Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2018
3
CUPRINS
4
LUCRAREA NR. 1
5
Figura 1.1. Sistemul de acţionare hidrostatică
6
Tabelul 1.1.
Pompe şi motoare rotative Pompe Motoare Pompe şi motoare
Cu debit constant, nereversibile
Tabelul 1.2.
Cilindri hidraulici Simbolizare în schemă
Cu simplă acţiune, cu piston şi tijă unilaterală
7
numărul căilor hidraulice racordate la distribuitor iar la numitor, numărul fazelor
de lucru pe care le poate realiza distribuitorul. Astfel că 4/3 înseamnă că
distribuitorul are 4 căi de racordare şi 3 faze de lucru.
În tabelul 1.3 este indicată simbolizarea distribuitoarelor.
Tabelul 1.3.
Sertăraşe distribuitoare Simbolizare în schemă
Cu trei căi şi două poziţii de lucru
8
Tabelul 1.4.
Felul comenzii Simbolul
Manuală
cu arc
Hidraulică
Pneumatică
Electromagnetică
9
Echipamentul de reglare a debitului pe circuitele hidraulice constă în
montarea unor rezistenţe fixe sau reglabile (drosele) pe circuit, care laminează
debitul de agent motor, fracţionându-l şi administrându-l la valoarea dorită
motorului hidraulic.
Din punct de vedere constructiv şi al poziţiei de montare în schema
hidraulică, droselele sunt de două categorii:
- drosele de traseu, care se montează direct pe conductele schemei
hidraulice şi care pot fi cu sau fără supapă de sens;
- drosele de panou, care se montează pe panoul de comandă al instalaţiei
hidraulice şi care sunt întotdeauna însoţite de supape de sens.
Simbolizarea acestor elemente de reglare a debitului este data în tabelul 1.7.
Tabelul 1.7.
Echipamentul de reglare a debitului Simbolizare în schemă
Rezistenţă hidraulică fixă
Rezistenţă reglabilă (drosel) de traseu
Drosel de panou în paralel cu o supapă de sens unic
Tabelul 1.8.
Conducte Simbolizarea
Conductă de lucru
Conductă de pilotare
Intersecţie de conducte cu racordare între ele
Intersecţie de conducte fără racordare
10
Rezervorul (tancul) are rolul de a furniza agentul motor schemei
hidrostatice precum şi de a limita temperaturile de funcţionare ale acesteia.
Simbolizarea acestor elemente este redată în tabelul 1.9.
Tabelul 1.9.
Filtru Acumulator Rezervor (tanc)
Tabelul 1.10.
Manometru Debitmetru Termometru
Figura 1.2. Schema hidraulică a ciclului de lucru avans rapid – avans lent –
retragere rapidă
11
LUCRAREA NR. 2
12
Pentru calculul debitului se ia în considerare volumul de fluid ce este
transportat între A şi R la o rotaţie, de către o roată dinţată. Conform figurii 2.1
acesta este:
V1=0,5πDw1hl [mm3] (1)
în care: Dw1 - diametrul de divizare al roţii dinţate conducătoare [mm]; Dw1 = mz1
h - înălţimea dintelui [mm]; h = 2m
l - lăţimea roţii [mm]; l = mm
z1 - numărul de dinţi al roţii conducătoare;
n1 - turaţia roţii conducătoare [rot/min];
m - modulul roţii dinţate [mm].
Debitul pompei va fi:
Q=πDw1hz1ln1 [l/min] (2)
Înlocuind în relaţia (2) elementele geometrice ale roţii, în funcţie de modul şi
numărul de dinţi şi ţinând seama de unităţile de măsură se obţine:
Q=210-6πm3z1 mn1 (3)
La pompele cu trei rotoare debitul se dublează.
Pentru calculul aproximativ al momentului de antrenare al pompei se ia în
considerare volumul de agent transportat la o rotaţie:
V=2V1 (4)
Iar momentul de antrenare va fi:
p V
M a 10 4 [Nm] (5)
2
în care: p – presiunea de lucru [bari];
V – volumul [mm3]
13
Figura 2.2. Figura 2.3. Figura 2.4.
Instalarea unei pompe Pompe legate în serie Pompe legate în paralel
14
Pentru cele trei motoare alese (cu turaţii diferite), având acelaşi diametru cu
al pompei se va completa următorul tabel:
15
LUCRAREA NR. 3
16
La aceste maşini, statorul 1 are un alezaj oval iar în centrul lui se află rotorul
2 prevăzut cu paletele 3, antrenat în mişcare de rotaţie. În mişcarea lor, paletele
mătură un spaţiu variabil cuprins între stator şi rotor. Acest spaţiu se măreşte în
dreptul camerelor de aspiraţie A1 şi A2 creindu-se depresia necesară aspiraţiei
agentului motor şi se micşorează în dreptul camerelor R1 şi R2 realizându-se
refularea agentului din pompă.
Funcţionarea ca motor se obţine alimentând sub presiune camerele R1 şi R2
şi punând în comunicaţie cu rezervorul camerele A1 şi A2. Forţele de presiune care
acţionează pe o suprafaţă mai mare în dreptul camerei de refulare vor creia un
cuplu motor care antrenează rotorul în mişcare de rotaţie în sens contrar celui
indicat pe figura 3.1.
Menţinerea paletelor în contact cu statorul se asigură prin arcuri sau cu
presiune de ulei introdus în spaţiul de sub palete: camerele a1 şi a2 primesc ulei sub
presiune, iar camerele b1 şi b2 sunt cuplate la rezervor. Camerele sunt plasate în
flanşele frontale ale pompei şi comunică cu spaţiile de sub palete. La motoare este
invers, camerele a1 şi a2 au comunicaţie cu rezervorul.
Debitul refulat de pompa cu dublă acţiune:
Q=2l(r1-r2)[ (r1+r2)–bz/cos ]n (1)
unde: r1 şi r2 - sunt cele două raze (minimă şi maximă) ale alezajului oval;
l – lăţimea paletei;
b – grosimea paletei;
z – numărul de palete;
- unghiul de înclinare a paletei (Figura 3.2);
n – turaţia primită de la motorul electric.
17
b) Cele cu debit variabil, se deosebesc de cele cu debit constant prin faptul
că axa rotorului este deplasată faţă de cea a statorului cu excentricitatea e. Uleiul
este aspirat de pompă, prin camera de aspiraţie A (figura 3.3), datorită depresiunii
create, ca urmare a faptului că volumul măturat de palete creşte şi este refulat în
camera de refulare R, unde spaţiului dintre rotor şi stator descreste. Debitul refulat
de pompă se reglează prin modificarea excentricităţii e.
Paletele sunt menţinute în contact cu statorul prin ghidare forţată sau fiind
împinse cu arcuri plasate sub palete. Ghidarea se asigură cu cepuri laterale, care
culisează în flanşele laterale. Camerele de sub palete, din rotor, au comunicaţie cu
spaţiul dintre rotor şi stator pentru evitarea depresiunii la aspiraţie, sau comprimării
uleiului la refulare. Recircularea uleiului de sub palete se poate asigura prin
practicarea în capacul pompei a unor camere care fac legătura între spaţiul de sub
paletă şi spaţiul dintre rotor şi stator.
Debitul unei pompe cu palete cu debit variabil are expresia:
Q=2( D–bz)lne (3)
unde: D – diametrul interior al alezajului statorului;
b – grosimea paletei;
l – lăţimea paletei;
z – numărul de palete;
e – excentricitatea;
n – turaţia primită de la motorul electric.
Aceste pompe se folosesc, în general, pentru debite mari şi presiuni relativ
mici, parametrii lor caracteristici fiind:
18
Q = (150…1500) [l/min];
p = (50…70) [daN/cm2]
n = (500…1500) [rot/min];
P = (2…50) [kW].
La funcţionarea ca motor, turaţia motorului poate fi reglată, pentru un debit
constant de alimentare, prin varierea excentricităţii e. Turaţia motorului este dată
de expresia:
Q
n= (4)
2( D b z ) l e
unde: Q – debitul administrat motorului; celelalte notaţii rămânând ca la relaţia (3).
Pompele cu debit variabil pot beneficia de o serie de calităţi şi performanţe
deosebite în condiţiile când sunt construite cu regulatoare de putere.
Pompele cu palete cu regulator de putere au scopul de a acorda debitul
refulat de pompă cu presiunea din sistem. Astfel, când în sistemul hidraulic nu mai
este necesar a se furniza debit de ulei (la capetele de cursă ale motoarelor de
acţionare, în fazele ciclului de lucru fără deplasare etc.) datorită creşterii presiunii
în regulator se comandă reducerea debitului pompei aproape de valoarea zero.
Pompele cu palete cu debit variabil prevăzute cu regulator de putere au
următoarele avantaje principale:
- se îmbunătăţeşte bilanţul energetic al sistemului de acţionare prin
acordarea automată a debitului refulat la necesităţile reale ale consumatorului;
- se micşorează temperatura uleiului ca urmare a reducerii debitului
vehiculat;
- se simplifică sistemul de protecţie al schemei hidraulice, prin supapa de
presiune trecând un debit mai mic;
- capacitatea rezervorului de ulei poate fi micşorată, reducându-se
cantitatea medie de ulei vehiculată.
Pompele cu regulator de putere se construiesc în două variante: folosind
deplasarea cu arc a statorului sau folosind deplasarea hidraulică a statorului.
Pompa cu regulator folosind deplasarea cu arc a statorului (figura 3.4.) are
statorul (4) format dintr-un inel deplasabil iar camera de refulare dispusă asimetric
în raport cu axa pompei. Forţa rezultantă F a presiunii din dreptul camerei de
refulare se descompune în componentele F1 şi F2 . Forţa F2 este preluată de
reazimele fixe ale arborelui rotorului iar forţa F1 presează statorul deplasabil asupra
resortului (2). Când forţa F1 depăşeşte forţa de pretensionare a resortului, atunci
statorul este deplasat, reducându-se excentricitatea e. Şurubul (1) reglează forţa de
pretensionare a resortului (2), reglând astfel presiunea la care are loc reducerea
excentricităţii.
În repaos, când pompa nu refulează ulei, arcul (2) deplasează statorul la
excentricitatea reglată iniţial prin şurubul (3).
19
Figura 3.4.Pompa cu palete cu regulator de putere folosind
deplasarea cu arc a statorului
20
Pentru cele trei motoare de antrenare alese (cu turaţii diferite), având acelaşi
diametru cu al pompei se va completa următorul tabel:
21
LUCRAREA NR. 4
22
Figura 4.2. Construcţia unei pompe cu pistonaşe axiale
cu bloc înclinat şi debit constant
23
1.3. Desfăşurarea lucrării
În cadrul lucrării vor fi demontate, studiate şi relevate pompe cu pistonaşe
axiale. După efectuarea măsurării dimensiunilor elementelor componente vor fi
calculate debitele cu relaţiile prezentate anterior (1 sau 2).
Volumul de ulei refulat la o rotaţie a blocului va fi:
V=h·z· ·d2/4[mm3]
(3)
Iar debitul se va calcula în cazul acţionării cu motoare având turaţia la
mersul în gol de 3000 rot/min.
Q=10-6·h·z·n· ·d2/4 [l/min]
Adoptând pentru presiune valori de 500, 600 şi 700 bari, se va calcula
momentul de antrenare al pompei cu relaţia:
p V
-4
Ma=10 2 [Nm] (4)
unde: p- presiunea [bar] ;
V- volumul [mm3].
Puterea necesară pentru dezvoltarea presiunii p se va calcula cu relaţia:
p.Q
P= [KW] (5)
612
Se consideră randamentul =0,9.
Cu rezultatele obţinute se va completa tabelul de mai jos:
Mărimi caracteristice
Volumul de ulei refulat la o rotaţie [mm]
Debitul [l/min]
Valoarea presiunii [bari] 500 600 700
Momentul de antrenare a pompei [Nm]
Puterea necesară pentru dezvoltarea presiunii P [KW]
Motorul electric de antrenare a pompei
Turaţia motorului la mers în sarcină
24
LUCRAREA NR. 5
25
Figura 5.1. Tipuri de cilindri hidraulici
26
Figura 5.2. Instalarea mecanică a cilindrilor hidraulici
27
a. Cilindrul alimentat de la pompă printr-un distribuitor cu două poziţii (figura
5.3. a). Soluţia nu permite pistonului să staţioneze decât la capătul de cursă, în
poziţiile extreme.
b. Cilindrul este alimentat de la pompă printr-un distribuitor cu trei poziţii
(figura 5.3. b). Soluţia permite blocarea pistonului în orice poziţie, pe toată
lungimea cursei.
c. Cilindrul este alimentat de la pompă printr-un distribuitor cu trei poziţii şi
două supape antişoc (4 şi 5), figura 5.3. c. Supapele montate între camerele
cilindrului evită crearea suprapresiunii în conductele de legătură dintre distribuitor
şi cilindru. Suprapresiunea se poate datora unor forţe externe care continuă să
acţioneze în momentul opririi bruşte a pistonului. La depăşirea presiunii într-una
din camerele cilindrului, supapa se deschide spre cealaltă cameră, în care există
tendinţa inversă, de vidare.
d. Pistonul cilindrului poate fi deplasat mecanic (figura 5.3. d), într-un sens sau
altul, prin intermediul tijei, în momentul când distribuitorul (7) este în poziţie
mediană. În această poziţie, ambele camere ale cilindrului comunică cu rezervorul.
e. Soluţia permite mărirea vitezei pistonului prin recircularea lichidului de la
camera mică a cilindrului spre camera mare, lucru posibil datorită distribuitorului
(8) cu patru poziţii (figura 5.3. e).
2. Alimentarea mai multor cilindri de la o singură pompă (figura 5.4.)
cu mai multe variante:
28
a. Soluţia este denumită „legare în paralel” (figura 5.4. a). Ea oferă
posibilitatea acţionării simultane a doi sau mai mulţi cilindri prin comenzi aferente
date de distribuitoare. În acest caz, în condiţiile unei comenzi simultane, cilindri
vor acţiona în ordinea descrescătoare a presiunilor de lucru.
b. Soluţia este denumită „legare în serie” (figura 5.4. b). Este cazul unui
multiplu de cilindri în care primul este alimentat de pompă iar următorii de către
cilindrul imediat anterior. Soluţia oferă posibilitatea deplasării sincrone a
cilindrilor cu viteze ce variază în funcţie de caracteristicile lor dimensionale.
29
4 Fi
D= (2)
p m
în care: m - randamentul mecanic:
m = 0,85...0,9
Se recomandă ca raportul dintre diametrul pistonului şi diametrul tijei să fie:
D 32 40 50 60 110 120 145 152 160 180 200
, , , , , , , , , ,
d 16 20 25 35 40 50 50 57 70 85 100
Cursa acestor motoare este cuprinsă între valorile c=87,5...865 mm.
În figura 5.6 este prezentată construcţia unui cilindru hidraulic cu dublu efect.
30
Se va reprezenta cilindrul hidraulic la dimensiunile obţinute şi se vor
compara aceste dimensiuni cu cele date pentru cilindri standardizaţi.
31
LUCRAREA NR.6
32
Figura 6.1. Sertăraş distribuitor pentru inversarea sensului de mişcare
33
Figura 6.2. Poziţii de comutare la distribuitoarele cu sertar
34
Figura 6.4. Comanda pneumatică
35
1.3. Desfăşurarea lucrării
Vor fi analizate constructiv şi funcţional mai multe tipuri de distribuitoare
pilotate şi nepilotate. În conformitate cu cataloagele tehnice pentru aparatura
hidraulică de distribuţie, se va urmări sistemul de simbolizare şi de codificare
pentru trei dintre tipurile de distribuitoare cu sertar analizate.
Vor fi evidenţiate traseele agentului hidraulic în funcţie de cele trei poziţii
ale distribuitoarelor analizate.
Se va realiza montajul din figura 6.7. şi se va descrie rolul celor două
sertăraşe în diversele lor poziţii.
36
LUCRAREA NR. 7
37
Supape de siguranţă, funcţionează în general normal închise şi se montează
în paralel cu o pompă cu debit variabil (figura 7.2). În acest caz, pompa va
administra un debit corespunzător necesităţilor motorului hidraulic, dar când
motorul ajunge la capăt de cursă sau intră în suprasarcină, depăşindu-se în sistem
presiunea nominală, supapa de siguranţă SS se deschide şi deversează la tanc tot
debitul pompei.
Din punctul de vedere al comenzii, supapele de presiune se clasifică în:
- Supape cu comandă directă;
- Supape cu comandă pilotată.
Din punct de vedere constructiv, supapele de presiune se realizează în
următoarele variante:
- supape cu bilă;
- supape cu taler;
- supape cu plunjer.
Supapele de cuplare – decuplare sunt subordonate unui circuit hidraulic în
care, atunci când se atinge presiunea impusă, se comandă alimentarea unui alt
circuit hidraulic.
Supapele de reducere a presiunii au drept scop reducerea presiunii la o
valoare mai mică decât cea din sistem şi menţinerea ei constantă indiferent de
fluctuaţia presiunii principale.
Constructiv, în componenţa supapelor de presiune (figura 7.3.) există trei
elemente importante: corpul supapei (1), elementul de închidere (2) care poate fi de
tip bilă, taler sau plunjer şi elementul elastic (3) prevăzut sau nu cu mecanism de
reglare a forţei (4).
38
La supapele normal închise (figura 7.3. a), elementul de închidere obturează
complet trecerea de la un orificiu la altul, fiind apăsat pe scaunul din corp de către
un element elastic. La supapele normal deschise (figura 7.3. b), există constructiv
fanta h0 care permite scurgerea unui anumit debit de ulei de la un orificiu al
supapei la celălalt. Această fantă se poate modifica la valoarea h, în funcţie de
nivelul presiunii controlat de supapă. Diversitatea soluţiilor constructive ale
supapelor derivă din preocuparea producătorilor de a realiza cele mai avantajoase
variante privind asigurarea funcţiilor, a siguranţei în exploatare, a manevrabilităţii
comode şi a îmbunătăţirii tehnicilor de racordare.
În figura 7.4, este reprezentată o supapă de presiune normal închisă, cu pilot
de comandă. Canalul Cx al acestei supape poate fi obturat, caz în care pilotarea se
realizează prin comandă internă sau poate fi conectat la un circuit de comandă
externă, caz în care diuza (5) se înlocuieşte cu un dop filetat. În cazul pilotării prin
comandă internă, la un anumit nivel al presiunii se deschide supapa conică a
pilotului (9), scade presiunea deasupra plunjerului (3) şi schimbându-se echilibrul
forţelor pe cele două feţe ale sale el este împins în sus, realizându-se legătura
direcă P-T.
39
Fig.7.5. Soluţii de instalare în schemă a supapelor
40
LUCRAREA NR. 8
41
Drosele de traseu (figura 8.1) care se montează direct pe conductele
schemei hidraulice şi pot fi cu sau fără supapă de sens. Modificarea fantei de
trecere a agentului (b), se realizează prin înşurubarea manşonului (2) pe corpul
droselului (1). În interiorul corpului este prevăzută supapa (3), presată pe scaunul
ei de către resortul (5).
42
Droselele prezentate au dezavantajul că nu menţin constantă viteza sau
turaţia organului de lucru antrenat. Ele se folosesc doar când rezistenţa opusă
organului de lucru este constantă sau dacă modificarea vitezei sau turaţiei cu
sarcina variabilă nu are o importanţă deosebită. Îmbunătăţirea stabilităţii vitezei
motoarelor hidraulice alimentate cu pompe cu debit constant se realizează cu
ajutorul regulatoarelor de debit (de viteză).
Construcţia regulatoarelor se realizează dacă la un drosel simplu se ataşează
o supapă compensatoare (figura 8.3.)
43
Schemele de instalare a droselelor pentru reglarea vitezei sau turaţiei
motoarelor hidraulice sunt prevăzute în figura 8.4.
44
e. Regulator de debit cu două căi montat pe conducta de evacuare din motor
- deşi cu randament energetic mai slab decât în cazul precedent (sistem
mai solicitat, debitul q trecând prin supapa de siguranţă), este recomandat
la sarcini pozitive cât şi la sarcini negative.
f. Regulator mixt - îmbină calităţile regulatoarelor prezentate în figurile 8.4.
d şi 8.4. e, punând însă probleme dificile de natură constructivă.
Tabelul 1
Nr. crt. p1 [bar] p2 [bar] Δpdr [bar] Qdr [l/min]
1
2
3
4
45
LUCRAREA NR. 9
46
Figura 9.3. Acumulator cu piston: Figura 9.4. Acumulator cu membrană:
1-gaz; 2-piston; 3-corp; 4-lichid. 1 şi 3-corp; 2-membrană; 4-supapă.
47
Presiunea gazului din acumulatorul pneumo-hidraulic se află în raport cu
volumul acestuia în relaţia dată de legea transformării politropice:
p·Vn=const. (1)
în care: p – presiunea gazului;
V– volumul gazului;
n– exponent politropic (n=1,25).
48
unde: Di,j - diametrul cilindrului oarecare [dm];
dj - diametrul tijei motoarelor diferenţiale [dm];
si,j – cursa motoarelor [dm];
Ni,j - numărul de curse pe ciclu;
Qp – debitul pompei [l/min];
tc – durata ciclului [min].
Volumul total al acumulatorului va fi dat de relaţia:
Vt =1,133·V1 [litri] (5)
49
LUCRAREA NR.10
50
microparticulele rămase în suspensie care cad pe deflectorul inferior (14), de unde
ajung în partea inferioară a paharului transparent (4) formând împreună cu apa
condensată rezidul (3);
- filtrarea fină, care se realizează cu ajutorul unui cartuş filtrant (13), format
din straturi de materiale sinterizate, care reţine particulele foarte fine de impurităţi.
Aerul astfel filtrat iese prin orificiul E. După o perioadă de folosinţă cartuşul
filtrant trebuie înlocuit deoarece căderea de presiune pe filtru devine mult prea
mare şi randamentul instalaţiei scade.
51
Nivelul condensului din pahar nu trebuie să depăşească limita maximă, de
aceea paharul este prevăzut în partea de jos cu un robinet de golire (2).
Montarea filtrelor în instalaţie se face întotdeauna în poziţie verticală, adică
cu paharul în jos.
Alegerea filtrelor se face, determinând diametrul nominal ţinând cont de doi
parametri principali:
- debitul maxim de aer comprimat, necesar acţionării pneumatice;
- căderea de presiune maximă acceptată, în instalaţia de acţionare.
De obicei constructorii de elemente pneumatice furnizează caracteristica de
debit pentru dimensionarea corectă a filtrelor (figura 10.3).
52
manual de către şurubul (12), prin care se variază fanta de droselare f. Menţinerea
constantă a presiunii de ieşire se realizează automat prin forţele care acţionează
asupra membranei. Dacă presiunea de ieşire creşte, creşte şi presiunea care
acţionează asupra membranei, iar sub acţiunea forţei din resortul (5), membrana şi
talerul coboară închizând fanta f. Astfel se măreşte căderea de presiune pe fantă şi
presiunea la ieşire scade până la valoarea reglată. Valoarea presiunii de ieşire se va
citi la un manometru , asamblat direct în corpul regulatorului, aşa cum se vede în
figura 10.1. Având în vedere modul de reglare a presiunii, prin intermediul
ansamblului de comparare, regulatorelor de presiune li se mai spune şi balanţe de
presiune.
53
Aerul comprimat care a fost filtrat şi uscat, nu are capacitate de ungere şi din
acest motiv este necesară dispersarea în masa sa a unor particule de ulei cu
dimensiuni de cca.5 m şi chiar mai mici. Aceste particule asigură ungerea
elementelor componente ale instalaţiei de acţionare. Pulverizarea particulelor se
realizează cu ajutorul ungătoarelor, cunoscute sub denumirea de ungătore cu ceaţă
de ulei.
Instalaţiile moderne de acţionare pneumatică nu au nevoie de ungătoare
deoarece elementele componente sunt livrate unse cu lubrifianţi care îşi fac
serviciul pe toată durata de funcţionare.
Cu toate acestea, sunt instalaţii care necesită lubrifierea aerului deoarece au
componente ce nu pot fi unse pe viaţă.
Toate ungătoarele se bazează pe acelaşi principiu de funcţionare, şi anume:
creerea unei căderi de presiune prin trecerea curentului de aer, ce urmează a fi
îmbogăţit în ulei, printr-o porţiune de diametru mai mic (figura 10.5).
54
Totodată piesa (10) este prevăzută cu un canal radial, oblic faţă de axa
verticală, care este în comunicare cu orificiul de intrare şi prin care circulă o mică
parte din aerul comprimat şi care suferă o nouă accelerare în spaţiul îngust creat
între piesa (10) şi diuza (11) şi de aici prin orificiile radiale ale piesei (12),
pătrunde în partea superioară a paharului (1). Ca urmare a depresiunii ce se
produce, prin orificiul central al piesei (11) se extrage ulei din rezervorul secundar
aflat sub capacul (7). Totodată, aceeaşi depresiune determină absorbţia uleiului din
pahar prin tubul imersat (13), supapa de sens unic (8) şi tubul (6). Uleiul preluat
din rezervorul secundar, este pulverizat în jetul de aer şi pătrunde sub formă de
ceaţă în perna de aer aflată deasupra uleiului din pahar. Particulele mai mari de ulei
se precipită datorită destinderii şi numai aerul cu microparticule este antrenat în
jetul de aer ce provine din circuitul principal spre orificiul de ieşire E.
Prin manevrarea droselului (4), aflat în corpul (9), se reglează presiunea în
rezervorul secundar aflat sub capacul (7), care are efect asupra debitului de ulei. La
închiderea droselului (4), debitul de ulei este la maxim, iar la deschiderea
completă, debitul este nul.
Pentru o bună funcţionare a ungătoarelor se recomandă ca: ungătoarele să
funcţioneze în poziţie verticală; nivelul de instalare să fie superior elementelor pe
care le deserveşte; locul de montaj să fie vizibil şi uşor accesibil în vederea
umplerii cu ulei şi a efectuării reglajelor; trebuie ca la montaj să fie respectat
sensul de curgere indicat de fabricant.
55
LUCRAREA NR.11
56
DP1, DP2.....- distribuitoare pneumatice principale;
D1, D2.... - distribuitoare pneumatice auxiliare;
BP1, BP2...- distribuitore pneumatice cu comandă manuală de tip impuls
(butoane pneumatice).
ao, a1, bo, b1 - senzori de cursă: i=1,2..- numărul motorului; a1, b1 sau
j=1 - senzorul pentru cursa maximă; ao, bo sau j=0 - senzorul pentru cursa
minimă (tijă complet retrasă);
DR1, DR2... - drosele simple;
DC1, DC2... - drosele de cale;
m1, m2... - comenzi manuale;
x - semnale de intrare produse de senzori de cursă.
Poziţionarea elementelor în schemele pneumatice se poate realiza în două
moduri:
a) Dispunerea topografică - elementele sunt poziţionate în schemă astfel
încât să sugereze dispunerea reală în instalaţie. Această dispunere se foloseşte în
cazul schemelor simple, cu număr redus de elemente, la care circuitele pot fi
urmărite uşor;
b) Dispunerea pe nivele – elementele sunt grupate pe nivele astfel încât
fluxul energetic şi informaţional să meargă de la partea inferioară a schemei către
partea superioară, iar secvenţele (fazele) ciclului de funcţionare să se deruleze de la
stânga la dreapta (figura 11.1). Nivelul superior este nivelul de „putere”
(subsistemul de acţionare) şi cuprinde motoarele pneumatice, distribuitoarele
principale şi elementele de reglare a vitezelor (drosele). Motorul din stânga
efectuează prima cursă activă a ciclului, iar cel din dreapta ultima fază. Nivelul
inferior cuprinde elementele de intrare (butoane, sesizore de cursă etc.). Între
aceste două nivele sunt amplasate pe nivelul „logic” elemente logice (SI, SAU etc.)
şi distribuitoare auxiliare care materializează diferite funcţii logice.
57
Pentru alimentarea unui motor cu simplă acţiune (simplu efect) – schema
1- este necesar un distribuitor principal cu cel puţin două poziţii de lucru şi trei
orificii active (DP 3/2), notate cu P sau 1 – sursa de presiune, A sau 3 – atmosfera
si C sau 3 – consumatorul, în acest caz camera activă a motorului. În cazul
motoarelor cu dublă acţiune (dublu efect), distribuitorul principal trebuie să aibă
minim două poziţii de lucru şi patru orificii active P (1), A (3), C1 (4), C2 (2).
Majoritatea distribuitoarelor pneumatice sunt de tipul 5/2, cu două orificii de
atmosferă, notate cu A1 şi A2.
Pentru oprirea pistonului motorului pneumatic liniar în poziţii
intermediare pe cursă este necesar ca distribuitorul principal să aibă trei poziţii de
lucru (4/3 sau 5/3), iar în poziţia centrală toate orificiile să fie închise (centru
închis).
Reglarea vitezelor de deplasare se realizează cu ajutorul rezistenţelor
reglabile, denumite şi drosele, care permit modificarea locală a secţiunii de curgere
a aerului. La amplasarea acestora în scheme trebuie avute în vedere următoarele
reguli:
- Pentru fiecare viteză reglată este necesar un drosel care se conectează
în schemă astfel încât să nu influenţeze şi alte viteze;
- Se recomandă ca reglarea vitezelor să se realizeze prin controlul
debitului de evacuare şi numai dacă acest lucru nu este posibil, prin controlul
debitului de admisie în motor. Controlul debitului de evacuare permite o regla-re
mai stabilă a vitezei, dar această soluţie conduce la creşterea contrapresiunii în
camera de evacuare a motorului şi în consecinţă la diminuarea forţei utile.
58
Figura 11.2. Cilindru cu simplă acţiune şi revenire cu arc
59
În cazul schemei din figura 11.2 viteza pe cursa activă v1 este reglată prin
controlul debitului admis, iar viteza de revenire v 0 poate fi reglată, prin controlul
debitului evacuat din motor.
În schema din figura 11.3 distribuitorul principal de tip 4/2 impune pentru
reglajul vitezelor folosirea droselelor de cale, montate pe circuitele dintre motor şi
distribuitor.
În schema din figura 11.4 pistonul poate fi oprit în poziţii intermediare ale
cursei deoarece distribuitorul care deserveşte motorul este de tipul 5/3 cu centru
închis. Reglarea vitezei în ambele sensuri se realizează cu drosele simple montate
pe orificiile de atmosferă ale distribuitorului. Pistonul poate fi oprit în poziţii
intermediare pe cursă. Dacă distanţa dintre cilindru şi distribuitor este relativ mare,
este totuşi de preferat ca pentru reglarea vitezelor să fie utilizate drosele de cale
montate ca în figura 11.3.
Se vor realiza schemele menţionate mai sus cu aparatura existentă în laborator
şi se va urmări funcţionarea instalaţiei.
60
LUCRAREA NR. 12
61
Aplicarea acestei scheme se utilizează când acţionarea MPL se comandă
dintr-un loc fix de muncă sau din alte puncte disparate în jurul maşinii. De
exemplu o uşă de la un garaj poate fi comandată local cu mâna sau poate fi
comandată de la distanţă călcând cu piciorul sau cu un vehicul peste un prag de
comandă.
c) Funcţia NU (figura 12.3) se aplică în cazul întreruperii unei acţiuni.
Cilindrul MPL la capătul cursei NU va mai fi alimentat deoarece limitatorul de
cursă montat pe tijă acţionează asupra distribuitorului D2, care la rândul său va
comanda schimbarea poziţiei lui D1, astfel că MPL nu va mai fi alimentat. Această
funcţie se aplică în toate cazurile de oprire automată a unei acţiuni la un anumit
moment, de exemplu în scopul evitării unei avarii la apariţia unei presiuni sau a
unei temperaturi peste limitele admise.
62
poate păstra (MEMORA) o comandă. Funcţionarea circuitului începe prin
comanda mecanică a distribuitorului D2. Aerul comprimat trece prin D2, supapa de
sens SS şi umple rezervorul R. Când presiunea aerului a crescut peste presiunea
din distribuitorul D1 se produce comutarea lui D1 şi alimentarea cu aer a MPL.
După oprirea comenzii lui D2, droselul Dr permite temporizarea evacuării aerului în
atmosferă din rezervorul R, iar în momentul când presiunea a scăzut sub presiunea
aerului din distribuitorul D1, acest distribuitor îşi pierde comanda (MEMORIA) şi
întrerupe alimentarea cilindrului MPL. Această funcţie are multiple aplicaţii, de
exemplu: o piesă apucată de mâna unui robot nu poate fi prelucrată atât timp cât ea
nu este suficient de bine strânsă, atât timp cât instalaţia nu MEMOREAZA un efect
de presiune datorat strângerii pneumatice a piesei.
f) Funcţia Interblocare
Unele operaţii sau procese tehnologice INTERZIC categoric efectuarea
simultană a două sau mai multe operaţii. De exemplu: este interzisă efectuarea
operaţiei de desfacere a unei piese în timpul operaţiei de prelucrare a acesteia.
Operatorul poate greşi şi uita să respecte această condiţie. În sprijinul securităţii
omului şi a procesului tehnologic, comanda pentru acţiunea primei operaţii
BLOGHEAZĂ comanda celui de al doilea element de execuţie, de asemenea şi
comanda celui de al doilea element de execuţie BLOCHEAZĂ acţiunea primului
element. Această blocare reciprocă dintre cele două comenzi reprezintă funcţia de
INTERBLOCARE.
În figura 12.6 pentru realizarea funcţiei de INTERBLOCARE sunt două linii
de execuţie A1 şi A2, comandate de comenzile C1 şi C2 prin distribuitoarele D1 şi
D2. În poziţia normală distribuitoarele sunt pregătite pentru primirea comenzii. În
momentul efectuării comenzii C1 aerul comprimat acţionează elementul de
execuţie A1 şi comandă distribuitorul D2, blocând calea comenzii C2 spre
acţionarea A2 (D2 pe poziţia 2). Situaţia este similară şi când se emite, din starea de
repaos, comanda C2 care produce blocarea comenzii C1 spre acţionarea A1 (D1 pe
poziţia 2). Astfel, cele două comenzi C1 şi C2 fiind INTERBLOCATE, schema nu
permite efectuarea unei comenzi în timpul executării celeilalte comenzi.
63
În practică funcţiile descrise anterior sunt combinate între ele în cadrul unei
scheme pneumatice. Schema efectuată trebuie să corespundă funcţionării instalaţiei
pe care o deserveşte.
64
sens unic 8. Distribuitorul 7 MEMOREAZĂ PERMANENT comanda pe care o
transmite distribuitorului 9. Distribuitorul 9 având funcţia de releu amplifică
comanda primită, într-o acţiune de alimentare a cilindrului pneumatic 13 cu aer
comprimat la puterea necesară operaţiei de presare.
Faza IV – Are loc operaţia de presare, în care timp tija cilindrului pneumatic
îşi continuă cursa activă până la limita dinainte stabilită, prin poziţionarea unui
distribuitor limitator de cursă 5.
Faza V – La capătul cursei active, cama tijei cilindrului pneumatic 13,
comandă distribuitorul limitator de cursă 5 şi acesta anulează starea de alimentare
permanentă a distribuitorului 10, care fiind înseriat cu distribuitorul 7 întrerupe
starea de comandă MEMORATĂ PERMANENT de distribuitorul 9. Distribuitorul
9 schimbă sensul de alimentare al cilindrului, urmând să se desfăşoare cursa de
revenire a acestuia, până la poziţia de repaos, stare în care este menţinut de
alimentarea permanentă cu aer comprimat.
Faza VI – Operatorul deschide uşa şi intră în camera matriţei pentru
pregătirea unei noi operaţii. Uşa eliberează comanda distribuitoarelor 3 SAU 4 şi
prin aceasta pune în legătură cu atmosfera conductele de comandă, permiţând
distribuitorului 6 să asigure securitatea operatorului care lucrează la matriţă,
anulându-se astfel orice comandă a cilindrului pneumatic 13, de către alte persoane
din afară.
65
LUCRAREA NR. 13
Figura 13.1. Cilindru cu dublă acţiune cu comandă manuală indirectă prin impulsuri, atât
pentru cursa de avans cât şi pentru cursa de retragere
66
În cazul din figura 13.1, distribuitorul cu memorie (bistabil) DP 5/2
memorează comenzile manuale de tip impuls. Funcţionarea este similară cu cea din
figura 11.3, dar pentru obţinerea cursei de avans este necesar să fie acţionate
simultan butoanele BP1 şi BP2 (condiţie de pornire).
67
Cilindrul din figura 13.3 efectuează un ciclu unic de funcţionare avans-
retragere, pornirea făcându-se prin impuls manual de la butonul m. Semnalul
produs de sesizorul SC1 atinge valoarea necesară comutării distribuitorului DP
după un timp prestabilit prin reglarea secţiunii de umplere a capacităţii C din
cadrul temporizatorului pneumatic de tip R-C.
Pistonul cilindrului din figura 13.4 efectuează cursa de avans cu viteza v1,
reglarea făcându-se prin droselul DC1 şi pe cea de retragere cu viteza v 0, reglarea
făcându-se prin droselul DC0. Mişcarea se iniţiază când se acţionează pe pedala
distribuitorului bistabil DB trecându-l pe poziţia START. Ciclurile se repetă
continuu până ce distribuitorul bistabil este trecut pe poziţia STOP când pistonul se
opreşte în poziţia iniţială (retras). Opritorii SC0 şi SC1 limitează cursa pistonului,
ei acţionând prin intermediul distribuitoarelor la care sunt conectaţi.
68
Figura 13.5. Cilindru cu dublă acţiune pentru realizarea ciclului
automat unic, avans rapid AR- avans de lucru AL- retragere rapidă RR
69
Figura 13.6. Schiţa maşinii de ştanţat piese cu acţionare pneumatică
70