Sunteți pe pagina 1din 24

Liceul tehnologic nr.

1 POPEŞTI

PROIECT

PENTRU ATESTATUL

DE CERTIFICARE A COMPETENŢELOR PROFESIONALE

TEMA PROIECTULUI:

Contactoare

Elev: Profesor îndrumător:


BAICU TEOFIL
TIVADAR IONUŢ
Clasa a XII-a Specializarea:
TEHNICIAN ÎN INSTALAŢII
ELECTRICE Anul:2012-2013
Cuprins

Cuprins............................................................................2
Memoriu justificativ........................................................3
Generalități.....................................................................4
Definirea contactorului........................................................5
Clasificarea contactoarelor..................................................6
Contactoare electromagnetice de c.a. .................................7
Contactorul cu mișcare simplă tetranslație........................10
Contactorul cu mișcare dublă de translație........................12
Contactoare de curent continuu.........................................14
Contactoare statice.............................................................25
Contactoare statice de c.a..................................................26
Contactoare statice de c.c. ................................................29
Parametrii nominali ai contactoarelor................................33
Norme de protecţie a munci............................................37
Bibliografie......................................................................37
1.Memoriu justificativ

Contactoarele sunt aparate de conectare cu o singură poziţie de


repaus, acţionate altfel decât manual, capabile de a închide, de
a suporta şi a deschide curenţi în condiţii normale de
funcţionare circuitului.Contactoarele închid şi menţin închis un
circuit cât timp durează comanda.
Contactorul este un comutator electric controlat,utilizat pentru
comutarea, un circuit de putere, similar cu un releu , cu
excepția cazului ratingului mai mare de circulaţie.Un contactor
este controlat de un circuit care are un nivel de energie mult
mai mic decât circuitele comutate.Spre deosebire de un
întrerupator de circuit,un contactor nu este destinat pentru a
întrerupe la un curent de scrut-circuit.Dimensiunea fizică a
contactoarelor variază de la un dispozitiv suficient de mic
pentru putând fii ridicat cu o singură mână, la dispozitivele de
mari dimensiuni de aproximativ un metru pătrat.Contactoarele
sunt aparate de comutaţie care pot realiza operaţiile de
închidere, deschidere şi comutare a unor circuite ca urmare a
unei comenzi date de un releu traductor sau comnda dat de
om.Contactoarele sunt folosite pentru a controla motoare
electrice ,echipamente de iluminat ,de incalzire, precum și alte
echipamente de sarcini electrice mari şi mici.
2.Generalităţi

Aparatele electrice se găsesc în numeroase variante


constructive și funcționale în toate instalațiile electrice
îndeplinind în circuitele dintre sursele de energie și receptoare,
funcţii de deosebită importanță: închiderea, deschiderea sau
comutarea circuitelor electrice; supravegherea și protecția
instalațiilor și a receptoarelor.
În funcție de rolul îndeplinit în instalația electrică, aparatele
includ în construcţia lor: căi de curent; circuite magnetice;
mecanisme de acționare și de blocare; dispozitive de stingere a
arcului electric; constructia metalică sau carcasa aparatului.
Aparatele complexe pot include în construcția lor ansamblul
sau chiar aparate mai simple cu rol de comandă, semnalizare,
protecție, etc. Există două categorii mari de aparate : aparate
acționate manual și aparate acționate de la distanță sau de
către releele de protecție.
Din cadrul acestei categori de aparate electrice face parte şi
Contactoarele electrice.
3.Definirea contactorului
Contactorul este un aparat electric, cu utilizare largă în
schemele electrice de comandă și acționare; definirea lui se
poate face sub următoarea formă:
Contactoarele sunt aparate electrice de comutație cu o
singură poziție de repaus, acționate altfel decât manual,
capabile de a închide, de a întrerupe, de a suporta curenți în
condiții normale de funcționare, inclusiv curenți de
suprasarcină, iar în poziția închis pot suporta pe o durată mică
de timp și curenți de scurtcircuit. Contactoarele se
caracterizeaz prin faptul că ele conecteaz un circuit sub
acţiunea comenzii şi menţin închis circuitul atâta vreme cât
durează această comandă (adică au contactele principale
normal deschise – ND).Astfel de aparate au funcţia de ruptor.
Mai puţin utilizate sunt contactoarelecu funcţie de conjunctor
(care au contactele de forţă normal închise –NI). Contactoarele
trebuie să poată suporta trecerea prin ele, un timp scurt, a
curentului de scurtcircuit şi să deconecteze supracurenţii de
ordinul 4-6 ori curentul nominal. Contactoarele şi ruptoarele au
capacitatea de rupere redusă însă au rezistenţa mecanică
foarte bună, asigurând un număr mare de manevre cu
frecventa de comutare ridicată. Aceste aparate pot fi de curent
continuu, curent alternativ sau mixte. La aparatele în regim
mixt, contactele principale funcţionează în curent continuu,iar
bobina de excitaţie în curent alternativ sau invers.
3.1.Utilizări ale contactoarelor
Datorită posibilităţii de a fi comandate la distanţă pe cale
electrică, uşor adaptabilă atât comenzilor voite cât şi celor
automate, contactoarele electromagnetice au un larg domeniu
de utilizare, în toate instalaţiile moderne, automatizate sau nu.
Astfel, ele se folosesc pentru comanda şi protecţia
electromotoarelor. În instalaţii complexe cu caracter automat
sau semiautomat, contactoarele servesc la comutarea unor
circuite, în urma unor comenzi voite sau automate. Comenzile
automate pot fi date de relee de protecţie (de curent maxim, de
timp sau sensibile la un anumit parametru fizic-temperatură,
presiune).
Echipamentele moderne de tracţiune electrică, echipamentele
pentru poduri rulante,macarale, echipamente navale, etc.
folosesc în exclusivitate acest sistem. Totodată contactoarele
creează posibilitatea realizării unor manevre cu frecvenţă mare
în timpi scurţi pe baza unui program dinainte stabilit.
3.2.Construcţia contactoarelor

Contactoarele pot fi de curent continuu, de curent alternativ sau


mixte, la care căile de curent sunt parcurse de curent alternativ
şi bobina electromagnetului de acţionare în curent continuu sau
invers.
-Contactorul are următoarele părţi componente:
a) sistemul contactelor principale, destinate stabilirii şi
întreruperii continuităţii circuitului principal, având robusteţe
mare, specializate pentru frecvenţe ridicate de conectare şi un
număr mare de manevre (anduranţă mecanică şi electrică).
b) Sistemul de stingere al arcului electric format din camere de
stingere din material ceramic cu proprietăţi deionizante,
prevăzute cu bobine de suflaj sau utilizând efectul de electrod,în
camere de stingere cu nişe feromagnetice.
c) Sistemul de acţionare- electromagnetul de comandă,
mecanismul cinematic şi accesoriile aferente care asigură
energia necesară închiderii sau deschiderii.
d) Sistemul de fixare care cuprinde reperele de susţinere a
părţilor componente menţionte anterior.
3.3.Alegerea corespunzatoare a contactorelor
Criteriile utilizate pentru alegerea contactoarelor sunt:
- Natura sarcinii: contactoare de c.c. sau de c.a., funcţie de
cerinţa alimentării consumatorilor
- Felul sarcinii
a) în cazul contactoarelor de c.c. avem contactoare tip:
DC1- sarcini rezistive
DC2- motoare derivaţie de c.c.
DC3- motoare derivaţie cu inversare de sens
DC4- motoare serie de c.c.
DC5- motoare serie de c.c. cu inversare de sens
b) în cazul contactoarelor de c.a. avem contactoare tip:
AC1- sarcini rezistive
AC2- motoare asincrone protejate cu releu
AC3- motoare asincrone cu rotorul în scurtcircuit
AC4- motoare asincrone cu pornire cu şocuri şi inversări de sens
-Frecvenţa de conectare şi durata de viaţă. Frecvenţa de
conectare va fi egală sau mai mare decât a utilajului, iar durata
de viaţă trebuie adaptată cerinţelor instalaţiei pentru a limita
numărul de revizii sau înlocuiri de contactoare. Capacitatea de
rupere- contactoarele nu pot deconecta scurtcircuite. Cele
destinate acţionării motoarelor pot închide curenţi până la (6-
10)In
- Durata de conectare
-Electromagnetul de acţionare trebuie să asigure forţa de
atracţie necesară şi să îndeplinească funcţia de declanşator de
minimă tensiune, pentru care se impun condiţiile, de exemplu în
c.a.:
- Încălzirea bobinei să nu depăşească limita admisibilă pentru
regimul permanent la tensiunea de alimentare;
-Să permită funcţionarea normală pentru U=(0,85-1,1)Un
- Să menţină contactorul cuplat pentru U=(0,7-0,85)Un
- Să deconecteze pentru U=(0,35-0,7)Un
-Mediu de funcţionare (temperatură, umiditate, vibraţii, etc.)
3.4.Comanda contactoarelor

Se realizează cu un contact k ce aparţine unui întreruptor,


termostat, releu, conform fig.1 sau cu butoane duble conform
fig.2.
4.Clasificarea contactoarelor

Se poate face din mai multe puncte de vedere şi anume:


A. După felul curentului comutat (din circuitul căilor principale
de curent):
- contactoare de curent alternativ, monofazate sau trifazate.
- contactoare de curent continuu.
B. După felul curentului din circuitul de comandă (curent de
excita-ţie):
- comandate în curent continuu;
- comandate în curent alternativ monofazat sau trifazat.
C. După numărul polilor:
- monopolare;
- multipolare.
D. După sistemul de acţionare:
- electromagnetice;
- electropneumatice.
E. După cinematica mişcării contactelor:
-cu mişcare de translaţie pe orizontală (cazul contactoarelor de
c.a. în aer);
-cu mişcare de rotaţie (cazul contactoarelor de c.c.);
-cu mişcare combinată, de rotaţie şi translaţie (cazul
contactoarelor de c.a. de curenţi mari);
-cu mişcare de translaţie pe verticală (cazul contactoarelor în
ulei).
F. După tipul sarcinii (conform recomandării CEI 158/1 şi STAS
4479/74):
Contactoarele de curent alternativ se clasifică în 4 grupe:
• AC1 – pentru comanda receptoarelor cu sarcini neinductive
sau slab inductive
• AC2 – pentru pornirea motoarelor cu inele de contact şi la
frânarea prin contracurent;
• AC3 – pentru pornirea motoarelor în scurtcircuit şi la oprirea
acestora în plin mers;
• AC4 – pentru pornirea motoarelor în scurtcircuit la mersul cu
locuri şi la inversarea sensului de rotaţie al motoarelor.
Contactoarele de curent continuu se clasifică în 5 grupe:
• DC1 – pentru comanda receptoarelor cu sarcini neinductive
sau slab inductive;
• DC2 – pentru pornirea motoarelor cu derivaţie sau pentru
pornirea acestora în plin mers;
• DC3 – pentru pornirea motoarelor derivaţie la mersul cu
şocuri şi la inversarea sensului de rotaţie al motoarelor;
• DC4 – pentru pornirea motoarelor serie şi oprirea acestora în
plin mers;
• DC5 – pentru pornirea motoarelor serie la mersul cu şocuri şi
la inver-sarea sensului de rotaţie în plin mers al motoarelor.
G. Din punctul de vedere al rezistenţei mecanice la uzură a
contacte-lor, contactoarele se clasifică în funcţie de durata de
serviciu în gol (fără sarcină), exprimată prin numărul de
acţionări minime, astfel reprezentate in tabelul următor:

tab.1
Din punct de vedere constructiv, contactorul este alcătuit din
următoarele elemente: organul motor (electromagnetul),
resortul antagonist, polii principali, căile de curent, camerele de
stingere, contacte auxiliare (contacte normal închise şi
deschise, necesare automenţinerii,semnalizării şi
interblocajului) şi carcasa aparatului, ca suport material pentru
elementele active.
4.1. Contactoare electromagnetice de curent alternativ
Aceste contactoare sunt destinate conectării motoarelor care
lucrează în regim intermitent (conectări repetate de scurtă
durată), pentru conectarea reostatelor de pornire şi pentru
diverse comutaţii în reţele de forţă şi iluminat de curent
alternativ.Au bobina de acţionare alimentată în majoritatea
cazurilor în curent alternativ şi circuitul magnetic se execută din
tole de 0,35 ... 1 mm grosime,pentru limitarea curenţilor
turbionari.Pentru amortizarea vibraţiilor armăturii datorită
pulsaţiei forţei de atracţie polii miezului sunt parţial ecranaţi cu
spire în scurtcircuit. La contactoarele acţionate cu
electromagneţi în curent alternativ,inductivitatea bobinei
variind invers proporţional cu întrefierul, curentul absorbit de
bobină în momentul anclanşarii (când inductivitatea are
valoarea cea mai redusă) poate lua valorii de cca. 10- 15 ori mai
mari decât în cazul când armătura este complet atrasă la capăt
de sursă. Acest şoc de curent se micşorează treptat, pe măsură
ce armătura se deplasează şi atinge valoarea sa minimă când
întrefierul δ=0. Raportul dintre şocul de curent şi valoarea
minimă (de regim permanent) depinde de întrefierul iniţial şi de
forma circuitului magnetic. Contactoarele cu şocuri mari de
curent în momentul anclanşării nu pot fi utilizate la frecvenţe
mari de conectare, de aceea bobinele de acţionare se
recomandă a fi alimentate în curent continuu.Contactoarele de
curent alternativ este construiesc în două variante, şi anume: cu
simplă mişcare de translaţie şi cu dublă mişcare de translaţie.

fig.3
4.2 Contactorul cu mişcare simplă de translaţie
Reprezentare schematică:

fig.4 Prin efectul de nişă, arcul


dintre piesele de contact este introdus în camera de stingere şi
apoi este divizat într-un număr de segmente egal cu numărul de
intervale dintre plăcile feromagnetice sub forma literei V. În
acest mod apare efectul de electrod, adică de divizare a
tensiunii dintre anod şi catod.
Diagrama forţei rezistente în funcţie de întrefier la contactorul
cu mişcare simplă de translaţie reprezentată grafic.(fig.5)

fig.5
Pentru determinarea numărului de segmenţi ai camerei de
stingere pornim de la expresia căderii de tensiune pe arcul
electric.Pentru un arc electric scurt, tensiunea de ardere este:
Ua = n·αi -unde n este numărul de intervale, αi ≈25V –
tensiunea pe interval, iar Ua este tensiunea arcului electric. Ca
urmare trebuie îndeplinită condiţia: Us < n·αi -unde Us
tensiunea sursei.
Procesul de stingere este în realitate uşurat de faptul că în
curent alternativ curentul trece prin valoarea 0 şi, pe de altă
parte, îngreunat de apariţia tensiunii de restabilire care are o
amplitudine mai mare decât tensiunea sursei. Pentru a se
aprecia valoarea tensiunii de restabilire este necesar să se
cunoască momentul trecerii prin 0 a curentului deoarece în
acest moment apare tensiunea de restabilire.Pentru ca
întreruperea să fie reuşită este necesar ca tensiunea de refacere
a rigidităţii electrice Ud sa fie mai mare decât tensiunea de
restabilire Ur, adică: Ud > Ur
Numărul de intervale dintre plăcile feromagnetice se calculează
cu relaţia: ni = 0,866·kn·ks·Un/Udi
Unde vom avea: kn – factorul de neuniformitate a repartizării
tensiunii de restabilire; kn≈1,1; ks – coeficient de siguranţă,
ks≈1,1; Udi – tensiunea pe interval în funcţie de curentul limită
întrerupt; Un – tensiunea nominală a reţelei (între faze).
4.3 Contactorul cu mişcare dublă de translaţie.
Pentru intensităţi mari ale curentului nominal (100... 400A),
masele în deplasare fiind mai mari,energia cinetică
corespunzătoare este importantă.În aceste cazuri este necesară
micşorarea vitezei de închidere a contactelor, iar cinematica
aparatului comportă o mişcare de translaţie dublă: a
contactelor şi a electromagnetului. Schema cinematică este
prezentată în figura 6.
Conform figurii 6 un pol al aparatului este reprezentat prin
conductoarele 1, 2 pe care sunt plasate contactele fixe şi
bornele aparatului A,B. Pe puntea conductoare 3 sunt plasate
contactele mobile. în caseta 4 se află resortul precomprimat 5.
Electromagnetul de acţionare este figurat prin armătura mobilă
7, bobina 8 şi armătura fixă 9. Transmiterea mişcării de la
armătura mobilă 7 la puntea 3 cu contactele mobile se
realizează cu sistemul de pârghii 10, 11, 12. Resortul
precomprimat 6 asigură forţa necesară menţinerii contactorului
deschis.
După cum se observă în figura 7. calea de curent este
contorsionată în zona contactelor, în vederea formării unei
bucle la dispariţia arcului electric şi deci în vederea împingerii
acestuia din urmă în camera de stingere.

Calea de curent şi camera de stingere cu efect de electrod şi


nişă. Această cameră de stingere este formată din plăci
feromagnetice cu nişe simple sau cu nişe multiple.

fig.8
În execuţie normală, contactorul nu este aparat de protecţie.
Dacă însă în serie cu polii principali se conectează un bloc de
relee termice, contactorul îndeplineşte şi funcţia de protecţie
împotriva suprasarcinii.
Contactoarele de curent alternativ au viteză de acţionare mult
mai mare decât la cele de curent continuu, deoarece la
începutul mişcării curentul şi fluxul cresc foarte rapid. În ipoteza
unei variaţii sinusoidale a fluxului acesta produce forţa maximă
după T/4 adică după un timp de 0,005 s (la 50 de Hz) de la
conectarea bobinei. Durata conectării depinde mai ales de masa
echipajului mobil, rezultând o temporizare proprie la închidere
între 0,05 –0,1 s şi la deschidere între 0,02-0,1 s.
În conformitate cu recomandarea CEI 158/1 fiecărei categorii de
utilizare a contactoarelor de c.a. îi corespund condiţii tehnice
prin care se stabileşte sarcina comutată (tabelul 2).Standardele
mai prevăd şi clasa de uzură prin care se precizează durata
relativă de conectare şi numărul de conectări pe oră.Condiţiile
tehnice ale contactoarelor de c.a tabelul 2.
Tab.2

Semnificaţia, mărimilor din tabel:


• I – curent stabilit măsurat ca valoare efectivă;
• Ic – curent stabilit şi întrerupt măsurat ca valoare efectivă;
• Ie – curent de folosire;
• U – tensiune aplicată;
• Ur – tensiune de restabilire la frecvenţa industrială;
• Ue – tensiunea de folosire la frecvenţă industrială.