Sunteți pe pagina 1din 14

UNIVERSITATEA ȘTEFAN CEL MARE SUCEAVA

PROFIL: ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ

SPECIALIZARE: ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ, ZI, AN 1, GRUPA 3

REFERAT LA DISCIPLINA:
DREPT CONSTITUȚIONAL

PUTEREA EXECUTIVĂ

1
CUPRINS

INTRODUCERE
1. Guvernului
1.1. Componenta guvernului
1.2. Rolul Guvernului
1.3. Actele guvernului
1.4. Structura şi investitura Guvernului
2. Preşedintelui României
2.1. Rolul Preşedintelui României
2.2. Alegerea Preşedintelui României
2.3. Validarea mandatului şi depunerea jurământului
2.4. Durata mandatului
2.5. Atribuţiile Preşedintelui României
2.6. Actele Preşedintelui

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

2
Introducere:

Constituția României se bazează pe modelul Constituției celei de a cincea


Republici Franceze, și a fost ratificată prin referendum național la data de 8
decembrie,1991. În anul 2003 a avut loc un plebiscit prin care Constituției i-au fost
aduse 79 de amendamente, devenind astfel conformă cu legislația Uniunii Europene.
Conform Constituției, România este un stat național, suveran și independent, unitar și
indivizibil. Forma de guvernământ a statului român este republică semiprezidențială.
Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor — legislativă,
executivă și judecătorească — în cadrul unei democrații constituționale. Președintele este
ales prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat. În urma amendamentelor din
2003, mandatul de președinte a fost prelungit de la 4 la 5 ani. Președintele
numește primul-ministru, care la rândul său numește Guvernul. În timp ce șeful statului
își are reședința la Palatul Cotroceni, primul-ministru împreună cu Guvernul își
desfășoară activitatea la Palatul Victoria.

3
1. Guvernului

Definiţie: Guvernul României este autoritatea publică a puterii executive care asigură realizarea
politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice (art. 1 din Legea
nr.90/2001).1

Procedura de constituire şi investire a Guvernului începe cu desemnarea de către Preşedintele


României a unui candidat la funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea
absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament
[art. 103 alin .(1) din Constituţie].2 Candidatul pentru funcţia de prim-ministru va cere, în termen de 10
zile de la desemnare, votul de încredere al Parlamentului asupra programului şi a întregii liste a
Guvernului. Acestea se dezbate în Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţă comună. Parlamentul acordă
încrederea Guvernului cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor.

Dacă Parlamentul nu este de acord cu anumite propuneri privind persoanele desemnate pentru
funcţiile de miniştrii, candidatul la funcţia de prim-ministru trebuie să facă alte propuneri, iară dacă
Parlamentul respinge întreaga listă a Guvernului, programul său ori însăşi propunerea privind persoană
primului-ministru, procedura de formare a Guvernului trebuie reluată.

Pe baza votului de încredere acordat de Parlament, Preşedintele României numeşte Guvernul.


Primul-ministru,miniştrii şi ceilalţi membrii ai Guvernului vor depune individual în faţa Preşedintelui
României, jurământul de credinţă şi devotament stabilit în art. 82 alin. (2) din Constituţie:”Jur să-mi
dăruiesc toată puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului român, să
respect Constituţia şi legile ţării, să apar democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale
cetăţenilor, suveranitatea, independentă, unitatea şi integritatea teritorială a româniei. Aşa să-mi ajute
Dumnezeu!”

1.1. Componenta guvernului

Guvernul se compune din: prim-ministru, miniştri de stat şi miniştri delegate cu însărcinări


speciale pe lângă primul-ministru , că de exemplu: ministrul delegate delegat pentru coordonarea
autorităţilor de control, ministrul delegate pentru relaţiile cu partenerii sociali, ministrul delegate pentru
comerţ.3

1
Verginia Vedinas Drept Administrativ-curs universitar, pag.13 ,Bucuresti, editura Lumina Lex, 2004.
2
Verginia Vedinas Drept Administrativ, Bucuresti, editura Lumina Lex, 2004.
3
Art. 1 lit. d) din Hotararea Parlamentului Romaniei nr. 16/2003 privind modificarea si componenta Guvernului
(M.Of. nr. 436 din 19 iunie 2003).

4
1.2. Rolul Guvernului

Rolul principal al Guvernului reprezintă conducerea, coordonarea și exercitarea controlului


asupra administrației publice, elaborează strategii guvernamentale, participă la procesul legislativ prin
emiterea de hotărâri și ordonanțe, exercitarea dreptului de inițiativă legislativă, semnează tratate,
reprezintă România atât pe plan intern cât și extern, numește prefecți și prezintă informații și documente
către Parlament.

1.3. Actele guvernului- delimitează clar condițiile în care Guvernul poate emite
hotărâri și ordonanţe:

1. În exercitarea atribuţiilor Guvernului emite hotărâri şi ordonanţe;


2. Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor;
3. Ordonanţele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele şi în condiţiile prevăzute
de aceasta;
4. Hotărârile şi ordonanţele adoptate de Guvern se semnează de primul-ministru, se contrasemnează
de miniştrii care au obligaţia punerii lor în executare şi se publică în Monitorul Oficial al
României. Nepublicarea atrage inexistenta hotărârii sau a ordonanţei. Hotărârile care au caracter
militar se comunică numai instituţiilor interesate.

1.4. Structura şi investitura Guvernului

A. Structura Guvernului:

Guvernul este alcătuit din prim-ministru, miniştri şi alţi membri stabiliţi prin lege organică.

Constatăm că din punct de vedere al categoriilor de membri ai Guvernului, dispoziţia are în vedere
două astfel de categorii şi anume:

- membri ai Guvernului stabiliţi de Constituţie, şi aici intră prim-ministru şi miniştrii;

- membri ai Guvernului stabiliţi prin lege organică, fiind vorba despre legea privind organizarea şi
funcţionarea Guvernului.

Astfel, articolul 3 din Legea nr. 90/2001 adaugă la categoriile de membrii ai Guvernului pe care îi
recunoaşte şi Constituţia şi categoria miniştrilor delegaţi, cu însărcinări speciale pe lângă primul-ministru,
prevăzuţi în lista Guvernului prezentată Parlamentului pentru acordarea votului de încredere.

B. Investitura Guvernului:

Exercitare atribuţiilor sale în ceea ce priveşte investituire Guvernului, trebuie precizat că în


România ea comportă mai multe faze:

a) În primul rând, Preşedintele României va desemna un candidat pentru funcţia de prim-ministru.

5
Pentru a desemna un asemenea candidat, Constituţia îi impune Preşedintelui o consultare politică,
aceasta putând viza:

- fie partidul care are majoritatea absolută în Parlament, în cazul în care există un partid care deţine o
astfel de majoritate;

- fie toate partidele reprezentate în Parlament, în cazul în care o asemene majoritate nu există.

b) Alcătuirea echipei guvernamentale şi a programului de guvernare.

Candidatul desemnat are la îndemână un interval de zece zile, în interiorul căreia să realizeze cele două
elemente care vor fi prezentate în fata Parlamentului şi pentru care se va solicita votul de încredere,
respective echipa şi programul de guvernare. Acest termen de zece zile reprezintă “limita de la care
Preşedintele României poate retrage candidatului mandatul acordat, spre a începe noi negocieri.”4

c) Un al treilea moment îl reprezintă solicitare votului de încredere din partea Parlamentului de către
candidatul la funcţia de prim-ministru.

Candidatul la funcţia de prim-ministru are la îndemână, cum mai spuneam, un termen de zece
zile, în interiorul căruia trebuie să realizeze două lucruri:

- să alcătuiască programul şi lista viitorului Guvern;


- să se adreseze Parlamentului, după ce primul obiectiv al acestei perioade a fost atins, pentru a-i solicită
votul de investitura.
Acordare votului de încredere atrage după sine următoarele consecinţe:
- programul se transformă în program politic oficial de guvernare;
- lista de propuneri privind viitoarea echipa guvernamentală; nominalizata în hotărârea Parlamentului
de acordat a votului de investituire devine obligatorie pentru Preşedinte, căruia îi revine sarcina că,
printr-un decret, să numească Guvernul.
d) Numirea Guvernului de către Preşedintele României şi depunere jurământului de credinţă.

Ultima etapă în derularea procedurii constituţionale da investire a Guvernului este numirea


Guvernului de către Preşedintele României.

Emiterea decretului prezidenţiale de numire atrage după sine următoarele consecinţe:

- depunere jurământului în faţa Preşedintelui, de către membrii Guvernului.

4
Antonie Iorgovan – op.cit. vol.I, p.229.

6
- de la data depunerii jurământului, Guvernul, în întregul său, şi fiecare membru în parte, îşi exercită
mandatul, potrivit art. 104 (2) din Constituţie.

2. Preşedintelui României

2.1. Rolul Preşedintelui României

Potrivit art.80 din Constituţie Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul
independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării.5
Dar totodată Preşedintele României are rolul de a veghea la respectarea Constituţiei şi la buna
funcţionare a autorităţilor publice.În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile
statului, precum şi între stat şi societate.6
Aceste prevederi conturează cele trei funcţii prezidenţiale şi anume : funcţia de reprezentare,
funcţia de garant şi funcţia de mediere.7
Din aceste, dispoziţii constituţionale rezultă, totodată, că Preşedintele României îndeplineşte
funcţia de şef al statului , el fiind investit cu execitarea unor atribuţii inerente acestei instituţii politice
şi administrative.
Pentru definirea funcţiei de Preşedinte al României se impune a reţine faptul ca el nu dispune de o
putere absolută în realizarea funcţiilor sale, întrucât ele sunt funcţii proprii executive şi exercitarea lor
este împărţită între Preşedintele României şi Guvernul României, ambele autorităţi aflându-se sub
control parlamentar. De asemenea, exercitarea funcţiilor Preşedintelui României se face prin realizarea
unor atribuţii strict determinate de Constituţie însă majoritatea lor se supun acordului Guvernului sau
Parlamentului ori controlului posterior al acestuia.8
De asemenea, președintele este comandantul forțelor armate și îndeplinește funcția de președinte
al Consiliului Suprem de Apărare a Țării.9

2.2. Alegerea Preşedintelui României 10

Conform Constituţiei Preşedintele României este ales prin vot universal,egal, direct, secret şi liber
exprimat. Este declarat ales candidatul care a întrunit, în primul tur de scrutin, majoritatea de voturi ale
alegătorilor înscrişi în listele electorale.

5
A se vedea: Constituţia României , art. 80, al.1
6
A se vedea: Constituţia României , art. 80 , al.2
7
A se vedea: Corneliu Manda „Drept administrativ.Tratat elementar” vol.II, Bucureşti, Ed.Lumina Lex, 2002,
pag.26
8
A se vedea :Corneliu Manda op. cit. , pag 27
9
http://ro.wikipedia.org/wiki/Pre%C8%99edintele_Rom%C3%A2niei
10
A se vedea Constituţia României art. 81

7
În cazul în care nici unul dintre candidaţi nu a întrunit această majoritate, se organizează al doilea
tur de scrutin, între primii doi candidaţi stabiliţi în ordinea numărului de voturi obţinute în primul tur. Este
declarat ales candidatul care a obţinut cel mai mare număr de voturi.

Nici o persoană nu poate îndeplini funcţia de Preşedinte al României decât pentru cel mult
două mandate. Acestea pot fi si succesive.

2.3. Validarea mandatului şi depunerea jurământului11

Rezultatul alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al României este validat de Curtea


Constituţională.

Candidatura cărui alegere a fost validată depune în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în
şedinţă comună, următorul jurământ:

„Jur să-mi dăruiesc toată puterea și priceperea pentru propășirea spirituală și materială a
poporului român, să respect Constituția și legile țării, să apăr democrația, drepturile și libertățile
fundamentale ale cetățenilor, suveranitatea, independența, unitatea și integritatea teritorială a României.
Așa să-mi ajute Dumnezeu!”

2.4. Durata mandatului12

Mandatul Preşedintelui României este de 5 ani şi se exercită de la data depunerii jurământului.


Preşedintele României îşi exercită mandatul până la depunerea jurământului de Preşedinte nou ales.
Mandatul Preşedintelui României poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război sau de catastrofă.

2.5. Atribuţiile Preşedintelui României13

2.5.1. Atribuţii exercitate în relaţii cu Parlamentul

 Adresarea de mesaje cu privire la principalele probleme politice ale naţiunii (art. 88). Rolul
mesajelor Preşedintelui este de a sensibiliza Parlamentul cu probleme prioritare sau care, în
viziunea Parlamentului şi a Guvernului, sunt privite în mod diferit, riscând să producă blocaje în
activitatea statală sau convulsii în viaţa socială;
 Dizolvarea Parlamentului (art. 89); potrivit acestor dispoziţii constituţionale, se stabilesc în
sarcina Preşedintelui României atribuţia conform căreia poate dizolva Parlamentul după
consultarea preşedinţilor celor douş Camere şi a liderilor grupurilor parlamentare, dacă acestea nu
a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima
solicitare şi numai dupş respingerea a cel puţin două solicitări de investitură.

11
A se vedea Constituţia României art. 82
12
A se vedea Constituţia României art. 83
13
A se vedea Corneliu Manda op. cit. , pag 27-31

8
 Acest drept al Preşedintelui României poate fi exercitat atât la începutul
mandatului noului Parlament, care nu reuşeşte să acorde un vot de încedere
Guvernului, cât şi în timpul mandatului său , dacă în urma aprobării unei moţiuni
de cenzură Guvernul în funcţie a fost demis.
 Portivit al. 2 al art. 89 din Constituţie, Preşedintele României poate dizolva
Parlamentl o singură dată în cursul unui an. Preşedintele României nu poate
dizolva Parlamentul în ultimele şase luni ale mandatului său şi nici în timpul
stării de asediu sau al stării de urgenţă.
 Convocarea Parlamentului (art. 60, alin. 3 şi art. 63 alin. 2). Preşedintele României poate
interveni în două situaţii în vederea convocării Parlamentului şi anume: pentru întrunirea
Parlamentului nou ales, în cel mult 20 de zile de la alegeri (art. 60 alin. 3 ) şi convocarea unei
sesiuni extraordinare (art. 63, alin. 2).
 Iniţierea revizuirii Constituţie (art.146, alin,1). Dreptul Preşedintelui României de a avea
iniţiativă legislativă în materia revizuirii Constituţiei se exercită la propunerea Guvernului.
 Promulgarea legii (art. 77, alin. 1) . Potrivit acestor prevederi, Preşedintele României promulgă
toate legile adoptate de Parlament , în termen de 20 de zile de la primire.

2.5.2. Atribuţiile exercitate în relaţiile cu Guvernul

 Desemnarea unui candidat pentru funcţia de prim-ministru (art. 85, alin.1 şi art. 102) . Această
atribuţie se realizează în cadrul funcţiei de mediere şi presupune organizarea de consultări politice
în interiorul formaţiunii politice care deţin majoritatea în Parlament sau în cazul în care o
asemenea formaţiune nu există, aceste consultări vor avea loc cu toate partidele reprezentate în
Parlament pentru a se constitui sprijinul parlamentar majoritar necesar pentru acordarea votului
de încredere şi formarea Guvernului
 Numirea Guvernului pe baza votului de încredere(art.85, 103). În exercitarea acestei atribuţii,
Preşedintele României va emite un decret de numire a Guvernului, în conformitate cu lista care a
făcut obiectul votului de încredere în Parlament. Numirea Guvernului va fi urmată de depunerea
jurământului de credinţă de către Primul Ministru şi ceilalţi miniştri. (art. 82)
 Revocarea şi numirea, la propunerea primului-ministru, a unor membri ai Guvernului ( art.85 şi
106, alin.2). Asemenea schimbări pot apărea fie ca urmare a unei remanieri gevernamentale, fie
datorate altor cauze, cum ar fi demisia, decesul, pierderea drepturilor electorale etc., care
determină vacanţa postului de membru al Guvernului.
 Consultarea Guvernului (art. 86). Potrivit acestei atribuţii, Preşedintele României poate lua parte
la şedinţele Guvernului în care se dezbat probleme de intere naţional privind politica externă,
apărarea ţării, asigurarea ordinii publice şi la cerea primului-ministru, în alte situaţii.

2.5.3. Atribuţii exercitate în relaţiile cu alte autorităţi ale administraţiei publice

Avem în vedere conducerea unor autorităţi administrative autonome şi respectiv numirea


în funcţii publice. Această din urmă atribuţie priveşte şi unele funcţii din administraţia publică.

9
 Astfel, Preşedintele României conduce Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, potrivit art. 92 din
Constituţie şi art. 5 din Legea nr. 415/2002 privind organizarea şi funcşionarea Consiliului
Suprem de Apărare a Ţării.14
 Numeşte în funcţii publice (art.94, lit. c din Constituţie), de exemplu , numeşte prim adjunctul şi
cei trei adjuncţi ai directorului Serviciului Român de Informaţii, la propunerea directorului
S.R.I.15
 Numirea judecătorilor financiari şi a procurorului general financiar precum şi a procurorilor
financiari, conform legii nr.94/1992 privind organizarea şi funcşionarea Curţii de Conturi
 Numirea a doi membri ai Consiliului Naţional al Audioviyualului, în conformitate cu dispoziţiile
Legii nr. 48/199216

2.5.4. Atribuţii exercitate în relaţii cu Curtea Constituţională. ( art.140, alin.2 şi art. 77,
alin.3 din Constituţie ) .

Această atribuţie priveşte numirea pentro o perioada de 9-6 şi respectiv 3 ani a trei
judecători ai Curţii Constituţionale precum şi sesizarea Curţii Constituţionale cu privire la
constituţionalitatea unei legi, înainte de promulgarea acesteia.

2.5.5. Atribuţii exercitate în relaţii cu justiţia ( art. 133, alin. 1 şi 94 li.d)

o Numirea judecătorilor şi procurorilor la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, cu


excepţia celor stagiari, în condiţiile prevăzute de lege17
o Acordarea graţierii individuale, atribuţie care reprezintă un drept universal al şefului statului.
Graţierea este o măsură de clemenţă în virtutea căreia o persoană condamnată penal este scutitp
de executarea totală sau parţială a pedepsei stabilite prin hotărâre judecătorească de consamnare
rămasă definitivă.Preşedintele României nu poate acorda graţieri generale şi impersonale, aceasta
constituind obiectul unor legi. Decretele emise de Preşedintele României, în exercitarea acestei
atributii, se contrasemnează de către primul-ministru.

2.5.6. Atribuţii exercitate în domeniul apărării şi în situaţii excepţionale

 Declararea mobilizării parţiale sau generale a forţelor armate (art. 92,alin. 2).
Exercitarea acestei atribuţii este legitimat de calitatea de şef al statului şi de funcţia de garant al
independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii tertoriale a ţării. Preşedintele României este, în
conformitate cu prevederile art. 92, alin. 1, comandantul forţelor armate şi îndeplineşte funcşia de
preşsedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.
 Luarea de măsuri corespunzătoare pentru respingerea unei agresiuni armate (art. 92,
alin3 ). În această situaţie , Preşedintele României va convoca Consiliul Suprem de Apărare a

14
Publicată în Monitorul Oficial nr. 494 din 10 iulie 2002, citat de Corneliu Manda op. cit. pag.29
15
A se vedea art. 24 din Legea nr, 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea S.R.I. publicată în Monitorul Oficial
nr.83 din 3 martie 1992, citat de Corneli Manda op. cit. pag. 30
16
A se vedea Monitorul Oficial nr. 104 din 25 mai 1992
17
A se vedea Legea nr,92/1992, publicată în Monitorul Oficial nr. 197 din 13 august 1992

10
Ţării şi, pe baza dezbaterii situaşiei create, va lua deciziile necesare pentru respingerea acţiunii.
Aceste măsuri sunt aduse neîntârziat la cunoştinţa Parlamentului, printr-un mesaj. Dacă
Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă de drept în 24 ore de la declararea agresiunii.
 Instituirea stării de asediu sau a stării de urgenţă( art. 93,alin. 1). Această măsură
urmează să fie încuviinţată de către Parlament în sesiune, el se convoacă de drept în cel mult 48
de ore de la instituirea stării de asediu sau a stării de urgenţă şi funcţionează pe toată durata
acestora.

Instituirea stării de asediu sau a stării de urgenţă, ca şi încetarea acestuia, face obiectul
unor decrete prezidenţiale care sunt consemnate de primul-ministru.

2.5.7. Atribuţii exercitate în domeniul politicii externe ( art. 91), în virtutea calităţii de
reprezentant al statului român, calitate ce personifică autoritatea statală în relaţii
internaţionale.

o Încheierea de tratate internaţionale în numele României, negociate de Guvern şi le supune spre


ratificare Parlamentului în termen de 60 de zile
o Acreditarea şi rechemarea reprezentanţilor diplomatici ai României, la propunerea Guvernului
o Aprobă înfiinţarea, defiinţarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice, la propunerea
Guvernului
o Acreditarea reprezentanţilor diplomatici ai altor state

2.5.8. Alte atribuţii ( art. 94):

Potrivit cărora Preşedintele României conferă decoraţii şi titluri de onoare şi acordă gradele de
mareşal, general şi amiral.

2.6. Actele Preşedintelui18

În vederea realizării atribuţiilor ce îi revin, Preşedintele României emite decrete, ca acte juridice,
mesaje, declaraţii şi acte exclusiv politice.

Decretele prezidenţiale, în principiu, sunt supuse regulii contrasemnării; fac excepţie doar
decretele care concretizează atribuţii inerente Preşedintelui (de exemplu, desemnarea candidatului la
funcţia de Prim-ministru, dizolvarea Parlamentului sau numirea în funcţii publice).

Actele juridice al Preşedintelui României, emise în exercitarea atribuţiilor sale, sunt decretele
individuale şi decrete normative.

Printre caracteristicile acestor acte reţinem:

a) Sunt manifestări unilateral de voinţă, făcute în scopul de a produce efecte juridice

b) Sunt emise în exercitarea atribuţiilor stabilite de Constituţie şi de alte legi

18
A se vedea Corneliu Manda , op. cit. pag 32

11
c) Unele acte sunt supuse condiţiei contrasemnării de către primul-ministru

d) Toate decretele trebuie publicate în Monitorul Oficial al României, care se constituie astfel într-o
condiţie a existenţei actului

e) Actele au caracter executive

Cât priveşte actele normative, acestea se emit în exercitarea atribuţiilor prevăzute la art. 92 şi art.
93 din Constituţia României. Potrivit acestor dispoziţii constituţionale, Preşedintele declară
mobilizarea parţial sau generală a forţelor armate, instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea
de urgent prin decrete care au caracter normative deoarece prin ele se stabilesc drepturile şi obligaţii
cu caracter general şi impersonal.19

În doctrina de drept administrative există opinia, la care ne raliem, conform căreia decretul fiind
un act juridic, mai exact un act administrative, el va trebui să fie supus atacului în contencios
administrative, potrivit dreptului comun, fiind exceptate doar acele decrete care intră în sfera finelor
de neprimire ale Legii contenciosului administrative.

O asemenea concluzie considerăm că se impune, şi anume, controlul de legalitate instituit de


prevederile art.48 din Constituţia României, este aplicabil şi decretelor prezidenţiale, în măsura în
care acesta încalcă legea şi vatămă drepturile unei persoane. Desigur că aceleaşi reguli îi sunt supuse
şi tăcerea sau tardivitatea instituţiei prezidenţiale, când acestea vatămă un drept al unei persoane.

Potrivit Constituţiei art.100 Preşedintele României emite decrete care se publică în Monitorul
Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistenta decretului, iar unele decrete emise de către
Preşedintele României trebuie contrasemnate de primul-ministru.20

19
A se vedea pe larg, cu privire la declararea stării de asediu sau a stării de urgenţă în Constantin Sava, Constantin
Monac, Stările excepţionale, Editura Forum, Bucureşti, 2000
20
A se vedea Constitutia Romaniei art.100

12
Concluzie

Pentru nominalizarea puterii executive se utilizeaza


expresii precum: “puterea executiva”, “autoritatea
administrativa”, “administratia de stat”, “administratie
publica”, “executiv”. Constitutia Romaniei reglementeaza
“Puterea executiva” in Titlul III, capitolele: II (Presedintele
Romaniei), III (Guvernul), IV (Raporturile Parlamentului
cu Guvernul) si V (Administratia publica). Activitatea
autoritatilor executive (administrative) consta in
organizarea executarii si executarea in concret a legilor si
conducerea politicii nationale, pentru care dispun de
aparatul administrativ.

13
Bibiligrafie

1. Valentin I. Prisacaru, Tratat de drept administrative roman, editura All, Bucuresti, 1996.
2. Constitutia Romaniei, editura Hamangiu,2012.
3. Anton Trailescu, Drept Administrativ, editura C.H.Back, bucuresti 2008.
4. http://www.scritube.com/stiinta/stiinte-politice/STRUCTURA-INVESTITURA-
ORGANIZA15263.php
5. Verginia Vedinas, Drept Administrativ, editura Lumina Lex, Bucuresti, 2004.
6. http://facultate.regielive.ro/licente/drept/raspunderea-politica-a-guvernului in-dreptul-
romanesc-si-comparat-18153.html
7. Manda “Drept administrative. Tratat elementar ” Volumul II, Bucureşti, Editura
Lumina Lex, 2002
8. Constituţia României , modificată şi revizuită în 2003
9. http://ro.wikipedia.org/wiki/Pre%C8%99edintele_Rom%C3%A2niei
10. http://www.presidency.ro/?_RID=htm&id=6
11. http://ro.wikipedia.org/wiki/Politica_Rom%C3%A2niei
12. http://ro.wikipedia.org/wiki/Guvernul_Rom%C3%A2niei
13. http://ro.wikipedia.org/wiki/Pre%C8%99edintele_Rom%C3%A2niei
14. http://www.stiucum.com/drept/drept-constitutional/Puterea-executiva62358.php

14