni și temperaturi mari;
- micafoliile se obțin din hârtie de mică sau foiță de mică, lipite cu
lianți pe bază de șellac, poliesteri sau siliconi, pe un suport de hârtie sau
țesătură de sticlă;
- micabenzile se obțin la fel ca micafoliile, țesătura aflându-se însă
pe ambele părți ale materialului.
De menționat că, datorită proprietății de clivaj a micii (straturile se
desfac cu ușurință unele față de altele), proprietățile dielectricilor sunt mult
mai bune în cazul direcțiilor perpendiculare pe straturi și nu în lungul
planurilor de clivaj.
c) Alte materiale anorganice
- Azbestul se utilizează în principal datorită rezistenței lui la
temperaturi mari (până la 800˚C) iar ca izolator, numai impregnat.
139
- Rocile electroizolante marmura, ardezia, talcul, se folosesc la
tensiuni și frecvențe reduse.
7.4.1.3.4. Materiale organice combinate cu cele anorganice –

siliconii
Materialele siliconice sunt compuși organici ai siliciului care îmbină
atât proprietățile bune ale materialelor organice cât și ale celor anorganice.
Au proprietăți electrice și termice deosebite, putând funcționa timp
îndelungat la temperaturi de 200˚C. Acestea se prezintă sub formă de
uleiuri și unsori siliconice, cauciucuri siliconice și rășini siliconice.
Aplicația cea mai importantă o au lacurile siliconice care conferă
țesăturilor de sticlă, azbest și mică uniformitate, flexibilitate și
nehigroscopicitate. Se utilizează și ca materiale izolatoare (cabluri,
conductoare ce lucrează la temperatură).
7.4.2. Clasificarea MEI după stabilitatea termică

Anduranța (durata de viață) izolației echipamentelor electrotehnice este
influențată de mai mulți factori, dintre care cel mai important este
temperatura.
Clasificarea materialelor și sistemelor de izolație după stabilitatea
termică, respectiv valoarea limită a temperaturii admise, se face luând în
considerație condițiile normale de exploatare ale produsului respectiv,
pentru obținerea unei durate de serviciu normale, corespunzătoare.
Stabilitatea termică a unui MEI este capacitatea acestuia de a
îndeplini funcțiile pentru care este utilizat în condițiile de solicitare termică
din serviciu, un timp comparabil cu cel calculat pentru durata de serviciu
normală a produsului electrotehnic în care este utilizat.
Conform prescripțiilor din norma CEI 85/1984, MEI și sistemele de
izolație folosite în construcția mașinilor electrice, a transformatoarelor, a
aparatelor electrice și a altor produse electrotehnice, se clasifică după
stabilitatea termică în următoarele clase termice de izolație:
140
CLASA TERMICĂ TEMPERATURA (℃)

Y 90
A 105
E 120
B 130
F 155
H 180
200 200
220 220
250 250
Temperaturile superioare celei de 250℃ se stabilesc la intervale de

25℃ și atribuirea claselor termice se face în mod corespunzător.
După cum se prezintă în literatura de specialitate, clasele termice
încep cu materialele pe bază de cauciuc și celuloză apoi combinații între
materiale organice și anorganice, după 155℃ folosindu-se numai materiale
anorganice.
141
CAPITOLUL 8:
MATERIALE CONDUCTOARE
Materialele conductoare sunt cele care se caracterizează prin valori ale
conducției electrice mai mari de 107…108 s/m și care, conform teoriei
benzilor de energie, prezintă benzi de valență ce au doar jumătate din
nivelurile energetice ocupate cu electroni, cum este cazul metalelor
monovalente, sau suprapuneri ale benzilor de valență și de conducție, cum
este cazul materialelor bivalente.
Procesul de conducție este legat de existența unor mișcări dirijate a
purtătorilor de sarcină (electroni sau ioni) din masa corpului.
Conductivitatea de tip electronic cu valori mult mai mari decât cea ionică,
este caracteristică îndeosebi metalelor în stare solidă sau lichidă precum și
grafitului, ce constituie principalele materiale conductoare utilizate în
electrotehnică.
8.1. Efecte specifice materialelor conductoare
Teoriile conducției electrice au arătat că metalele au cea mai mare

conductibilitate la temperaturi joase și în stare cât mai pură. S-a constatat
că rezistența electrică a metalelor nu este nulă, datorită următorilor factori:
vibrațiile rețelei, defectele sau impuritățile din rețeaua cristalină. La
conductoarele pure, vibrațiile rețelei constituie factorul determinant,
explicându-se astfel de ce rezistența acestora scade spre zero, atunci când
temperatura tinde către 0°K. Când temperatura scade, amplitudinea
vibrațiilor scade, micșorându-se în același timp și numărul ciocnirilor
neelastice ale electronilor cu vibrațiile rețelei cristaline.
Datorită faptului că există o dependență între durata de relaxare și
temperatură, rezistivitatea materialelor conductoare este și ea funcție de
temperatură. Astfel pentru intervale mici de temperatură se poate scrie:

    0 1    (8.1)
unde:
ρθ și ρ0 - rezistivitatea la temperatura θ respectiv 0
αρ - coeficientul de variație a rezistivității cu temperatura.
Pe lângă conductivitate și rezistivitate mai amintim și alte
caracteristici ale materialelor conductoare: efectele termoelectrice,
galvanice, termomagnetice și cele termorezistive precum și cele
electrochimice.
8.1.1. Efectul Seebeck

Efectul Seebeck constă în producerea unei forțe termoelectrice într-un
sistem de conductoare metalice diferite, aflate la temperaturi diferite.
Considerând un circuit (Figura 8.1) format din două metale diferite M și N,
cu punctele de contact la temperaturile T1 ≠T2 , ca urmare a efectului
Seebek, apare o tensiune termoelectromotoare UMN , a cărei valoare se
determină cu relația:
T2
U MN  T  MN  dT (8.2)
1
unde: αMN - coeficient de proporționalitate, care depinde de natura celor

două materiale.
Aplicația cea mai importantă a acestui efect o constituie termocuplul,
utilizat ca traductor de temperatură.
8.1.2. Efectul Peltier

Efectul Peltier constă în degajarea sau absorbția unei cantități de căldură la
trecerea unui curent electric prin suprafața de contact a două conductoare
formate din metale diferite M și N (Figura 8.2).
Această căldură se numește căldură Peltier și este proporțională cu
mărimea sarcinii electrice ce trece printr-un contact:
dQ MN   MN  d q   MN  I  dt   NM  I  dt (8.3)
unde: πMN și πNM poartă numele de coeficient Peltier:
 MN   M   N 
144
Capitolul 8 Materiale conductoare
I
M N E
N
T1 T2
(πM-πN)I (πM-πN)I
I
N V N
M
Figura 8.1 Efectul Seebeck Figura 8.2 Efectul Peltier
8.1.3. Efectul Thompson

Constă în degajarea sau absorbția unei cantități de căldură la trecerea unui
curent electric printr-un conductor omogen în care există un gradient de
temperatură. Căldura Thompson QT este proporțională cu intensitatea
curentului și cu gradientul de temperatură grad T:
QT  qT  I  gradT (8.4)
unde: qT - coeficient de proporționalitate
Efectul Thompson este pozitiv, dacă se degajă căldură când curentul
trece prin conductor prin zone cu T1 >T2 și este negativ dacă se absoarbe
căldură când trece prin zone cu T1 >T2 .
8.1.4. Efectul Hall

Constă în apariția unei tensiuni electromotoare EH perpendiculare pe
direcția unui curent de intensitate I, care străbate un conductor de secțiune
b×d și care este situat într-un câmp magnetic de inducție B (Figura 8.3).
Expresia acestei tensiuni este:
1
E H  RH  B  I  (8.5)
d
unde:
RH - constanta lui Hall
d - grosimea materialului
În funcție de semnul constantei RH , deosebim: efectul Hall normal,
când RH >0 (Au, Ag, Cu) și efectul Hall anormal, când RH <0 (Cd, Be, Ir).
145
În aceleași condiții, odată cu tensiunea Hall poate să apară și o
diferență de temperatură ∆T între aceleași fețe, fenomen cunoscut sub
numele de efect Ettingshausen (Figura 8.4):
1
T  p  I  H  (8.6)
d
unde: p - coeficient Ettingshausen
 CALD
d d
EH I
I
RECE b
 b
 
B H
Figura 8.3 Efectul Hall Figura 8.4 Efectul Ettingshausen
8.1.5. Efecte termomagnetice

Dacă în locul curentului electric, conductorul este parcurs de un curent
caloric Q, poate apărea o diferență de potențial electric (Figura 8.5),
fenomen cunoscut sub numele de efect Nernst-Ettingshausen.
Dacă apare o diferență de temperatură transversală (Figura 8.6),
fenomenul este cunoscut sub numele de efect Righi-Leduc.
 CALD
U Q
Q
 RECE
 
B B
Figura 8.5 Efectul Nernst-Ettingshausen Figura 8.6 Efectul Righi-Leduc
146
8.1.6. Efectul magnetorezistiv

Constă în modificarea rezistenței unui conductor străbătut de un curent
electric, în prezența unui câmp magnetic, conform relației:
  B2
 (8.7)
 1  B2
unde:
ρ - rezistivitatea electrică a conductorului
α și β - constantele de material.
8.2. Influența diverșilor factori asupra proprietăților

materialelor conductoare
8.2.1. Influența temperaturii

La temperaturi foarte joase, materialele conductoare, devin
supraconductoare, adică rețeaua cristalină a acestora este perfect
transparentă pentru fascicolul de electroni. Dacă temperatura crește agitația
termică a particulelor rețelei cristaline, ea devine importantă, influențând
astfel mișcarea electronilor prin împrăștierea acestora în rețeaua cristalină,
și, deci, reducând conductivitatea (σ) materialului.
Datorită proporționalității dintre agitația termică și temperatură,
dintre împrăștierea electronilor și agitația termică, precum și dintre
rezistivitatea corpului și gradul de împrăștiere, se poate trage concluzia că
rezistivitatea electrică (ρ) a unui conductor este proporțională cu
temperatura acestuia:
 T    T 0  1    T T T 0   (8.8)
unde:
T0 - temperatura de referință (de obicei 293°K);
σρ (T) - coeficientul de variație a rezistivității cu temperatura.
De asemenea, temperatura influențează și rezistența mecanică a
materialelor conductoare care își pierd elasticitatea odată cu creșterea
temperaturii de lucru.
8.2.2. Influența impurităților

Impuritățile din rețeaua cristalină a metalelor conductoare produc o
împrăștiere suplimentară a mișcării electronilor liberi, ceea ce duce la o
147
reducere a duratei de relaxare a acestora cu τi (durata de relaxare a
impurității i). Se obține pentru rezistivitatea electrică expresia:
*
1 n 1 
  m0 2       T   r (8.9)
N 0 q 0  i 1  i 
unde:
m*0 - masa efectivă a electronului;
N0 - densitatea de electroni pe unitatea de volum;
q0 - sarcina electronului;
τ ‐ durata de relaxare a electronului în lipsa impurităților;
n ‐ numărul speciilor de impurități;
ρT - rezistivitatea corespunzătoare a vibrațiilor termice ale rețelei
aflate la temperatura T;
ρr - rezistivitatea reziduală, depinzând de natura și conținutul
impurităților.
Deci, impurificarea materialelor conducătoare duce la creșterea
rezistivității indiferent de conductivitatea impurităților prezente, iar la
T=0°K rezistivitatea nu este nulă, având valoarea ρ=ρr (Figura 8.7).
O situație foarte des întâlnită o constituie procesul de aliere a
materialului conducător de bază cu diverse alte elemente, operație care
urmărește, mai ales, creșterea rezistivității electrice sau a caracteristicilor
mecanice. Există trei tipuri de produse ce pot rezulta în urma operației de
aliere:
 Soluțiile solide, care se obțin când metalul de impuritate este
solubil în cel de bază în orice proporție (dacă metalele componente au
același sistem de cristalizare și dimensiuni atomice apropiate, substituindu-
se unele pe altele - Figura 8.8) sau limitat (dacă dimensiunile atomice ale
impurităților sunt mult mai mici decât cele ale materialului de bază,
pătrunzând în interstițiile acestora - Figura 8.9).
Rezistivitatea soluțiilor solide variază în procentul de impurificare,
având un maxim când cele două elemente se află în aceeași proporție
(Figura 8.10).
148

m  Cu  3% Ni B A
Cu  2% Ni
Cu  1% Ni
r
0 T  K 
Figura 8.7 Variația rezistivității în

funcție de T și impurități Figura 8.8 Substituția atomilor cu impurități
B
B
A CONCENTRATIE
100% A 50% A 0% A
0% B 50% B 100% B
Figura 8.9 Substituția atomilor cu
impurități Figura 8.10 Variația rezistivității soluțiilor solide
 Compușii intermetalici se obțin atunci când materialele de aliere au

proporții foarte bine stabilite, rezultând materialele cu caracteristici
mecanice superioare (duritate mare, plasticitate redusă, punct de topire
mare).
 Amestecurile eutectice (mecanice) se obțin din metale insolubile
unul în altul, prezentând o structură eutectică: cristalele mari ale unuia din
compuși sunt înecate într-un amestec format din cristale mici ale ambilor
compuși.
8.2.3. Influența stării de agregare

În general, prin topirea unui metal, rezistivitatea crește. Aceasta se
datorează faptului că mișcarea electronilor liberi este puternic frântă din
149
cauza distrugerii rețelei cristaline. De aceea curbele de variație a
rezistivității cu temperatura prezintă un salt brusc în dreptul punctului de
topire (Figura 8.11).

 m
Al
Au
T  K 
Figura 8.11Curbele de variație a rezistivității cu temperatura
8.2.4. Influența solicitărilor mecanice

Solicitările mecanice care provoacă deformări ale rețelei cristaline modifică
și conductivitatea metalelor.
Astfel, deformările elastice modifică rezistivitatea electrică după cum
urmează:
   0  1     m  (8.10)
unde:
ρ0 - rezistivitatea materialului nesolicitat
α - constanta mecanică de variație a rezistivității
±σm - solicitarea mecanică specifică (comprimare și respectiv
întindere).
O altă solicitare mecanică întâlnită la conductoare este deformarea
plastică prin laminare, forjare sau trefilare, care, deși conferă materialului
astfel prelucrat calități mecanice și tehnic-constructive, duce la defectarea
rețelei cristaline și, deci, la reducerea conductivității electrice.
8.2.5. Influența tratamentelor termice

Creșterea temperaturii metalelor conductoare are drept consecință o
rearanjare a atomilor rețelei cristaline, deci o recristalizare. În urma
tratamentului de recristalizare, se mărește conductivitatea electrică dar
scade și rezistența mecanică. Acest fenomen apare chiar și nedirijat, în
timpul funcționării: de exemplu scurtcircuitele din instalațiile electrice
creează o încălzire locală a conductoarelor care poate atinge temperatura de
recristalizare.
150
8.3. Coroziunea metalelor conductoare
Coroziunea este fenomenul de distrugere, parțială sau totală, în urma unor

reacții chimice și electrochimice care au loc prin interacțiunea metalelor
conductoare cu mediu înconjurător. Coroziunea se produce într-un mediu
dat, din cauza instabilității termodinamice a metalului în raport cu forma sa
oxidativă. Metalele supuse coroziunii au un nivel energetic ridicat,
deoarece, pentru obținerea lor din minereuri, s-a cheltuit o cantitate
importantă de energie. Deci, procesele de coroziune reprezintă fenomene
naturale care tind să reducă metalele în starea lor inițială (oxizi, sulfați etc.)
corespunzătoare unei stări energetice mai coborâte.
Foarte mulți sunt factorii care contribuie la accelerarea fenomenului
de coroziune:
 creșterea temperaturii: o creștere cu 10℃ duce la o accelerare a
reacțiilor chimice de coroziune de 2…3 ori;
 creșterea umidității grăbește în general procesele de coroziune, mai
ales când apare fenomenul de condens pe suprafețele rugoase sau acoperite
cu substanțe higroscopice poluante;
 creșterea concentrației de substanțe corozive: mai ales NaCl în
mediu marin și SO2 în cel urban, iar pe platformele industriilor chimice mai
apar și substanțe specifice activității acestora;
 creșterea duratei de expunere: de obicei încercările accelerate se fac
prin expunerea metalului în condiții normale de coroziune, un timp mai
îndelungat decât cel de exploatare. Totuși, fierul expus permanent în apă, se
corodează mai greu decât atunci când este expus, alternant, cu o atmosferă
industrială;
 prezența tensiunii sau curentului amplifică fenomenul de coroziune;
 solicitările mecanice modifică structura cristalină volumetrică sau
superficială, deci vor favoriza mecanismul de coroziune;
 variațiile periodice de temperatură: practic, foarte puține metale
(Au, Pt, Ag) sunt perfect rezistente la coroziune, însă utilizarea lor este
limitată din cauza prețului foarte ridicat. De aceea, pentru materialele
conductoare, se iau măsuri de protecție anticorozivă care, de fapt, se împart
în două mari grupe: reducerea agresivității mediului înconjurător și mărirea
rezistenței la coroziune a materialului.
În ceea ce privește prima grupă de măsuri, aceasta constă în folosirea
unor inhibitori fizici sau chimici.
151
În ceea ce privește creșterea rezistenței la coroziune a metalelor
conductoare, acestea se realizează prin diverse tehnici de acoperire a
materialelor de bază.
8.3.1. Fizica fenomenului de coroziune

Prin acțiunea combinată a diverșilor agenți externi, cum ar fi aerul,
umezeala, diversele substanțe chimice, se modifică suprafața și aspectul
metalului conductor, iar când această acțiune este puternică, metalul este
corodat intens și devine impropriu utilizării.
Coroziunea metalelor conductoare este de două tipuri: chimică și
electrochimică.
Coroziunea chimică se produce din cauza afinității dintre metal și
unele gaze uscate, cum ar fi: O2 , SO2 , H2 , CO, CO2 , SH2 sau lichide rău
conductoare de electricitate (alcool, benzină, benzol). Aceste substanțe
provocă modificări ale metalului, manifestate prin pierderi de metal prin
dizolvarea părților componente, mărirea sau reducerea masei totale a
materialului, formarea în porii materialului a unor săruri cristalizate ce
determină dezagregarea materialului.
Coroziunea chimică depinde de următorii factori: natura materialului,
natura mediului coroziv, durata de contact material-mediu. Factorul cel mai
agresiv este oxigenul care produce o reacție de oxidare:
nMe  mO  Me nO m (8.11)
Oxigenul absorbit din aer de metale se scindează în molecule de O2
care, prin ciocniri cu atomii de metal, formează primul strat molecular de
oxid. Se definește un coeficient de volum al peliculei de oxid:
V oxid
K (8.12)
V metal
În funcție de valorile lui K se disting următoarele cazuri:
 K<1, pelicula de oxid este poroasă și neprotectoare, fapt ce
determină corodarea continuă a metalului, deci creșterea peliculei de oxid
în timp;
 1 < K <1,5, pelicula este compactă, cu bune proprietăți protectoare;
 K >1,5, pelicula este compactă, dar cu puternice tensiuni interne,
ceea ce conduce la exfolierea acesteia.
152
Intensitatea coroziunii
Oțel-carbon
Oțel crom-nichel
T[°K]
Figura 8.12 Dependența de temperatură a coroziunii chimice
Dependența de temperatură a coroziunii chimice este accentuată la

temperaturi mari, fiind mai intensă la metalele nealiate (Figura 8.12).
Coroziunea electrochimică se caracterizează prin apariția unei reacții
electrochimice care implică un transfer de ioni și electroni la interfața
conductor – soluție electrolitică, sub influența unei diferențe de potențial
electric.
Procesul de coroziune electrochimică se constituie din două feluri de
reacții ce au loc pe suprafața metalului:
 o reacție de oxidare a metalului: Me ⟶Men+ +ne;
 o reacție de reducere, prin preluarea electronilor rămași în faza
metalică, la trecerea ionilor în soluție, de către un acceptor de electroni
existent în această soluție.
Esența procesului de coroziune electrochimică constă în faptul că
atomii care se află în rețeaua cristalină a metalului, la contactul cu soluția
electrolitului, trec în aceasta sub formă de ioni, lăsând în metal o cantitate
echivalentă de electroni.
Trecerea atomilor și dizolvarea lor în electrolitul lichid depinde de
mărimea potențialului electrolitic normal (electrochimic), care reprezintă
tensiunea electrică normală la limita separării metalului solid de electrolit,
pentru a împiedica trecerea ionului de metal în soluție. Potențialele
electrochimice se măsoară în raport cu cel al hidrogenului luat ca referință.
Astfel, metale cum sunt: Al, Fe, Ni, Cd, Zn, Sn au potențialele negative,
iar: Cu, Au, Ag, Pt au potențialele pozitive. Electrolitul provine din
dizolvarea în picăturile de apă, condensate pe suprafața metalului, a
diverselor substanțe chimice din atmosferă.
Prin cufundarea a două metale diferite, aflate în contact, într-un
electrolit oarecare, se formează o pereche galvanică (pilă electrică) datorită
153
diferenței de potențial electrochimic ce declanșează procesul de dizolvare a
metalului cu potențial mai mic.
În funcție de condițiile de desfășurare se întâlnesc următoarele tipuri
de coroziune electrochimică: în atmosferă, în electroliți, acizi, bazici sau
săruri și coroziunea de contact (exemplu Fe și Cu).
8.3.2. Protecția anticorozivă a suprafețelor conductoare

Așa cum s-a putut vedea ṣi mai sus, protecția suprafețelor metalice se poate
face fie prin influența mediului ambiant, fie prin realizarea unui strat
protector pe suprafața metalelor. Stratul protector se obține fie prin diverse
tratamente chimice ale suprafeței, fie prin acoperirea cu un strat protector,
metalic sau nemetalic.
Însă, înainte de a trece la operația de acoperire se impune o pregătire
a suprafețelor cu scopul eliminării pe cale mecanică a bavurilor,
neregularităților, oxizilor și altor impurități (sablare, frecare cu perii etc.),
sau prin procedee fizico-chimice (decapare cu soluții acide, alcaline sau
degresarea cu solvenți etc.).
În continuare sunt prezentate câteva procedee de protecție
anticorozivă a suprafețelor conductoare.
a. Acoperirea galvanică se face într-o baie de electrolit
corespunzătoare, la tensiuni de câțiva volți și densități de curent între 0,5 și
10 A/dm2 . Masa metalului necesar acoperirii se determină cu relația:
m  A I t  g (8.13)
unde: A – echivalentul electrochimic al substanței, în g/A,H;
I – curentul, în A;
t – durata electrolizei, în h.
Ca elemente de acoperire galvanică se folosesc: Al, Ag, Au, Cd, Co,
Cr, Ni, Sn, Zn, W.
b. Acoperirea prin cufundare constă în cufundarea materialului de
acoperit într-o baie ce conține metal pentru acoperire, topit.
c. Acoperirea prin difuzie se face la temperaturi înalte, în prezența
unor săruri, când elementul protector pătrunde prin difuziune în metalul
tratat (alitare, când se folosește aluminiu sau sherardizare, când se folosește
Zn).
d. Acoperirile cu substanțe nemetalice constau în utilizarea unor
materiale anorganice sau organice (oxizi, silicați, lacuri) care conferă
proprietăți anticorozive sau de izolare.
154
e. Placarea constă din îmbinarea a două sau mai multe metale,

permiṭând adeziunea intimă a acestora, obținută prin laminare sau presare la
cald sau la rece, sau prin turnarea metalului topit pe suprafața rece a
metalului de îmbinat (Ingersol).
8.4. Clasificarea materialelor conductoare
8.4.1. Materiale de mare conductivitate electrică

Materialele conductoare, cu funcție de conducție a curentului electric, își
bazează funcționarea pe rezistența mică sau neglijabilă opusă la trecerea
curentului. Pentru ca un material să satisfacă această cerință el trebuie să
aibă următoarele proprietăți:
 rezistivitate electrică foarte mică;
 densitate de curent admisibilă cât mai mare;
 rezistență mecanică ridicată;
 conductivitate termică foarte mare;
 elasticitate și duritate ridicată;
 rezistență mare la coroziune;
 prelucrare ușoară prin laminare și trefilare la dimensiuni cât mai
mici;
 lipire și sudare comodă.
Principalele materiale conductoare din această categorie sunt: Au,
Ag, Cu, Al, Cr, Fe și aliajele lor.
Aurul este ductil și oferă rezistență mare la agenți chimici. Acesta

este aplicat pe diverse metale prin tehnologia de acoperire galvanică,
aderând perfect la toate suprafețele conductoare. Folosit, în special, la
contactele electrice, aurul are cea mai bună rezistență la coroziune.
Argintul are conductivitate electrică mare și este rezistent la acțiunea

agenților corozivi, stratul de oxizi format fiind bun conducător de
electricitate. Se folosește mai ales pentru realizarea contactelor electrice.
Cromul se folosește la acoperiri galvanice atât pe materiale feroase

cât și neferoase. În afara asigurării unei rezistențe mari la coroziune,
cromarea oferă o rezistență mare la coroziune, conferindu-i materialului și
o duritate mare și o rezistență la uzură mecanică.
155
Fierul ca material conductor se folosește mai ales datorită costului
scăzut și rezistenței mecanice mari în comparație cu toate metalele
neferoase. Acesta are rezistivitatea electrică relativ mare (10ꞏ10-8 Ωm),
prezintă o rezistență slabă la coroziune și are un efect pelicular pronunțat.
De aceea, se folosesc, de obicei, aliaje ale fierului, în special cu Mn, Ni, Cr.
Fierul se utilizează în locul Cu sau Al la realizarea liniilor de distribuție a
energiei electrice acolo unde costul acestuia este redus sau în zonele rurale,
în telecomunicații, la fabricarea conductoarelor cu solicitări mecanice mari.
Cuprul și aliajele acestuia: conductivitatea electrică mare, rezistența

mecanică bună, rezistența la coroziune, maleabilitatea, ductibilitatea și
sudabilitatea foarte bună îl fac cel mai răspândit și solicitat în industria
electrotehnică.
Cuprul se utilizează mai ales sub una din cele trei denumiri: cupru
electrotehnic (CuE), Alamă, Bronz.
Cuprul electrotehnic se obține prin rafinare electrolitică și are

puritatea 99.9%. Impuritățile îi modifică foarte mult proprietățile. Astfel,
oxigenul reacționează cu hidrogenul din aer dând naștere la fisuri care
poartă numele de boala hidrogenului. Cuprul electrolitic se folosește la
fabricarea conductoarelor de bobinaj, a liniilor de transport și distribuție a
energiei electrice, a colectoarelor mașinilor electrice, a conductoarelor și
cablurilor de înaltă frecvență, a pieselor pentru tuburi cu vid, a aliajelor de
mare rezistivitate.
Alamele sunt aliaje ale cuprului (Cu) cu zincul (Zn). Se simbolizează

AmXY, unde numărul XY reprezintă procentul de Cu. Alamele sunt
rezistente la coroziune, se pot lamina și ștanța ușor, dar cu conductivitate
electrică mai redusă decât CuE.
Bronzurile sunt aliaje ale Cu cu Sn, Al, Si, Cd, Be, P, Mn. Acestea
au duritate mare, rezistență la coroziune și conductivitate destul de bună. Se
utilizează la fabricarea conductoarelor aeriene, fire de troleu, contacte
arcuite, lamele și inele de colectoare la mașinile electrice.
Aluminiul și aliajele sale: după Cu, este cel mai răspândit și utilizat
în electrotehnică. Este mai ușor și mai ieftin decât Cu, dar are
conductivitate electrică, rezistență mecanică și la coroziune mai reduse.
Impuritățile influențează foarte mult conductivitatea acestuia, ele fiind
admise până la cel mult 0,5%. În prezența oxigenului, aluminiul formează o
156
peliculă de oxid foarte subțire cu rol protector. Se folosește la fabricarea

condensatoarelor, a ecranelor electrice, a înfășurărilor mașinilor și
transformatoarelor electrice, a cablurilor electrice subterane și a unui număr
foarte mare de piese din componența aparatelor electrocasnice. Dintre
aliajele Al, cele mai utilizate sunt: Aldrey (Al+Si+Mg+Fe), Siluminul
(Al+Si), pentru piese cu grosimi mici și forme complicate, realizate prin
turnare, Al-Mn, pentru coliviile motoarelor asincrone.
8.4.2. Materiale cu mare rezistivitate electrică

Această categorie de materiale conductoare trebuie să satisfacă următoarele
cerințe:
 rezistivitate electrică mare;
 coeficient mic de temperatură al rezistivității (αρ);
 rezistență la temperaturi ridicate fără a-și modifica performanțele
electrice;
 îmbătrânire neglijabilă;
 maleabilitate și ductibilitate;
 rezistență la coroziune;
 coeficient de dilatare redus.
Materialele de mare rezistivitate se utilizează în construcția
rezistențelor de încălzire, reostatelor, rezistențelor bobinate, filamentelor de
la lămpile cu incandescență, electrozilor în tuburile electronice etc.
Funcție de scopul urmărit, se folosesc materiale pure (W, Mo, Ta,
Nb) sau aliaje.
Materiale pentru rezistoare de precizie și etalon

Acestea au coeficientul de temperatură al rezistivității (αρ) foarte redus.
Cele mai utilizate sunt: manganina (Cu+Ni+Al) sau aliaje ale acesteia (care
mai conțin Fe sau/și Mn) și aliajele pe bază de metale prețioase (Au+Cu,
Ag+Mn+Sn) care au rezistivitate electrică mare și invariabilă în timp.
Materiale pentru reostate

Acestea trebuie să suporte încălziri până la 250℃ fără a-și modifica
proprietățile. Cele mai folosite sunt: constantanul (60% Cu + 40% Ni),
utilizat la fabricarea termocuplelor și a reostatelor cu cursor; nichelina
(54% Cu + 26% Ni + 20% Zn), utilizată în construcția reostatelor de
pornire și reglaj; neusilberul (60% Cu + 17% Ni + 23% Zn) și fonta
utilizată la confecționarea reostatelor de sarcină.
157
Materiale utilizate în electrotermie
Acestea prezintă, în plus, rezistență mare la oxidare și la temperaturi înalte.
Se utilizează pentru acest domeniu (lămpi cu incandescență, tuburi
electronice, rezistoare de încălzire a cuptoarelor electrice pentru topire și
tratamente termice, electrozi de sudură) materiale pure: W, Mo, Ta, Nb sau
aliaje dintre care cele mai cunoscute sunt: nicromii (Ni + Cr + Mn) și
feronicromii (Ni + Cr + Mn + Fe) cunoscuți și sub denumirea comercială
de CROMEL și HERAEUS care au la bază Ni; aliajele pe bază de fier (Fe
+ Cr + Ni + Al) cunoscute și sub denumirile comerciale: feronichel, fecral,
kanthal, cromal, kornilov; silitele produse din carbură de siliciu (CSi).
8.4.3. Materiale pentru contacte electrice

Alegerea materialelor pentru confecționarea contactelor electrice prezintă
dificultăți enorme, dacă se iau în considerație toți factorii care intervin în
procesul de funcționare al acestora: natura circuitului, frecvența curentului,
tipul și frecvența acționărilor, viteza de acționare, mediul ambiant, existența
solicitărilor mecanice și termice, siguranța în funcționare. De aceea,
materialele utilizate în acest scop trebuie să îndeplinească următoarele
condiții:
 conductivitate electrică și termică ridicată;
 rezistență mare la coroziune, eroziune și sudare;
 uzură mecanică redusă;
 greutate mică;
 durată de viață mare;
 prelucrabilitate ușoară.
Rezistența de contact depinde de presiunea pe contact:
n
Rc  K  p (8.14)
și, de asemenea, de conductivitatea electrică și de rezistența la compresiune
a materialelor ce formează contactul.
Coroziunea contactelor se manifestă mai ales prin oxidarea acestora,

formându-se o peliculă de oxid cu rezistivitate electrică mare sau prin
agresiunea agenților corozivi stimulați de temperatura arcului electric ce se
formează la comutarea contactelor.
Eroziunea sau uzura electrică constă din transportul materialului topit

dinspre o piesă de contact spre cealaltă piesă.
158
Uzura mecanică rezultă în urma frecării dintre piesele de contact,

ceea ce duce la creșterea rezistenței de contact.
Sudarea apare prin lipirea contactelor, când curentul electric prin ele
depășește o valoare limită.
Materialele pentru contacte fixe se realizează de obicei din cupru,

dar, având în vedere că pe acestea se formează o peliculă de oxid izolantă,
ele se acoperă cu argint sau staniu care formează pelicule de oxid
neizolante.
Materialele pentru contacte de rupere sunt supuse la solicitări intense

de eroziune, coroziune și uzură mecanică:
 la puteri mici (relee) se realizează din metale nobile (Au + Ag, Cu
+ Ag, Cu + Au);
 la puteri medii se utilizează Cu, Ag, W sau bimetale și
termobimetale (Cu sau Al cu Ag, Pd, Pt etc.);
 la puteri mari (peste 100 A sau tensiuni peste 6 KV) se folosesc de
obicei materiale sintetizate obținute din pulberi de metale supuse la
temperaturi și presiuni mari și aplicate sub formă de plăcuțe pe suportul
contactelor (Cu + Ni, Ag + Cd, Cu + W, Cu + Cr etc.).
Materialele pentru contactoare alunecătoare apar între periile și
colectoarele sau inelele mașinilor electrice, între troleu și firul de contact, la
anumite tipuri de întrerupătoare etc., piesele de contact fiind solicitate
mecanic, la coroziune și la arc electric:
 lamelele de colector se realizează din argint, cupru electrolitic tare
sau bronzuri;
 inelele de contact se realizează din bronzuri, alame, oțel aliat;
 firele de troleu se realizează din bronzuri cu Cd și Be;
 periile mașinilor electrice se realizează din cărbune grafitat sau
amestecuri de grafit cu cupru și bronz. În funcție de structura lor fizico-
chimică, periile se împart în trei grupe: tari (din cocs sau cărbune de reortă),
moi (din grafit natural sau electrografit) și metalografitice (din grafit cu
pulberi de cupru sau bronz). Grafitul nu se oxidează, are temperatura de
topire ridicată (3000℃) și coroziune redusă.
8.4.4. Materiale pentru utilizări speciale

Materiale pentru termobimetale
159
Termobimetalele se realizează din benzi subțiri de metale sau aliaje
conductoare cu coeficienți de dilatare liniari diferiți, sudați pe întreaga lor
lungime. Drept urmare, sub acțiunea căldurii, ele prezintă deformații
dinspre materialul cu dilatație liniară mai mare spre cel cu dilatație liniară
mai mică. Ca urmare, invarul se folosește datorită coeficientului de dilatație
mare (un aliaj Ni + Fe) iar cealaltă componentă se realizează din Fe, Cu,
Ni, constantan, alamă etc. Aceste materiale intră în construcția
termometrelor pentru lichide și gaze, a termocompensatoarelor, sau
releelor de protecție la suprasarcină.
Materiale pentru termocuple

Așa cum s-a arătat la punctul 8.1.1., în circuitul format din două materiale
diferite aflate la temperaturi diferite, apare o tensiune termoelectromotoare
proporțională cu diferența dintre cele două temperaturi. Pentru realizarea
termocuplurilor se folosesc: Cu, Fe, Pt, constantan, capel (Cu + Ni), alumel
(Ni + Al + Mn + Si) cromel (Ni + Cr), aliaje Pt + Rh etc. Temperaturile de
utilizare ale termocuplelor depind de natura componentelor (-250℃ la
capel – Cupru și până la 1500℃ la Pt – Pt + Rh).
Aliaje de lipit
Acestea au temperaturi de topire mai mici decât ale materialelor pe care le
lipesc, difuzând între ele și formând un strat intermediar, care, după răcire,
capătă conductivitate electrică și rezistență mecanică satisfăcătoare. Se
împart în două grupe:
 moi cu temperaturi de topire sub 400℃, pe bază de Sn și Pb (Lp
37, Lp 40, Lp 50, Lp 60) și se folosesc la lipirea conductoarelor din cupru
și alame, iar pentru lipirea conductoarelor din aluminiu se folosesc aliaje Sn
+ Cd + Zn.
 tari cu temperaturi de topire peste 500℃, pe bază de Zn + Cu sau
Ag + Cu pentru capetele bobinelor de la mașinile electrice sau aliaje Al +
Si pentru cele din aluminiu.
160
CAPITOLUL 9:
MATERIALE SEMICONDUCTOARE
9.1. Caracteristici generale
Semiconductoarele sunt materiale electrotehnice care se caracterizează

printr-o rezistivitate electrică cuprinsă între 10-8 și 108 Ωm, adică între
aceea a materialelor conductoare și aceea a materialelor electroizolante.
În ceea ce privește structura benzilor de energie la semiconductoare,
nivelurile limită Fermi (WF) sunt situate în benzi interzise, dar cu lățimi
mult mai mici decât în cazul materialelor dielectrice.
După structura fizico-chimică, materialele semiconductoare se
clasifică în:
a) materiale semiconductoare monoatomice: B, C, Si, Ge, Se, Sb, Te
etc.;
b) compuși intermetalici, sau aliaje ale elementelor din grupele III și
V: GaAs, InSb, InP etc.;
c) combinații chimice semiconductoare binare:
 oxizi (Cu2 O, TeO2 , NaO3 etc.);
 sulfuri (In2 S3 , GaS etc.);
 carburi (SiC);
d) compuși semiconductori ternari: CuGaTe2 , CuSbS2 , AgSbSe3 etc.;
e) compuși semiconductori cuaternari (CuPbAsS3);
f) materiale organice: ftalocianuri, compuși vinilici, etc.
Principalii parametri ce caracterizează comportarea electrică a
materialelor semiconductoare, sunt:
 conductivitatea (σ) sau rezistivitatea electrică (ρ=1/σ);
 lățimea benzii energetice interzise (Wi);
 energiile de activare a impurităților donoare (WD) și acceptoare
(WA);
 mobilitățile purtătorilor de sarcină Mn (pentru electroni) și Mp
(pentru goluri), care reprezintă ușurința purtătorilor de sarcină de
a se deplasa în interiorul semiconductorului;
 temperatura de topire (Tt);
 permitivitatea dielectrică relativă (εr);
 durata de viață a purtătorilor de sarcină.
Cele mai importante materiale semiconductoare sunt: Si și Ge care se
găsesc în grupa IV a tabelului chimic al lui Mendeleev (Figura 9.1).
G rupa III , IV , V
B C N
Al Si P
Ga Ge As
In Sn Sb
Figura 9.1 Extras din tabelul elementelor chimice
În afara materialelor anorganice, o dezvoltare spectaculoasă o cunosc

în prezent și materialele semiconductoare organice cum sunt: unele
hidrocarburi aromatice (antracenul, pirenul), compuși moleculari
(ansambluri formate din hidrocarburi aromatice cu sodiu, potasiu, clor,
iod), unii polimeri obținuți în condiții speciale de tratament termic și de
iradiere (poliacrilonitrilul).
Toate dispozitivele realizate cu materiale semiconductoare au
caracteristici neliniare, așa cum se va vedea și în continuare.
9.2. Influența diverșilor factori asupra proprietăților

materialelor semiconductoare
9.2.1. Influența impurităților

În general se deosebesc semiconductoare intrinseci și extrinseci.
9.2.1.1. Semiconductoarele intrinseci

Acestea sunt materiale pure din punct de vedere chimic și se caracterizează
printr-o conductivitate electrică ce se datorează procesului de trecere prin
salt a electronilor din banda de valență (BV) în banda de conducție (BC),
chiar la temperaturi obișnuite (Figura 9.2). Prin tranziția acestor electroni,
în banda de valență rămân nivele energetice neocupate, numite „goluri”.
Aceste goluri pot, la rândul lor să fie ocupate fie de electroni ajunși în
banda de conducție, dar care, pierzând o parte din energia inițială, se
reîntorc în banda de valență, fie de electroni de pe nivelele inferioare ale
benzii de valență. În acest caz locul unui gol din BV va fi luat de alt gol.
162
Capitolul 1 Materiale semiconductoare
Golul trebuie privit ca o particulă activă în BV, după cum electronul este o
particulă activă în BC.
Electron
BC
WC
W i  10 ev
1
WF
WV
BV
Gol
Figura 9.2 Trecere prin salt a electronilor din BV în BC
Procesul de apariție al unui electron în BC, este însoțit, la un

semiconductor intrinsec, de apariția unui gol în BV, existând în permanență
un proces de generare de perechi de electroni-gol, a căror concentrație se
notează cu ni. Dacă se notează „n” concentrația de electroni liberi și cu „p”
cea de goluri, se determină următoarea relație de legătură:
ni  n  p (9.1)
Pentru semiconductorii intrinseci n=p, adică electronii din BC provin
numai din BV, unde rămân goluri.
Viteza medie de deplasare a purtătorilor de sarcină, în direcția unui
câmp electric (E) aplicat din exterior, se determină cu relația:
 
v ME (9.2)
unde: M – reprezintă mobilitatea purtătorilor de sarcină direct proporțională
cu gradul de puritate al materialului și de perfecțiune a rețelei cristaline.
Rezultă astfel pentru conductivitatea electrică, datorată electronilor relația:
 n  q  n M n (9.3)
și respectiv pentru cea datorată golurilor:
 p  q  p M p (9.4)
unde: q – reprezintă sarcina electrică a purtătorilor de sarcină.
În cazul coexistenței ambelor tipuri de conducție, conductivitatea
totală va fi:
   n   p  q  n M n  q  p M p (9.5)
Pentru un semiconductor intrinsec (n=p=ni) se obține:

  q  ni M n  M p  (9.6)
163
Deoarece concentrația intrinsecă (ni) este mult mai mică decât cea a
electronilor liberi de la metale, și conductivitatea semiconductorilor va fi
mult mai scăzută decât la materialele conductoare.
9.2.1.2. Semiconductoare extrinseci

Materialele semiconductoare extrinseci se obțin din cele intrinseci printr-o
impurificare controlată, proces ce poartă numele de DOPARE și care
constă în substituirea de către atomii impurităților a unor atomi din rețeaua
cristalină a semiconductorului de bază. De obicei, se utilizează ca material
de bază un element din grupa a IV-a (Si, Ge), iar ca impurități, elemente
din grupa a III-a (B, Al, In, Ga) care conțin trei electroni de valență și
elemente din grupa a V-a (P, As, Sb) care conțin cinci electroni de valență.
a) Doparea cu elemente din grupa a V-a celor din grupa a IV-a
În acest caz, cei cinci electroni de valență ai atomului de impuritate
realizează legături covalente cu patru atomi vecini de semiconductor (Si
sau Ge). Cel de-al cincilea electron devine disponibil, pentru că rămâne
slab legat de atomul său, necesitând o energie mică pentru a trece în BC,
nivelul său energetic fiind apropiat de cel al BC (Figura 9.3). Noile nivele
energetice ale electronilor care apar în urma impurificării poartă denumirea
de nivele donoare WD, iar atomii care impurifică conductorul intrinsec se
numesc donori. Semiconductoarele intrinseci, impurificate cu atomi donori
la care există un număr mare de electroni liberi în BC, se numesc
semiconductoare extrinseci de tip n sau cu conductibilitate electronică ce
poate fi reglată prin modificarea gradului de impurificare. Prin trecerea
electronilor de pe nivelele donoare în banda de conducție, nu se mai
generează simultan un gol ca la semiconductoarele intrinseci, ci atomul
donor se transformă într-un ion pozitiv fix în rețeaua cristalină,
neparticipând la procesul de conducție, purtătorii majoritari de sarcină fiind
electronii.
164
WC BC WC BC
WD
WA
WV WV
BV BV
Figura 9.3 Doparea cu elemente din grupa Figura 9.4 Doparea cu elemente din
a-V-a grupa a-III-a
b) Doparea cu impurități din grupa a III-a a elementelor
semiconductoare din grupa a IV-a
În acest caz, o legătură covalentă dintre un atom de impurități și un
atom de bază rămâne nesatisfăcută. Această legătură poate fi completată de
unul din electronii unui atom vecin al materialului de bază (Si sau Ge) care,
datorită agitației termice, are energie suficientă pentru a completa legătura
nesatisfăcută. Prin trecerea acestui electron spre legătura nesatisfăcută, va
rezulta în banda de valență un gol, iar atomul de impuritate care a primit
electronul, devine ion negativ, fix în rețea. Atomii de impuritate care dau
naștere golurilor se numesc acceptări, iar nivelele energetice apărute,
corespunzătoare prezenței atomilor acceptori, se numesc nivele acceptoare,
notate cu WA ( Figura 9.4). Semiconductoarele realizate cu astfel de
impurități poartă numele de semiconductoare de tip p sau cu
conductibilitate prin goluri. Din Figura 9.4 se vede că impuritățile
acceptoare dau naștere la nivele energetice suplimentare în banda interzisă,
imediat deasupra BV complet ocupată a semiconductorului. Aceste nivele
vor putea fi ușor ocupate de electroni din BV, în locul acestora rămânând
„goluri”, care devin purtători majoritari de sarcină.
În concluzie, creșterea gradului de impurificare duce la creșterea
conductivității.
Dacă însă concentrația impurităților depășește o anumită valoare
(Ncr) specifică fiecărui material, mobilitatea purtătorilor de sarcină și deci
conductivitatea semiconductorului, așa cum rezultă din relația (9.5),
prezintă o tendință de scădere (Figura 9.5). De asemenea mobilitatea
electronilor (Mn) este mai mare decât cea a golurilor (Mp).
165
M
 

Mn conductoare
Mp
N  m 3 
semiconductoare
0 N – Concentrația
de impurități T  K 
Figura 9.5 Influența impurităților Figura 9.6 Dependența de temperatură
9.2.2. Influența temperaturii

Pentru materialele semiconductoare, conductivitatea este dependentă de
temperatură conform relației:
Wi We
   i  e  2 KT   e  e  2 KT (9.7)
iar rezistivitatea electrică:
Wi We
   i  e 2 KT   e  e 2 KT (9.8)
unde:
 σi și ρi – caracterizează semiconductorul intrinsec;
 σe și ρe – caracterizează semiconductorul extrinsec;
 Wi=WC-WV – energia benzii interzise (WC reprezintă cel mai mic
nivel energetic permis din banda de conducție; WV reprezintă cel
mai ridicat nivel energetic permis din banda de valență);
 We – energia de activare a impurităților cu cele două aspecte în
funcție de tipul impurității:
W e  W C  W D (Figura 9.3)
n
W e  W A W V (
p
Figura 9.4)
 K – constanta lui Boltzman [K=1,38ꞏ10-23 J/°K];
 T – temperatura semiconductorului.
Cum Wi >> We, înseamnă că la temperaturi joase predomină
conductivitatea de impurități, iar la temperaturi mai ridicate cea intrinsecă.
Se constată deci că, spre deosebire de materialele conductoare la care
rezistivitatea crește cu temperatura, la materialele semiconductoare
intrinseci rezistivitatea scade odată cu creșterea temperaturii, ca la
materiale dielectrice (Figura 9.6).
166
La materialele semiconductoare extrinseci, rezistivitatea scade o dată

cu creșterea temperaturii, excepție făcând intervalul de Ts … Ti în care
semiconductorul se comportă ca un material conductor (Figura 3.9).
Dacă dependența de temperatură a conductivității electrice este
folosită în mod controlat, se obține o rezistență electrică termosensibilă a
cărei rezistivitate este în funcție de temperatură:
1 W
P   AT b  e KT (9.9)
T
Rezistența electrică a unei componente de circuit cu semiconductoare
ale cărei proprietăți depind în mod controlat, stabil și reversibil de
temperatură este numită termistor.
Este clar că există o temperatură critică la care proprietățile specifice
ale unui material semiconductor dispar, acesta devenind fie conductor (la
temperaturi mari), fie izolator (la temperaturi joase).
9.2.3. Influența câmpului electric

Cu creșterea intensității câmpului electric, crește și posibilitatea de tranziție
a electronilor de pe nivelurile donoare sau din BV, în BC. În felul acesta,
crește concentrația purtătorilor de sarcină din BC și deci conductivitatea
corpului. În cazul unor câmpuri electrice puternice numărul acestor tranziții
crește foarte mult, ajungându-se la o străpungere a materialului.
9.2.4. Influența câmpului magnetic

Acțiunea câmpului magnetic asupra materialelor semiconductoare, se
manifestă prin unul din efectele: magnetizare, Hall, magnetorezistiv sau
magnetostrictiv.
Efectul magnetostrictiv direct constă în modificarea dimensiunilor
unui corp, sub acțiunea câmpului magnetic. Deși acest efect este mai slab
decât la metale, semiconductoarele se folosesc ca materiale
magnetostrictive, datorită valorilor mari ale rezistivității lor.
Efectul Hall și cel magnetorezistiv se manifestă în mod special la
aceste materiale.
Se demonstrează că expresia constantei Hall din relația (8.5) are
forma:
n  M 2n  p  M 2p
RH  (9.10)
 nM  pM p   q
2
n
167
Pentru materialele cu conductivitate electrică (metale și
semiconductoare extrinseci de tip n) această constantă devine:
1
RH  (9.11)
ne
unde:
e – sarcina electrică a electronilor.
În ceea ce privește efectul magnetorezistiv, se demonstrează că
pentru un material cu conductivitate mixtă, variația relativă a rezistivității
este dată de relația:
  3 
2  4 M 3n  n  M 3p  p  M 2n M 2  p  2 
   B  
2
 n p
  (9.12)
   8   M n  n  M p  p  M n M p p  
n 
care pentru semiconductoare de tip n devine:
3
  3  4  
 M n B 
2
   (9.13)
  8  
9.2.5. Influența solicitărilor mecanice

Sub acțiunea tensiunilor mecanice, se modifică rețeaua cristalină,
modificându-se și rezistivitatea semiconductorului, efect ce stă la baza
realizării traductoarelor mecano-electrice.
Tensiunile mecanice la care este supus un cristal semiconductor dau
naștere și la apariția fenomenului magnetostrictiv invers: modificarea
dimensiunilor produce o variație a câmpului magnetic în care se află
semiconductorul.
De asemenea, tensiunile mecanice dintr-o placă semiconductoare duc
la apariția unor sarcini electrice pozitive și negative pe fețele opuse ale
acesteia, fenomen cunoscut sub numele de efect piezoelectric.
9.2.6. Influența radiațiilor
9.2.6.1. Fotoconducția
Fotoconducția reprezintă fenomenul de variație al conductivității electrice a
semiconductorilor, sub acțiunea luminii sau a altor radiații. Fotoconducția
poate fi produsă de tranziții electronice de trei tipuri, preluând și denumirea
acestora (Figura 9.7).
168
BC
W i
BV
Fotoconducție Fotoconducția Fotoconducția

intrisecă impurităților purtătorilor liberi
Figura 9.7 Fotoconducția
Fotoconducția intrinsecă
Dacă energia radiației este mai mare decât cea a benzii interzise (Wi),
se produce tranziția electronilor din BV în BC, crescând atât concentrația
electronilor liberi cât și cea a golurilor.
Fotoconducția de impurități
Sub acțiunea radiației, are loc ionizarea impurităților producându-se
excitarea electronilor de pe nivelele donoare în BC sau a golurilor în BV.
Pentru ionizarea nivelelor energetice suplimentare introduse de impurități
în banda interzisă, sunt necesare energii mai mici decât pentru tranzițiile
BV – BC.
Fotoconducția purtătorilor liberi
În semiconductorul iluminat, ca rezultat al absorbției de energie, apar
purtători suplimentari de neechilibru a căror prezență duce la modificarea
conductivității electrice, conform relației
   0   (9.14)
unde:
σ0=qꞏ(n0ꞏMn+p0ꞏMp) – definește conductivitatea semiconductorului
la întuneric;
Δσ=qꞏ(MnꞏΔn+MpꞏΔp) – definește fotoconductibilitatea.
În afara elementelor semiconductoare, la care fotoconducția depinde
de intensitatea radiației, există unele materiale semiconductoare, la care
fotorăspunsul depinde de compoziția spectrală a luminii incidente. Acest
fenomen se numește fotoconducție anomală, folosit în construcția
detectoarelor de radiații, de culoare spectrală sau a memoriilor spectrale.
169
9.2.6.2. Efectul fotovoltaic
Efectul fotovoltaic constă în conversia energiei unei radiații direct în
energie electrică. Pentru a pune în evidență acest fenomen, se iradiază o
joncțiune p-n, dintre două semiconductoare.
p n p n
   
a b
Figura 9.8 Efectul fotovoltaic
Sub acțiunea radiațiilor, la joncțiunea p-n apare o tensiune

electromotoare (Figura 9.8.a și Figura 9.8.b), datorată purtătorilor de
sarcină eliberați prin iradiere, care traversează joncțiunea și se acumulează
în cei doi semiconductori: electronii în n și golurile în p.
9.3. Clasificarea materialelor semiconductoare
9.3.1. Materiale pentru dispozitive cu joncțiuni

Diodele semiconductoare
Acestea sunt dispozitive realizate dintr-o joncțiune semiconductoare
p-n. Cea mai importantă grupă o constituie diodele redresoare care se obțin
din: Ge, Si, GaAs, Se etc. Există două tehnologii de realizare a acestor
diode: prin difuzie și prin epitaxie.
Tehnologia difuziei se bazează pe încălzirea cristalului
semiconductor, în prezența impurităților, la o temperatură apropiată de cea
de topire. Datorită mișcării de agitație termice, atomii de impuritate pătrund
în cristal și se fixează în nodurile rețelei prin substituirea atomilor
semiconductorului de bază sau în interstiții. Se formează astfel o joncțiune,
a cărei mărime depinde de natura impurităților, de mediul în care are loc
difuzia, de temperatură, de durata difuziei etc.
Obținerea joncțiunilor prin epitaxie constă în depunerea pe un suport
semiconductor monocristalin, a unui strat de material semiconductor cu o
puritate mai mare decât cea a suportului și apoi, a unui strat în care
concentrația purtătorilor este de tip opus. Depunerea stratului prin epitaxie
rezultă din descompunerea unor compuși gazoși ai semiconductorului
suport, cum ar fi diverse halogenuri sau hidruri.
170
Tranzistoarele
Sunt constituite dintr-un strat n sau p puternic dotat (numit emitor -
E), un strat dopat mediu și cât mai subțire posibil (numit bază - B) și un
strat p sau n de concentrație mai redusă (numit colector - C).
În funcție de conductivitatea electrică a celor trei regiuni (emitor –
bază - colector), tranzistoarele pot fi de tip pnp sau npn.
Primele tranzistoare obținute au fost cele aliate. Alierea presupune
aplicarea pe o plachetă de Ge sau Si monocristalin, cu tipul n de conducție
electrică, a unor discuri de indiu sau aliaje pe bază de indiu și trecerea
subansamblului printr-un câmp termic, care permite dizolvarea indiului în
materialul de bază și apoi recristalizarea acestuia cu înglobarea indiului în
rețeaua cristalină. Operația se repetă pe cealaltă fațetă, obținându-se o
structură de tip pnp. Pentru a obține o structură de tip npn, se folosește o
plachetă de tip p iar ca material de dopare stibiul cu staniu sau plumb.
Tiristoarele
Sunt dispozitive cu trei joncțiuni pnpn, obținute prin difuzie
unilaterală sau bilaterală în cristal de tip n sau p, a unor impurități
acceptoare sau donoare. Tiristoarele de putere se construiesc, de obicei,
prin difuzie bilaterală a unor impurități acceptoare într-un semiconductor de
tip n, urmată de alierea sau difuzia unei noi impurități donoare.
Elemente electroluminiscente
Se caracterizează prin apariția, la introducerea lor într-un câmp
electric a unor radiații luminoase. Se obțin din compuși semiconductori de
tipul AII – BVI (sulfură de zinc sau cadmiu, activată cu Cu, Ag, Mn)
halogenuri alcaline (activate cu taliu), silicați (activați cu mangan).
Varistoarele
Sunt dispozitive complet neliniare, realizate pe bază de carbură de
siliciu (CSi), sau oxid de zinc. Pulberea de Csi, în amestec cu o substanță
ceramică sau o rășină termorigidă (șellac, epoxi), este presată și arsă,
rezultând piese de diverse forme și dimensiuni. Deoarece rezistența
varistoarelor scade foarte mult odată cu creșterea tensiunii aplicate, ele se
utilizează în construcția descărcătoarelor cu rezistență variabilă de înaltă și
joasă tensiune, pentru protecția mașinilor și transformatoarelor electrice sau
a instalațiilor de telecomunicații.
Circuitele integrate
Prin circuit integrat se înțelege realizarea fizică a unui număr de
elemente de circuit inseparabil asociate, în vederea îndeplinirii funcției unui
circuit mai complex.
171
Într-un corp continuu (exemplu o plăcuță de siliciu monocristalin),
este posibilă conectarea mai multor funcții electrice. Astfel, circuitele
integrate cuprind rezistoare și condensatoare de diferite tipuri, precum și
elemente inductive.
9.3.2. Materiale sensibile la acțiunea temperaturii

Termistoarele
Acestea sunt dispozitive semiconductoare care se bazează în
funcționarea lor pe expresia analitică a dependenței rezistivității de
temperatură (relația 9.9).
Din punct de vedere constructiv, termistoarele se prezintă sub forma
unor rezistoare, realizate din amestecuri de oxizi ai Mn, Ni, Co, Fe, Cr etc.
Caracteristica statică U=f(I) este neliniară (Figura 9.9) prezentând o
zonă de instabilitate destul de mare (a-b), și de aceea, reducerea acestei
instabilități se face prin conectarea în serie cu termistorul a unui rezistor
liniar (Figura 9.10).
Ansamblul rezistor
 L
termistor (μT…R)
R R
a Rezistor 
liniar(μR) T
b T
Termistor(μT) i
Figura 9.10 Liniarizarea caracteristicii
Figura 9.9 Caracteristica termistorului termistorului
Termistoarele se pot realiza și din elemente ceramice, în porii cărora

se injectează metale, dar cele mai răspândite sunt cele pe bază de pulberi de
oxizi aglomerați sub formă de mici perle, bastonașe sau discuri, sinterizate
în atmosferă oxidantă de 1250°C … 1300 °C.
Utilizările termistoarelor sunt multiple: ele se pot folosi la limitarea
curentului la închiderea unui circuit (de exemplu lămpi cu incandescență),
la pornirea motoarelor asincrone mici, la menținerea constantă a tensiunii,
la construcția termometrelor cu rezistență etc.
Termoelementele
Sunt combinații de două semiconductoare, sau un semiconductor și
un metal, lipite între ele la cele două capete și dispuse la temperaturi
diferite. La trecerea unui curent continuu prin aceste materiale, una din
suduri se încălzește iar cealaltă se răcește.
172
Folosind baterii de termoelemente, se pot realiza frigiderele cu

semiconductoare (efectul Peltier).
Straturile termoemisive
Se obțin din oxizi ai metalelor alcalino-pământoase și constituie
catozii tuburilor electronice cu emisie la cald, lucrul mecanic de extracție a
electronilor fiind mai redus decât în cazul catozilor metalici cu emisie la
rece CdS, ZnS, GaP, InP, PbS.
9.3.3. Materiale sensibile la acțiunea câmpului magnetic

Generatoarele Hall reprezintă aplicațiile cele mai importante ale
semiconductoarelor sensibile la acțiunea câmpului magnetic. Pentru
mărirea constantei Hall (RH) și deci a tensiunii Hall, sunt necesare materiale
cu mobilități și concentrații reduse ale purtătorilor de sarcină (9.10).
În acest sens se utilizează HgSe, HgTe, InAs, InSb etc.
Generatoarele Hall se folosesc pentru măsurarea inducției magnetice,
a curentului continuu de intensitate mare, a curentului motoarelor electrice,
a puterii în c.c. etc.
9.3.4. Materiale sensibile la solicitări mecanice

Aceste materiale se utilizează la fabricarea traductoarelor mecano-electrice,
piezoelectrice sau de presiune–rezistență electrică.
Traductoarele piezoelectrice se realizează din materiale semiconductoare, a
căror structură nu prezintă un centru de simetrie al sarcinilor punctuale:
GaAs, InSb, CdS, ZnO, CdSe. Se utilizează pentru măsurarea presiunii, a
forțelor și accelerațiilor, în tensometrie, defectoscopie etc.
Traductoarele de presiune-rezistență electrică se realizează din granule sau
discuri subțiri din cărbune, plasate între două plăci conductoare și care își
modifică rezistența electrică sub acțiunea solicitărilor mecanice (statice sau
dinamice). Aceste dispozitive se folosesc în construcția accelerometrelor, în
telefonie, pentru înregistrarea informației etc.
9.3.5. Materialele sensibile la acțiunea radiațiilor

Tuburile fotoelectrice
Construcția lor este asemănătoare cu cea a tuburilor electrice cu doi
electrozi și are la bază efectul fotoelectric exterior. Catodul realizat din
oxid de cesiu și stibiu, produce sub acțiunea unui flux luminos, o emisie
electronică. Dacă tubul este conectat într-un circuit închis, apare un curent
173
electric proporțional cu fluxul luminos. După amplificare, acest curent se
poate utiliza în instalații de semnalizare, de măsură, de protecție etc.
Celulele fotoconductive
Se bazează pe efectul fotoelectric interior. Prin iluminare aceste celule își
modifică conductivitatea electrică și determină, astfel, variații ale curenților
electrici care le parcurg. Se realizează prin depunerea pe un grătar metalic,
fixat într-o placă de sticlă, a unui strat semiconductor de Se, TeS, CdS,
CdSe, PbS, PbSe etc. Se utilizează în instalații de semnalizare, protecție,
comandă etc.
Celule fotovoltaice
a) Fotoelementele se deosebesc de toate tipurile de dispozitive
fotoelectrice prin faptul că nu conțin surse de alimentare cu tensiune
electrică. Se obțin astfel: pe un electrod metalic se depune un strat
semiconductor de tip p, iar pe suprafața sa, printr-un procedeu tehnologic
oarecare, se realizează un strat n, peste care se aplică un electrod
transparent din aur. În stratul de blocare pn ia naștere un câmp electric de
difuzie, de intensitate E (Figura 9.11). La iluminarea fotoelementului, în
stratul n apar perechi de purtători de sarcină electron-gol. Sub acțiunea
câmpului E, golurile se deplasează spre electrodul metalic și electronii spre
cel transparent, apărând o diferență de potențial U. Ca materiale
semiconductoare se folosesc: Se, Cu2O, AgS. Prin gruparea mai multor
fotoelemente se pot obține baterii, cu puteri până la 200 W/m2 și cu un
randament al transformării energiei luminoase în energie electrică de circa
10 … 15%.

Electrod
transparent n
E U
p
Electrod 
metalic
Figura 9.11 Fotoelemente
b) Fotodiodele au zonele sensibile la acțiunea radiațiilor luminoase

situate în interiorul materialului semiconductor. Se obțin prin aliere sau
tragere din Ge, Si sau compuși semiconductori AIII – BV (In, Sb).
c) Fototranzistoarele au una din joncțiuni expusă radiațiilor luminoase
și se realizează din aceleași materiale ca și fotodiodele.
174
d) Luminoforii și fosforii se utilizează pentru realizarea dispozitivelor

cu fluorescență sau fosforescență a ecranelor tuburilor catodice, a lămpilor
fluorescente, a panourilor luminoase. Acestea conțin unul sau doi
luminofori de bază, activități prin introducerea unor anumite impurități și
substanțe auxiliare.
Luminoforii se obțin din sulfuri, seleniuri, silicați, wolframați, borați
etc., activați cu Cu, Bi, Mn. Ca materiale auxiliare se folosesc NaCl, CaF2,
Na2B4O7 etc.
O clasificare a materialelor semiconductoare după funcțiile acestora
se prezintă în Tabelul 9.1.
175
Tabelul 9.1. Clasificarea după funcții a materialelor semiconductoare
Funcțiile materialelor Efectele fizice care
Utilizări
semiconductoare condiționează funcția
Funcția de conducție  Dependența vitezei Materiale pentru dispozitive
comandată în tensiune de deplasare dirijate a semiconductoare omogene
electrică (câmp purtătorilor de sarcină de (rezistoare în circuitele
electric) câmpul electric, corelate cu integrate monolitice).
injecția purtătorilor într-un Materialele pentru
semiconductor și cu dispozitive semiconductoare
dependența concentrației de bipolare cu funcțiuni de
purtători de impurități. circuit (diode, tranzistoare,
 Fenomenul similar tiristoare, circuite integrate).
în pelicule subțiri. Materiale pentru dispozitive
de tip FET (tranzistoare
JFET și MOSFET,
condensatoare MOS).
Funcția de conversie Fenomenul de dependență al Materiale pentru traductoare
optoelectrică concentrației volumetrice optice omogene
sau superficiale de purtători (fotorezistența, bolometre).
mobili de sarcină de fluxul Materiale pentru traductoare
electromagnetic incident optice cu joncțiuni
(injecție optică) prin efect (fotodiode, fototranzistoare,
fotoelectric intern și efect fotoelemente, fototiristoare).
Compton. Materiale pentru dispozitive
cu funcțiuni de circuit
(memorii de tip feroelectric-
fotoconductor).
Funcția de detecție a Fenomenul de dependență a Materiale pentru detectoare
radiațiilor nucleare. concentrației purtătorilor semiconductoare de radiații
mobili de sarcină dintr-un nucleare (alfa, beta, gama).
semiconductor de
intensitatea radiației
nucleare captate.
Funcția de conversie Fenomenul de emisie al Materiale pentru surse
electrooptică radiației optice la trecerea optice semiconductoare
curentului electric printr-un (laseri cu semiconductori,
semiconductor. diode electroeluminiscente).
176
Funcțiile materialelor Efectele fizice care

Utilizări
semiconductoare condiționează funcția
Funcția de conversie Fenomenul de dependență al Materiale pentru dispozitive
termoelectrică rezistivității electrice a unui semiconductoare omogene
semiconductor de pentru măsurare și
temperatură. stabilizare termică
Fenomenul de generare de (termistoare).
tensiune termoelectrică. Materiale pentru dispozitive
semiconductoare cu
joncțiuni (termocuple,
termoelemente).
Funcția de conversie Fenomenul de dependență al Materiale pentru traductoare
magnetoelectrică conducției electrice în Hall și magnetorezistoare.
pelicule semiconductoare
groase și subțiri de
intensitatea câmpului
magnetic (efectul Hall și
efectul magnetorezistiv).
Funcția de conversie Fenomenul de generare și Materiale pentru traductoare
mecano-electrică deplasare al purtătorilor de energie clasică, în
mobili de sarcină dintr-un energie electrică și invers.
semiconductor sub acțiunea Materiale pentru dispozitive
unei forțe elastice (efectul piezoelectrice cu undă
piezoelectric). elastică de suprafață (filtre,
linii de întârziere, codare și
decodare).
Materiale pentru dispozitive
elasto-optice.
Materiale pentru
amplificarea de undă
elastică.
177
CAPITOLUL 10:
MATERIALE MAGNETICE
10.1. Generalități
În ultimele decenii, materialele magnetice au înregistrat progrese

spectaculoase, corelate cu aprofundarea cunoștințelor teoretice care au
permis explicarea unor fenomene, contribuind la îmbunătățirea anumitor
materiale și deschizând drumul pentru descoperirea altora, deseori cu
proprietăți magnetice superioare. De aceste progrese au beneficiat
numeroase domenii ale tehnicii moderne. În funcție de forma ciclului de
histerezis, materialele magnetice se clasifică în materiale moi și dure.
Materialele magnetice moi se caracterizează prin ciclul de histerezis
îngust, câmp coercitiv HC mic, inducție de saturație BS și permeabilitate
magnetică mare. Utilizările lor sunt legate de caracteristicile ciclului de
histerezis. Astfel, materialele cu ciclul de histerezis înclinat și K=Br /Bs <0,5
(10.1Figura 10.1.a), deci cu permeabilitate magnetică mică și constantă (în
raport cu H), se utilizează la confecționarea miezurilor bobinelor de
inductivitate constantă. Materialele cu ciclul de histerezis mai înclinat și
K=0,5…0,8 (Figura 10.1.b), adică cu permeabilitate magnetică mare și
dependentă de H, se utilizează la fabricarea miezurilor transformatoarelor,
electromagneților etc. Materialele cu ciclul dreptunghiular (pentru K>0,8)
se utilizează la fabricarea miezurilor pentru memorii magnetice, circuite de
comutație etc.
B B B
H H H
K  B r B s  0,5 0,5 B r B s  0,8 B r B s  0,8

a) b) c)
Figura 10.1 Cicluri de histerezis ale materialelor magnetice moi
Materialele magnetice dure au ciclul de histerezis lat, inducția

remanentă (Br ) și câmpul coercitiv mari. Utilizările lor sunt, de asemenea,
legate de mărimea lui K; cele pentru care K<0,4 (Figura 10.2.a) se
utilizează pentru înregistrarea magnetică a informației, iar cele cu K>0,4
(Figura 10.2.b și Figura 10.2.c) la fabricarea magneților permanenți.
B B B
H H H
a) b) c)
Figura 10.2 Cicluri de histerezis ale materialelor magnetice dure
10.2. Materiale magnetice dure
10.2.1. Generalități
Materialele magnetice dure sunt caracterizate prin ciclu histerezis de formă
lată, având câmp coercitiv mare. Nu există nicio normă pentru valoarea
câmpului coercitiv minim de la care un material este considerat magnetic
dur. Din materialele magnetice dure se fabrică magneți permanenți. Pentru
materialele magnetice dure, curbele de demagnetizare și cele ale produsului
BH prezintă o deosebită importanță (în funcție de H sau B, Figura 10.3).
Într-adevăr, cum eficacitatea unui magnet permanent se apreciază
prin valoarea energiei câmpului magnetic din întrefier și cum această
energie este direct proporțională atât cu produsul (BH) cât și cu volumul
magnetului permanent, acesta trebuie să funcționeze la o asemenea inducție
încât produsul (BH) să fie maxim, adică volumul magnetului să fie minim.
Punctul L de pe caracteristica de demagnetizare pentru care produsul (BH)
are valoarea maximă se determină intersectând diagonala OA a
dreptunghiului OBr AHC cu curba de demagnetizare, coordonatele sale
(BL și HL ) verificând relația:
180
Capitolul 10 Materiale magnetice
HL  HC (10.1)
BL Br
B B
A Br
L BL  BH  max
H HC HL 0 0  BH 
Figura 10.3 Curbele de demagnetizare și cele ale produsului BH
Aṣadar, pentru utilizarea optimă a unui material magnetic dur cu Br

și HC într-un circuit magnetic cu inducție în întrefier dată, trebuie ca
dimensiunile magnetului să fie astfel alese încât, produsul dintre inducția
magnetică și intensitatea câmpului magnetic corespunzător punctului de
funcționare (BL , HL ) să fie maximă, adică BL /HL =Br /HC .
Valoarea maximă a produsului (BH) numită indice de calitate este cu
atât mai mare, cu cât Br și HC sunt mai mari, iar ciclul de histerezis se
apropie mai mult de unul dreptunghiular.
10.2.2. Clasificarea oțelurilor și aliajelor pentru magneți

permanenți
Oțelurile și aliajele pentru fabricarea magneților permanenți pot fi
clasificate în următoarele grupe:
 oțeluri cu structură martensitică și oțeluri aliate;
 aliaje forjabile și laminabile (cu deformare plastică);
 aliaje cu magnetostricțiune mică;
 magneți din aliaje cu mangan;
 oțeluri pe bază de platină (metale prețioase);
 aliaje Al-Ni și Al-Ni-Co;
 magneți oxidici;
 magneți din compușii pământurilor rare;
 magneți din aliaje supraconductoare.
181
BIBLIOGRAFIE
 CRUCERU, C., MUNTEANU, T. Materiale electrotehnice - Note
de curs, Galați , Litografia Universității din Galați, 1995.
 BUNGET, I., POPESCU, M. Fizica dielectricilor solizi, București,
Editura Științifică și Enciclopedică, 1978.
 CĂTUNEANU, V. Materiale pentru electronică, București,
E.D.P., 1981.
 CĂTUNEANU, V. ș.a. – Tehnologie electronică, București,
E.D.P., 1982.
 CEDIGHIAN, S. – Ferite, București, Editura Tehnică, 1966.
 CEDIGHIAN, S. – Materiale magnetice, București, Editura
Tehnică, 1974.
 CONSTANTINESCU, G. – Coroziunea Microbiologică,
București, Editura Tehnică, 1972.
 CRUCERU, C. – Conducte electrice, îndreptar, București, Editura
Tehnică, 1968.
 CRUCERU, C. – Materiale electrotehnice, îndrumar de laborator,
Galați, Litografia Universității Galați, 1987.
 CRUCERU, C. – Supraconductibilitatea și aplicațiile ei,
București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1986.
 CRUCERU, C. – Tehnica măsurărilor în telecomunicații,
București, Editura Tehnică, 1982.
 DRĂGĂNESCU, M. – Electronica corpului solid, București,
Editura Tehnică, 1972.
 FIUCIUC, N. - În lumea atomului, Bucureşti, Ed. Albatros, 1983.
 HONAN, I. – Tehnologia și fiabilitatea sistemelor, București,
E.D.P., 1979.
 HORTOPAN GHEORGHE – Aparate electrice, București, E.D.P.,
1967.
 HORVATH, T. – Încercarea izolației electrice, București, Editura
Tehnică, 1982.
 IFRIM, A., NOȚINGHER, P. – Materiale electrotehnice,
București, E.D.P. 1979.
 JACKSON, J. D. – Electrodinamica clasică, București, Editura
Tehnică, 1991.
 LICA, V., BURDULEA, C. – Materiale electroizolante, București,
Editura Tehnică, 1969.
 LIȚĂ, I. - Materiale pentru electronică, Pitești, Editura
Universității din Pitești, 2001.
 MIHĂILESCU, M. Rășini epoxidice folosite în electrotehnică,
București, Editura Tehnică, București, 1965.
 MUNTEANU, T. ș.a. - Materiale electrotehnice, Îndrumar de
laborator, Galați, Litografia Universității din Galați, 1993.
 NICOLAIDE, A. – Bazele fizice ale electrotehnicii, Craiova,
Editura Scrisul Românesc, 1983.
 NICULA, A. ș.a. - Dielectrici şi feroelectricitate, București, E.T.
Bucureşti, 1985
 POPESCU GHEORGHE, ș.a. Materiale electrotehnice,
proprietățile și utilizări, București, Editura Tehnică, 1976.
 TIMOTIN, A., ș.a. – Lecții de bazele electrotehnicii, București,
E.D.P. 1970.
 VÂȚĂU, D. - Materiale utilizate în ingineria electrică și
energetică, ISBN 978-973-52-1240-7, Timișoara, Editura Mirton,
2012.

Colecția Științe Inginerești
ISBN: 978‐606‐696‐103‐5

Curs Materiale Electrotehnice PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs Materiale Electrotehnice PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Galați University Press

Ciprian Daniel BĂLĂNUŢĂ Alexandru DUȘA

Ciprian Daniel BĂLĂNUŢĂ Alexandru DUȘA

Galați University Press

Industria electrotehnică, ramură de vârf a tehnicii, are o serie de

CAPITOLUL 1: TEORIA ELECTRONILOR NOȚIUNI DE TEORIE

CAPITOLUL 2: ELEMENTE DE TEORIE ZONALĂ ÎN STRUCTURA

CAPITOLUL 4: POLARIZAREA ELECTRICĂ .................................................. 55

CAPITOLUL 6: PROPRIETĂȚILE TEHNICE ȘI TEHNOLOGICE ALE

CAPITOLUL 7: MATERIALE ELECTROIZOLANTE (MEI) .......................... 115

CAPITOLUL 8:.................................................................................................... 143

CAPITOLUL 10: MATERIALE MAGNETICE ................................................. 179

1.1. Ipoteze ale teoriei electronilor; definirea mărimilor

În teoria electronilor au existat trei etape ale cunoașterii: teoria

1.2. Ecuațiile lui Maxwell-Lorentz în teoria electronilor

Principalele ecuații ale teoriei electronilor sunt date de ecuațiile lui

1.3. Interpretarea macroscopică a mărimilor microscopice, în

Această interpretare are în vedere relația dintre o mărime microscopică (ϕm )

s – fiind numărul de concentrații de particule.

1.4. Noțiuni de teorie structurală a corpurilor

Structura corpurilor a făcut obiectul unor importante studii și cercetări în

1.4.1. Modelul clasic al atomului

care se exercită asupra electronului, pe o orbită staționară de raza R

se poate determina frecvența energiei electromagnetice, în procesul de

1.4.2. Modelul cuantic al atomului

Funcția de undă a unei anumite stări a electronului depinde de

Într-o stare orbitală dată, descrisă de ansamblul valorilor (n, l, ml ,

Forțele care se exercită asupra atomilor constituenți care formează corpuri

1.5.1. Legătura ionică (eteropolară, electrovalentă)

1.5.2. Legătura covalentă (omopolară)

1.5.3. Legătura metalică

1.5.4. Legătura van der Waals

1.5.5. Legătura de hidrogen

1.6. Micromolecule și macromolecule

O moleculă formată din mai puțin de 1000 de atomi se numește

1.7. Materiale gazoase

1.8.1. Particularități ale materialelor lichide

1.8.2. Particularități ale cristalelor ideale

Rețelele cristaline pot fi atomice, ionice sau moleculare după cum, în

1.8.3. Defecte ale rețelelor cristaline

1.8.4. Oscilațiile particulelor din nodurile rețelei cristaline

1.8.5. Difuziunea în cristale

2.1. Teoria benzilor de energie

Studiul proprietăților fundamentale ale materialelor electrotehnice are la

Mișcarea electronului în rețeaua cristalină se poate face în două

Recapitulând cele două cazuri (a și b) de mai sus, pentru energia

Figura 2.2 Valori energetice și benzi energetice

Curba w=w(k) din expresia 2.8, reprezintă o parabolă (Figura 2.2.a).

2.2. Clasificarea materialelor electrotehnice din punctul de

Din punctul de vedere al teoriei zonale a benzilor de energie, materialele

La metalele conductoare, nivelul limită Fermi WF este poziționat într-

Figura 2.3 Clasificarea materialelor în teoria benzilor de energie a) dielectrici, b)

3.1.1. Teoria clasică a conducției electrice (Drude-Lorentz)

N 0  8,5 10  m  , m 0  9,109 10  kg  , q 0  1, 602 10 C 

  6, 4 10 7  1m 1 , se obține    m0 N 0  q 0  2,7 1014  s  .

3.1.2. Durata de relaxare (clasică)

3.1.3. Teoria cuantică a conducției

La conducție electrică participă efectiv numai electronii din

3.1.4. Dependența de temperatură a conductivității

În Figura 3.1, în care curba H(T) este o parabolă, Hc reprezintă

Supraconductibilitatea prezintă proprietatea numită efect Meissner-

3.2. Conducția electrică a materialelor electroizolante (M.E.I.)

3.2.1. Clasele conducției electrice a M.E.I.