Sunteți pe pagina 1din 3

Motivatia inseamna ambitia de a face ceea ce iti doresti, dar bazandu-te pe cunostinte

profesionale solide si pe abilitatea de a gasi cu rapiditate resursele necesare bunei desfasurari a


activitatii. Daca nu posezi anumite abilitati va trebui sa desfasori un efort de echipa si sa apelezi
la colegii care pot suplini minusurile tale profesionale.

Eficienta se refera la capacitatea de a indeplini sarcinile de serviciu cu succes si, mai mult decat
atat, la abilitatea de a optimiza si creste activitatea economica care iti revine in directa
raspundere. Tot aici trebuie mentionate si dorinta de autodepasire si invatare continua care vor
ajuta in mare masura la cresterea randamentului profesional.

In sfarsit, Adaptabilitatea ca factor de autoevaluare in orientarea profesionala se refera la


capacitatea candidatului de a gasi mediul propice pentru a-si putea promova toate celelalte
elemente despre care tocmai am amintit, respectiv Interesul, Competenta, Motivatia si Eficienta.
Ca si in cazul anterior, si aici un bun organizator si adept al lucrului in echipa va putea compensa
eventualele minusuri temporare cu abilitatile profesionale ale colegilor mai bine pregatiti pe un
domeniu de activitate cu care trebuie sa interactionezi atunci cand doresti performanta la locul de
munca.

Este bine de inteles ca atunci cand intentionezi sa te reorientezi profesional trebuie sa te regasesti
pozitiv la toti cei 5 factori de autoevaluare pentru ca toti sunt la fel de importanti si nu veti putea
da curs cu siguranta demersurilor dumneavoastra daca nu reusiti sa indepliniti toate conditiile
prezentate mai sus. Reorientarea profesionala este o hotarare foarte importanta pentru oricare
dintre noi si este de dorit sa se faca in deplina cunostinta de cauza si cu toate atuurile pregatite
pentru a obtine maximul de eficienta si de satisfactie in plan profesional, altfel la ce bun efortul
daca de la bun inceput omiti exact acele detalii care iti pot fi de ajutor pe viitor.

Ca urmare, în toate raţionamentele privitoare la motivare va exista întotdeauna un anumit


element de subiectivitate. Putem, totuşi, să reţinem următoarea definiţie:

„Motivarea este o modificare psihologică ş i fiziologică care se produce în fiinţa umană


ori de câte ori apare o nevoie; pentru satisfacerea acelei nevoi, individul adoptă un comportament
care vizează refacerea echilibrului psihologicşi fiziologic”. (Larousse)

Teorii privind motivaţia

Legătura dintre teoria motivaţională ş i practica managerială este vitală pentru reuşita
în management. Oamenii sunt cea mai importantă categorie de active dintr-o întreprindereşi
totodată, singurul activ care poate să acţioneze împotriva scopurilor organizaţiei. Drept urmare,
efortul de a cunoaşte mecanismele care stau la baza comportamentelor salariaţilor nu este greu
de înţeles.

Dintre teoriile cele mai cunoscute cu privire la motivaţie, reţinem:


a) Teoria nevoilor
b) Teoria aşteptărilor
c) Teorii interacţioniste
d) Teoria echităţii

Una dintre primele întrebări la care au încercat să răspundă teoriile motivaţionale a fost
următoarea: “Ce motivează individul, ce îl determină să acţioneze?”

La această întrebare, un curent teoretic, influenţat de psihologi, a răspuns: individul este


motivatşi poate fi determinat să acţioneze datorită unornevoi pe care le are. Unele dintre aceste
nevoi sunt concrete, tangibile (salariul, promovarea), altele sunt intangibile, greu de apreciat
(respectul faţă de sine, satisfacţia profesională).

Teoriile cele mai importante bazate pe nevoi sunt:


Teoria nevoilor – A. Maslow (1954)
Pornind de la observaţii clinice, Abraham Maslow a dezvoltat două idei
fundamentale:

nevoile umane pot fi ierarhizate pe cinci niveluri, care pot fi reprezentate
printr-o piramidă;

atât timp cât o nevoie nu este satisfăcută, ea constituie o sursă de motivare. În momentul în care
a fost satisfăcută, nevoia de nivel superior va deveni o nouă sursă de motivare.

Nevoi de realizare
(dezvoltare profesională)
Nevoi de stimă
(reuşită, recunoaştere)
Nevoi sociale (apartenenţă la un grup)
Nevoi de securitate (protecţie, ordine)
Nevoi fiziologice (foame, sete, somn)
b) Teoria aşteptărilor lui VROOM (E.I.V.)
Victor Vroom, psiholog specialist în comportamentul organizaţional,
consideră că orice comportament motivat este produsul a două variabile cheie:
• valenţa (în sensul de atractivitate) unui anumit rezultat pentru individul în
cauză;
• aşteptarea că o anumită acţiune va fi urmată de un rezultat previzibil.
Acţiunile unui individ sunt determinate de un raţionament în trepte:
E – nivelul de expectaţie: „sunt capabil să fac această muncă?“
I – instrumentalitatea: „cred că sunt capabil să fac această muncă; dar
acţionând voi obţine vreun rezultat?“
V – valenţa: „cred că sunt capabil să fac această muncă şi că acţionând
astfel voi obţine anumite rezultate. Dar ceea ce pot obţine, este cu adevărat
important pentru mine?“
M=ExIxV
Principalele limite ale teoriei lui VROOM sunt:
• este o abordare individuală şi face imposibilă punerea în aplicare a unui
sistem global de motivare;
• valenţa este o noţiune misteriosă, proprie fiecărui individ.
c) Teoriile interacţioniste
Teoriile deja prezentate (teoria nevoilor şi teoria aşteptărilor) au un punct
comun: ele s-au axat în principal asupra individului.
Alţi autori consideră însă că motivarea se naşte la întâlnirea individului cu
mediul său:
Teoria câmpurilor – Lewin
Motivarea individului este generată de atracţiile sau barierele prezente în
mediul în care el îşi desfăşoară activitatea.
Teoria lui Nuttin
Unitatea de bază ce trebuie studiată nu este Individul, nici Mediul, ci
interacţiunea Individ-Mediu. Interacţiunea Individ-Mediu generează adevăratele
motivaţii.
d) Teoria echităţii
Teoria afirmă că lucrătorii compară eforturile pe care le-au făcut la locul
lor de muncă şi recompensele pe care le obţin, cu eforturile şi rezultatele unei alte
persoane sau grup relevant. Când aceste raporturi sunt egale, lucrătorul ar trebui să
simtă că există un schimb corect între el şi organizaţie. Un astfel de schimb corect
contribuie la satisfacţia în muncă. Când raporturile nu sunt egale, lucrătorii percep
existenţa inechităţii, se confruntă cu insatisfacţia muncii, cel puţin în cazul în care
schimbul îi pune în dezavantaj faţă de ceilalţi.
În ce sens este teoria echităţii o teorie motivaţională? Spus cât mai simplu,

S-ar putea să vă placă și