Infectiile neonatale – diagnostic si tratament

Introducere
Clasic, infectiile neonatale se impart in congenitale (achizitionate intrauterin si prezente la nastere),
perinatale (dobandite in ultimele luni de sarcina si in timpul nasterii) si nosocomiale (achizitionate
in perioada neonatala)
Efectele neonatale ale infectiilor depind de germenul determinant, membrane rupte prematur,
corioamniotita materna, infectii materne, hipoxie fetala, varsta gestationala si/sau neonatala,
posibilitatea de aparare pasiva si atenuarea severitatii bolii prin anticorpi materni.
Calea de transmitere a infectiei congenitale este cea transplacentara. Pentru infectia perinatala, cu
debut in primele 72 ore de viata (infectie precoce), germenii provin din canalul pelvigenital matern.
Nosocomial (infectie tardiva), germenii provin din mediul inconjurator, de la persoanele care
ingrijesc nou-nascutul si din laptele matern.
Atat infectia intrauterina cat si cea dobandita in travaliu pot debuta tarziu dupa nastere, in perioada
neonatala sau dupa, cu simptomatologie sechelara (exemplu: corioretinita post-toxoplasmozica,
surditate post rubeola).
Nou-nascutii susceptibili la infectie sunt prematurii cu greutate mica si foarte mica la nastere, cei cu
travaliu prelungit, membrane rupte precoce si/sau prelungit etc.
Factori ,,moderni/recenti,, de risc pentru infectie sunt tehnicile si procedurile din terapia intensiva
neonatala, cum ar fi cataterismul vascular sau aparent nesemnificativele leziuni cutanate,
alimentatia parenterala prelungita, initierea tardiva a alimentatiei enterale, utilizarea predominenta a
formulelor de lapte praf in detrimentul laptelui matern. Recent s-a luat in discutie folosirea excesiva
a antibioticelor care duce la alterarea consecutiva a florei intestinale si tegumentare.

Infectiile perinatale
Infectia perinatala este cea achizitionata de fat in ultimele saptamani de sarcina, in timpul nasterii,
odata cu ruperea membranelor sau postpartum din laptele matern. Colonizarea initiala a nou-
nascutului si placentei apare dupa ruperea membranelor. Daca ruperea membranelor se face inainte
de nastere, flora vaginala poate ascensiona determinand inflamatia membranelor, cordonului
ombilical si placentei. Infectarea fatului se face si prin aspirarea lichidului amniotic contaminat.
Daca nasterea are loc la scurt timp dupa ruperea membranelor, nou-nascutul se colonizeaza in
timpul trecerii prin canalul de nastere.
In canalul pelvigenital matern pot fi prezenti Streptococ de grup A sau B, Enterococ, Escherichia
coli, Neisseria gonorrhoeae, Listeria monocytogenes, Chlamydia trachomatis, CMV, Candida
albicans, mai rar Staphylococcus aureus, Streptococ alfa hemolitic, Proteus, Klebsiella,
Pseudomonas, HIV, Toxoplasma gondii, Trichomonas vaginalis.
Particularitatea nou-nascutului este faptul ca la nastere nu prezinta germeni pe suprafata
tegumentelor si mucoaselor. Colonizarea acestora incepe in primele ore de viata, dar stabilizarea
florei rezidente permanente dureaza luni de zile. Cei nascuti vaginal capata flora genitala si enterica
materna, cei extrasi prin operatie cezariana pe cea tegumentara a persoanelor cu care vin in contact.
Nou-nascutii din terapie intensiva neonatala au o colonizare intarziata, dupa circa doua saptamani,
datorita utilizarii profilactice a antibioticelor, cu germeni diferiti de cei materni, in general Gram
negativi din mediu.

Infectiile neonatale (sepsisul neonatal)

Sepsisul neonatal continua sa fie si in prezent o problema importanta a sectiilor de terapie intensiva
neonatala.
Sepsisul neonatal este definit de majoritatea autorilor prin urmatoarele concepte:
- o maladie a nou-nascutului cu varsta mai mica de o luna, cu semne clinice evidente de boala,
avand o hemocultura pozitiva
- o maladie sistemica cu evolutie aciclica, generalizata a proceselor infectioase bacteriene,
provocate de microbi conditionat-patogeni, al carei element de baza il constituie disfunctia
sistemului imun prin declansarea raspunsului inflamator sistemic
- raspunsul imun la infectie, la constituirea caruia iau parte: factorii etiologici, poarta de
intrare, focarul septic primar, migrarea agentului patogen in circulatia generala, aparitia
determinarilor septice secundare sau tertiare, realizand un context clinic grav, cu evolutie
imprevizibila ca durata si prognostic
- afectiunea unui nou-nascut bolnav la care se izoleaza din sange un germene patogen
cauzator sau presupus cauzator (daca nu este posibil sa fie identificat); tabloul clinic este cel
care stabileste diagnosticul de boala, diferentiind-o de bacteriemie.
Organismele incriminate ca si cauzatoare de sepsis neonatal sunt diferite in functie de zona
geografica, varsta de gestatie si factorii asociati terapiei intensive unde sunt asistati acesti nou-
nascuti. Aspectul este important in instituirea antibioticoterapiei tintita, pe baza cunoasterii florei
patogene locale, pana la obtinerea rezultatelor de laborator care confirma germenele.

Sepsisul precoce este cel cu debut in primele 3 zile de viata, este determinat de germeni materni din
flora gastro-intestinala sau urinara, achizitionati intrapartum prin contaminare verticala, cu
simptomatologie neonatala chiar din primele ore de viata, dar peste 90% dintre nou-nascuti sunt
simptomatici dupa 24 ore de la nastere.

Sepsisul tardiv se defineste ca fiind cel ce apare intre 8 si 90 zile de viata. Literatura diferentiaza
sepsisul tardiv in cel al nou-nascutului la termen din comunitate si cel al prematurului din terapia
intensiva neonatala. La acestia din urma cel mai frecvent se identifica Stafilococ auriu, Gram
negativi (E. coli, Klebsiella, Pseudomonas, Enterobacter) sau fungi. Sepsisul tardiv al nou-
nascutului la termen sau aproape de termen este in principal determinat de Streptococ de grup B si
Gram negativi (E. coli, Klebsiella).

Epidemiologie
Incidenta infectiilor perinatale cu germeni Gram negativi, in crestere in ultimele decenii, este de 3-
20 de ori mai mare in tarile in curs de dezvoltare fata de cele dezvoltate, cel mai des fiind
identificati E coli, Klebsiella.
Exista studii care arata ca la peste 40% dintre nou-nascuti s-au izolat in aspiratul gastric germeni
Gram negativi la 4 ore postnatal si de asemenea in coprocultura din primul scaun. Klebsiella a fost
identificata la 74% iar E coli la 65% dintre nou-nascutii evaluati, inclusiv nou-nascuti
asimptomatici.
In urma efectuarii culturilor din lichid amniotic (la nasterea prin operatie cezariana) si lohioculturii,
s-a demonstrat ca germenii identificati cel mai frecvent au fost E coli, Enterococus fecalis,
Klebsiella, Streptococ de grup B. De asemenea, sensibilitatea acestor germeni s-a modificat
semnificativ in ultimii ani.

Factori de risc implicati in aparitia sepsisului precoce

- greutate mica la nastere (< 2500 g) sau prematuritate
- boala febrila materna cu dovada infectiei bacteriene in decurs de 2 saptamani inainte de
nastere
 - febra materna peste 38 grade C in timpul travaliului
- corioamniotita
- colonizare materna cu SGB
- ruptura prematura/precoce de membrane
- infectie urinara materna cu 2 saptamani inainte de nastere
- ruptura prelungita de membrane peste 18-24 ore
- examinari multiple vaginale (> 3 in timpul travaliului)
- travaliu prelungit (peste 24 ore)
- lichid amniotic modificat (meconial/fetid)
- asfixie perinatala (scor Apgar < 4 la 1 minut)
- aspiratia de meconiu
- anomalii congenitale fetale
- manevre invazive asupra nou-nascutului (abord vascular, ventilatie mecanica)
- expulzie dificila a fatului, insotita sau nu de ajutor instrumentat
- conditie socio-economica precara materna
- sarcina dispensarizata deficitar

Prezenta lichidului amniotic fetid sau a trei dintre factorii de risc mentionati impune initierea
imediata a antibioterapiei. Nou-nascutii cu 2 factori de risc din cei mentionati vor fi investigati si
apoi tratati in concordanta cu datele clinice si paraclinice.

Diagnostic
Diagnosticul de infectie se bazeaza pe: datele clinice, datele anamnestice (factori de risc) si datele
paraclinice.

Tablou clinic in sepsis

Nou-nascutii pot prezenta o gama variata de semne si simptome sugestive pentru sepsis, care pot fi
subtile si nespecifice la debutul acestuia.

 Semne de alarma: natura lor si/sau aparitia lor recenta la un nou-nascut pana atunci sanatos
au valoare de orientare.
- Tulburari ale reglarii termice (hipo/hipertermie)
- Tulburari de comportament: refuzul alimentatiei, varsaturi, somnolenta sau iritabilitate
(tremuraturi ale membrelor, spontan sau la cea mai usoara stimulare senzitiva sau
senzoriala), geamat
- Tulburari cutanate: purpura petesiala sau echimotica, eruptie maculara, pustuloasa, bule,
icter precoce (inainte de 24 ore de viata), scleredem, abces de parti moi (rar), timp de
recolorare capilara prelungit > 3 sec, cianoza periferica, tegumente marmorate

 Tulburari in perioada de stare:

- Tulburari respiratorii: sunt frecvente si divers asociate; detresa respiratorie cu tahipnee, tiraj,
batai ale aripilor nazale, geamat expirator, cianoza
- Tulburari cardiovasculare: paloare, cianoza, tegumente marmorate, timp de recolorare
capilara prelungit, tahicardie/bradicardie/aritmie cardiaca, hipotensiune, tegumente reci si
umede, edeme
- Tulburari digestive si abdominale: dificultati in alimentatie, reflex de supt slab, meteorism
abdominal, reziduu gastric, varsaturi, diaree/constipatie, hepatosplenomegalie
- Tulburari hematologice: icter, purpura, hemoragii
- Tulburari musculo-scheletale: pseudoparalizie, pozitii nefiziologice ale membrelor
(antalgice), durere la mobilizarea acestora
- Sistem nervos central: letargie, tipat cu tonalitate inalta, tulburari de deglutitie sau refuzul de
 a suge, reflexe neonatale absente/diminuate, pozitie de opistotonus, convulsii.

Date anamnestice
Identificarea unor factori de risc poate sustine diagnosticul, suspectat clinic. Infectia materna
constituie un factor de risc major dar este inconstanta. Orice infectie materna trebuie sa constituie
un avertisment. Nasterea prematura este factor favorizant al infectiei fetale.

Date bacteriologice
Evidentierea agentului patogen:
- Hemocultura: o cultura unica de sange intr-un volum suficient este necesara pentru toti nou-
nascutii cu suspiciune de sepsis (1ml sange este volumul minim necesar cand se foloseste un
singur flacon de hemocultura); 96% din hemoculturi se pozitiveaza la 48 ore de la
insamantare; microorganismele care se dezvolta dupa 72 ore sunt cel mai frecvent secundare
unor culturi contaminate. Este de retinut ca doar 6% din nou-nascutii cu semne clinice de
sepsis au hemoculturi pozitive. Cei ale caror culturi sunt negative sunt de regula tratati
empiric, pe baza experientei clinice si a datelor epidemiologice adunate de la cei cu
hemoculturi pozitive.
- Culturi periferice: de preferat sa se recolteze inainte de initierea antibioterapiei, in primele 6
ore de viata (maximum la 12 ore) din cauza ”colonizarii” rapide a nou-nascutului cu
germeni din mediul inconjurator; locurile de prelevare – nas, faringe, lichid gastric, anus sau
meconiu, tegumente, ureche, axila sau ombilic – pot oferi date legate de colonizarea materna
si nu sunt decat indicatori orientativi in diagnosticul si tratamentul unui sepsis neonatal; de
rutina se recomanda culturi din aspiratul gastric, vernix si aspiratul traheal
- Urocultura: nu este indicata ca metoda de investigare in sepsisul precoce
- Cultura lichidului cerfalorahidian: punctia lombara este indicata la nou-nascutul cu semne
clinice de sepsis si hemocultura pozitiva; daca starea generala a nou-nascutului este
grava/instabila se amana punctia lombara

Date hematologice
Hemograma este indicata in primele ore de viata (daca nou-nascutul prezinta modificare
semnificativa a starii generale) si/sau in dinamica la 24, 72 ore si 7 zile de viata. In favoarea
infectiei pledeaza:
- leucopenia (sub 4000/mmc); hiperleucocitoza (peste 30-35000/mmc)
- neutrofile sub 1500/mmc (cu limite admise 1000-2500/mmc)
- mielemie (mielocite, metamielocite in sangele periferic)
- raport neutrofile imature/total neutrofile (I/T) in primele 24 ore de viata peste 0,16
- granulatii toxice si/sau vacuole in neutrofile
- trombocitopenie (sub 100000/mmc pana la 9 zile de viata sau sub 150000/mmc dupa 10
zile); cel mai frecvent in sepsisul tardiv
- anemia (cu mecanism complex) – este rara, tardiva si nespecifica
Pentru a usura diagnosticul paraclinic, exista posibilitatea de a apela la scorul de sepsis ce combina
diverse date de hematologie si biochimie. Totusi, acesta are o valoare predictiva slaba (<30%)

Valori sugestive pentru sepsis precoce

Component Valoare
Numar total leucocite <5000/mmc
Numar absolut neutrofile Neutropenie
Neutrofile totale/imature >0,2
Proteina C reactiva >10 mg/l
 Scor pentru sepsis

Component Valoare Numar puncte

Numar absolut neutrofile <1750/mmc 1 punct
Numar de leucocite totale <7500/mmc 1 punct
Numar de leucocite total >45000/mmc 2 puncte
Raport I/T >0,2 1 punct
Raport I/T >0,4 2 puncte
CRP + 10 mg/l 1 punct
CRP+ >20 mg/l 2 puncte

Reactantii de faza acuta

Proteina C reactiva (CRP) este o proteina produsa de ficat ca raspuns la o infectie bacteriana sau un
proces inflamator non-infectios, este sintetizata la 6-8 ore de la episodul infectios si are timp de
injumatatire de 19 ore (maxim la 24 ore). Sensibilitatea determinarii este redusa daca recoltarea se
face imediat dupa nastere si se imbunatateste daca recoltarea s-a facut la 6-12 ore de la nastere.
Doua determinari normale de CRP (la 8-24 ore de la nastere si dupa alte 24 ore) au valoare
predictiva negativa de 99,7%. Daca determinarile de CRP raman persistent normale, este o dovada
puternica pentru probabilitatea scazuta de existenta a sepsisului bacterian, iar antibioticele pot fi
intrerupte in conditii de siguranta.
Procalcitonina (PCT) este un precursor peptidic al calcitoninei, hormon cu actiune in homeostazia
calciului si are o buna precizie in diagnosticul sepsisului. Concentratiile PCT cresc in decurs de 2
ore de la un episod infectios, au varful la 12 ore si se normalizeaza in 2-3 zile. PCT din cordonul
ombilical are sensibilitate si specificitate mare in sepsisul precoce, fiind marker pentru acesta.

Managementul nou-nascutului cu suspiciune de sepsis

Scopul primar al stategiei managementului nou-nascutului cu suspiciune de sepsis consta pe de o
parte in identificarea corecta si rapida si tratamentul tuturor nou-nascutilor cu sepsis. Pe de alta
parte, este importanta si limitarea duratei terapiei antibiotice la nou-nascutii identificati ca si
neinfectati.

- Nou-nascutii ale caror mame au primit antibiotice intrapartum

Conditiile in care se initiaza antibioterapie intrapartum: ruptura prematura/prelungita de membrane,
febra sau orice alt semn de corioamniotita, colonizare cu SGB
S-a demonstrat ca cca 30% din concentratia sanguina a antibioticului administrat mamei se
regaseste la nou-nascut. Totusi, in situatia de risc infectios neonatal precoce, pot aparea urmatoarele
situatii:
- nou-nascut cu semne de boala: se va evalua clinic si paraclinic; va primi tratament initial cu
Ampicilina si Gentamicina, pana la confirmarea infectiei (pozitivarea culturilor)
- nou-nascut cu VG peste 35 saptamani din mama cu antibioprofilaxie in travaliu (cu 4 ore inainte
de nastere): nu se trateaza dar se monitorizeaza 48 ore
- nou-nascut cu VG sub 35 saptamani din mama cu antibioprofilaxie in travaliu (cu 4 ore inainte de
nastere): se va evalua paraclinic si se monitorizeaza 48 ore

- Nou-nascutii cu semne si simptome posibile de sepsis

Dupa obtinerea unei anamneze complete si dupa examinarea clinica atenta a nou-nascutului
simptomatic se poate lua decizia initierii antibioterapiei. Inainte de prima doza de antibiotic, se
recomanda:
- recoltarea unei hemoculturi
- efectuarea unei radiografii toracice (pentru tablou clinic de detresa respiratorie)
- punctie lombara (in caz de semne neurologice)
- hemograma cu raport I/T
- reactanti de faza acuta (CRP, PCT)
- eventual recoltarea de culturi periferice

Se va institui antibioterapie oarba initial (tinand cont de istoricul infectios matern si/sau
manifestarile clinice sugestive ale nou-nascutului), cu reevaluarea dupa 24-48 ore. Daca se confirma
boala, se continua terapia sau se schimba antibioterapia functie de agentul patogen. Daca evolutia
clinica este favorabila si datele paraclinice se normalizeaza, se intrerupe antibioterapia.

- Nou-nascutii asimptomatici cu unul sau mai multi factori de risc

Tratamentul recomandat nou-nascutilor la termen asimptomatici si al celor apropiati de termen
(peste 35 saptamani), cu unul sau mai multi factori de risc de sepsis presupune urmatoarele:
- identificarea factorilor de risc materni si fetali
- identificarea semnelor si simptomelor clinice de sepsis precoce
- screening neonatal pentru sepsis: hemocultura, radiografie toracica, punctie lombara,
hemograma cu raport I/T, CRP, PCT, eventual presepsina; investigatiile sunt necesare dar nu
schimba decizia de initiere a antibioterapiei ci, mai curand sunt utile in intreruperea acesteia
daca screeningul este negativ; nou-nascutii asimptomatici cu factori de risc, care au un
screening pozitiv de sepsis la 12-24 ore de viata trebuie evaluati pentru semnele si
simptomele care pot fi fruste sau in desfasurare; nou-nascutul cu stare generala buna si
istoric perinatal relativ necomplicat continua observarea si se repeta screeningul pentru
sepsis la 8-12 ore.

- Nou-nascutii cu teste de screening pentru sepsis modificate

Daca screeningul initial este pozitiv si exista istoric si tablou clinic de suspiciune, nou-nascutul va
urma un protocol terapeutic, ca si cand ar fi simptomatic. Un nou-nascut cu risc, dar asimptomatic,
nu se externeaza inainte de a se normaliza datele paraclinice.

Tratament profilactic
Nu se folosesc antibiotice profilactic in urmatoarele circumstante: plasarea unei linii venoase,
alimentatie parenterala totala sau partiala, sindrom de aspiratie de meconiu sau dupa transfuzie de
diverse produse de sange. Se pot trata profilactic cu antibiotice nou-nascutii ventilati mecanic
pentru detresa respiratorie marcata, deficit de surfactant sau la care se suspicioneaza o infectie
pulmonara cu SGB sau alt germene.

Alegerea antibioticelor pentru sepsisul precoce

Plecand de la datele statistice care releva preponderenta anumitor germeni cauzatori de sepsis
precoce (SGB, E coli), se recomanda initierea antibioterapiei cu Ampicilina si un aminoglicozid.
Cefalosporine de generatia trei (Cefotaxim) reprezinta o alternativa rezonabila la un aminoglicozid,
cu rezerva ca utilizarea nejudicioasa a acestor antibiotice poate duce la rezistenta.
Multe mame primesc agenti antimicrobieni in timpul travaliului ca profilaxie pentru a preveni
debutul unei infectii precoce. In aceste cazuri, culturile de sange postnatale pot fi sterile (fals
negative). De aceea, alegerea antibioticului si stabilirea duratei terapiei se face de catre clinician,
plecand de la anamneza si datele clinice si paraclinice pe care acesta le are la dispozitie.
Durata terapiei intr-o septicemie suspectata dar neconfirmata prin culturi pozitive este de minim 7
zile, functie si de evolutia clinica a nou-nascutului.
Succesul in stabilirea diagnosticului si tratamentiului septicemiei neonatale este numai partial
datorat utilizarii unor antibiotice adecvate. Monitorizarea clinica a nou-nascutilor “cu risc” dar
asimptomatici este suprema, deoarece permite evidentierea semnelor si simptomelor de sepsis si
luarea masurilor terapeutice adecvate. De asemenea, evaluarea clinica in dinamica a nou-nascutului
poate fi decisiva in alegerea antibioticelor de utilizat, concordant cu semnele si simptomele
patognomonice determinate de anumiti germeni dar si cu datele privind portajul in timp real al
microbilor din populatie.
Monitorizarea eficientei terapiei este o masura clinica esentiala si majoritatea nou-nascutilor cu
sepsis se amelioreaza simptomatic in 24-48 ore. In multe infectii este necesara reevaluarea culturilor
la 48 ore de la inceperea terapiei antibiotice. Cel mai des, numarul de leucocite si raportul I/T se
normalizeaza rapid in primele 72 ore. De asemenea, daca CRP nu scade progresiv in primele 48-72
ore si nou-nascutul nu raspunde clinic favorabil, trebuie sa se ia in considerare o infectie cu un
germene rezistent, o infectie focala/metastatica, o infectie virala sau un proces neinfectios.
Scopul unui tratament antibiotic judicios ales si aplicat este un nou-nascut asimptomatic, cu repetate
culturi negative, un numar normal de leucocite si reactanti de faza acuta negativi, toate acestea
obtinute in cel putin 3 zile de tratament.

CONCLUZIE:
Diagnosticul si managementul nou-nascutilor cu suspiciune de sepsis cu debut precoce se bazeaza
pe principii stiintifice modificate de “arta si experienta” practicianului, la care se adauga
investigatiile paraclinice disponibile si antibioterapia instituita rapid si cat mai tintita.
 ALGORITM CLINIC DE DIAGNOSTIC PENTRU
SEPSISUL NEONATAL PRECOCE

- Nou-nascut asimptomatic din mama diagnosticata sau tratata pentru corioamniotita:

monitorizare clinica la 2-4 ore, recoltare de hemograma, CRP, optional procalcitonina la 18-
24 ore de viata; hemocultura se recolteaza daca CRP este pozita peste 10 mg/l; daca nou-
nascutul evolueaza favorabil si datele paraclinice sunt normale, nu se face tratament; daca
datele paraclinice sunt pozitive se incepe, de regula, antibioterapia cu Ampicilina si
Gentamicina si se reevalueaza la 48-72 ore de tratament.
- Nou-nascut simptomatic, date anamnestice sugestive pentru un anumit germene: se
recolteaza analize (inclusiv hemocultura) si se initiaza antibioterapie functie de sensibilitatea
cunoscuta a germenelui suspicionat; se reevalueaza paraclinic la 24 ore de viata, apoi functie
de evolutia clinica si paraclinica la minim 72 ore de viata; monitorizarea se face in TINN
- In cazul in care rezultatele paraclinice sunt normale, rezultatul intermediar al hemoculturii
este steril si starea generala a nou-nascutului este buna, se intrerupe tratamentul antibiotic la
72 ore de la inceperea acestuia, atat pentru nou-nascutul la termen cat si pentru prematur
- Daca valorile analizelor de laborator sunt anormale si hemocultura (rezultat intermediar)
este sterila, iar nou-nascutul are evolutie clinica favorabila, se continua tratamentul pana la
5-7 zile sau pana la negativarea datelor paraclinice; medicul curant poate decide schimbarea
antibioticului daca datele paraclinice nu au tendinta la normalizare rapida sau daca in cultura
din lichidul amniotic sau in lohiocultura cresc germeni care sa sugereze necesitatea acestei
schimbari
- Nou-nascut prematur asimptomatic dar cu risc (MR>18 ore, corioamniotita): supraveghere
48 ore fara antibioterapie, monitorizare atenta la 2-4 ore, analize in primele ore de viata
(inclusiv hemocultura)
- Nou-nascut la termen simptomatic, fara risc de infectie: monitorizare clinica la 2-4 ore,
analize in primele 4-6 ore de viata sau mai repede functie de gravitatea simptomelor,
initierea antibioterapiei bazat pe evaluarea clinica
 CONDITII / ARGUMENTE PENTRU UTILIZAREA
ANTIBIOTICELOR DE REZERVA
- Linezolid versus Vancomicina:
- sensibilitate dovedita a microbului suspicionat
- pat vascular fragil la nou-nascut
- datele statistice releva faptul ca dupa utilizarea Linezolidului nu apare rezistenta
- Vancomicina:
- recomandata la nou-nascutii cu manifestari digestive (varsaturi repetitive a caror cauza este
posibil infectioasa, abdomen intens meteorizat)
- germene cu sensibilitate dovedita la Vancomicina
- Meronem/Tienam:
- stare septica la evaluarea clinica
- alterarea rapida a starii generale a nou-nascutului aflat deja sub tratament antibiotic
- risc de afectare meningeala
- sensibilitate dovedita a agentului patogen
- Colistin/Ciprinol:
- sensibilitate dovedita a agentului patogen
- alterarea marcata a starii generale a nou-nascutului sub alta terapie antibiotica
- alegerea unuia dintre acestea se va face doar ca si terapie de linia III
- Klacid/Azitrox:
- date anamnestice certe legate de infectie materna recenta si/sau netratata inainte de nastere
cu Ureaplasma sau Mycoplasma
– sensibilitate dovedita a agentului patogen
– de preferat utilizarea Azitroxului iv, datorita reactiilor adverse hepatice semnificative ale
Klacidului

NB ! Conditii de utilizare a unor antibiotice ca alternativa pentru linia I

- Cefotaxim: markeri inflamatori intens pozitivi si simptomatologie sugestiva de infectie;
sensibilitate dovedita a agentului patagen
- Amikacina: suspiciunea de germene Gram negativ; risc de afectiune malformativa renala
(ecografie antepartum cu date patologice renale sugestive)