Sonarul

Cuvântul „sonar” vine de la primele litere ale expresiei „navigaţie variabilă de sunet”.
Sonarul seamănă cu radarul.

Să începem cu ecoul. Atunci când un sunet se întoarce de la un obiect mare, numim

această reacţie „ecou”. Atunci când semnalul radio revine de la un obiect, devine „ecou
radio”. Producerea şi recepţionarea ecourilor radio poartă numele de „radar”.

Un radar emite semnale radio. El emite semnale în spaţiul din jurul lui printr-o antenă.
Atunci când semnalul se loveşte de un obiect, o parte din el se reflectă înapoi către
antenă, care îl recepţionează ca ecou de radar. Radarul modifică ecoul în imagini care
pot fi vizibile.

Comparativ cu sunetele cunoscute, semnalele sonarului sunt foarte puternice.

Majoritatea sonarelor emit semnale care sunt de milioane de ori mai puternice decât
strigătele. Acestea sunt trimise cu ajutorul pulsurilor. Fiecare puls durează o fracţiune
de secundă.

Unele sonare emit chiar şi sunete pe care le putem auzi. Alte semnale de sonar
seamănă cu fluieratul pentru câini. Fineţea lor e atât de mare încât ele nu se pot auzi.
Însă, sonarul are şi un receptor care poate decoda ecourile care se întorc. Ecourile
sunt, apoi, folosite în localizarea obiectelor de sub apă.

Sonarul este folosit şi pe pământ, în sondarea după petrol. Pulsul unui sonar e pus
înspre nivelul pământului. Ecourile se întorc din cauza straturilor de sol şi rocă de sub
pământ. Acestea îi ajută pe geologi să estimeze ce se poate afla sub pământ.