PARTICULARITĂŢI DE ÎNGRIJIRE A VÂRSTNICULUI

→ Definiţie:
~ Prinvârstn i c se înţelege persoana trecută de 65 de ani.
~ 75-85 ani → bătrân.
~ Peste 85 de ani → longeviv.
→ Probleme specifice vârstnicului:
~ Osteoporoză. Tulburări psihice – demenţe. Probleme cardiovasculare.
~ Incontinenţă urinară / fecală.
~ Tulburări de metabolism prin diminuarea funcţiilor anabolice.
~ Diminuarea necesarului caloric la 20 g/ kg corp.
~ Scade necesarul lipidic, creşte necesarul de proteină vegetală, de lapte.
~ Scade toleranţa termică, scad funcţiile senzitive şi senzoriale.
→ Particularităţi de îngrijire:
~ Primirea şi amplasare bolnavului. Asigurarea odihnei.
~ Asigurarea alimentaţiei. Supravegherea tranzitului intestinal.
~ Comportament faţă de vârstnic.
~ Supravegherea bolnavului şi ajutorul asistentei în stabilirea diagnosticului.
→ Caracterele fiziologice şi patologice ale vârstnicului:
~ Scăderea forţelor fizice ale organismului.
~ Reducerea până la dispariţie a capacităţii de acomodare.
~ Scăderea reactivităţii organismului faţă de noxele mediului înconjurător.
~ Diminuarea capacităţii de regenerare a ţesutului.
~ Reducerea sau dispariţia imunităţii active faţă de infecţii.
~ Sensibilitate faţă de pierderile de proteine şi tulburări hidroelectrolitice.
~ Frecvenţa bolilor degenerative – ateroscleroză, boli arteriale, osteoporoză etc.
→ Primirea pe secţie şi amplasarea bolnavului vârstnic:
~ Se primeşte cu amabilitate şi răbdare.
~ Datorită deficienţelor de vorbire sau auz, de mers, de deplasare, asistenta trebuie să
aibă o grijă deosebită, sporită faţă
de aceşti bolnavi.
~ Li se face cunoştinţă cu ceilalţi bolnavi, li se va prezenta secţia.
~ Amplasarea se va face în saloane liniştite. Nu trebuie lăsaţi neînsoţiţi.
~ Se evită aşezarea lor lângă fereastră sau pe direcţia curenţilor de aer.
~ Camera va fi bine aerisită, bolnavii vor fi bine înveliţi.
~ Transportul adecvat – cu targa, cărucior sau pat, susţinut, supravegheat.
→ Comportarea faţă de bolnav:
~ Atitudine înţelegătoare faţă de bolnav şi de obiceiurile acestuia.
~ Se aplică îngrijiri care să aibă la bază respect, stimă.
~ Se face obligatoriu pregătirea psihică şi fizică a bolnavului pentru explorări şi
examinări.
→ Igiena:
~ Se asigură igienă corespunzătoare zilnică şi periodică.
1
~ La nevoie se face toaletă la pat.
~ Baie de 2 ori pe săptămână.
~ Se vor bărbieri zilnic bărbaţii.
~ Femeile sunt pieptănate, coafate.
~ Se asigură toaleta unghiilor.
~ Se asigură igiena protezelor dentare.
~ Înviorarea circulaţiei se face prin masaj – şi pentru prevenirea escarelor.
→ Asigurarea odihnei:
~ Patul v avea rezemători laterale şi înălţime uşor accesibilă.
~ Pentru prevenirea escarelor se vor folosi saltele antidecubit şi se vor verifica frecvent
regiunile predispuse escarelor.
~ Prezenţa cvasipermanentă a asistentei în preajma bolnavului crează o stare d confort
şi siguranţă.
→ Alimentaţia bolnavului:
~ Pentru evitarea inapetenţei se vor satisface preferinţele culinare, mesele vor fi mici şi
dese.
~ Se introduc proteine, săruri minerale şi lichide necesare bolnavului.
~ Dacă bolnavul nu consumă lichide se instalează foarte repede deshidratarea → pliu
cutanat → ceea ce impune
rehidratare de multe ori pe cale artificială – perfuzie.
→ Supravegherea tranzitului, diurezei, stării generale şi a funcţiilor vitale:
~ Constipaţia se tratează cu dietă, hidratare, laxative uşoare sau clismă evacuatoare
~ Stările de incontinenţă se tratează ca atare şi s raportează medicului.
~ Inapetenţa → se stimulează apetitul cu alimente preferate, prezentate estetic.
~ Se observă tulburările de comportament, de orientare.
~ Se evaluează interesul bolnavului faţă de mediu exterior.
~ Se vor folosi toate mijloacele de îngrijire pe care le poate avea la dispoziţie pentru
satisfacerea nevoilor fundamentale,
reechilibrare şi vindecarea bolnavului

GENERALITATI
Vârstnicii reprezintă un segment important din populaţia totală în lumeaîntreagă. Au o
fragilitate imunologica, metabolica, vasculara, osoasa mai accentuatadecat tinerii si
adultii, ceea ce explica frecventa mare de boli cronice peste care sesuprapun si
numeroase afectiuni acute.Batranetii ii sunt specifice procesele evolutive ce se manifesta
diferentiat lanivelul tuturor organelor si tesuturilor, determinand scaderea capacitatii
2
functionale aacestora, deci a intregului organism.Varstei a treia ii sunt specifice anumite
modificari de ordin anatomic, fizic,psihologic si social care privite in ansamblu nu ne
ofera posibilitatea sa conturamprofilul batranului. Odata cu inaintarea in varsta apare o
crestere de tesut adipos,modificari articulare datorate artrozelor, fragilitatea oaselor, ca
urmare aosteoporozei, muschii sunt afectati in procese degenerative care le
modificatroficitatea si masa musculara. . Pentru a ajuta populatia varstnica, trebuie
cunoscutemodificarile fiziologice care apar la batrani. Astfel,facultatile de perceptie sunt
inregresie la batrani :-Scaderea acuitatii vizuale- care devine factor de risc important
pentruaccidente soldate cu luxaţii sau fracturi;-Auzul prin diminuarea sa, odata cu
inaintarea in varsta, poate crea dificultatisocio-profesionale;-Senzatiile dureroase si
termice diminuate ; adeseori apar afectiuni miocardice,ulcere perforate , fracturi fara
dureri;-Scaderea performantelor batranilor este legata de varsta si
complexitatea,modificarilor morfologice si functional-patologice, va favorizeaza aparitia
unor afectiuni cronice sau acute, astfel:-Modificari ale aparatului digestiv- Aparatul
respirator prezinta modificari de tip emfizem pulmonar, pot ficonsecintele unei patologii
pulmonare anterioare sau actuale.-Aparatul cardiovascular in conditii de imbatranire
accelerata, genereaza oingustare a arterelor cu pulsatii episternale si cu o crestere a
tensiunii arterialesistolice. De asemenea EKG-ul poate evidentia unele semne de
cardiopatieischemica, ateroscleroza membrelor inferioare si accidente vasculare
cerebrale.-La varsta a treia se mai pot gasi: tendinta la bradicardie, deplasarea in jos
asocului apexian si aparitia de sulfuri sistolice.-La sistemul nervos cu inaintarea in
varsta a persoanei,pot aparea: abolireareflexelor cutanate, abdominale, velopalatine,
alterarea simtului vibrator la membreleinferioare si amiotrofii la maini.-Aparatul osteo-
articular sau locomotor al batranilor genereaza durereaprovocata sau spontana,
cracmente, rigiditatea sau anchiloza, datorita fenomenului deimbatranire a cartilagiilor si
sinovialei. Procesul de imbatranire afecteaza dominantosul si articulatiile favorizand
imobilizarea prelungita. Caracteristice sunt:
2

osteoporoza, fractura de col femural si artrozele, care apar aproape intotdeauna;

deasemenea, apar modificari de posturi specifice varstnicilor. Scheletul si articulatiile,in
ciuda aparentei lor soliditati sunt relativ fragile in fata procesului de imbatranire.La
nivelul oaselor, se produce osteoporoza, iar la nivelul articulatiilor apar artrozele
(osteoartrozele).

Curs I

3
Gerontologia, ca termen se defineste ca stiinta proceselor de îmbatrânire, iar Geriatria este o ramura a
medicinii, care cerceteaza aspectele patologice ale îmbatrânirii. Geriatria presupune cunostinte în
primul rând din domeniul medical, dar si din alte domenii ca: psihologie, sociologie etc. Geriatria a
devenit astfel o stiinta de sine statatoare, cuprinzând într-o medicina interna a vârstei înaintate, capitole
importante din cardiologie, psihiatrie si neurologie, care reprezinta substanta sa fundamentala.
Spre deosebire de îmbatrânire (proces dinamic indiferent de vârsta cronologica), Se-nescenta, cuprinde
ultima perioada a vietii. în cadrul acesteaia se delimiteaza Senilitatea, care este o perioada finala, cu
deteriorari biologice severe. Senescenta nu este o boala, este un proces fiziologic, chiar daca
îmbatrânirea se asociaza de regula, desi nu obligatoriu cu îmbolnavirile. Diversele modificari fiziologie
par sa fie în raport direct cu îmbatrânirea, dar multe persoane vârstnice îsi conserva capacitatile lor
functionale, cu toata degenerescenta organica aparenta. Se considera astazi ca prag al batrânetii vârsta
de 60 -65 de ani.
Periodicizarea varstei a III a
- între 65 (60) - 75 arti, trecerea spre batrânete, sau perioada de vârstnic.
- între 75 - 85 (90) de ani, perioada de batrân.
- peste 85 (90) de ani, marea batrânete sau perioada de longeviv.I
In afara de aceasta clasificare cronologica, se foloseste si o clasificare medicala:
- "îmbatrânirea fiziologica", armonioasa, în care vârsta cronologica se identifica cu vârsta biologica.
- "îmbatrânirea nefiziologica", care poate fi:
- prematura, când începe de timpuriu, cand varsta biologica corespunde unei varste calendaristice mai
mari decat cea reala
- accelerata, când ritmul de îmbatrânire se accelereaza la un moment dat (dupa pensionare, dupa
decesuri în familie, dupa internari etc).
îmbatrânirea nefiziologica este o îmbatrânire patologica (C. Bogdan), dar aceasta nu înseamna ca
batrânetea este o boala.
Desi imbatranirea este un proces inevitabil, care nu tine cont de sex sau conditia sociala, felul in care
imbatranim depinde foarte mult de modul de viata pe care o ducem.

Preventia, secretul unei imbatraniri frumoase

Procesul de imbatranire difera de la individ la individ. Pe langa deciziile zilnice care influenteaza
procesul de imbatranire, zestrea genetica a fiecaruia dintre noi face diferenta. Astfel, persoane care au
dus acelasi mod de viata pot ajunge ca la batranete sa sufere de afectiuni diferite, de intensitate diferita.
Insa, preventia, care consta intr-un mod de viata sanatos si echilibrat, este cel mai important lucru
atunci cand vine vorba de bolile batranetii.
Se considera ca pana la 40 de ani organismul reuseste sa compenseze orice exces, cum ar fi cel
alimentar, fizic sau psihic. Dupa varsta de 40 de ani, organismul nu mai poate face acest lucru si
primele semne care apar sunt modificari ale analizelor de sange, cum ar fi dislipidemii, cresterea
glicemiei si probelor hepatice sau simptome date de imbatranirea prematura a unor aparate si sisteme.
Astfel, se poate spune ca unii dintre noi imbatranim predominant, cardiovascular sau cutanat sau
osteoarticular ori cerebral.
Prevenirea aparitiei bolilor specifice batranetii - cum ar fi hipertensiunea arteriala, bolile
cardiovasculare, diabetul zaharat, osteoporoza - consta in special intr-o alimentatie bogata in fructe,
legume si carne slaba, pe tot parcursul vietii. De asemenea, consumul excesiv de sare sau de grasimi
animale, sucuri acidulate si dulciuri pot afecta, in timp organismul, ducand la boli cardiace, obezitate si
implicit hipertensiune arteriala.
Exercitiile fizice, care pot fi chiar si plimbarile zilnice, sunt foarte importante in dezvoltarea si
mentinerea sanatatii oaselor si a muschilor. Totodata, nenumarate studii au demonstrat ca exercitiile
fizice ajuta la mentinerea unui aparat circulator sanatos.
4
Si stresul cotidian influenteaza foarte mult imbatranirea.
Alti factori care favorizeaza imbatranirea, uneori chiar prematura a organismului, sunt fumatul si
consumul excesiv de alcool. Atat fumatul, cat si alcoolul sunt factori ce favorizeaza imbatranirea pielii,
dar si factori responsabili pentru boli pulmonare, hepatice, renale sau cardiace.
Potrivit Organizatiei Mondiale a Sanatatii, batranetea incepe la 75 de ani si se termina la 85 de ani,
cand cei care supravietuiesc varstei se numesc longevivi.

Vitaminele sau suplimentele alimentare pot ajuta la mentinerea unui organism sanatos si ferit de boli,
insa si acestea trebuie administrate doar la recomandarea medicului
Îmbătrânirea umană privită biologic apare ca un proces continuu, dinamic, cu valori ale parametrilor
funcţionali ce diferă de la o vârstă la alta. Modificările involutive morfo-funcţionale, comparate cu cele
ale adultului pot induce în eroare şi suntem ispitiţi să apreciem drept stare de boală, modificările
normale, fireşti, determinate de senescenţă.
Firescul, normalul vârstnicului, corespunde într-un alt plan, normalului vârstei adulte.
Bătrâneţea este o etapă a vieţii, o cerinţă a evoluţiei speciei umane, care în anumite condiţii poate să
îmbrace o involuţie normală, cu o fiziologie proprie. Fiecare funcţie are propriul orar de dezvoltare şi
îmbătrânire. Ansamblul funcţional, metabolic şi de reglare hormonală, are la vârstnic o labili
tate crescută în condiţii de stres.
După vârsta de 60 de ani parametrii funcţionali ai îmbătrânirii normale se înscriu în valori care asigură
homeostazia organismului, iar pe plan clinic generează starea de bine somato-psihică, ce defineşte
starea de sănătate. Indicatorii morfo-funcţionali corespunzători stării de sănătate ai vârstnicului
definesc fiziologia bătrâneţii.

Factorii care influenteaza imbatranirea sunt:

 Somatici-ereditari
 Psihologici
 Socio-culturali
 Spirituali-religiosi

EDUCAŢIA SANITARA

Se urmareste o instruire larga a vârstnicilor, pentru însusirea cunostintelor privind procesul de

îmbatrânire, în sfârsit pregatirea pentru pensionare si îmbatrânire. Pentru aceasta s-au înfiintat
universitati geriatrice. în cazurile de îmbolnavire se urmareste cunoasterea de catre bolnav a riscului
complicatiilor, caile de evitare, semnele precoce de îmbolnavire, indicatii terapeutice si dietetice, caile
de mentinere a capacitatilor fizice si intelectuale (C. Bogdan).

Educatia varstnicului pentru mentinerea independentei

-continuarea activitatiifizice,chiar daca abilitatea varstnicului scade si miscarile sunt mai lente
-plimbari pe jos, sxercitii de gimnastica effectuate zilnic , in scopul mentinerii tonusului muscular, a
mobilitatii articulare si pentru prevenirea unor afectiuni
-evitarea surmenajului fizic:la primele semen de oboseala, slabiciune, tremuraturi ale membrelor, cand
se diminueaza viteza de miscare, precizia si coordonarea miscarilor, se va opri activitatea, fiind
necesara o perioada de refacere
-evitarea surmenajului psihic
-asigurarea unui somn odihnitor
-alimentatie echilibrata, bogata in fructe, legume, lactate, vitamine.

5
-hidratare corespunzatoare, in functie de pierderi
-prevenirea caderilor prin:
 Amenajarea corespunzatoare a spatiului de locuit(lumina corespuinzatoare,
indepartarea obstacolelor, montarea barelor de sprijin pe scari
, baie, caile de acces, utilizarea covoarelor antiderapane in baie)
 Utilizarea mijloacelor auxiliare(baston, achelari)
 Purtarea de incaltaminte adecvata, comoda, cu talpa neteda nealunecoasa
-corectarea unor deficiente
 Proteze dentare, auditive, achelari
-aplicarea masurilor de prevenire a imbolnavirilor acute
 Evitarea expunerii la frig sau caldura excesiva
 Evitarea contactului cu personae bolnave
 Evitarea abuzurilor de orice natura
-control periodic al starii de sanatate
Modificari fiziologice ce insotesc imbatranirea
 Tegumente , palide, uscate, ridate
 Diminuarea transpiratiei
 Extremitati reci
 Rarirea parului, incaruntire
 Incetinirea cresterii unghiilor
 Scaderea acuitatii vizuale
 Scaderea acuitatii auditive
 Diminuarea gustului, mirosului, a sensibilitatii termice si dureroase
 Crestera valorilor TA, puls periferic slab perceptibil
 Deglutitie mai dificila, reducerea peristaltismului intestinal, scaderea productiei de
anzime digestive
 Scaderea capacitatii de filtrare a rinichiului,nicturie, incontinenta urinara la effort,
hipertrofie de prostata
 Reducerea masei si fortei musculare, demineralizare osoasa, reducerea amplitudinii
miscarilor articulare
 Reducerea reflexelor voluntare sau autonome, scaderea capacitatii de reactie la
stimuli, scaderea memoriei, a atentiei,dementa
 Tulburari de somn
Senescenţa este un proces de involuţie a funcţiilor organismului, un proces inevitabil, care se
desfăşoară în funcţie de particularităţile individuale, precum şi de condiţiile de viaţă (alimentaţie,
climă, profesie, factori sociali). Longevitatea este determinată atât de factori ereditari cât şi de
factori interni sau externi. Din punct de vedere fizic, dupa 60 de ani apar modificări
morfofuncţionale la nivel tisular şi celular printr-o atrofiere şi scleroză a diferitelor organe şi
ţesuturi. În ansamblu, se produc o serie de modificări biochimice (hormonale) şi funcţionale ale
structurilor biologice ale organismului. Procesele fiziologice ale îmbătrânirii se intrică cu
modificările patologice.
Modificările morfofuncţionale apărute la vârstnici se reflectă la toate nivelele de aparate şi
sisteme. Principalele cauze de morbiditate la vârstnic sunt reprezentate de: patologia cardio-
vasculară, patologia neuro-vasculară şi psihică, afecţiuni respiratorii cronice, boli de nutriţie,
tulburări ale aparatului locomotor.
Patologia neurologică a vârstnicului este dominată de afecţiunile cerebrovasculare şi de cele
degenerative ale sistemului nervos central. Bolile degenerative cerebrale debutează dupa vârsta
de 50 de ani şi sunt caracterizate din punct de vedere morfologic prin tulburări neurologice şi
psihice variate. După această vârstă creşte incidenţa aterosclerozei cerebrovasculare care produce

6
accidente vasculare cerebrale şi demenţă prin infarcte multiple. Între afecţiunile degenerative
extrapiramidale se numără şi boala Parkinson.
În ceea ce priveşte afectarea psihică la vârstnic sunt caracteristice demenţa, depresia şi psihozele
delirante. Demenţele se clasifică în: demenţe de tip Alzheimer, de tip vascular, posttraumatic,
datorate unor tulburări somatice şi demenţe de etiologie multiplă. La această vârstă se produce şi
alterarea funcţiei cognitive, diminuarea capacităţii de concentrare, scăderea performanţelor
intelectuale.
Cardiopatia ischemică cu toate formele ei (angina pectorală, infarct miocardic, ischemia
miocardică silenţioasă, moartea subită coronariană) reprezintă principala cauză de mortalitate la
vârstnici. Prevalenţa aritmiilor cardiace este mai crescută la aceste vârste şi prin scăderea
debitului cardiac şi a tensiunii arteriale e afectată perfuzia organelor ţintă. Înaintarea în vârsta se
asociază cu creşterea valorilor tensiunii arteriale, valori care trebuie corectate deoarece
hipertensiunea arterială netratată e responsabilă de apariţia numeroase complicaţii ale organelor
tintă: cardiopatie hipertensivă, complicaţii cerebrovasculare, complicaţii renale, complicaţii
aterosclerotice.
Artrozele, osteoporoza , depunerile articulare de cristale sunt responsabile de dureri şi deformări
articulare, decompensări funcţionale şi statice. Sunt boli invalidante care pot culmina cu
incapacitatea de autoîngrijire a pacientului respectiv.
Dezvoltarea de reacţii medicamentoase adverse la persoanele în vârsta este de două sau trei ori
mai mare decât la adulţii tineri. Datorită scăderii ratei filtrarii glomerulare şi a activităţii hepatice
epurarea medicamentelor e mult încetinită. De asemenea vârstnicii au răspunsuri modificate la
aceeaşi concentraţie serică de medicamente. Pacientul vârstnic având patologii asociate riscul ca
să apară interacţiuni între medicamente e mult mai mare.

Curs II este din caiet

Curs III
Ingrijirea pacientilor varstnici cu afectiuni respiratorii
»Aparatul respirator al varstnicilor prezinta o serie de modificari, mai frecvente dupa decada a VI-a, in
functie de patologia pulmonara anterioara, factorii toxici, fumat :
1.cresterea frecventei respiratorii in repaus ( de la 14-15/minut la 18-19/minut) cu prelungirea expirului
2.emfizem pulmonar cu cresterea diametrului antero-posterior si reducerea diferentei de diametru
toracic inspir-expir
3.modificari ale cutiei toracice- cifoscolioza, largirea unghiului epigastric, cu modificari tip disfunctie
respiratorie obstructiva ( scaderea volumului expirator maxim pe secunda) la probele respiratorii
functionale.
Manifestarile ce apar sunt:
 generale-stare generala alterata
 si specifice-dispnee,cianoza, tuse, axpectoratie,

Recomandari:

 asigurarea unei bune pozitii pentru usurarea respiratiei

 asigurarea unor conditii de mediu optime : umidificarea aerului, evitarea factorilor poluanti,
evitarea fumatului ctiv si pasiv

 schimbarea pozitiei din 2 in 2 ore la pacientii imobilizati la pat,

7
  evitarea decubitului prelungit

 determinarea precoce a semnelor de suferinta grava respiratorii(colaps respirator prin

supravegherea pacientului—tip de respiratie, ritm respirator

 monitorizarea TA, P,

 supravegherea deglutitiei, eventual alimentatia pe cale parenterala

 asigurarea unei igiene riguroase: buco-dentare, faringiene , axilara, a plicilor ,organelor

genitale

 avaluarea aspectului tegumentelor

 scaderea anxietatii, cresterea gradata a activitatii fizice

 educarea pacientului sa evite consumul de cafea(reduce efectul medicatiei), alcool (favorizeaza

deshidratarea celulara si bronhoconstrictia), lichidele prea reci sau prea calde, expunerea la aer
rece, vant, caldura excesiva

 asgurarea unui program zilnic de exercitii de respiratie

 educarea pacientului varstnic in ceea ce priveste evitarea infectiilor respiratori

Bronsita

Bronşita reprezintă o reacţie inflamatorie a mucoasei bronşice la acţiunea unor factori infecţioşi sau
fizico-chimici. Aceasta poate fi acută sau cronică.

Bronsita ac-traheobronsita

Bronşita acută este o boală a căilor aeriene, care se caracterizează printr-un sindrom bronşitic acut,
de obicei, neasociat cu modificări radiologice pulmonare.

 Afecteaza mucoasa bronhiilor mari si mijlocii si frecvent traheea(traheobronsita)

 Traheobronsita acuta are o frecventa f mare, poate evolua cu decompensare cardiaca, apare
cianoza, tahicardie, fenomene toxice generale

Traheobronşita acută are 3 cauze: virală, bacteriană(pneomococi, streptococi, stafilococi), şi chimică.

( gaze şi vapori iritanţi (amoniac, acetonă, acid clorhidric, formol, etc.)

Aspect clinic de rino-bronsita cu evolutie in 3 faze

1. Coriza(catar rino-faringian)-durata 1-3 zile(usoara ascensiune termica, jena la deglutitie, arsura
sau infundare a nasului)
2. faza de cruditate (uscata)- dureaza 2-3 zile(tuse uscata, spasmodica, durere vie retrosternala,
uneori f moderata si voce ragusita)

8
 3. faza de coctiune-productiva(tuse insotita de expectoratie mucoasa sau muco-purulenta si raluri
difuze

Tratament
Tratamentul traheobronşitei acute are trei componente: tratanentul etiologic, tratamentul simptomatic
şi profilactic.

 Tratamentul etiologic

Terapia antivirală (Amantadina, Rimantidina, Aciclovir) se indică la bolnavii cu risc crescut:

bolnavi taraţi sau cu BPOC
În infecţiile virale nu este necesară administrarea antibioticelor, dar nu trebuie uitat că infecţiile virale
pragătesc terenul pentru infecţiile bacteriene şi, de aceea, tratamentul cu antibiotice nu trebuie exclus
din principiu.
Astfel, la pacienţii cu factori de risc şi cu forme prelungite de boală se poate recomanda:
- Claritromicina, sau
- Amoxicilina,
- Cefalexin, - Cefaclor, - Cefalosporine injectabile, cum ar fi cefuroxim
În bronşiolitele moderat-severe se recomandă nebulizări cu bronhodilatatoare (beta-2 agonişti),
tratament cu corticoizi şi antibiotice în spital, iar în caz de nevoie se va recurge la intubaţia bolnavului.
 Tratamentul general şi simptomatic
În formele comune (uşoare) se recomandă doar tratament simptomatic care constă în:
- repaus fizic şi vocal într-o camera încălzită, cu aer umidificat şi se vor administra lichide multe
(ceai, compot, apă, sucuri naturale).
- Se asigură o alimentaţie usoara, cu lapte, supe de legume, pireuri, etc. Se combate febra cu
antipiretice (paracetamol, ibuprofen, metamizol la nevoie).
- Se combate tusea supărătoare uscată din faza de cruditate cu antitusive (calmotusin,codenal,
tusomag.) . Când apare expectoraţia se recomandă fluidifiante ale secreţiilor bronşice , cum ar fi
bromhexinum, acetylcysteinum, carbocisteinum , erdosteinum, ambroxolum, etc).
 Tratament profilactic

Apariţia bronşitei acute poate fi prevenită prin:

- evitarea fumatului, a aerului poluat şi a substanţelor iritante, a ceţii, frigului şi umezelii;

- evitarea situaţiilor ce pot declanşa un episod alergic, la persoanele cu alergii cunoscute;
- evitarea contactului cu persoanele care au infecţii acute ale tractului respirator superior, mai ales
de către cei cu un sistem imunitar deficitar sau alte boli cronice;
- spălarea frecventă a mâinilor în timpul sezonului rece, când sunt epidemii de gripă;
- alimentaţie sănătoasă şi echilibrată, bogată în vitamine;
- odihnă;
- vaccinarea antigripală;
- imunostimulente nespecifice (echinaceea, septilin, oscilococcinum, vitamina C)
- purtarea unei măşti de protecţie în cazul lucrului în mediu cu substanţe iritante, chiar şi praf

Bronsita cronica

9
Bronsita cronica este o boala inflamatorie cronica a arborelui bronsic, a caror manifestari trebuie sa se
produca cel putin 3 luni pe an, doi ani consecutiv. Se disting mai multe forme clinice:
►bronsita cronica simpla, caracterizata prin producerea unei spute mucoase
►bronsita cr. muco-purulenta, manifestata prin expectoratii muco-purulente, in absenta unui proces
supurativ localizat sub forma abceselor, bronsiectaziei
►bronsita cr. obstructiva, prin care secretia cronica de mucus si inflamatia provoaca suferinta
respiratorie cronica
►bronsita cr. astmatiforma, la care obstructiei cronice i se adauga o componenta alergic-infectioasa, cu
wheesing (respiratie suieratore) la inhalarea unor agenti iritanti sau in timpul infectiilor respiratorii
Durata si severitatea tusei cresc de la an la an pana la satisfacerea criteriilor de bronsita cronica: tuse cu
sputa prezenta timp de 3 luni pe an, mai mult de 2 ani consecutiv.
La inceput tusea este matinala cu expectoratii mucoase, dupa care apare si in timpul zilei si seara. Sputa
devine mucopurulenta sau purulenta in cantitati mai mari.
Expiratia devine activa si apare dispneea de tip expirator, ce poate fi usoara, cu timpul devenind severa,
permanenta si survenind si in repaos.
Simptomatologia depinde si de nivelul afectarii arborelui bronsic. Atunci cand sunt afectate bronhiile
mari predomina tusea cu sputa mucoasa. La afectarea bronhiilor medii, sputa este mucopurulenta, iar la
afectarea bronhiilor mici tusea poate fi productiva sau seaca.
Exacerbarea bronsitei cronice poate produce sindrom infectios cu febra, mialgii, astenie, transpiratii
nocturne, oboseala, etc.

BPOC
BPOC reprezinta un grup de boli cronice, ireversibile care determina dispnee Cele doua boli asociate in
general cu BPOC sunt bronsita cronica si emfizemul.

 La varstnici rar sputa este purulenta

 Evolutie lenta

 Evitarea edministrarii canamicinei si a cloranfenicolului

 Elemente de gravitate:dispnee intensa, hipoxie, infectie cu germeni rezistenti

 Se recomanda exercitii simple de gimnastica respiratorie , vaccinarea antigripala toamna

 Medicamentele sunt folosite pentru ameliorarea respiratiei scurtate, pentru controlarea tusei si
wheezingului Medicamentele bronhodilatatoare si corticosteroizii sunt adesea administrati cu
ajutorul unor inhalatoare sau unor nebulizatoare (masca sau piesa bucala prin care se
administreaza medicamentul).

Astmul bronsic

 Bolnavul este agitat si inconstient

 criza brusca de dispnee paroxistica

 ortopnee

 exoftalmie

10
  dispnee expiratorie urmata de tuse si expectoratie mucoasa filanta eliberatoare

 bradicardie

 cianoza periolo-nazala

 uneori criza este precedata de o stare prodromala(stranut, rinoree, tuse uscata

 radio;ogic:raluri romflante si sibilante

 tratament:salbutamol, aminofilina,miofilin fiola, HHC,oxigenoterapie

Curs IV
Bolile cardio-vasculare reprezinta principala cauza de deces la varstnici. Inima şi vasele suferă anumite
procese ce conduc la modificări morfologice-modul de exprimare clinică
are unele particularităţi
-morfologie:
Valvele mitrale, aortice sufera modificari uneori indurate,sclerozate,retractate,calcifiate-ceea ce duce la
disfunctii ale aparatului valvular
Miocardul prezinta un proces de fibroză difuză si dilataţia cavităţilor,arterele coronareprezinta
indurate,diametru ↑, aortă in 90% din cazuri prezinta arterioscleroză iar sistemul vascularse
caracterizeaza prin ↓ elasticităţii.
Bolile cardiace se asociaza cu:ateroscleroza, obezitatea, guta, DZ
Principalele simtome:dispneea de effort si durerea precordiala lipsesc, sunt diminuate sau atipice
datorita restrangerii activitatii fizice, specific varstnicului

.Angina pectorală

Caracteristici:
-intensitatea durerii este uneori redusă
-caracterul durerii: frecvent disconfort toracic

11
-factori declanşanţi : frigul,mese copioase,mai rar efortul fizic care este limitat
-iradierea durerii: tipică / atipică
-durata durerii: uneori ore
-cedează greu la nitroglicerină (NTG 1-2 cp sl in poz. sezand pentru a evita hTA de ortostatism
-traseu ECG neelocvent
- regim desodat
-repaus la pat
supravegherea pacientului

.IMA
-incidenţă ↓ după 70 ani
-durere:-intensitate redusa uneori
-caracterul durerii:frecvent disconfort toracic
- tuse
-dispnee
-localizare atipică->abdomen superior
-factori declanşanţi->mese copioase
factori de risc:HTA, DZ, angorul
-caracteristic persoanelor varstnice este frecventa IM mute, descoperite intamplator, pe traseele EKG si
la examenle necroptice.
-mortalitate crescuta in primele 7 zile
Tabloul clinic difera fata IM clasic, avem simptomatologie de imprumut,apar astfel IM cu tablouri false
abdominale, fals cerebrale sau fals pulmonare.Uneori tabloul clinic sugereaza o suferinta minora:algii
toracice, articulare, viroze respiratorii.
Durerea din IM clasic,atroce, retrosternala,cu anxietate cu iradieri precise,fara raspuns la nitrite apare
rar la varstnic.
Uneori debutul este silentios nedureros si IM se depisteaza tardiv cand pacientul prezinta modificari la
nivel coronar caracterizate prin
-debut brusc al insuficienţei cardiace
-evoluţie rapidă spre EPA
De asemenea in absenta durerii pot apare semen neurologice nespecifice(astenie, ameteala, scurte
pierderi de cunostinta, dispnee ca expresie a IC
Cand este prezenta durerea este atipica, are character de jena sau discomfort,uneori are localizare
epigastrica
Alteori durerea este intricata caracterizata printr-o accentuare bruscă,uneori inexplicabilă a unor boli coexistente::
-sdr.umăr-mână
-sdr.scapulo-humeral
-sdr.toracic anterior
Putem avea si IM cu simptomatologie cerebrala.
-tulburări psihice->stare de confuzie,dezorientare trecătoare,agitaţie psiho-motorie nocturnă,pierderi de
cunoştinţă,ameţeli
-stări lipotimice – sincopale
-simplă dizartrie
-rar comă
Insuficienţa cardiacă
caracteristici:

12
 -debut rapid sub acţiunea unor factori declanşanţi sau favorizanţi->uneori este determinată de consum
excesiv de laxative,hipnotice
clinic:
-modificari ale P, TA, cianoza, edeme, hepatomegalie, nicturie
-↓ relativ bruscă a capacităţii fizice
-imposibilitatea de a efectua munca zilnică
-dispnee la eforturi mici
-dispnee ce apare în cursul conversaţiei
-ortopnee,dispnee vesperală şi nocturnă
-confuzie mentală
-insuficienţa ventriculară stângă
Tratamentul urmareste reducerea muncii inimii prin: repaus, controlul retentiei hidro-saline, prin
restrictia aportului de sare . De asemenea se administreaza la indicatia medicului : cardiotonice,
diuretice, vasodilatatoare, se dative pentru un somn odihnitor si si combaterea anxietatii. Se evita pe
cat posibil imobilizarea absoluta si prelungita, deoarece exagereaza tendinta la tromboze venoase, la
aparitia infectiilor pulmonare si urinare.Repausul trbuie sa fie si psihic.
Regimul consta in ion alimentatie bogata in vitamine,, mese fractionate, regim hipocaloric.

.HTA poate fi:

-esenţială
-secundară
Apar tulburari de somn, nicturie, dispnee de efort
Ca măsuri generale:
-evitarea sedentarismului->activitate fizică după toleranţă
-evitarea frigului,umezelii,meselor copioase,efortului fizic
-alimentaţie echilibrată
-evitarea repausului prelungit la pat->tromboembolii,escare
- regim alimentar hiposodat, hipocaloric.Masurarea P, TA, monitorizarea bilantului ingesto-excreta.
-stabilirea dozelor de medicamente strict individualizat
-administrarea medicamentelor în poziţie şezândă->hipotensoare,nitroglicerină
-tratamentul corect al bolilor coexistente
Soc cardiogen - insuficienta circulatorie acuta consecutiva unei prabusiri functionale a pompei
cardiace.
Cauze - Un soc cardiogenic este de cele mai multe ori cauzat de un infarct miocardic intins, partea
valida a muschiului cardiac fiind insuficienta pentru a asigura circulatia sangvina, chiar atunci cand
organismul se afla in repaus.
simptome si semene
-insuficienta circulatorie acuta avand ca expresie clinica prabusirea TA<70mmHg
- tulburari ale starii de contienta,
-capacitate senzoriala scazuta
- transpiratii reci ale extermitatilor
- puls tahicardic, filiform
- debit urinar sub 25 ml/h(0ligurie)
-paloare a extremitatilor
-polipnee
Tratament:
- administrarea de anxiolitice
13
-supravegherea P , a D, a TA,
- se trateaza cauza
-pacientul se va pune in pozitie Trendelenburg
-O2
-combaterea hipovolemiei cu Dextran si ser glucozat 5%, 920-30 p/min)
-heparina
hTA este mai rara la varstnici si se caracterizeaza prin scderea TA sub 100mm HgSistolica ) si sub 65 mm Hg
(diastolica)
- apare dupa effort( schimbarea pozitiei), diaree, voma, IMA,

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN INGRIJIREA

BOLNAVILOR CU AFECTIUNI CARDIOVASCULARE

Asistenta medicala detine o pozitie foarte importanta in ingrijirea acestor categorii de bolnavi.
Justificarea rolului ei rezida in caracterul unor boli cardiovasculare (insuficienta cardiaca, hipertensiune
arteriala, infarct miocardic etc), care reclama o spitalizare indelungata, deci o supraveghere continua.
Pe aceeasi linie se situeaza si frecventa accidentelor din bolile cardiovasculare (sincope, colaps
vascular, stop cardiac), ca si a complicatiilor. in sfarsit, daca retinem, faptul ca multe boli
cardiovasculare reprezinta urgente medicale, tulburari de ritm, cardiopatii ischemice, puseuri de
hipertensiune, edem pulmnar etc), se poate intelege mai bine rolul sau. Dar pentru a-si indeplini
menirea, nu trebuie sa se multumeasca sa cunoasca si sa aplice, chiar perfect, diferitele tehnici de
ingrijire a bolnavului, ci trebuie sa cunoasca notiuni teoretice, care sa-i permita depistarea unui semn
precoce, interpretarea acestuia si, daca este nevoie, chiar interventia in situatiile in care viata bolnavului
depinde de cunostintele sale. Asistenta medicala este obligata sa noteze toate datele referitoare la puls,
urina, T.A., edeme, dieta, medicatie etc. Ea trebuie sa asigure repausul fizic si psihic al bolnavului,
care, aproape in toate aceste categorii de afectiuni, este indispensabil. Nu trebuie insa sa uite
dezavantajele repausului indelungat la pat, fapt pentru care este necesar sa se recomande alegerea
pozitiei sezande sau semisezande. Adeseori, acesti bolnavi sunt incapabili sa se ocupe singuri de dansii.
Iata de ce asistenta medicala este datoare sa le asigure si sa urmareasca pozitia corecta in pat,
schimbarea lenjeriei, transportul, efectuarea zilnica a masajului gambelor si picioarelor, pentru
prevenirea trombozelor. Toaleta zilnica a bolnavilor ii revine, de asemenea, ei. Nu trebuie sa uite ca
unui bolnav cu insuficienta cardiaca avansata ii este interzis efortul de toaleta zilnica. La fel de
important este si repausul psihic. Vizitatorii numerosi, discutiile cu voce tare, chemarile la telefon, ca si
neintelegerile familiale sau profesionale sunt tot atatea cauze care pot frana evolutia favorabila.
In bolile cardiovasculare dieta reprezinta adesea un factor esential. Regimul fara lichide, hiposodat,
uneori hipoazotat poate fi adeseori mai util intr-o hipertensiune sau o insuficienta cardiaca decat multe
medicamente.
Asigurarea tranzitului intestinal este capitala pentru acesti bolnavi, asistenta medicala trebuie sa stie ca
eforturile mari de defecatie pot fi fatale intr-un infarct miocardic. Ea trebuie sa cunoasca indicatiile si
contraindicatiile unor medicamente (digitala, chinidina etc). in sfarsit, trebuie sa cunoasca si primele
ingrijiri care urmeaza sa fie acordate in unele urgente cardiovasculare. Sa cunoasca semnele socului
compensat si masurile de profilaxie, pentru a impiedica intrarea in stadiul decompensat. Sa cunoasca
primele ingrijiri care trebuie acordate intr-o lipotimie sau sincopa, masurile de reanimare necesare
(respiratia „gura-la-gura" sau „gura-la-nas" etc).

14
Curs V

Patologie geropsihiatrica si geroneurologica

 tulburari de somn
 stari confuzionale
 demente
 AVC
Surse de dificultate
Manifestari de dependenta
Recomandari

Somnul este mult modificat la varstnic

Navoia de somn a varstnicului este de 6 ore/zi. perioade de somnolenta
Simptomatologie
Cele mai frecvente simptome sunt reprezentate de:
- Astenie, senzatie de oboseala;
- Dificultati de concentrare sau de atentie;
- Senzatie de odihna insuficienta;
- Imposibilitatea (sau existenta de dificultati serioase) de a adormi (in inducerea initiala a somnului);
- Treziri frecvente pe timpul noptii;
- Imposibilitatea de a readormi dupa trezirile din timpul noptii;
- Somnolenta diurna;
- Apnee de somn (care determina tabloul simptomatic amintit anterior);
- Cefalee matinala;
- Confuzie la trezire;
- Sforait;
- Senzatie de aer insuficient.
Factori care tulbura somnul. Dintre acestia: adenomul de prostata (cu mictiuni frecvente), refluxul
gastro-esofagian, reumatisme dureroase, bronsite rebele, insomnii iatrogene (medicamentoase).
Pentru corectia somnului sunt preferabile masurile nemedicamentoase: culcarea la aceeasi ora,
plimbari scurte in aer liber, masa de seara care va preceda culcarea cu cel putin 2 ore, evitarea
alimentelor greu digerabile, a bauturilor iritante sau excitante (alcool, cafea, ceai etc), fumatului,
vizionarii spectacolelor stress-ante, discutiilor controversate. intotdeauna sunt utile: igiena camerei,
baie zilnica, un pahar cu lapte la culcare, un ceai de tei, un mar etc.
Tratamentul medicamentos se va institui numai dupa epuizarea celorlalte metode.
Optiuni terapeutice.
Pacientii pot primi, sedative sau hipnotice, substante care pot induce somnul si care pot ajuta la
mentinerea lui pe perioada noptii. Cele mai frecvent administrate substante sunt
benzodiazepinele si medicamentele similare lor. Sunt considerate relativ sigure deoarece este
greu ca pacientul (din neatentie sau din cauza uitarii) sa le supradozeze. Toleranta fata de efectul
lor terapeutic apare destul de repede, ceea ce inseamna ca in timp va fi nevoie de o doza mai
mare pentru inducerea aceluiasi efect. Riscul de aparitie a dependentei fata de benzodiazepine
este insa unul foarte ridicat. De aceea, trebuie foarte multa prudenta in ceea ce priveste

15
 administrarea lor.
Medicamentele antidepresive sunt o alternativa terapeutica pentru pacientii care sufera de
insomnie cronica, indiferent daca acestia sufera sau nu si de depresie concomitenta. Astfel de
medicamente par a nu induce dependenta, deci sunt mai convenabile din acest punct de vedere.
. Opioidele sunt recomandate doar in cazurile extreme, cand insomniile sunt cauzate de dureri
intense care nu raspund favorabil la alte analgezice. Ele au proprietati antialgice (combat
durerea) dar si sedativ-hipnotice.
Antihistaminicele sunt medicamente care pot combate insomniile. Ele se administreaza si fara
prescriptie medicala, deoarece nu au efecte adverse intense si nici nu sunt capabile sa modifice
procesele interne ale organismului atat de mult.. Unele antihistaminice, cum este cazul
ciproheptadinei au eficienta superioara benzodiazepinelor in tratamentul insomniei deoarece ele
imbunatatesc calitatea (dar si cantitatea) somnului, in timp ce benzodiazepinele scad calitatea
somnului.

STARILE CONFUZIONALE ACUTE

Se instaleaza mai mult sau mai putin brutal si altereaza global: constienta, comportamentul mintal si
relational. Este o reactie acuta, dureaza ore sau zile, este reversibila spontan sau terapeutic. Apar, de
obicei, seara sau noaptea. in aparitia lor intervin:
- factori declansatori: boli cardiovasculare, metabolice (uremie, hiperglicemie etc), boli infectioase,
respiratorii sau urinare, boli cerebrale (accidente vasculare, traumatisme, tumori etc).
-cauze medicamentoase (iatrogene). De exemplu, dupa administrarea de antidepresive,
antiparkinsoniene, neuroleptice, se-dative, tranchilizante, hipnotice, corticoizi, aminofilina etc; - factori
psiho-sociali, care au fost deja prezentati anterior.
Semnalul de alarma este schimbarea brusca de comportament, aparuta in ore sau in zile. Astfel apar
obnubilarea (deplasare, concentrare, atentie), iluzii, halucinatii, dezorientare .
O grava dificultate diagnostica este dementa, insa starea confuzionala are un debut brutal, evolueaza cu
perioade de luciditate si este reversibila. Dementa debuteaza progresiv, iar evolutia este ireversibila si
tulburarea este de obicei globala.
Atitudinea terapeutica fata de starile confuzionale: familia trebuie lamurita cu rabdare asupra evolutiei
si linistit, asupra riscului vital.
Tratamentul vizeaza, in primul rand, cauzele si in secundar

DEMENTELE

Sunt relativ frecvente la varstnici. Se caracterizeaza printr-o scadere progresiva si ireversibila a

activitatii psihice si prin modificari organice cerebrale de natura degenerativa sau vasculara
(arteriosclerotica).

Evolutia poate fi precipitata de factori psiho-socio-culturali (vezi referatul).

Se deosebesc :

 demente senile (degenerative), (boala Alzheiner), care poate fi presenila (inainte de 65 de ani) si
senila (dupa 65 de ani)
 demente vasculare (arterioscleroza) si

 demente mixte.
16
 Cauza cea mai frecventa este degenerescenta primara a tesutului cerebral (boala Alzheimer), in 80%
dintre cazuri. Date mai noi apreciaza ca evolutia dementelor nu este totdeauna ireversibila, ca exista si
opriri in evolutie, chiar cazuri reversibile. De aceea diagnosticul trebuie stabilit precoce. Verdictul de
dementa senila este prea grav pentru a fi stabilit in graba.
Diagnosticul poate fi presupus in doua situatii:
- degradarea accentuata, brutala, chiar de durata, a unui varstnic, pana atunci activ, declansata de. un
factor favorizant;
O boala cu evolutie scurta si care nu progreseaza, exclude diagnosticul de dementa. Trecutul
bolnavului, care prezinta boli metabolice, hipertiroidie, tratamente cu droguri psihotrope, boli
cardiovasculare, renale, carente vitaminice etc, de asemenea pot exclude dementa. Cea mai grava
confuzie este cea cu starile pseudodementiale (depresia, confuzia acuta si starile delirante).

Tulburarile globale de memorie, de orientare in timp si spatiu, tulburarile de exprimare si intelegere, de

limbaj,recunoastere, comportament, judecata si atentie, cu evolutie lenta, pledeaza pentru dementa..
Tratamentul apartine psihiatriei. Nu se administreaza medicamente timp indelungat. In schimb grija
pentru mediul ambiant si exercitiile intelectuale care mai sunt posibile, sunt obligatorii.
Psihiatria moderna integreaza familia in tratamentul bolilor psihice si chiar a dementei. Numai in acest
mod se poate evita precipitarea deteriorarii. Probleme grave ridica instabilitatea afectiva, insomnia,
dromomania, refuzul hranei si igienei corporale, incontinenta urinara.

ACCIDENTE VASCULARE ISCHEMICE TRANZITORII

Reprezinta o complicatie a hipertensiunii arteriale si a arteriosclerozei cerebrale. Este un accident

frecvent la varstnic si reclama un diagnostic adeseori retrospectiv. Este relativ benign, apare in jurul
varstei de 70 de ani si se intalneste cam in 20% dintre accidentele vasculare cerebrale. Reversibil intr-
un interval de 24 de ore, are un prognostic imediat bun, dar indepartat rezervat. Debuteaza brusc, este
de obicei minor, fara pierdere de cunostinta si dureaza cateva minute sau ore. De obicei, diagnosticul se
pune pe anamneza bolnavului, pe varsta si semnele de ateroscleroza cerebrala si sistemica. Afecteaza
doua teritorii cerebrale: carotidian si vertebro-bazilar.
- Cand afecteaza teritoriul carotidian, apare o amauroza fugace, o cecitate tranzitorie, o hemipareza
care prinde si semifata, si care dureaza minute sau ore.
- in varianta vertebro-bazilara, apare vertij, instabilitate in ortostatism sau mers, tulburari de vedere, de
vorbire, de deglutitie si chiar tulburari motorii si senzitive. Pot aparea crize de cadere, ictus amnezic
tranzitor, agitatie, dezorientare. Totul revine la normal in cateva ore.
Ambele accidente apar prin ingustarea arterei, datorita unui aterom, prin ulcerare sau trombozare.
Gravitatea consta in repetare. O varianta este forma progresiva, catre extensie. Ictusurile repetate duc la
tabloul clinic din arterioscleroza difuza: dementa arteriosclerotica, sindromul pseudobulbar etc.
ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU HEMIPLEGIE
→ Definiţie:
~ Hemiplegia → paralizia unei jumătăţi de corp, datorată unui accident vascular
cerebral care poate duce la comă de
diferite grade.
~ AVC → este o suferinţă a SNC determinată de modificări circulatorii cerebrale şi
care se caracterizează prin pierderea
mobilităţii unei părţi din corp, asociată sau nu cu tulburări de echilibru, senzitiv şi
senzorial şi de vorbire.

17
~ Caracteristic hemiplegiei → pierderea motilităţii voluntare cu alterarea tonusului
motor cauzată de leziunea unilaterală
neurologică a căilor corticospinale la nivelul creierului sau în segmentul superior
medular, leziunea având la bază o
etiologie vasculară, una traumatică sau o etiologie tumorală.
→ Scop îngrijirii:
~ Prezervarea vieţii.
~ Limitarea extinderii leziunilor cerebrale.
~ Scăderea deficitului funcţional şi al diformităţilor.
~ Prevenirea complicaţiilor.
→ Aprecierea stării pacientului:
~ Se evaluează starea bolnavului prin examinare pe aparate urmărind:
▪ Aspecte patologice ale condiţiei fizice corespunzătoare vârstei.
▪ Afecţiuni asociate ce necesită tratament specializat susţinut.
▪ Boli asociate ce necesită supraveghere şi tratamente în ambulator.
▪ Afectări cardiace sau respiratorii importante ce necesită intervenţii de urgenţă.
~ Starea membrelor afectate:
▪ Modificări nesemnificative.
▪ Modificări minore.
▪ Modificări funcţionale severe.
▪ Modificări foarte severe.
→ Îngrijirea:
~ Se face în spital la început, apoi în regim ambulator → recuperarea medicală.
~ Hemiplegicul este un bolnav vascular care necesită control cardiologic, medicaţie
vasculară, profilaxia bolilor
vasculare.
~ Hemiplegia se caracterizează prin instalarea paraliziei de diferite grade – diferită de
la un segment la altul.
~ Poziţia în pat → partea paralizată va fi la marginea de acces a patului.
~ Orice ajutor sau intervenţie se va face din partea paralizată.
~ Exerciţiile fizice la pat au ca scop conştientizarea hemiplegiei şi antrenarea
mişcărilor.
~ Mobilizarea la pat se face prin schimbarea poziţiei în pat, executarea zilnică a
mişcărilor fiziologice la nivelul tuturor
articulaţiilor mari. Este bine să se aplice local căldură înaintea executării mişcărilor.
~ Se fac exerciţii respiratorii profunde, ritmate, cu expir prelungit, cu antrenarea
abdomenului, respectiv diafragmului
din poziţii variate.
~ Trecerea pacientului hemiplegic la poziţia verticală şi apoi la mers se face trecând
obligatoriu prin poziţia şezând în
pat, la marginea patului, apoi ridicarea în picioare 2-3 minute până la 30 de minute.

18
~ Reeducarea mersului este considerat principalul obiectiv al recuperării neuromotorii
a hemiplegicului.
~ Reeducarea vorbirii trebuie să facă parte din programul de îngrijire şi reabilitare.
~ Sunt frecvente incontinenţa urinară totală sau parţială → se rezolvă prin aplicarea
sondei permanente şi începerea
concomitentă a programului de reeducare a vezicii.
~ Tranzitul intestinal este asigurat de peristaltismul care rămâne neafectat în leziunile
cerebrale oricât de severe ar fi.
Uneori se manifestă şi incontinenţă de fecale (mai târziu controlul defecaţiei revine).
→ Observaţii:
~ Hemiplegicul trebuie să beneficieze de îngrijire şi asistenţă medicală toată viaţa sau
până la recuperarea funcţiei
motorii.
~ Îngrijirile generale în spital sunt comune ca cele pentru bolnavul comatos.

19
 Curs VI
Ingrijirea pacientilor varstnici cu afectiuni digestive

Reflux gastro esofagian

Incontinenta anala
Ulcer gastro-duodenal
HDS

ALIMENTATIA VARSTNICULUI

- ei sunt de obicei inapetenti, datoritã ori bolii ori spitalizarii si neadaptarii la regimul alimentar
- de aceea le trebuie asiguratã dacã boalã nu impune pretentiile lor calitative . searã ei consuma de obicei numai
lichide, în special sub forma de lactate
- necesitatile lor calorice nu sunt foarte mari de aceea nu trebuie insistat asupra consumului de glucide si lipide, pt a putea
introduce mai usor necesarul de proteine, saruri minerale si lichide, deoarece varstnicii se deshidrateazã foarte usor
- in caz de refuz al consumului de lichide se trece la hidratare parenterala
Procesul de îmbatrânire, de atrofie, afecteaza si tubul digestiv. Edentatia, atrofia glandelor salivare si a mucoasei gastrice si
esofagiene, aclorhidria, sunt frecvente. Mai caracteristice sunt tulburarile vasculare digestive.
Manifestari de dependenta:
 generale: modificari ale greutatii
 specifice: tulburari ale tranzitului intestinal, ale aportului de alimentatie
Recomandari:
recunoasterea particularitatilor afectiunilor digestive
 HDS determina rapid complicatiile hipovolemiei, iar vascozitatea crescuta determina coagularea
intravenoasa diseminata
 Ulcerul gastro-duodenal:prezinta simptomatologie diminuata iar dieta este mai putin rigida
 Cancer gastric:are incidenta maxima la 50-60 ani
 Ileus mecanic: se caracterizeaza prin durere de intensitate mai redusa si frecvent este determinat de
tumori
 Cancer de colon: simptomatologia dominanta de disconfort abdominal, anemie
 Evaluarea cavitatii bucale si a dintilor
 Evaluarea greutatii, a tulburarilor de digestie
 Mentinerea unui mediu, climat adecvat
 Asigurarea igienei cavitatii bucale, aregiunii anale
 Evaluarea durerii,hemoragiei si fatigabilitatii
Administrarea tratamentului prescris

20
REFLUXUL GASTRO ESOFAGIAN.

consta în întoarcerea continutului gastric în esofag, din cauza insuficientei functionale a cardiei. Obezitatea, sarcina, stenoza
pilorica cu dilatatie gastrica consecutiva sunt cauze favorizante. Consecinta refluxului, este esofagita peptica cu pirozis,
regurgitarii acide si varsaturi.
Tratament
Cimetidina si Metoclopramidul, au efecte favorabile.

INCONTINENŢA ANALĂ,

este o infirmitate frecventa, cu repercursiuni grave psihosociale, fiind alaturi de incontinenta de urina, escarele de
decubit si de dementa, una din marile probleme ale îngrijirilor si asistentei vârstnicului. Ea consta în pierdere
involuntara a materiilor fecale si a gazelor prin orificiul anal. Se asociaza de obicei cu incontinenta de urina si cu
deteriorarea psihica avansata. Apare în demente, accidente vasculare cerebrale, afectiuni ale maduvei, polinevrite,
diabet, abcese rectale, hemoroizi, fisuri anale, cancere recto sicmoidiene si constipatia cronica. Cea mai importanta
incontinenta anala este cea neurogena, în geriatrie. Aceasta duce la pierderea controlului sfincterian. Tratamentul
este descurajant si se reduce la încercari de reeducare si la îngrijiri generale. Se pot practica clisme, administra
purgative etc.

Ulcerul gastro-duodenal

Un ulcer gastro-duodenal este o intrerupere a mucoasei stomacului sau duodenului,

Cauzele cele mai frecvente implicate in aparitia ulcerului gastric si duodenal sunt:
 infectia gastrica cu bacteria Helicobacter pylori
 consumul de antiiflamatorii gen Aspirina, Indometacin, Ibuprofen, Diclofenac, in asociere sau nu
cu preparatele cortizonice si antiagregantele plachetare (Plavix)sau anticoagulantele (Trombostop,
Sintrom)
Aceste cauze, asociate unui teren genetic ce predispune si unor factori favorizanti ca fumatul, alcoolul, ciroza
hepatica, bolile pulmonare severe sau insuficienta renala cronica, duc la ulcer.
Simptome: Pe langa plenitudine, satietate precoce, jena in capul pieptului, simptomul specific bolii ulceroase este
reprezentat de durerea vie ce apare la 2-3 ore dupa mese, in capul pieptului, calmata de ingestia de alimente sau
protectoare gastrice, dar care este prezenta si noaptea, trezind pacientul din somn. La persoanele mai in varsta e
posibil ca ulcerul sa nu determine nici un simptom si sa reiasa ca au aceasta boala atunci cand varsa cu sange sau
au scaun negru ca pacura (melena).
Diagnosticul este pus cel mai exact prin endoscopie deoarece orice modificare ,inclusiv ulcer, la nivelul
stomacului trebuie biopsata pentru a exclude un cancer gastric la debut si pentru a pune in evidenta cu certitudine
prezenta Helicobacterului.
Daca nu avem la dispozitie endoscopia sau pacientul este in varsta cu boli cardiace sau pulmonare grave, se va
face tranzitul baritat (inghitirea de bariu cu efectuarea unor clisee radiologice)

HDS

Severitatea HDS poate varia între pierderea de sânge cronică( intermitentă, de mica intensitate), cu expresie ocultă
– dar cu modificari pe hemogramă şi pe sideremie, pană la pierderea masivă cu hematemeză, melenă şi şoc
hipovolemic. Hemoragia digestivă acută semnificativă este considerată atunci când Hb scade cu minimum 2 g/dl.

21
Manifestările clinice ale unei hemoragii depind de :
* cantitatea de sânge pierdut.
* ritmul sângerarii
* continuarea sângerarii sau recidiva ei
* nivelul anterior al hemoglobinei sanguine
* starea aparatului cardiovascular şi bolile asociate, numite generic comorbiditati.
În principiu pierderea a 400 – 500 ml de sânge nu provoaca simptome. În extrema cealaltă la peste 1500 ml poate
apare şoc hipovolemic. Sângerarile acute peste 2000 ml pot determina chiar moartea. În cazuri foarte rare moartea
poate apare fără exteriorizarea sângerarii atunci când hemoragia este foarte intensă.
Tabloul clinic este foarte diferit în funcţie de severitatea sângerarii. În cazul sângerarilor severe pacienţii se
prezintă agitati, anxiosi, palizi, cu ameteli, slabiciune, senzatie de frig, palpitaţii, dispnee.
La examenul fizic sunt palizi, transpiraţi, tahicardici, hipotensivi.

Ingrijirea pacientilor varstnici cu alterarea capacitatii de a se alimenta

Surse de dificultate:
 alterari ale ingestiei alimentelor
 legate de tubul digestiv:alterarea gustului, mirosului, greata, anorexie, deglutitie si masticatie
dureroasa, disfagie,
 alte cauze: pierderea memoriei, neperceperea alimentatiei ca un eveniment important
 alterari ale eliminarii: voma, constipatie, diaree
Manifestari de dependenta
 generale: modificarea greutatii ponderale
 specifice: disfagie, inapetenta, tulburari de tranzit intestinal,alimentatie exagerata
Recomandari
 cunoasterea particularitatiilor alterarii capacitatii de a se alimenta
 obezitatea varstnicului se datoreaza
 scaderii ratei metabolismului bazal
 scaderea nivelului activitatilor fizice
 hipotiroidism
 reactii adverse la medicamente
 malnutritia varstnicului se datoreaza
 factori de risc socio-economici
 tulburari digestive
 cancer esofagian, gastric
 efectele unei diete neechilibrate
 anemii legate de nutritie(deficienta de B12 , Fe)
 osteoporoza( deficit de Ca, vit. D )
 boli cardio-vasculare (ateroscleroza, boli coronariene, dislipidemii
 DZ
 Boli oftalmologice si neurologice
 Anorexia :
 Apare datorita unor cauze organice
 Poate necesita tratament de urgenta inclusiv alimentatie artificiala
 Voma
 Determina dezechilibru hidroelectrolitic si acido-bazic
 Rehidratare parenterala

22
  Constipatia
 Diaree:
 Determina dezechilibru hidroelectrolitic si acido-bazic
 Rehidratare parenterala
 Disfagie organicaevolueaza mascata mult timp de o disfagie functionala
 Sindrom gastric:inapetenta, greata, varsaturi
 Sindrom duodenal: predomina anorexia, flatulenta, durerile sunt centrate periombilical
 Sidrom colonic: determinat de o cauza organica ( rar colon iritabil)
 Sindrom anorexic: scadere in greutate
Recomandari:
 Alimentatie artificiala (enterala, parenterala)
 Implicarea serviciilor sociale in asistarea pacientilor
 Explicarea regimului dietetic impus

Ingrijirea pacientilor cu constipatie

Def: eliminarea cu dificultate si intarziere a materiilor fecale

Surse de dificultate
 Intarzierea tranzitului colonic
 Dieta inadecvata, imobilizare
 Neuropatie ca urmare a bolii Parkinson, neuropatie diabetica,
 Boli endocrine-hipotiroidism
 Constipatie indusa de medicamente (analgezice, opiacee)
 Boli psihice( anorexie, depresie )
 Materii fecale cu consistenta f crescuta
 Constipatie secundara unor leziuni ano-rectaledureroase (hemoroizi, fisuri anale )
 Contrctia paradoxala a planseului pelvin
Manifestari de dependenta
 Generale:fatigabilitate, apatie
 Specifice: eliminare rara a materiilor fecale
 Disconfort abdominal, borborisme abdominale
Recomandari
 Asezarea bolnavului intr-o pozitie adecvata
 Asigurarea intimitatii
 Realizarea unui program de eliminare
 Evitarea bauturilor pe baza de cofeina
 Administrarea de laxative la indicatia medicului
 Risc de aparitie a complicatiilor

Curs VII
Ingrijirea pacientilor varstnici cu afectiuni renale
Surse de dificultate
 Scaderea capacitatii de aparare a organismului
 Dezechilibre hidroelectrolitice
 Insuficienta cardiaca (IC)

23
  HTA
 Automedicatie nerationala
 Noxe profesionale
 Adenom/cancer de prostata
Manifestari de dependenta
 Generale: anemie, malnutritie, scadere in greutate, modificarea TA
 Specifice:tulburari de mictiune, diureza, edeme

Manifestarile clinice sunt expresia îmbatrânirii organelor urinare, alterarilor vasculare si unor cauze
cerebrale, psihiatrice si locale. Patologia este dominata de infectia urinara, incontinenta urinara si
hipertrofia de prostata.

INFECŢIILE URINARE, sunt bolile cele mai frecvent întâlnite la persoanele vârstniceAdeseori
sunt latente, asimptomatice. O alterare inexplicabila a starii generale, tulburari digestive sau o febra
izolata, la un vârstnic atrag atentia asupra bolii.
Golirea incompleta a vezicii poate avea urmatoarele cauze:
-vezica neurologica,
- prolaps vezical la femeie,
-hipertrofii de prostata la barbat.
Imobilizarea la pat, deteriorarea psihica si incontinenta urinara contribuie la aparitia infectiilor urinare.
Incontinenta urinara este frecvent însotita de incontinenta anala.
Escheri-chia coli este cel mai des germen întâlnit în infectiile urinare la vârstnici. Dar mai sunt si alti
germeni incriminati: proteus, Klebsiella, Enterobacter, Pseudomonas si Enterococul.
simptome
- rareori arsuri vezicale,
- febra,
- dureri lombare,
- alterarea starii generale.
Urocultura, cu prezenta a peste 100 000 germeni pe mm, în urina matinala, certifica infectia urinara.
Purtatorii de sonde, prezinta aproape obligatoriu infectie urinara, de obicei polimicrobiana. Exista si
forme asimptomatice.(vezi tehnica recoltarii uroculturii)
Tratamentul
 antibio-terapie cu spectru larg si cu difuziune la toate nivelele aparatului urinar expuse infectiei:
vezica, prostata, rinichi. Antibioticele se administreaza obligatoriu dupa
antibiograma.Tratamentul se face trei saptamâni,dupa care se repeta urocultura cu antibiograma
si eventual se reia tratamentul. întotdeauna trebuiesc înlaturate cauzele care întretin infectia.
 hidratare suficienta si ritmica
 regim alimentar
 evitarea sedentarismului
 igiena locala stricta

INCONTINENŢA URINARĂ Este foarte frecvent întâlnita si creste cu înaintarea în vârsta.

Examenul prostatei la barbat si examenul ginecologic la femei este obligatoriu.
Incontinenta de urina poate fi:

24
  de stress, sau de efort, prin pierderea involuntara, dupa un efort de tuse, râs, stranut etc. Este
mai frecventa la femei si prognosticul este benign.
 tranzitorie. Apare ca reactie fie la o afectiune acuta (infectie urinara, pneumonie, febra, stari
confuzionale, accidente vasculare cerebrale), fie la o schimbare psihologica (spitalizare,
pierderea independentei etc). Repausul prelungit la pat o favorizeaza. Alteori apare datorita
faptului ca unii batrâni, nu reusesc sa amâne declansarea voluntara a mic-tiunii pâna ce ajung
la toaleta.
 incontinenta definitiva, este de obicei neurogena si rareori cauzata de un adenom de prostata
sau de o retentie de urina cu mictiuni prin "prea plin". Alteori poate apare în tabes, diabet cu
neuropatie, boala Parkinson etc.
Tratamentul:
 psihoterapie,
 suprimarea obstacolului,
 exercitii fizice,
 tratamentul infectiei,
 reeducare.
Batrânii cu incontinenta stabila dupa o boala cerebrovasculâra, supravietuiesc 1 - 2 ani.

RETENŢIA DE URINĂ. Este o tulburare a mictiunii, frecventa în geriatrie, constând în

imposibilitatea eliminarii urinii din vezica. Se însoteste de glob vezical (dilatarea vezicii urinare). Poate
fi acuta sau cronica.
 Retentia acuta apare brusc si este pasagera. Dispare dupa tratament sau sondaj vezical.
 Retentia cronica apare la vârstnici, datorita în special hiperfrofiei de prostata.
 Exista si o forma postoperatorie de competenta chirurgiei.
Retentia cronica de urina apare lent si progresiv, dupa o perioada de tulburari de mictiune :
 Polakiurie - urini frecvente, si
 Disurie - usturimi la mictiune).
Complicatia obisnuita este infectia urinara, care poate favoriza formarea de calculi intraveziculari si
care se poate propaga ascendent la rinichi si anexe. Pot apare retentii acute de urina si în boli
infectioase sau în stari toxice. Tratamentul
 cateterism evacuator, cu o sonda de tip Foley cu cârje.(vezi sondajul vezical)
Printre medicamentele care pot perturba mictiunea enumeram: antico-linergicele, neurolepticele,
anxioliticele, antihistaminicile si chiar unele siropuri de tuse cu atropina.
Sonda "â demeure" (sonda permanenta), trebuie pe cât posibil evitata. întretinerea corecta a sondei,
previne relativ infectia urinara si obstructia sondei. Irigatiile vezicale cu antibacteriene (Neomicina,
Polimixina, Methenamina, Nitrofu-razon), au efect temporar. Impregnarea sondei cu antibiotice nu
diminua riscul infectiilor.

PROSTATA LA BĂTRÂNI. Adenomul de prostata afecteaza aproape toti bolnavii vârstnici.

Diagnosticul se pune însa de obicei tardiv, medicul fiind consultat în stadii avansate.
Semnele principale
 Mictiunile frecvente (polakiuria, disuria, nicturia),
 Anxietatea este prezenta în special în caz de retentie de urina.
 Lentoarea jetului este semnificativa.
Singurul tratament corect este cura chirurgicala, pe care multi pacienti o evita.
Complicatiile cele mai frecvente sunt: infectia urinara, retentia de urina si incontinenta urinara

(vezi tulburarile de mictiune, tulburari de diureza, tulburari calitative)

25
Cancerul de prostata este caracteristic varstelor inaintate. Prezinta potential mare de
metastaze(hepatica, osoasa, pulmonara). Retentia acuta de urina la un varstnic poate coicide cu
depistarea cancerului.

Pielonefrita determina peste 60% din uremiile cr.

Tratament: se folosesc scheme intermitente prelungite, este necesara o alimentatie completa, hidratare,
se evita regimul bogat in sare, atentie la factorii favorizanti (sedentarism).
Dieta - se recomanda alimentatia cu continut echilibrat de proteine, lipide, glucide, vitamine. Cantitatea
lichidului folosit trebuie sa depaseasca cu 350-500ml diureza ( 2-3 litri lichid ingerat)

ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU SONDĂ PERMANENTĂ

~ Instituirea sondei urinare permanente (a demeure) se practică în cazul când micţiunea
este imposibilă:
o Retenţie de urină.
o Intervenţii chirurgicale pe vezica urinară sau prostată.
o Stricturi uretrale.
o Histerectomie pe cale vaginală.
o Intervenţii chirurgicale pe perineu.
o Paraplegii.
o Come.
o Pacienţi arşi – pentru măsurarea diurezei orare.
→ Sonde folosite:
~ Foley.
~ Pezer.
~ La nevoie se poate folosi şi alt tip de sondă care trebuie neapărat fixată de organele
genitale.
→ Materiale necesare:
~ Material ca la sondajul vezical.
~ Leucoplast.
→ Pregătirea bolnavului:
~ La fel ca la sondaj.
→ Tehnică:
~ Se spală mâinile şi se îmbracă mănuşile.
~ Tehnica de introducere a sondei este identică ca la sondajul vezical.
~ Odată instalată sonda, ea poate fi o sursă de infecţie → asepsie perfectă.
~ Asistenta va manifesta multă înţelegere şi răbdare cu aceşti bolnavi pentru că pot
avea complexe de inferioritate
datorită infirmităţii lor.
~ Se va răspunde prompt la solicitările bolnavului.
→ Prevenirea infecţiilor:
~ Toate manevrele se vor efectua în condiţii de asepsie perfectă.
26
~ Mâinile se spală şi se dezinfectează înainte şi după manevre la sondă.
~ Sonda poate fi astupată cu dop steril sau poate fi deschisă sau adaptată la o pungă
colectoare.
~ Sonda astupată cu dop steril trebuie desfundată periodic – la 1-3 ore (ziua şi noaptea),
iar urina recoltată într-un vas
gradat.
~ Manevrarea sondei se face în condiţii de asepsie perfectă – se folosesc comprese
sterile, iar extremitatea liberă a
sondei se aseptizează cu alcool
~ Se asigură toaleta organelor genitale de 2 ori pe zi.
~ În cazul spălăturilor vezicale – se pregăteşte materialul ca pentru spălătură vezicală,
steril.
~ Medicul execută spălătura vezicală.
→ Observaţii:
~ Toate tuburile şi recipientele de recoltare sunt păstrate în condiţii aseptice.
~ Se folosesc numai recipiente şi materiale sterile.
~ Schimbarea sondei se face numai la recomandarea medicului (care poate fi avertizat
de necesitatea schimbării).
~ Odată cu schimbarea se lasă uretra în pauză de noapte sau cel puţin 2 ore
~ Asistenta va supraveghea strict scurgerea urinei prin sondă, respectiv umplerea
vasului colector.
~ Punga colectoare nu trebuie lăsată să se umple până la refuz, se schimbă cu alta goală
sau se deşartă – urina se
măsoară şi se notează.

27
Curs VIII

Ingrijirea pacientilor varstnici cu afectiuni osteo-articulare

Procesul de îmbatrânire afecteaza dominant osul si articulatiile.

Factori favorizanti:
 imobilizare prelungita,
 tulburari circulatorii,
 corticoterapie
 si barbiturice.
Afectiunile osteo-articulare caracteristicevarstnicului sunt: osteoporoza si fractura
proximala a femurului. Artrozele apar aproape întotdeauna. Cifoza dorsala si hiper-
lordoza cervicala sunt modificari de postura specifice vârstnicului.
OSTEOPOROZA DE INVOLUŢIE
Face parte dintre bolile care afecteaza în grade diferite cu mult mai mult oamenii în
vârsta. La vârstele foarte înaintate ea devine mai severa si mai frecventa (în special la
femei). Ca orice tesut viu, scheletul osos sufera un proces de îmbatrânire. între anumite
limite osteoporoza poate fi considerata fiziologica. Când apar fracturi si tulburari
posturale (deformatii invalidante), se vorbeste despre osteoporoza boala. Femeile sunt
afectate mai precoce, mai frecvent si mai sever. Cazurile de osteoporoza cresc cu vârsta.
Osteoporoza este o atrofie osoasa, afectând egal cele doua componente ale osului
(substanta organica si cea minerala).

Factori ce determina aparitia osteoporozei

 hormonal (la femei scaderea nivelului estrogenic, postmenopauza, la barbati
scaderea functiei testiculare).
 restrângerea activitatii fizice, fireasca la batrâni. Când se instaleaza sindromul de
imobilizare, substanta osoasa diminua rapid si apar fracturi si alte complicatii.
 factorii nutritionali: carente proteice, calorice, vitaminice.

28
  tulburarile circulatorii.
Diagnosticul este întotdeauna tardiv.
Complicatiile cele mai grave sunt fracturile. între 50 si 60 de ani, predomina fractura
încheieturii mâinii, în jurul vârstei de 70 de ani, fractura vertebrelor, iar dupa 70 de ani,
fractura de col femural. Daca factorul vârsta nu poate fi influentat se poate actiona
asupra activitatii fizice, asupra functiei hormonale (hormon estrogeni - progestativi),
asupra tulburarilor de nutritie si a celor circulatorii.
Tratament
Limitarea osteoporozei se poate realiza prin exercitii fizice, calciu, vitamine, lactate.
Evitarea imobilizarii prelungite dupa fracturi si mobilizarea precoce reprezinta un act
terapeutic important.
Când osteoporoza este clinic manifestata, osul a pierdut într-o proportie de 50%
substantele sale componente. în aceasta faza se prescrie estrogeni, calciu (1000 mg/zi cel
putin), care însa prezinta riscul calcifierii arteriale si renale. Se administreaza si vitamina
D. Mai recent se prescrie calci-tonina, care inhiba liza osoasa, anabolizante si în special
florura de sodiu si bifosfonatii.

FRACTURILE EXTREMITĂŢII SUPERIOARE A FEMURULUI.

Se întâlnesc la orice vârsta. La vârstnici sunt accidente obisnuite cu prognostic foarte

grav, cu mare invaliditate si mortalitate crescuta.
Cauze ce pot duce la osteoporoza si fracturi
 lipsa de expunere la soare cu scaderea vitaminei D,
 regimuri hipolipidice, recomandate obisnuit vârstnicului,
 prezenta unor boli demineralizante (mielom, metastaze osoase, diabet, boli
imobilizante etc),
 restrângerea activitatii fizice, vertije si tuburari de echilibru,
 afectiuni neurologice si psihice cu risc de cadere, si lipotimii, diferite infirmitati,
hipertensiune, diabet, artroze, sedative supradozate etc.
 Dementele si hemiplegiile sunt în special expuse la fracturi de col femural.
Tratament profilactic
 Prevenirea fracturii presupune tratamentul corect al tuturor suferintelor
vârstnicului, pentru prevenirea caderilor, educatia alimentara cu aport
vitaminocalcic (1 g Ca, 1000 u.i vitamina D2 pe zi) si ratie protidica suficienta, si
educatia fizica (Exercitii fizice si combaterea imobilizarii), pentru prevenirea
osteoporozei.'
Tratamentul curativ
 chirurgical si reeducarea.
Urmeaza reeducarea,.Reeducarea pentru aducerea bolnavului în starea motorie
anterioara este greu de atins deoarece întotdeauna apare riscul patologiei si
complicatiilor de imobolizare, care grabesc degradarea fizica a bolnavului, cu
complicatii psihice si somatice care duc la exitus.
29
Pot apare
 stari confuzionale,
 tulburari de comportament (agresivitate, negativism, necooperare, depresie,
anxietate).
 complicatii cardiovasculare: (accidente vasculare cerebrale, tulburari de ritm si
conducere, insuficienta cardiaca),
 boli infectioase, infectii urinare, incontinenta, suprainfectii bronhopulmonare,
tromboembolii, escare de decubit.
Artroza cervicala
Este frecventa dupa 40-50 ani si se caracterizeaza prin
 limitarea usoara a miscarilor gatului,
 jena dureroasa,
 frecvent senzatie de ureche desfundata
 durere surda retro oculara
 modificari ale vocii
Artroza dorsala
Este frcvent asimptomatica . Cand apar durerile toracice acestea nu se atenueaza la
repaus.
Coxartroza
Debut: frecvent peste 60 ani
Simtomatologie:
 durere la mers
 limitarea miscarilor de flexie a coapsei pe bazin
 a rotatiei interne si externe
Gonartroza
Debut: peste 50 ani
Siomptomatologie
 genunchi tumefiat dureros la mers, cu dureri ce dispar la repaus
 deviatii axiale ale regiunii

30
Curs IX
DIABETUL ZAHARAT –boala metabolica cr.
Cauza principala este deficitul absolut sau relativ de insulina si se caracterizeaza prin
perturbarea predominanta a metabolismului glucidic, cu hiperglicemie, glicemii pe
nemâncate ce depasesc 120 mg%, glicozurie, alaturi de afectarea si a celorlalte
metabolisme (lipidic si protidic).
Clinic se deosebeste:
- Diabetul zaharat de tip I, insulino-dependent, care se echilibreaza numai prin tratament
cu insulina. Se întâlneste 15 - 20% din cazuri. Apare la copil (diabetul juvenil), la
adolescent, la adultul tânar dar adeseori si la vârstnici peste 60 - 65 ani (diabetul senil).
- Diabetul zaharat de tip II, insulino-independent, care apare în genere dupa 40 de ani, la
persoanele obeze. Din aceasta categorie face parte si diabetul care apare dupa 65 - 70 de
ani, care se datoreste aterosclerozei vaselor pancreatice. Este cel mai frecvent întâlnit.
La vârstnici, diabetul zaharat apare în special la femei, este mai rar insulino-independent
si de obicei insulino-independent. Lipseste caracterul ereditar, domina ateroscleroza
pancreatica.
Debut- insidios
Evolutia este lenta si se manifesta prin triada clasica:
 poliurie,
 polifagie,
 polidipsie.
Câteva caracteristici ale diabetului la vârstnic:
- Frecventa mai mare a diabetului latent (40%)
- Hipertiroidismul, favorizeaza hiperglicemia si glicozuria.
- Obezitatea este un factor net predispozant.
- Debutul este insidios, iar formele iatrogene (medicamentoase: Nefrix, Cortizon), sunt
relativ frecvente.
- Riscul metabolic major este coma hiperosmolara.
- Microangiopatia diabetica, adica interesarea arterelor mici este rara (glomerulo-
scleroza, retinopatia diabetica, unele neuropatii). Predomina macroangiopatia, adica
interesarea vaselor mari (cerebrale, coronariene, arterele membrelor inferioare) cu
accidente : - vascularocerebrale, infarct miocardic, insuficienta cardiaca, arterite
periferice.
- Arteriopatia membrelor inferioare, complicatie frecventa, are o simptomatologie mai
frusta. Uneori prezenta arteriopatiei periferice evidentiaza un diabet ignorat.

31
Complicatiile DZ
 coma hipero- -smolara, neacidocetozica. Apare la diabetici insulinoindependenti,
tratati insuficient sau ignorati. Poate fi declansata de lipsa insulinei, diuretice
tiazidice, cortizon, hipotermie cu scaderea consumului de glucoza, aport exagerat
de glucide, infectii, deshidratari, neoglu-cogeneza exagerata. Coma este vigila. Se
descriu doua tipuri de manifestari:
- neurologice (hiperreflectivitate, semnul lui Babinski pozitiv, tremuraturi, convulsii
generalizate, incontinenta de urina) si
- semne de deshidratare (piele uscata, limba prajita, deglutitie dificila, globi oculari
hipotomici).
La acest tablou se adauga hipertensiunea arteriala, lipsa mirosului de acetona prin lipsa
corpilor cetonici, si respiratiei Kiismaul. Hiperglicemia este foarte mare.
 Coma diabetica clasica, hiperglicemica, este mai rara.
 Coma hipoglicemica, este frecventa la vârstnic. Hipoglicemia este un pericol real
pentru batrâni, în conditiile abuzului de sulfamide hipoglicemiante.
 Complicatii infectioase, mai frecvent urinare (de obicei la femei), cutanate si
pulmonare.
Tratamentul diabetului zaharat senil, include dieta si medicatia hipoglicemianta.
Dieta trebuie sa asigure glucide 30 - 35% din ratia calorica (150 - 200 g/zi), proteine 15
-20% (1,25 - 1,50 g/kg greutate/zi), si grasimi 30 - 35% din ratia calorica, (40 - 60 g/zi).
Aportul de lichide trebuie sa fie suficient, mai ales vara, iar sarurile minerale si
vitaminele administrate în cantitate normala. Mesele mai frecvente si la ore regulate.
Combaterea obezitatii este obligatorie, iar exercitiul fizic, în sedinte mici, necesar.
Obezitatea
Obezitatea se manifesta printr-o crestere a masei tesutului adipos, rezultata in urma unor
aporturi calorice mai mari decat cheltuielile energetice.
Obezitatea este o problema majora de sanatate publica, atat datorita numarului mare de
persoane afectate cat si a riscurilor asociate cu aceasta boala.
Un instrument recunoscut stiintific de depistare a obezitatii este indicele de masa corporala
(IMC). Acesta se calculeaza impartind greutatea (exprimata in kg) la inaltimea (in m) la patrat.
Atunci cand IMC este mai mare de 30 vorbim de obezitate
Factorii de risc
 Factorii genetici
 Obiceiurile alimentare gresite din punct de vedere cantitativ si/sau calitativ
 Sedentarismul
 Factorii psihologici: traume, stres, stari conflictuale, anxietate sau chiar plictiseala
 Varsta
 Tabagismul
 Sarcina
 Medicamentele antidepresivele triciclice, tranchilizantele, somniferele, corticosteroizii si
medicamentele antihypertensive incetinesc metabolismul, stimuleaza apetitul si determina retentia
de apa,
 Alcoolul consumul excesiv de alcool stimuleaza apetitul

32
 Boli si afectiuni:hipotiroidismul, sindromul Cushing, sindromul ovarului polichistic, lipsa
somnului
 Factori sociali si de mediu
Complicatii
 Hipertensiunea arteriala excesul de masa corporala este asociata cu cresterea frecventei
cardiace si cu reducerea capacitatii vaselor sangvine de a transporta sangele in corp.
 Diabet Excesul de masa adipoasa determina rezistenta organismului la insulina, hormonul care
regleaza nivelul de glucoza din sange.
 Insuficienta coronariana Este rezultatul formarii de depozite de grasime (placi de aterom) in
arterele care iriga inima.
 Accident vascular cerebral (AVC). Obezitatea este asociata cu ateroscleroza – formarea
placilor de aterom in artere.
 Osteoartrita. . Excesul ponderal afecteaza articulatiile genunchiuuil, soldului si coloana
vertebrala si duce la uzura cartilajului care le protejeaza, provocand durere si amorteala.
 Sindromul de apnee in somn – se manifesta prin opriri temporare ale respiratiei in timpul
somnului, provocand treziri frecvente si oboseala in timpul zilei.
 Cancer.
 Steatoza hepatica (infiltratie grasa a ficatului)-duce la ciroza hepatica
 Hiperlipidemie. o crestere a nivelului de LDL-colesterol (“rau”) si de trigliceride, precum si o
scadere a nivelului de HDL-colesterol (“bun”).
Modificarea comportamentului
 Pentru ca reducerea ponderala sa fie de durata, nu este nevoie numai de modificarea dietei si de
practicarea exercitiilor fizice, ci trebuie sa modificati radical stilul de viata

Ingrijirea pacientului varstnic cu afectiuni hematologice

La batrâni apare o deshidratare care influenteaza echilibrul hidroelectrolitic intrace-lular, scad

proteinele (serinele) si cresc globulinele si lipidele. Adeseori apare scaderea flerului din sânge.

ANEMIA

apare frecvent la batrâni, prin îmbatrânirea hematopoezei. Se dato-reste deficitului factorilor

eritropoetici necesar formarii Hb (Fe, Vitamina B^, Acid folie, proteine, vitamina Bg). La aparitia
anemiei contribuie mai multi factori, ce pot aparea si dupa unele medicamente sau malmutritie. în
general este bine tolerata. Cele mai obisnuite tipuri de anemie care apar la vârstnic sunt:
- anemia feripriva, mai frecventa Ia femei si la barbatii de peste 60 de ani prin sânge-rari digestive,
malmutritie, neoplasme si hemopatii maligne, infectii severe, medicatie antiinflamatoare si analgezica
(salicilati),
- anemia pernicioasa (Biermer), datorita lipsei vitaminei BI2. Este în relatie mai ales cu tiroidopatiile si
diabetul zaharat. Pot sa agraveze o insuficienta cardiaca preexistenta. Simptomele neurologice sunt mai
putin severe, dar tulburarile psihice domina tabloul clinic. Deficitul de acid folic, asociat celui de Fe,
are la baza o cauza alimentara.
- anemiile secundare altor îmbolnaviri (anemii nefrogene, din mixedem, hepatopatii cronice,
limfoleucoza cronica, disglobulinemii etc). Apar frecvent la vârstnici.
Ca tratament se administreaza Fe, în anemiile hipocrome feriprive (de preferinta saruri feroase), acid
folie în anemiile carentiale si vitamina B12 în anemia pernicioasa. Vitamina B12, se administreaza 10 zile
1000 gama/zi si înca 4 saptamâni 100 - 200 gama/zi ca tratament de întretinere. Tratamentul se
continua, tot restul vietii, cu doze de 100 - 500 gama lunar.

33
 LEUCEMIA LIMFATICĂ CRONICĂ,

este cea mai frecventa leucoza întâlnita la batrâni, în special la barbati. Tabloul clinic este atenuat.
Apare infectii repetate, adenopatii generalizate superficiale si profunde, spenomegalie, limfocitoza. în
forma leucemica, leucocitele depasesc 100 000/mmc, în forma subleucemica 10-30 000/mmc (cu 80%
limfocite) si în forma leucemica, leucocitele ajung la 10 000/mmc, cu 50 - 60% limfocite. Anemia este
frecventa.

Curs X

INTEGRAREA ÎN INSTITUŢII SPECIALIZATE PENTRU VÂRSTNICI

(Institutionalizarea)

Pe masura înaintarii în vârsta, ca urmare a unor grave invaliditati - sindromul de

imobilizare, dementele, incontinentele, pierderea autonomiei si a capacitatii de
autoservire la care se adauga factori sociali ca diminuarea veniturilor, lipsa familiei sau
imposibilitatea acesteia de a asigura supravegherea si îngrijirea, apare cresterea
solicitarilor de spitalizare pe termen lung. Din populatia de peste 65 de ani, 4%, este
internata permanent. Se constata o presiune crescânda atât din partea familiilor cât si din
partea unor unitati spitalicesti (cu bolnavi parasiti, sau cu spitalizari îndelungate si
frecvente), de a forta internarea în camine spital. Decizia este un act de mare raspundere
si trebuie sa cuprinda numai urgente medicale sau sociale. Experienta arata ca mediul cel
mai prielnic pentru batrân ramâne familia (aceasta este si dorinta batrânilor), de aceea
întoarcerea la domiciliu este un deziderat, mai ales conditiile de la domiciliu sunt
prielnice. în orice caz, întotdeauna, pentru orice eventualitate pregatirea psihologica a
vârstnicului trebuie facuta, pentru a se evita tulburarile de adaptare.
în unitatile pentru vârstnici (camine de batrâni, camine spital), asistenta trebuie asigurata
în echipa (medic generalist, medic geriatru, psihiatru, psiholog, fizioterapeut). Un rol
principal îl are asistenta medicala si personalul de îngrijire. Calitatile morale ale acestora
nicaieri nu sunt mai necesare ca în aceste unitati. Echipa trebuie sa insufle bolnavului
încredere, curaj, si sa-i ridice tonusul. Viitorul vârstnicului, redobândirea autonomiei, a
tonusului vital, reintegrarea sociala, depinde de calitatile echipei medicale. De aceea
suportul psihoafectiv, respectul pentru demnitatea vârstnicului sunt conditii de baza.
Pentru batrâni familia constituie factorul vital fundamental. De aceea resursele familiei
trebuiesc valorificate întotdeauna. Conflictul dintre generatii exista, dar nu este o regula.
Fenomenele de respingere si violentele fata de vârstnic trebuiesc cunoscute, combatute
în masura posibilitatilor. Spitalizarea, în multe cazuri este nefavorabila vârstnicului.
Stressul de mutare este o realitate. în general, din partea familiei se pot delimita
comportamente variate: cooperare, hiperprotectie, culpabilitate, angoasa, dar uneori si
abandon si respingere.

34
Când nu mai exista alta posibilitate, când bolnavul este singur, când viata în familie este
imposibila, medicul si echipa pe care o conduce trebuie sa preia toate functiile
familiei normale: rabdare, afectiune si sustinere morala
catre O.M.S.

TERAPIA MEDICAMENTOASĂ ÎN GERIATRIE

Se constata astazi pretutindeni si în special la batrâni, un supra consum de medicamente,

cu efecte secundare inerente. în general batrânii consuma excesiv hipnotice, psihotrope,
laxative si antibiotice. De aceea se recomanda o posologie diminuata si o su-pravegere
stricta. Batrânii au tendinta de a face provizii de droguri si de a nu respecta corect
prescriptiile. Diazepamul, Fenilbutazona, Propanololul, Morfina etc, sunt stocate la
batrâni în sânge prin diminuarea fluxului sanghin hepatic. Deci se va reduce
administrarea lor. Nitrazepamul produce în doze obisnuite tulburari psihomotorii de 36
de ori mai frecvente ca la tineri. Medicamentele administrate oral sunt mai putin
absorbite la batrâni. Proteinele fiind scazute la batrâni, drogurile care se unesc cu ele ca
Dicu-marinicile si Fenitoina, cresc concentratia în sânge. Digoxinul prin alt mecanism
îsi va mari de asemenea concentratia. Pentru toate drogurile se recomanda la batrâni
reducerea dozei. La vârstnici eliminarea renala a medicamentelor scade. Aceasta este
valabil pentru Digoxin, care în doza obisnuita poate deveni toxic. Prin acelasi mecanism
de eliminare renala scazuta, alte droguri au efect benefic (penicilina si ampicilina).
Gentamicina si streptomicina pot atinge în schimb concentratii toxice. Creerul
vârstnicului este mai sensibil la barbiturice si la opiacee. în general se constata o
sensibilitate net crescuta la batrâni, fata de drogurile digitalice, parasimpaticolitice,
sedative, hipnotice, sulfamide si indometacin. în concluzie este prudenta scaderea
dozelor medicamentelor Ia batrâni, la 30 - 50% fata de adult.
Reactii adverse si efecte secundare. Batrânii reactioneaza advers Ia medicamente, mai
frecvent decât bolnavii tineri. Un risc crescut apare Ia cei care iau antiparkinsoniene,
antihipertensive, psihotrope, digitalice, antibiotice si antiinflamaioare. Se întâlnesc
adeseori hemoragii dupa anticoagulante, coma hipoglicemica dupa antidiabetice orale.
Se descriu numeroase interactiuni medicamentoase, de exemplu mtre betabiocantc si
antidiabetice, între digoxina si chinidina, între digoxina si antiacide, calciu, extracte
tiroi-diene, simpaticomimetice. Reactiile adverse cresc proportional cu numarul
drogurilor utilizate simultan. Se întâlnesc si interactiuni medicament - bolnav. Astfel
rezerpina mareste depresia, iar androgenii, corticosteroizii, diureticele, estrogene,
fenilbutazona, pro-pranolonul, preparatele de sodiu, agraveaza insuficienta cardiaca. La
fel actioneaza psihotropele. în ce priveste relatia medicament - nutritie, absenta
vitaminelor si sarurilor minerale, agraveaza suferintele bolnavului. Lipsa de fructe,
legume si ficat, în prezenta anticonvulsivantelor determina slabiciune, oboseala si
anemie.
Lipsa de lapte si derivate în prezenta anticonvulsivantelor da dureri osoase, deficienta în
mers si slabiciune musculara, prin deficit de vitamina D. Avitaminoze pot apare si dupa

35
consumul cronic al unor medicamente. Dupa digitâlice apare deficit de Tiamina.
Hidralazina, Fenitoina, Triamterenul si Aspirina consuma acidul folie, biguanidele si
Colchicina scad Vitamina B12; drogurile antituberculoase produc acelasi efect.
Se va acorda atentie tonicardiacelor si antiaritmicelor, dar mai ales antibioticelor.
Cloramfenicolul va fi evitat în insuficienta hepatica. Cantitatile administrate de
Ampicilina si rifampicina vor fi reduse la cei cu afectiuni biliare. Antibioterapia
prelungita si repetata conduce la selectii microbiene (bronsite cronice si infectii urinare).
Se vor evita antibioticele retard, antibioticele cu efect ototoxic (streptomicina,
gentamicina, amino-zidele), precum si antibioticele cu efect nefrotoxic (gentamicina).
în general se va evita poliantibioterapia sistematica, precum si administrarea prelungita
si dozele administrate în mare cantitate. Multe reactii secundare apar dupa substantele
psihotrope (somnolenta, stari depresive, confuzie, uneori stari comatoase). Anti-
depresivele determina uscaciunea gurii, atonie vizicala, constipatie si aritmii. Se prefera
imipraminele (Tofranil si Haloperidol). Neurolepticele dau sindroame extrapiramidale.
Parbituricele trebuiesc evitate în masura posibilitatilor. Tranchilizantele sunt în general
mai bine suportate. Adrogenii favorizeaza cancerul de prostata. Corticoizii vor fi
administrati cu multa grija, în doze de preferat mai mici si daca este posibil sub protectie
(alcaline). Se va acorda atentie si diureticelor deoarece scad tensiunea arteriala si produc
tulburari electrolitice. Laxativele în exces pot conduce la casexie, edem, hipocalcemie si
carente vitamino-minerale.
în concluzie trebuiesc bine cunoscute la vârstnici reactiile adverse. Dozele vor fi reduse
la jumatate fata de adult, vor fi administrate pe perioade scurte si se va controla
respectarea indicatiilor întotdeauna.

STĂRILE TERMINALE

Moartea este un fenomen implacabil, obligator. Prin prelungirea sperantei de viata,

astazi, moartea este mai putin prezenta, în viata cotidiana. Exista o tendinta
nemarturisita tot mai frecventa, de a îndeparta moartea din familie, de a o muta în
institutii medicale. Oricare ar fi situatia, tratamentul muribundului, nu va fi suspendat
pâna în ultimul moment. Medicul si cadrele auxiliare, au obligatia morala sa nu-si
schimbe conduita în fata muribundului. Trebuie sa se asigure acestuia nevoile
fundamentale de confort, igiena, hrana, respiratie etc., nevoile specifice (de pilda
combaterea durerii), dar si nevoile personale (prezenta umana, comunicarea). Este bine
ca exitusul sa se petreaca în familie, sa se combata tendinta de "a scoate moartea din
casa", trânsferând-o în spital- (G. Bogdan). Obligatia medicului si a asistentelor este de a
sustine psihologic bolnavul si familia pâna la sfârsit, de a asigura toate îngrijirile
necesare (combaterea durerii, hidratarea corecta, îngrijirea cavitatii bucale, îngrijirile
fundamentale - igiena, nevoile sfincteriene, alimentatia si altele). Nu se vor omite
nevoile si preferintele personale, dorintele bolnavului de a-si vedea rudele, prietenii sau
preotul. întotdeauna prezenta umana trebuie sa fie permanenta.

36
37