CUPRINS

ARGUMENT………......................………………….................…………………….…….………..2

CAPITOLUL I - NOŢIUNI GENERALE DESPRE ANGRENAJE………………….…..............4

1.1.Caracterizare……………………………………….....................…………….....………..4
1.2.Domeniul de utilizare al angrenajelor........ …….................................................….……...4
1.3. Clasificări ale roţilor dinţate…………………………..................………….…..…...…...5

CAPITOLUL II - ROŢI DINŢATE CILINDRICE ŞI CONICE………………………………….7

2.1. Generalităţi. Materiale şi tratamente..................................................................................7
2.2.Elemente de tehnologie.......................................................................................................9
2.3.Roţi dinţate cilindrice .......................................................................................................10
2.3.1. Roţi dinţate cilindrice cu dinţi drepţi ………………….……………………............10
2.3.2. Roţi dinţate cilindrice cu dinţi înclinaţi……………………………........................11
2.4. Roţi dinţate conice..........................................................................................................14
2.5.Principalele elemente geometrice ale roţii dinţate şi ale angrenajului..............................15

CAPITOLUL III - MĂSURARAREA ȘI CONTROLUL ROȚILOR DINȚATE………….…..18

3.1. Măsurarea corzii constante a dintelui…………………………………………………...20
3.2. Măsurarea cotei peste dinți la roțile cilindrice cu dinți drepți…………………………..22
3.3. Măsurarea bătăii radiale………………………………………………………………...23
3.4. Măsurarea pasului pe cercul de bază………………………………………………… 24
NORME DE TEHNICA SECURITĂŢII MUNCII .....................................................................28

BIBLIOGRAFIE...............................................................................................................................29

1
 ARGUMENT

Transmisia alcătuită din cel puţin o pereche de roţi dinţate angrenate se numeste angrenaj.
In general, prin angrenaj se transmit puteri şi mişcări de rotaţie între doi arbori, sau în unele cazuri,
numai mişcarea de rotaţie (de exemplu:angrenajul de reglaj).
Roţile dinţate sunt organe de maşini care au la periferia lor dinţi dispuşi în mod regulat pe
suprafeţele teoretice numite suprafeţe de rostogolire. Dantura reprezintă o suprafaţă
profilată,constituită dintr-o succesiune de goluri şi dinţi dispusă pe suprafaţa periferică a unei roţi de
transmisie. În angrenare,dinţii unei roţi pătrund în golurile dintre dinţii celeilalte roţi.
Se numesc roţi dintate, roţile care au pe periferia lor o serie de ridicături de aceeaşi forma şi
mărime, numite dinţii sau dantura roţii. Dinţii sunt separaţi între ei prin goluri, în care intră dinţii
roţii pereche.
Asamblarea angrenajelor cu roţi dinţate cilindrice presupune realizarea următoarelor operaţii
principale pregătirea roţilor, a arborilor şi a carcaselor în care se montează; asamblarea roţii pe
arbore ; verificarea angrenării.
Angrenajele cu roţi dinţate conice se folosesc la transmiterea mişcării şi puterii între doi
arbori concurenţi, care fac între ei un anumit unghi. In majoritatea cazurilor, unghiul dintre axele
arborilor este de 90°.
La asamblarea unui angrenaj cu roţi dinţate conice, ambele roţi trebuie aşezate astfel încât
vârfurile conurilor să se găsească într-un punct, iar generatoarele conurile de rulare să coincidă.
Realizarea acestei aşezări constituie reglarea angrenării roţilor dinţate conice.

Precizia roţilor dinţate este caracterizată, pe baza celor trei criterii de precizie: cinematică,
funcţionarea liniară şi contact dintre dinţi, prin mai mulţi parametri numiţi indici de precizie; aceştia
sunt clasificaţi în indici de precizie de bază şi complexe de indici de precizie, între care există relaţie
de echivalenţă.
Operaţia de control al unei roţi dinţate are ca scop final stabilirea preciziei acesteia, respectiv
încadrarea într-o clasă de precizie, în conformitate cu desenul de reper, pe care sunt trecute condiţiile
impuse de rolul funcţional al roţii dinţate. Controlul roţilor dinţate se poate face pe două căi:
 controlul diferenţiat, care constă în măsurarea separată a indicilor de precizie ai roţii dinţate,
cu aceasta aflată în stare statică.

2
  controlul complex, prin care se obţine o abatere compusă, în timpul funcţionării roţii dinţate
de controlat care angrenează cu o roată dinţată etalon; abaterea compusă obţinută pe o
diagramă reprezintă rezultanta mai multor abateri individuale, oferind informaţii despre mai
mulţi indicii de precizie ai roţii dinţate controlate.

Prin controlul diferenţiat fiecare indice de precizie al roţii dinţate de controlat se poate
măsura individual, aplicând diferite metode de măsurare; roata dinţată de controlat se află în stare
nemontată (statică), fie că se folosesc mijloace de măsurare probabile sau staţionare (caz în care
aceasta se instalează pe suporţi aparatelor staţionare ).
O serie de indici de precizie care pot fi măsuraţi individual, caracterizează precizia roţilor
dinţate pe baza unui criteriu sau chiar a două criterii de precizie din cele trei, fie separat sau în
cadrul unor complexe de indici de precizie; de aceea, pentru determinarea lor s-au elaborat mai
multe metode de măsurare care folosesc mijloace de măsurare universale şi speciale, portabile şi
staţionare.
Dintre aceştia, importanţi în determinarea preciziei roţilor dinţate, sunt: bătaia radială a
danturii, cota (lungimea) peste dinţi, grosimea dintelui pe coarda constantă, pasul de bază (de
angrenare), pasul de divizare (frontal), ale căror abateri faţă de valorile nominale dau informaţii
esenţiale cu privire la precizia roţii dinţate controlate.
Prin controlul roţii dinţate se determină valorile efective ale indicilor de precizie
caracteristici şi luarea de decizii dacă se încadrează sau nu, preciziei prescrise indicată pe desenul de
reper.

3
 CAPITOLUL I
NOŢIUNI GENERALE DESPRE ANGRENAJE

1.Caracterizare
Angrenajul este mecanismul format din două roţi dinţate, care transmite – prin intermediul
dinţilor aflaţi succesiv şi continuu în contact (angrenare) – mişcarea de rotaţie şi momentul de
torsiune între cei doi arbori.
Angrenajele au o largă utilizare în transmisiile mecanice, datorită avantajelor pe care le
prezintă:
- raport de transmitere constant; siguranţă în exploatare;
- durabilitate ridicată; randament ridicat; gabarit redus;
- posibilitatea utilizării pentru un domeniu larg de puteri, viteze şi rapoarte de transmitere.
Ca dezavantaje, se pot menţiona: precizii mari de execuţie şi montaj; tehnologie
complicată; zgomot şi vibraţii în funcţionare.
Un angrenaj este constituit din:
 roata dintata conducatoare;
 roata dintata condusa;
 arbore conducator;
 arbore condus

1.2. Domeniul de utilizare al angrenajelor

Caracteristici:
 garantează siguranţa în exploatare la turaţii mari;
 în funcţionare se manifestă zgomot proporţional cu turaţia;
 raportul de transmisie este constant;
 se utilizează la mecanisme de precizie;
 se execută într-o gamă dimensională largă;
 poate transmite o gamă largă de puteri şi de turaţii.

4
 1.3.Clasificarea angrenajelor se realizează după cum urmează:

 după poziţia relativă a axelor de rotaţie:

- angrenaje cu axe paralele (fig.1, a, b,d, e);
- angrenaje cu axe concurente (fig.2);
- angrenaje cu axe încrucişate (fig.3);
 după forma roţilor componente:
- angrenaje cilindrice (fig.1, a, b, d, e);
- angrenaje conice (fig.2);
- angrenaje hiperboloidale (elicoidale – fig.3, a; melcate – fig.1.3, b; hipoide – fig.1.3, c); în
fig.1.1, c este prezentat angrenajul roată – cremalieră;
 după tipul angrenării:
- angrenaje exterioare (fig.1, a, d, e);
- angrenaje interiorare (fig.1,b);

Fig. 1. Clasificarea angrenajelor

5
 Fig.2. Clasificarea angrenajelor

Fig.3. Clasificarea angrenajelor

 după direcţia dinţilor::

- angrenaje cu dantură dreaptă (fig.1, a, b şi 2, a); angrenaje cu dantură
înclinată (fig.1, d şi 2, b);
- angrenaje cu dantură curbă (fig.2, c şi 3, c);
- angrenaje cu dantură în V (fig.1, e);

 după forma profilului dinţilor :

- profil evolventic;
- profil cicloidal;
- profil în arc de cerc;
 după posibilităţile de mişcare a axelor roţilor :
- cu axe fixe;
- cu axe mobile (planetare).
Domeniile de folosire ale angrenajelor sunt foarte diverse, acestea întâlnindu-se în reductoare
şi multiplicatoare de turaţie, cutii de viteze, diferenţiale etc.

6
 CAPITOLUL II
ROŢI DINŢATE CARACTERIZARE. ROL FUNCŢIONAL

1. Generalităţi. Materiale şi tratamente

Se numesc roţi dintate, roţile care au pe periferia lor o serie de ridicături de aceeaşi forma şi
mărime, numite dinţii sau dantura roţii. Dinţii sunt separaţi între ei prin goluri, în care intră dinţii
roţii pereche. Transmisia alcătuită din cel puţin o pereche de roţi dinţate angrenate se numeste
angrenaj.In general, prin angrenaj se transmit puteri şi mişcări de rotaţie între doi arbori, sau în
unele cazuri, numai mişcarea de rotaţie (de exemplu:angrenajul de reglaj). Transmiterea mişcării şi
puterii de la roata conducătoare 1 la roata condusă 2 se face prin forţa de apăsare Nd a dintelui roţii 1
(fixată pe arborele conducător 3) pe dintele roţii 2 (fixată pe arborele condus 4) ; apăsarea merge
succesiv de la dinte la dinte în tot timpul rotirii, deoarece dinţii ambelor roţi se întrepătrund.
Pentru ca transmiterea mişcării de la o roată la cealaltă să fie neîntreruptă, se cere ca
întrepătrunderea şi contactul dinţilor să se facă după anumite reguli. Relaţiile cinematice dintre dinţii
în contact sunt cuprinse în noţiunea de angrenare.

Materiale şi tratamente utilizate în construcţia roţilor dinţate.

La alegerea materialului trebuie să se ţină seama de o serie de factori:
- sarcina care încarcă angrenajul;
- durata de funcţionare impusă;
- caracteristicile mecanice ale materialelor;
- modul de obţinere a semifabricatului;
- tehnologia de execuţie;
- eficienţa economică;
- condiţiile de funcţionare.

7
 Fontele asigură angrenajelor o amortizare bună la vibraţii şi calităţi antifricţiune. Se folosesc
la construcţia roţilor melcate şi a roţilor dinţate de dimensiuni mari, încărcate cu sarcini mici şi care
funcţionează la viteze reduse. Se pot folosi fontele cenuşii cu grafit lamelar (Fc 200, Fc 400), fontele
cu grafit nodular (Fgn 600-2, Fgn 700-2), fontele maleabile (Fmp 700-2) şi fontele aliate.
Bronzurile (aliaje ale cuprului cu staniu) se folosesc în construcţia roţilor melcate, datorită
calităţilor antifricţiune foarte bune. Fiind deficitare şi foarte scumpe, bronzurile se folosesc numai
pentru confecţionarea coroanei roţii melcate, corpul acesteia fiind executat din fontă sau oţel.
Materialele plastice au elasticitate mărită, dar caracteristici mecanice reduse, utilizându-se în
construcţia roţilor dinţate puţin solicitate. Se folosesc la realizarea angrenajelor mai puţin precise,
dar care necesită o funcţionare silenţioasă – datorită elasticităţii mari, se asigură compensarea
erorilor de execuţie şi montaj – la roţile care lucrează în medii corosive şi la roţile la care ungerea cu
uleiuri minerale nu este posibilă (industria alimentară, textilă, aparate de birou şi de uz casnic).
Oţelurile sunt materialele cele mai utilizate în construcţia roţilor dinţate. Oţelurile, în funcţie
de proprietăţile lor mecanice şi de prelucrabilitate, se împart în oţeluri moi (cu duritate superficială <
350 HB) şi oţeluri dure (cu duritate superficială > 350 HB). Oţelurile de uz general pentru
construcţii şi oţelurile turnate în piese nu se tratează termic, fiind utilizate la angrenajele încărcate cu
sarcini mici şi/sau la care nu se impun restricţii de gabarit, vitezele de funcţionare fiind mici (OL 50,
OL 60 şi, respectiv, OT 50, OT 60 etc.).
Oţelurile de îmbunătăţire au conţinutul de carbon > 0,25℅, fiind folosite în construcţia roţilor
dinţate încărcate cu sarcini mici sau medii. Îmbunătăţirea este tratamentul termic care constă într-o
călire urmată de revenire înaltă.
Prin acest tratament se obţine o duritate medie a suprafeţelor active şi se asigură o bună
structură a materialului, caracteristicile mecanice obţinute fiind dependente de dimensiunile roţii.
Îmbunătăţirea se realizează înainte de danturare, obţinându-se, după tratament, durităţi mai mici de
350 HB.

Cele mai utilizate oţeluri de îmbunătăţire sunt: OLC 45, OLC 55, 40 Cr10, 33 MoCr 11
etc.).Oţelurile de cementare au conţinutul de carbon < 0,25%. Cementarea este un tratament
termochimic, care constă în îmbogăţirea în carbon a stratului superficial al flancului dinţilor, fiind
urmată de călire şi revenire joasă. În urma călirii, se obţine o duritate mare a stratului superficial
(52…62 HRC) şi un miez care îşi păstrează tenacitatea. Prin cementare se obţine o creştere
semnificativă a rezistenţei la contact a flancului dinţilor şi o creştere, într-o măsură mai mică, a

8
rezistenţei la încovoiere. Danturarea se execută înaintea tratamentului, după tratament dantura
trebuind rectificată, pentru eliminarea deformaţiilor mari care apar în urma tratamentului.
Cele mai utilizate oţeluri de cementare sunt: OLC 15, OLC 20, 15 Cr 08, 18 MoCr 10 etc.).
Oţelurile de cemenetare se recomandă la angrenajele puternic solicitate şi când se impun restricţii de
gabarit.

2.2. Elemente de tehnologie

Prelucrarea danturii roţilor dinţate cilindrice se realizează prin frezare (prin copiere) sau prin
rulare (rostogolire). Frezarea prin copiere se realizează cu scule profilate după forma golului dintre
dinţi: freză disc (fig.1.8, a) sau freză deget (fig.1.8, b).
Productivitatea redusă şi erorile de execuţie, caracrteristice acestui procedeu, au determinat
utilizarea sa pe scară redusă.
Prelucrarea prin rulare a danturii se realizează prin frezare cu: freză melc (fig.4, c) sau prin
mortezare cu cuţit pieptene (fig.4, d) sau cuţit roată (fig.4, e) – pentru danturi exterioare şi prin
mortezare cu cuţit roată (fig.4, f) – pentru danturi interioare. Prin acest procedeu, danturarea se
realizează simulând procesul angrenării, acesta realizându-se între sculă şi semifabricat. Se asigură,
prin acest procedeu, o productivitate şi o precizie superioare procedeului de danturare prin
copiere, dar şi între aceste procedee de prelucrare prin rulare există diferenţe în ceea ce priveşte
productivitatea şi precizia de execuţie. Astfel, o productivitate ridicată se obţine prin prelucrarea cu
freză melc, formată din mai multe cremaliere înfăşurate pe un cilindru, după una (freză melc cu un
început) sau mai multe elice (freză melc cu mai multe începuturi). Tehnologic, însă, se
realizează mai greu decât scula cuţit-pieptene (de fapt o cremalieră generatoare), aceasta având
avantajul şi a unei confecţionări mai precise. Cuţitul-roată se confecţionează mai greu tehnologic
(datorită flancului evolventic al dinţilor), însă asigură viteze mari de aşchiere şi este singurul utilizat
la prelucrarea prin rulare a danturilor interioare (fig.4, f).

9
 Fig.4 Prelucrarea prin rulare a danturii

2.3. Roţi dinţate cilindrice

2.3.1. Roţi dinţate cilindrice cu dinţi drepţi
Angrenajele cu roţi dinţate cilindrice sunt cele mai folosite în construcţia maşinilor. Dacă roţile
angrenajului au dantura pe periferia exterioară, atunci arborii pusi în mişcare prin aceste roţi au
sensuri contrarii de rotaţie.
Buna funcţionare a angrenajelor este determinată în pricipal de precizia prelucrării danturii. O
influenţă importantă exercită modului de funcţionare şi rigiditatea arborilor, a lagărelor, montajul.
Principalele erori ale execuţiei danturii sunt cele ale profilului dinţirilor şi abaterile pasului, care
influenţează cinematica angranajului, deoarece valoarea instantanee a raportului de transmitere
devine variabilă. Acest fapt provoacă în timpul angrenării apariţia unor sarcini suplimentare urmate
de zgomot şi de repartiţia neuniformă a sarcinii pe întreaga lungime a dinţilor aflaţi în contact liniar.
Precizia prelucrării angrenajelor este reglementată prin STAS care prevede 12 clase de precizie
pe baza următoarelor criterii: cinematică, funcţionarea lină şi contactul dinţilor.
Clasa de precizie se alege în funcţie de destinaţia angrenajului, mai utilizate clase de precizie
pentru angrenaje sunt clasele : 5, 6, 7,8.
La calculul angrenajelor cilindrice este necesar să se ţină seama de condiţiile de montaj :
precizia de prelucrare, tratamentul termic, de ungere ; condiţiile de exploatare; viteza periferică,

10
sarcina de transmis, durata de exploatare, masa roţilor dinţate etc. Aceşti factori influenţează
capacitatea portantă a angrenajelor şi majoritatea lor se stabilesc pe baza a numeroase încercări
experimentale. O metodă de calcul completă trebuie să cuprindă în relaţii matematice fenomenele ce
se petrec în procesul angrenării, în mod cât mai fidel.
Dantura cu profil evolvenlic. Cele mai utilizale în practică sunt roţile dinţate cu profil
evolventic, deoarece oferă următoarele avantaje remarcabile, neîntâlnite la celelalte profiluri:
— caracteristicile evolventei depind numai de mărimea cercului de bază;
— orice roată de profil evolventic poate angrena cu o altă roată din familia profilurilor
evolventice având aceiaşi parametri de bază a şi m ;
— angrenarea rămâne corectă chiar dacă distanţa dintre axe A nu rămâne riguros exactă (în
acest caz se modifică puţin α);
— prelucrarea danturii cu profil evolventic poate fi realizată fără dificultăţi, utilizându-se
scule cu profil drept (neevolventic).
Un astfel de profil a fost propus de savantul Euler sub denumirea angrenaj cu profil evolventic.
Rostogolindu-se dreapta care genereaza evolventa într-un sens sau celălalt, se obţin două
evolvente identice . Luând ca origine a evolventelor punctele M şi Mv aceste curbe se intersectează
în punctul şi definesc profilul dintelui. Dreapta VO reprezintă axa de simetrie a profilului evolventic
al danturii.
Mărimi diferite ale cercului de bază Rb determine curbe evolvente cu caracteristici diferite.

2.3.2. Roţi dinţate cilindrice cu dinţi înclinaţi

Roţile dinţate cilindrice cu dinţi înclinaţi prezintă unele particularităţi legate de cinematica
angrenării, care trebuie luate în considerare la calculul de rezistenţă.
Pentru aceste angrenaje liniile de contact, care reprezintă intersecţii ale flancurilor dinţilor cu
planul de angrenare, sunt drepte dispuse înclinat pe înălţimea dintelui. Din această cauza, de-a
lungul
4încovoietor şi constant a elastică a dintelui vor deveni marimi va pe lăţimea roţii. Modul de
angrenare pentru acest angrenaj exclude poziţiile de angrenare singulare, deoarece în orice poziţie
de angrenare se găsesc mai mulţi dinţi în contact (fig.5 ). Consecinţa acestui fapt este concretizată
în avantajele legate de silentiozitatea angrenajului şi de mărimea capacităţii portante a acestuia.
Metoda de calcul a roţilor dintate cu dinţi inclinaţi ce se va trata în cele ce urmează, este cea
propusă de ISO pentru angrenaje cilindrice cu dinţi drepţi, care poate fi aplicată şi în acest caz,

11
ţinând seama de faptul că un angrenaj cu dinţi înclinaţi poate fi înlocuit cu un angrenaj echivalent
care să aibă dinţii drepţi.
Pentru a găsi angrenajul echivalent, se consideră o roată dinţată cilindrică cu dinţi înclinaţi
secţionată cu un plan normal NN pe linia elicoidală de pe cilindrul de divizare, care trece prin punct
P
Planul NN intersectează cilindrul de divizare după o elipsă,, iar flancurile dinţilor în acest plan
nu sunt evolvente. In acest plan NN, angrenarea are loc pe o porţiune de elipsa corespunzătoare cu
2.. .3 paşi normali ca urmare, flancurile dinţilor se consideră că aparţin unei roţi dinţate cilindrice cu
raza cercului de divizare egală cu raza de curbură a elipsei în punctul P. Practic se poate considera că
flancurile dinţilor acestei roţi sunt evolventice. Roata dinţată cilindrică din planul NN, are dinţi
drepţi şi înlocuieşte roata cilindrică cu dinţii înclinaţi într-o secţiune normală; de aceea se numeşte
roata echivalentă.
Se poate găsi analog şi cealaltă roată dinţată echivalentă a roţii dinţate cilindrice cu dinţi
înclinaţi, pereche şi se obţine astfel angrenajul cilindric cu dinţi drepţi, echivalent angrenajului real
cu dinţi înclinaţi.
Intre elementele roţii cu dinţi înclinaţi şi cele ale roţii echivalente se pot stabili relaţii de calcul.
Raza de curbură a elipsei în punctul P este data de relaţia :
a2
E =
b

Unde:
a este semiaxa mare a elipsei;
b — semiaxa mică a elipsei.
Înlocuind valorile pentru a şi b din figura 1 în relaţia de mai sus se obţine :
2 Dd2 Dd
E= 
4 cos 2  0 Dd 2 cos 2  0

Sau, diametrul cercului de divizare al roţii echivalente va fi :

Dd
Dde =
cos 2  0

Pasul roţii echivalente este pn = p, cos 0.

12
 Modulul roţii echivalente, mn — mf cos 0, este identic cu modulul identice cu dinţi înclinaţi
din plan normal pe dinte. relatiile de mai sus s-au utilizat notatiile :
— pasul normal al rotii cu dinti inelinati",
— pasul frontal al roţii cu dinţi înclinaţi;
— modulul normal al roţii dinţate cu dinţi înclinaţi ;
— modulul frontal al roţii dinţate cu dinţi înclinaţi;
— unghiul de înclinare al dinţilor de la cremaliera generatoare ;
— unghiul de înclinare al dinţilor pe cilindrul de divizare, d = 0.
Numărul de dinţi al roţii dinţate cilindrice cu dinţi drepţi se determină din relaţie, scrisă
astfel:
mf z mn z
Mnzr=  ;
cos  0
2
cos 2  0

z
Ze= cos 2 
0

Fig. 5. Elemente de cinematică la angrenaje cu dinţi înclinaţi

2.4. Roţi dinţate conice

13
 Relaţiile stabile stabilite la angrenajele cilindrice pot fi utilizate la calculul pot fi conice, dacă
se înlocuiesc roţile conice prin roţi cilindrice echivalente care îndeplinesc următoarele condiţii :

■ modulul roţii pe conul suplimentar mediu este egal cu modulul roţilor echivalente;
■ înălţimea dintelui este egală cu cea corespunzătoare conului suplimentar mediu;
■ razele lor sunt egale cu generatoarele conurilor suplimentare medii;
■ forţele la angrenajul înlocuitor (echivalent) sunt egale cu cele ale angrenajului real;
■ se consideră că dintele, în secţiunea cu planul ce cuprinde axa, este de formă
dreptunghiulară (forma sa reală este trapezoidală).
În figura 6 se prezintă angrenajul conic şi roţile echivalente.

Fig. 6. Angrenaje conice cu dinţi drepţi: schema forţelor, construcţia roţii echivalente.

Legătura dintre elementele roţilor conice şi ale roţilor dinţate cilindrice echivalente se
exprimă prin relaţiile :
— diametral de divizare al roţii echivalente ;
D1m
Dme= ;
cos  1

14
 — numărul de dinţi al roţilor echivalente :
z1 z2
z1e = cos  ; z1e = cos  ;
1 2

— modulul echivalent este :

Dme D1m
mm = z1e = z = m(l - 0,5 n ) ,
1

2.4.Principalele elemente geometrice ale roţii dinţate şi ale angrenajului.

Înălţimea dinţilor h este limitată spre vârf de cercul exterior cu raza Re > Rb, iar în interior, de
cercul interior Ri < Rb (fig.7). Diferenţa Rb — Ri =c se numeşte joc la fund. El este necesar pentru ca
vârful dinţilor unei roti să nu atingă roata pereche din zona diametrului interior dintre dinţi, spre a nu
bloca angrenajul.
Cercul de rostogolire trece aproximativ pe la jumătatea distanţei dintre cercul de bază şi cel
exterior (măsurată în direcţia razei). Capul dintelui reprezintă distanţa a dintre cercul de rostogolire
şi cel interior. Între aceste mărimi există relaţia a + b == h. Deoarece flancul dintelui coboară puţin
şi cercul de bază, b > a. Zona activă a flancului dintelui este cuprinsă între Do şi De.

Fig.7. Elementele de bază ale unei roţi dinţate :

1—5 — creşterea profilului danturii în funcţie de modul

15
 Pasul circular p se obţine prin măsurarea lungimii arcului pe cercul de rostogolire (numit şi
cerc de divizare de raza Rr) între flancurile de acelaşi sens a doi dinţi alăturaţi (fig.7).
Între lungimea cercului de divizare Dr, numărul de dinţi z al unei dinţate şi pasul p există
legătura:
 D
- zp =Dr =, deci z= Dr  r
p m

Din aceste relaţii se poate scrie expresia pasului p, a modulului m, a diametrului cercului de
rostogolire Dr (în mm) şi a numărului de dinţi z.
Dr p Dr
p= ; m=  ; Dr = mz ; z=
z m
Modulul m, numit şi pas diametral, şi numărul de dinţi z al fiecărei roţi dinţate sunt
parametrii de baza în calculul mecanismelor cu roţi dinţate.
Pentru asigurarea angrenării dinţilor, perechea de roţi trebuie construită cu acelaşi pas p = p1 =

p
p2, Deoarece m = , rezultă că cele două roţi au şi acelaşi modul m.

Prin STAS 822-82 au fost limitate valorile modulului, în mm, la mărimile indicate în tabelul 1
TABELUL 1

Valorile recomandate ale modulului m, în mm {STAS 822-82)

0,05 0,06 0,08 0,1 0,12 0,15 0,2 0,25 0,3 0,4
0,5 0,6 0,8 1 1,25 1,5 2 2,5 3 4
5 6 8 10 12 16 20 25 32 40
50 60 80 100

Pasul p şi diametrul cercul de rostogolire Dr se folosesc în calcule pentru determinarea altor

parametri de bază ai angrenajului.
Raportul de transmisie poate fi exprimat prin raportul numerelor de dinţi ai celor două roţi z1 şi
z2 Deoarece i = Dr/Dr2, iar Dr = zm (m fiind acelaşi pentru cele două roţi), rezultă.
D z p z
i= D  z p  z
r2 2 2

r1 1 1

16
 CAPITOLUL III
MĂSURAREA ȘI CONTROLUL ROȚILOR DINȚATE

Controlul roților dințate presupune măsurarea unui mare număr de parametri și indici de
precizie, putându-se efectua în două moduri distincte și anume:
 controlul separat al elementelor roții dintate, denumit cotrolul parțial ;
 controlul complex al roții dințate, cu o roată de referință sau cu perechea sa.

Desenul de execuție al unei roți dințate cilindrice, prezentat în fig.8, pune în evidență
elementele care se controlează în mod obișnuit. Sunt precizate de asemenea elementele care
caracterizează angrenajul din care face parte roata dințată . Pentru a defini cremaliera de referință se
specifică: unghiul de angrenare, coeficientul înălțimii capului de referință la fund.

17
 Figura 8
În funcție de cerințele funcționale pretinse de angrenajul respectiv, pe desenul de execuție se
pot marca și alți indici de precizie care vor trebui controlați. În conformitate cu cele trei criterii de
apreciere a calității unui angrenaj dințat acești indici sunt:

a) Indicii criteriului de precizie cinematice :

- eroarea cinematică Erg,
- eroarea cumulată de pas Ecp,
- bătaia radială br,
- variația cotei peste dinții VLn,
- variația distanței de măsurat dintre axa Vam.

b) Indicii criteriului de funționării line sunt :

- eroarea critică Ecl,

18
 - variația pasului Vp,
- abaterea pasului pe cercul de bază Apb,
- eroarea de formă a profilului Efp si VAml – variația distanței de măsurat dintre
axa la rotirea cu un dinte.

c) Indicii contactului din tre dinți sunt:

- pata de contact Pc,
- eroarea directiei dintelui Ed,
- erorile de la paralelismul axelor Ex , Ey
- abaterea pasului axial Apa,
- eroarea rectilinitatii liniei de contact Erlc,
- eroarea directiei liniei de contact Elc.

Figura 9
Pentru a se compensa erorile de execuție și de montaj, precum și deformațiile termice din
timpul funcționării, între flancurile opuse celor aflate în angrenare se va prevedea un joc minim Jmin
(figura 9).

Acest joc se realizează prin imprimarea unei valori negative deplasării de profil ξ în raport cu
poziția nominală a profilului de referință. Controlul indirect al deplasării de profil se asigură prin
măsurarea grosimii dintelui (corzii pe cercul de divizare sau corzii constante) sau a cotei peste dinți.
În cadrul acestui capitol se vor măsura următorii parametrii:
- coarda constantă scd ,
- cota peste dinți Ln,
- bătaia radială br și pasul de bază Pb .

3.1. Măsurarea corzii constante a dintelui sdc

19
 Indiferent de numărul de dinți (z) ai roții, grosimea dintelui pe un cerc situate ceva mai sus
de cercul de divizare este aceiași pentru roțile de același modul, unghi de angrenare și unghi de
înclinare (fig. 10). Această valoare poartă denumirea de coardă constantă a dintelui sdo, fiind o
caracteristică a roților de același modul. Această masură se recomandă a se executa la roțile dințate a
căror înclinare nu permite măsurarea cotei peste dinți.

Figura 10

Coarda constantă NM este determinată de intersecția flancurilor cu cele două tangente la

cercul de bază, a căror intersecție se situează pe axa simetrie a dintelui. Poziția acestor tangente la
cercul de bază corespunde cazului pentru care intersecțiile cu flancurile dintelui determină
segmentele NB = Pb / 4 , unde Pb este pasul cercului de bază.
Din triunghiul NAB se pot determina expresiile corzii constante a dintelui :
 cos 2    sin 2 
sdc  m  , și înălțimii constante ale dintelui: d c  m f  
2  8 

unde m este modulul danturii

α – unghiul de angrenare
f – coeficientul inaltimii capului de referinta .

Măsurarea corzii distante se poate face cu ajutorul șublerului dublu pentru roți dințate (fig.
11, a) sau a micrometrului pentru roți dințate (fig.11 ,b și c). În ambele cazuri măsurarea se execută

20
în mod similar: una din direcții se fixează valoarea calculate a înalțimii constante a dintelui iar pe
cealaltă se efectuează măsurarea corzii constante a dintelui.

Figura 11

Șublerul dublu pentru roți dințate este dintr-un șubler vertical A și un șubler orizontal B .
În sublerul vertical se fixează valoarea calculată a înalțimii constante a dintelui, ca distanță
între cuțitul 1 și ciocurile 2. După sprijinirea cuțitului pe vârful dintelui se aduc ciocurile în contact
cu flancurile dintelui, efectuându-se citirea valorii efective sce a corzii constante pe șublerul
orizontal.
Datorită sprijinirii cuțitului pe vârful dintelui va trebui îndepertata eroarea introdusă de
abaterea Ade a diametrului exterior. Pentru aceasta în șublerul vertical se va fixa valoarea corectă a
înălțimii constante :
ADe
a cc  a c 
2

Conform definiției, abaterea diametrului exterior se calculează cu relația :

21
 ADe = Dee - De
unde De = m(z+2) este dimensiunea nominală (teoretică) a diametrului exterior iar Dee dimensiunea
efectivă a sa .

3.2. Măsurarea cotei peste dinți la roțile cilindrice cu dinți drepți.

Cota peste dinți Ln reprezintă dinstanța dintre două tangente la flancurile antiomoloage a doi
dinți (fig.12, a).

Figura 12

Cele două tangente sunt paralele între ele, iar relația de calcul a numărului de dinți n peste
care se face măsurarea asigură situația punctelor de tangență cu flancurile dinților pe cercul de
mijloc al danturii :
o
n  z  0,5
180 o

Valoarea obținută din calcul se va rotunji la un număr întreg .

Mărimea cotei Ln pentru dantura dreaptă nedeplasată se calculează cu relația :
Ln  m  cos  [ (n  0,5)  z (tg  arc  )]

Măsurarea lui Ln se face cu micrometrul cu talere (fig. 12, b) .

Avantajele acestei metode de măsurare sunt:

22
 - intrumentul de măsurat este simplu ;
- masurarea se face direct pe mașina pentru prelucrarea danturii, putându-se determina foarte
ușor deplasarea de corectia sculei de danturat (de exemplu la mașinile de finisat dantura cu
două pietre taler ce lucrează după principiul Gleason distanța dintre pietre este chiar cota
Ln).

3.3. Măsurarea bătăii radiale br

Bataia radială br reprezintă diferență maximă dintre distanțele corzilor constante ale dinților,
sau golurilor, în raport cu axa de rotație a roții .
Masurarea se face cu ajutorul unui palpator 1 (fig.13, a) care introdus succesiv în golurile
danturii și care se autoconcentrează pe flancurile golului respectiv .
Diametrul capătului sferic al palpatorului se alege astfel încat prin punctele sale de tangență
cu flancurile danturii să se materializeze coarda constantă a golului. Măsurarea poziției radiale a
palpatorului 1 se efectuează cu ajutorul unui aparat pentru măsurarea abaterilor liniare (de ex. un
ortotest sau un comparator cu precizia de 1 µm) .
Poziția palpatorului este influențată nu numai de excentritatea cercului de dispunere a
flancurilor danturii în raport cu axa de rotație dar și de alți parametri ca: variațiile de pas
(deterimante, de exemplu de erorile de divizare) și erorile de forma ale profilului. Rezultatul
măsurării este un grafic asemănător cu cel prezentat în fig.13, b.

Figura 13

3.4. Măsurarea pasului pe cercul de bază Pb

Pasul de bază, pentru roțile dințate cu dantura dreapta, este dat de relația:

23
 Pb = π m cosα
măsurarea efectuându-se pe tangenta la cercul de bază.

Pasul este definit ca distanța dintre două flancuri omoloage consecutive ale danturii .
Masurariile se efectuează cu ajutorul unor aparate comparative, care pun în evidență
abaterile în raport cu reglajul la zero corespunzător dimensiunii nominale a pasului de bază.
Rezultatele masurarii abaterilor pasilor de baza ai rotii de verificat se pot reprezenta intr-un
sistem de coordonate, ceea ce conduce la obținerea unui grafic ca cel prezentat in fig. 15. În acest
mod se poate pune în evidență mărimea abaterii accumulate de pas .

Figura 14

Figura 15
În unele aparate fixe materializarea tangentelor la profilul dinților se face cu ajutorul a două
cuțite , (fig. 14), unul fix și celălalt mobil .

24
 Dintre aparatele portabile utilizate pentru măsurarea abaterilor pasului de bază se utilizează
aparatele prezentate în fig. 16, a și b .

Figura 16
Construcția acestora se bazează pe faptul că dreapta care rulează pe cercul de bază, generând
prin punctele A și B flancurile omoloage a doi dinți successive, reprezintă în același timp normală la
cele două evolvențe. Prin urmare, punerea în evidență a poziției corecte de măsurare se poate face
identificând cazul pentru care distanța între cele două evolvențe este minimă.

Aparatul (prezentat în fig.16, a) este prevăzut cu un palpator fix (1) și unul mobil (2).
Palpatorul fix este prevazut la capat cu o rolă cilindrică (schimbabil în funcție de modul
danturii) care se va sprijini de flancurile aceluiași gol. Punctul de inversare a mișcării acului
indicator, în timp ce palpatorul mobil parcurge flancul stâng al golului, corespunde distanței minime
AB dintre flancuri.
Pentru această poziție aparatul indică abaterea pasului de bază în raport cu reglajul de zero .
Aparatul (prezentat în fig.16, b) reprezintă un hibrid intre aparatul prezentat in fig. 16, a și cel care
folosește metoda de măsurare prezentată în fig.14 ,b . Locul palpatorului fix este luat de un cuțit (1) ,
care se materializează un plan tangent la flancul dintelui . Pentru ușurarea măsurării, alături de
cuțitul (2) se gasește, în interiorul aceluiași gol și sprijinidu-se de flancul opus, un palpator de sprijin
(3), a cărei poziție și distanța în raport cu cuțitul se reglează în fnucție de modulul danturii .

Măsurarea se face în mod asemănător cu cazul precedent, punându-se în evidență poziția

corespunzatoare valorii minime a distanței AB dintre flancuri .

Verificarea distanței nominale de măsurat dintre axe VAm

25
 În conformitate cu definiția distanței nominale de măsurat dintre axa Am se realizează un
angrenaj fără joc între roata etalon (2) și roata de verificat (5) (fig. 17) .

Figura 17

Angrenarea în permanență pe ambele flancuri este asigurată de arcul de compresiune (6),

care apasa spre stânga caruciorului (4). Variația distanței nominale de măsurat dintre axe VAm se
măsoară cu ajutorul comparatorului (3), ca variație a poziției căruciorului (4). În funcție de gabaritul
celor două roți, roata etalon și roata de verificat, caruciorul (1) port roată-etalon se poziționează
inițial astfel încât, în tot timpul angrenării, arcul de compresiune să fie menținut în domeniul său de
lucru.

26
 NORME DE TEHNICĂ SECURITĂŢII MUNCII

Pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi înlăturarea cauzelor care pot provoca accidente de
munca şi îmbolnăviri profesionale trebuie luate o serie de măsurări sarcini ce revin atât
conducătorului localului de muncă, dar şi lucrătorului.
Acestea sunt :
- asigurarea iluminatului, încălziri şi ventilaţie în atelier;
- maşinile şi instalaţiile să fie echipate cu instrucţiuni de folosire;
- să fie asigurată legarea la pământ şi la nul a tuturor maşinilor acţionate electric;
- maşinile să fie echipate cu ecrane de protecţie conform normelor de protecţie a muncii;
- atelierele să fie echipate în locuri vizibile cu mijloace de combatere a incendiilor ;
- atelierul să fie dotat cu mijloace de ridicare pentru manipularea pieselor mai mari de 20 kg;
- muncitorii să poarte echipament bine ajustat pe corp cu mânecile încheiate, iar părul să fie
acoperit sau legat;
- înainte de începerea lucrului va fi controlată starea maşinilor, a dispozitivelor de pornire-
oprire şi inversare a sensului de mişcare ;
- se va verifica înaintea lucrului dacă atmosfera nu este încărcată cu vapori de benzină sau alte
gaze inflamabile sau toxice;
- la terminarea lucrului se deconectează legăturile electrice de la prize, maşinile vor fi oprite,
sculele se vor aşeza la locul lor, iar materialele şi piesele vor fi stivuite în locuri indicate ;
- muncitorii nu se vor spăla pe mâini cu emulsie de răcire şi nu se vor şterge pe mâini cu
bumbacul utilizat la curăţirea maşinii. Dacă pentru spălarea maşinilor a fost necesară utilizarea
produselor uşor inflamabile se vor folosi imediat apa şi săpun;
- ciocanele trebuie să aibă cozi de lemn de esenţă tare, fără noduri sau crăpături; este interzis
lucrul cu ciocanele, nicovalele care au fisuri, ştirbituri, spărturi sau deformări în forma de floare;
- la folosirea trasatoarelor se cere atenţie pentru a nu produce înţepături, iar După utilizare vor
fi aşezate în truse speciale ;

27
 BIBLIOGRAFIE

1) Alexandru Chişiu – Organe de maşini , Editura didactică şi pedagogică, 1976

Dorina Matieşan

2) Utilajul şi tehnologia meseriei – Manual pentru clasele a XI-a şi a XII-a şi

şcolii profesionale , Editura didactică şi pedagogică, 1996

3) Drobotă V., - Organe de maşini şi mecanisme – manual pentru licee industriale ,

Atanasiu M., clasele a X-a, a XI-a, a XII-a şi şcoli profesionale, Editura
Stere N. didactică şi pedagogică, R.A., Bucuresti, 1993.

4) Mlădinescu T. - Organe de maşini şi mecanisme, Editura didactică şi pedagogică ,

Rizescu E. Bucureşti, 1972.
Weinberg H.

5) Resetov D.N. - Organe de maşini, Editura tehnică, 1963.

6) Stere N. - Organe de maşini, Manual pentru licee industriale anii II-III-IV,

şcoli profesionale, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1977

7) Paizi Gh., - Organe de maşini şi mecanisme, Editura didactică şi pedagogică,

Stere N. , Bucuresti, 1980
Lazar D.

28