Sinteză

POLITICI INTERNAłIONALE ÎN ORIENTUL MIJLOCIU

Curs opŃional – ANUL II, semestrul II

dr. Cristina Păiuşan-Nuică

I. OBIECTIVE:

Cursul îşi propune să reprezinte o introducere în problematica Orientului

Mijlociu, să ofere o privire de ansamblu asupra câtorva dintre problemele cheie
ale politicilor Orientului Mijlociu în epoca contemporană. Multitudinea de factori
din care este compus ceea ce noi astăzi numim Orientul Mijlociu este analizată
în acest curs: impactul colonialismului şi al naŃionalismului asupra statelor zonei,
formarea statelor naŃiune, crizele regionale, conflictul arabo-israelian şi politica
petrolului. Pentru a înŃelege evoluŃia statelor din Orientul Mijlociu vom analiza
rolul religiei islamice în această evoluŃie, al democratizării şi al globalizării,
precum şi integrarea acestor Ńări în comunitatea internaŃională.
De asemenea, un rol important în evoluŃia Orientului Mijlociu l-a avut
intervenŃia celor două mari puteri: SUA şi Uniunea Sovietică în zonă şi partajarea
sferelor de influenŃă şi în această parte a lumii. O parte importantă a acestui curs
va fi dedicată modului în care statele Orientului Mijlociu sau integrat sau nu în
evoluŃia politică mondială, şi mai ales dacă acestor state li se pot aplica sau nu
teoriile contemporane ale relaŃiilor internaŃionale.
Regimurile politice din Orientul Mijlociu au fost puternic influenŃate de către
factori interni, dar mai ales de către factori externi, iar cursul îşi propune a
demonstra că nu întotdeauna influenŃa democratică externă are rezultate
benefice în societăŃi tradiŃionaliste.

1. Departajări conceptuale: de ce Orientul Mijlociu,

caracteristici şi diferenŃe.

1
 Există o glumă bună ce caracterizează Orientul Mijlociu. Sir Percy Loraine,
membru marcant al Royal Geographic Society, povestea cu umor britanic: “when
I was an appreciably younger man, there used to be a Near East and a Middle
East. Now apparently there is only a Middle East”.
Astăzi există Great Middle East – Orientul Mijlociu lărgit, o sintagmă tot mai
folosită de către cercurile militare şi diplomatice americane şi care caracterizează
un spaŃiu în care frontierele existente se renegociază, sau New Middle East,
sintagma folosită în 2006 de Condolezza Rice.

Orientul Mijlociu reprezintă o regiune istorică şi politică, ce cuprinde o parte

a continentului african, o parte a Asiei Mici şi o parte a continentului asiatic şi a
cărei frontiere sunt şi astăzi discutabile.
Termenul de Orient Mijlociu a apărut în 1850 în India britanică şi a devenit
cunoscut după preluarea sa de către un strateg naval american, Alfred Thayer
Mahan. Acesta l-a folosit pentru prima dată în articolul său, Golful Persic şi
relaŃiile internaŃionale, publicat în septembrie 1902 în ziarul britanic, „National
Review”. Mahan a realizat încă de atunci importanŃa strategică a zonei definite
de acest termen, mai ales a centrului său, Golful Persic. El a definit zona din jurul
acestuia cu termenul de Orientul Mijlociu.
Articolul lui Mahan a fost reluat de prestigiosul „The Times”, iar după o lună
a fost urmat de o serie de 20 de articole ale lui Sir Ignatius Valentine Chirol,
denumite Problema Orientului Mijlociu. Până la cel de-al doilea război mondial,
termenul nu a devenit foarte popular.
Orientul Apropiat (Proche Orient - Near East) termenul folosit în cea de-a
doua jumătate a secolului al XIX-lea şi prima jumătate a secolului XX, cuprindea
zona Turciei, Ńărmul estic al Mediteranei, iar Orientul Îndepărtat (Far East)
definea teritoriul Chinei.
Sintagma „Orientul Apropiat”, de origine franceză (Le Proche Orient) a fost
caracteristică pentru cea de-a doua jumătate a secolului a XIX-lea şi începutul
secolului XX şi des uzitată şi în perioada interbelică.

2
 Orientul Apropiat cuprindea: Balcanii, Turcia, Cipru, Siria, Libanul,
Palestina şi ocazional Egiptul, apropiate de sfera de interes franceză, în timp ce
Orientul Mijlociu era considerat a cuprinde statele: Persia, Irak, Transiordania,
Arabia Saudită şi o serie de regiuni care nu îşi cuceriseră încă independenŃa.
Treptat sintagma Orientul Mijlociu a depăşit teritoriul geografic delimitat de
Mahan, şi s-a extins spre Golful Persic, apoi a cuprins şi Orientul Apropiat, dar
uneori şi Africa de Nord.
După cel de-al doilea război mondial, a câştigat termenul de sorginte
britanică, care reunea un număr mai mare de state.
Fără îndoială că termenul a fost controversat multă vreme, considerat o
creaŃie a eurocentrismului. Unii specialişti au spus că reflectă o poziŃie geografică
dintr-o perspectivă europeană.
După cel de-al doilea război mondial şi până astăzi, sintagma Orientul
Mijlociu este folosită să definească geografic şi geopolitic numai lumea arabă.
Dar „Orientul Mijlociu musulman” exclude Israelul şi nici nu are caracteristici
specifice şi total diferite de celelalte regiuni populate cu musulmani, iar Orientul
Mijlociu arab, exclude nu doar Israelul, dar şi Turcia şi Iranul.
Aceste critici sunt parŃial întemeiate, astfel că OrganizaŃia NaŃiunilor Unite
numeşte oficial această zonă Asia de vest.
În 1957, Doctrina Eisenhower a folosit pentru prima dată într-un document
oficial de politică externă termenul de Orientul Mijlociu. Secretatul de stat
american John Foster Dulles a definit Orientul Mijlociu ca fiind „zona care se
întinde şi include Libia la Vest, Pakistanul la Est, Turcia la Nord şi Peninsula
Arabică la Sud, plus Sudanul şi Etiopia”.
Apoi în 1958, Departamentul de stat explica că termenii Orientul Mijlociu şi
Orientul Apropiat sunt apropiaŃi şi definesc regiunea care include: Egiptul, Siria,
Israelul, Libanul, Iordania, Irakul, Arabia Saudită, Kuweitul, Bahreimul şi Qatarul.

O schiŃă clară a regiunii grupează aceste state în şase zone:

3
 Orientul Apropiat cuprindea: Balcanii, Turcia, Cipru, Siria, Libanul,
Palestina şi ocazional Egiptul, apropiate de sfera de interes franceză, în timp ce
Orientul Mijlociu era considerat a cuprinde statele: Persia, Irak, Transiordania,
Arabia Saudită şi o serie de regiuni care nu îşi cuceriseră încă independenŃa.
Treptat sintagma Orientul Mijlociu a depăşit teritoriul geografic delimitat de
Mahan, şi s-a extins spre Golful Persic, apoi a cuprins şi Orientul Apropiat, dar
uneori şi Africa de Nord.
După cel de-al doilea război mondial, a câştigat termenul de sorginte
britanică, care reunea un număr mai mare de state.
Fără îndoială că termenul a fost controversat multă vreme, considerat o
creaŃie a eurocentrismului. Unii specialişti au spus că reflectă o poziŃie geografică
dintr-o perspectivă europeană.
După cel de-al doilea război mondial şi până astăzi, sintagma Orientul
Mijlociu este folosită să definească geografic şi geopolitic numai lumea arabă.
Dar „Orientul Mijlociu musulman” exclude Israelul şi nici nu are caracteristici
specifice şi total diferite de celelalte regiuni populate cu musulmani, iar Orientul
Mijlociu arab, exclude nu doar Israelul, dar şi Turcia şi Iranul.
Aceste critici sunt parŃial întemeiate, astfel că OrganizaŃia NaŃiunilor Unite
numeşte oficial această zonă Asia de vest.
În 1957, Doctrina Eisenhower a folosit pentru prima dată într-un document
oficial de politică externă termenul de Orientul Mijlociu. Secretatul de stat
american John Foster Dulles a definit Orientul Mijlociu ca fiind „zona care se
întinde şi include Libia la Vest, Pakistanul la Est, Turcia la Nord şi Peninsula
Arabică la Sud, plus Sudanul şi Etiopia”.
Apoi în 1958, Departamentul de stat explica că termenii Orientul Mijlociu şi
Orientul Apropiat sunt apropiaŃi şi definesc regiunea care include: Egiptul, Siria,
Israelul, Libanul, Iordania, Irakul, Arabia Saudită, Kuweitul, Bahreimul şi Qatarul.

O schiŃă clară a regiunii grupează aceste state în şase zone:

3
 2. Periplu istoric a zonei Orientului Mijlociu, de la Evul
Mediu la modernitate. InfluenŃele Marilor Puteri şi
descoperirea petrolului.

Există încă analize şi diferende legate de ceea ce cuprinde în fapt sintagma

Orientul Mijlociu – de ce a fost inventată şi folosită, dacă au statele din zonă
caracteristici similare, le uneşte ceva sau este doar o expresie care să
sintetizeze cuprinderea a varii teritorii, a căror mare caracteristică este că
denumesc state arabe – musulmane, cu unele excepŃii.
Orientul Mijlociu are o veche civilizaŃie de la sumerieni şi babilonieni,
egipteni şi fenicieni, la Imperiul persan, cel Macedonean şi cel Roman.
Ceea ce astăzi numim Orientul Apropiat a fost leagănul creştinismului care
s-a răspândit în Orient, dar şi în Europa, iar Orientul Mijlociu – Peninsula Arabiei
a fost leagănul religiei musulmane.

Religia musulmană a apărut în secolul al VII-lea, leagănul acesteia fiind

Peninsula Arabiei după care a cunoscut o expansiune în întreg Orientul.
Profetul Muhammad a fost purtătorul mesajului divin, ghidul spiritual al
credincioşilor şi conducătorul politic şi militar al comunităŃii temporale a
musulmanilor. RevelaŃia coranică a dus la apariŃia unei noi religii monoteiste –
islamul.
Biografia lui Muhammad a rămas o parte fascinantă a religiei musulmane,
reconstituită cu ajutorul Coranului în care sunt cuprinse mărturii cu privire la
viaŃa Profetului, dar şi cu ajutorul unor relatări ale apropiaŃilor săi privind faptete –
sira şi spusele Profetului hadith.
TradiŃia spune că Profetul s-a născut în oraşul Mecca în anul 570. Orfan din
copilărie, Muhammad a fost crescut de către bunicul său Abd al-Muttalib, apoi de
către unchiul său Abu Talib. Sărac, Muhammad a lucrat de mic ca şi păstor, apoi
caravanier în slujba unei văduve bogate Khadidja care-i va deveni soŃie şi primul
adept.

5
 1. Peninsula Arabică, statele: Arabia Saudită,
Kuweit, Qatar, Emiratele Arabe Unite, Yemen, Bahrain;
2. Mesopotamia: Irak;
3. Podişul persan: Iran, Afganistan şi Pakistan;
4. Anatolia: Turcia;
5. Levantul: Iordania, Liban, Siria, Autoritatea
palestiniană şi Israelul;
6. Nordul Africii: Algeria, Egipt, Libia, Maroc şi
Tunisia.

În 1960, Roderic H. Davison, un important istoric al acestei zone se întreba

într-un articol publicat în Foreign Affairs, „Unde este Orientul Mijlociu?”1, iar
întrebarea sa e atât de actuală şi astăzi nu din punctul de vedere al delimitării
geofizice şi geopolitice, cât al analizelor legate de securitatea regională.
Astăzi, tendinŃele sunt altele. De la simpla sintagmă „Orientul Mijlociu”,
împământenită în perioada războiului rece, administraŃia Bush a ajuns la
„Greater Middle East” – GME – Marele Orient Mijlociu, care succede Orientului
Mijlociu Extins.
Acest termen nu a fost inventat acum, ci a fost preluat de la analişti şi folosit
cu precădere după 11 septembrie 2001. Greater Middle East cuprinde Ńările lumii
arabe, la care se adaugă: Pakistanul, Afganistanul, Iranul, Turcia şi Israelul.
Condoleezza Rice a lansat în iunie 2006 o nouă formulă: „Noul Orient
Mijlociu” – un proiect comun promovat de către Washington şi Tel Aviv.
Proiectul a fost criticat deoarece era bazat de dictatul american, dorindu-se
divizarea actualelor state din Orientul Mijlociu cu probleme, exemplul cel mai bun
fiind Irakul, care este neguvernabil şi lipsit de viabilitate în acest moment, în
concluzie trebuie divizat.
Geostrategii viitorului vorbesc despre importanŃa acestei zone, aflată la
graniŃele NATO dar care poate fi şi o zonă-tampon între NATO şi Rusia şi China.

1
Roderic H. Davison, “Where is the Middle East?” în Foreign Affairs 38(4), 1960), p. 667.

4
iar Paradisul va fi promis celor care vor muri pentru Allah. Musulmanii căzuŃi în
luptă au primit numele de shahîd – martir, iar o cincime din pradă îi revine
Profetului.
Conflictele cu Mecca, lupta împotriva factorilor externi adună comunitatea
musulmană în jurul Profetului şi duce la creşterea prestigiului acestuia şi în faŃa
nemusulmanilor, crescând numărul celor convertiŃi la islam.
În anul 630, după o înŃelegere cu o parte a oligarhiei qurayşite din Mecca,
Muhammad intră în Mecca în fruntea unei armate de zece mii de musulmani fără
nici o luptă, iar populaŃia oraşului face jurământul de credinŃă şi devine
musulmană.
Se păstrează vechea tradiŃie a pelerinajului la Mecca o sursă importantă de
venituri dar şi de prozelitism, dar elementele păgâne sunt îndepărtate din acest
ritual devenit islamic.
După anul 630 Muhammad continuă extinderea teritorială a islamului prin
incursiuni armate în Siria ajungând până la teritoriul bizantin, apoi continuă
raidurilor asupra oraşelor bogate din zonă.
Profetul a stabilit fundamentele credinŃei musulmane – sintetizate în „cei
cinci stâlpi ai islamului”:
1. Mărturia de credinŃă (şahada) „Nu există altă divinitate decât
Dumnezeu, iar Muhhamad este Trimisul Său.”
2. Rugăciunea rituală (salat), se face de cinci ori pe zi, fiind precedată de
îndeplinirea unui ritual de purificare.
3. Dania (zakat), percepută într-un procent variabil, în funcŃie de natura
bunurilor impozitate (produse agricole, turme, bani), a reprezentat sursa
esenŃială de venituri care a permis expansiunea islamului în special, în timpul
primului calif Abu Bakr.
4. Postul (sawm sau siyam) din luna Ramadanului, obligatoriu pentru toŃi
musulmanii de ambele sexe ajunşi la vârsta pubertăŃii, constă în interdicŃia de a
mânca, de a bea, de a fuma şi de a întreŃine relaŃii sexuale, pe toată durata sa,
de la răsăritul până la apusul soarelui.

7
 2. Periplu istoric a zonei Orientului Mijlociu, de la Evul
Mediu la modernitate. InfluenŃele Marilor Puteri şi
descoperirea petrolului.

Există încă analize şi diferende legate de ceea ce cuprinde în fapt sintagma

Orientul Mijlociu – de ce a fost inventată şi folosită, dacă au statele din zonă
caracteristici similare, le uneşte ceva sau este doar o expresie care să
sintetizeze cuprinderea a varii teritorii, a căror mare caracteristică este că
denumesc state arabe – musulmane, cu unele excepŃii.
Orientul Mijlociu are o veche civilizaŃie de la sumerieni şi babilonieni,
egipteni şi fenicieni, la Imperiul persan, cel Macedonean şi cel Roman.
Ceea ce astăzi numim Orientul Apropiat a fost leagănul creştinismului care
s-a răspândit în Orient, dar şi în Europa, iar Orientul Mijlociu – Peninsula Arabiei
a fost leagănul religiei musulmane.

Religia musulmană a apărut în secolul al VII-lea, leagănul acesteia fiind

Peninsula Arabiei după care a cunoscut o expansiune în întreg Orientul.
Profetul Muhammad a fost purtătorul mesajului divin, ghidul spiritual al
credincioşilor şi conducătorul politic şi militar al comunităŃii temporale a
musulmanilor. RevelaŃia coranică a dus la apariŃia unei noi religii monoteiste –
islamul.
Biografia lui Muhammad a rămas o parte fascinantă a religiei musulmane,
reconstituită cu ajutorul Coranului în care sunt cuprinse mărturii cu privire la
viaŃa Profetului, dar şi cu ajutorul unor relatări ale apropiaŃilor săi privind faptete –
sira şi spusele Profetului hadith.
TradiŃia spune că Profetul s-a născut în oraşul Mecca în anul 570. Orfan din
copilărie, Muhammad a fost crescut de către bunicul său Abd al-Muttalib, apoi de
către unchiul său Abu Talib. Sărac, Muhammad a lucrat de mic ca şi păstor, apoi
caravanier în slujba unei văduve bogate Khadidja care-i va deveni soŃie şi primul
adept.

5
 3. Decăderea Imperiului Otoman şi Marile Puteri. Începutul
secolului XX şi conturarea partajării Orientului de către
Marea Britanie şi FranŃa

Încă din secolul al XIX-lea Imperiul Otoman a căzut sub dominaŃia

economică a puterilor europene. FranŃa a anexat Algeria (1830) şi Tunisia
(1878), Marea Britanie a ocupat Egiptul (1882), a preluat controlul în Golful
Persic, iar francezii şi-au extins dominaŃia în Liban şi Siria.
Marile Puteri şi-au început dominaŃia asupra acestei zone la sfârşitul
secolului al XVIII-lea, odată cu campania lui Napoleon I în Egipt şi această
dominaŃia a durat un secol şi jumătate, până la sfârşitul celui de-al doilea război
mondial.
La începutul secolului XX italienii şi-au extins sfera de influenŃă asupra
Libiei şi a Dodecanezul.
Rezultatul acestor pierderi teritoriale suferite de către Imperiul Otoman a
fost apropierea sa de Germania, obŃinerea protectoratului german în faŃa
puterilor vestice. DependenŃa rămăşitelor Imperiului Otoman de Germania a
crescut treptat, atât financiară, cât şi militară.
Treptat, liderii locali ai statelor din Orientul Mijlociu au încercat la sfârşitul
secolului XIX şi începutul secolului XX să-şi modernizeze Ńările. ApariŃia unei
clase intelectuale, şcolite în capitalele europene, cunoscătoare a modului de
organizare, a culturii şi civilizaŃiei occidentale a dus la ridicarea unei mişcări care
milita pentru state naŃionale şi independenŃă.
Printre aceşti lideri s-au aflat Mehment Ali în Egipt, care a reuşit să dividă
Imperiul Otoman în favoarea Marilor Puteri vestice, sultanul otoman, Abdul
Hamid II şi autorii revoluŃiei din 1906 din Persia care au încercat să impună un
model de guvernare constituŃional. Impunerea modernizării după model
occidental s-a făcut cu dificultate la început, s-au construit căi ferate, linii de
telegraf, şcoli şi universităŃi, şcoli de ofiŃeri pe model occidental. Dar preŃul plătit
pentru modernizare a fost uneori prea ridicat. Au fost împrumutaŃi bani din vest şi

9
 La vârsta de patruzeci de ani, în anul 612 Muhammad a avut primele
revelaŃii. I s-a arătat îngerul Gabriel care l-a învăluit în mantia sa şi i-a revelat
primele versuri ale surei 96 din Coran. Primii discipoli au fost membri ai familiei,
apoi câŃiva viitorii califi, printre care Omar ibn al – Khattab – care va deveni –
Sfântul Pavel al islamului – dedicându-şi întreaga viaŃă şi energie islamului.
Mesajul lui Muhammad era social, cu un caracter reformator social, adresat
oamenilor sărmani care trăiau la marginea oraşului Mecca, propovăduia
egalitatea tuturor membrilor comunităŃii în faŃa lui Dumnezeu.
Profetul a condamnat practicile idolatrice şi a propovăduit existenŃa unui
singur Dumnezeu. ReacŃia oligarhiei din Mecca a fost la început sarcastică, apoi
odată cu creşterea numărului de adepŃi, oligarhii oraşului au trecut la persecuŃii
violente la adresa musulmanilor.
PersecuŃiile suferite duc la plecarea micii comunităŃi în exil, prima dată în
Abisinia, iar în 622 Profetul pleacă în exil într-un oraş din nordul Arabiei, Yatrib
care devine oraşul Profetului Medinat al Nabi. Exodul – numit în terminologia
islamică Hegira înseamnă începutul erei musulmane, iar anul I al calendarului
musulman este anul Hegirei – 622.
Odată cu exilul Profetul devine nu doar conducătorul spiritual al comunităŃii
– ummei – ci şi conducătorul politic şi militar al acesteia. Această noua
comunitate nu mai are la bază legăturile vechi tribale, de clan, ci credinŃa
comună şi adeziunea la ideile Profetului lui Allah.
Acesta a fost momentul în care discipolii lui Muhammad îşi iau numele de
muslimun – musulmani (adepŃi ai islamului).
În structurarea noii religii, Profetul a folosit elemente ale iudaismului, la
început percepând islamul ca o continuare a revelaŃiei lui Moise, luând unele din
practicile rituale proprii iudaismului: rugăciunea comună de vineri. Dar atitudinea
refractară a triburilor evreieşti din Medina a dus la ruperea legăturilor cu triburile
evreieşti şi apoi chiar la masacrarea lor şi alungarea din oraş.
Lupta cu oligarhia din Mecca, apoi cea pentru subzistenŃă şi raidurile asupra
unor caravane şi asupra unor oraşe cristalizează noua religie. Prima mare
victorie – cea de la Badr din anul 624 clarifică şi ajutorul divin dat musulmanilor,

6
 Dacă strategia otomană în Orientul Mijlociu a fost aceea de a cuceri teritorii
şi a le menŃine sub dominaŃie, strategia britanică a fost aceea de încurajare a
creării a unor noi state, rupte de sub dominaŃia otomană, care să fie slabe şi total
dependente de ajutorul economic, politic şi chiar militar dat de către Anglia.
Anglia a dominat aceste Ńări prin tratate: economice, schimburi comerciale şi
presiunea diplomatico-militară. Astfel, majoritatea guvernelor Orientul Mijlociu –
au devenit pro-britanice cu forŃa. Interesul britanic era legat de faptul ca Persia
să şi menŃină independenŃa şi alianŃa; ca Afganistanul să nu cadă sub ocupaŃia
Rusiei, ca Egiptul să rămână în continuare dominat de britanici, şi ca Marea
Britanie şi FranŃa să fie coproprietari ai Canalului de Suez.
Dacă la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începtul secolului XX, Imperiul łarist
s-a orientat spre Balcani şi spre Strâmtori, renunŃând pe moment la dorinŃa de a
se extinde spre Afganistan.
Dar în aceiaşi perioadă a apărut un nou actor pe scena internaŃională şi mai
ales cu interese în Orientul Mijlociu: Germania – care-şi dorea sfere de influenŃă
în Balcani, dar şi în Orientul Mijlociu în zona Irakului.
Britanicii au folosit naŃionalismul arab care reacŃionase la încercările de
turcizare a Imperiului, l-au sprijinit pe şeriful Hussein, conducătorul ereditar al
zonei Mecca care a condus revolta arabă împotriva conducerii otomane.
În anul 1904, Marea Britanie şi FranŃa încheie un tratat prin care prima preia
Egiptul iar FranŃa, Marocul.
În anul 1907, Rusia Ńaristă îşi ia propria sferă de influenŃă în Persia,
împărŃind Persia.
Orientarea spre Germania a Imperiului Otoman a venit treptat, datorată şi
faptului că la început Germania părea să nu profite de slăbiciunea acestuia
pentru a-i lua din teritorii, asupra cum făcuseră: Marea Britanie în cazul
Egiptului şi al Ciprului, FranŃa în cazul: Algeriei şi Tunisiei, încercând să
preia influenŃa şi asupra Libanul; Rusia în cazul Crimeei şi a unei părŃi a
Caucazului.
3.1. Strategiile marilor puteri faŃă de Orientul Mijlociu înaintea
primei conflagraŃii mondiale

11
iar Paradisul va fi promis celor care vor muri pentru Allah. Musulmanii căzuŃi în
luptă au primit numele de shahîd – martir, iar o cincime din pradă îi revine
Profetului.
Conflictele cu Mecca, lupta împotriva factorilor externi adună comunitatea
musulmană în jurul Profetului şi duce la creşterea prestigiului acestuia şi în faŃa
nemusulmanilor, crescând numărul celor convertiŃi la islam.
În anul 630, după o înŃelegere cu o parte a oligarhiei qurayşite din Mecca,
Muhammad intră în Mecca în fruntea unei armate de zece mii de musulmani fără
nici o luptă, iar populaŃia oraşului face jurământul de credinŃă şi devine
musulmană.
Se păstrează vechea tradiŃie a pelerinajului la Mecca o sursă importantă de
venituri dar şi de prozelitism, dar elementele păgâne sunt îndepărtate din acest
ritual devenit islamic.
După anul 630 Muhammad continuă extinderea teritorială a islamului prin
incursiuni armate în Siria ajungând până la teritoriul bizantin, apoi continuă
raidurilor asupra oraşelor bogate din zonă.
Profetul a stabilit fundamentele credinŃei musulmane – sintetizate în „cei
cinci stâlpi ai islamului”:
1. Mărturia de credinŃă (şahada) „Nu există altă divinitate decât
Dumnezeu, iar Muhhamad este Trimisul Său.”
2. Rugăciunea rituală (salat), se face de cinci ori pe zi, fiind precedată de
îndeplinirea unui ritual de purificare.
3. Dania (zakat), percepută într-un procent variabil, în funcŃie de natura
bunurilor impozitate (produse agricole, turme, bani), a reprezentat sursa
esenŃială de venituri care a permis expansiunea islamului în special, în timpul
primului calif Abu Bakr.
4. Postul (sawm sau siyam) din luna Ramadanului, obligatoriu pentru toŃi
musulmanii de ambele sexe ajunşi la vârsta pubertăŃii, constă în interdicŃia de a
mânca, de a bea, de a fuma şi de a întreŃine relaŃii sexuale, pe toată durata sa,
de la răsăritul până la apusul soarelui.

7
 Dacă înainte de primul război mondial statele arabe s-au revoltat împotriva
Imperiului Otoman, după război acestea au organizat revolte împotriva FranŃei şi
Marii Britanii.
Britanicii îşi schimbase strategia imediat după sfârşitul războiului, dacă în
1914 erau pro-arabi, în 1917 au devenit pro-sionişti, iar în 1921, antisionişti.

În perioada 1914 – 1918 marile puteri europene au crezut ca evreii şi arabii

pot fi aliaŃi naturali, moment în care duşmanii mişcării sioniste păreau a fi
francezii şi nu arabii.
Puterile europene au crezut că vor putea schimba Asia Musulmană –
Orientul Mijlociu şi preceptele fundamentale ale existenŃei lor politice. În locul
religiei – care era baza, fundamentul politicii statelor arabe, Rusia propunea –
comunismul, iar Marea Britanie – loialitatea dinastică.

3.2. Lupta pentru independenŃă şi regimul mandatelor.

În faŃa acestei noi strategii Ńările zonei au încercat să-şi proclame

independenŃa, dar nu au rezistat puterilor europene care au controlat după primul
război mondial Orientul Mijlociu. FranŃa şi Anglia au devenit „moştenitoarele” de
facto ale Imperiului Otoman.
În ianuarie 1919, emirul Faisal al Irakului şi liderul sionist Chaim Weitzman
au semnat o înŃelegere prin care acceptau formarea unui stat arab în Palestina
cu o enclavă evreiască, a fost o înŃelegere de scurtă durată între arabi şi evrei.
Din anul 1919 au început şi revoltele împotriva dominaŃiei marilor puteri,
astfel în mai 1919 s-au produs revolte în Egipt, britanicii refuzând să recunoască
independenŃa statului egiptean. Tot în 1919, la sfârşitul celui de-al treilea război
din Afganistan – britanicii au recunoscut independenŃa acestuia cu condiŃia să nu
acorde vreun ajutor sau să intervină în vreun fel în India.
Pe teritoriul Palestinei beduinii au început din 1920 atacurile asupra
aşezărilor de evrei sionişti.

13
 5. Pelerinajul (hajj) implică datoria fiecărui musulman de a face, cel puŃin, o
dată în viaŃă călătoria la Mecca, îndeplinind toate obligaŃiile rituale legate de
acesta.
Jihadul
Jihadul este astăzi termenul cel mai folosit în analizarea lumii musulmane,
a mişcărilor extremiste şi a organizaŃiilor teroriste – termen care în arabă
înseamnă efort spre un scop determinat - djihad fi sabil Allah - efort pe calea lui
Dumnezeu. Marele Jihad – în sensul originar – aşa cum l-a definit Profetul şi
aşa cum apare în dreptul musulman reprezintă o supunere totală a sufletului
faŃă de Dumnezeu, o luptă personală contra relelor înclinări, pentru a urma
calea perfecŃiunii, pentru a deveni un mai bun musulman, nicidecum un război d
exterminare împotriva celor care nu sunt musulmani.
Lupta armată contra duşmanilor islamului reprezintă doar „micul jihad”.
Scopul acestuia este acela de a apăra islamul împotriva unui pericol din
exterior sau pentru a propaga această religie printre „necredincioşi”. Jihadul nu
face parte dintre obligaŃiile personale ale musulmanului, este o obligaŃie de
natură comunitară care devine o datorie personală atunci când islamul este
atacat şi se află în pericol.

DominaŃia arabă a încetat rapid şi violent la mijlocul secolului al XI-lea

odată cu sosirea turcilor seleucizi veniŃi din Asia Centrală.
Dar abia din secolul al XIV şi apoi în secolul al XV-lea s-a ridicat o nouă
putere a Orientului Mijlociu, Imperiul Otoman care a cucerit întreaga zonă:
Persia, Irakul, Siria, Palestina Egiptul (1515 - 1517), Anatolia, ceea ce mai
rămăsese din Imperiul Bizantin: Grecia şi o parte a Peninsulei balcanice,
extinzându-se spre Europa occidentală.
Din secolele XIII – XIV şi până în 1918, Imperiul Otoman a dominat Orientul
Mijlociu, dar a decăzut treptat pierzându-şi pe rând majoritatea teritoriilor
europene. În secolele XVIII şi XIX naŃionalismul arab se dezvoltă favorizat fiind
de nepotism şi de corupŃia care domina Imperiul Otoman, de separatism şi
declinul puterii şi al prestigiului dinastiei otomane.

8
până în 1943, când cele două state, respectiv Siria şi Libanul au devenit state
independente. Dar, armatele franceze au părăsit zona abia în 1946.
Tot în 1922 – au revenit la luptă numeroasele clanuri din Orientul Mijlociu
când au realizat că puterile europene nu au făcut altceva decât să le promită şi
să-i subjuge.
Ca urmare a numeroaselor revolte ale egiptenilor, în 1922 Anglia a dat
DeclaraŃia Allenby – de independenŃă nominală a Egiptului. Iar în martie
1922, Winston Churchill – Secretar Colonial Britanic a dat o Carte Albă – prin
care neagă faptul că britanicii doresc ca Palestina să devină un stat evreiesc –
sau că evreii s-ar bucura de tratament preferenŃial faŃă de arabi. În timp vor limita
numărul evreilor sionişti care vor emigra în Palestina.
Din 1921 reapare şi Rusia bolşevică apoi din 1922 Uniunea Sovietică în
Orientul Mijlociu, care încheie un tratate de prietenie cu Persia şi cu Turcia.
RevoluŃia bolşevică a dus la pierderea efectivă a teritoriilor din Orientul Mijlociu.

În Turcia a ajuns la putere Kemal Ataturk şi a impus un program de

modernizare şi secularizare. A abolit califatul, a militat pentru emanciparea
femeii, a introdus vestimentaŃia europeană şi a impus ca limbă oficială turca în
locul arabei, a abolit jurisdicŃia curŃilor islamice. Dacă până la acel moment
Imperiul Otoman condusese lumea arabă, Turcia modernă dorea să devină parte
a civilizaŃiei europene şi nu a celei arabe.
În 1923 prin Tratatul de la Lausanne, Turcia este recunoscută în
frontierele sale, fără pierderi majore teritoriale din teritoriul locuit de turci. Acest
tratat cuprinde şi un tratat al strâmtorilor. Pentru a limita expansionismul asupra
strâmtorilor: acestea trec sub supraveghere internaŃională fiind înfiinŃată o
Comisie internaŃională a Strâmtorilor.
Din anul 1924 se părea că în Orientul Mijlociu se implică SUA. S-a
încheiat ConvenŃia asupra drepturilor americane în Siria şi Liban. Americanii
doreau să oblige Anglia şi FranŃa la o politică a uşilor deschise, cel puŃin în
ceea ce provea economia Orientului Apropiat şi Mijlociu.

15
 3. Decăderea Imperiului Otoman şi Marile Puteri. Începutul
secolului XX şi conturarea partajării Orientului de către
Marea Britanie şi FranŃa

Încă din secolul al XIX-lea Imperiul Otoman a căzut sub dominaŃia

economică a puterilor europene. FranŃa a anexat Algeria (1830) şi Tunisia
(1878), Marea Britanie a ocupat Egiptul (1882), a preluat controlul în Golful
Persic, iar francezii şi-au extins dominaŃia în Liban şi Siria.
Marile Puteri şi-au început dominaŃia asupra acestei zone la sfârşitul
secolului al XVIII-lea, odată cu campania lui Napoleon I în Egipt şi această
dominaŃia a durat un secol şi jumătate, până la sfârşitul celui de-al doilea război
mondial.
La începutul secolului XX italienii şi-au extins sfera de influenŃă asupra
Libiei şi a Dodecanezul.
Rezultatul acestor pierderi teritoriale suferite de către Imperiul Otoman a
fost apropierea sa de Germania, obŃinerea protectoratului german în faŃa
puterilor vestice. DependenŃa rămăşitelor Imperiului Otoman de Germania a
crescut treptat, atât financiară, cât şi militară.
Treptat, liderii locali ai statelor din Orientul Mijlociu au încercat la sfârşitul
secolului XIX şi începutul secolului XX să-şi modernizeze Ńările. ApariŃia unei
clase intelectuale, şcolite în capitalele europene, cunoscătoare a modului de
organizare, a culturii şi civilizaŃiei occidentale a dus la ridicarea unei mişcări care
milita pentru state naŃionale şi independenŃă.
Printre aceşti lideri s-au aflat Mehment Ali în Egipt, care a reuşit să dividă
Imperiul Otoman în favoarea Marilor Puteri vestice, sultanul otoman, Abdul
Hamid II şi autorii revoluŃiei din 1906 din Persia care au încercat să impună un
model de guvernare constituŃional. Impunerea modernizării după model
occidental s-a făcut cu dificultate la început, s-au construit căi ferate, linii de
telegraf, şcoli şi universităŃi, şcoli de ofiŃeri pe model occidental. Dar preŃul plătit
pentru modernizare a fost uneori prea ridicat. Au fost împrumutaŃi bani din vest şi

9
 Anii ’20, ’30 şi '40 au adus cu ei şi mici paşi spre independenŃa lumii arabe,
primele state vizate au fost: Irakul, Siria şi Egiptul.
În 1919 în Egipt au avut loc mari demonstraŃii de numite - prima revoluŃie.
Armata şi administraŃia britanică a intervenit brutal în faŃa perspectivei ca liderul
revoltelor Zaghlul să devină premier, revoltele anticoloniale au fost înăbuşite în
sângele a 800 de persoane.
Valul eliberator s-a extins şi în Siria, unde în 1920 luptătorii sirieni au fost
învinşi de către francezi în bătălia de la Maysalun, iar irakienii au fost înfrânŃi de
armatele britanice încă de la începutul revoltei.

Dar, urmarea acestor revolte anticoloniale, în 1924 a fost creat Regatul

Egiptului ca stat independent, care a rămas sub dominaŃie britanică până la
sfârşitul celui de-al doilea război mondial. De altfel Anglia după ce a recunoscut
necesitatea retragerii din Egipt şi-a consolidat puterea în statul vecin - Sudanul
În 1936 s-a semnat tratatul prin care Marea Britanie avea dreptul de a-şi
menŃine trupele pe teritoriul egiptean pentru a apăra Canalul de Suez, proprietate
a unei companii mixte cu participaŃii anglo-franceze.
Statele nemulŃumite din Orientul Mijlociu s-au îndreptat spre înŃelegeri cu
URSS, strategie blamată de Marea Britanie care dorea să limiteze influenŃa
sovietelor în zonă, cu toate că nu se punea problema vreunei influenŃe a
comunismului asupra statelor arabe. Astfel, în 1927, Persia încheie un Tratat de
garantare a neutralităŃii cu Uniunea Sovietică.
Pentru a nu se ajunge la o lărgire a influenŃei sovietice, Marea Britanie îşi
revizuieşte atitudinea faŃă de unele state, în 1926 realizându-se sub egida Angliei
Tratatul de frontieră între Irak şi Turcia, iar în 1928, Marea Britanie face un tratat
cu Transiordania, pentru ca în 1930 să se încheie: Tratatul de alianŃă
preferenŃială între Marea Britanie şi Irak.
Cu toate aceste schimbări de atitudine luptele pentru independenŃă a
statelor din Orientul Mijlociu au continuat.

17
marea majoritate a statelor s-au îndatorat mai mult decât puteau suporta
economiile lor slab dezvoltate.
łările vestice au dezvoltat o strategie de îndatorare a statelor din zonă, a
căror resurse naturale erau puŃin sau chiar deloc exploatate, deci o modalitate de
plată agreată de marile puteri.
În acest mod a căzut Egiptul sub dominaŃia britanică. O altă mare problemă
a fost profesionalizarea armatei şi ridicarea unei clase ofiŃereşti care a ajuns prin
forŃă sau nu să pună mâna pe putere. Problema loviturilor de stat militare a fost
şi a rămas una din marile probleme ale zonei.
Imperiul Otoman realizase încă din 1840 o înŃelegere cu Marea Britanie,
care a desprins rând pe rând teritorii din Imperiul Otoman şi le-a trecut sub
propria influenŃă. Această tactică britanică a fost evidentă între anii 1840 şi 1914
perioadă în care Marea Britanie a susŃinut existenŃa Imperiului Otoman, a
împiedicat fărâmiŃarea definitivă a acestuia, existenŃa acestuia reprezentând o
cale de stăvilire a Imperiului łarist care dorea să cucerească şi să deŃină
Strâmtorile şi Constantinopolul. În pofida presiunilor Ńariste, a unor războaie
(războiul Crimeii 1856, războiul ruso-româno-turc din 1877 – moment în care
România şi-a proclamat independenŃa) acesta nu a reuşit în secolul XX şi la
începutul secolului XX să cucerească Strâmtorile.
În anul 1870 Lordul Palmerson declara Turcia este un paznic mai bun al
drumurilor spre India, decât vor fi vreodată arabii, justificând şi motivul pentru
care susŃinea încă Imperiul Otoman în faŃa popoarelor arabe din Orientul Mijlociu
care luptau pentru independenŃa naŃională.
Imperiul Otoman, slăbit şi plin de datorii a trecut în 1908 prin revoluŃia junilor
turci. Aceştia conduşi de Enver Paşa şi Cemaş Paşa, doi ofiŃeri ambiŃioşi şi de
avocatul radical Talat Paşa, au pus bazele unei monarhii constituŃionale, care
rapid s-a transformat într-o juntă militară, care a încercat o modernizare în forŃă a
Imperiului Otoman. Dar nu toate provinciile Imperiului au acceptat impunerea
limbii turce drept limbă oficială, naŃionalismul arab s-a trezit, apoi alianŃa cu
Germania a dus la pierderea alianŃei cu Anglia şi implicarea Turciei în primul
război mondial în lupta împotriva Antantei.

10
CărŃi Albe în următorii 10 ani în Palestina trebuia creat un Stat Palestinian
independent – care să încheie un tratat cu Anglia. De asemenea, evreii trebuiau
să rămână o minoritate în viitorul stat şi să nu depăşească o treime din totalul
populaŃiei. Astfel în perioada 1940 – 1944 numărul de imigranŃi era limitat la
maxim 75.000 de persoane.
Tensiunea a crescut treptat odată cu debutul celui de-al doilea război
mondial, iar această tensiune a fost amplificată nu doar de propaganda italiană
promovată prin Radio Bari ci şi prin intermediul negocierilor directe duse în 1940
între URSS şi Germania pentru crearea unei sfere de influenŃă sovietice în
Orientul Mijlociu. Miza sovietică se leagă de Strâmtori ca şi în primul război
mondial, iar pretenŃiile URSS faŃă de Turcia – au dus la alianŃa turco-germană.

4. Anii celui de-al doilea război mondial şi implicarea

armată şi strategică în Orientul Mijlociu

La începutul anilor’40 s-au produs mai multe evenimente care au menŃinut

Ńările Orientului Mijlociu sub dominaŃia europeană: lovitura de stat al lui Rashid
Ali al-Gailani din Irak a dus la invazia trupelor britanice în Irak, urmată de invazia
AliaŃilor în Siria şi Liban şi a anglo-sovieticilor în Iran.
În acest context în sânul populaŃiei evreieşti europene şi americane – a luat
amploare sionismul. Sionismul a fost un curent social care a revigorat viaŃa
comunităŃilor evreieşti europene şi americane.
Încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, sioniştii au
format o mişcare unită care dorea apariŃia unui Cămin naŃional evreiesc pe
teritoriul Palestinei, aflată sub dominaŃia Imperiului Otoman, apoi a Angliei 3.
Palestina era dominată de lupte între naŃionalismul arab şi sionism,
situaŃia le scăpase britanicilor de sub control. Politica de exterminare a evreilor al
lui Hitler a accelerat dorinŃa sioniştilor de a crea în Palestina un stat evreiesc.

3
În anul 1914, populaŃia totală a Palestinei era în jur de 700.000 de persoane, dintre care
aproximativ 600.000 erau arabi şi 100.000 evrei.

19
 Dacă strategia otomană în Orientul Mijlociu a fost aceea de a cuceri teritorii
şi a le menŃine sub dominaŃie, strategia britanică a fost aceea de încurajare a
creării a unor noi state, rupte de sub dominaŃia otomană, care să fie slabe şi total
dependente de ajutorul economic, politic şi chiar militar dat de către Anglia.
Anglia a dominat aceste Ńări prin tratate: economice, schimburi comerciale şi
presiunea diplomatico-militară. Astfel, majoritatea guvernelor Orientul Mijlociu –
au devenit pro-britanice cu forŃa. Interesul britanic era legat de faptul ca Persia
să şi menŃină independenŃa şi alianŃa; ca Afganistanul să nu cadă sub ocupaŃia
Rusiei, ca Egiptul să rămână în continuare dominat de britanici, şi ca Marea
Britanie şi FranŃa să fie coproprietari ai Canalului de Suez.
Dacă la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începtul secolului XX, Imperiul łarist
s-a orientat spre Balcani şi spre Strâmtori, renunŃând pe moment la dorinŃa de a
se extinde spre Afganistan.
Dar în aceiaşi perioadă a apărut un nou actor pe scena internaŃională şi mai
ales cu interese în Orientul Mijlociu: Germania – care-şi dorea sfere de influenŃă
în Balcani, dar şi în Orientul Mijlociu în zona Irakului.
Britanicii au folosit naŃionalismul arab care reacŃionase la încercările de
turcizare a Imperiului, l-au sprijinit pe şeriful Hussein, conducătorul ereditar al
zonei Mecca care a condus revolta arabă împotriva conducerii otomane.
În anul 1904, Marea Britanie şi FranŃa încheie un tratat prin care prima preia
Egiptul iar FranŃa, Marocul.
În anul 1907, Rusia Ńaristă îşi ia propria sferă de influenŃă în Persia,
împărŃind Persia.
Orientarea spre Germania a Imperiului Otoman a venit treptat, datorată şi
faptului că la început Germania părea să nu profite de slăbiciunea acestuia
pentru a-i lua din teritorii, asupra cum făcuseră: Marea Britanie în cazul
Egiptului şi al Ciprului, FranŃa în cazul: Algeriei şi Tunisiei, încercând să
preia influenŃa şi asupra Libanul; Rusia în cazul Crimeei şi a unei părŃi a
Caucazului.
3.1. Strategiile marilor puteri faŃă de Orientul Mijlociu înaintea
primei conflagraŃii mondiale

11
stopată în 1813, de guvernator Egiptului, Muhammad Ali – stopând mişcarea
wahhabită pentru următorii o sută de ani.
Un secol mai târziu, emirul din Nedjd, Abd al-Aziz al III-lea ibn Saud a
reuşit reconstituirea statului wahhabit - suprafaŃa Peninsulei Arabice şi a luat în
1932 titlul de rege al Arabiei Saudite.
Dar Arabia Saudită a devenit nu doar statul arab al locurilor sfinte, Mecca şi
Medina, ci şi cel care a susŃinut financiar mişcările islamiste ultraradicale din
lumea arabă şi in afara ei.

5. 2. Salafismul

Mişcarea salafistă îşi are originea la începutul sec. XIX, când agravarea
crizei economice a Imperiul otoman şi confruntarea cu expansionismul european
aduc lumea musulmană în faŃa unui sentiment de înfrângere şi de declin moral.
Nostalgia „epocii de aur a islamului” a dus la apariŃia unui curent naŃionalist
panislamist a cărui promotorii au fost Al Afghani şi Muhhamad Abdu.
Jamal al Dîn al-Afghani a predicat necesitatea unirii popoarelor islamice
şi reîntoarcerea la Coran, în timp ce egipteanul Muhhamad Abdu promova
necesitatea unei revitalizări a islamului, o reînnoire realizată nu prin mijloace
violente, ci prin educaŃie islamică. Conform acestui curent trebuiau preluate
inovaŃiile moderne de ordin juridic şi constituŃional ale civilizaŃiei europene, care
să fie adaptate principiilor islamului.
Salafismul a apărut ca o mişcare radicală îndreptată împotriva
colonialismului european.

5. 3. FraŃii musulmani

FraŃii musulmani a fost o mişcare apărută pe fundalul laicizării Turciei, a

abolirii califatului de către Ataturk şi a fost fondată de învăŃătorul egiptean
Hassan al-Banna. Acesta a pus bazele în 1929, în Egipt, confreriei FraŃilor

21
 Dacă până la începutul primului război Război Mondial, Marea Britanie a
încercat să menŃină Imperiul Otoman neutru, în momentul în care acesta s-a
poziŃionat în sfera Germaniei, britanicii au trecut la destructurarea acestuia.
În timpul războiului britanicii au încurajat şi ajutat revoltele arabe împotriva
turcilor, cu promisiunea că la sfârşitul războiului – arabii vor avea un regat
independent. Astfel în anii 1915 – 1916, cu ajutorul arabilor, Marea Britanie a
cucerit Palestina de la Imperiul Otoman. Revolte au fost şi în Arabia şi în
Siria, care au dus la înfrângerea definitivă şi colapsul Imperiului Otoman.
Dar încă din 1916, avusese loc acordul secret Sykes – Picot prin care
FranŃa, Marea Britanie şi Rusia au plănuit o împărŃire a lumii arabe la sfârşitul
războiului mondial. Fără a Ńine cont de promisiunile făcute arabilor şi fără ca
aceştia să ştie cele trei mari puteri trebuiau să-şi împartă Orientul. FranŃa:
controla zona de sud-est a Turciei, nordul Irakului, Libanul şi Siria, Marea
Britanie: o parte a Palestinei – actuala Iordanie şi sudul Irakului, zona din
jurul portului Haifa cu acces la Marea Mediterană. Irakul fusese cucerit de la
Germania care visase un Imperiu de la Berlin la Bagdad. Rusia controla
Constantinopole, Bosforul şi Armenia.
Zona Palestinei trebuia să fie administrată internaŃional. Odată cu revoluŃia
bolşevică din 1917 acest acord secret a fost făcut public ducând la conflicte atât
arabii, cât şi cu sioniştii.
Britanici au promis prin DeclaraŃia Balfour2 - dată în noiembrie 1917
mişcării sioniste internaŃionale ajutor pentru crearea în Palestina a unui Cămin
naŃional evreiesc.
DeclaraŃia Balfour a fost o declaraŃie de principiu a ministrului de Externe
al Angliei. În declaraŃie apare ideea conform căreia populaŃia ne-evreiască îşi va
păstra toate drepturile pe acest teritoriu.
În anul 1918 arabii aşteptau ca visul Regatului arab să se împlinească.

2
În noiembrie 1917, înainte ca britanicii să cucerească Ierusalimul şi Palestina, britanicii au dat
DeclaraŃia Balfour – de stabilire a unui Cămin naŃional evreiesc, fără violarea drepturilor civile şi
religioase ale comunităŃilor ne-evreieşti existente.

12
 5.4. Al Qaeda
Nucleul Al Qaeda a apărut în timpul războiului Afganistanului împotriva
Uniunii Sovietice. Invazia sovietică în Afganistan a trezit reacŃia şi solidaritatea a
numeroase grupuri islamice care au format o reŃea islamică transnaŃională.
SUA a ajutat rezistenŃa afgană împotriva URSS şi a încurajat şi statele
arabe să o facă. Arabia Saudită a asigurat o parte din banii necesari jihadului
afgan, cu ajutorul CIA în Pakistan au apărut tabere de instrucŃie, iar americanii
au livrat o mare cantitate de armament mujahedinilor.
Abdullah Azzam, un palestinian membru al organizaŃiei FraŃilor
musulmani a fost cel care a primit misiunea recrutării de voluntari. Doctor în
jurisprudenŃă islamică, Azzam a chemat musulmanii din întreaga lume să lupte
pentru cauza islamică, dând totodată o nouă interpretare jihadului – datorie a
fiecărui musulman de a lupta pentru islam.
Printre recruŃii profesorului a fost şi Osama Bin Laden, fiul unui magnat
saudit, care a stipendiat cu sume considerabile jihadul antisovietic.
După aproape un deceniu de lupte, în anul 1988 s-a produs victoria
jihadului antisovietic şi retragerea sovieticilor din Afganistan. Americanii erau
răzbunaŃi pentru conflictul din Vietnam, dar declanşaseră un mecanism ce nu
putea fi oprit. Astfel că Azzam şi Bin Laden hotărăsc să menŃină organizaŃia
creată, denumita Al Qaeda – Baza, care să reprezinte un potenŃial cartier
general al luptătorilor pentru viitorul jihad. În 1989, Azzam a fost asasinat,
iar Bin Laden a rămas liderul organizaŃiei, considerat un erou al jihadului.
Dar următorul pas a fost alunecarea organizaŃiei spre terorism. Expulzat din
Arabia Saudită, Bin Laden se mută în Sudan de unde organizează o
impresionantă reŃea de firme şi consorŃii financiare care-i aduc fondurile
necesare viitoarelor acŃiuni. Discursul Al Qaeda devine antiamerican şi
antioccidental, identificaŃi ca marii duşmani ai lumii musulmane. ReŃeaua creată
de Bin Laden cuprinde grupuri din: Arabia Saudită, Egipt, Iordania, Liban, Irak,
Oman, Algeria, Libia, Tunisia, Maroc, Somalia, din Africa: Ciad, Mali, Niger,
Nigeria, Unganda, dar şi din sud-estul Asiei: Thailanda, Malaesia, Indonezia.

23
 Dacă înainte de primul război mondial statele arabe s-au revoltat împotriva
Imperiului Otoman, după război acestea au organizat revolte împotriva FranŃei şi
Marii Britanii.
Britanicii îşi schimbase strategia imediat după sfârşitul războiului, dacă în
1914 erau pro-arabi, în 1917 au devenit pro-sionişti, iar în 1921, antisionişti.

În perioada 1914 – 1918 marile puteri europene au crezut ca evreii şi arabii

pot fi aliaŃi naturali, moment în care duşmanii mişcării sioniste păreau a fi
francezii şi nu arabii.
Puterile europene au crezut că vor putea schimba Asia Musulmană –
Orientul Mijlociu şi preceptele fundamentale ale existenŃei lor politice. În locul
religiei – care era baza, fundamentul politicii statelor arabe, Rusia propunea –
comunismul, iar Marea Britanie – loialitatea dinastică.

3.2. Lupta pentru independenŃă şi regimul mandatelor.

În faŃa acestei noi strategii Ńările zonei au încercat să-şi proclame

independenŃa, dar nu au rezistat puterilor europene care au controlat după primul
război mondial Orientul Mijlociu. FranŃa şi Anglia au devenit „moştenitoarele” de
facto ale Imperiului Otoman.
În ianuarie 1919, emirul Faisal al Irakului şi liderul sionist Chaim Weitzman
au semnat o înŃelegere prin care acceptau formarea unui stat arab în Palestina
cu o enclavă evreiască, a fost o înŃelegere de scurtă durată între arabi şi evrei.
Din anul 1919 au început şi revoltele împotriva dominaŃiei marilor puteri,
astfel în mai 1919 s-au produs revolte în Egipt, britanicii refuzând să recunoască
independenŃa statului egiptean. Tot în 1919, la sfârşitul celui de-al treilea război
din Afganistan – britanicii au recunoscut independenŃa acestuia cu condiŃia să nu
acorde vreun ajutor sau să intervină în vreun fel în India.
Pe teritoriul Palestinei beduinii au început din 1920 atacurile asupra
aşezărilor de evrei sionişti.

13
 În acest context internaŃional, când cele două mari puteri favorizau lupta
pentru independenŃă bătălia a continuat în Palestina, dusă de această dată între
arabi şi palestinieni, fără implicarea Marii Britanii, culminând în 1947 cu Planul
NaŃiunilor Unite de partajare a Palestinei.
Orientul Apropiat - Orientul Mijlociu a devenit după sfârşitul războiului o
zonă de perpetuare a conflictelor. Rapid războiul rece s-a instalat şi aici.
Palestina, teritoriu aflat timp de câteva decenii sub mandat britanic, a
evoluat spre o zonă de conflicte permanente. Marea Britanie încă din 1917 prin
DeclaraŃia Balfour a afirmat acordarea unui sprijin substanŃial mişcării sioniste
care viza crearea Căminului Evreiesc în Palestina. În timpul mandatului britanic a
fost încurajată, după cum am arătat în anumite perioade, sosirea de evrei sionişti
din toate colŃurile lumii, astfel treptat pe acest teritoriu a apărut o comunitate
nearabă şi nemusulmană care odată cu sfârşitul celui de-al doilea război
mondial a cerut dreptul de a avea nu doar o patrie, ci un stat.
URSS a intervenit în Orientul Apropiat încurajând sfârşitul dominaŃiei
britanice asupra Palestinei, astfel declaraŃia lui Andrei Gromîko din 1947 de la
ONU i-a încurajat atât pe evrei, cât şi pe arabi să ceară terminarea mandatului
britanic şi împărŃirea Palestinei în două state, unul evreu şi celălalt palestinian.
Adunarea Generală a ONU a creat UNSCOP – Comitetul Special al
NaŃiunilor Unite pentru Palestina. UNSCOP a adoptat în 1947 un plan de
împărŃire a Palestinei, foarte complex, ratificat de către ONU în noiembrie 1947
şi acceptat cu nelinişte de evrei şi respins de arabi. Planul propunea ca pe 56%
din Palestina să se formeze un stat evreiesc (populaŃia era de: 498.000 evrei şi
497.000 arabi) şi pe 43 % din Palestina să apară Statul Palestinian (725.000
arabi şi 10.000 evrei). Ierusalimul trebuia să devină o zonă internaŃională sub
administraŃia ONU.
UNSCOP4 a recomandat această partajare, iar Adunarea Generală a ONU
a adoptat un plan la 29 noiembrie 1949, având susŃinerea SUA şi URSS Prin
acest plan se dorea practic împărŃirea Palestinei în două state: unul evreu între

4
Comisia Specială a NaŃiunilor Unite pentru Palestina (The United Nations Special Commission
on Palestine)

25
 Puterile europene nu doar că au trasat frontierele artificiale ale Orientului
Mijlociu, ci au încercat să modifice mentalităŃile şi modul de a percepe societatea
şi religia.

Anul 1922 a adus cu sine si revenirea la luptă a naŃiunilor asuprite din

Orientul Mijlociu – zonă împărŃită în mai multe sfere de influenŃă.
Sistemul mandatelor Ligii NaŃiunilor a fost aplicat de către britanici şi
francezi ca un instrument al ambiŃiilor lor. Atât mandatele cât şi alianŃele
preferenŃiale – au fost considerate înŃelegeri provizorii – dar au provocat
creşterea naŃionalismului arab, oferindu-le statelor mandatare puteri: legislative
politice, administrative şi economice.

În 1920, Anglia a primi un mandat provizoriu asupra Palestinei, devenit

formal în 1922. În 1929, s-a creat AgenŃia Evreiască pentru Palestina care a
promovat emigraŃia evreilor. ReacŃia arabilor a fost virulentă, astfel în 1920, 1921
şi 1929 au avut loc revolte ale arabilor şi pogromuri împotriva evreilor din
Ierusalim şi alte oraşe.
Britanicii au împărŃit Palestina în două linia de demarcaŃie fiind râul Iordan:
partea de Est: Emiratul Transiordaniei, pe tron fiind un alt fiu al lui Hussein,
Abdulah, iar Vestul a fost plasat sub directă administraŃie britanică permiŃându-le
evreilor sionişti să emigreze aici din întreaga lume.
Siria a devenit protectorat francez sub forma unui mandat dat de Liga
NaŃiunilor, creştinii care se aflau pe malul Mediteranei au format un alt stat
Libanul, aflat tot sub protectorat francez.
Irakul a devenit teritoriu sub mandat britanic – sub forma unui regat condus
de un fiu al Şerifului Hussein, Faisal. Britanicii avea un rol important în
administrarea statului irakian şi în asigurarea siguranŃei. Peninsula arabică a
căzut sub dominaŃia unui alt aliat britanic, Ibn Saud care a creat regatul Arabia
Saudită în 1922.
În primii ani ingerinŃele britanice şi franceze au fost limitate de regulamentul
mandatelor. Mandatul FranŃei în Siria a început la 23 septembrie 1923 şi a durat

14
 Treptata înlăturare a dominaŃiei europene, apariŃia şi recunoaşterea de
către marile puteri a Israelului, creşterea importanŃei industriei petroliere şi a
pieŃei produselor petroliere, toate acestea au dus la apariŃia Orientul Mijlociu
contemporan.
Echilibrul trebuia menŃinut de către o mare putere, dat fiind conflictele
numeroase din zonă, iar această putere a fost SUA – care a devenit un garant al
stabilităŃii în regiune, o misiune dificilă dat fiind permanentele conflicte, dar şi
beneficiara petrolului şi cea mai mare putere în această industrie.

După Europa, s-au împărŃit sferele de influenŃă în celelalte zone geografice:

Asia – Orientul Apropiat şi Extremul Orient, ce reprezentau la rândul lor
permanente focare de dispute.

6.2. Lumea arabă între independenŃă şi tutela străină

Originile Ligii Arabe provin din tratatul din 2 aprilie 1936, încheiat între
Arabia Saudită şi Irak, caracterizat ca fiind „un tratat de fraternitate şi alianŃă
arabă” deschis şi altor state.
Prima acŃiune în încercarea de a unii lumea arabă a fost încheierea
Protocolului de la Alexandria, la 7 octombrie 1944, ca urmare a negocierilor
purtate la ConferinŃa pregătitoare a statelor arabe. Următorul pas a venit în
martie 1945, când a avut loc semnarea Pactului Ligii Arabe, de către cele şapte
state fondatoare: Siria, Liban, Arabia Saudită, Transiordania, Iemen, Irak şi
Egipt.
În următorii anii se va ajunge la 14 state membre. FuncŃiile acestui organism
internaŃional au cuprins, teoretic, toate aspectele vieŃii statelor arabe şi relaŃiile
acestora cu restul lumii. Consiliul Ligii, organul suprem în care toate statele erau
egal reprezentate, era format din şefii guvernelor sau miniştrii de externe ai
statelor membre care se întâlneau de două ori pe an, preşedinŃia revenindu-i prin
rotaŃie fiecărei Ńări.

27
până în 1943, când cele două state, respectiv Siria şi Libanul au devenit state
independente. Dar, armatele franceze au părăsit zona abia în 1946.
Tot în 1922 – au revenit la luptă numeroasele clanuri din Orientul Mijlociu
când au realizat că puterile europene nu au făcut altceva decât să le promită şi
să-i subjuge.
Ca urmare a numeroaselor revolte ale egiptenilor, în 1922 Anglia a dat
DeclaraŃia Allenby – de independenŃă nominală a Egiptului. Iar în martie
1922, Winston Churchill – Secretar Colonial Britanic a dat o Carte Albă – prin
care neagă faptul că britanicii doresc ca Palestina să devină un stat evreiesc –
sau că evreii s-ar bucura de tratament preferenŃial faŃă de arabi. În timp vor limita
numărul evreilor sionişti care vor emigra în Palestina.
Din 1921 reapare şi Rusia bolşevică apoi din 1922 Uniunea Sovietică în
Orientul Mijlociu, care încheie un tratate de prietenie cu Persia şi cu Turcia.
RevoluŃia bolşevică a dus la pierderea efectivă a teritoriilor din Orientul Mijlociu.

În Turcia a ajuns la putere Kemal Ataturk şi a impus un program de

modernizare şi secularizare. A abolit califatul, a militat pentru emanciparea
femeii, a introdus vestimentaŃia europeană şi a impus ca limbă oficială turca în
locul arabei, a abolit jurisdicŃia curŃilor islamice. Dacă până la acel moment
Imperiul Otoman condusese lumea arabă, Turcia modernă dorea să devină parte
a civilizaŃiei europene şi nu a celei arabe.
În 1923 prin Tratatul de la Lausanne, Turcia este recunoscută în
frontierele sale, fără pierderi majore teritoriale din teritoriul locuit de turci. Acest
tratat cuprinde şi un tratat al strâmtorilor. Pentru a limita expansionismul asupra
strâmtorilor: acestea trec sub supraveghere internaŃională fiind înfiinŃată o
Comisie internaŃională a Strâmtorilor.
Din anul 1924 se părea că în Orientul Mijlociu se implică SUA. S-a
încheiat ConvenŃia asupra drepturilor americane în Siria şi Liban. Americanii
doreau să oblige Anglia şi FranŃa la o politică a uşilor deschise, cel puŃin în
ceea ce provea economia Orientului Apropiat şi Mijlociu.

15
 7. Războiul Rece se extinde în Orientul Mijlociu
7.1 Iranul şi primul conflict al petrolului

Iranul a trecut în 1951 la naŃionalizarea industriei petroliere – principala

sursă de venit. Parlamentul iranian – Mejlisul - a luat această hotărâre sub
presiunea unor manifestări populare şi a venirii la putere a lui Mohammed
Mossadiq – liderul Frontului NaŃional. Hotărârea lovea în primul rând Marea
Britanie a cărei companie Anglo-Iranian Oil Company – era principala companie
în domeniul petrolier. Londra a propus un arbitraj, respins de Teheran astfel a
trimis un crucişător şi trupe în Golful Persic. SUA s-a opus dorinŃei de a apela la
forŃă în Iran, având propriile strategii în legătură cu petrolul, URSS putea
interveni în virtutea unui tratat din 1921 – ce prevedea că poate ocupa nordul
Iranului în cazul intervenŃiei unei terŃe puteri.
Miza era economică în acest conflict – Anglia dorea să se perpetueze
vechile aranjamente cu iz colonial de exploatare, prelucrare şi vânzare a
petrolului. Apelul la Consiliul de Securitate s-a lovit de vetoul sovietic – care
considera problema una internă a Iranului.
Iranul dorea să renegocieze livrările de petrol şi să excludă orice pretenŃii
britanice asupra resurselor naŃionale iraniene.
Iranul nu a dorit ca această dispută să fie soluŃionată la Haga de către
Curtea InternaŃională de JustiŃie în 1952. Astfel că serviciile secrete americane şi
britanice au regizat o lovitură de stat in august 1953 – iar noul guvern iranian
a semnat un acord cu Anglia în privinŃa petrolului.
SoluŃia finală a disputei petroliere a venit în 1954 când a apărut un
consorŃiu internaŃional format din 8 companii: SUA deŃinea 40%, Anglia
40% iar FranŃa 6% - consorŃiul reŃinea 50% din venituri, celelalte 50% revenind
Iranului, în comparaŃie cu cele 15% cei reveneau anterior.
Criza petrolieră din Iran a dus la o slăbire a poziŃiilor britanice în Orientul
Mijlociu şi o creştere a influenŃei americane. Acest episod reprezenta tendinŃa
naŃională a statelor din zonă de a prelua controlul asupra propriilor resurse
naŃionale.

29
 Prin această convenŃie sunt asigurate libertăŃi pentru misiunile religioase
americane, cetăŃenii americani primeau toate drepturile în aceste Ńări, inclusiv
cel de prozelitism religios.

3.3. Petrolul – noua miză economică a Golfului Persic

Un moment istoric în evoluŃia Orientului Mijlociu a fost descoperirea

petrolului pentru prima dată în Persia în 1908, apoi în Arabia Saudită în 1938 şi
în celelalte state ale Golfului Persic, apoi în Libia şi Algeria.
Din acel moment Orientul Mijlociu a devenit cea mai mare rezervă de petrol
crud a lumii şi cea mai ieftină şi totodată accesibilă a lumii industriale a secolului
XX. Dar importanŃa rezervelor petroliere s-a conturat odată cu dezvoltarea
industrială de la industria automobilelor, până la industriile constructoare de
maşini şi utilaje, de larg consum, întreaga lume se dezvolta cu ajutorul petrolului.
Astfel, companiile petroliere industriale au extras şi exportat cantităŃi mari de
petrol ceea ce a dus la dezvoltarea rapidă a industriei automobilelor şi a tuturor
industriilor occidentale bazate pe petrol. Regii şi emirii statelor arabe au devenit
foarte bogaŃi dar incapabili să-şi stabilizeze puterea fiind direct interesaŃi ca
marile puteri occidentale să-şi păstreze hegemonia asupra statelor lor.
ÎmbogăŃirea a Ńinut loc de reforme modernizatoare în lumea arabă.

Petrolul a reprezentat pentru statele din Orientul Mijlociu o şansă de ridicare

economică, dar şi o mare problemă care le-a adus decenii de hegemonie străină,
conflicte cu baza economică şi o dezvoltare artificială a anumitor zone.
Zăcămintele de hidrocarburi au fost descoperite de către britanici şi francezi, apoi
de către americani la începutul secolului XX, dar abia după câteva decenii statele
zonei au realizat importanŃa acestora. Bătălia celor trei pe aceste zăcăminte a
fost dură de la început, acestora li s-a adăugat în forŃă în anii’50, Uniunea
Sovietică.

16
 CENTO avea drept scop colaborarea între statele membre în interesul
securităŃii şi apărării lor, fiind în realitate o filială a NATO în Orientul Mijlociu.
Egiptul va forma ulterior împreună cu Siria o unitate militară şi economică,
Republica Arabă Unită (RAU 1958).
RelaŃiile tensionate cu statul Israel, care forŃa trecerea navelor israeliene
prin Suez, precum şi implicarea Uniunii Sovietice prin masive livrări de armament
Egiptului şi Siriei au tensionat relaŃiile dintre statele zonei.
De asemenea, Egiptul dorea realizarea unui mare baraj la Assuan,
construcŃie prin care Nasser îşi propunea ridicarea economică a Ńării, deoarece
sporea cu o treime suprafaŃa cultivabilă şi dubla producŃia de energie electrică,
proiect finanŃat de către Occident. Dar marea schimbare a venit odată cu refuzul
SUA de a livra armament Egiptului, şi în contrapartidă oferta URSS de
armament. Era doar un prim pas în trecerea Egiptului în sfera de influenŃă
sovietică, un al doilea pas a fost oferirea unui împrumut în valoare de 200 de
milioane de dolari, rambursabil în 30 de ani pentru construcŃia barajului de la
Assuan.
Liderul egiptean Nasser a naŃionalizat Canalului de Suez în vara anului
1956, în detrimentul acŃionarilor din Anglia şi FranŃa. Cele două Ńări au cerut
sprijinul S.U.A. pentru a reglementa un abuz internaŃional şi convocarea unei
conferinŃe la Londra.
DiplomaŃia americană5 milita pentru evitarea unui nou conflict cu
reminiscienŃe coloniale, dar nici nu puteau accepta încălcarea acordurilor
internaŃionale, mizând pe negocieri diplomatice în problema naŃionalizării
Companiei Canalului de Suez. SUA dorea evitarea unui conflict armat care ar fi
acutizat situaŃia Orientului Apropiat.

5
Preşedintele american Eisenhower era categoric împotriva folosiri forŃei pentru a soluŃiona
problema Canalului. El nu împărtăşea ostilitatea personală a lui Dulles faŃă de Nasser. El îi
spunea lui Dulles la 31 iulie 1956 <Era greşit să se exercite o presiune nejustificată faŃă de
Nasser personal>. El simŃea că Nasser întruchipa năzuinŃele emoŃionale ale popoarelor din zonă
pentru independenŃă şi <de a pune la pământ pe omul alb>. El a considerat că Nasser a fost în
drepturile sale şi că puterea sa asupra unui domeniu extrem de important din propriul teritoriu ar
putea cu greu să fie pusă la îndoială. Eisenhower n-a crezut că naŃionalizarea Canalului merita
un război; britanicii şi francezii au gândit dimpotrivă. Dulles plutea la mijloc, mereu inconsistent”.
în Robert R. James, Anthony Eden: A Biography. McGrow-Hill Book Company, 1986, apud
Constantin Vlad, DiplomaŃia în secolul XX, p. 372.

31
 Anii ’20, ’30 şi '40 au adus cu ei şi mici paşi spre independenŃa lumii arabe,
primele state vizate au fost: Irakul, Siria şi Egiptul.
În 1919 în Egipt au avut loc mari demonstraŃii de numite - prima revoluŃie.
Armata şi administraŃia britanică a intervenit brutal în faŃa perspectivei ca liderul
revoltelor Zaghlul să devină premier, revoltele anticoloniale au fost înăbuşite în
sângele a 800 de persoane.
Valul eliberator s-a extins şi în Siria, unde în 1920 luptătorii sirieni au fost
învinşi de către francezi în bătălia de la Maysalun, iar irakienii au fost înfrânŃi de
armatele britanice încă de la începutul revoltei.

Dar, urmarea acestor revolte anticoloniale, în 1924 a fost creat Regatul

Egiptului ca stat independent, care a rămas sub dominaŃie britanică până la
sfârşitul celui de-al doilea război mondial. De altfel Anglia după ce a recunoscut
necesitatea retragerii din Egipt şi-a consolidat puterea în statul vecin - Sudanul
În 1936 s-a semnat tratatul prin care Marea Britanie avea dreptul de a-şi
menŃine trupele pe teritoriul egiptean pentru a apăra Canalul de Suez, proprietate
a unei companii mixte cu participaŃii anglo-franceze.
Statele nemulŃumite din Orientul Mijlociu s-au îndreptat spre înŃelegeri cu
URSS, strategie blamată de Marea Britanie care dorea să limiteze influenŃa
sovietelor în zonă, cu toate că nu se punea problema vreunei influenŃe a
comunismului asupra statelor arabe. Astfel, în 1927, Persia încheie un Tratat de
garantare a neutralităŃii cu Uniunea Sovietică.
Pentru a nu se ajunge la o lărgire a influenŃei sovietice, Marea Britanie îşi
revizuieşte atitudinea faŃă de unele state, în 1926 realizându-se sub egida Angliei
Tratatul de frontieră între Irak şi Turcia, iar în 1928, Marea Britanie face un tratat
cu Transiordania, pentru ca în 1930 să se încheie: Tratatul de alianŃă
preferenŃială între Marea Britanie şi Irak.
Cu toate aceste schimbări de atitudine luptele pentru independenŃă a
statelor din Orientul Mijlociu au continuat.

17
 Israelul a câştigat poziŃii importante în acest război, o parte din Peninsula
Sinai, un teritoriu vast, demonstrându-şi superioritatea armată de necontestat.
Dar, reacŃia rapidă şi vehementă a Uniunii Sovietice a dus la continuarea
conflictului diplomatic, preşedintele american fiind pus în faŃa unei grave dileme:
susŃinerea aliaŃilor săi anglo-franco-israelieni sau blamarea unui act de
agresiune.
Conflictul de pe Suez şi criticile mondiale la adresa FranŃei şi Angliei au
mascat un alt conflict interior al lagărului socialist, criza maghiară şi înăbuşirea ei
în sânge. Nasser, înfrânt, şi-a consolidat puterea, iar Uniunea Sovietică a
câştigat un bastion în Orietul Mijlociu – Egiptul.

Orientul Mijlociu a devenit parte a războiului rece, o zonă cu mari resurse de

petrol, care puteau însemna plată armelor trimise de către cele două mari puteri.
OrganizaŃia NaŃiunilor Unite a trimis în Egipt, cu asentimentul SUA şi URSS,
la propunerea Canadei, primele căşti albastre din istorie, forŃe menite să devină
un tampon între insurgenŃi şi să asigure liniştea zonei.
Conflictul din Orientul Mijlociu din 1956 a dus la căderea definitivă a
influenŃei şi puterii FranŃei şi Marii Britanii în zonă. Majoritatea Ńărilor arabe au
rupt relaŃiile cu acestea, le-au naŃionalizat bunurile şi instituŃiile de învăŃământ şi
le-au expulzat reprezentanŃii.
Vidul strategic creat a favorizat diplomaŃia americană să-şi lărgească
influenŃa în zonă, influenŃă semnificativă prin controlul zăcămintelor de petrol.
Preşedintele american Eisenhower a prezentat Congresului în ianuarie
1957 o strategie nouă strategie de politică externă, aplicată în Orientul Mijlociu,
denumită doctrina Eisenhower. Prin aceasta se denunŃau ambiŃiile sovietice din
zonă, declarând că SUA doreşte să fie autorizată să acorde sprijin economic şi
militar oricărei Ńări interesate şi aflată în pericol.
Doctrina Eisenhower a fost pusă în aplicare în cazul crizei din Liban din
1958, când forŃele americane au intervenit ca răspuns la cererea făcută de
preşedintele libanez. În context internaŃional, doctrina reprezenta un răspuns
american la posibilitatea izbucnirii unei noi conflagraŃii mondiale, ce pornea de la

33
 A reapărut pe arena internaŃională problema strâmtorilor şi a controlului
internaŃional – problemă ce a fost discutată în 1936 la ConferinŃa de la
Montreux.
La conferinŃa de la Montreux s-a discutat regimul strâmtorilor –
demilitarizarea acestora, libera navigaŃie. S-a încheiat un tratat între statele
participante la conferinŃă: Marea Britanie, Turcia, Australia, Bulgaria, FranŃa,
Grecia, Japonia, România, Iugoslavia şi URSS, prin care Turcia preia
îndatoririle Comisiei internaŃionale a strâmtorilor şi asigură demilitarizarea şi
libera circulaŃie.

Imperiul colonial al Italiei a apărut în preajma primului război mondial,

italienii ocupând Eritreea şi Somalia, precum şi câteva părŃi din Imperiul Otoman,
cea mai importantă fiind Libia. Italia a fost înfrântă în tentativa de a cuceri
Etiopia. Dar Etiopia (Abisinia) a fost cucerită de către italieni în anii 1935 – 1936,
în urma unui război nedrept.
În anul 1937, statele arabe semnează Sa’ Dabad Pact – Tratatul de
neagresiune între Afganistan, Iran, Irak şi Turcia.
În 1938 Anglia a făcut înŃelegere cu Italia, după modelul concesiilor făcute
în Cehoslovaci, miza fiind contrabalansarea mesajele subversivă a Radio Bari
care au inflamat prin propaganda sa Palestina şi în general statele arabe.
Ca urmare a acestei propagande în 1939, Marea Britanie îşi nuanŃează
poziŃia faŃă de statele arabe. Cartea Albă pentru Palestina este o declaraŃie ce
prezintă politica sa faŃă de Palestina. În pragul celui de-al doilea război mondial
numărul evreilor emigraŃi din centrul Europei în Palestina a crescut vertiginos,
ameninŃarea nazismului fiind tot mai aproape. În acelaşi timp, statele Orientul
Mijlociu doresc independenŃa, creşte naŃionalismul arab în Palestina – încurajat
de succesele Egiptului, Siriei, Libanului care îşi câştigase independenŃa.
Palestinienii doreau concesii de la britanicii şi încep un război de guerilă – pe
fondul creşterii propagandei pro-arabe a Germaniei şi Italiei.
Marea Britanie încearcă o înŃelegere între arabi şi evrei sub mandatul său,
dar arabii din Palestina refuză orice negocieri cu evreii sionişti. Conform acestei

18
spre Egiptul prosovietic. La rândul său, Uniunea Sovietică nu a reuşit să-şi
extindă influenŃa în cele două Ńări, dar şi-a consolidat-o în Siria şi Egipt şi mai
apoi în Irak. Livrările masive de armament sovietic precum şi înfiinŃarea de
partide comuniste în Ńările arabe au dus la creşterea influenŃei URSS în zonă.
Marea Britanie şi-a pierdut unul din ultimii aliaŃi în zonă – Irakul – după
înlăturarea monarhiei. Irakul s-a retras din Pactul de la Bagdad în 1959, sediul
acestuia mutându-se la Ankara.

8.1. Războiul de 6 zile

Un alt conflict care a jalonat evoluŃia războiului rece l-a reprezentat războiul
de 6 zile. După conflictul din 1956, atmosfera în Orientul Mijlociu rămăsese
tensionată, dar marile puteri credeau că un nou conflict nu era de actualitate.
Frecventele ameninŃări siriene la adresa Israelului, precum şi incursiunile
membrilor organizaŃiei Al Fatah au creat un climat tensionat, ca şi luptele pentru
putere din interiorul statului sirian.
Preşedintele egiptean Nasser a cerut, în mai 1967, retragerea din Sinai a
forŃelor ONU (UN Emergency Force - UNEF), care se aflau în acea zonă din
1957, desfăşurând propriile forŃe lângă cele ale ONU. Liderul ONU, U Thant a
fost de acord cu această cerere, lăsând localitatea strategică Sharm el Sheikh,
ca şi controlul asupra strâmtorii Tiran în responsabilitatea egipteană.
În acest moment Egiptul a declarat închiderea strâmtorilor pentru vasele
aflate sub pavilion israelian ca şi acelora care făceau contrabandă cu arme.
Israelul a reacŃionat în ziua retragerii trupelor ONU, declarând că închiderea
strâmtorilor reprezintă un casus belli. Washingtonul şi Londra au cerut libertatea
căilor de navigaŃie internaŃionale, iar preşedintele FranŃei, generalul De Gaulle a
propus negocieri diplomatice, pornind de la cele patru mari puteri. Moscova a
refuzat să participe la astfel de negocieri.
Israelul a acŃionat în forŃă, în faŃa imobilismului oricăror soluŃii internaŃionale
şi a pregătirilor de război făcute de către Egipt. Atacul surpriză a fost elementul
forte al strategiei israeliene, în două zile de bombardamente armatele egiptene şi

35
CărŃi Albe în următorii 10 ani în Palestina trebuia creat un Stat Palestinian
independent – care să încheie un tratat cu Anglia. De asemenea, evreii trebuiau
să rămână o minoritate în viitorul stat şi să nu depăşească o treime din totalul
populaŃiei. Astfel în perioada 1940 – 1944 numărul de imigranŃi era limitat la
maxim 75.000 de persoane.
Tensiunea a crescut treptat odată cu debutul celui de-al doilea război
mondial, iar această tensiune a fost amplificată nu doar de propaganda italiană
promovată prin Radio Bari ci şi prin intermediul negocierilor directe duse în 1940
între URSS şi Germania pentru crearea unei sfere de influenŃă sovietice în
Orientul Mijlociu. Miza sovietică se leagă de Strâmtori ca şi în primul război
mondial, iar pretenŃiile URSS faŃă de Turcia – au dus la alianŃa turco-germană.

4. Anii celui de-al doilea război mondial şi implicarea

armată şi strategică în Orientul Mijlociu

La începutul anilor’40 s-au produs mai multe evenimente care au menŃinut

Ńările Orientului Mijlociu sub dominaŃia europeană: lovitura de stat al lui Rashid
Ali al-Gailani din Irak a dus la invazia trupelor britanice în Irak, urmată de invazia
AliaŃilor în Siria şi Liban şi a anglo-sovieticilor în Iran.
În acest context în sânul populaŃiei evreieşti europene şi americane – a luat
amploare sionismul. Sionismul a fost un curent social care a revigorat viaŃa
comunităŃilor evreieşti europene şi americane.
Încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, sioniştii au
format o mişcare unită care dorea apariŃia unui Cămin naŃional evreiesc pe
teritoriul Palestinei, aflată sub dominaŃia Imperiului Otoman, apoi a Angliei 3.
Palestina era dominată de lupte între naŃionalismul arab şi sionism,
situaŃia le scăpase britanicilor de sub control. Politica de exterminare a evreilor al
lui Hitler a accelerat dorinŃa sioniştilor de a crea în Palestina un stat evreiesc.

3
În anul 1914, populaŃia totală a Palestinei era în jur de 700.000 de persoane, dintre care
aproximativ 600.000 erau arabi şi 100.000 evrei.

19
 SUA era principalul susŃinător al statului Israel, aflat în permanent conflict cu
Ńările arabe din jur: Egiptul de la care luase o parte a Peninsulei Sinai, Siria şi
Iordania pe teritoriul cărora se aflau un mare număr de refugiaŃi palestinieni.
Problema Palestinei i-a divizat timp de decenii pe evrei şi pe arabi, alături
de lupta pentru supremaŃie a statelor arabe. Conflictele au ajuns să se
permanentizeze, atacuri la graniŃe, boicotarea reciprocă în cadrul ONU, până la
conflicte directe. După un război de uzură care a durat între 1969 şi 1972, în
ciuda negocierilor care au avut loc prin intermediul ONU, în octombrie 1973 s-a
ajuns la un nou conflict armat, războiul de Yom Kippur, sărbătoarea evreiască
a iertării.
Egiptul şi Siria aveau sprijinul Ńărilor arabe (Irak, Iran, Arabia Saudită,
Iordania, Liban etc) pentru a ataca Israelul şi a recupera teritoriile pierdute în
1967.
Conflictul armat nu s-a soldat cu o schimbare a statu quo-ului, rezoluŃiile
Consiliului de Securitate, apelurile Moscovei şi ale Washingtonului oprindu-l.
Uniunea Sovietică era principalul furnizor de armament al Ńărilor arabe, dar
strategiile sovietice în zonă şi-au demonstrat în mod repetat ineficienŃa, Moscova
fiind capabilă să provoace şi să întreŃină crize, dar nu să le şi rezolve.
Cu tot curajul evreilor, războiul de Yom Kippur a avut un efect devastator
asupra Israelului, mai mult de 6.000 de morŃi şi răniŃi în 18 zile de luptă, pierderi
de echipamente de aproximativ 7 miliarde de dolari, dar cea mai mare pierdere a
fost aceea de imagine. Până în octombrie 1973, Israelul păruse invincibil, dar din
acel moment evreii şi-au înŃeles nu doar vulnerabilitatea, ci şi totala dependenŃă
faŃă de SUA din punct de vedere militar, economic şi diplomatic.

8.3. Prima criză mondială a petrolului 1973

Boicotul arab în domeniul petrolului a arătat dependenŃa tot mai acută a

economiei vestice de această materie primă.

37
Arabii din Palestina doreau un stat palestinian şi înlăturarea din zonă a
britanicilor şi francezilor.
În timpul celui de-al doilea război mondial britanicii, sovieticii şi francezii
şi-au împărŃit Orientul Mijlociu. Turcia, Arabia Saudită şi statele din Peninsula
Arabică nu au fost implicate în acest război.
Dar dorinŃa de libertate a fost mai puternică decât strategiile marilor puteri
faŃă de Orientul Mijlociu. După ce în august 1941 Anglia şi URSS au ocupat
Iranul, deoarece şahul Iranului refuzase să alunge populaŃia germană din Iran,
pentru a nu trezi reacŃia naŃionaliştilor şi a risca un război de guerilă, cu forŃele
britanice din Sud şi cele sovietice din Nord, Anglia, URSS şi Iranul încheie un
Tratat prin care cele două mari puteri se angajează să respecte integritatea
teritorială a statului şi independenŃa politică şi la maxim 6 luni de la
terminarea războiului să-şi retragă armata de pe teritoriul iranian.
În timpul sau odată cu sfârşitul celui de-al doilea război mondial şi alte state
ale Orientului Mijlociu îşi câştigă independenŃa: Libanul la 8 noiembrie 1943, Siria
la 1 ianuarie 1944, Iordania la 22 mai 1946, Irakul în 1947 când forŃele britanice
au fost nevoite să se retragă, iar Egiptul în 1947, când de asemenea forŃele
britanice au trebuit să se retragă.

5. Sursele islamului radical din secolul XVIII până în

secolul XXI

5. 1. Wahhabismul
În Arabia secolului XVIII îi găsim pe strămoşii ideologici şi religioşi ai
mişcărilor islamiste radicale. Şeicul reformator Muhammad Ibn Abd al-Wahhab
predica o întoarcere la islamul originar, condamnând inovaŃiile ulterioare aduse
cultului. De asemenea respingea dominaŃia otomană - viza instaurarea în
Arabia a unui islam purificat asemănător cel din epoca Profetului.
Muhammad Ibn Sa’ud, fondatorul dinastiei saudite a aderat la ideile lui al -
Wahhab în acest fel a apărut primului stat wahhabit din Arabia. La începutul sec.
al XIX-lea, clanul Ibn Saud a pornit o campanie de cucerire a întregii peninsule,

20
 Dacă la începutul anului 1973, preŃul barilului de petrol crud era de 3 dolari,
acesta a ajuns în 1974 la 12 dolari, creând creşteri necontrolate ale preŃurilor pe
piaŃa mondială. Această quadruplare a preŃului s-a datorat intervenŃiei americane
şi a unor state vestice în sprijinul Israelului, în dauna statelor arabe implicate.
Membrii OPEC au impus un embargo al petrolului oprind toate livrările către
statele care ajutau Israelul. Controlul producŃiei mondiale de petrol crud a trecut
de la SUA, în mâinile OPEC, influenŃând astfel nu doar preŃul, ci şi producŃia
mondială. Creşterea cu 400% a preŃului în şase luni a bulversat economic atât
SUA, cât mai ales statele PieŃei Comune şi chiar Japonia, în fapt, întreaga lume
industrializată.
Întreaga economie mondială a intrat în recesiune, iar în doi ani în SUA, PIB-
ul a scăzut cu 6%.
Între 1974 şi 1978, preŃul barilului a crescut cu maximum 2 dolari (12,21 –
13,55). Pentru a depăşii criza, americanii au impus un preŃ propriei producŃii de
petrol, amortizând impactul crizei. Embargoul petrolului a continuat până în
martie 1974, după conferinŃa de la Washington. Chiar şi după încheierea acestui
summit internaŃional al petrolului, efectele creşterii preŃului sau simŃit până la
începutul anilor ’80, impactul embargoului nefiind doar unul imediat, ci unul de
durată.

8.4. Negocieri sub egida SUA şi acordurile de la Camp David

DiplomaŃia americană a preluat iniŃiativa în procesul de pacificare a

Orientului Mijlociu, de recunoaştere a drepturilor palestinienilor şi a organizaŃiilor
acestora. Negocierile s-au desfăşurat în parte sub egida ONU, până în momentul
în care Departamentul de Stat a realizat că doar acordurile de pace separate
între Israel şi statele arabe erau posibil de realizat.
Astfel după 6 ani de negocieri: în cadrul ONU, prin intermediul statele
mijlocii: România, Mexic, sau prin intermediul serviciilor secrete s-a ajuns la
Acordurile israeliano-egiptene de la Camp David (1978). Acestea au
reprezentat doar începutul unui proces de pace care continuă şi astăzi.

39
stopată în 1813, de guvernator Egiptului, Muhammad Ali – stopând mişcarea
wahhabită pentru următorii o sută de ani.
Un secol mai târziu, emirul din Nedjd, Abd al-Aziz al III-lea ibn Saud a
reuşit reconstituirea statului wahhabit - suprafaŃa Peninsulei Arabice şi a luat în
1932 titlul de rege al Arabiei Saudite.
Dar Arabia Saudită a devenit nu doar statul arab al locurilor sfinte, Mecca şi
Medina, ci şi cel care a susŃinut financiar mişcările islamiste ultraradicale din
lumea arabă şi in afara ei.

5. 2. Salafismul

Mişcarea salafistă îşi are originea la începutul sec. XIX, când agravarea
crizei economice a Imperiul otoman şi confruntarea cu expansionismul european
aduc lumea musulmană în faŃa unui sentiment de înfrângere şi de declin moral.
Nostalgia „epocii de aur a islamului” a dus la apariŃia unui curent naŃionalist
panislamist a cărui promotorii au fost Al Afghani şi Muhhamad Abdu.
Jamal al Dîn al-Afghani a predicat necesitatea unirii popoarelor islamice
şi reîntoarcerea la Coran, în timp ce egipteanul Muhhamad Abdu promova
necesitatea unei revitalizări a islamului, o reînnoire realizată nu prin mijloace
violente, ci prin educaŃie islamică. Conform acestui curent trebuiau preluate
inovaŃiile moderne de ordin juridic şi constituŃional ale civilizaŃiei europene, care
să fie adaptate principiilor islamului.
Salafismul a apărut ca o mişcare radicală îndreptată împotriva
colonialismului european.

5. 3. FraŃii musulmani

FraŃii musulmani a fost o mişcare apărută pe fundalul laicizării Turciei, a

abolirii califatului de către Ataturk şi a fost fondată de învăŃătorul egiptean
Hassan al-Banna. Acesta a pus bazele în 1929, în Egipt, confreriei FraŃilor

21
 Semnat în decembrie 1978, Tratatul bilateral de prietenie şi cooperare
sovieto-afgan stipula asistenŃă militară pentru Afganistan, care a devenit în anii
următori total dependent de ajutorul Armatei Roşii.
Războiul sovietic în Afganistan a durat 10 ani, în care URSS a trimis trupe
care să-i sprijine pe revoluŃionarii comunişti; rebelii anticomunişti – guerilele
islamice - au fost ajutaŃi indirect la mijlocul anilor ’80 de către SUA, Marea
Britanie, Pakistan, Arabia Saudită şi China, dar rolul esenŃial l-au avut rebelii
afgani din munŃi.
Strategic – implicarea sovietică în Afganistan a fost un pas făcut în
vederea limitării influenŃei americane în zonă. IntervenŃia sovietică în sprijinul
revoluŃionarilor marxişti care au răsturnat monarhia a părut a fi o carte
câştigătoare, dar alunecarea Afganistanului într-un îndelungat şi sângeros război
civil, precum şi reacŃia populaŃie în faŃa invaziei trupelor sovietice – au dus la
perpetuarea unui război sângeros.
Războiul din Afganistan, un eşec al strategiei militare sovietice, a anulat
efectul înŃelegerii SALT 2 de neproliferare a armelor atomice, semnată la
Viena în 1979, de către preşedinŃii Leonid Brejnev şi Jimmy Carter,
neratificată de senatul american.
Preşedintele Jimmy Carter a avertizat URSS că invazia sovietică din
Afganistan este „cea mai serioasă ameninŃare la adresa păcii de la cel de-al
doilea război mondial încoace”10. Acordul SALT 2 trebuia să fie în vigoare până
în 1985, prin acesta se limita înarmarea nucleară, punându-se capăt producerii
focoaselor cu neutroni, se limitau producerea de rachete, dar neratificarea sa de
către Senat a dus la imposibilitatea aplicării lui şi a înrăutăŃit climatul politic
internaŃional dominat de suspiciune reciprocă între cele două mari puteri şi de
teama celorlalte state.
Rebelii afgani au fost ajutaŃi de către SUA11, cu arme, cu alimente, liderii
rebeliunii afgane au fost sfătuiŃi de către CIA iar protestele internaŃionale au fost

10
P. Calcovoressi op.cit., pp.45-47.
11
În memoriile sale From the Shadows (Printre umbre) directorul CIA din acea perioadă, Robert
Gates povesteşte modalităŃile în care serviciul secret american a ajutat facŃiunile rebele începând
din 1980. Astăzi, analiştii politici americani, printre care Zbigniew Brzezinski, consilier al

41
musulmani o organizaŃie ce a influenŃat în mod decisiv evoluŃia politică şi
religioasă a lumii arabe în următorul secol.
Ideea fundamentală era legată de reînnoirea societăŃii prin întoarcere la
valorile islamului – ce reprezentau un sistem suprem şi perfect: „Islamul e
doctrina, cultul divin, patria, naŃiunea, religia, spiritualitatea, Coranul şi sabia”.
În 1942 se organizează o aripă militară, apoi în 1947-1948 FraŃii musulmani
au participat la războiul împotriva noului stat Israel, depăşind graniŃele egiptene
şi crescând ca număr de aderenŃi astfel că la sfârşitul anilor’ 40 avea circa două
milioane de discipoli. În 1948 – scoasă în afara legii în Egipt şi-l asasinează pe
primul ministru egiptean, pentru ca în anul 1949 Hassan al Banna să fie
asasinat. FraŃia supravieŃuiesc morŃii fondatorului şi încearcă în 1954 asasinarea
preşedintelui egiptean Nasser. După o lungă perioadă de activitate clandestină în
1970, nou preşedinte Anwar Sadat o legalizează, ca o alternativă la influenŃa
sovietică. Dar FraŃii musulmani nu au fost de acord cu semnarea de către Egipt a
Acordurilor Camp David şi organizează ample proteste soldate cu arestarea
liderilor săi. În octombrie 1981 un grup de militanŃi islamişti l-au asasinat pe
preşedintele Sadat.
Sayyid Qutb a fost unul dintre membrii influenŃi ai FraŃilor musulmani şi
părintele fundamentalismului islamic modern, ideile sale stau la baza
ideologiei majorităŃii mişcărilor islamiste ultraradicale ale secolului XX. Acesta a
propovăduit jihadul - războiul sfânt ca fiind o obligaŃie personală şi permanentă.

Printre cele mai importante organizaŃiile teroriste de inspiraŃie islamică

menŃionăm: Hamas şi Jihadul Islamic Palestinian în teritoriile palestiniene,
Hezbollah în Liban, Grupul Islamic Armat (GIA) în Algeria, Nahda în Tunisia,
Jihadul Islamic Egiptean şi Al-Gamaa al-Islamiyya în Egipt, Harakat ul-
Mujaheddin în Pakistan.

22
 SUA a adoptat o strategie tipică războiului rece, creându-şi şi în Orientul
Mijlociu propria sferă de influenŃă, departajată de sfera URSS, aliaŃii săi fiind
monarhiile conservatoare din: Arabia Saudită, Iordania, Iran şi emiratele din
Golful Persic.
Iranul a reprezentat o lungă perioadă, până la revoluŃia shiită din 1979
când a venit la putere un regim teocratic, total anti-occidental unul din aliaŃii
americani. Strategii americani s-au reorientat în acel moment spre o strânsă
alianŃă cu Arabia Saudită, o monarhie opresivă şi coruptă şi care-şi avea o
tradiŃie a luptei pentru distrugerea Israelului.

8.6. Cel de-al doilea şoc petrolier

Cel de-al doilea şoc petrolier s-a produs odată cu revoluŃia din Iran şi a
dus la reducerea exporturilor de petrol iranian care a dus la panică şi speculaŃii
petroliere pe piaŃă. AdministraŃia americană a pus embargo pe petrolul iranian
datorită crizelor legate de luarea de ostatici. Iranul a reacŃionat blocând exportul
de petrol prin firme americane.
În 1980 războiul dintre Iran şi Irak a adâncit şocul pe piaŃă. Conflictul
iraniano-irakian a scos de pe piaŃă 4 milioane de barili de dolari, 8% din
procentul mondial. În acest moment s-a diminuat rolul OPEC, în dauna Ńărilor
producătoare: Mexic, Marea Britanie, Norvegia, alte Ńări din afara OPEC.
Ca şi primul şoc petrolier şi cel de-al doilea a trimis lumea spre recesiune,
dar de această dată Ńările care au avut cel mai mult de suferit au fost Ńările
dezvoltate.

Războaiele arabo-israeliene au avut o componentă de război rece.

Abia în 1979, după presiuni americane exercitate şi de o parte şi de alta,
s-a semnat un prim acord al Israelului cu un stat arab, Egiptul, dejucând intenŃia
statelor arabe de a crea un front unic împotriva Israelului.

43
 5.4. Al Qaeda
Nucleul Al Qaeda a apărut în timpul războiului Afganistanului împotriva
Uniunii Sovietice. Invazia sovietică în Afganistan a trezit reacŃia şi solidaritatea a
numeroase grupuri islamice care au format o reŃea islamică transnaŃională.
SUA a ajutat rezistenŃa afgană împotriva URSS şi a încurajat şi statele
arabe să o facă. Arabia Saudită a asigurat o parte din banii necesari jihadului
afgan, cu ajutorul CIA în Pakistan au apărut tabere de instrucŃie, iar americanii
au livrat o mare cantitate de armament mujahedinilor.
Abdullah Azzam, un palestinian membru al organizaŃiei FraŃilor
musulmani a fost cel care a primit misiunea recrutării de voluntari. Doctor în
jurisprudenŃă islamică, Azzam a chemat musulmanii din întreaga lume să lupte
pentru cauza islamică, dând totodată o nouă interpretare jihadului – datorie a
fiecărui musulman de a lupta pentru islam.
Printre recruŃii profesorului a fost şi Osama Bin Laden, fiul unui magnat
saudit, care a stipendiat cu sume considerabile jihadul antisovietic.
După aproape un deceniu de lupte, în anul 1988 s-a produs victoria
jihadului antisovietic şi retragerea sovieticilor din Afganistan. Americanii erau
răzbunaŃi pentru conflictul din Vietnam, dar declanşaseră un mecanism ce nu
putea fi oprit. Astfel că Azzam şi Bin Laden hotărăsc să menŃină organizaŃia
creată, denumita Al Qaeda – Baza, care să reprezinte un potenŃial cartier
general al luptătorilor pentru viitorul jihad. În 1989, Azzam a fost asasinat,
iar Bin Laden a rămas liderul organizaŃiei, considerat un erou al jihadului.
Dar următorul pas a fost alunecarea organizaŃiei spre terorism. Expulzat din
Arabia Saudită, Bin Laden se mută în Sudan de unde organizează o
impresionantă reŃea de firme şi consorŃii financiare care-i aduc fondurile
necesare viitoarelor acŃiuni. Discursul Al Qaeda devine antiamerican şi
antioccidental, identificaŃi ca marii duşmani ai lumii musulmane. ReŃeaua creată
de Bin Laden cuprinde grupuri din: Arabia Saudită, Egipt, Iordania, Liban, Irak,
Oman, Algeria, Libia, Tunisia, Maroc, Somalia, din Africa: Ciad, Mali, Niger,
Nigeria, Unganda, dar şi din sud-estul Asiei: Thailanda, Malaesia, Indonezia.

23
perestroikăi, sovieticii au diminuat ajutoarele financiare, militare şi economice
care timp de decenii le-au dat statelor Orientului Mijlociu, care se aflau în sfera
sovietică de influenŃă.
Totodată, acum li s-a permis emigrarea unui număr mare de evrei din Rusia
şi Ucraina să emigreze în Israel, mărind considerabil numărul populaŃiei
Israelului.
Odată cu prăbuşirea Uniunii Sovietice şi a comunismului, piaŃa petrolieră
sovietică s-a deschis spre Occident, care a devenit principalul beneficiar al
acestei deschideri, diminuându-se dependenŃa puterilor vestice de petrolul arab.
Odată ce socialismul se prăbuşise în URSS, patria sa, ce şansă mai avea
acesta să se dezvolte în statele arabe, unde încercările de comunism fuseseră
rapid înlocuite de regimuri dictatoriale, ce înlocuiseră socialismul cu
naŃionalismul, şi dictatura poporului cu dictatura personală, era cazul Siriei,
Libiei, Irakului lui Sadam Hussein.
Prăbuşirea Uniunii Sovietice a dus la reorientarea politicilor internaŃionale
faŃă de Orientul Mijlociu, de această dată SUA a rămas singura mare putere pe
eşichierul mondial, iar strategia sa a fost axată pe anihilarea regimurilor
dictatoriale şi care i se opuneau. Primul pas la reprezentat Irakul – iar criza
irakiano-kuweitiană a fost momentul oportun pentru o intervenŃie armată în forŃă
în Orientul Mijlociu.

9.1.Războiul din Golf

Războiul din Golf a reprezentat începutul noii strategii a SUA în Orientul

Mijlociu, operaŃiunea Furtună în deşert (ianuarie 1991), demonstrând că
americanii s-au axat pe o diplomaŃie belicoasă care să reaşeze echilibrul
internaŃional şi să-şi demonstreze puterea şi posibilitatea de a interveni în forŃă
de fiecare dată când drepturile unui stat sau drepturile omului erau încălcate într-
un stat.

45
 Atentatele teroriste s-au înmulŃit din 1992, 1995 la Riyad şi Manila, 1996 în
Arabia Saudită, Nairobi, asupra unor Ńinte americane: ambasade, soldaŃi, oficiali.
Cel mai mare atac terorist din istorie a s-a produs la 11 septembrie 2001,
când un comando kamikaze format din 19 persoane a deturnat patru avioane de
linie americane şi a produs pagube umane majore.

6. Strategiile Marilor Puteri şi ridicarea statelor naŃiune.

OrganizaŃii internaŃionale şi drepturile acestora pe
teritoriul Orientului Mijlociu.

La sfârşitul celui de-al doilea război mondial lumea dobândise pacea dar şi
două supraputeri: SUA şi Uniunea Sovietică – ce vor polariza lumea în doi poli
de putere. Ambele puteri considerau sistemul colonial ca o formă de
dominare anacronică – vremea sa apusese şi atât SUA, cât şi URSS s-au opus
menŃinerii acestui sistem. Statele Unite ale Americii au fost cândva colonii
(până în 1776) şi promovau la mijlocul secolului XX alte valori decât cele ale
colonialismului: libertatea popoarelor, libertatea comerŃului internaŃional etc. SUA
nu şi-a ascuns dezaprobarea faŃă de politica colonială a Marii Britanii şi a
declarat că Londra nu va folosi forŃele americane pentru a-şi perpetua imperiul
colonial.
Marea Britanie a înŃeles că o aştepta sfârşitul Imperiului Britanic – dar a
realizat o strategie menită să-i menŃină cel puŃin încă o perioadă imperiul şi
statutul de mare putere – printr-o alianŃă specială cu SUA. Politicienii britanici
nu doreau să accepte sau chiar să patroneze – lichidarea Imperiului britanic, de
aceea procesul de decolonizare în întreaga lume şi în Orientul Mijlociu s-a
realizat sub presiunea luptei popoarelor din Ńările cu statul de colonii.
Uniunea Sovietică a sprijinit decolonizarea, ideologia comunistă
susŃinea dreptul popoarelor la autodeterminare, dar avea şi interese
pragmatice – scăderea puterii statelor occidentale deŃinătoare de colonii.
6. 1. Problema Palestinei – Proclamarea statului Israel

24
 Irakul a cărui diferende teritoriale cu Kuweitul nu se rezolvaseră de aproape
patru decenii avea un nou conflict major cu micul stat vecin permanenta
creştere a producŃiei de petrol a Kuweitului şi automat, scăderea preŃului
acestuia pe piaŃa internaŃională.
În acest context, Irakul a invadat Kuweitul şi se aştepta la o reacŃie politică
şi economică a SUA, nu la una militară. DispariŃia temporară a două state
importante pe piaŃa petrolului ar fi putut duce la un salt major al preŃului
petrolului, dar a intervenit Arabia Saudită care a crescut producŃia de petrol şi a
acoperit o parte din cerinŃele pieŃii mondiale.
Refuzul Irakului de a pune în aplicare rezoluŃiile ONU au dus la impunerea
unui embargo asupra petrolului irakian.

9.2. Conflictele din Orientul Apropiat

Conflictul israeliano-palestinian se desfăşura de decenii în contextul unui

conflict de mai extinse proporŃii israeliano-arab. În anul 1991 s-a desfăşurat o
conferinŃă internaŃională la Madrid, sub o co-preşedinŃie sovieto-americană care
a dezbătut problema Orientului Apropiat şi a iniŃiat un dialog între israelieni şi
palestinieni.
Norvegia s-a remarcat la începutul anilor ’90 ca mediator între cele două
părŃi, astfel în 1993 s-a ajuns la Acordurile de la Oslo – finalizate la 20 august
1993. Aceste acorduri au fost semnate la 13 septembrie 1993 la Washington,
de către Shimon Peres, din partea Israelului, Mahmoud Abbas din partea
OrganizaŃiei pentru Eliberarea Palestinei, martori au fost secretarul de stat al
SUA Warren Christopher şi ministrul de Externe al FederaŃiei Ruse, Andrei
Kozîrev.
Acordurile de la Oslo au reprezentat un pas important în evoluŃia relaŃiilor
israeliano-palestiniene, acestea stipulau : retragerea forŃelor israeliene din
anumite părŃi ale Fâşiei Gaza şi ale malului vestic al Iordanului
(Cisiordania), afirmau drepturile palestinienilor la autoguvernare.

47
 În acest context internaŃional, când cele două mari puteri favorizau lupta
pentru independenŃă bătălia a continuat în Palestina, dusă de această dată între
arabi şi palestinieni, fără implicarea Marii Britanii, culminând în 1947 cu Planul
NaŃiunilor Unite de partajare a Palestinei.
Orientul Apropiat - Orientul Mijlociu a devenit după sfârşitul războiului o
zonă de perpetuare a conflictelor. Rapid războiul rece s-a instalat şi aici.
Palestina, teritoriu aflat timp de câteva decenii sub mandat britanic, a
evoluat spre o zonă de conflicte permanente. Marea Britanie încă din 1917 prin
DeclaraŃia Balfour a afirmat acordarea unui sprijin substanŃial mişcării sioniste
care viza crearea Căminului Evreiesc în Palestina. În timpul mandatului britanic a
fost încurajată, după cum am arătat în anumite perioade, sosirea de evrei sionişti
din toate colŃurile lumii, astfel treptat pe acest teritoriu a apărut o comunitate
nearabă şi nemusulmană care odată cu sfârşitul celui de-al doilea război
mondial a cerut dreptul de a avea nu doar o patrie, ci un stat.
URSS a intervenit în Orientul Apropiat încurajând sfârşitul dominaŃiei
britanice asupra Palestinei, astfel declaraŃia lui Andrei Gromîko din 1947 de la
ONU i-a încurajat atât pe evrei, cât şi pe arabi să ceară terminarea mandatului
britanic şi împărŃirea Palestinei în două state, unul evreu şi celălalt palestinian.
Adunarea Generală a ONU a creat UNSCOP – Comitetul Special al
NaŃiunilor Unite pentru Palestina. UNSCOP a adoptat în 1947 un plan de
împărŃire a Palestinei, foarte complex, ratificat de către ONU în noiembrie 1947
şi acceptat cu nelinişte de evrei şi respins de arabi. Planul propunea ca pe 56%
din Palestina să se formeze un stat evreiesc (populaŃia era de: 498.000 evrei şi
497.000 arabi) şi pe 43 % din Palestina să apară Statul Palestinian (725.000
arabi şi 10.000 evrei). Ierusalimul trebuia să devină o zonă internaŃională sub
administraŃia ONU.
UNSCOP4 a recomandat această partajare, iar Adunarea Generală a ONU
a adoptat un plan la 29 noiembrie 1949, având susŃinerea SUA şi URSS Prin
acest plan se dorea practic împărŃirea Palestinei în două state: unul evreu între

4
Comisia Specială a NaŃiunilor Unite pentru Palestina (The United Nations Special Commission
on Palestine)

25
este cazul SUA, nu poate să preîntâmpine acest tip de război murdar –
terorismul.

9.4. Războiul american din Afganistan

Războiul din Afganistan a fost pornit în octombrie 2001, ca rezultat imediat

al atacurilor de la 11 septembrie, când 4 avioane au fost deturnate de terorişti
lovind: primele două atacuri având loc în New York asupra clădirii World
Trade Center; al treilea atac s-a produs asupra Washingtonului fiind lovit
Pentagonul şi al patrulea atac în Pennsilvanya, avionul nelovindu-şi Ńinta
(Casa Albă) datorită rezistenŃei la deturnare a pasagerilor, acesta a căzut pe
un teren agricol.

OperaŃiunea Endurring Freedom, cum a fost numită ofensiva NATO

asupra Afganistanului a însemnat începutul războiului antiterorism, pentru
răsturnarea regimul Taliban de la Kabul şi capturarea lui Osama bin Laden,
autorul moral al atentatelor, liderul terorismului mondial.
IntervenŃia a dus la răsturnarea regimului Taliban, ultimele rezistenŃe au fost
înlăturate până la 25 noiembrie 2001, Afganistanul fiind ocupat de trupele NATO.
ONU a intervenit cu ajutoare umanitare: hrană şi medicamente, precum şi cu
forŃe de menŃinere a păcii.
Terorismul a continuat să se manifeste, Al Qaeda mutându-şi centrul de
pregătire.
În luna septembrie 2002 a fost adoptată Strategia NaŃională de Securitate a
Statelor Unite ale Americii – ce nu mai singulariza ideea intervenŃiei armate în
scopuri umanitare, ci spunea că « SUA posedă o putere şi o influenŃă în lume
fără precedent şi fără egal. SusŃinută de credinŃa în principiile libertăŃii şi valorile
unei societăŃi libere, această poziŃie este însoŃită de responsabilităŃi, obligaŃii şi
oportunităŃi iarăşi fără egal. Marea forŃă a naŃiunii americane trebuie folosită
pentru a promova un echilibru de putere care favorizează libertatea ... America
trebuie să se posteze pe poziŃii ferme pentru caracterul nenegociabil al demnităŃii

49
râul Iordan şi Marea Mediterană, celălalt arab. Arabii nu au acceptat acest plan.
RezoluŃia 181 împărŃea teritoriul Palestinei în două părŃi egale, dar într-un mod
complicat, scopul fiind crearea unei uniuni economice cu graniŃe deschise.

NeînŃelegerile ivite în cadrul ONU a dus la renunŃarea partajării.

La 14 mai 1948 mandatul britanic asupra Palestinei a expirat, astfel că
liderii sionişti au declarat independenŃa Statului Israel - David Ben Gurion a
proclamat statul Israel, devenind primul prim-ministru al acestuia. Truman a
recunoscut rapid noul stat, iar Stalin a făcut acelaşi lucru. DeclaraŃia de
independenŃă a fost urmată de războiul arabo-israelian în care s-au implicat
armatele: egiptene, siriene, transiordaniene, ale Libanului, Irakului şi Arabiei
Saudite fiind înfrânte de către Israel.
Războiul de independenŃă (1948 - 1949) a dus la cucerirea teritoriului şi
organizarea unei armate naŃionale. Înfrângerea arabilor a dus la naşterea uneia
dintre cele mai acute probleme umanitare a celei de-a doua jumătăŃi a secolului
XX, problema refugiaŃilor palestinieni. Israelul cucerise 78% din teritoriul de la
vest de râul Iordan, iar Ierusalimul a fost împărŃit între Israel şi Iordania. Egiptul a
ocupat Fâşia Gaza şi Iordania – West Bank.
Numărul oficial al palestinienilor care au fugit de pe teritoriile cucerite de
evrei variază între 500.000 şi 800.000, depinzând de sursă, aceştia devenind
refugiaŃi în Ńările din zonă dând naştere „problemei refugiaŃilor palestinieni”.
Două treimi din cei aproximativ 758.000 – 866.000 de evrei expulzaŃi din statele
arabe au devenit cetăŃeni ai Statului Israel.
În timpul celor doi ani de război proprietăŃile palestinienilor au fost ruinate,
iar palestinieni au fost izgoniŃi din casele lor.
Crearea statului Israel a fost un fenomen politic inedit, realizat prin voinŃa
şi lupta liderilor evrei sionişti precum şi a unei populaŃii care trecuse prin
Holocaust în timpul celui de-al doilea război mondial. Evreii din întreaga lume au
fost încurajaŃi să emigreze spre Israel, iar în câteva decenii populaŃia acestui stat
a crescut vertiginos. La un an de la crearea sa Israelul a fost admis ca membru
al ONU (11 mai 1949).

26
după ce liderul irakian Sadam Hussein nu a răspuns la ultimatumul American.
SUA a intervenit pornind de la supoziŃia că Irakul are arme de distrugere în masă
şi are capacitatea de a le folosi efectiv. Serviciile secrete americane au răspândit
zvonuri legate de faptul că Irakul producea arme biologice în laboratoare mobile
care sunt foarte greu de depistat, ulterior s-a demonstrat de către presa
americană că a fost doar un zvon aruncat pentru a justifica intervenŃia în forŃă –
fiind vorba despre rulote obişnuite.
Cel de-al doilea război din Golf nu a avut aprobarea explicită a ONU şi s-a
încheiat cu înlăturarea dictatorului irakian Sadam Hussein şi cu ocuparea Ńării de
către armatele aliate.
Cel de-al doilea război din Irak a fost primul război preventiv conceput pe
baza noii strategii americane.
Kofi Annan, secretarul general al ONU, a declarat că războiul împotriva
Irakului era ilegal, acesta nefiind autorizat de Consiliul de Securitate, trupele
americane şi britanice fiind percepute ca fiind trupe de ocupaŃie.
Ca reacŃie SUA a declarat că scopul războiului a fost eliberarea poporului
irakian de sub dictatura lui Saddam Hussein – perceput ca un moment istoric,
comparat de câŃiva analişti americani cu prăbuşirea Zidului Berlinului.

DiplomaŃia antiterorism a cuprins la începutul secolului XXI toate

structurile şi organizaŃiile europene şi euroatlantice, folosind toate instrumentele
relaŃiilor internaŃionale: diplomaŃia, acŃiunile militare, investigaŃiile financiare,
structurile de drept internaŃional şi serviciile secrete într-o acŃiune de
înlăturare a pericolelor teroriste, acŃiune în care puterile îşi urmăresc întotdeauna
interesele, dar peste aceste interese se află solidaritatea internaŃională.
În ceea ce priveşte evoluŃia pieŃei mondiale a petrolului şi miza geopolitică şi
geostrategică a acesteia în ultimii ani au avut loc reajustări majore de preŃuri.
Creşterea preŃului petrolului din perioada 2006 – 2008 afectând întreaga
economie mondială.

51
 Treptata înlăturare a dominaŃiei europene, apariŃia şi recunoaşterea de
către marile puteri a Israelului, creşterea importanŃei industriei petroliere şi a
pieŃei produselor petroliere, toate acestea au dus la apariŃia Orientul Mijlociu
contemporan.
Echilibrul trebuia menŃinut de către o mare putere, dat fiind conflictele
numeroase din zonă, iar această putere a fost SUA – care a devenit un garant al
stabilităŃii în regiune, o misiune dificilă dat fiind permanentele conflicte, dar şi
beneficiara petrolului şi cea mai mare putere în această industrie.

După Europa, s-au împărŃit sferele de influenŃă în celelalte zone geografice:

Asia – Orientul Apropiat şi Extremul Orient, ce reprezentau la rândul lor
permanente focare de dispute.

6.2. Lumea arabă între independenŃă şi tutela străină

Originile Ligii Arabe provin din tratatul din 2 aprilie 1936, încheiat între
Arabia Saudită şi Irak, caracterizat ca fiind „un tratat de fraternitate şi alianŃă
arabă” deschis şi altor state.
Prima acŃiune în încercarea de a unii lumea arabă a fost încheierea
Protocolului de la Alexandria, la 7 octombrie 1944, ca urmare a negocierilor
purtate la ConferinŃa pregătitoare a statelor arabe. Următorul pas a venit în
martie 1945, când a avut loc semnarea Pactului Ligii Arabe, de către cele şapte
state fondatoare: Siria, Liban, Arabia Saudită, Transiordania, Iemen, Irak şi
Egipt.
În următorii anii se va ajunge la 14 state membre. FuncŃiile acestui organism
internaŃional au cuprins, teoretic, toate aspectele vieŃii statelor arabe şi relaŃiile
acestora cu restul lumii. Consiliul Ligii, organul suprem în care toate statele erau
egal reprezentate, era format din şefii guvernelor sau miniştrii de externe ai
statelor membre care se întâlneau de două ori pe an, preşedinŃia revenindu-i prin
rotaŃie fiecărei Ńări.

27
• 11 Septembrie 2001, Raportul final al Comisiei Americane de
Anchetă privind Atacurile Teroriste asupra Statelor Unite ale
Americii, Bucureşti, Editura ALLFA,

Surse electronice

• Middle East International http://meionline.com/front.html online

edition
• Middle East Report
ttp://www.merip.org/mer/middle_east_report.html

53