ȘTIINȚĂ ȘI TEHNOLOGIE ÎN DIABETUL ZAHARAT

CURS OPȚIONAL 1 – Sistemele de monitorizare continua a glicemiei

Șef Lucrări Dr. SORIN IOACĂRĂ

A. Introducere

Diabetul zaharat este un grup heterogen de afectiuni avand la baza deficitul relativ sau
absolut de insulina, cu modificari semnificative in metabolismul glucidelor, lipidelor si
proteinelor.

Clasificare

1. Diabet zaharat tip 1

2. Diabet zaharat tip 2

3. Diabet zaharat gestational

4. Tipuri specifice de diabet datorat altor cauze (diabet secundar)

Diagnostic

Criteriile de diagnostic ale diabetului zaharat in afara sarcinii si in trimestru 1 de sarcina

1. Simptome clasice de diabet (poliurie, polidipsie, scădere ponderală) + glicemie
oricând în timpul zilei (indiferent de timpul trecut de la ultima masă) ≥200 mg/dl
SAU
2. Glicemie à jeun ≥ 126 mg/dl, recoltată după un post de minim 8 ore
SAU
3. Glicemie la 2 ore de la încărcarea cu 75g glucoză anhidră dizolvată în apă din cadrul
testului de toleranţă la glucoză ≥ 200 mg/dl.
SAU
4. Hemoglobina glicozilata ≥ 6.5%
Criteriile 2,3 si 4 trebuie repetate pentru confirmarea diagnosticului. Daca sunt prezente
simultan 2 criterii din ultimile trei (2+3 sau 2+4 sau 3+4) diagnosticul este definitiv si nu mai
are nevoie de confirmare.

Rolul pancreasului:

1. Exocrin: tripsina, chimotripsina, carboxipeptidaza, amilaza, lipaza

2. Endocrin: insulele Langherhans (1% din pancreas)
a. celula beta: insulina, peptid C, proinsulina, amilina
b. celula alfa: glucagon, proglucagon, GLP1
c. celula PP: polipeptidul pancreatic
d. celula delta: somatostatin
e. celula epsilon: grelina

1
Principalul motiv al cresterii in timp a prevalentei DZ este cresterea in paralel a prevalentei
obezitatii. Incidenta DZ tip 1 este de asemenea in continua crestere. Motivul insa nu se
cunoaste cu exactitate (doar unele ipoteze).

B. Sistemele de monitorizare continua a glicemiei

Sistemele de monitorizare continua a glicemiei (CGMS – continuous glucose monitoring systems)

reprezinta un ansamblu de dispozitive medicale ce are ca scop masurarea si afisarea glicemiei. Vom
discuta in continuare doar despre sistemele externe, urmand ca cele implantabile sa fie prezentate
intr-un curs separat. Dupa modul de transmitere a informatiei, sistemele CGMS sunt de 2 feluri:

a. cu transmisie in timp real

b. cu transmisie intermitenta, la scanare

Un CGMS cu transmisie in timp real pune la dispozitia utilizatorului valorile masurate in mod
continuu, cu o actualizare la fiecare 5 minute, astfel incat dispozitivul receptor poate oricand sa
declanseze o alarma audio sau prin vibratii cand se atinge o anumita valoare prag specificata
anterior. De exemplu, scaderea glicemiei in timpul noptii pana la o valoare considerata periculoasa si
stabilita anterior (de ex. 70 mg/dl) duce la declansarea alarmei la un dispozitiv de tip telefon
inteligent (smartphone) aflat pe receptie.

Un CGMS cu transmisie intermitenta stocheaza local valorile masurate la fiecare aproximativ 5

minute si le transmite la distanta doar atunci cand acest lucru este cerut in mod expres de un
dispozitiv de receptie prin aducerea lui in imediata apropiere a senzorului (1-2 cm). Tehnologia
folosita in acest caz pentru declansarea si efectuarea transmisiei este NFC (near field
communication). Un model recent de senzor din aceasta categorie este capabil sa declanseze alarma
pe dispozitivul de receptie la atingerea unei valori prag stabilite si inregistrate in transmitatorul
atasat senzorului. Decizia de a activa transmisia la distanta prin tehnologia Bluetooth LE (low energy)
este luata local, doar la atingerea acestui prag de alarma si doar pentru transmiterea nevoii de a
scana senzorul (suna alarma) deoarece este o situatie de urgenta. In niciun caz nu se poate urmarii
evolutia valorilor masurate in mod obisnuit pe dispozitivul de citire fara scanarea senzorului. La o
scanare se transfera toata informatia stocata in memoria locala (ea acopera de obicei ultimile 8 ore).

Partile componente ale unui CGMS sunt urmatoarele:

a. senzor
b. transmitator
c. receptor

Senzorul este un dispozitiv medical care masoara concentratia glucozei din spatiul interstitial din
tesutul subcutanat. Acest spatiu este in echilibru dinamic cu spatiul intravascular. Exista o canula de
mici dimensiuni care strapunge pielea, ajunge in tesutul subcutanat unde efectueaza masuratorile.
Orice schimbare in concentratia glucozei din spatiul intravascular se reflecta in o schimbare
proportionala in spatiul interstitial, dar cu o intarziere de aproximativ 10 minute. Din acest motiv un
CGMS aproximeaza valoarea glicemiei pe baza concentratiei glucozei din spatiul interstitial cu o
intarziere de aproximativ 10 minute. Senzorul poate face masuratorile cu o frecventa in general de
una la fiecare 5 minute pentru o perioada de 6-14 zile, in functie de model. Dupa terminarea duratei
de functionare (6-14 zile) senzorul se arunca. Senzorul nu contine o baterie ca sursa de energie

2
(aceasta este in transmitator). Senzorul este rezistent la apa, putand fi folosit si in timpul inotului. El
sta lipit pe bratul sau abdomenul pacientului folosind un adeziv medical special aderent atat inspre
piele cat si spre senzor.

Transmitatorul este un dispozitiv medical care preia informatia de la senzor si o transmite wireless in
jurul sau pe o raza de aproximativ 3 metri. Cel mai adesea tipul conexiunii wireless este Bluetooth LE
(low energy). Transmitatorul foloseste o baterie ca sursa de energie si are o durata de viata de 0,5-12
luni, in functie de model. El este rezistent la apa si se fixeaza mecanic de senzor, fara a se folosi
pentru aceasta fixare un adeziv medical. Pentru sistemele CGMS cu transmisie in timp real,
transmitatorul nu se arunca impreuna cu senzorul care este scos la sfarsitul duratei lui de
functionare. El se va detasa de acesta si se va reatasa de urmatorul senzor folosit. Transmitatorul se
arunca in acest caz doar cand se termina durata lui de functionare. Pentru sistemele CGMS cu
scanare intermitenta transmitatorul este turnat din fabrica impreuna cu senzorul si din acest motiv
nu se poate separa de acesta. La sfarsitul duratei de functionare a unui asemenea senzor se arunca
senzorul impreuna cu transmitatorul deoarece nu se pot separa mecanic.

Receptorul este un dispozitiv care nu este neaparat medical, dar este capabil sa stabileasca o
legatura wireless cu transmitatorul. El poate fi un dispozitiv dedicat doar comunicarii cu
transmitatorul si afisarii valorilor masurate sau poate fi un dispozitiv care realizeaza si alte functii,
inclusiv aceasta. Exemeple de dispozitive care pot face mai multe functii, comunicarea cu
transmitatorul unui CGMS fiind doar una dintre ele ar putea fi un telefon inteligent (smartphone) sau
o pompa de insulina. Principalele roluri ale receptorului unui CGMS sunt urmatoarele:

a. de a afisa valorile masurate

b. de a afisa trendul valorilor afisate
c. sa declanseze alarme atunci cand este necesar
d. sa calculeze si sa afiseze statistici ale valorilor masurate

Principalele statistici calculate si afisate de catre receptorul unui CGMS sunt urmatoarele:

a. media glicemiilor
b. deviatia standard (o masura a gradului de imprastiere a valorilor, exprimand deci
variabilitatea glicemica)
c. timpul petrecut in hipoglicemie (<70 mg/dl)
d. timpul petrecut in normoglicemie (70-180 mg/dl)
e. timpul petrecut in hiperglicemie (>180 mg/dl)

Unele CGMS au nevoie sa fie calibrate prin introducerea de catre utilizator a unei valori de glicemie
masurata cu un glucometru din sangele capilar (din deget), o data sau de 2 ori pe zi. Exista si unele
CGMS care nu au nevoie de aceasta calibrare periodica.

Utilizarea CGMS se asociaza cu reducerea timpului petrecut in hipo si hiperglicemie si cresterea

timpului petrecut in normoglicemie.