Sunteți pe pagina 1din 11

Capitolul I.

Contabilitatea activelor imobilizate

Activele imobilizate sunt definite, potrivit OMFP nr. 1802/2014, ca acele active generatoare de beneficii
economice viitoare şi deţinute pe o perioadă mai mare de un an.
În cadrul activelor imobilizate distingem următoarele structuri:
➢ imobilizări corporale;
➢ imobilizări necorporale;
➢ imobilizări financiare.

I. Contabilitatea imobilizărilor corporale

1. Definiţii şi delimitări

Imobilizările corporale ​reprezintă active care:

a) sunt deţinute de o entitate pentru a fi utilizate în producerea sau furnizarea de bunuri ori
servicii, pentru a fi închiriate terţilor sau pentru a fi folosite în scopuri administrative; şi
b) sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an.

Imobilizările corporale cuprind: terenuri şi construcţii; instalaţii tehnice şi maşini; alte instalaţii, utilaje,
mobilier, investiţii imobiliare, active corporale de explorare şi evaluare a resurselor minerale, active biologice
productive; imobilizări corporale în curs de aprovizionare şi imobilizări corporale în curs de execuţie.
Conform regulilor fiscale în vigoare, o imobilizare corporală este acel activ utilizat pe o perioadă mai mare de
1 an şi cu o valoarea mai mare ​2.500 lei​.

2. Conturile de imobilizări corporale

Sunt conturi de bilanţ sau situaţii (inventar); ca modele de evidenţă şi calcul ele furnizează informaţia de
cunoaştere şi control gestionar asupra poziţiei entităţii. Prin soldul lor debitor sau creditor, după caz, se asigură
informaţii de completare a bilanţului.
Înregistrând valori economice componente ale activului, conturile din grupele ​21 Imobilizări corporale, 22
Imobilizări corporale în curs de aprovizionare şi ​23 Imoblizări în curs ​au o funcţie contabilă de activ. În
debitul ​acestor conturi se înregistrează intrările de bunuri imobile. În ​creditul ​conturilor se reflectă ieşirile de
imobilizări prin scoaterea din activitate, transferul la alte categorii de imobilizări sau cedare. ​Soldul debitor
evidenţiază imobilizările corporale existente în cadrul entităţii sau în curs de aprovizionare.
În categoria conturilor referitoare la imobilizările corporale sunt incluse şi conturile de amortizări privind
imobilizările şi ajustările pentru deprecierea imobilizărilor corporale.
Conturile de amortizări, ​reunite în contul sintetic ​281 Amortizări privind imobilizările corporale ​sunt
conturi rectificative a valorii activului​. În ​creditul ​conturilor se înregistrează amortizarea transferată asupra
cheltuielilor, iar în ​debit, ​amortizarea aferentă imobilizărilor vândute sau scoase din activ. ​Soldul creditor ​al
conturilor reprezintă amortizarea calculată asupra imobilizărilor corporale.
Ajustările pentru deprecierea imobilizărilor corporale sunt evidenţiate prin conturile ​291 Ajustări pentru
deprecierea imobilizărilor corporale şi 293 Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor în curs de execuţie​. ​Fiind
conturi rectificative a valorii activului, se ​creditează ​la constituirea ajustărilor pe seama cheltuielilor, la
închiderea exerciţiului. Se ​debitează ​cu reluarea, prin diminuare sau anulare a ajustărilor la închiderea fiecărui
1
exerciţiu sau la ieşirea din entitate a imobilizărilor. ​Soldul creditor ​al conturilor reprezintă valoarea ajustărilor
aferente imobilizărilor corporale.

3. Recunoaştere

Costul unui element de imobilizări corporale va fi ​recunoscut​ ca activ dacă şi numai dacă:
(a) este posibilă generarea către entitate de beneficii economice viitoare aferente activului; şi
(b) costul activului poate fi măsurat în mod credibil.

4. Evaluarea şi tratamentele contabile specifice

4.1. Evaluarea iniţială


Recunoaşterea unei imobilizări este condiţionată de evaluarea credibilă a costului acesteia.
Evaluarea iniţială se întemeiază pe ​cost ​calculat pe baza documentelor justificative, cost care capătă
statutul de valoare contabilă de intrare.
În mod concret, valoarea contabilă de intrare se identifică în cazul imobilizărilor cu:
– ​costul de achiziţie​,​ pentru bunurile procurate cu titlu oneros;
– ​costul de producţie​, p​ entru bunurile produse în enitate;
– ​valoarea de aport​ stabilită în urma evaluării, pentru bunurile reprezentând aport la capitalul social;
– ​valoarea justă​ pentru bunurile obţinute cu titlu gratuit.

I. COSTUL DE ACHIZIŢIE

Conform OMFP nr.1802/2014, ​costul de achiziţie al ​unei imobilizări este format din:

● preţul de cumpărare-reducerile comerciale înscrise pe factura iniţială;


+ taxe de import şi alte taxe (cu excepţia acelora pe care entitatea le poate recupera de la autorităţile
fiscale);
+ orice costuri direct atribuibile achiziţiei bunurilor respective:
✓ cheltuieli de transport;
✓ cheltuieli de manipulare;
✓ comisioane, taxe notariale, cheltuieli cu obţinerea de autorizaţii;
+ costuri estimate cu demontarea şi mutarea imobilizării, la scoaterea din funcţiune, precum şi cu
restaurarea amplasamentului pe care este poziţionată imobilizarea, atunci când aceste sume pot fi estimate
credibil şi entitatea are o obligaţie legată de demontare, mutare a imobilizării corporale şi de refacere a
amplasamentului. Costurile estimate cu demontarea şi mutarea imobilizării corporale, precum şi cele cu
restaurarea amplasamentului se recunosc în valoarea acesteia, în corespondenţă cu un cont de provizioane
(contul 1513 "Provizioane pentru dezafectare imobilizări corporale şi alte acţiuni similare legate de acestea").
+ costurile îndatorării care sunt direct atribuibile achiziţiei unui activ cu ciclu lung de fabricaţie. De
exemplu, în costurile îndatorării pot fi incluse dobânda la capitalul împrumutat pentru finanţarea achiziţiei.
= ​Cost de achiziţie

În cazul intrării prin achiziţie cu titlu oneros, ​documentul justificativ este „​ factura fiscală” c​ are
consemnează toate elementele de detaliu privind costul de origine al imobilizărilor. Totodată se întocmeşte
procesulverbal ​corespunzător naturii şi destinaţiei activului imobilizat, cum sunt:

2
Pe baza facturii fiscale şi a documentelor complementare prezentate mai sus se face înregistrarea:
21 = 404
Imobilizări corporale Furnizori de imobilizări
(pentru costul de achiziţie) (pentru costul de achiziţie
4426 plus TVA deductibilă)
TVA – deductibilă
Exemplul 1: ​Societatea Alfa achiziţionează un echipament în baza facturii, valoare 60.000 lei, TVA 19%.
Recepţia şi punerea în funcţiune a echipamentului au loc la data achiziţiei.

Remarcă: În cazul în care ​sa produs intrarea constatată prin recepţie, dar ​fără punere în funcţiune​, în locul
contului 21X se va folosi contul ​231 „Imobilizări corporale în curs de execuţie”​.

Tipurile de înregistrări opozabile în acest caz sunt:


a)​ înregistrarea achiziţiei utilajului:
231 = 404
Imobilizări corporale Furnizori de imobilizări
în curs de execuţie

b)​ înregistrarea utilajului după montaj:


2131 = 231
Echipamente tehnologice Imobilizări corporale
în curs de execuţie

Exemplul 2: Entitatea Bambus SRL a achiziţionat un echipament, preţ de cumpărare 4.000 lei, TVA 19%.
Echipamentul este recepţionat pe data de 01.03.N, însă este pus în funcţiune pe data de 10.04.N. Cheltuielile cu
punerea în funcţiune au fost de 300 lei, TVA 19% (s-a apelat la o firmă specializată). ​Care sunt înregistrările
efectuate de entitate?

Exemplul 3: ​La data de 01 ianuarie anul “N” o societate comercială nou înfiinţată, specializată în producţia
ciocolatei a importat un echipament în valoare de 500.000 lei, taxe vamale 5.000 lei, rabat primit de la furnizor
2.000 lei. În vederea achiziţiei societatea a suportat următoarele costuri suplimentare: costuri de livrare 36.000 lei,
costuri de instalare 49.000 lei, costuri generale de administraţie 6.000 lei, cheltuieli cu reclama 20.000 lei,
onorariile arhitecţilor care instalează echipamentul 18.000 lei. ​Calculaţi costul de achiziţie şi efectuaţi
înregistrarea achiziţiei în contabilitate.

II. COSTUL DE PRODUCŢIE

Costul de producţie al imobilizărilor cuprinde cheltuielile directe aferente producţiei, şi anume: materiale
directe, energie consumată în scopuri tehnologice, manoperă directă şi alte cheltuieli directe de producţie, costul

3
proiectării produselor, precum şi cota cheltuielilor indirecte de producţie alocată în mod raţional ca fiind legată de
fabricaţia acestora.

Exemple de costuri direct atribuibile producţiei​ de imobilizări sunt:


a) costurile reprezentând salariile angajaţilor, contribuţiile legale şi alte cheltuieli legate de acestea, care
rezultă direct din construcţia imobilizării corporale;
b) cheltuieli materiale;
c) costurile de amenajare a amplasamentului;
d) costurile iniţiale de livrare şi manipulare;
e) costurile de instalare şi asamblare;
f) cheltuieli de proiectare şi pentru obţinerea autorizaţiilor;
g) costurile de testare a funcţionării corecte a activului, după deducerea încasărilor nete provenite din
vânzarea elementelor produse în timpul aducerii activului la amplasamentul şi condiţia de funcţionare (cum ar fi
eşantioanele produse la testarea echipamentului);
h) onorariile profesionale plătite avocaţilor şi experţilor etc.

Exemple de costuri care NU sunt costuri ale unui element de imobilizări corporale​ sunt:
a) costurile de deschidere a unei noi instalaţii;
b) costurile de introducere a unui nou produs sau serviciu (inclusiv costurile în materie de publicitate şi
activităţi promoţionale);
c) costurile de desfăşurare a unei activităţi într-un loc nou sau cu o nouă clasă de clienţi (inclusive costurile
de instruire a personalului);
d) costurile administrative şi alte cheltuieli generale de regie;
e) costurile reamplasării sau reorganizării parţiale sau totale a activităţilor entităţii.

Costul unei imobilizări corporale construite în regie proprie este determinat folosind aceleaşi principii ca
şi pentru un activ achiziţionat. Astfel, dacă entitatea produce active similare, în scopul comercializării, în cadrul
unor tranzacţii normale, atunci costul activului este de obicei acelaşi cu costul de construire a acelui activ destinat
vânzării. Prin urmare, orice profituri interne sunt eliminate din calculul costului acestui activ. În mod similar,
cheltuiala reprezentând rebuturi, manopera sau alte resurse peste limitele acceptate ca fiind normale, precum şi
pierderile care au apărut în cursul construcţiei în regie proprie a activului nu sunt incluse în costul activului.

În cazul în care demolaţi o clădire în scopul construirii alteia, ​nu sunt cheltuieli direct atribuibile
construcţiei noi clădiri următoarele costuri​:
a) cheltuielile ocazionate de demolarea vechii clădiri;
b) eventuale cheltuieli reprezentând valoarea neamortizată a clădirii demolate.
Pentru imobilizările corporale obţinute din producţie proprie, ​înregistrarea efectuată pe baza ​bonului de
predare şi a procesului – verbal de recepţie​ c​ orespunzător pentru costul de producţie este:

21, 23 = 722
Imobilizări corporale Venituri din producţia de
şi imobilizări în curs de imobilizări corporale
execuţie

Cheltuielile efectuate cu producţia de imobilizări corporale se contabilizează pe naturi cu ajutorul conturilor


din clasa ​6 „Conturile de cheltuieli” ​pe măsura angajării lor. La sfârşitul lunii, cheltuielile sunt decontate asupra
4
contului de rezultate. ​Lucrările executate în cursul lunii, recepţionate fără ca investiţia să fie terminată, sunt
înregistrate prin formula:

231 = 722
Imobilizări corporale Venituri din producţia de
în curs de execuţie imobilizări corporale
(dacă sunt executate în
regie proprie)
404
Furnizori de imobilizări
(dacă sunt executate în
antrepriză)
(dacă nu sunt
executate în antrepriză)

Aceeaşi înregistrare se efectuează în cursul lunilor următoare pentru continuarea procesului investiţional.
La recepţia investiţiilor terminate şi trecute în categoria imobilizărilor puse în funcţiune se face înregistrarea:
21X = 231
Imobilizări corporale Imobilizări corporale
în curs de execuţie

Pentru studiu, se poate reţine şi înregistrarea de tipul:


21X = 231
Imobilizări corporale Imobilizări corporale
în curs de execuţie
(pentru lucrările executate
în perioada anterioară)
722
Venituri din producţia de
imobilizări corporale
404
Furnizori de imobilizări
(pentru lucrările executate
în luna curentă
când s-a terminat
investiţia)
(dacă nu sunt
executate în antrepriză)

Exemplul 4: ​Societatea Alfa a început în anul N construcţia unei clădiri destinată desfăşurării activităţii
administrative. Pe parcursul anului N, s-au înregistrat următoarele cheltuieli: cheltuieli cu materii prime 660.000
lei; servicii primite de la terţi privind construcţia 30.000 lei; salariile muncitorilor de pe şantier 250.000 lei;
salariile personalului administrativ 80.000 lei; salariile managerilor 120.000 lei; amortizarea utilajelor folosite la
construcţie 12.000 lei.
La sfârşitul anului N, clădirea nu era finalizată. În anul următor, a continuat construcţia, înregistrându-se:
cheltuieli cu materiile prime 95.000 lei; salariile muncitorilor de pe şantier 40.000 lei; amortizarea utilajelor
folosite la construcţie 5.000 lei.
La sfârşitul lunii iunie, clădirea a fost dată în folosinţă.

5
III. VALOAREA DE APORT
Valoarea de aport reprezintă valoarea acceptată de părţi pentru activele imobilizate intrate în societate ca
aport la capitalul entităţii.
Intrările de imobilizări prin aport în natură, ​pe baza ​procesuluiverbal de recepţie, s​ e înregistrează la valoarea
de aport:

Exemplul 5: ​Societatea Păltiniş SA emite 10.000 acţiuni cu o valoare nominală de 5 lei. Acţionarul care a
subscris aceste acţiuni face un aport sub forma unui mijloc de transport, a cărui valoare justă este de 60.000 lei.

IV. VALOAREA JUSTĂ


Prin ​valoare justă se înţelege preţul care ar fi încasat pentru vânzarea unui activ într-o tranzacţie
reglementată pe piaţa principală (dacă există) sau cea mai avantajoasă, la data evaluării, în condiţiile curente de
piaţă (adică un preţ de ieşire), indiferent dacă respectivul preţ este direct observabil sau este estimat utilizând o
altă tehnică de evaluare.
Valoarea justă a activelor se determină, în general, după datele de evidenţă de pe piaţă, printr-o evaluare
efectuată, de regulă, de profesionişti calificaţi în evaluare.

Intrări de imobilizări corporale cu titlu gratuit prin donaţii sau prin plusuri de valoare la inventar
Intrările de imobilizări cu titlu gratuit prin donaţii sau prin plusuri de valoare la inventar se înregistrează la
valoarea curentă (actuală), pe baza ​procesuluiverbal de recepţie:

21X = 4753
Imobilizări corporale Donaţii pentru investiţii
(dacă nu sunt
executate în antrepriză)

21X = 4754
Imobilizări corporale Plusuri de inventar de
natura imobilizărilor
(dacă nu sunt
executate în antrepriză)

Exemplul 6. ​Entitatea Alfa primeşte sub formă de donaţie un echipament a cărui valoare este de 5.000 lei.

Exemplul 7. ​La sfârşitul anului N, cu ocazia inventarierii, s-a descoperit că un utilaj în valoare de 2.900 lei
nu era înregistrat în contabilitate (plus la inventar).

4.2. Cheltuieli ulterioare

Ulterior intrării activului imobilizat, se pot efectua în legătură cu acesta o serie de cheltuieli de întreţinere
sau de înlocuire ale unor componente.
6
Costul reparaţiilor efectuate la imobilizările corporale​, în scopul asigurării utilizării continue a
acestora​, trebuie recunoscut ca o ​cheltuială în perioada în care este efectuată, respectiv în contul de profit şi
pierdere.
Cheltuielile ulterioare ​aferente unei imobilizări corporale sunt recunoscute ca o componentă a activului
dacă investiţiile efectuate la imobilizările corporale ​au ca efect ​îmbunătăţirea parametrilor tehnici iniţiali ai
acestora şi ​conduc la obţinerea de beneficii economice viitoare​, ​suplimentare faţă de cele estimate iniţial​.
Obţinerea de beneficii se poate realiza fie direct prin ​creşterea veniturilor, fie indirect prin reducerea
cheltuielilor de întreţinere şi funcţionare.

Exemplul 8:
O societate care are ca obiect de activitate producţia de fontă, a elaborat un plan de modernizare a fabricii
sale, fiind ocazionate următoarele cheltuieli:
(a) achiziţia unor piese de schimb pentru motorul unui utilaj în valoare de 18.000 lei, în vederea înlocuirii
celor existente pentru restabilirea parametrilor iniţiali de funcţionare;
(b) costuri de consolidare a unei clădiri în valoare de 15.000 lei. Acest lucru s-a realizat deoarece clădirea
se afla în folosinţă de peste 30 de ani, având un grad ridicat de deteriorare;
(c) zugrăvirea exterioară a clădirii, cost 14.000 lei;

Contabilizaţi cheltuielile efectuate de societate.

4.3. Contabilitatea operaţiilor privind amortizarea

Amortizarea reprezintă alocarea sistematică a valorii amortizabile a unui activ pe întreaga durată de
utilizare economică.
Valoarea amortizabilă este reprezentată de cost sau altă valoare care substituie costul (de exemplu,
valoarea reevaluată).

Prin ​durata amortizării​ se înţelege durata de viaţă utilă, aceasta reprezentând:


a) perioada în care un activ este prevăzut a fi disponibil pentru utilizare de către o entitate; sau
b) numărul unităţilor produse sau al unor unităţi similare ce se estimează că vor fi obţinute de entitate prin
folosirea activului respectiv.
Remarcă: ​În ​contabilitate este folosită sintagma de ​durată economică de utilizare (durata de viaţă
utilă)​, ​adică perioada pe parcursul căreia se estimează că entitatea va utiliza activul sau numărul unităţilor
produse ce se estimează că vor fi obţinute de entitate prin utilizarea activului respectiv. ​Durata normală de
funcţionare reprezintă durata de utilizare în care se recuperează, din punct de vedere ​fiscal​, valoarea uui activ
imobilizat amortizabil.

​Metodele de amortizare ​utilizate în România​ ​sunt:


a) ​amortizarea liniară realizată prin includerea uniformă în cheltuielile de exploatare a unor sume fixe,
stabilite proporţional cu numărul de ani ai duratei de utilizare economică a acestora;

7
Relaţiile de calcul a amortizării proprii acestei metode sunt:

Amortizarea anuală = Valoarea contabilă × Cota anuală a amortizării


(anuitatea amortizării) de intrare (Cota medie anuală de amortizare)

100
Cota anuală a amortizării = —————————————.
Durata normală de utilizare

b) ​amortizarea degresivă​, constă în multiplicarea cotei anuale liniare cu unul din coeficienţii: 1,5 dacă
durata normală de utilizare este între [2–5 ani]; 2,0 dacă durata normală de utilizare este între (5–10 ani] şi 2,5
dacă durata normală de utilizare este mai mare de 10 ani. Cota multiplicată se aplică la valoarea rămasă de
amortizat. Aplicarea se face până în anul de funcţionare în care amortizarea anuală rezultată este egală sau mai
mică cu/decât amortizarea anuală, determinată prin raportul între valoarea rămasă de recuperat şi numărul de ani
de funcţionare rămasă;
c) ​amortizarea accelerată​, care constă în includerea, în primul an de funcţionare, în cheltuielile de
exploatare a unei amortizări de până la 50% din valoarea de intrare a imobilizării. Amortizările anuale pentru
exerciţiile financiare următoare sunt calculate la valoarea rămasă de amortizat, după regimul liniar, prin raportare
la numărul de ani de utilizare rămaşi. Deoarece amortizarea calculată trebuie să fie corelată cu modul de utilizare
a activului şi, întrucât în cazuri rare o imobilizare corporală se consumă în primul an în procent de până la 50%,
rezultă că metoda de amortizare accelerată este mai puţin utilizată în scopuri contabile;
d) ​amortizare calculată pe unitate de produs sau serviciu​, atunci când natura imobilizării justifică
utilizarea unei asemenea metode de amortizare.
Metoda de amortizare folosită trebuie să reflecte modul în care beneficiile economice viitoare ale unui activ
se aşteaptă să fie consumate de entitate.
Metoda de amortizare se aplică de o manieră consecventă pentru toate activele de aceeaşi natură şi având
condiţii de utilizare identice, în funcţie de politica contabilă adoptată.
Atenţie! Amortizarea se înregistrează începând cu luna următoare punerii în funcţiune a activului şi
până la recuperarea integrală a valorii acestuia.

Înregistrarea amortizării se face prin următoarea formulă contabilă:


681 =
281
Cheltuieli de exploatare privind Amortizări privind
amortizările, provizioanele imobilizările corporale
şi ajustările pentru depreciere

Exemplul 9: ​Societatea Mărţişorul achiziţionează un echipament de producţie la un cost de achiziţie de


50.000 lei, TVA 19%, durata de amortizare 5 ani. Calculaţi amortizarea echipamentului pe durata de viaţă utilă
dacă societatea aplică:
a. metoda de amortizare lineară;
b. metoda de amortizare accelerată;
c. metoda de amortizare degresivă;

La ce valoare figurează în bilanţ echipamentul de producţie după 1 an de utilizare? Dar după 2 ani?

8
4.4. Evaluarea ulterioară
Entităţile pot proceda la reevaluarea imobilizărilor corporale existente la sfârşitul exerciţiului financiar,
astfel încât acestea să fie prezentate în contabilitate la valoarea justă, cu reflectarea rezultatelor acestei reevaluări
în situaţiile financiare întocmite pentru acel exerciţiu.
Valoarea justă se determină pe baza unor evaluări efectuate, de regulă, de profesionişti calificaţi în
evaluare, membri ai unui organism profesional în domeniu, recunoscut naţional şi internaţional.
Elementele dintr-o categorie de imobilizări corporale se reevaluează simultan pentru a se evita reevaluarea
selectivă şi raportarea în situaţiile financiare anuale a unor valori care sunt o combinaţie de costuri şi valori
calculate la date diferite.
Dacă un activ imobilizat este reevaluat, toate celelalte active din categoria din care face parte trebuie
reevaluate.
O categorie de imobilizări corporale cuprinde active de aceeaşi natură şi utilizări similare, aflate în
exploatarea unei entităţi. Exemple de grupe de imobilizări corporale sunt: terenuri; clădiri; maşini şi echipamente;
nave; aeronave etc.
La ​reevaluarea unei imobilizări corporale, ​amortizarea cumulată la data reevaluării este tratată în unul
din următoarele moduri:
a) recalculată proporţional ​cu schimbarea valorii contabile brute a activului, astfel încât valoarea
contabilă a activului, după reevaluare, să fie egală cu valoarea sa reevaluată. Această metodă este
folosită, deseori, în cazul în care activul este reevaluat prin aplicarea unui indice; sau
b) eliminată din valoarea contabilă brută a activului şi valoarea netă, determinată în urma
corectării cu ajustările de valoare, este recalculată la valoarea reevaluată a activului. Această
metodă este folosită, deseori, pentru clădirile care sunt reevaluate la valoarea lor de piaţă.
Dacă ​rezultatul reevaluării​ este o ​creştere​ faţă de valoarea contabilă netă, atunci aceasta se tratează astfel:
- ca o ​creştere a rezervei din reevaluare prezentată în cadrul elementului "Capital şi rezerve", dacă nu a
existat o descreştere anterioară recunoscută ca o cheltuială aferentă acelui activ; sau
- ca un ​venit ​care să compenseze cheltuiala cu descreşterea recunoscută anterior la acel activ.
Dacă ​rezultatul reevaluării​ este o ​descreştere​ a valorii contabile nete, aceasta se tratează:
- ca o ​cheltuială cu întreaga valoare a deprecierii, atunci când în rezerva din reevaluare nu este înregistrată
o sumă referitoare la acel activ (surplus din reevaluare); sau
- ca o ​scădere a rezervei din reevaluare prezentată în cadrul elementului "Capital şi rezerve", cu minimul
dintre valoarea acelei rezerve şi valoarea descreşterii, iar eventuala diferenţă rămasă neacoperită se
înregistrează ca o cheltuială.
Conturile folosite pentru a înregistra venitul, respective cheltuiala în urma reevaluării sunt:
755​ ​Venituri din reevaluarea imobilizărilor corporale
655​ ​Cheltuieli din reevaluarea imobilizărilor corporale

Exemplul 10: ​O întreprindere achiziţionează la 31.12.”N-2” o instalaţie la costul de 100.000 lei. amortizată
liniar în 10 ani. La sfârşitul anului „N” instalaţia este reevaluată, valoarea justă stabilită de un evaluator autorizat
84.000 lei. Ce înregistrări contabile va efectua entitatea cu ocazia reevaluării?

Exemplul 11: O întreprindere achiziţionează la data de 31.12.”N-1” o instalaţie la costul de 100.000 lei.
amortizată liniar în 10 ani.
a) la sfârşitul anului „N+1” are loc o primă reevaluare a activului, valoarea justă 84.000 lei.
b) la sfârşitul anului „N+4” are loc o a doua reevaluare, valoarea justă 49.500 lei.
c) La sfârşitul anului „N+6” are loc o a treia reevaluare, valoarea justă 26.700 lei.
d) La sfârşitul anului „N+8” are loc o ultimă reevaluare, valoarea justă 13.900 lei.

9
Ce înregistrări contabile va efectua entitatea cu ocazia reevaluării?

4.5. Evaluarea la inventar


La data inventarierii, se compară valoarea de inventar cu valoarea netă contabilă, întâlnind două situaţii:
1) Val de inventar< Val netă contabilă​, rezultă o ​depreciere​=Val netă contabilă-Val de inventar
2) Val de inventar> Val netă contabilă​ şi ​există o depreciere înregistrată​ anterior pentru acel activ,
atunci ​se reia deprecierea existentă totală sau parţială.
3) Val de inventar> Val netă contabilă​ şi ​NU există o depreciere înregistrată​ anterior pentru acel activ,
NU SE EFECTUEAZĂ NICIO ÎNREGISTRARE CONTABILĂ!

Deprecierea se constituie pe cheltuieli şi se anulează pe venituri.


Înregistrarea deprecierii:
6813 = 291X
Cheltuieli de exploatare privind ajustările Ajustări pentru deprecierea
pentru deprecierea imobilizărilor imobilizărilor corporale
Reluarea deprecierii:
291X = 7813
Ajustări pentru deprecierea Venituri din ajustări pentru deprecierea imobilizărilor
imobilizărilor corporale

Exemplul 12: ​La inventarierea imobilizărilor societăţii Floare de Colţ, s-a constat că valoarea de inventar
(valoarea recuperabilă) a unei clădiri este de 50.000 lei, cost de achiziţie 70.000 lei, amortizarea cumulată
înregistrată 15.000 lei. ​Care este tratamentul contabil specific?

4.6.​ ​Derecunoaşterea imobilizărilor corporale


4.6.1. Derecunoaşterea imobilizărilor corporale prin casare
Ieşirea prin casare intervine în cazul în care utilizarea imobilizării nu se mai justifică din punct de vedere
tehnic şi economic. Principial, exploatarea activului nu mai este producătoare de profit, respectiv veniturile
realizate sunt mai mici decât cheltuielile privind funcţionarea, întreţinerea şi reparaţia.
La casarea imobilizărilor corporale, se pot întâlni două situaţii, respectiv:
– imobilizările corporale sunt amortizate integral;
– imobilizările corporale nu sunt amortizate integral.
În cazul în care activele imobilizate sunt amortizate integral, documentul întocmit este ​„procesul – verbal de
scoatere din funcţiune a mijloacelor fixe”,​ iar înregistrarea la valoarea contabilă de intrare este:
281 = 21
Amortizări privind imobilizările corporale Imobilizări corporale
În cea dea doua situaţie, valoarea rămasă de amortizat este recunoscută în debitul contului 6583 „Cheltuieli
privind activele cedate şi alte operaţii de capital”.
Înregistrarea exemplificativă pentru scoaterea din funcţiune este:
281 = 2131
Amortizări privind imobilizările Echipamente tehnologice
corporale (valoarea de intrare (brută))
10
(amortizarea acumulată până în momentul
casării)
6583
Cheltuieli privind activele cedate
şi alte operaţii de capital
(diferenţa netă rămasă de amortizat)

Exemplul 13: ​Situaţia în contabilitate la scoaterea din funcţiune a unui utilaj se prezintă astfel: valoarea
contabilă brută 100.000 lei, amortizarea înregistrată 88.000 lei. Pentru casarea activului s-a apelat la o societate
specializată care a facturat prestaţia în sumă de 1.000 lei, TVA 19%, piese de schimb recuperate în urma
dezmembrării activului 400 lei. Prezentaţi tratamentele contabile care se impun.

4.6.2. Derecunoaşterea imobilizărilor corporale prin vânzare


Ieşirile sub formă de vânzare generează două categorii de operaţii:
a) operaţii privind scoaterea din gestiune prin diminuarea amortizării şi creşterea cheltuielilor pentru
valoarea rămasă de amortizat sau netă contabilă:
281 = 20 sau 21
Amortizări privind imobilizările Imobilizări necorporale şi corporale
(amortizarea înregistrată) (valoarea contabilă)
6583
Cheltuieli privind activele cedate
(valoarea rămasă neamortizată sau netă contabilă)

b) ​operaţii privind cesionarea sau vânzarea activelor imobilizate, cu preţul de vânzare şi TVA înregistrate
pe baza facturii:
461 = 7583
Debitori diverşi Venituri din valoarea activelor
şi alte operaţii de capital
4427
TVA colectată

Exemplul 14: O societate vinde o linie de producţie achiziţionată la costul de 80.000 lei, amortizarea
cumulată până la data vânzării 30.000 lei. Preţul de vânzare din contractul de vânzare este 65.000 lei, TVA 19%.

11