Sunteți pe pagina 1din 13

GLICOLIZA – CICLUL FERMENTAŢIILOR ANAEROBE

Prof . Ioli Luncan

GLICOLIZA
CICLUL EMDEN – MEYERHOF - PARNAS

GLICOLIZA Page 1
GLICOLIZA – CICLUL FERMENTAŢIILOR ANAEROBE

Cuprins :
1. Introducere
2. Fermentaţia şi respiraţia
3. Bilanţul energetic al glicolizei şi al fermentaţiei alcoolice
4. Scurt istoric
5. Etapele glicolizei
6. Treptele enzimatice din prima etapă a glicolizei
7. A doua etapă a glicolizei
8. Rezumat

GLICOLIZA Page 2
GLICOLIZA – CICLUL FERMENTAŢIILOR ANAEROBE

1. INTRODUCERE

Glicoliza este una dintre căile catalitice , cunoscute sub denumirea de fermentaţii anaerobe
, prin care o mulţime de organisme îşi procură energia chimică din diferiţi compuşi organici , în
absenţa oxigenului alimentar. Pentru că primele organisme au apărut în mediu anaerob, este
logic ca glicoliza este cel mai vechi mecanism biologic pentru obţinerea de energie din
moleculele curol nutritiv.
Cele mai multe organisme şi-au păstrat capacitatea de degradare a glucidelor pe cale
glicolitică, din glucoză în acid lactic , fenomen pregătotr pentru căile de degradare a glucozei pe
cale aerobă.
Glicoliza serveşte ca un important mecanism de urgenţă, în furnizarea energiei , pentru
scurtele perioade, în care organismul nu mai este alimentat cu oxigen.

2. FERMENTAŢIA ŞI RESPIRAŢIA

Toate organismele îşi obţin energia prin reacţii de oxido – reducere, prin care electronii
sunt transferaţi de la donorul la acceptorul de electroni ( agentul oxidant ). Organismele aerobe
îşi procură cea mai mare parte a energiei din respiraţie, definită fiind ca procesul de oxidare a
produşilor chimici, în prezenţa oxigenului molecular; oxigenul serveşte, astfel, ca acceptor final
de electroni de respiraţie. Şi organismele anaerobe, heterotrofe, îşi procură energia prin reacţii
de oxido – reducere , dar, în cazul lor, electronii trec de la un intermediar organic de degradare
a glucidelor la alt intermediar de degradare, din procesul de fermentaţie, care acţionează ca un
acceptor de oxigen. În procesul de fermentaţie nu apare o oxidare netă a comustibilului.
În funcţie de modul de procurare a energiei, organismele se împart în organisme strict
anaerobe, care nu pot utiliza deloc oxigenul, uneori, chiar nici nu-l pot tolera ( bacterii din mâl,
bacterii denitrificatoare, bacterii producătoare de metan, etc). Organismele facultativ anaerobe
pot trăi, atât în prezenţa cât şi în absenţa oxigenului, azând , atât de glicoliză, cât şi de ciclurile
de degradare oxidativă a glucozei.

3. BILANŢUL ENERGETIC AL GLICOLIZEI ŞI AL FERMENTAŢIEI ALCOOLICE

Pentru a analiza partea energetică a glicolizei, ne vom opri la etapa de trecere a glucozei în
lactat , care este exergonică şi formarea de ATP din ADP şi fosfat, care este endergonică. Din
schimburile de energie liberă standard rezultă că degradarea unei molecule de glucoză în lactat
furnizează suficientă energie pentru fosforilarea a 2 molecule de ADP şi formarea de ATP.
31% din scăderea de energie liberă în timpul degradării glucozei în lactat se conservă sub
formă de ATP . Astfel, glicoliza devine o linie metabolică „ireversibilă”, care înclină, puternic,
spre formarea lactatului.

4. SCURT ISTORIC

Calea glicolizei şi a fermentaţiei alcoolice, a fost elucidată de-a lungul anilor . În 1897,
E.Buchner a observat că un extract de drojdie îşi păstrează capacitatea de fermentare a gluco-
zei în alcool. Aceasta demonstrează că enzimele de fermentaţie pot acţiona independent de
structura celulară . A 2-a mare descoperire a fost aceea a lui A. Harden şi W.Y.Young în Anglia
( 1905 ), că fermentaţia alcoolică are loc în prezenţa fosfatului, iar la extractele de drojdie aflate
în stare de fermentaţie se acumulează un hexozo difosfat . Acesta a fost fructozo 1-6 difosfat.

GLICOLIZA Page 3
GLICOLIZA – CICLUL FERMENTAŢIILOR ANAEROBE
Tot ei au descoperit că pentru inducerea şi desfăşurarea glicolizei este nevoie de 2 fracţiuni de
extract de drojdie : o fracţiune termolabilă ( zimază) , necesară proceselor glicolizei şi o
fracţiune termostabilă ( cozimaza ), necesară funcţionării zimazei. Această fracţiune
termostabilă are 2 componente esenţiale :
Coenzima de oxido – reducere : NAD ( nicotinamid – adenin – dinucleotid)
Un amestec de NAD şi ADP + ATP
Alte observaţii mai importante au demonstrat că , în prezenţa inhibitorului florură, extractele
de drojdie au prezentat 2 esteri fosforici : 3 – fosfogliceratul şi 2 – fosfogliceratul . Un alt inhibitor
– iodoacetatul, a provocat acumularea fructozo difosfatului. În urma acestor descoperiri, a fost
posibilă studierea reacţiilor care formează mecanismul ciclului glicolitic.
O contribuţie importantă la completarea acestei linii metabolice a avut-o G. Emden, care a
descoperit că fructozo difosfatul se scindează în cele 2 trioze fosforilate, iar Otto Meyerhof a
verificat ipotezele de lucru şi a făcut cercetări asupra energeticii glicolizei. Lanţul de reacţii de la
glucoză la acid piruvic este precizat de către Emden – Meyerhof şi este completat de cercetările
lui Cori ( SUA), J. Parnas ( Polonia ) .

5. ETAPELE GLICOLIZEI

Glicoliza este catalizată de acţiunea consecutivă a unui grup de 11 enzime . Ele sunt plasate
în partea solubilă a citoplasmei.
Toţi produşii intermediari ai glicolizei sunt produşi fosforilaţi. Aceste grupări fosfat au 3
funcţii, şi anume :
 Conferă fiecărui produs intermediar o grupare polară, încărcată negativ, care îl face să
nu mai poată străbate membrana celulară, care nu permite ieşirea moleculelor puternic
polarizate
 Grupările fosfat servesc drept grupări de legătură , sau de recunoaştere în formarea
grupărilor multienzimatice
 Cea mai importantă funcţie este aceea de conservare a energiei , deoarece aceasta se
transformă în grupările terminale de ATP
Glicoliza prezintă, în ansamblul său 2 etape :
 Faza 1 : glucoza este pregătită pentru catabolizare prin fosforilare şi apoi
disociată , în scopul formării aldehidei fosfoglicerice
 Faza a – 2 : aldehida fosfoglicerică este convertită în lactat
În timpul glicolizei au loc trei tipuri diferite de transformări chimice. Căile lor se află în
interconexiune.
a) Lanţul de reacţii prin care scheletul carbonic se degradează pentru a forma
lactatul , de ex. pe calea atomilor de carbon
b) Lanţul de reacţii prin care fosfatul anorganic se transformă în gruparea fosfat
terminală a ATP , de ex. pe calea fosfatului
c) Lanţul de reacţii de oxido – reducere , de ex. pe calea electronilor

6. TREPTELE ENZIMATICE DIN PRIMA ETAPĂ A GLICOLIZEI

a) Fosforilarea D – glucozei de către ATP


Aceasta este prima dintre cele 2 trepte de iniţiere ale glucozei, în care este utilizat ATP.
Molecula neutră de glucoză este acum pregătită pentru următoarele trepte enzimatice,
prin procesul de fosforilare, într-o moleculă încărcată negativ, pe socoteala ATP. În
celule, există puţine molecule de glucoză libere, majoritatea dintre ele sunt fosforilate.
Fosforilarea glucozei la C6 este catalizată de 2 tipuri de enzime : hexokinaza şi
glucokinaza , care diferă prin specificitatea lor de glucid şi prin afinitatea lor faţă de
glucoză.

GLICOLIZA Page 4
GLICOLIZA – CICLUL FERMENTAŢIILOR ANAEROBE
Hexokinaza este mai larg răspândită , ea fiind folosită de marea majoritate a enzimelor. Ea
catalizează , alături de fosforilarea glucozei, şi fosforilarea manozei, fructozei, glucozaminei. Are
o mai mare afinitate pentru aldoze decât pentru cetoze. Hexokinazele se găsesc în bacterii şi
ţesuturi animale şi vegetale. Hexokinaza din drojdie are masa moleculară de 96.000. Ea se
găseşte sub formă de 3 izoenzime. Este inhibată de produsul de reacţie: glucozo – 6 – fosfatul
Când celula are o mai mare concentraţie de glucozo 6- fosfat şi nu necesită cantităţi în plus faţă
de cerinţele sale energetice, hexokinaza este inhibată şi nu se mai permite formare , în
continuare, a glucozo – 6 – fosfatului.
Glucokinaza fosforilează numai glucoza şi nu are activitate catalizatoare asupra altor hexoze.
Ea nu este inhibată de glucoză 6 – fosfatul . Rolul ei începe din momentul din care concentraţia
ei din sânge este ridicată ( o masă bogată în glucide). Concentraţia ei poate fi ridicată şi la
bolnavii de diabetes melittus , în care pancreasul nu are capacitatea de a secreta insulina.
Ambele enzime au nevoie de un cation divalent ( Mn2+ sau Mg2+) pentru a se combina cu
ATP – ul , în scopul formării unui substrat : cation – ATP . Fosforilarea glucozei de către
hexokinază sau glucokinază este ireversibilă în condiţii intracelulare.
Defosforilarea enzimatică a glucozo 6 – fosfatului la glucoză liberă are loc sub influenţa altei
enzime : glucozo 6 – fosfataza . Nu este posibil ca fosforilarea şi defosforilarea să fie fenomene
reversibile, catalizate de aceeaşi enzimă pentru că linia metabolică ar deveni haotică.

Spaţial, glucozo 6 fosfatul are următoarea configuraţie :

GLICOLIZA Page 5
GLICOLIZA – CICLUL FERMENTAŢIILOR ANAEROBE

b) Trecerea glucozo 6 fosfatului în fructozo 6 fosfat


Reacţia are loc sub acţiunea enzimei : gluco – fosfat izomeraza. Reacţia este reversibilă, se
poate desfăşura în ambele sensuri cu mare uşurinţă. Această enzimă este specifică pentru
glucozo 6 fosfat şi fructozo 6 fosfat.
Reacţia de izomerizare se desfăşoară astfel :

Spaţial, fructozo 6 fosfatul are următoarea configuraţie:

c) Fosforilarea fructozo 6 fosfatului în fruczozo 1,6 – difosfat


Această etapă necesită încă o moleculă de ATP . Reacţia este exergonică, eliberându-se o
moleculă de ADP . Este eliberat fosfatul care duce la formarea difosfatului.
Reacţia de formare a diesterului este următoarea :

În lipsa macromoleculelor de ATP, pot fi utilizate molecule de UTP ( uridintiamino fosfat) .


Reacţia este catalizată de fosfofructokinază , care are o moleculă mare ( masa moleculară
este de 383000), şi activitatea sa este puternic influenţată de concentraţia în substrat. Enzima
are modulatori alosterici numeroşi. Astfel, este inhibată de concentraşii mari de ATP, de citrat şi
de acizii graşi cu catenă lungă. Este, în schimb, stimulată de cantităţile de ADP şi AMP. Deci,
atunci când în celulă există cantităţi ridicate de ATP, citrat sau acizi graşi cu catenă lungă,

GLICOLIZA Page 6
GLICOLIZA – CICLUL FERMENTAŢIILOR ANAEROBE
reacţia este inhibată , iar glicoliza este oprită. Revenirea difosfatului fructozei la monofosfat se
realizează tot pe cale enzimatică, dar reacţia este catalizată de hexozo difosfatază .

d) Scindarea fructozo 1,6 – difosfatului la aldehidă fosfoglicerică şi la fosfodihidroxiacetonă.


Această reacţie este catalizată de fructozo difosfat aldolaza , care se poate separa din muşchii
de iepure.

Interconversia triozo fosfaţilor

Un singur triozofosfat, şi anume aldehida fosfoglicerică se poate degrada până la acid


piruvic. Cealaltă trioză – fosfodihidroxiacetona se va deyesterifica şi va da , prin izomerie,
aldehida glicerică. În cazul în care ciclul glicolitic nu continuă ( nu mai este nevoie de energie),
atunci în urma dezesterificării, se realizează reducerea sa şi transformarea sa în glicerol.
Această transformare este mai mult decât importantă, pentru că duce la echilibrarea
cantităţilor de glucoză şi a precursorilor săi, deci, la menţinerea în echilibru a glicemiei. Aceasta
este posibil, chiar dacă majoritatea reacţiilor glicolitice nu sunt reversibile.
Pe de altă parte, glicerina apărută, duce, prin reacţii de esterificare, la formarea gliceridelor.
Din nou o cale de echilibrare a glicemiei.
Reacţia de formare a celor 2 trioze, de fapt a aldehidei fosfoglicerice, este ultima din prima
etapă a glicolizei.
Molecula este pregătită pentru intrarea în etapa a 2 – a , în care , la final, se obţine acidul
piruvic.

ETAPA a 2-a a GLICOLIZEI

Această etapă cuprinde treptele de oxido – reducere ca şi pe cele de fosforilare, prin care
ATP – ul este generat din ADP. Având în vedere că o moleculă de glucoză formează 2
molecule de aldehidă fosfo glicerică, ambele jumătăţi de moleculă urmează aceeaşi cale.

a) Oxidarea aldehidei glicerice la acid 3 – fosfogliceric

Aceasta este una din cele mai importante trepte ale secvenţei glicolitice, deoarece conservă
energia de oxidare a grupării din aldehidă fosfoglicerică. Reacţia este catalizată de enzima
numită gliceraldehidfosfat dehidrogenaza.
Este o substanţă cu masa moleculară mare (140.000). Ea conţine 4 subunităţi identice,
fiecare conţinând un singur lanţ polipeptidic de 330 de resturi.
Reacţia de formare a acidului 3 fosfogliceric, este următoarea :

GLICOLIZA Page 7
GLICOLIZA – CICLUL FERMENTAŢIILOR ANAEROBE

Formula spaţială a acidului 3 – fosfogliceric este:

În urma
reacţiei de oxidare a grupării aldehidice la grupare acidă, nu rezultă un simplu acid, ci o
anhidrifă mixtă. a acidului 3 fosfogliceric şi a acidului fosforic. În reacţie intră şi NAD +, ca enzimă
de oxidare, care acceptă electroni de la aldehidă. Prin acest proces, enzima se reduce. Această
enzimă are rol de transportator de electroni de la aldehidă la acid.
Procesul de oxidare a aldehidei la acid este oreacţie profund exergonică, Reactia de formare
a fosfoglicoroil fosfatului din acid 3 – fosfogliceric este o recţie puternic endergonică.

b) Transferul fosfatului de la 3 fosfogliceroil fosfat la ADP

Prin transferul unei grupări fosfat de la fosfoglicoroil fosfatului la ADP, rezultă 3 –


fosfogliceratul şi o moleculă de ATP.
Această reacţie este una puternic exergonică şi are rol de a „trage” reacţia precedentă spre
consumaţie. Enzima transportoare de fosfat are gred foarte mare de afinitate pentru 3 +
fosfogliceroil fosfat. Prin intermediul reacţiilor consecutive, energia este conservată sub formă
de ATP.

c) Conversia 3 fosfogliceratului la 2 fosfoglicerat

Pentru derularea acestei reacţii, este esenţial ionul de magneziu. Transferul presupune mu-
tarea grupării fosfat de la carbonul 3 la carbonul 2.

GLICOLIZA Page 8
GLICOLIZA – CICLUL FERMENTAŢIILOR ANAEROBE
d) Dezhidratarea 2 fosfogliceratului la fosfoenolpiruvatului

Trecerea 2 fosfogliceratului în fosfoenolpiruvat este cea de-a 2 –a reacţie a secvenţă a


glicolizei, în care este generat un produs glicolitic.

e) Transferul fosfatului de la fosfoenolpiruvat la ADP

În urma transferului de fosfat de la fosfoenolpiruvat se face de la ADP în sensul formării de


ATP. Reacţia este puternic exergonică şi este ireversibilă în condiţii intracelulare. Enzima
catalizatoare are nevoie de magneziu şi mangan , cu care formează complexe inactive. Ea are
nevoie şi de un cation alcalin, ca şi stimulator fiziologic.
În urma procesului de transfer a fosfatului de la fosfoenolpiruvat, se forază piruvatul.

f) Reducerea piruvatului a lactat


În ultima treaptă a glicolizei , piruvatul este redus la lactat . Reducerea se realizează în
prezenţa NADH+H+
Lactatul iese prin membrana celulară în exterior. Este un produs de excreţie.

GLICOLIZA Page 9
GLICOLIZA – CICLUL FERMENTAŢIILOR ANAEROBE

GLICOLIZA Page 10
GLICOLIZA – CICLUL FERMENTAŢIILOR ANAEROBE

GLICOLIZA Page 11
GLICOLIZA – CICLUL FERMENTAŢIILOR ANAEROBE
Fermentaţiile glucozei sunt următoarele :

GLICOLIZA Page 12
GLICOLIZA – CICLUL FERMENTAŢIILOR ANAEROBE

GLICOLIZA Page 13