Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
US2597323)
1. Scopul lucrării
Se urmăresc tratamentele pentru deratizare, dezinsecție și dezinfecție și echipamentele
necesare.
Deratizare
Prin deratizare se întelege ansamblul de măsuri care urmăresc combaterea rozătoarelor
dăunătoare. Termenul "deratizare" derivă de la numele ştiinţific al şobolanului de casă "Rattus" şi
are că înteles strict acţiunea de distrugere a acestuia.
Deratizarea, respectiv distrugerea rozatoarelor dăunatoare, are un rol deosebit de
important, deoarece acestea constituie un permanent pericol de boli și pierderi economice.
Măsura de combatere cea mai utilizata este cea preventivă (profilactică, defensivă),
realizându-se prin împiedicarea pătrunderii și stabilirii rozătoarelor în obiective, îndepartarea
surselor de apa și hrana pentru rozătoare, distrugerea locurilor de adăpostire pentru rozătoare.
Combaterea propriu-zisă a rozătoarelor se poate realiza prin mijloace mecanice, chimice şi
biologice.
Deratizarea se poate realiza cu patroane fumigene introduse în galeriile rozătoarelor,
gazele toxice emanate în galerii producând moartea în 3 – 4 zile a acestora sau cu rodenticide
de ingestie – momeli alimentare amplasate în cutii speciale pentru a nu fi consumate de
animalele domestice. De asemenea, se pot utiliza capcane mecanice (curse) sau capcane cu
lipici fără otravă (atât pentru rozătoare, cât si pentru insecte).
O firmă specializată și autorizată în prestarea serviciilor de deratizare, de combatere a
rozătoarelor, are la dispoziție o gamă lară de metode de luptă împotriva acestora, de la variantele
ecologice la cele chimice. O firmă de deratizare ca și compania DDD dispune de cele mai noi
metode, tehnologii și aparate de combatere a rozătoarelor.
Deratizarea nu este doar o operațiune, este un amplu procedeu ce are la bază întotdeauna
metode atât de combatere, dar mai ales, metode de prevenție, astfel încât locația cuiva să nu ajungă,
sau după caz, să nu mai ajungă să aibă nevoie de intervenții de deratizare cu titlu curative.
Deratizarea completează celelalte operațiuni (curățenie, dezinfecție), contribuind la
combaterea și prevenirea bolilor transmise de rozătoare către om sau animale de companie, făcând
parte din complexul de măsuri de igienizare a mediului înconjurător.
Deratizarea se poate realiza de către o firmă DDD autorizată prin metode chimice sau
ecologice.
Metodele de combatere a rozătoarelor se vor alege de fiecare data de către specialiști în
domeniu, după o inspecție temeinică a spațiului vizat, ținâdu-se cont de destinația acestuia, gradul
de infestare, tipul de rozătoare (șoareci, șobolani, cârtițe).
Deratizarea ecologică realizată de o firmă de deratizare autorizată se poate executa cu
ajutorul stațiilor de captare pe baza de adeziv cu atractanți, atât alimentari, cât și hormonali.
Această variant nu dăunează sub nici o formă mediul înconjurător.
O firmă de deratizare autorizată, cu experiență, va folosi întotdeauna substanțe profesionale
ce nu se găsesc pe piață în vederea comercializării lor la “liber”.
Frecvența lucrărilor de deratizare este reglementată de prevederile legale în vigoare astfel:
- Pentru unitățile de alimentație publică, lucrările de deratizare se vor presta ori de câte ori
este nevoie, dar nu mai rar de o dată la trei luni;
- Pentru restul activităților, prestarea serviciilor de deratizare se va realiza ori de câte ori este
nevoie, dar nu mai rar de o dată la șase luni.
Dezinsecție
Dezinsecția reprezintă toalitatea metodelor și mijloacelor de prevenire și combatere a
artropodelor și insectelor, atât târâtoarelor, cât și zburătoarelor (toate acestea fiind numite vectori)
prin metode mecanice, fizice, biologice și chimice.
Speciile de insecte cele mai des întâlnite în acest domeniu de activitate sunt: gândacul rosu
de bucatarie, gândacul negru de bucatarie, musca, tântarul, ploșnița de casă, ploșnița porumbeilor,
molia de haine, greierul de casa, puricele de om, păianjenul de casa, viespea, furnica neagră.
Din punct de vedere practic, dezinsecția este de două feluri: preventivă (profilactică)
care are scopul de a împiedica înmulțirea și răspândirea dăunatorilor, prin crearea de condiții
nefavorabile dezvoltării acestora și curativă (terapeutică sau de combatere) în focar, care
urmarește distrugerea și îndepărtarea insectelor și artropodelor din unitatea asupra căreia se
acționează.
Dezinsecția previne și combate transmisia unor boli de către insecte și acarieni. Pe
lângă factorul de disconfort pe care îl generează, insectele sunt și agenți cauzali ai unor
pagube economice, precum și agenți de transmisie la om și animale, a unor boli infecțioase și
parazitare.
Dezinsecția profilactică se realizează prin igiena personală, igiena locuinței, a adăposturilor
pentru animale, spațiul din jurul locuițtei, salubrizarea gospodăriilor, îndepărtarea corectă a
reziduurilor, împiedecarea accesului în locuința a insectelor zburătoare.
Pentru a putea fi utilizate în sectorul de igiena si sanatate publica, în locuri precum
locuinte, birouri, spitale, hoteluri, diverse locuri publice, restaurante, cantine, unitati industriale
cu profil alimentar, abatoare, depozite, centre comerciale, magazine, mijloace de transport,
insecticidele trebuie sa fie biodegradabile, adica sa nu se acumuleze în mediul înconjurator.
De asemenea, ele nu trebuie sa murdareasca, sa nu pateze si sa nu lase urme vizibile pe
suprafetele tratate.
Dezinsecția completează celelalte operațiuni (curățenie, dezinfecție), contribuind la
combaterea și prevenirea unor boli transmise de insecte și acarieni către om, făcând parte din
complexul de măsuri de igienizare a mediului înconjurător.
Dezinsecția se poate realiza de către o firmă DDD autorizată prin metode chimice sau
ecologice.
Dezinsecția chimică se realizează cu ajutorul pompelor de joasă presiune (vermorel),
pompelor autormatizare de mare presiune (atomizoare), nebulizatoarelor UV (generatoare de
“ceață rece”), termonebulizatoarelor (generatoare de “ceață caldă”) cu ajutorul cărora se
pulverizează substanța insecticidă. Toate substanțele insecticide folosite de compania DDD sunt
avizate de Ministerul Sănătății, fac parte din grupele de toxicitate III si IV, ceea ce înseamă că
după aplicare, odată uscate, nu dăunează sub nici o formp vietăților cu sânge cald (oameni, animale
de companie etc). Totodată, dezinsecția chimică se mai poate realiza și cu ajutorul gelurior
insecticide.
Dezinsecția ecologică realizată de o firma DDD autorizată se poate executa cu ajutorul
stațiilor de captare pe baza de adeziv cu atractanți, atât alimentare, cât și hormonali. Această
variantă nu dăunează sub nici o formă mediul înconjurător.
Frecvența lucrărilor de dezinsecție este reglementată de prevederile legale în vigoare astfel:
- Pentru unitățile de alimentație publică, lucrările de dezinsecție se vor presta ori de câte ori
este nevoie, dar un mai rar de o dată pe luna;
- Pentru restul activităților, prestarea serviciilor de dezinsecție se va realiza ori de câte ori
este nevoie, dar nu mai rar de o dată la trei luni.
Dezinfecție
Dezinfecția este metoda de decontaminare prin care se urmărește distrugerea în mediul
fizic înconjurător a formelor vegetale ale microorganismelor, în scopul prevenirii și combaterii
infecțiilor și în particular a bolilor transmisibile.
În afară de curațenia mecanică, care se impune în fiecare spațiu, dezinfecția se realizează:
preventiv (profilactic) având ca scop distrugerea eventualilor germeni patogeni sau conditionat
patogeni, care în mod normal constituie microbismul local și se dezvoltă, influentând negativ
starea de sănătate a oamenilor și animalelor și de necesitate pentru combaterea unor boli
infecțioase sau parazitare, din momentul înregistrării primelor cazuri de boala și pâna la lichidarea
întregului focar.
După zona de aplicare, dezinfecţia poate fi clasificată în: dezinfecţie generală şi dezinfecţie
parţială.
Dezinfecţia generală se aplică în toată unitatea şi reprezintă modul obijnuit de efectuare a
dezinfecţiilor pentru prevenirea şi combaterea bolilor infecţioase.
Dezinfecţia parţială se aplică asupra unei suprafeţe restrânse dintr-o unitate care s-a
contaminat cu diferite produse patogene.
Metodele de dezinfecție pot fi:
- dezinfecție cu mijloace fizice: spălare, acționare prin intermediul căldurii, al razelor
ultraviolete, acționare cu ultrasunete, radiații gama, etc.;
- dezinfecție cu mijloace chimice: folosirea unor substanțe chimice diverse
administrate prin ștergere, scufundarea obiectelor în soluții, stropire sau pulverizare pentru
suprafețe, vaporizare sau aerosolizare;
- dezinfecție asociată: cu mijloace fizice si chimice.
Aparatura pentru dezinfecție este constituita din aparate cu acționare manuală (pompe
diverse, etc.) și aparate cu acționare electro-mecanică (vaporizatoare, nebulizatoare pentru
substanțe lichide, pompe electro-mecanice, etc.).
Aceste aparate se utilizeaza în mod frecvent și pentru tratamente de dezinsectție,
soluțiile având proprietăți fizico-mecanice asemănătoare.
Dezinfecția se realizează prin:
- Pulverizare cu ajutorul pompelor de joasă presiune (vermorelor) sau pompelor de mare
presiune (atomizoare), iar la aplicare se obține o singură picătură cu dimensiunea de 300 μ
diametru;
- Nebulizare cu ajutorul nebulizatoarelor ULV (ultra low volume) – generatoare de “ceață
rece”, la aplicare e obțin 1000 de picături de 30 μ diametru;
- Termonebulizare cu ajutorul foggerelor – generatoare de “ceață caldă”, la aplicare se obțin
1000000 picături de 3 μ diametru.
Conform prevederilor legale în vigoare dezinfecția trebuie realizată după cum urmează:
- În unitățile de alimentație publică: ori de câte ori este nevoie, dar nu mai rar de o dată pe
lună;
- În celelalte segmente de activitate: ori de câte ori este nevoie, dar nu mai rar de o dată la
trei luni.
a) Purtabil
Pentru tratamente de dezinfecție – dezinsecție se pot utiliza echipamente de diverse
capacități, purtate în spate, pe cărucioare conduse manual sau pe sisteme de propulsie de capacități
mici (motocultoare) sau echipamente montate pe mașini auto sau tractoare.
Echipamenetele și instalațiile utilizate la tratamentele de dezinfecție și dezinsecție
au, în general, în componență un rezervor de soluție (sau praf) cu sistem de agitare a acesteia,
o pompă de realizare a presiunii necesare stropirii, un sistem de stropire cu duze de tip lance
sau rampă, circuitul hidraulic aferent cu supape, filtre, distribuitoare, în funcție de complexitatea
instalației.
Dupa modul de pulverizare, mașinile de stropit pot fi prevazute cu dispozitive de
pulverizare hidraulică, pneumatică, mecanică sau combinată (hidropneumatică).
Pulverizarea hidraulică se realizeaza datorită presiunii exercitate asupra lichidului care
este forțat să treacă prin orificii calibrate (duze cu diametrul de la 0,75 – 2 mm, unde este
turbionat și transformat în pelicule subțiri. La iesirea rapidă în atmosfera peliculele de lichid se
transformă în picături fine cu dimensiuni între 0,1 – 1 m, în funcție de presiunea lichidului și
diametrul duzei,
În fig.3.1 este prezentată schema constructivă a unui aparat manual de stropit (purtat
în spate) cu capacitatea rezervorului de 10 L cu pulverizare hidraulică.
Părțile componente sunt următoarele:
1 – rezervor de lichid;
2 - pompă cu piston;
3 – harnașament;
4- furtun de legătură;
5 – lance de stropit
6 – tijă de acționare piston
Fig. 3.1 Aparat manual de stropit pentru tratamente de dezinfecție-dezinsecție
Aparatele de stropit portabile pot fi acționate manual sau cu motor și pot avea presiune
prealabilă sau presiunea creată concomitent cu procesul de lucru. Aparatele de stropit purtate
de om, cu presiune prealabilă se caracterizează prin aceea ca în rezervorul de lichid se
creează o presiune de (5–10)×105 Pa, prin introducerea sub presiune a aerului, prin
intermediul unei pompe pneumatice, montate în interiorul rezervorului sau lateral. Aceste
aparate au o capacitate de lucru scazută, de 0,2 ÷ 0,3 ha / schimb si necesita un consum ridicat
de forță fizică, folosirea lor fiind limitată numai de condițiile în care nu este posibilă
utilizarea mașinilor cu capacitate de lucru mare.
La aparatul prezentat în fig.3.1 la ridicarea manuală a pistonului, aerul trece în fața
acestuia pe lânga garnitură, o parte din aerul de deasupra iesind în atmosfera prin cele doua
orificii practicate în capac, astfel ca atât în față cât si în spatele pistonului aerul se gaseste la
presiunea atmosferici.
La apăsare (coborâre), garnitura apasă pe peretele cilindrului și face ca aerul să nu mai
treacă în spatele pistonului, astfel că se creeaza o suprapresiune care va face ca aerul să treaca prin
supapele de la partea de jos a cilindrului (acoperite de o garnitură din material plastic sau piele),
prin masa de lichid, în rezervor (deasupra nivelului lichidului), creând o pernă de aer de
presiune mai mare decât cea atmosferică. La deschiderea robinetului de pe mânerul lancii
de stropit, aceasta pernp de aer va face ca lichidul sa pătrundă în conducta verticală de evacuare
din rezervor, apoi prin furtunul de legaturp cu lance și să iasă în atmosferă prin duza calibrata
de la capătul lancii. La contactul cu aerul, lichidul se transformă în picături, care sunt cu atât mai
fine cu cât presiunea din rezervor este mai mare. Aceste picături sunt purtate de presiunea din
rezervor pâna la locul de pulverizare.
În fig.3.2 este prezentata schema unei instalații purtate cu pulverizare, de asemenea,
hidraulică, pentru tratamente de dezinfecție – dezinsecție:
Fig. 3.2. Instalație cu pulverizare hidraulică și sistem de agitare prin recirculare lichid
Caracteristic acestui echipament este sistemul de agitare a soluției de stropire prin
barbotare cu recircularea lichidului. Presiunea necesară transportului si pulverizarii lichidului este
realizată de o pompa centrifugală.
Din rezervor, pompa trimite lichidul, printr-un filtru, la rampa de distribuție a acestuia
care poate fi cu mai multe lance (rampe) de pulverizare. O parte din lichidul ce trece prin
pompă este redirijat în rezervorul de lichid, la baza acesuia, unde se afla o conducta circular
cu mai multe orificii de ieșire.
Prin recircularea lichidului se asigură menținerea soluției sau suspensiei de stropire, fără
decantarea substanțelor active în apă.
La pulverizarea pneumatică, lichidul este adus în zona de acțiune a unui curent de
aer refulat de un ventilator axial sau centrifugal. Datorită vitezei mari a curentului de aer (70 –
150 m/s) acesta realizează dispersarea lichidului în picături fine care sunt transportate ți dirijate la
locul de tratament de însusi curentul de aer.
Este evident faptul că, dacă dirijarea soluției sau suspensiei, la locul de tratament,
se face hidraulic atunci instalația are în componență numai pompa de presiune, în schimb dacă
dirijarea substanțelor de tratament se face pneumatic în componența instalației trebuie să intre
și un ventilator sau sistem de creare a curentului de aer necesar transportului picăturilor de
substanțe.
Un exemplu de atomizor portabil poate fi Oleo-Mac AM-190 pentru tratamente de
dezinfectțe – dezinsecție:
În cazul pulverizării combinate, lichidul este fortat mai întâi sa treacă prin orificii
calibrate (duze) dupa care picăturile rezultate sunt supuse acțiunii curentului de aer realizat de un
ventilator care le fragmentează transformându-le în picături fine.
Sistemele de agitare a soluțiilor sau suspensiilor în rezervor pot fi de tip hidraulic,
pneumatic sau mecanic. De asemenea, pompele utilizate în componența acestor echipamente pot
fi de tipul cu piston, cu palete, cu role sau cu membrane.
Deoarece aerul comprimat este livrat direct catre dozator de la pompă, prezenta invenție
elimină necesitatea de a fi aprovizionat cu un balon ce conține gaz pentru stocarea aerului
comprimat. Prin eliminarea balonului, care poate stoca doar o cantitate limitată de aer comprimat,
durata de funcționare a atomizorului portabil poate fi prelungit in mod semnificativ în funcție de
tipul de motor utilizat pentru a conduce pompa.
Acest atomizor portabil poate include un cuplaj pentru detasare conectând pompa la
dozator, astfel încât un număr de dozatoate pot fi utilizate în orice operațiune sau operațiuni. O
supapă de control poate fi, de asemenea, dispusă intre pompă și conductă pentru a se asigura că
aerul comprimat curge numai de la pompă spre dozator.
Motorul este acționat electric și alimentat de o baterie care este conectată electric la
motor. Dacă se utilizează un acumulator, atomizorul poate fi prevăzut cu un încărcător conectat
electric la baterie și adaptat să primească un convertor pentru reîncărcarea bateriei.
Motorul, bateria reîncărcabilă și încărcătorul pot fi adăpostite într-un mâner piston de tip
prindere, astfel încât atomizorul să poată fi ușor de manevrat și de transportat.
Pentru a intelege mai bine cum funcționează această invenție, se va detalia următoarele
figuri:
- Fig 1 este o vedere partțială în secșiune transversală.
- Fig 2 este o vedere în perspectivă a unei supape de control care formează o parte a
atomizorului din fig 1.
- Fig 3 este schema circuitului electric de comandă a motorului care antrenează pompa cu
piston.
Dupa cum s-a prezentat, pompa 14, motorul 16, supara de reținere 18, bateriile 20,
încărcătorul 22 și întrerupătorul de declanșare 25 sunt adăpostite într-un mâner pistol de tip
prindere 26 care poate fi facut in două părți. Mânerul 26 este construit, de preferință, din material
plastic sau orice alt tip de material adecvat, capabil să formeze o carcasă rezistentă la șocuri.
Pompa 14 este situată la capatul superior al mânerului 26. Corpul pompei 30 este
asamblat în manșon 32, care formează un cilindru 52. Pistonul 34 se mișcă înainte și iînapoi in
cilindrul 52 acționat de motorul 16 prin mijloace de antrenare incluzând o biela 38 conectată
pivotant la un capat al pistonului 34, iar la celalalt capat la un știft menivelă 40 care este montat
excentric pe un angrenaj 42. Angrenajul se afla ăn mișcare de rotatie ăn jurul unui ax 72 jurnalizat
într-un bloc de montaj 46 integrat ăn corpul pompei.
Motorul 16 este montat sub blocul de montaj 46, prin intermendiul unui colier de fixare
7, care este fixat la partea inferioara a blocului de fixare 46 prin șuruburi 78.
Aerul este aspirat ăn manerul 26 prin grătarul 88 în porțiunea superioară a mânerului. În timpul
cursei de detență a pompei 14, pistonul 34 se retrage în peretele lateral al corpului pompei și a
manșonului 32, astfel încât aerul din mâner este aspirat in cilindrul 52 prin orificiul 36. Pe durata
cursei de compresie a pompei 14, pistonul se deplaseaza înainte în cilindru și blochează canalul
36, astfel încât aerul din cilindru este comprimat și se deplasează prin supapa de control 18 în
dozatorul 12.
Cand pompa 14 nu funcționează și nu există nici o presiune a aerului în alezajul 66, inelul
80 împringe în permanență discul înapoi în poziția în care porțiunea sa angrenează capătul
manșonului. Când presiunea aerului din orificiu depaseste presiunea din cilindrul 52, așa cum se
intampla atunci cand pistonul 34 este retras, aerul din interiorul inelului este impins .
După cum s-a arătat în figura 3, întrerupătorul declanșator 24 este conectat in serie cu motorul 16
si cu bateriile 20 pentru a forma un circuit de alimentare a motorului. La livrarea aerului comprimat
la dozator, amestecul de lichid atomizat și aer comprimat este pulverizat printr-un orificiu 92 în
dozator.
Fig. 3.5. Atomizor purtabil US4033511
c) Dispozitiv de pulverizare lichid acționat manual US3779464
Această invenție se referă la dispozitive de pulverizare, mai precis, la o pompă de
dimensiuni mici acționată manual și duza dispozitivului, de obicei, montată ca o închidere pe un
recipient de lichid, lichidul fiind evacuat manual prin duză sub formă de spray de către un operator,
apăsând un buton care acționează pompa dispozitivului de pulverizare.
Uniformitatea cu care se pulverizează depinde de forța pe care o aplică operatorul asupra
pompei pistonului. Din moment ce operatorul nu aplică o forță uniformă, ciclul tipic de pulverizare
începe prin a picura lichid, crescând presiunea de scurgere, datorită inerției, apoi presiunea scade
rapid.
Figura 1, 3.6. este o vedere in secțiune verticală de-a lungul axei longitudinale a unei pompe
de pulverizare, montată ca o inchidere pe gâtul unui container/rezervor de lichid, prevăzut cu capac
de protecție.
Figura 2, 3.7 este o vedere în secțiune verticală, ce ilustrează părțile componente ale
dispozitivului când pistonul pompei este complet deplasat spre capătul cursei sale de distribuire.
Figura 3, 3.7 este o vedere în secțiunea A-A a figurii 2.
Aceste figuri ilustrează o primă realizare a unui dispozitiv pompă de pulverizare manuală
20, acoperit cu o carcasă, in general de formă cilindrică 22, montantă pe gâtul unui
container/rezervor de lichid 24 și având un capac de protecție 26 amplasat la capătul superior.
Carcasa 22 este fixată la containerul 24 de un guler inferior 27 cu filete exterioare 28 de filetele
interioare 30 in interiorul containerului. Aceasta se sigilează cu o șaibă 32 din material rezistent
aflat într-un calal circular 34. Partea superioară a carcasei 22 are o cameră cilindrică 38 definită de
un perete lateral cilindric 40 și un perete de capăt 42, fiind conectate de patru coaste verticale 44
aflate la distanțe de 90⁰. Capacul 26 este glisant.
Pompa pentru alimentarea lichidului sub presiune la duza de pulverizare 50 este asigurată
de un corp de supapă și pistonul 52, având o cupă 53 la capătul său inferior, ce este acționat manual
de un mâner 56 și un buton 58. Arcul elicoidal de compresie 60 înconjoară pistonul 52.
Duza de pulverizare 50 este fixată prin presate într-o canelură curculară 98 într-un perete lateral al
butonului 58 și are un orificiu 100 care direcționează lichidul către duza, sub presiune. Orificul
100 comunică cu trecerea 74 în supapa 68 prin pasajele 102, 104 și 106, așa cum se arată în figura
1.
Un tub imersat 116 este primit prin fricțiune în capătul inferior al porțiunii 110 și comunică
la capătul superior cu camera pompei 54 printr-un pasaj 118.
Camera de pompare 54 comunică cu capătul inferior al ansamblului supapei 64 printr-un
pasaj 132 ce se extinde în general axial prin porțiunea inferioară a pistonului 52.
Fig. 3.7. Vedere în secțiune verticală a dispozitivului când pistonul pompei este complet deplasat
și vedere în secțiunea A-A
Fig. 3.8, 1 Porțiunea corpului unui elicopter cu două unități de prăfuire a culturii
În figura 2 se prezintă o vedere în secțiune longitudinală verticală, prin una din unitățile de
echipament (anumite părți).
Figura 3 este o secțiune verticală transversală din planul indicat de linia A-A din figura 2.
Făcând referire la figura 1, corpul elicopterului 2 este prevăzut cu un ventilator de răcire 3
pentru motor și cu o carcasă 4. Pentru prăfuire, o unitate de echipament de prăfuire 5 este montat
detașabil la fiecare parte a elicopterului prin orice mijloace adecvate, inclusiv structura suport 6 și
un cârlig de sprijin 7 adaptat pentru a fi conectat detașabil la corpul navei. Fiecare unitate curpinde
un tub de insuflare ce se extinde în general pe orizontală 8, având o deschidere care comunică cu
partea de jos a structurii buncărului vertical 9.
Capătul tubului de intrate a aerului 13 este conectat prin conducte adecvate 14 și adaptop
16 de carcasa ventilatorului, astfel încât tubul de insuflare primește continuu aer, atât timp cât
motorul este in funcțiune. După cum se aratâ în figura 1, capătul opus al tubului de insuflare este
conectat la coada conductei 17 de unde materialul de prafuire se dispersează peste teren sub formă
de pulbere fină.
O caracteristică constructivă importantă a tunului de ardere, care împiedică aglomerarea
materialului pentru a se asigura că acesta este dispersat în formă de pulbere fină, este provizionarea
de șicane orizontale 18 sub structura sitei și între capătul de intrare a aerului 13 și țeava de
descărcare din coadă 17. Șicanele sunt sub formă de plăci care se extind pe lungimea tunului de
ardere. Acestea sunt distanțate vertical, astfel încât o deschidere 21 este prevăzută între capetele
adiacente ale șicanelor prin care aerul poate trece. Șicana superioară este adiacentă tunului de
ardere în timp ce șicana inferioară este adiacentă capătului de descărcare al tubului.
Fig.3.9 Vedere în secțiune longitudinală verticală, prin una din unitățile de echipament (anumite
părți)
Fig. 3.10 Secțiune verticală transversală din planul indicat de linia A-A din figura 3.9
4. Elemente de calcul
Ventilatoarele sunt dispozitive mecanice folosite în instalaţiile de ventilare pentru
vehicularea aerului. În funcţie de caracteristicile constructive ele asigură debitul de aer necesar
într-o instalaţie şi acoperirea pierderilor de presiune.
Elementele principale care compun ventilatorul sunt: rotorul, carcasa şi sistemul de
acţionare al rotorului. Din punct de vedere constructiv, ventilatoarele sunt de două tipuri:
- ventilatoare centrifugale;
- ventilatoare axiale.
Fig. 4.1 Ventilator centrifugal
Curbele caracteristice ale ventilatoarelor reprezintă grafic variaţia presiunii totale ptot, a
presiunii statice ps, a puterii P şi a randamentului η în funcţie de debitul de aer L, pentru anumite
turaţii constante.
Forma curbelor caracteristice depinde exclusiv de construcţia ventilatorului şi mai ales de
forma paletelor rotorului.
Rotorul poate avea paletele curbate înapoi, înainte sau radiale.
În comparaţie cu ventilatoarele având paletele curbate înainte sau radiale, ventilatoarele cu
paletele curbate înapoi au avantajul unui randament mai ridicat., cât şi a unei caracteristici
autolimitatoare a puterii fig. 4.2.
Fig. 4.2. Curbele caracteristice ale ventilatoarelor cu palate
a) radiale, b) curbate înapoi, c) curbate înainte
Elemente de calcul:
𝜌 × 𝑣2
𝑝𝑑 = ∆𝑝𝐿 = [𝑚𝑚𝐻2 𝑂]
2 × 9,81
2 × 9.81 × 𝑝𝐿 𝑚
𝑣𝑎 = √ [ ]
𝜌 𝑠
în care :
ρ - densitatea aerului în condiţiile de lucru (ρ=1,2 kg/m3);
L- debitul volumic de aer furnizat de ventilator se determină pe baza ecuaţiei continuităţii:
𝑚
𝐿 = 𝑆𝑎 × 𝑣𝑎 [ ]
𝑠
Sa - secţiunea canalului, în m2 (Sa = πd2/4 unde d=0,10m);
vr - reprezintă viteza în canalul de refulare a cărei secţiune este de 0,00785 m2.
𝑆
𝑣𝑟 = 𝑣𝑎 × 𝑆𝑎 = 0.35 × 𝑣𝑠 [m/s]
𝑟
ptot - reprezintă presiunea totală, obţinută prin însumarea presiunii statice şi a celei dinamice,
determinate pentru aceeaşi secţiune a canalului.
𝜌 × 𝑣𝑟 2 𝑁
𝑝𝑡𝑜𝑡 = 9.81 × 𝑃𝑠 + [ 2]
2 𝑚
Pu- puterea utilă se calculează :
𝑃𝑢 = 𝐿 × 𝑃𝑡𝑜𝑡 [𝑊]
Pef - puterea afectivă (putere consumată) se obţine prin măsurarea directă a puterii electrice
absorbite de motorul electric de antrenare:
𝑃𝑒𝑓 = 3 × 𝐶 × 𝑛[𝑊]
unde:
C - constanta wattmetrului; C =10 Watt / diviziune;
η - randamentul ventilatorului este raportul dintre puterea utilă şi puterea afectivă:
𝑃𝑢
η= × 100%
𝑃𝑒𝑓
6. Mod de lucru
Studenţii vor verifica şi regla la “zero” manometrele, precum şi legarea corectă a
wattmetrului, inclusiv poziţia butonului bobinei de tensiune, care trebuie să fie pe poziţia 300V.
Fiecare va efectua pe rând citiri la toate aparatele pentru un anumit debit de aer.
Valorile citite şi rezultatele calculelor se trec în tabelul 5.1.
Mprimi Mărimi calculate
măsurate
Nr. PL ps n Va L Vr Ptot Pu Pef η
regim
[mmH2O] [mmH2O] [div] [m/s] [m3/s] [m/s] [N/m2] [W] [W] [%]
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
Observaţii:
ΔpL –este presiunea măsurată la micromanometrul legat la ajutaj de tip lemniscată, înmulţită cu
constanta aparatului înscrisă în dreptul găurii de fixare a tubului înclinat;
ps- este presiunea statică măsurată la tubul manometric U cu coloană de apă;
n- reprezintă indicaţiile wattmetrului; va – viteza aerului din canalul de aspiraţie se determină din
expresia presiunii dinamice.
Pe baza rezultatelor obţinute se trasează grafic curbele caracteristice ale ventilatorului : ps-L,
ptot-L, Pu-L, Pef-L, η-L.
7. Referatul lucrării
Ce este deratizarea, desinsecția și dezinfecția?
Cerințele impuse instalațiilor utilizate pentru tratamente DDD.
Analiza constructivă și funcțională a mașinilor – atomizoare pentru tratamente DDD
(portabil, US4033511, US3779464, US2597323).
Elemente de calcul al ventilatorului centrifugal al mașinii de lucru.
Aparatura utilizată în laborator.
Modul de lucru.
8. Concluzii
Prin dezinfecție putem preveni si combate boli infecțioase și parazitare la om și animale
realizate în scopul distrugerii germenlor patogeni de pe suprafețele supuse dezinfecției. Pentru
tratamentele de dezinfecție se folosesc aparate cu acționare manual precum pompele sau cu
acționare electromecanică precum pulverizatoare sau vermorele și nebulizatoare pentru substanțe
lichide.
Prin dezinsecție se previn și combate artropodele care transmit boli infecto-contagioase la om
și animale.
Deratizarea are ca efect distrugerea rozătoarelor dăunătoare, reducându-le numeric.
Pentru tratamente de dezinsecție și deratizare se pot folosi echipamente purtate în sptate,
echipamente purtate pe cărucioare conduse manual sau pe motocultare sau echipamente montate
pe mașini sau pe tractoare.
UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCUREȘTI
FACULTATEA INGINERIA SISTEMELOR BIOTEHNICE ȘI ECOLOGICE
TEMĂ DE CASĂ
UTILAJE PENTRU ECOLOGIZAREA
LOCALITĂȚILOR