Sunteți pe pagina 1din 3

DISERTAȚIA

Un ghid de clarificare

Disertația este o construcție în cuvinte a proiectului de diplomă. Ea are rolul de a


fundamenta problematica principală identificată de întregul proiect de diplomă și de a susține
întreg demersul. Disertația nu este o piedică pentru procesul diplomei, dimpotrivă, ea este un
real ajutor. Este util ca ea să fie precum o platformă de informații sau un motor de căutare
personalizat. Când ne întrebăm: cum să proiectez un spațiu pentru gastronomie sau educație
sau spectacol în secolul XXI? Dizertația va conține aceste răspunsuri. Este ca un ghid pe care
îl întocmim pentru noi înșine, în primul rând. Cel mai important este ca ea să ne servească în
căutările noastre, să ne sprijine în deciziile de arhitectură pe care trebuie să le luăm.
Disertația ne pune în contextul în care ne adresăm toate întrebările folositoare: De ce
această lucrare? Cum/prin ce mijloace e realizată lucrarea? Ce ne putem aștepta să conțină
lucrarea? Cum este structurată, ierarhizată lucrarea? Către ce mesaj ne conduce conținutul?
Ce concluzii putem trage? Fără aceste întrebări parcursul diplomei nu poate fi clar definit sau
nu reușește să se susțină puternic. Tocmai de aceea este bine să ne lăsăm ghidați, ca și cum am
pregăti un pitch sau un discurs cu o structură logică firească. Disertația este întâi de toate un
statement: Arhitectura și problematica arhitecturală a secolului 21 este, în viziunea mea,
astfel!
Toate aceste întrebări, sunt de fapt, componentele lucrării de disertație, și anume:
1. Argumentul
2. Metodologia
3. Plan de idei detaliat
4. Cuprinsul lucrării
5. Concluzii
6. Bibliografie
În continuare voi detalia scopul acestor componente în ordinea proprie procesului de
redactare și nu în ordinea în care ele vor apărea în cadrul lucrării.

5. Cuprinsul lucrării (calculat la numărul de cuvinte al celorlalte componente, adică 3.400


cuvinte. Așadar: 10.000 – 3.400 = 6.600 de cuvinte sau mai mult, dar nu foarte mult)

▪ Bibliografia. Suntem în punctul în care am strâns (aproape) toată documentația de


care avem nevoie. Este posibil să mai avem nevoie de anumite elemente pe parcurs,
un articol, un exemplu, o imagine, un plan etc. însă de acest aspect ne vom da seama
ulterior, în funcție de necesități. Este important să ne oprim în timp util din cercetare,
pentru a putea trece și la următorul stadiu.
▪ Trierea și ierarhizarea informației. În mod firesc informația pe care o avem
provine din diferite surse (cărți, articole, monografii, studii, arhive etc.) și în același
timp, este de mai multe tipuri (informație scrisă, imagine, video, audio, chestionare
etc.) Putem în primă fază să facem o triere cât se poate de obiectivă în două categorii:
informația generală și informația de detaliu. Acest lucru ne ajută pentru a prezenta
informația de la mare la mic, de la general la particular. În faza a doua, informația
necesită să fie triată într-un mod cât se poate de subiectiv, și anume în informația
importantă, majoră, cu pondere mare pentru lucrare și în informația mai puțin
importantă sau cu pondere mai mică. Acest lucru ne ajută să nu ne pierdem în detalii,
să nu divagăm prea mult când nu este necesar și să nu uităm care este ideea generală
pe care o urmărim. În acest fel ne păstrăm viziunea generală asupra scopului pe care
îl urmărim, ce vrem să spunem.
▪ Scheletul lucrării și capitolele. După ce informația a fost organizată, deja începem
să ne facem o idee despre cum am dori să prezentăm această informație. Scheletul
lucrării se poate realiza pe o foaie organizată pe coloane (foarte util în acest sens este
programul indesign, dar și photoshop sau chiar excel). Ne putem nota ideile
principale și ideile secundare în coloane pe care să le mutăm foarte ușor dintr-o parte
în cealaltă. Când ideile au fost așternute le putem grupa în posibile capitole. Fiecărui
capitol îi revine o coloană sub care se regăsesc ideile și exemplele.
▪ Ierarhizarea capitolelor. Putem în acest punct să stabilim care este ponderea unui
anumit capitol în raport cu un altul. În mod evident, vom avea capitole care ne
introduc în tematica de studiu, în care discutăm pe larg și într-un sens mai general și
capitole în care furnizăm informația efectivă, pe care cititorul nostru o așteaptă
(conform efectului creat de capitolele introductive). Capitolele nu au dimensiuni
egale, pot avea dacă așa este necesar, dar nu este obligatoriu.
▪ Scheletul lucrării și subcapitolele. În fiecare coloană-capitol, ideile prezente, dacă
sunt suficient de complexe pot deveni subcapitole. Putem în acest punct să stabilim
care este ordinea acestor subcapitole. În această schemă-schelet se poate lucra cu
coduri de culoare. De exemplu: cu roșu scriem ideile ce țin de zona economică, cu
verde idei din sfera arhitecturii, cu albastru idei din sfera urbanismului etc. Această
foaie (vezi atașamentul) poate fi printată și se poate interveni cu pixul, tăia idei, mutat
subcapitole. Este un mod foarte operațional de a lucra cu informația și ne ajută, din
nou, să nu uităm care este ideea generală pe care o urmărim.
▪ Redactarea propriu-zisă a conținutului lucrării. În funcție de scheletul lucrării
deja putem începe să redactăm pe bucăți capitolele și subcapitolele. Este mai util,
pentru a ne putea încadra bine în timpul alocat, să lucrăm la toate capitolele, să nu ne
concentrăm excesiv pe unul singur. Redactarea se face în mai multe “mâini”, ca și
cum am vopsi un perete.

6. Concluzii ( > 2 pagini, ideal 4-5 pagini, circa 1500 cuvinte)


Concluziile sunt și ele în sine un capitol al lucrării. Ele se scriu la final, după ce corpul
lucrării a fost redactat. Este bine ca ele să reia strategic fiecare capitol și să explice felul în care
acea informație se traduce pentru arhitectură, și mai precis pentru proiectul de diplomă.
Concluziile sunt niște instrumente cu reală aplicabilitate pentru proiect. Ele sunt exact partea
scrisă a proiectului de diplomă. Tot efortul depus pentru selecția bibliografiei, crearea
scheletului lucrării, redactare lucrării își găsește răsplata în concluzii. Concluziile disertației
sunt motivul principal pentru care scriem această lucrare și, tocmai de aceea, disertația este un
real ajutor pentru proiectul de arhitectură.
1. Argumentul (nu mai mult de 1 pagină sau 1 pagină și jumătate, 350 cuvinte)

Argumentul este un statement și tocmai de aceea se scrie la final. În urma procesului


redactării lucrării acumulăm o siguranță și o încredere în noi, care se va reflecta în argument.
Argumentul este clar, sigur. Argumentul ne întreabă: De ce această lucrare? Aici este punctul
în care putem răspunde vorbind despre motivele care au stat la baza alegerii temei de studiu.
Poate fi vorba despre orice fel de experiență profesională sau de viață: orașul sau satul natal,
experiențe de lucru, experiențe de studiu în țară sau în străinătate. Utilizăm expresii precum:
cercetarea pornește de la..., lucrare își propune să..., cercetarea de teren împreună cu
consultarea informațiilor de arhivă vor servi la construirea unui model de arhitectură pentru...
etc. Descrieți de la general la particular, pe scurt și elocvent, la ce servește lucrarea, ce se
dorește să se obțină.

2. Metodologia (nu mai mult de 1 pagină sau 1 pagină și jumătate, 350 cuvinte)

Metodologia descrie care sunt tipurile de instrumente utilizate în cercetare. Poate fi


vorba de o multitudine de metode: cercetare de teren, fotografii, chestionare, documentare la
arhivă sau la biblioteci, filme și orice alt fel de documente pe care le-ați consultat. Puteți
menționa că un anumit studiu (care se va regăsi în bibliografie) a fost foarte important pentru
a releva aspectul X, o altă carte relevă aspectul Y și tot așa. În acest fel, devine foarte evident
că v-ați folosit în mod real de bibliografie și mai ales, că ați știut cum să o alcătuiți și cum să
cercetați.

3. Plan de idei detaliat (în funcție de dimensiunea corpului lucrării și complexitate, nu mai
mult de 1000 de cuvinte)
Planul de idei detaliat explică pentru fiecare capitol și subcapitol ideea principală. Aici
este necesară o muncă de sinteză. Planul de idei are rolul de a lansa un orizont de așteptare
cititorului și totodată ușurează citirea selectivă. Pentru cine dorește să consulte o anumită idee
din disertația voastră, se poate uita pe planul de idei și să găsească cu ușurință subcapitolul
dedicat acelei problematici. Atenție: Planul de idei trebuie să fie o reflecție fidelă a corpului
lucrării. Nu putem spune că va apărea ideea X în subcapitolul 2 și ea să nu apară deloc.

6. Bibliografie
Bibliografia este inventarierea întregii voastre munci de cercetare. Poate include și un
index pentru ilustrații, dacă este necesar. Se citează toate sursele care au apărut în notele de
subsol pentru citare. Nu se pot omite din bibliografie surse citate în corpul lucrării.
Exemplu:
• DRÎMBA, Ovidiu, Istoria culturii și civilizației, vol 2, Editura
științifică și enciclopedică, București, România, 1987