Sunteți pe pagina 1din 16

626 DREPT CIVIL C a p i t o l u l XXXII 627

§5. MOŞTENIREA LEGALA rudelor la moştenire ar necesita eforturi considerabile şi va avea drept
efect pulverizarea patrimoniului succesoral. Datorită acestui fapt, legea
a) Noţiunea şi principiile moştenirii legale. Clasele de
moştenitori
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 47-48, 2001.
Moştenirea este legală atunci când transmiterea patrimoniului
succesoral are loc în temeiul legii la persoanele, în ordinea şi în cotele
determinate de lege. Potrivit art. 1499 CC, moştenirea legală intervine
de fiecare dată în cazul în care:

a) cel ce a lăsat moştenirea nu a lăsat nici un testament;


b) testamentul întocmit de testator a fost declarat nul;
c) succesorul testamentar este codecedat sau comorient cu
testatorul;
d) succesorul testamentar este nedemn.
în afară de situaţiile menţionate mai sus moştenirea legală intervine
şi atunci când testamentul lăsat nu conţine dispoziţii testamentare cu
privire la dispunerea de patrimoniu, ci alte dispoziţii de ultimă voinţă
(desemnarea executorului testamentar, dispoziţii cu privire la funeralii,
dispoziţii cu privire la dezmoştenire etc.). In fine, moştenirea legală
poate coexista cu cea testamentară. Astfel, în cazul în care există
moştenitori rezervatari, testatorul poate testa doar partea din
patrimoniu care depăşeşte rezerva succesorală, care, potrivit normelor
cu privire la moştenirea legală se va atribui moştenitorului rezervatar. De
asemenea, dacă testatorul nu a testat întregul său patrimoniu, partea
rămasă se va deferi celor care au dreptul la el potrivit regulilor moştenirii
legale.

Moştenirea legală este concepută ca o moştenire de familie. Pornind


de la concepţia necesităţii conservării bunurilor în familie, dreptul nostru
atribuie moştenirea legală familiei defunctului, iar în caz de vacanţă
succesorală - statului. Noţiunea de familie are un înţeles larg, incluzând
rudele de sânge, soţii şi afinii. Moştenitori legali însă sunt doar cei care
formează familia în sens restrâns - rudele defunctului şi soţul
supravieţuitor, nu şi afinii lui. Rudenia, potrivit art. 45 al Codului familiei
aprobat prin Legea nr. 1316-XIV din 26.10.200039, rudenia este legătura
de sânge bazată pe descendenţa unei persoane dintr-o altă persoană
(rudenie în linie dreaptă, care poate fi ascendentă şi descendentă, cum
ar fi în cazul părinţilor şi copiilor) sau pe faptul că mai multe persoane au
un ascendent comun (rudenie în linie colaterală - fraţii şi surorile).
întrucât legăturile de rudenie pot fi foarte îndepărtate, chemarea tuturor
limitează chemarea la moştenire şi stabileşte o anumită ordine de Oxana Robu, "Dreptul succesoral al soţului supravieţuitor"// Revista naţională de drept, nr. 10,
2001, p. 55.
preferinţă, în care rudele defunctului sunt chemate la moştenirea legală.
Determinarea moştenitorilor concreţi dintre rudele cu vocaţie generală
legală se face în baza a trei principii:

a) Principiul chemării la moştenire a rudelor în ordinea claselor de


moştenitori;
b) Principiul proximităţii gradului de rudenie între moştenitorii de
aceiaşi clasă;
c) Principiul egalităţii între rudele de aceiaşi clasă chemate la
moştenire.

a) Principiul chemării la moştenire a rudelor în ordinea claselor de


moştenitori

Potrivit art. 1500 CC, rudele defunctului sunt ierarhizate în trei clase
de moştenitori, fiind chemaţi la moştenire în următoarea ordine:

• Clasa întâi de moştenitori, constituită din descendenţi, soţul supra-


vieţuitor şi ascendenţii privilegiaţi celui ce a lăsat moştenirea. Din
categoria descendenţilor fac parte copii celui care a lăsat
moştenirea. Copiii pot fi din aceeaşi căsătorie, din căsătorii
diferite sau din afara căsătoriei, cu singura condiţie ca filiaţia să
fie stabilită potrivit legii. Copiii înfiaţi tot fac parte din această
clasă, or, adoptatul şi descendenţii lui prin efectul adopţiei,
dobândesc, aceleaşi drepturi pe care le au copii din căsătorie faţă
de părinţii lor. Tot la clasa întâi de moştenitori se atribuie
ascendenţii privilegiaţi ai defunctului - părinţii lui (tatăl şi mama),
din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptivi. Părinţii naturali ai
celui adoptat şi celelalte rude de sânge pe linie ascendentă,
precum şi surorile şi fraţii lui de sânge nu moştenesc după
moartea celui adoptat sau a descendenţilor lui. Soţul
supravieţuitor, deşi nu este rudă cu defunctul, este chemat la
moştenire ca moştenitor de clasa întâi. Unica condiţie impusă de
lege este ca, la momentul deschiderii succesiunii, acesta să se fi
aflat în căsătorie legală40. Sunt asimilate căsătoriei înregistrate la
organele de stare civilă căsătoriile încheiate prin ritual religios
înainte de înfiinţarea organelor de stare civilă, precum şi
raporturile conjugale de fapt, apărute până la 8 iulie 194441.
Căsăto-

Spre deosebire de legislaţia altor state (Israel, Mexic, Canada [Ontario]) legislaţia noastră nu
oferă concubinilor vocaţie succesorală legală.
628 DREPT C I V I L Capitolul X X X I I 629

ria declarată nulă nu produce efecte succesorale. Potrivit art. - în linie colaterală, după numărul naşterilor care separă pe defunct de
1503 CC, soţul supravieţuitor pierde dreptul la succesiune dacă moştenitorii săi, urcând de la defunct la ascendentul comun şi coborând
au existat motive pentru declararea nulităţii42 căsătoriei şi a fost de la acesta la ruda chemată la moştenire (fraţii sunt rude de gradul doi,
intentată o acţiune în acest sens. Soţul supravieţuitor poate fi unchiul şi nepotul de frate, de gradul trei, iar verii - de gradul patru).
privat de dreptul la succesiune legală, dacă printr-o hotărâre Principiul proximităţii gradului de rudenie este aplicabil doar ascenden-
judecătorească definitivă se va constata că de facto căsătoria cu ţilor ordinari (care sunt moştenitori de clasa a doua) şi nu se aplică în
defunctul a încetat cu 3 ani înainte de deschiderea succesiunii şi cazul moştenitorilor din alte clase. Potrivit art. 1500, alin. 2 CC,
soţii au locuit separat. ascendenţii ordinari de un grad de rudenie mai apropiat înlătură de la
moştenire ascendenţii mai îndepărtaţi în grad. De exemplu, bunicii îi
Clasa a doua de moştenitori, constituită din colateralii privilegiaţi înlătură pe străbunici etc., indiferent de sex şi linia de rudenie.
(fraţii şi surorile) şi ascendenţii ordinari (bunicii din partea tatălui şi
al mamei). Sunt fraţi şi surori persoanele care au aceiaşi părinţi sau c) Principiul egalităţii între rudele de aceeaşi clasă chemate la moştenire
cel puţin un părinte comun. Fraţii şi surorile pot fi atât din căsătorie, Principiul analizat este stabilit de art. 1500, alin. 1 CC, care proclamă
din afara căsătoriei, cât şi din adopţie43. . Clasa a treia de moştenitorii legali cu drept de cotă egală. în cazul în care la moştenire
moştenitori, formată din colateralii ordinari (unchii şi vin mai mulţi moştenitori din aceeaşi clasă de moştenitori, succesiunea
se împarte în mod egal (pe capete), adică în atâtea părţi, câţi moştenitori
mătuşile) ai defunctului. Principiul analizat prevede că atunci când
există moştenitori cu vocaţie succesorală din clase diferite, pentru sunt. Astfel, dacă moştenitorii defunctului sunt doi copii ai săi, fiecăruia i
chemarea efectivă la moştenire criteriul este esenţial ordinului clasei. se cuvine câte 1/2 din moştenire, iar dacă la moştenire vin trei
moştenitori - aceştia vor împărţi moştenirea în trei părţi egale. în cazurile
Conform art. 1501 CC, moştenitorii din clasa pos-terioară sunt chemaţi la
reprezentării succesorale, indiferent câţi reprezentanţi sunt, aceştia vor
succesiunea legală doar în azul în care lipsesc moştenitorii din clasele
primi doar cota care i se cuvine potrivit principiului egalităţii între rudele
precedente, dacă aceştia nu acceptă sau refuză moştenirea sau dacă au
de aceeaşi clasă. (în cazul predecesului unuia din copiii ■defunctului, care
fost decăzuţi din dreptul la succesiune. Astfel, în prezenţa cel puţin a
unui reprezentant al primei clase de moştenitori, rudele din clasele la rândul lui are doi copii, ultimii vor culege, prin intermediul
subsecvente nu mai sunt chemate la moştenire legală. Moştenitorii de reprezentării succesorale, partea ce i s-ar fi cuvenit tatălui lor (adică Vi) şi
nu vor putea pretinde fiecare la câte 1/3 din patrimoniul succesoral).
clasa a doua vor fi chemaţi la moştenire în cazul în care nu există
moştenitori de clasa întâi şi aşa mai departe.
b) Reprezentarea succesorală™
b) Principiul proximităţii gradului de rudenie între moştenitorii de Reprezentarea succesorală este instituţia care permite anumitor
aceeaşi clasă moştenitori legali să urce în locul şi gradul unui ascendent decedat
anterior deschiderii succesiunii, pentru a culege în locul acestuia partea
Principiul priorităţii clasei de moştenitori este completat de principiul
de moştenire ci i s-ar fi cuvenit, dacă ar fi fost în viaţă45. Potrivit art. 1504
proximităţii gradului de rudenie. Gradul de rudenie reprezintă intervalul CC, dacă moştenitorul moare înaintea celui care a lăsat moştenirea,
ce desparte două naşteri (art. 45 al Codului familiei din 26.10.2000) şi se succesorii prevăzuţi în art. 1500, alin. 3 CC culeg, prin intermediul
stabileşte în felul următor: instituţiei reprezentării, partea de moştenire care i s-ar fi cuvenit
moştenitorului decedat. Reprezentarea are drept efect punerea
- în linie dreaptă, după numărul naşterilor ce separă pe defunct de
moştenitor (de exemplu fiul şi tatăl sunt rude de gradul unu,
nepotul şi bunelul - de gradul doi etc.);
Potrivit art. 41 al Codului familiei, căsătoria poate fi declarată nulă dacă nu au fost respectate Reprezentarea succesorală nu are nimic în comun cu reprezentarea contractuală sau legală,
condiţiile de fond pentru încheierea căsătoriei sau în cazul în care căsătoria a fost încheiată fără fiind o instituţie aparte. Dan Chirică, op. cit., p. 68.
intenţia de a crea o familie. Andrei Bloşenco, op. cit., p. 272.
630 DREPT C I V I L C a p i t o l u l XXXII 631

reprezentanţilor în locul şi dreptul reprezentatului. Astfel, dacă


defunctul avea doi copii, dintre care unul a predecedat, lăsând un copil,
ultimul va moşteni 1/2 din patrimoniul succesoral al defunctului, alături
de unchiul său. Dacă nu era prevăzută instituţia reprezentării, potrivit
Gheorghe Boţea, Alexandru Ţiclea, op. cit., p. 701.
principiului chemării rudelor la moştenire în ordinea claselor de
moştenitori, întreaga avere a defunctului avea să fie atribuită feciorului
defunctului, care este moştenitor din clasa întâi de moştenitori. O astfel
de soluţie ar fi injustă, deoarece dreptul la moştenire nu poate depinde
de hazard (predeces sau supravieţuirea unor rude), iar moartea
prematură a părintelui nu trebuie să dăuneze unor copii în detrimentul
altora.

Ascendentul predecedat se numeşte reprezentat, iar moştenitorul


care vine la moştenire prin reprezentare - reprezentant.

Beneficiari ai reprezentării succesorale pot fi:

a) descendenţii reprezentatului - până la infinit;


b) colateralilor - până la gradul al IV-lea de rudenie inclusiv
(colaterali privilegiaţi-nepoţi şi strănepoţi de la frate şi soră;
colaterali ordinari -veri primari).
Pentru ca reprezentarea succesorală să poată opera sunt necesare
următoarele condiţii:

• persoana reprezentată să fi decedat către momentul deschiderii


succesiunii. O persoană în viaţă nu poate fi reprezentată nici în
cazul în care renunţă la moştenire (art. 1504, alin. 3 CC).
Interdicţia reprezentării persoanelor în viaţă la data deschiderii
succesiunii mai are drept efect imposibilitatea operării
reprezentării per saltum, adică sărind peste un grad
intermediar46;
• locul persoanei reprezentate să fie util. Reprezentarea se admite
doar în cazul în care cel reprezentat, dacă ar fi fost viu la
momentul deschiderii succesiunii, ar fi putut moşteni. Astfel,
locul nu este util în cazul comorienţilor şi codecedaţilor {art. 1441
CC), precum şi în cazul nedemnităţii succesorale (art. 1504, alin. 3
CC).
• reprezentantul să întrunească toate condiţiile necesare pentru a
culege moştenirea lăsată de defunct, adică să aibă capacitate
succesorală (să fie în viaţă sau cel puţin conceput la momentul
deschiderii succesiunii), să nu fie nedemn faţă de cel ce a lăsat
moştenirea, să nu fi renunţat la moştenirea acestuia şi să nu fi
fost dezmoştenit de defunct.
c) Rezerva succesorală47 moştenire: Limitele dreptului de a dispune prin acte juridice de bunurile moştenirii, Bucureşti,
2004, p. 92-93.
Deşi Codul civil al Republicii Moldova consacră libertatea
testamentară, în anumite cazuri, prevăzute expres de lege, dreptul
testatorului de a dispune de întreg patrimoniul său este limitat. Potrivit
art. 1505 CC, succesorii de clasa întâi inapţi de muncă au dreptul de a
moşteni, independent de conţinutul testamentului, cel puţin Уг cotă-
parte ce s-ar fi cuvenit fiecărui în caz de succesiune legală (rezerva
succesorală). Deci rezerva succesorală reprezintă acea parte din
patrimoniul succesoral, care va reveni în temeiul prevederilor legale
moştenitorilor de clasa întâi inapţi de muncă chiar şi atunci când
testamentul prevede altfel. Partea din patrimoniul succesoral care
excedează rezerva şi care poate fi testată liber se numeşte cotitate
disponibilă.

Prin instituirea rezervei succesorale, legiuitorul urmăreşte atribuirea


unui minim necesar pentru cele mai apropiate persoane ale defunctului,
care nu sunt apţi de muncă şi nu se pot întreţine independent. Faptul că
cercul moştenitorilor rezervatari este limitat la moştenitorii de clasa
întâi inapţi de muncă este chemat să asigure principiul libertăţii
testamentare, conform căruia, titularul patrimoniului poate decide
personal prin testament soarta acestuia.

Rezerva succesorală se caracterizează prin următoarele:

a) Rezerva succesorală este o parte a moştenirii, deci are caracter


succesoral, legea atribuind-o în mod imperativ moştenitorilor
rezervatari, chiar împotriva ultimei dorinţe a defunctului. Având
un caracter succesoral, ea va putea fi pretinsă doar dacă
moştenitorii rezervatari îndeplinesc condiţiile necesare pentru a
moşteni (dispun de capacitate succesorală şi nu sunt nedemni);
b) Rezerva succesorală are un caracter imperativ (de ordine
publică). Astfel, categoriile de moştenitori rezervatari şi
cuantumul rezervei ce li se cuvine sunt stabilite în mod imperativ
prin lege, fără a putea fi schimbate nici de cel ce lasă moştenirea
şi nici de moştenitorii rezervatari.

47 Instituţia rezervei succesorale apare, pentru prima dată, în epoca Imperiului roman ca o măsură
îndreptată spre a proteja rudele în linie dreaptă şi - în anumite situaţii - fraţii şi surorile
dezmoştenite prin testament. Aceştia puteau pretinde anularea testamentului, considerându-se
că testatorul nu era cu mintea întreagă în momentul întocmirii testamentului, încălcându-şi
astfel îndatoririle faţă de rudele apropiate. De-a lungul timpului, au existat concepţii diverse,
pornind de la negarea totală a instituţiei şi până la recunoaşterea ei într-un cuantum care
conferea titularului patrimoniului o posibilitate extrem de restrânsă de a dispune de bunurile
sale prin testament. Pentru istoria dezvoltării instituţiei, a se vedea: Romeo Popescu, Dreptul de
DREPT C I V I L Capitolul XXXI I 633

632

c) Dreptul la rezerva succesorală este un drept propriu, născut în sens, hotărârea cărei se va aplica din momentul deschiderii succesiunii.
persoana moştenitorilor rezervatari în temeiul legii, iar nu unul Cota moştenitorului rezervatar privat de dreptul la ea trece
dobândit de la defunct împreună cu patrimoniul succesoral. moştenitorilor testamentari.
d) Dreptul moştenitorilor rezervatari asupra rezervei se naşte din
momentul deschiderii succesiunii {art. 1506 CC).
Moştenitorii rezervatari au dreptul la 1/2 din cota-parte ce i s-ar fi
cuvenit fiecărui moştenitor legal în cazul în care era chemat la succesiune
legală. Calculul rezervei se face din întregul patrimoniu succesoral,
inclusiv din averea atribuită pentru îndeplinirea legatului. Nu se includ în
valoarea patrimoniului succesoral la determinarea rezervei depunerile
băneşti testate sau în privinţa căror există o dispoziţie a deponentului
dată băncii48. La determinarea cotei din rezerva succesorală pentru
fiecare moştenitor rezervatar se iau în considerare toţi moştenitorii legali
care erau să fie chemaţi la succesiune dacă nu era să existe testamentul
(art. 1508 CC).

Potrivit art. 1509 CC, dacă moştenitorul rezervatar este în acelaşi


timp şi legatar, el va putea pretinde la rezervă doar în cazul în care
renunţă la legat, altfel, pierzând dreptul la rezerva succesorală în
mărimea legatului.

Dacă testatorul a dispus prin testament doar de o parte din


patrimoniul său, rezerva succesorală se separă, în primul rând, din
averea netestată şi doar în cazul insuficienţei acesteia, rezerva se
completează din averea testată.

în cazurile în care moştenitorii rezervatari sunt şi moştenitori


testamentari, iar patrimoniul testat lor este mai mic decât rezerva,
aceştia, potrivit art. 1511 CC sunt în drept să solicite completarea acestei
cote din averea testată

altor persoane.

Moştenitorii rezervatari pot accepta sau renunţa la rezervă în


termenul stabilit pentru opţiunea succesorală. Dacă a renunţat la
rezervă, cota moştenitorului rezervatar se împarte între moştenitorii
testamentari, proporţional cotelor testate lor, neadmiţându-se
renunţarea la rezervă în favoarea altor persoane (art. 1512 CC).

Potrivit art. 1513 CC, privarea de dreptul la rezerva succesorală are


loc pentru aceleaşi temeiuri ca şi privarea de dreptul de a moşteni în
general. Testatorul poate priva moştenitorul rezervatar de rezerva
succesorală în timpul vieţii sale, intentând o acţiune în instanţă în acest
§6. OPŢIUNEA SUCCESORALĂ testamentară şi fără deosebire, după cum vocaţia lor este universală, cu
titlu universal sau cu titlu particular.
Spre deosebire de dreptul roman, unde moştenitorii dobândeau
imediat şi imperativ moştenirea, or, se considera că dreptul lor era a) Acceptarea succesiunii
întemeiat pe co-proprietatea familială, în dreptul nostru moştenirea nu
este impusă, fiecare moştenitor, legal sau testamentar, fiind în drept să Acceptarea succesiunii reprezintă opţiunea succesorului, prin care
opteze pentru acceptare sau renunţarea la moştenire. Dreptul acesta îşi consolidează necondiţionat calitatea de moştenitor,
succesorului de a alege între acceptare sau renunţare la succesiune se definitivând transmisiunea succesorală care a operat la data deschiderii
numeşte opţiune succesorală şi reprezintă prerogativa juridică ce permite moştenirii50. Succesiunea urmează a fi acceptată de succesor indiferent
titularului său de a putea, printr-un act unilateral de voinţă, să modifice o de faptul dacă este testamentar sau succesor legal (art. 1516, alin. 2 CC).
situaţie juridică incertă, după o alternativă precisă şi previzibilă49.
Succesorul, prin opţiunea sa, are dreptul de a alege între confirmarea Opţiunea de acceptare a succesiunii reprezintă un act de dispoziţie şi
titlului de moştenitor prin acceptarea succesiunii şi desfiinţarea acestui poate fi realizată în această calitate doar de persoanele cu capacitate
titlu prin renunţarea la moştenire. Potrivit art. 1516 CC, succesiunea trece deplină de exerciţiu. Persoanele lipsite sau restrânse în capacitatea de
la moştenitorul chemat la succesiune, sub rezerva renunţării la ea. De la exerciţiu acceptă succesiunea doar prin intermediul reprezentanţilor
această regulă există o excepţie, reprezentantul statului fiind obligat să legali.
accepte succesiunea vacantă, fără a avea dreptul de a renunţa la ea (art.
Acceptarea succesiunii este un act juridic unilateral, deoarece
1534 CC).
produce efecte juridice prin manifestarea de voinţă doar a succesorului.
Dreptul de opţiune succesorală aparţine tuturor persoanelor cu In situaţiile în care există mai mulţi moştenitori, aceştia nu pot accepta
vocaţie succesorală, indiferent dacă vocaţia lor este legală sau succesiunea în mod colectiv, fiecare urmând a se pronunţa individual.
Mai mult ca atât, opţiunea

Dan Chirică, op. cit., p. 368.


Andrei Bloşenco, op. cit., p. 273.
Francisc Deak, Tratat de drept succesoral, op. cit., p. 456.
634 DREPT C I V I L Capitolul X X X I I 635

făcută de un succesor nu afectează opţiunea celorlalţi. Spre deosebire de patrimoniului succesoral, achitarea impozitelor şi altor plăţi, încasarea
testament însă, acceptarea poate fi făcută şi prin reprezentant. Dacă chiriei de la locatari, efectuarea reparaţiilor etc. Acţiunile respective
moştenitorul, în dauna creditorului, refuză sau omite să accepte urmează a fi întreprinse de moştenitor sau de reprezentanţii săi în
succesiunea, aceasta poate fi acceptată şi de creditorul succesorului pe termen de 6 luni din momentul deschiderii succesiunii. Dacă a intrat în
calea acţiunii oblice51. posesia unei părţi din patrimoniu, succesorul se consi-

Art. 1528 CC proclamă caracterul indivizibil al actului juridic de


acceptare a succesiunii. Moştenitorul nu poate accepta doar o parte din
moştenire, fie că e vorba de o cotă sau de un anumit bun, aceasta fiind o
consecinţă a unităţii patrimoniului şi a succesiunii. Ca excepţie,
succesorul chemat să moştenească mai multe cote în temeiuri diferite
poate accepta o cotă şi poate renunţa la alta. Dacă chemarea la
moştenire se face în baza aceluiaşi temei, acceptarea unei cote are drept
efect şi acceptarea celorlalte. Chemarea la moştenire are acelaşi temei şi
în cazul în care dispoziţia se conţine în testamente diferite. Potrivit art.
1528, alin. 3 CC, dacă testatorul a testat moştenitorului câteva cote, el
poate să-1 autorizeze să accepte o cotă şi să renunţe la alta.

Acceptarea succesiunii este un act juridic nesusceptibil de modalităţi.


Pornind de la prevederile art. 1527 CC, succesorul nu poate accepta
succesiunea cu o anumită condiţie sau pe un termen anumit, or, soarta
patrimoniului defunctului nu poate depinde de un eveniment viitor şi
incert sau de un termen. Dacă acceptarea ar fi afectată de modalităţi, ea
nu va produce efecte juridice, fiind lovită de nulitate absolută.

Actul juridic de acceptare a succesiunii are un caracter declarativ de


drepturi, care produce efecte retroactiv, din momentul deschiderii
succesiunii, şi nu din momentul manifestării de voinţă {art. 1539 CC).
Drepturile şi obligaţiile dobândite din momentul deschiderii succesiunii
se consolidează retroactiv, astfel, patrimoniul succesoral nu rămâne nici
o clipă fără titular.

în fine, acceptarea succesiunii este irevocabilă, deoarece, o dată


făcută, moştenitorul nu mai poate reveni asupra opţiunii sale
succesorale.

Potrivit art. 1516, alin. 3 CC, moştenirea poate fi acceptată fie pe


calea depunerii la notarul de la locul deschiderii succesiunii a unei
declaraţii de acceptare, fie prin acceptarea de facto, intrând în posesia
patrimoniului succesoral.

Intrarea în posesia patrimoniului succesoral presupune


întreprinderea acţiunilor de administrare, asigurare şi utilizare a
deră că a acceptat întregul patrimoniu, oriunde s-ar afla şi indiferent din moştenitorului, îngrijirea unui membru bolnav al familiei, confirmată
ce ar consta {art. 1516, alin. 4 CC). Potrivit art. 1520 CC, moştenitorul prin concluzia medicului, aflarea în rândurile armatei, ascunderea
care a intrat în posesia patrimoniului succesoral nu poate dispune de el faptului deschiderii succesiunii de către alţi moştenitori (pct. 7 al
până la expirarea termenului de opţiune succesorală şi până la primirea Hotărârii Plenului Curţii Supreme de Justiţie din 10.06.1998). Dacă există
certificatului de moştenitor. Pentru obţinerea certificatului de acordul celorlalţi succesori, care au acceptat succesiunea, persoana care
moştenitor, succesorii care au acceptat succesiunea prin intrare în a omis termenul de acceptare poate fi inclusă în cercul moştenitorilor şi
posesie urmează să prezinte notarului de la locul deschiderii succesiunii fără a se adresa instanţei de judecată. în asemenea caz, succesorului
probe care să ateste acest fapt, iar în cazul în care acesta refuză, omitent i se acordă în natură partea ce i se cuvine din averea rămasă, iar
acceptarea de facto a succesiunii se constată pe cale judiciară, în pro- dacă este imposibil, echivalentul în bani al părţii ce i se cuvine din averea
cedura specială. rămasă.

Indiferent pe ce cale, conform art. 1517 CC, succesiunea trebuie Potrivit art. 1523 CC, dacă moştenitorul a decedat după deschiderea
acceptată în termen de 6 luni din momentul deschiderii ei. Termeni succesiunii şi până la acceptarea moştenirii, dreptul de a primi cota
speciali de acceptare a succesiunii sunt prevăzuţi pentru persoanele care succesorală trece la moştenitorii săi (transmisia succesorală). Succesorul
sunt chemate la succesiune în cazul neacceptării ei de către ceilalţi moştenitorului decedat trebuie să întreprindă acţiuni pentru acceptarea
moştenitori. Dacă dreptul de a accepta succesiunea apare în cazul în care succesiunii, în partea rămasă din termenul stabilit pentru acceptare.
ceilalţi moştenitori nu o acceptă, ea trebuie acceptată în partea rămasă Dacă această parte este mai mică de trei luni, termenul de acceptare a
din termenul de 6 luni, iar dacă această parte este mai mică de 3 luni - succesiunii se prelungeşte până la trei luni.
termenul se prelungeşte până la 3 luni {art. 1518 CC). Suc-cesibilul, care
timp de 6 luni, a neglijat să ia o hotărâre cu privire la acceptare este Transmisia succesorală operează atât în cazul succesiunii legale, cât
considerat definitiv şi irevocabil ca fiind străin de moştenirea ce îi fusese şi în cazul celei testamentare. Dacă moştenitorul decedat a lăsat
atribuită în virtutea vocaţiei sale legale, întocmai ca şi cum ar fi renunţat. testament, de trans-

Termenul de acceptare a succesiunii poate fi prelungit de instanţa de


judecată cu cel mult 6 luni, dacă se constată că acest termen a fost omis
din motive întemeiate. Pot constitui motive întemeiate boala
Andrei Bloşenco, op. cit., p. 274.
636 DREPT CI VI L C a p i t o l u l XXXII 637

misie vor beneficia moştenitorii testamentari. în celelalte cazuri, dreptul


de a accepta cota moştenitorului decedat aparţine moştenitorilor legali Andrei Bloşenco, op. cit., p. 275.
ai acestuia. Nu poate fi transmis prin transmisie succesorală dreptul
Francisc Deak, Tratat de drept succesoral, op. cit., p. 479
moştenitorului re-zervatar decedat asupra rezervei succesorale, care nu
a reuşit să fie acceptată, or, rezerva succesorală reprezintă un drept
intuitu personae, care încetează o dată cu decesul titularului său52.
Potrivit art. 1524, alin. 2 CC, refuzul de a accepta moştenirea prin
transmisie succesorală are drept efect trecerea cotei respective la
persoanele chemate să accepte moştenirea de rând cu moştenitorul
decedat.

b) Renunţarea la succesiune

Renunţarea la succesiune este actul juridic unilateral, expres şi


solemn, prin care succesibilul declară, în cadrul termenului de
prescripţie a dreptului de opţiune succesorală, că renunţă la titlul de
moştenitor, desfiinţând, cu efect retroactiv vocaţia sa succesorală şi
devenind străin de moştenire53.

Dreptul de a renunţa la succesiune aparţine tuturor moştenitorilor,


legali sau testamentari. Fiind un act de dispoziţie, renunţarea poate fi
făcută doar de o persoană înzestrată cu capacitate deplină de exerciţiu.
Dacă moştenitorul este o persoană cu capacitate restrânsă, lipsită sau
limitată în capacitatea de exerciţiu, renunţarea la succesiune se face
doar în temeiul unei hotărâri judecătoreşti (art. 1536 CC).

Spre deosebire de acceptarea succesiunii, care poate fi făcută şi prin


intrarea în posesia patrimoniului succesoral, renunţarea nu poate fi
dedusă din anumite împrejurări şi nu produce efecte decât dacă este
expresă. Renunţarea la succesiune se face prin depunerea unei cereri
notarului de la locul deschiderii succesiunii. Potrivit art. 1535 Cod civil,
renunţarea nu se admite după ce moştenitorul a depus la notarul de la
locul deschiderii succesiunii o cerere cu privire la acceptarea succesiunii.
Dacă acceptarea a avut loc de facto, prin intrare în posesie, moştenitorul
poate renunţa la succesiune.

O dată renunţând la succesiune, moştenitorul nu mai poate reveni


asupra opţiunii succesorale [art. 1536 CC). Ca şi acceptarea succesiunii,
renunţarea nu poate fi parţială sau cu anumite condiţii. în cazul în care
moştenitorul este chemat la moştenirea mai multor cote în baza
diferitor temeiuri, el poate renunţa la o cotă. Potrivit art. 1529 CC,
moştenitorul este în drept să renunţe la o parte din cota care îi aparţine
cu drept de acrescământ, indiferent de partea rămasă din moştenire.
Ca şi dreptul de acceptare a succesiunii, dreptul de a renunţa la
succesiunea moştenitorului care a decedat se transmite propriilor
moştenitori. Fiecare din succesorii moştenitorului decedat poate
renunţa doar la partea sa din succesiune [art. 1537, alin. 3 CC).

Renunţarea la succesiune se admite cu indicarea persoanei în


favoarea căreia se renunţă. Aceasta din urmă trebuie să fie unul din
moştenitorii legali sau testamentari. Nu se admite renunţarea în folosul
unui moştenitor nedemn sau dezmoştenit prin testament. Deoarece
rezerva succesorală reprezintă un drept personal, nu se admite
renunţarea la rezerva succesorală în folosul altui moştenitor. Dacă
renunţă la succesiune în favoarea mai multor persoane, moştenitorul
poate desemna cota fiecăreia din ele, în caz contrar, cota renunţătorului
împărţindu-se egal între succesorii în favoarea cărora s-a renunţat.

Moştenitorul este în drept să renunţe la succesiune şi fără a specifica


vreo persoană în folosul cărei renunţă. în asemenea caz, potrivit art.
1530 CC, cota sa majorează cota moştenitorilor chemaţi la succesiunea
legală (acrescământ), iar dacă tot patrimoniul este împărţit prin
testament, cota sa se transmite moştenitorilor testamentari
proporţional cotelor acestora, dacă testamentul nu prevede altceva.

Ca urmare a renunţării la succesiune, renunţătorul nu va beneficia


de nici un drept succesoral, dar nici nu va fi obligat să suporte datoriile şi
sarcinile moştenirii.

Dacă există temeiuri, renunţarea la succesiune, ca şi acceptarea,


poate fi contestată de persoanele interesate. în conformitate cu art.
1538 CC, contestarea renunţării poate fi făcută în termen de 3 luni din
momentul în care persoana interesată a aflat despre existenţa motivului
care-i permite să conteste renunţarea. Recunoscând nevalabilitatea
renunţării la succesiune, instanţa de judecată va soluţiona chestiunea cu
privire la recunoaşterea nulităţii totale sau parţiale a certificatului de
moştenitor, eliberat de notar persoanei în favoarea cărei s-a renunţat (p.
20 al Hotărârii Plenului Curţii Supreme de Justiţie din 10.06.1998).

§7. RESPONSABILITATEA
MOŞTENITORILOR DE PASIVUL
SUCCESORAL

Pasivul succesoral cuprinde datoriile moştenirii, adică acele obligaţii


patrimoniale ale defunctului care, indiferent de izvorul lor, există în
patrimoniul succesoral la data deschiderii succesiunii. în pasivul
succesoral nu se includ obligaţiile personale ale defunctului, care se sting
prin deces (obligaţii legale de întreţinere sau obligaţii contractate intuitu
personae).
638 DREPT C I V I L C a p i t o l u l XXXII 639

Pasivul succesoral se divide de drept din momentul deschiderii Pretenţiile creditorilor se satisfac printr-o plată unică, dacă acordul
succesiunii, moştenitorii fiind obligaţi la plata datoriilor proporţional cu dintre moştenitori şi creditori nu prevede altceva.
partea ce le revine din moştenire (art. 1540 CC), în cazul în care
patrimoniul succesoral trece statului, el va răspunde pentru pasivul
succesoral ca şi ceilalţi moştenitori.

Moştenitorii sunt responsabili de pasivul succesoral, proporţional


cotei fiecăruia, în limita activului patrimonial. Defunctul poate schimba
prin testament responsabilitatea moştenitorilor de pasivul succesoral,
obligând unul sau mai mulţi moştenitori să achite integral sau parţial
datoriile sale. Dacă pasivul patrimonial depăşeşte activul, moştenitorul
va trebui, potrivit art. 1541 CC să facă dovada acestui fapt, cu excepţia
cazurilor în care notarul a întocmit un inventar al patrimoniului
succesoral.

Pornind de la prevederile art. 1543 CC, moştenitorii sunt obligaţi să


înştiinţeze creditorii celui ce a lăsat succesiunea despre deschiderea
succesiunii, dacă au cunoştinţă despre datoriile defunctului.

Creditorii defunctului, sub sancţiunea pierderii dreptului, urmează să


înainteze pretenţiile sale moştenitorilor care au acceptat succesiunea în
termen de 6 luni din momentul în care au aflat despre deschiderea
succesiunii. Dacă nu a ştiut despre deschiderea succesiunii, termenul de
înaintare a pretenţiilor este de 1 an de la deschiderea succesiunii.
Termenul de înaintare a pretenţiilor este termen de perimare, omiterea
lui producând efectul pierderii dreptului de a înainta pretenţii. Asupra
acestui termen nu se extind regulile de suspendare şi întrerupere a
termenului de prescripţie. El nu poate fi prelungit nici atunci când a fost
omis din motive întemeiate (p. 25 al Hotărârii Plenului Curţii Supreme de
Justiţie din 10.06.1998).

Creditorii pot înainta pretenţii chiar dacă obligaţia nu a ajuns la


scadenţă. Potrivit art. 1546 CC, în acest caz, moştenitorii sunt în drept de
a amâna executarea până la scadenţă.

Termenul de 6 luni, în conformitate cu art. 1545 CC, nu se extinde


asupra pretenţiilor privind cheltuielile de întreţinere şi tratament din
timpul ultimei boli a defunctului, de achitare a salariului, a cheltuielilor
de înmormântare, de pază şi administrare a patrimoniului succesoral,
precum şi asupra cererilor terţilor de recunoaştere a dreptului de
proprietate şi solicitarea averii deţinute cu titlu de proprietate. Aceste
pretenţii pot fi înaintate în cadrul termenului general de prescripţie.
§8. CONFIRMAREA DREPTULUI LA sau bunurile ce revin fiecăruia dintre moştenitori. Până la eliberarea
MOŞTENIRE Şl ÎMPĂRŢIREA MOŞTENIRII certificatului, notarul va verifica faptul decesului celui ce a lăsat
moştenirea, data şi locul deschiderii succesiunii, faptul acceptării
Confirmarea dreptului la moştenire .se face prin certificatul de succesiunii, raporturile de rudenie, existenţa sau lipsa testamentului,
moştenitor, care, potrivit art. 1556 CC se eliberează de notarul de la locul componenţa masei succesorale şi costul ei. Moştenitorii legali lipsiţi de
deschiderii succesiunii, în baza cererii depuse de moştenitor. Certificatul posibilitatea de a prezenta documentele care confirmă raporturile de
de moştenitor reprezintă înscrisul oficial, întocmit de notar, prin care se rudenie sau-de căsătorie cu cel care a lăsat moştenirea, pot fi incluşi în
concretizează încheierea procedurii notariale şi prin care se constată atât certificatul de moştenitor cu acordul în scris al tuturor celorlalţi succesori
calitatea de succesor a celor care şi-au consolidat vocaţia succesorală care au acceptat succesiunea54.
prin acceptarea moştenirii, cât şi componenţa masei succesorale şi
întinderea drepturilor succesorale a fiecărui moştenitor. Certificatul de moştenitor nu constituie un titlu de proprietate cu
privire la bunurile din componenţa masei succesorale, însă face dovada
Notarul va elibera certificatul de moştenitor după 6 luni din ziua des- deplină a calităţii de moştenitor şi a cotei sau a bunurilor care se cuvin
chiderii succesiunii. Dacă notarul dispune de suficiente dovezi că, în afara fiecărui moştenitor în parte. Persoanele care se consideră lezate în
persoanelor care solicită eliberarea certificatului, nu există alţi drepturi prin eliberarea certificatului de moştenitor pot cere anularea lui
moştenitori, el va putea elibera certificatul de moştenitor şi anterior intentând o acţiune în instanţă. în baza unei hotărâri judecătoreşti
scurgerii termenului de 6 luni {art. 1557, alin. 2 CC). definitive, notarul va elibera un nou certificat de moştenitor.

Certificatul de moştenitor trebuie să cuprindă: data eliberării; notarul Potrivit art. 1558 CC, dacă nu s-a făcut dovada existenţei unor bunuri
care îl eliberează; numele şi ultimul domiciliu al defunctului; data în patrimoniul defunctului sau determinarea acestuia necesită
decesului; menţiunea dacă moştenirea este legală sau testamentară; operaţiuni de du-
numele, calitatea şi domiciliul moştenitorilor; bunurile succesorale; cota

Andrei Bloşenco, op. cit., p. 278.


640 DREPT C I V I L Capitolul XXXI I 641

rată, notarul, la cererea moştenitorilor, eliberează certificat de calitate Cel care lasă moştenirea poate stabili prin testament modul de
de moştenitor, care atestă doar calitatea de moştenitor şi nu are partajare a averii succesorale sau poate încredinţa partajul unui executor
valoarea unui certificat de moştenitor. Acest document oferă testamentar, în acest caz împărţirea averii succesorale nu se va mai face
posibilitatea titularului de a dobândi toate documentele necesare pentru prin acordul moştenitorilor. Decizia executorului testamentar cu privire
a dovedi existenţa bunurilor succesorale. la partaj nu este obli-

In cazul în care nu există moştenitori legali sau testamentari, la


cererea reprezentantului statului, notarul va constata succesiunea
vacantă şi va elibera certificat de succesiune vacantă după expirarea
termenului legal de acceptare a succesiunii (art. 1559 CC).

împărţirea moştenirii

Moştenitorii care au acceptat succesiunea devin coproprietari ai


patrimoniului succesoral indiviz, fiecare din ei deţinând dreptul la o cotă-
parte ideală din patrimoniu. Cu excepţia cazurilor în care moştenitorul
este cu titlu particular şi a moştenit un bun concret, nici unul dintre
moştenitori nu este titular al bunurilor incluse în masa succesorală.
Coproprietatea succesorală se supune regimului juridic aplicabil
coproprietăţii în general.

Determinarea bunurilor concrete care trec în proprietatea fiecărui


moştenitor se face prin partajul averii succesorale, care reprezintă
operaţiunea juridică prin care se încetează coproprietatea prin
împărţirea în natură sau prin echivalent bănesc a bunurilor aflate în
coproprietate. Potrivit art. 1560 CC, partajul averii succesorale se face
prin acordul moştenitorilor după primirea certificatului de moştenitor.
Dacă locul de aflare a unui moştenitor nu este cunoscut, moştenitorii
sunt obligaţi să întreprindă măsuri raţionale pentru a-1 găsi şi a-1 chema
la partaj. în cazurile în care moştenitorul este conceput, partajul averii se
va face doar după naşterea lui sau anterior naşterii, însă, separând cota
ce i se cuvine moştenitorului conceput {art. 1568 CC). Partajul se
efectuează prin separarea în natură a cotei fiecărui moştenitor, dacă o
astfel de separare este posibilă, nu afectează destinaţia economică şi nu
este interzisă. Atunci când este imposibil de a împărţi bunul în natură,
partajul se va face potrivit regulilor instituite de art. 361 CC. Potrivit art.
1564 CC, averea al cărei partaj în natură va avea drept consecinţă
pierderea sau diminuarea destinaţiei sale economice se consideră
indiviză, nu se supune partajului şi devine proprietate comună pe cote-
părţi ideale, dacă prin acordul moştenitorilor care acceptă moştenirea
nu se stabileşte altfel.
gatorie pentru moştenitori doar în cazurile în care este evident
inechitabilă. Moştenitorii care consideră modul de partaj propus de
executor inechitabil, ca şi moştenitorii care nu pot ajunge la un acord
referitor la partajul averii succesorale, pot cere partajarea averii de către
instanţa de judecată, care va realiza partajul, ţinând cont de caracterul
averii, activitatea fiecărui moştenitor şi alte circumstanţe concrete (art.
1571 CC).

în conformitate cu art. 1569 CC, moştenitorii pot stabili prin acordul


lor atribuirea unuia din ei a unei cote succesorale majorate, în schimbul
satisfacerii integrale de către acesta a tuturor creanţelor creditorilor.

Dacă la împărţirea moştenirii se constată că ansamblul cotelor


stabilite prin testament depăşeşte întregul patrimoniu succesoral, cota
fiecărui moştenitor se reduce proporţional.

Codul civil al Republicii Moldova instituie reguli deosebite referitoare


la partajul terenului agricol, lăsat moştenire. Pornind de la prevederile
art. 1565 CC, dacă terenul şi tehnica agricolă au fost lăsate moştenire
mai multor moştenitori (prin testament sau moştenire legală), acestea se
vor împărţi între moştenitori doar dacă partea de teren repartizată
fiecăruia asigură existenţa unei gospodării viabile. Dacă nici unul din
moştenitori nu doreşte să întemeieze o gospodărie, terenul împreună cu
gospodăria ţărănească situată pe el, poate fi vândut, cu acordul
moştenitorilor, fiecare primind echivalentul în bani al cotei sale
succesorale. Terenul care nu poate fi împărţit în natură urmează a fi
atribuit moştenitorului care locuieşte în gospodăria ţărănească şi care, a
administrat-o împreună cu cel care a lăsat moştenirea. în lipsa unui astfel
de moştenitor, terenul se atribuie moştenitorului care poate şi doreşte
să administreze gospodăria (art. 1566 CC). Moştenitorului care nu poate
primi teren i se atribuie o cotă echivalentă din altă avere, iar dacă
aceasta nu este suficientă, primeşte o compensaţie bănească.

S-ar putea să vă placă și

  • Probe Le
    Probe Le
    Document2 pagini
    Probe Le
    Nichita Negruta
    Încă nu există evaluări
  • Samovoolnicie
    Samovoolnicie
    Document1 pagină
    Samovoolnicie
    Cristina sclifos
    Încă nu există evaluări
  • Samovoolnicie
    Samovoolnicie
    Document1 pagină
    Samovoolnicie
    Cristina sclifos
    Încă nu există evaluări
  • Samovoolnicie
    Samovoolnicie
    Document1 pagină
    Samovoolnicie
    Cristina sclifos
    Încă nu există evaluări
  • TGD
    TGD
    Document308 pagini
    TGD
    Denis Timciuc
    Încă nu există evaluări
  • Filosofia in China Antica
    Filosofia in China Antica
    Document4 pagini
    Filosofia in China Antica
    Cornelia Lia
    Încă nu există evaluări
  • Samovoolnicie
    Samovoolnicie
    Document1 pagină
    Samovoolnicie
    Cristina sclifos
    Încă nu există evaluări
  • Capitolul I
    Capitolul I
    Document30 pagini
    Capitolul I
    Ion_Scai_87
    Încă nu există evaluări
  • Samovoolnicie
    Samovoolnicie
    Document1 pagină
    Samovoolnicie
    Cristina sclifos
    Încă nu există evaluări
  • Raport Civil
    Raport Civil
    Document3 pagini
    Raport Civil
    Cristina sclifos
    Încă nu există evaluări
  • Codul Silvic
    Codul Silvic
    Document35 pagini
    Codul Silvic
    Dasha Asadova
    Încă nu există evaluări
  • Samovoolnicie
    Samovoolnicie
    Document1 pagină
    Samovoolnicie
    Cristina sclifos
    Încă nu există evaluări
  • Civila
    Civila
    Document16 pagini
    Civila
    Cristina sclifos
    Încă nu există evaluări
  • Curs - Drept Civil - Anul I
    Curs - Drept Civil - Anul I
    Document88 pagini
    Curs - Drept Civil - Anul I
    Farau Gheorghe
    100% (1)
  • Magazin A Jul
    Magazin A Jul
    Document9 pagini
    Magazin A Jul
    diano4ka935
    Încă nu există evaluări
  • Izvoare Interne
    Izvoare Interne
    Document4 pagini
    Izvoare Interne
    Voina Aurelia
    Încă nu există evaluări
  • Drept International Privat
    Drept International Privat
    Document53 pagini
    Drept International Privat
    kzdrrr
    Încă nu există evaluări
  • Bunurile
    Bunurile
    Document2 pagini
    Bunurile
    Gicu Haret
    Încă nu există evaluări
  • Tema 6
    Tema 6
    Document2 pagini
    Tema 6
    valiusha_00
    Încă nu există evaluări
  • CONTRACTUL DE SCHIMB Sem
    CONTRACTUL DE SCHIMB Sem
    Document2 pagini
    CONTRACTUL DE SCHIMB Sem
    Cristina sclifos
    Încă nu există evaluări
  • Drept International Public
    Drept International Public
    Document22 pagini
    Drept International Public
    Cristina sclifos
    Încă nu există evaluări
  • Contractul de Servicii Turistice
    Contractul de Servicii Turistice
    Document7 pagini
    Contractul de Servicii Turistice
    Daniela_0_0
    Încă nu există evaluări
  • Tema 4
    Tema 4
    Document2 pagini
    Tema 4
    azareus123
    Încă nu există evaluări
  • Franchising
    Franchising
    Document4 pagini
    Franchising
    azareus123
    Încă nu există evaluări
  • Mostenirea Legala
    Mostenirea Legala
    Document2 pagini
    Mostenirea Legala
    azareus123
    Încă nu există evaluări
  • CONTRACTUL de COMISION Si Hotarirea 1010 Consignatia
    CONTRACTUL de COMISION Si Hotarirea 1010 Consignatia
    Document6 pagini
    CONTRACTUL de COMISION Si Hotarirea 1010 Consignatia
    Sandu Sandu
    Încă nu există evaluări
  • Dreptul de Autor Referat
    Dreptul de Autor Referat
    Document25 pagini
    Dreptul de Autor Referat
    Florentin Anghelus
    Încă nu există evaluări
  • Dreptul de Autor Referat
     Dreptul de Autor Referat
    Document5 pagini
    Dreptul de Autor Referat
    Cristina sclifos
    Încă nu există evaluări
  • Tema 3 Principiile Dreptului Muncii
    Tema 3 Principiile Dreptului Muncii
    Document2 pagini
    Tema 3 Principiile Dreptului Muncii
    Ion Bragarenco
    Încă nu există evaluări