Brazilia (portugheză Brasil; pronunție portugheză braziliană: /bɾaˈziw/), oficial Republica

Federativă a Braziliei ( República Federativa do Brasil (ajutor·info)), este

o republică federativă formată din 27 de unități federative — Districtul Federal și 26 de state. Țara
este împărțită administrativ în 5.564 de municipii[6]. În 2008 avea o populație de 189.612.814 de
locuitori[7] și o suprafață de 8.511.965 km²[8], ocupând 47% din teritoriul continentului sud-
american[6]. Comparată cu celelalte țări ale lumii, Brazilia ocupă locul al cincilea după numărul
populației[9] și aceeași poziție după suprafață[10]. Fiind a noua putere economică din lume și cea
mai mare din America Latină[11], Brazilia are astăzi o influență internațională mare, atât la nivel
regional cât și la nivel global[12]. De asemenea, aproximativ 15-20% din biodiversitatea mondială
se concentrează aici[6], exemple ale acestei bogății fiind Pădurea
Amazoniană, Pantanal și Cerrado.
Brazilia se învecinează cu Venezuela, Guyana, Surinam și Guyana Franceză la nord, cu
statul columbian la nord-vest, cu Peru și Bolivia la vest, cu Paraguay și Argentina la sud-vest și
cu Uruguay la sud. Dintre țările Americii de Sud, doar Chile și Ecuador nu au frontieră comună cu
această țară. La nord-est, est și sud-est, Brazilia are ieșire la Oceanul Atlantic. De asemenea, în
larg, departe de coastă, țara posedă și câteva arhipelaguri, cum ar fi Fernando de Noronha.
Înainte ca portughezii să ajungă în Brazilia, acest teritoriu era locuit de aproximativ 5 milioane de
amerindieni. Oficial, cel care a descoperit Brazilia este Pedro Álvares Cabral. La 22 aprilie 1500,
Cabral a luat în stăpânire coastele orientale braziliene, teritoriu care astăzi corespunde,
aproximativ, cu zona în care se află orașul Porto Seguro (statul Bahia). Colonizarea a început
în 1532odată cu fondarea cetății São Vicente de Martim Afonso de Sousa. Mai târziu, la 7
septembrie 1822, Brazilia și-a declarat independența și a devenit o monarhie
constituțională. Imperiul Brazilian a avut o existență de 67 de ani, perioadă în care a fost condus
de doi împărați. În 1889, o lovitură de stat militară a cauzat demisia primului ministru Afonso
Celso de Assis Figueiredo. Apoi, sub influența mișcării republicane, mareșalul Deodoro da
Fonseca a proclamat republica și a forțat exilul familiei imperiale. După lovitura de stat, Imperiul
Braziliei s-a transformat în Republica Statelor Unite ale Braziliei, Deodoro da Fonseca devenind
primul președinte al Braziliei. În secolul al XX-lea s-au remarcat personalități politice
precum Getúlio Vargas și Juscelino Kubitschek.
În ciuda faptului că Brazilia este a cincea țară a lumii ca populație, ea are una dintre cele mai mici
densități ale populației[13]. Majoritatea locuitorilor trăiesc în zonele situate de-a lungul litoralului,
pe când interiorul și partea de vest se caracterizează printr-o populare extrem de scăzută[14].
Brazilia este unica țară americană în care limba oficială este portugheza[15], acest lucru fiind
rezultatul colonizării portugheze. Religia predominantă este romano-catolicismul[16], Brazilia fiind
statul cu cel mai mare număr de catolici de pe Glob[17]. Există însă și reprezentanți ai altor culte,
în special protestanți, dar și atei. Societatea braziliană este, printre altele, una dintre cele mai
diverse din punct de vedere etnic, fiind formată din descendenții europenilor, popoarelor
autohtone, africane și asiatice[18].
Originile termenului „Brazilia” nu pot fi determinate cu exactitate. Filologul Adelino José da Silva
Azevedo a emis ipoteza că acest cuvânt și-ar avea originile în limbile celtice, într-o legendă
despre o „țară a deliciilor” văzută printre nori, însă tot el a observat că proveniența termenului se
poate găsi chiar și în limba fenicienilor antici[19].
Arbore fernambuc din Rio de Janeiro.

În timpul perioadei coloniale, cronicari precum João de Barros, Frei Vicente do Salvador și Pero
de Magalhães Gandavo au prezentat explicații concordante asupra originii numelui „Brazilia”.
După aceștia, numele derivă de la fernambuc[20](Caesalpinia echinata), cunoscut în portugheză
ca pau-brasil, o esență de lemn folosit pentru spălarea țesăturilor[21]. În epoca marilor descoperiri
geografice, se obișnuia ca exploratorii să țină în mare secret descoperirile și cuceririle cu scopul
de a le explora avantajos, însă zvonuri despre „insula Brazilia” amplasată în Oceanul Atlantic, de
unde se putea extrage „lemnul brazilian” s-au răspândit imediat în întreaga Europă. Totuși,
această teorie tradițională nu poate fi pe deplin adevărată, pentru că termenul „Brazilia” a apărut
pe hărți abia în secolul al XIV-lea, cu referire la o insulă ce s-ar fi aflat la vest de Azore[22].
Etnonimul „brazilian” (brasileiro în portugheză) a apărut în secolul al XVI-lea, referindu-se la
început doar la cei care s-au ocupat de afacerile cu fernambuc[23]. Mai târziu a fost folosit pentru
a-i desemna pe oamenii născuți în colonia portugheză pentru a-i deosebi de cei care proveneau
din Portugalia. Termenul de „brazilian” a intrat în limbajul oficial cu sensul de „nativ al Braziliei” în
anul 1824, acest eveniment fiind în strânsă legătură cu adoptarea primei constituții braziliene[24].
Înainte de a primi numele „Brazilia”, teritoriile fostei colonii portugheze au purtat diverse denumiri,
ca de exemplu: Monte Pascoal (Muntele Paștelui), insula Vera Cruz (Adevărata Cruce), Terras
de Santa Cruz (Țările Sfintei Cruci), Nova Lusitânia (Noua Lusitanie) și Cabrália (după Pedro
Álvares Cabral, descoperitorul „oficial” al regiunii). Numele oficial actual,
în portugheză este: República Federativa do Brasil, iar în română: Republica Federativă a
Braziliei, care a intrat în uz în 1967. Denumirile precedente includeau și sintagmele: Imperiul
Braziliei și apoi, în portugheză Estados Unidos do Brasil, în română: „Statele Unite ale Braziliei”.