1. Anatomia clinică şi metodele de examinare a piramidei şi foselor nazale.

Piramida nazală este o formaţiune anatomică impară, situată оn centrul

Feţei, delimitată de regiunile din vecinătate prin şanţurile nazogeniane, nazopalpebrale
Şi nazolabiale. Oasele nazale, propriu-zise, spina nazală a osului
Frontal, apofiza frontală a maxilarului superior, precum şi cartilajele laterale şi
Cele alare ale nasului formează scheletul nasului extern. In structura nasului
Extern deosebim: rădăcina, dosul, streşina, lobul, narinele, aripile.
Cavitatea nazală este situată deasupra cavităţii bucale. Septul
Nazal o оmparte оn două fose nazale. Acestea comunică prin narine cu exteriorul,
Iar prin coane cu faringele şi implicit cu laringele, formвnd calea respiratorie
Superioară. La nivelul vestibulului nazal se găsesc foliculii piloşi şi glandele
Sebacee. Aici se pot dezvolta furunculii nasului.

2. Anatomia clinică şi metodele de examinare ale sinusurilor paranazale,

Particularităţile la copii.
Sinusul maxilar este situat оn grosimea maxilarului superior şi este cel
Mai mare dintre sinusurile feţei. Acest sinus poate fi comparat cu o piramidă a
Cărui bază o constituie peretele intersinusonazal, iar vвrful este оndreptat spre
Apofiza zigomatică a maxilarului superior.
Sinusurile frontale, două la număr, sunt situate оn grosimea osului frontal,
Despărţite printr-un sept osos subţire. Peretele anterior are o grosime de 4 mm,
Cel posterior (cranian) este mai subţire şi prezintă raporturi cu lobul frontal,
Meningele şi sinusul longitudinal.
- lama perpendiculară mediană;
- două lame ciuruite;
- masele laterale etmoidale оn grosimea cărora se află celulele etmoidale.
Arhitectonica acestor celule aminteşte un fagure de miere.
Labirintul etmoidal este situat оntre fosa nazală şi orbită. Partea nazală a
Etmoidului formează peretele lateral (extern) al foselor nazale, iar peretele lateral -
Peretele medial al orbitei. Etmoidul are legături cu planşeul sinusului frontal, cu
Sinusul maxilar, situat inferior, şi cu sinusul sfenoidal, situat posterior.
Sinusul sfenoid este situat deasupra rinofaringelui, оnaintea apofizei bazale a
Occipitalului şi posterior de fosele nazale. Are оn medie un volum de cea 7-8 cm3.
I'eretele anterior al sinusului vine оn raport cu cavitatea nazală şi cu etmoidul.
Orificiul de drenare a sinusului sfenoid se află pe acest perete оn porţiunea
Nazală, оn spatele cornetului superior. Peretele posterior vine оn raport cu fosa
Cerebrală posterioară. Cel superior are raporturi cu:
- glanda pituitară (hipofiza) din şeaua turcească;
- hiasma optică;
- bandeletele olfactive;
- partea antero-internă a lobului frontal.

3. Caracteristica mucoasei foselor nazale şi sinusurilor paranazale.

Mucoasa nazală (pituitară) este de tip:
A) respirator:
• epiteliu cilindric ciliat şi stratificat;
• corion din ţesut conjunctiv lax;
• glande mucoase şi seromucoase.
A) olfactiv, situat оn meatul nazal superior. Epiteliul mucoasei olfactive
Conţine celule:
• bazale, cu funcţie de substituţie sau regenerare a epiteliului şi
Ţesutului aşezat pe o membrană bazală foarte subţire, care desparte
Epiteliul olfactiv de corion;
• de susţinere;
• senzoriale.
Corionul este format din ţesut conjunctiv оn care se găsesc capilare sanguine,
Capilare limfatice şi fibre nervoase amielinice.
Vascularizarea nasului şi a sinusurilor paranazale este foarte abundentă,
Deoarece se efectuează din două surse - artera carotidă externă şi artera
Carotidă internă. Artera carotidă externă, prin ramurile sale: facială, numită şi
Maxilara externă şi artera sfenopalatină, numită şi artera maxilară internă, şi
Artera carotidă internă prin ramura sa - artera oftalmică - anastomozează,
Asigurвnd alimentaţia arterială a nasului şi a sinusurilor paranazale.
Reţeaua venoasă a nasului este bine dezvoltată. Venele nasului duc sвngele
Оn vena facială, iar ultima se varsă оn vena
Jugulară internă. Vena unghiulară se
Anastomozează cu vena oftalmică care
Străbate sinusul cavernos.

4. Vascularizarea arterială a nasului şi sinusurilor paranazale.

Importanţa în clinică.
Vascularizarea nasului şi a sinusurilor paranazale este foarte abundentă,
Deoarece se efectuează din două surse - artera carotidă externă şi artera
Carotidă internă. Artera carotidă externă, prin ramurile sale: facială, numită şi
Maxilara externă şi artera sfenopalatină, numită şi artera maxilară internă, şi
Artera carotidă internă prin ramura sa - artera oftalmică - anastomozează,
Asigurвnd alimentaţia arterială a nasului şi a sinusurilor paranazale. Astfel se
Explică epistaxisul frecvent, de divers grad, şi hemostaza dificilă, iar prin prezenţa la
Nivelul porţiunii antero-inferioare a septului nazal, a petei vasculare Kissellbach -
Hemoragiile nazale

5. Particularităţile anatomice a reţelei venoase a nasului

Şi sinusurilor paranazale. Importanţa în clinică.
Reţeaua venoasă a nasului este bine dezvoltată. Venele nasului duc sвngele
Оn vena facială, iar ultima se varsă оn vena
Jugulară internă. Vena unghiulară se
Anastomozează cu vena oftalmică care
Străbate sinusul cavernos. De aceea o
Infecţie nazală poate genera tromboza sinusului
Cavernos, fenomen оnregistrat оn caz de
Furuncul al nasului, traumatism nazal cu
Infectarea ţesutului feţei, nasului şi a
Sinusurilor paranazale. Venele posterioare se
Varsă оn vena sfeno-palatină. Există legături
Directe dintre venele nasului şi venele
Endocraniului, fapt ce condiţionează pericolul
Dezvoltării complicaţiilor endocraniene оn caz Fig. 11. Zona Kissellbach.
De patologie rinosinuzală.
Limfaticele. Vasele limfatice de la nas şi sinusurile paranazale se varsă оn
Ganglionii submandibulari, cervicali profunzi, retrofaringieni şi jugulo-carotidieni.
Inervaţia este asigurată de nervul oftalmic, trigemen, parasimpatic şi Simpatic.

6. Funcţiile nasului. Enumerarea lor.

Funcţia respiratorie. Sindromul de obstrucţie nazală.
Nasul este unul din cele mai importante organe din sfera O.R.L. care
Exercită următoarele funcţii:
- respiratorie;
- olfactivă;
- de apărare;
- de rezonanţă;
- estetică.
Funcţia respiratorie a nasului este cea mai importantă, cu influenţă asupra
Luturor organelor şi sistemelor organismului. O respiraţie nazală bună se poate
Compara cu o comoară de nepreţuit. Fosele nazale au pereţi neregulaţi, ceea ce
Duce la оncetinirea curentului de aer şi crearea condiţiilor pentru un debit maiconstant
De aer.
Aerul inspirat la trecerea prin nas suportă următoarele modificări: se
Оncălzeşte, se umezeşte, se purifică. Оncălzirea lui оn fosele nazale este condiţionată
De forma rulată a cornetelor nazale,
Purificarea aerului inspirat este asigurată оn primul rвnd de activitatea
Aparatului mucociliar. Particulele mai mari din aerul inspirat sunt reţinute cu
Ajutorul vibrizelor, firişoare de păr de la nivelul vestibulului nazal.

7. Funcţiile nasului. Enumerarea lor. Funcţia de apărare.

Nasul este unul din cele mai importante organe din sfera O.R.L. care
Exercită următoarele funcţii:
- respiratorie;
- olfactivă;
- de apărare;
- de rezonanţă;
- estetică.
Funcţia respiratorie a nasului este cea mai importantă, cu influenţă asupra
Luturor organelor şi sistemelor organismului. O respiraţie nazală bună se poate
Compara cu o comoară de nepreţuit. Fosele nazale au pereţi neregulaţi, ceea ce
Duce la оncetinirea curentului de aer şi crearea condiţiilor pentru un debit maiconstant
De aer.
Aerul inspirat la trecerea prin nas suportă următoarele modificări: se
Оncălzeşte, se umezeşte, se purifică. Оncălzirea lui оn fosele nazale este condiţionată
De forma rulată a cornetelor nazale,
Purificarea aerului inspirat este asigurată оn primul rвnd de activitatea
Aparatului mucociliar. Particulele mai mari din aerul inspirat sunt reţinute cu
Ajutorul vibrizelor, firişoare de păr de la nivelul vestibulului nazal

8. Malformaţiile congenitale ale nasului.

Malformaţii congenitale. Forma nasului poate fi moştenită. Ereditatea
Alcoolică, luetică, tuberculoasă, saturniană pot duce la malformaţii nazale.
Traumatismele abdominale, intoxicaţiile (оn special cele medicamentoase) hiposau
Avitaminozele, luesul sau diverse viroze, tratamentul cu antibiotice, razele
Roentgen оn primele luni ale sarcinii de asemenea pot genera malformaţii ale
Nasului şi sinusurilor paranazale.
Se intilnesc diverse deformaţii ale septului nazal: proeminente, depresiuni
Оn plan frontal, sagital, creste, pinteni, оngroşări ale septului nazal. Оn plan general

9. Furunculul nasului şi complicaţiile eventuale.

Etiologie şi patogenie. Apariţia unui furuncul este cauzată de o infecţie,
De factori favorizanţi şi de slăbirea imunităţii locale şi generale. Furunculul nasului
Se dezvoltă mai frecvent la suferinzii de diverse tulburări de ordin hepatic,
Gastrointestinal, metabolic, neuroendocrin şi mai ales la bolnavii cu diabet zaharat.
Agentul patogen de cele mai multe ori este stafilococul auriu.
Simptomatologie. Bolnavii acuză dureri violente la nivelul nasului, stare
Generală grea, febră, cefalee, indispoziţie. La deschiderea furunculului se elimină
Puroi.
Obiectiv. Nasul оn regiunea furunculului este roşu, tumefiat, infiltrat, dureros
Şi edemaţiat.
Complicaţii. Limfadenita obrazului; tromboflebita sinusului cavernos;
Furuncul antracoid; septicopiemie; diverse complicaţii endocraniene.
Tratamentul. Se aplică metode de tratament generale şi locale.
Metodele generale presupun tratarea afecţiunilor endocrine, gastroenterale,
Vitaminoterapie, balneoterapie.
Metode de tratament local. Se vor evita acţiunile care ar putea traumatiza
Tegumentele din regiunea furunculului şi din cele adiacente. Se recomandă
Pansamente cu alcool rectificat, iar la deschiderea furunculului - acţiuni pentru
Drenarea conţinutului acestuia (meşe, tampon cu soluţie hipertonică de soluţie
Fiziologică). Se administrează o terapie antimicrobiană (antibiotice), antihistaminice,
Sedative, antitermice, antiedemice.

50.Rinita acută (coriza sau guturaiul).

Rinita acuta banala -guturai, coriza: reprezinta una dintre cele mai frecvente boli din patologia umana, ce apare la toate virstele, avind caracter epidemic.
Boala este initial virala, ulterior flora microbiana nazala devenind virulenta, transformind coriza in rinita mucopurulenta.Factori favorizanti ai rinitei
acute: cauze de obstructie nazala, alergia nazala, frigul, umezeala, atmosfera poluata, scimbarile bruste de temperature, stresul, oboseala, tutunul,
alcoolul,etc.Simptomatologia rinitei acute banale: - la debut se manifesta prin:cefalee, frisoane stranuturi, astenie mialgii, secretii nazale apoase,
obstructie nazala, hiposmie-anosmie. - in stadiul urmator secretia devine mucopurulenta, iar simptomatologia generala scade in intensitate.Boala
evolueaza de cele mai multe ori spre vindecare completa. Rareori se poate complica cu: sinuzite, otite, faringite, laringotraheobronsite, complicatii
oculare. Tratamentul consta in administrarea de antiinflamatoare( ibuprofen,diclofenac, etc.) Antitermice ( paracetamol), antalgice, antialergice,
dezinfectante nasofaringiene( instilatii nazale de picaturi de vasoconstrictoare de 2-3 ori pe zi), antiseptice locale, vitaminoterapie, inhalatii, aerosoli.
In caz de suprainfectie se administreaza antibiotic, de preferinta dupa efectuarea antibiogramei din secretiile nazale. Tratamentul igienodietetic
presupune repaus la pat in camera aerisita,alimentatie usoara,bai calde la piciare.

51.Rinita cronică: etiologie, clasificarea, tabloul clinic, tratamentul.

Se disting urmatoarele grupe de rinite cornice
Clasificare: - rinita cronica banala: catarala, hipertrofica, atrophic
- rinita cronica specifica din bolile infectocontagioase
- rinita cronica micotica.
Rinoscleromul, rinitele micotice, rinitele cronice specifice, rinitele alergice,
Polipoza nazala, rinitele vasomotorii dupa evolutie pot fi considerate rinite cronice.
Tabloul clinic depinde de forma rinitei, de varsta bolnavului, de tratamentul
Aplicat si se caracterizeaza prin obstructie nazala, rinoree, hiposmie, algie de divers
Grad, uscaciune in nas (rinita atrofica banala si ozena), miros fetid din nas (ozena).
Tratamentul este profilactic, medicamentos si chirurgical.
Tratamentul conservator se va efectua in caz de rinite cronice forma
Calaraia, forma hipertrofica faza congestiva, forma hipotrofica banala, forma
Litrofica simpla si ozena.
Tratamentul conservator include:
- anticongestionante (Nafazolina, Oximetazolina, Zetrizolina);
- instilatii cu solutii dezinfectante de Colargol 2%;
- aspirarea secretiilor;
- spalaturi nazale cu solutie fiziologica de 0,9%;
- aerozol cu cortizon;
- emoliente si protectoare ale mucoasei nazale;
- Finazol circa 0,5 cm unguent de 3-4 ori pe zi in fiecare fosa nazala;
- Mentoclar, inhalatii: intr-un vas cu 0,5 litri apa fierbinte (65°C) se introduc
2,5-5 ml (0,5-1 lingurita) Mentoclar. Bolnavul acopera capul cu un
Prosop si inhaleaza vaporii adanc cu gura deschisa sau prin nas timp
De 5-10 min. Procedura se repeta de 2-3 ori pe zi.
- cure sulfuroase in statiunea Govora sau Slanic-Moldova;
- excluderea factorilor nocivi.

52.Ozena (rinita atrofică ozenoasă): etiologie,

Diagnosticul diferenţial cu rinita atrofică, tratamentul.

Rinita cronica atrofica ozenoasa (ozena) Rinita cronica atrofica ozenoas aapare mai frecvent la femei, cu debut in perioada pubertatii. Afecteaza mai des rasa
galbenain etiologia bolii au fost elaborate mai multe teorii ( anatomice, fiziologi ce, infectioase, metabolice, traumatice)Simptomatologie: obstructie
nazala, senzatie de uscaciune, rinoree purulenta cronica fetida, cacosmie initial subiectiva apoi obiectiva,cefalee.La examinarea ORL se observa la
 nivelul foselor nazale cruste de culoare verde murder, fetide, mucoasa nazala este atrofiata, fragila; fosele nazale sint largi.Evolutia rinitei cronice
atrofice ozenoase poate fi descendenta, cuprinzind faringele, laringele, traheea.Tratamentul medical in rinita cronica atrofica vizeaza:1.modificarea
troficitatii mucoasei nazale prin: aerosoli cu apa de mare, apa termala, apa iodata; aeroterapie aplicarea de substante caustice chimice( glicerina
iodata 1%), vitaminoterapie( vit. A, E, D2, PP) 2. Modificarea florei microbiene: pensulatii cu glicerina glucozata, aerosoli cu
antibiotice(streptomicina),vaccinare. 3Tonificarea starii generale: calciu, vitamine, proteinoterapie. Tratamentul chirurgical in rinita cronica
atrofica vizeaza eliminarea crustelor, combaterea formarii lor si micsorarea calibrului foselor nazale prin interventii la nivelul septului nazal,
peretelui extern al foselor nazale sau la nivelul planseului foselor nazale.

53.Rinita vazomotorie: clasificarea, tabloul clinic, tratamentul.

Rinita vasomotorie reprezinta inflamarea mucoasei foselor nazale prin tulburarea controlului fluxului sangvin de la acest nivel, rezultand vasodilatatie si
edem al mucoasei. Mai poate fi denumita si rinita nonalergica, deoarece factorul declansator nu este alergic.

Apare la orice varsta, dar este mai frecventa la adultul tanar. S-a observat ca persoanele diagnosticate cu rinita vasomotorie sunt predispuse spre anxietate si
depresie.Cauzele pot fi de natura:

Ocupationala: la persoanele care lucreaza in mediu cu praf, vapori toxici;hormonala: la femei in sindromul premenstrual si in stari cu dezechilibru
hormonal, prin ingrosarea mucoasei nazale);

 Medicamentoasa: prin administrarea unor medicamente care scad tensiunea arteriala;

 Senila: manifestata prin hidroree (secretie nazala apoasa, abundenta) indusa de frig;
 Indusa de stres;
 De cauza rara: infectioasa, alimentara (fast-food), umiditate scazuta sau atmosfera uscata.Tabloul clinic este dat de urmatoarele semne si simptome:
rinoree, obstructie nazala cu anosmie, stranut in salve, congestia mucoasei nazale. Exacerbarea simptomelor este produsa de aerul rece, mirosurile
tari, alte substante volatile iritante, stresul.Examenul clinic: la examinarea foselor nazale prin rinoscopia anterioara, mucoasa este violacee,
secretanda, edematiata sau in unele cazuri doar o simpla congestie a acesteia. Se poate evidentia deviatia septului nazal, hipertrofia cornetelor nazale
inferioare si mijlocii, urmand ca acestea sa fie tratate chirurgical.Evolutia bolii este ondulanta, in pusee, pe parcursul mai multor luni, cu remitere
partiala sau totala dupa indepartarea factorului declansator.Diagnosticul diferential se face cu: rinita alergica la care factorul declansator este
alergenic, cu participarea sistemului imun umoral, in speta ige; tabloul clinic este asemanator in cele doua boli; infectiile de tract respirator
superior: sinuzite, faringite, amigdalite, viroze;polipoza rinosinusala.Tratamentul este de doua tipuri: medicamentos si chirurgical.1.
Medicamentos:

 Vasoconstrictoarele locale:- bromura de ipratropium – Atrovent spray nazal 0,03% 2 puffuri/zi, max 3 zile
 Corticosteroizi topici
 Antihistaminice:
 Cromoglicat disodic – Intal spray nazal 40mg/ml 1puff x3-4/zi
 Imunstimulare nespecifica intre crize – Cantastim 1ml (conform schemei), Broncho-Vaxom, Ribomunil.2. Chirurgical:indicatii:

 - rinita vasomotorie refractara la tratamentul medicamentos – la fumatori

 -corectarea: – deviatiei de sept nazal
 - hipertrofiei cornetelor nazalemetode:

 - rezectie submucoasa a septului nazal

 - termoterapie – radiofrecventa bipolara aplicata submucos pe cornetele nazale inferioare

54.Polinozele.
Polinoza reprezinta o alergie la polenul diferitelor plante.
Polenul se transmite pe caleea aerului si provoaca, la contactul
Cu mucoasa nazala sau oculara, o reactie alergica imediata (de tip 1).
Simptomatologia se manifesta de obicei sezonier si cedeaza in perioadele cu ploaie.
Etiologie
Polinoza poate fi declansata de polenul diferitelor tipuri de plante, cum ar fi:
Graminee (secara), ierburi, pomi (mesteacan, stejar), arbusti (alunul) si
Plante medicinale (pelinul negru). In functie de perioadele de polenizarea ale acestor plante,
Polinoza poate sa apara de mai multe ori pe an.
De obicei polinoza se asociaza si cu o reactie incrucisata la alimente care contin proteine a
Caror structura moleculara e similara cu a alergenului polen. Se intampla adesea ca persoanele
Alergice la polenul de mesteacan, de exemplu, sa reactioneze alergic si la alune.
Simptomele tipice din polinoza sunt : lacrimarea, senzatia de arsura la nivel lacrimal, stranut
, rinoree, nas infundat, tuse, gat iritat, reactii alergice ale pielii (inflamari si roseata).
Pot sa apara de asemenea probleme de concentrare si de somn. Cazurile grave se asociaza
Cu dispnee si pot duce la astm bronsic de etiologie alergica. Riscul persoanelor alergice
La polen de a se imbolnavi de astm este 3 ori mai mare decat al celor non-alergice.
In paralel cu reactiile alergice specifice, polinoza poate determina si o hipersensibilitate
Nazala fata de factori iritanti nespecifici cum ar fi fumul de tigara, praf, substante mirositoare,
Schimbari de termperatura, care se manifesta prin stranut
Tratamentprima atitudine terapeutica in polinoza este evitarea, pe cat posibil, a contactului
Cu factorul alergen. Dat fiind faptul ca polenul se poate transmite pe distante kilometrice pe calea aerului,
Aceasta masura profilactica poate fi greu de realizat. Una din metodele anevoioase de prevenire a
Polinozei o constituie voiajul in acele zone climatice care nu corespund cu locul de resedinta i
N privinta perioadelor de inflorire. Incidenta alergenilor este mai mica in tinuturile muntoase si la mare
.Pentru ameliorarea simptomelor acute din polinoza se adminstreaza antihistaminice cu actiune rapida,
Solutii de glucocorticoizi si corticoterapie inhalatorie. Singurul tratament etiologic il reprezinta hiposensibilizarea.
Unele produse cosmetice care contin Dexpantenol, uree sau aloe vera pot ameliora
Unele reactii alergice la nivelul pielii:
Senzatiile de arsura si urticaria.

55.Corpii străini nasali. Rinolitul.

Pot fi exogeni sau endogeni, cei exogeni patrunzand accidental in fosa nazala si
Sunt intalniti aproape in exclusivitate la copii mici. Sunt foarte variati, imaginatia
Pacientului fiind hotaratoare: de la jucarii de plastic, musama, nasturi, pina
La boabe de fasole, de porumb etc. Cei endogeni sunt mai rari, se intalnesc
Mai ales la adulti si de obicei au o structura calcaroasa si se numesc rinoliti.
Simptomatologia corpilor straini intranazali se caracterizeaza prin obstructive
Respiratorie nazala cel mai frecvent unilaterala asociata cu rinoree purulenta, fetida.
Diagnosticul este sustinut de simptomatologia descrisa si de examenului rinoscopic,
Care dupa aspirarea secretilor purulente si o eventuala vasoconstrictie locala, evidentiaza corpul strain.
Tratamentul consta in extragerea corpului strain cu ajutorul penselor sau
A unor instrumente agatatoare, tip “croseta“. Este contraindicata manevra de impingere
A corpului strain in rinofaringe, intrucat de aici el poate fi aspirat, accident foarte grav.
In cazul corpiilor straini narinari, usor vizibili, medicul de familie poate efectua extractia
Acestora prin comprimarea narinei.
In cazul corpilor straini nazali profunzi, greu diagnosticabili, sau care au depasit narina (
Limen nasi), pacinetul se indruma la medicul specialist ORL.

56.Hematomul şi abcesul septului nazal, clinica şi tratamentul.

Hematomul septal, apare de obicei in urma unui traumatism nazal cu fractura septului,
In care se produce acumularea de sange intre septul cartilaginos fracturat si pericondrul
Supraiacent.Clinic se manifesta ca o bombare bilaterala a septului, cu obstructia foselor nazale.
Tratamentul consta in evacuarea hematomului si administrarea de antibiotice pentru prevenirea
Suprainfectiei bacteriene, complicatie ce ar duce la transformarea hematomului septal in abces septal.
Aceasta complicatie impune administrarea de antibiotice si evacuarea abcesului
Prin incizia mucoasei nazale de ambele fete ale septului. Aceste cai de drenaj ale
Abcesului trebuie sa fie in planuri diferite, decalate pentru a preveni aparitia perforatiei septale.
Netratat abcesul septal, se poate complica cu condrita septului, a carui vindecare duc
E la deformarea piramidei nazale, sau in cazuri de agresivitate crescuta a germenilor patogeni
La instalarea unei tromboze de sinus cavernos, datorita propagarii infectiei prin intermediul venei oftalmice.

57.Hemoragia nazală (epistaxisul): etiologie şi tratamentul.

Epistaxisul (sangerarea nazala) este un accident obisnuit, mai ales la copii si poate fi tratat foarte simplu.
Apare de obicei ca rezultat al unor mici traumatisme cauzate de scobirea in nas sau suflarea nasului.
Poate apare si in urma unei infectii a mucoasei care determina uscare si aparitia de cruste.
Exista doua tipuri de epistaxis, anterior si posterior, in functie de locul de origine al sangerarii
. Daca epistaxisul este anterior sangerarea provine din septul inferior (peretele ce desparte cele doua fose nazale).
Numita si zona Little aceasta parte a nasului contine o vascularizatie bogata care poate fi usor lezata.
Principalele cauze ale epistaxisului anterior sunt:
- zgarierea mucoasei nazale datorita unei unghii ascutite
- suflarea cu putere a nasului
- o lovitura usoara in nas
- raceala sau gripa
- nas infundat sau uscat, determinate de obicei de o infectie
- altitudinea mare
- folosirea excesiva a decongestionantilor nazali
- folosirea excesiva a cocainei.
De cele mai multe ori copiii au epistaxis anterior care poate fi tratat cu usurinta la domiciliu.
Tratament chirurgical pentru epistaxisul recurent
O procedura minora de cauterizare a locului de unde se produce sangerarea poate avea succes
In oprirea epistaxisului recurent. Aceasta procedura implica atingerea zonei sangerande
Cu un tampon de vata imbibat cu o substanta chimica coroziva. Daca pacientul prezinta
Vase de sange care sangereaza se poate interveni prin chirurgie endoscopica (folosind instrumente foarte fine)
Pentru a lega capetele vaselor si a opri sangerarea.
Daca vasul care sangereaza este posterior sau este dificil de compresat, poate fi n
Ecesara chirurgia majora. Exista cazuri rare in care este necesara ligaturarea une
I artere principale care vascularizeaza fosele nazale.
Daca pacientul prezinta deviatie de sept nazal, poate fi necesara interventia de corectare.

58.Traumatismele nasului şi a sinusurilor paranazale.

Studierea acestor afectiuni are o mare importanta deoarece in ultimul timp
Se observa o crestere a incidentei lor. In majoritatea cazurilor ele necesita
Asistenta medicala de urgenta. Cazurile netratate la timp suscita ulterior o
Rinoplastie, care este greu de realizat si nu totdeauna reuseste. Mai mult ca atat,
Traumele rinosinusogene in majoritatea cazurilor sunt insotite si de alte afectiuni.
Etiologia si patogenia. Nasul, din cauza pozitiei sale destul de proeminenta
Pe masivul craniofacial, este adesea expus diverselor traume. La copii aces
Traume sunt destul de frecvente, insa consecintele lor imediate nu sunt grave,
Deoarece nasul nu este inca osificat. In schimb urmarile tardive uneori sunt
Grave.
La adulti aceste traume de asemenea sunt frecvente si in majoritatea
Cazurilor sunt legate de accidente de munca, transport, sport (fotbal, box, rugbi
Schi, motociclism etc). La barbati traumele nazale se intalnesc mai des decat la
Femei.
Simptomatologia. Bolnavii prezinta diverse plangeri in functie de forma
Raumatismului si alte circumstante. Simptomele pot fi locale si generale. Cele
Generale se manifesta prin: dureri, slabiciuni, paloarea fetei, hemoragii etc. In
Raumatisme grave simptomatologia este mult mai accentuata si mai periculoasa.
Bolnavii in aceste cazuri suporta o comotie cerebrala, lipotemie.
Din simptomele locale mentionam: epistaxis, tumefactie, echimoze. Plaga
Are o forma zdrobita, taiata, piramida nazala deformata, mai ales in fractura
Oaselor nazale. La unii bolnavi se poate constata emfizem subcutanat, crepitati
Osoase etc. Prin rinoscopia anterioara se exploreaza starea foselor nazale.
Acestea pot fi permeabile ori obturate cu cheaguri de sange; septul nazal poat
Fi deplasat ca unnare a traumei sau hematomului. Lezarea sau turgescent
Cornetelor nazale poate provoca obstruarea foselor nazale. Un simptom importan
Constituie scurgerea de lichid cefalorahidian din fosele nazale.
Pentru precizarea diagnosticului este necesar sa se faca radiografia nasului
Din fata si din profil. Multitudinea de simptome pot fi incluse in trei sindroame: dureri, hemoragii,
Dereglari functionale. Acuitatea acestora determina tactica medicala.
Tratamentul are ca scop combaterea socului, hemoragiei, prelucrarea plagii.
Aceste manipulari vor fi efectuate de catre medicul O.R.L. de garda, impreuna
Cu chirurgii ori alti specialisti de garda. Insa, in majoritatea cazurilor, examenul
Primar al acestor bolnavi este efectuat de catre medicul de familie si deci el va fi
Acela care va acorda asistenta medicala de urgenta. Este important de a retine ca
Prelucrarea plagii trebuie facuta cat mai devreme posibil, cat mai econom si mai
Amplu. Folosind diverse manevre extra- si intranazale, se vor repune in pozitie
Anatomica normala capetele osoase sau cartilaginoase fracturate.

59.Osteomielita acută a maxilarului la sugar.

Osteomielita sugarilor si copiilor mici este cauzata de obicei de infectii rinogene si otice:
Rinitele supurate si sinuzitele se complica cu osteomielita, deoarece cavitatile sinusale
Nefiind dezvoltate, osul poate fi invadat mai usor
In maxilare sunt implantati dintii, care foarte frecvent au focare septice acute si cronice si
pot astfel insamanta osul; maxilarele au rapoarte stranse cu cavitatea bucala, fosele nazale,
sinusurile maxilare, de la care infectia se poate propaga la os; maxilarele sunt acoperite in
mare parte cu o mucoasa aderenta, astfel incat leziunile septice traumatice sau patologice pot
infecta direct osul; maxilarele sufera o serie de procese de transformare continua, prin formarea s
i eruptia dintilor, astfel incat terenul devine favorabil pentru apelul infectiilor generale.

60.Sinuzitele acute: etiopatogenie, clasificarea.

Sinuzita acuta dureaza de obicei sub patru saptamani. Ea se manifesta ca o infectie a
tractului respirator superior, in general de origine virala. Suprafetele tesuturilor distruse
din punct de vedere viral sunt, dupa aceea, infectate de bacterii, cel mai des acestea fiind
Haemophilus influenzae, Streptococcus pneumoniae, Moraxella catarrhalis precum si Staphylococcus aureus.
Alti patogeni de tip bacterial includ specii de streptococi, bacterii anaerobe si, mai rar, bacterii negative din
perspectiva retinerii unor anumite substante (ce au rol important in indicatorii ph-ului). In mod normal
organismul este rezistent la streptococi si alte bacterii, dar in conditii de imunitate scazuta acestea
pot produce infectii in sinusuri. O alta posibila cauza a sinuzitei pot fi problemele stomatologice
care afecteaza sinusul maxilarului. Episoadele acute ale sinuzitei pot fi cauzate uneori de infectii ale ciupercilor.
Pacientii ce sufera de diabet sau alte deficiente ale sistemului imunitar (cum ar fi virusul HIV)
au risc crescut de a suferi de episoade recurente de sinuzita acuta.

61.Inflamaţia acută a sinusului maxilar.

Este o boala conditionata de inflamatia mucoasei sinusului maxilar.
Simptomatologia. Bolnavii acuza o senzatie de plenitudine nazosinuzala,
De tensiune, durere localizata la nivelul fosei canine, hemifetei. Durerea are un
Caracter periodic, cu intensitate si durata diferita, provocata de nevrita infiamatorie
Trigeminala. Acumularea exsudatului in sinus de asemenea poate genera durere.
Dereglarile de olfactie (hiposmia) sunt o consecinta a afectarii terminatiilor
Nervoase ale nervului olfactiv si a insuficientei respiratiei nazale care micsoreaza
Aportul aerian al moleculelor odorivectoare. Bolnavii au o voce nazonata, ca
Urmare a edemului, infiltratiei si hipertrofiei cornetelor nazale.
Rinoscopic se stabileste ca mucoasa nazala este hiperemiata, edematiata,
In fosa nazala (proces unilateral) sau in fosele nazale (proces bilateral), in meatul
Nazal mijlociu - acumulari de puroi de culoare galben-verzuie, mai abundente
Dimineata la trecerea in pozitie ortostatica.
Obstructia nazala, consecinta a congestiei mucoasei, infiltratiei si edemului
Ei, duc la blocarea meaturilor. La inceput obstructia nazala este unilaterala, apoi
Devine bilaterala. Insuficienta respiratiei nazale este mai accentuata noaptea,
Din care cauza bolnavii au un somn nelinistit si de scurta durata. Acesti bolnavi
De multe ori trec la respiratie bucala. Hiperemia si congestia mucoasei nazale duc
la ruperea capilarelor, urmata
De epistaxis. Functional la acesti bolnavi se stabileste insuficienta respiratorie
Nazala uni- sau bilaterala, hiposmie, hipoacuzie, lacrimatie, fotofobie si hipog-
Nezie. Simptome generale: febra, cefalee, nevralgii ale fetei, inapetenta, tuse.
Deosebim cateva forme clinice de sinuzita maxilara:
• Sinuzita rinogena (rinopatica) si odontogena.
• Forma catarala, exsudativa seroasa, supurata, alergica, osteitica, ulcero-
Necrotica, proliferativa.
• Forma supraacuta, acuta si subacuta.
Diagnosticul diferential se va face cu:
- Sinuzita maxilara cronica.
- Sinuzita etmoidala acuta si cronica.
- Sinuzita frontala acuta.
- Sinuzita sfenoidala acuta.
- Nevralgia trigemino-faciala esentiala.
- Corpi straini nazali ignorati.
- Chistul paradentar.
- Gingivoperiostita maxilara.
Sinuzita maxilara acuta poate sa evolueze spre: vindecare; cronicizare;
Complicare.
Tratamentul are ca scop combaterea durerii, febrei, atenuarea congestiei
Mucoasei nazale. Se vor administra antibiotice, in functie de antibiograma,
Antihistaminice, antiinflamatoare. Sunt indicate procedurile fizioterapice: inhalatii,
Raze ultraviolete si de frecventa inalta.

62.Inflamaţia cronică a sinusului maxilar.

Sinuzita maxilara cronica
Este o inflamatie cronica a mucoasei sinusului maxilar. Se intalneste cu
Aceeasi frecventa la ambele sexe. Majoritatea datelor statistice arata ca peste
40-60% din totalul sinuzitelor cronice sunt maxiloetmoidite.
Etiopatogenia.De cele mai multe ori aceasta forma de sinuzita maxilara est
e generata de actiunea mai multor factori favorizanti cum ar fi: vegetatiile adenoide,
adenoidita acuta si cronica, rinitele acute si cronice, deviatia de sept nazal, avitaminoza,
tulburarile metabolice, conditiile structural-anatomice ale cavitatilor sinusurilor maxilare,
scaderea imunitatii locale si generale, noxe de productie etc. In majoritatea cazurilor sinuzita
maxilara cronica se instaleaza dupa o rinita sau sinuzita maxilara
Acuta netratata sau tratata insuficient, sub influenta altor factori nocivi.
Simptomatologia. Bolnavii acuza cefalee accentuata din partea sinusului
Afectat, obstructie nazala, rinoree purulenta cu un puroi gros, galben sau verde.
Rinoscopia anterioara stabileste o rinoree uni- sau bilaterala franc purulenta pe
Planseul fosei nazale sau in meatul mijlociu.
Diagnosticul se bazeaza pe analiza foarte minutioasa a anamnezei, tabloul
Clinic, rezultatelor rinoscopiei, metodelor auxiliare de investigatie descrise i
Sinuzitele acute. Tratamentul este dificil, deoarece fortele de rezistenta ale organismului
Sunt diminuate, modificarile mucoasei, iar uneori si cele ale peretilor ososi, devin
Ireversibile. Se cere o atentie deosebita in aprecierea justa a rolului altor factori
In evolutia bolii si anihilarea actiunii lor (cariesul dentar, alergia, devierile de sept
Nazal, patologia nazofaringelui, prezenta altor boli, dezechilibrul imunologic etc)
Tratamentul medical este acelasi ca si in sinuzitele acute. Suplimentar se
Efectueaza drenarea sinusului cu un tub de polietilena (Edinac) prin care se pot
Face spalaturi sinuzale cotidiene.
Scopul principal al tratamentului chirurgical consta in deschiderea sinusului,
Indepartarea tuturor modificarilor patologice locale si formarea unei stome largi
Cu fosele nazale pentru eliminarea libera a continutului patologic al sinusului.
Tratamentul chirurgical se poate efectua prin metode endoscopic
Microchirurgicale si prin metode chirurgicale radicale.
Prin metode endoscopice microchirurgicale se efectueaza punctionarea
Unui chist, ablatia unui granulom, deschiderea larga a sinusului maxilar la nivelul
Meatului inferior cu drenaj temporar larg. In aceste cazuri este utilizata tehnica
Medicala respectiva: sinusoscopul, microscopul etc.
Prin metode chirurgicale radicale se deschide larg sinusul maxilar afecta
Se chiureteaza si se inlatura toate procesele patologice si se efectueaza o anasto-

63.Frontita acută şi cea cronică.

Frontita acuta Constituie o afectiune inflamatorie acuta a mucoasei sinusului frontal.
Etiopatogenia este comuna cu cea a sinuziteor descrise anterior.
Tabloul clinic si evolutia bolii. Bolnavii acuza insuficienta respiratorie
Nazala uni- sau bilaterala in functie de raspandirea procesului inflamator; senzatie
De plenitudine, de tensiune intranazala si frontoorbitopalpebrala; eliminari nazale,
Uneori abundente, de diferit caracter.
Rinoscopic se constata ca mucoasa nazala este infiltrata, hiperemiata si
Edematiata. In meatul nazal mijlociu este puroi, cornetele nazale sunt marite in
Volum. Frontita acuta, ca si celelalte sinuzite, poate evolua spre vindecare,
Cronicizare sau poate genera complicatii.
Tratamentul este medicamentos. Se administreaza antibiotice, antiseptice,
Anticongestionante, antiflogistice, antialergice si analgezice. Pentru evitarea
Complicatiilor se va aplica un tratament mixt, medico-chirurgical, prin practicarea
Trepanopunctiei sinusului frontal.
Frontita cronica
Este o afectiune cronica caracterizata printr-o inflamatie cronica a mucoasei
Cavitatii sinusului frontal care dureaza mai mult de 3 luni.
Factorii predispozanti si etiopatogeni sunt comuni cu ale altor forme
De sinuzita.
Tabloul clinic se manifesta prin respiratie nazala insuficienta, cefalee,
Dureri in regiunea sinusului afectat, rinoree mucopurulenta, purulenta franc. La
Palparea tegumentelor peretelui anterior si anteroinferior se stabileste sindromul
Algic. Endonazal se observa reducerea impermeabilitatii fosei sau a foselor nazale
(daca procesul este bilateral), prezenta secretiilor purulente in meatul nazal
Mediu, tumefactiei si hiperemiei mucoasei nazale.
La precizarea diagnosticului, in afara de anamneza, se va lua in considerare
Tabloul clinic si rezultatele investigatiilor suplimentare (radiografia, tomografia
Computerizata etc). Punctia sinusului frontal, ca de altfel si cateterizarea lui,
Confirma sau infirma diagnosticul.

64.Etmoidita acută şi cea cronică.

Inflamatie acuta a sinusurilor etmoidului. Etmoidita atinge mai ales copiii intre 2 si 4 ani.
Ea este datorata unei infectii rinofaringiene care urca in canalele prin care sinusurile
comunica cu fosele nazale. Ea se traduce printr-o afectare grava a starii generale (febra, deprimare)
, o scurgere de puroi prin nas, un edem progresiv al pleoapelor incepand cu unghiul intern al ochiului.
Infectia risca sa evolueze rapid, intinzandu-se in jurul globilor oculari (risc de cecitate ulterioara)
sau catre meninge si creier. Copilul trebuie sa fie spitalizat de urgenta. Tratamentul se bazeaza pe
administrarea de antibiotice pe cale intravenoasa.
Etmoidita cronica
Este o boala cronica conditionata de inflamatia cronica a mucoasei celulelor
Sinusului etmoidal.
Semnele subiective:
• durere in regiunea unghiului internai orbitei;
• insuficienta respiratorie nazala de diferit grad;
• hiposmie, hipoacuzie;
• rinoree mucopurulenta sau purulenta franc;
• tensiunea intranazala si in regiunea proiectiei etmoidului;
• cefalee, incapacitate de munca, insomnie, inapetenta.
La palparea regiunii sinusului etmoidal (la compresia cu degetul pe osul
Lacrimal, pe partile moi ale unghiului intern al orbitei) se stabileste hipersensibilitate.
Rinoscopic se constata ingustarea lumenului foselor nazale din cauza
Hipertrofiei, infiltratiei si edemului cornetelor nazale. Puroiul se depisteaza ori in
Meatul nazal mijlociu, ori superior si in rinofaringe.
Diagnosticul se bazeaza pe anamneza, tabloul clinic si pe rezultatele
Examenului paraclinic.
Tratamentul poate fi medical si chirurgical, si are ca scop restabilirea
Respiratiei nazale, combaterea durerii, administrarea preparatelor antiinfectioase
(antibiotice), antihistaminice, vitamine.
Indicatii pentru interventii chirurgicale servesc complicatiile orbitale,
Endocraniene, polipoza nazala, toxiinfectiile la distanta, esecul tratamentului
Conservator.

65.Complicaţiile intraorbitale ale sinuzitelor, căile de răspîndire a infecţiei

Complicatiile orbitare ale sinusitelor progreseaza in urmatoarea ordine:
• - Celulita priorbitara (edem palpebral)
• - Celulita orbitara
• - Abces subperiostal
• Abces orbitar
• Tromboza de sinus cavernos
Infectia sinusala se poate extinde usor la nivelul ochiului, deoarece
Sinusurile etmoide si maxilare comunica, iar sinusurile etmoidale sunt
Separate de orbita numai printr-o lama osoasa subtire (lama papiracee).
1. Celulita periorbitara si orbitara se poate produce prin extensie
Directa vasculara a infectiei sinusale. Manifestarile initiale sunt dominate de
Edem si eritem in unghiul intern al orbitei. Extensia infectiei sinusului
Maxilar si frontal determina edemul si congestia planseului si plafonului orbitar.
Celulita orbitara se prezinta ca:
• Edem conjunctival (chemozis)
• Protuzia ochiului
• Durere si tensiune oculara
• Hipomobilitate oculara
Aceasta complicatie necesita tratament agresiv, cu doze mari de
Antibiotice, intravenos.
2. Abcesul subperiostal si orbitar prezinta urmatoarele semne
Clinice:
• Scaderea acuitatii vizuale
• Chemozis
• Protozis
• Oftalomologie
Semnele extensiei intracraniene sunt:
• Cefalee severa • Iritatie meningiala • Greata si vomismente
• Diplopie • Fotofobie • Edem papilar • Semne neurologice de focar
• Coma
Semnele oculare se pot dezvolta, de asemenea, si la ochiul contro-
Lateral. Diagnosticul poate fi confirmat prin CT-scan.
Tratamentul extensiei intraoculare a infectiei implica administrarea
Intravenoasa a unei doze mari de antibiotice cu spectru larg, eliminarea
Sechelelor osoase si drenajul sinusului, evacuarea abcesului de catre ORL-
Ist, in colaborare cu un neurochirurg.

66.Complicaţiile intracraniene ale sinuzitelor, căile de răspîndire a infecţiei

Tromboflebita
Tabloul clinic depinde foarte mult de localizarea tromboflebitei supurative la nivel intracranian.
Simptomele comune sunt cefaleea si sindromul de hipertensiune intracraniana.
Intr-adevar, tromboflebita intracraniana poate sa interfere cu scurgerea normala a
lichidului cefalorahidian rezultand o acumulare a lichidului in interiorul cutiei craniene
si implicit dezvoltarea sindromului de hipertensiune intracraniana. Totusi, cresterea presiunii
intracraniene nu este atat de importanta ca in cazul unor procese expansive intracraniene.
Probabilitatea dezvoltarii deficitelor neurologice este in relatie directa cu drenajul venos colateral.
Daca drenajul venos colateral este deficitar, apar tulburari ale starii de constienta,
crize convulsive focale sau generalizate, hipertensiune intracraniana si manifestari neurologice de focar,
cum ar fi o hemipareza. Atunci cand este afectata emisfera dominanta apare afazia globala.
Meningita este o infecţie a ţesuturilor creierului (meningele) şi uneori şi a lichidului cefalorahidian (LCR
) care înconjoară creierul şi măduva spinării. Meningita constă în tumefierea (umflarea)
ţesuturilor creierului şi în unele cazuri şi a ţesuturilor măduvei spinării numită meningita spinală.
Atunci când ţesuturile creierului sunt tumefiate la celulele creierului ajunge mai puţin sânge şi
prin urmare mai puţin oxigen. Dacă nu se tratează, în unele cazuri pot apărea sechele ale creierului.
Infecţia apare mai frecvent la copii, la adulţii tineri cu vârsta cuprinsă între 15 şi 24 de ani,
la adulţii în vârstă şi la persoane care au o afecţiune cronică, precum o scădere a sistemului imunita
r (sistemul de apărare al organismului). Meningita poate îmbrăca forme uşoare sau severe,
ce pot ameninţa viaţa. De regulă, severitatea depinde de microorganismul care a cauzat infecţia
şi de vârsta persoanei, precum şi de starea generală de sănătate a organismului în momentul infectării.

67.Cauzele obstrucţiei nazale şi influenţa ei în dezvoltarea copilului.

Sindromul de obstructie nazala se manifesta clinic prin: jena in respiratia nazala
(daca obstructia este unilaterala) sau respiratie bucala (daca obstructia este bilaterala),
nas infundat, sforait nocturn iar la copiii mai mari se poate constata hipoosmie
(perceperea redusa a mirosurilor) si rinolalie inchisa (voce nazonata).
Cauzele acestui sindrom pot fi datorate fie unor afectiuni ale foselor nazale,
fie unor afectiuni ale rinofaringelui.
La copil, cauzele obstructiei nazale ar fi urmatoarele:
 malformatii congenitale nazale (atrezie narinara, coanala);
 rinitele acute (gonococice, luetica)
 adenoiditele acute;
 vegetatiile adenoide (polipii);
 traumatismele nazale;
 corpii straini nazali;
 rinitele cronice;
 alergia nazala;
 hemangioamele, limfoangioamele nazale;
 fibromul nazofaringian.
Cea mai frecventa cauza de obstructie nazala cronica la copii este
prezenta vegetatiilor adenoide; intr-adevar in unele cazuri, dupa excizia
vegetatiilor adenoide (mai des daca se efectueaza la varste mici, sub 1 an) acestea se pot reface.
Dar nu sunt excluse nici celelalte cauze posibile; se poate sa fie vorba despre o rinita alergica
(inflamatia mucoasei nazale cauzata de alergia la diversi alergeni).

68.Tumorile benigne şi maligne ale nasului si sinusurilor paranazale

Tumorile nasului si sinusurilor paranazale se clasifica in tumori
Benigne, tumori intermediare si tumori maligne.
Tumorile maligne ale nasului si sinusurilor paranazale sunt rare,
Fiind estimate la mai putin de 0,5% din toate tumorile organismului si la mai
Putin de 0,5% din toate tumorile cailor aerodigestive superioare
TUMORILE BENIGNE ALE NASULUI SI SINUSURILOR
PARANAZALE
Tumori benigne ale tesuturilor moi
Papilomul este o tumora epiteliala benigna, cu potentialul cel mai
Mare de degenerare maligna. De cele mai multe ori are aspect pediculat,
Localizat pe tegumentul vestibulului nazal sau pe mucoasa nazala, de obicei
Din jurul vestibulului nazal.
Se indeparteaza chirurgical, fara probleme.
Chistul dermoid al nasului se prezinta ca o tumora fluctuenta, cu
Largirea dosului nasului. Uneori se poate decela un mic orificiu pe linia
Mediana a dosului nasului, prin care pot creste fire de par. Alteori se poate
Asocia cu o mica fistula pe linia mediana. Chistul contine elemente din par si
Piele; se poate infecta. Tratamentul este chirurgical si consta in ablatia
Completa a chistului pentru a nu recidiva.
Condromul se dezvolta din pericondrul nazal, este mai putin agresiv
Decat enchondromul dezvoltat din resturile de cartilaj din os. Condromul se
Dezvolta precoce, insa se manifesta clinic numai la adult. Se dezvolta de
Obicei din sept, dar si din celulele etmoidale.
Tratamentul de electie consta in ablatia chirurgicala pentru eliberarea cailor
Respiratorii; poate recidiva dupa o perioada de timp, in ablationarile
Incomplete.
TUMORILE MALIGNE ALE NASULUI SI SINUSURILOR
PARANAZALE
Carcinomul scuamocelular este cea mai frecventa tumora maligna
A nasului si sinusurilor paranazale, intalnindu-se la peste 80% dintre
Pacienti.
Carcinomul scuamocelular bine diferentiat se dezvolta cel mai
Frecvent in sinusul maxilar si portiunea anterioara a foselor nazale, fata de
Carcinomul nediferentiat (anaplazic) care se dezvolta cu predilectie in
etmoidul posterior si portiunea posterioara a foselor nazale. Metastazele
Ganglionare regionale se intalnesc rar, chiar si in stadii avansate de evolutie.
Carcinomul scuamocelular se asociaza frecvent cu papilomul
Inversat (10–15% din cazuri), acesta din urma fiind, din punct de vedere
Histologic, o tumora benigna.
Limfosarcomul se intalneste frecvent in oasele lungi. La copii se
Poate localiza in regiunea fetei, interesand oasele nazale si sinusale, sinusul
Maxilar fiind cel mai frecvent implicat. Este constituit din celule
Nediferentiate cu nuclei hipercromatici, limfocite atipice. Aceste tumori
Prezinta un mare potential infiltrativ, tratamentul obisnuit fiind radioterapia.
Nu exista un tratament curativ. Radioterapia asociata cu chimioterapia are
Un efect slab.
Plasmocitomul extramedular se intalneste rar la acest nivel,
Supravietuirea, la 5 ani dupa tratament chirurgical si iradiere, fiind de 50–
60% din cazuri.
Condrosarcomul este o tumora maligna intalnita, in special la copii.
Se dezvolta de obicei in etmoid, dar si in sept, este foarte agresiva,
Distrugand structurile din jur, frecvent, deformeaza si piramida nazala.
Sarcomul Ewing se intalneste predominant la copii si adolescenti,
Este o tumora foarte maligna, intereseaza frecvent oasele lungi, se poate
Intalni si ca tumora primara in sinusul maxilar si mandibula.
Osteosarcomul este o tumora osoasa deosebit de maligna, se
Dezvolta in etmoid, de unde se extinde in fosele nazale. Se intalneste la orice
Varsta. Se intalneste de trei ori mai frecvent la barbati decat la femei. Se
Poate detecta pentru prima data ca o tumefactie externa, histopatologic
Prezinta osteocite imature; supravietuirea este in jur de 3 ani.