Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca Ambruş Cristina

Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei 14 Aprilie 2003

Masterat Consiliere Psihologică şi Psihoterapii
Consiliere în sănătate şi boală

PROGRAM DE INTERVENŢIE ÎN FUMAT LA ELEVII CLASELOR A XII-A

LA LICEELE DIN CLUJ-NAPOCA

(proiect elaborat pe baza modelului Health Action Process Approach—Fuchs şi Schwarzer)

Structura proiectului:
I. INTRODUCERE
- motivaţia proiectului
- descrierea grupului-ţintă
- scopul major al programului
- rezultate aşteptate la finalul programului
II. OBIECTIVELE GENERALE ŞI EDUCAŢIONALE ALE PROGRAMULUI
III. RESURSE ŞI OBSTACOLE ÎN DERULAREA PROGRAMULUI
IV. OBIECTIVE SPECIFICE
V. METODE ŞI ACTIVITĂŢI
VI. PLANUL DE IMPLEMENTARE AL PROGRAMULUI
VII. PLANUL DE EVALUARE AL PROGRAMULUI

I. INTRODUCERE
Fumatul este unul din cele mai controversate comportamente patogene. Decizia de a fuma
depinde de atitudinile şi convingerile despre fumat, de suficienta sau insuficienta informare despre
prevalenţa şi riscurile acestui comportament. Adesea, cei care iau decizia de a fuma dau dovadă de
un optimism nerealist, chiar defensiv, atunci când evaluează relaţia comportament patogen-
consecinţe. Ei au o percepţie distorsionată a riscului şi a vulnerabilităţii la boală, considerând că
sunt mai puţin expuşi riscurilor la bolile asociate fumatului. Prevalenţa acestor convingeri eronate
este din păcate mult mai mare în rândul adolescenţilor.
De aceea, prevenirea comportamentelor adictive cum este fumatul, consumul de alcool sau
de droguri constituie o adevărată provocare atât pentru cei care practică regulat aceste
comportamente cât şi pentru cei specialiştii din domeniul psihologiei sănătăţii care elaborează
diverse programe de prevenţie sau intervenţie în scopul reducerii frecvenţei acestor comportamente.
Fumatul este problema numărul 1 în domeniul sănătăţii publice în ciuda sondajelor care arată rate
scăzute de prevalenţă în rândul comunităţilor (Shiffman, 1993 apud Conner & Norman, 1999).
Aproximativ 100 de articole publicate în fiecare an în diverse reviste ştiinţifice se referă la aspectul
renunţării la fumat.

1
 a. Motivaţia proiectului
Am ales acest program pentru că fumatul este un comportament frecvent printre adolescenţi,
pe de o parte, iar pe de altă parte pentru că adoptarea şi menţinerea unor comportamente relaţionate
cu sănătatea şi schimbarea comportamentelor patogene sau de risc este un proces destul de dificil.
Programul de faţă va asista nu numai la luarea deciziei de schimbare a acestui comportament
patogen (fumatul), dar se va concentra mai ales pe strategiile de control a schimbării odată adoptate.
b. Descrierea grupului-ţintă
Grupul-ţintă: elevii fumători din clasele a XII-a de la liceele dintr-un cartier al oraşului Cluj-
Napoca, elevi aflaţi conform modelului HAPA într-o fază de contemplare, când şi-au propus deja
problema schimbării acestui comportament, au început să facă analiza costuri-beneficii, analiza
avantajelor şi dezavantajelor renunţării la fumat.
c. Scopul major al programului
Datorită faptului că numeroase studii au evidenţiat faptul că adoptarea unui comportament
sanogen (de ex. exerciţiul fizic) concomitent cu renunţarea la unul patogen, precum şi menţinerea
schimbărilor comportamentale depind de percepţia riscului la bolile asociate comportamentului
patogen, de expectanţele conform cărora adoptarea unui alt comportament va reduce semnificativ
acest risc, dar şi de auto-eficacitate (expectanţele privind abilităţile personale de adoptare a unui
comportament sanogen şi de eliminare a celui patogen)—programul îşi propune: formarea sau
îmbunătăţirea abilităţilor de control în adoptarea şi menţinerea unui comportament sanogen (auto-
eficacitatea de acţiune- încrederea în abilităţile proprii de a ajunge la abstinenţă, auto-eficacitatea de
coping- încrederea în abilităţile de a face faţă situaţiilor de risc, auto-eficacitatea privind
recuperarea- încrederea în abilităţile personale de a reduce riscurile de boli asociate
comportamentului patogen), deci formularea de intenţii de adoptarea a unui comportament sanogen
susţinut de abilităţi reale de control şi nu distorsionate, precum şi învăţarea de către participanţi a
unor strategii eficiente de menţinerea schimbărilor comportamentale odată adoptate în paralel cu
promovarea unui stil de viaţă sănătos.
d. Rezultate aşteptate la finalul programului
La finalul programului, elevii claselor a XII-a îşi vor forma aceste abilităţi personale vizavi
de adoptarea şi menţinerea unui comportament sanogen şi strategiile de control, de întărire a
schimbărilor iniţiate, îşi vor forma credinţe despre sine optimiste (acest factor contribuind la
iniţierea şi practicarea de comportamente de menţinere a sănătăţii precum şi la prevenirea
recăderilor), deci vor şti exact care sunt paşii de urmat pentru a adopta un comportament sanogen şi
care sunt modalităţile de întărire a acestuia odată adoptat.

II. OBIECTIVELE GENERALE ŞI EDUCAŢIONALE ALE PROGRAMULUI

 însuşirea unui set de informaţii despre comportamentele de risc şi cele de protecţie

2
  formarea de valori pozitive faţă de comportamentele de promovare şi menţinere a
sănătăţii
 cunoaşterea consecinţelor de scurtă şi de lungă durată ale fumatului, precum şi a
celor sociale
 familiarizarea cu modelul simplificat Health Action Process Approach, pentru a
putea fi înţeles cât mai bine de către elevi
 formarea de expectanţe realiste privind riscurile de îmbolnăvire asociate cu fumatul,
o percepţie realistă a ameninţării bolii şi a vulnerabilităţii la boală
 formarea de expectanţe realiste privind consecinţele acţiunilor personale
 conştientizarea şi înţelegerea auto-eficacităţii percepute ca factor important în luarea
deciziei de a renunţa la fumat şi de a adopta un alt comportament de protecţie
 înţelegerea relaţiei dintre expectanţele privind consecinţele acţiunilor personale şi
auto-eficacitatea percepută
 formarea tipurilor de auto-eficacitate implicate în decizia de renunţare la fumat
(auto-eficacitatea de coping, de acţiune şi cea privind recuperarea)
 însuşirea unor strategii de control şi întărire a comportamentului sanogen odată
adoptat
 formarea unui comportament sanogen alternativ – ex. exerciţiul fizic
 crearea de condiţii care să faciliteze un nivel optim al sănătăţii fizice, emoţionale,
cognitive şi spirituale.
III. RESURSE ŞI OBSTACOLE ÎN DERULAREA PROGRAMULUI
a. Resurse
 Broşuri, pliante cu efectele fumatului şi a nicotinei asupra organismului
 Anunţuri, afişe (în mass-media, la posturile de radio şi TV locale) pentru a face
cunoscute aceste programe şi a vedea impactul lor asupra comunităţii mai largi
 Casete video, postere care vor arăta efectele de lungă şi de scurtă durată ale
fumatului dar şi influenţele sociale (grupul de apartenenţă)
 Fluturaşi ce vor fi distribuiţi printre elevi pentru a creşte motivaţia de participare
la program
 Folosirea întâlnirilor pe care le au elevii pentru a participa la alte activităţi extra-
curiculare
 Resurse umane: organizatorii programului, diriginţii claselor care participă,
profesori, consilieri şcolari, persoane care s-au lăsat de fumat ce pot fi invitate să
ia parte la discuţii.
b. Obstacole
 Experienţa insuficientă în organizarea şi implementarea unui program de intervenţie

3
  Lipsa motivaţiei şi a interesului din partea elevilor care participă
 Lipsa resurselor financiare necesare derulării programului
 Existenţa unor mituri puternice privind fumatul
 Percepţiile distorsionate ale riscului la bolile asociate cu fumatul, ale vulnerabilităţii
la boală, auto-eficacitate scăzută în decizia de a renunţa la fumat
 Rigiditatea programului, lipsa de flexibilitate şi adaptabilitate în funcţie de stadiul în
care se află fiecare elev (după modelul HAPA)
 Lipsa de atractivitate a conţinutului programului, focalizarea pe responsabilizarea
excesivă a elevilor în legătură cu fumatul.
IV. OBIECTIVE SPECIFICE
Obiectivele specifice au fost formulate după ce în prealabil s-a făcut „analiza nevoilor
comunităţii” (prin intermediul interviurilor sau a chestionarelor adresate elevilor de clasa a XII-a,
părinţilor lor, diriginţilor şi profesorilor sau consilierilor educaţionali) pentru a stabili exact
problemele cu care se confruntă elevii în legătură cu fumatul şi pentru a decide aspectele care vor fi
abordate în program.
Cele trei tipuri de expectanţe ce intervin în faza motivaţională pot fi evaluate prin itemi
precum:
Percepţia riscului
„Riscul la care sunt supus(ă) de a face cancer la plămâni în urma fumatului în comparaţie cu
o persoană medie de aceeaşi vârstă şi acelaşi sex cu al meu este…
foarte scăzut scăzut mare foarte mare
Expectanţele privind consecinţele acţiunilor personale
„Dacă aş renunţa la fumat, s-ar reduce semnificativ riscul de a face cancer la plămâni.”
neadevărat mai puţin adevărat adevărat foarte adevărat
Percepţia controlului comportamental
„Sunt sigur(ă) că pot să rezist tentaţiei de a fuma chiar şi atunci când consum alcool cu
prietenii mei.”
neadevărat mai puţin adevărat adevărat foarte adevărat
Întrebând participanţii dacă se simt în general competenţi să controleze comportamentul
vizat este o metodă de a evalua auto-eficacitatea percepută în cazul unui comportament patogen.
o Cunoaşterea aspectelor legate de un stil de viaţă sănătos, care sunt comportamentele
ce ţin de stilul de viaţă sănătos, ce înseamnă comportamente de risc şi de protecţie
o Formarea unor atitudini de acceptare a comportamentelor de protecţie şi de
respingere a celor de risc
o Formarea valorilor şi a atitudinilor pozitive faţă de un stil de viaţă sănătos
o Cunoaşterea factorilor care predispun, iniţiază şi menţin fumatul
4
 o Formarea unei reţele de suport social (perceived environment)
o Formarea de expectanţe pozitive privind rezultatele acţiunilor proprii (acestea
încurajează decizia de schimbare a comportamentului patogen)
o Formarea de credinţe despre sine optimiste
o Creşterea la un nivel moderat a auto-eficacităţii percepute (auto-eficacitatea
percepută prea mare poate performanţele în menţinerea abstinenţei şi poate provoca recăderi). Ca
strategie de control în menţinerea comportamentului sanogen, ea afectează intenţia de schimbare a
comportamentului patogen, persistenţa individului în menţinerea schimbării, în ciuda barierelor
situaţionale şi a situaţiilor de risc.
o Conştientizarea influenţei grupului de apartenenţă (decizia de a fuma este luată
pentru a se păstra consistenţa cu normele grupului)
o Conştientizarea rolului mass-media în luarea deciziei de a fuma (imaginea pe care o
creează reclamele la ţigări este cea a adolescentului rebel şi independent)
o Modificarea convingerilor sau a miturilor despre fumat („Fumatul te face să pari mai
atractiv.”; „Fumatul te face să pari mai matur şi mai independent.” etc.)
o Descurajarea funcţiei sociale a fumatului şi formarea de alte norme sociale
o Formarea de abilităţi de auto-cunoaştere
o Formarea de abilităţi de asertivitate, deprinderea de a spune NU şi de a face faţă
presiunii grupului
o Dobândirea de abilităţi de coping cu situaţiile de risc (cognitive şi comportamentale)
pentru a preveni recăderile
o Dobândirea de strategii de control pentru menţinerea schimbării comportamentului
patogen (strategii metacognitive, acordarea de recompense).
V. METODE ŞI ACTIVITĂŢI
a. Metode
1. discutarea rolului şi a importanţei auto-eficacităţii în formularea deciziei de a
schimba comportamentul patogen (de a renunţa la fumat) şi de a adopta un comportament sanogen
(exerciţiul fizic)
2. discutarea importanţei credinţelor optimiste despre sine (pentru planificarea
renunţării la fumat, imaginarea unor scenarii în legătură cu acest pas şi pentru implementarea
deciziei de a renunţa la fumat)
3. discutarea atitudinilor elevilor faţă de comportamentele de risc şi cele de
protecţie
4. discutarea rolului influenţelor de grup, a familiei şi mass-media în adoptarea
unor atitudini pozitive faţă de fumat

5
 5. discutarea convingerilor elevilor privind efectele fumatului—evaluarea lor se
poate face prin indicarea cu Fals sau Adevărat a unor itemi cum ar fi: „Nicotina este un drog.”
(Adev.) „Fumatul duce la dependenţă de nicotină.” (Adev.) „Persoanele care stau în locuri unde se
fumează au la fel de multe riscuri de sănătate ca şi persoanele fumătoare” (Adev.) „Majoritatea
tinerilor pot să se lase uşor de fumat” (Fals) „Fumatul te relazează” (Fals) „Fumatul previne
consumul de alcool şi droguri” (Fals)
6. discutarea consecinţelor de scurtă durată şi de lungă durată ale fumatului asupra
organismului
7. discutarea importanţei suportului social în susţinerea deciziei de a renunţa la
fumat
8. discutarea importanţei auto-cunoaşterii pentru creşterea auto-eficacităţii
percepute—mai ales pentru prevenirea situaţiilor de risc (experenţierea de afecte negative sau
„tentaţii” în anumite situaţii sociale)
9. discutarea factorilor care influenţează autoeficacitatea şi ce este aceasta—
proces cognitiv care generează opţiuni, emoţii, motivaţii şi comportamente (Băban, 1998) şi este
influenţat de: perceperea succeselor şi a eşecurilor în performanţele anterioare; feedback-ul din
partea celorlalţi; observarea comportamentelor celorlalţi; starea fiziologică (dacă se încearcă
renunţarea la fumat şi există frecvent eşecuri se dezvoltă un sentiment scăzut de auto-eficacitate,
renunţându-se în final la modificarea comportamentului)
10. discutarea importanţei strategiilor de control asupra comportamentului sanogen
odată adoptat şi asupra implementării renunţării la fumat—strategii metacognitive: imaginarea unor
scenarii de succes în legătură cu renunţarea la fumat, comparaţia socială, acordarea de recompense
—la momentul şi la locul potrivit, stilul atribuţional
11. discutarea importanţei formării de expectanţe realiste cu privire la percepţia
riscului la boli asociate cu fumatul, percepţia vulnerabilităţii la boală, expectanţele cu privire la
consecinţele acţiunilor personale
12. discutarea tipurilor de auto-eficacitate (de acţiune, coping şi recuperare) precum
şi a importanţei lor pentru tot procesul de la elaborarea intenţiei de a renunţa la fumat până la
implementarea ei
13. dezvoltarea unui comportament alternativ (exerciţiul fizic)
14. dezvoltarea abilităţilor de comunicare
15. dezvoltarea abilităţilor de luarea deciziilor.
b. Activităţi
1. vizionarea de casete video;
2. vizualizarea de planşe, postere şi diagrame;
3. tehnici de antrenament asertiv (YES/ NO);

6
 4. tehnici de auto-cunoaştere;
5. tehnici de luare a deciziilor;
6. tehnici de comunicare;
7. însuşirea unui repertoriu de abilităţi de coping pentru situaţiile de risc;
8. tehnici de relaxare (TA)
9. managementul stresului;
10. jocul de rol/ simularea;
11. debate (pro/ contra fumat);
12. tehnici de întărire a stimei de sine;
13. tehnici de întărire a auto-eficacităţii;
14. discuţii de grup (peer group discussion);
15. managementul contingenţelor;
16. tehnici de rezolvare de probleme;
VI. PLANUL DE IMPLEMENTARE AL PROGRAMULUI
UNDE SE VA DESFĂŞURA?
Programul este prevăzut a se desfăşura în şcolile de unde provin elevii implicaţi, în cadrul
orelor de dirigenţie, a celor de consiliere şi orientare, precum şi în cadrul timpului alocat altor
activităţi extraşcolare.
DURATA PROGRAMULUI
Durata programului este de 8 săptămâni (de două ori pe săptămână).
CINE VA FI IMPLICAT?
În afara elevilor implicaţi şi a psihologilor care organizează programul de intervenţie, în
derularea acestuia vor mai fi implicaţi: consilierii şcolari, profesori, diriginţii claselor implicate în
program, liderii (formali sau informali) ai claselor respective, persoane care au reuşit să se lase de
fumat, medici, anumiţi membri ai comunităţii—aspecte esenţiale pentru formarea de către elevi a
unor atitudini pozitive faţă de comportamentele protectoare ale sănătăţii.
VII. PLANUL DE EVALUARE AL PROGRAMULUI
Criterii de evaluare a eficienţei programului:
 Impactul programului asupra participanţilor:
- evaluarea conţinutului programului—metodele şi activităţile realizate (utilizarea
unui chestionar pentru evaluarea utilităţii acestora cu o scală Likert, participanţii
putând da sugestii pentru viitoare programe de intervenţie;
- evaluarea rezultatelor programului—interviuri, chestionare adresate elevilor,
profesorilor, consilierilor şcolari, chestionare de evaluare a cunoştinţelor după
programul de intervenţie, a factorilor ce predispun, menţin şi iniţiază fumatul, a
efectelor fumatului asupra organismului, evaluarea convingerilor faţă de fumat,

7
 evaluarea atitudinilor faţă de comportamente de risc şi de protecţie, evaluarea
prin scale specifice a percepţiei riscului de boli, a auto-eficacităţii percepute, a
expectanţelor privind rezultatele acţiunilor personale pentru a vedea dacă
programul şi-a atins obiectivele propuse (aceste evaluări se pot face şi la
începutul programului);
 Impactul programului asupra comunităţii (pentru formularea de politici de sănătate
publică şi campanii publicitare anti-fumat).