Tatăl nostru

de Ion Luca Caragiale

Bunica s-a sculat de dimineață cu spatele-n sus.

Nepoțica ei s-a sculat din contra foarte bine dispusă.
Bunica o spală, o gătește ș-o piaptănă; nepoțica, la fiecare trăsătură a pieptenului, se strâmbă.
Gata...
Bunica: Așa. Acu zi Tatăl nostru.
Nepoțica (stând dreaptă-n picioare și cu o figură gravă, plină de componcțiune): „Tatăl nostru
carele ești... carele ești... ești în..."
B.: În ce, proasto?
N.: „...carele ești în...!"
B.: Iar ai uitat!
N.: N-am uitat, bunico!
B.: Atunci, de ce nu zici? Unde ți-e gândul? începi iar! „Tatăl..."
N.: (repede): „Tatăl nostru, carele ești în ce..."
B.: „...ruri!..."
N.: „...ruri!..."
B.: Ei?
N.: „...sfințească-se numele tău, vie... vie... vie..."
B.: Ce să vie, urâto?... Vezi că iar nu știi?!
N.: Ba știu, bunico!
B.: (pe același ton): Apoi, dacă știi, de ce nu spui, ciumulico?
N.: (reculegându-se): „Facă-se voia ta!..."
B.: Hoho! nu așa, strâmbo! „Vie-mpărăția ta, facă-se voia ta, precum în cer și pe pământ..."
N.: „...precum în cer și pe pământ..."
B.: Mai departe!
N .: (ca și cum ar recita, distrată): Mai departe...
B.: (zgâlțâind-o de braț): Nu „mai departe", toanto! Ai uitat-o și asta? Astăzi n-ai să mănânci?
N.: Ba da, bunico!

1
B.: N-o să ceri, pâine?
N.: Ba da!
B.: Apoi, atunci? (Gravă:) „Pâinea noastră..."
N. (repede): „Pâinea noastră cea din toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și…"
B.: „...și ne..."
N.: „...și ne..."
B.: (impacientă): „și ne iartă nouă greșelile noastre... precum... precum..."
N.: „...precum... precum..."
B.: (plictisită): Precum, ce?
N.: „...precum ce..."
B.: (scoasă din răbdări): „...precum iertăm și noi..."
N.: „...precum iertăm și noi... și noi..."
B.: (exasperată): „greșiților noștri!" măgărițo! (îi arde o palmă peste zulufii de la ceafă.) „Și nu
ne duce pe noi în ispită, ci..."
N.: „...ci ...ci... "
B.: (tare): „...ci ne izbăvește de cel rău!"
N.: (răsuflând): „...ci ne izbăvește de cel rău!" (își face cruce și pleacă din loc.)
B.: (apucând-o de un zuluf și oprindu-o): Numai atâta?
N.: (plictisită): Numai atâta, bunico!
B.: N-ai mai uitat nimica, diavole?
N.: Nimica, bunico!
B.: (iritându-se treptat): Nimic?
N.:(asemenea): Nimic!
B.: (vrând s-o arză la ceafă, face o mișcare rău calculată și cade): ...A!...
N.: (aducându-și aminte): Amin, bunico! (Fuge-ntr-un picior.)