Idei de integrare.

Idei importante
1. Conform datelor din ”Civilizația Uitată” este posibil ca să fi existat câte un fenomen de
extincție la fiecare 10.000 – 15.000 de ani. Aceste fenomene de extincție în masă este de asemenea
posibil să fi distrus civilizațiile existente în acele timpuri. Întru cât viața exista pe Pământ și chiar
oferea un cadru deosebit de propice pentru evoluția vieții, rezultă că pentru fiecare perioadă, specia
umană a avut la dispoziție cicluri de 10.000 – 15.000 de ani pentru a ajunge la un stadiu rezonabil
de dezvoltare tehnologică pentru a putea evita următorul fenomen de extincție. Cu toate acestea,
ciclurile respective nu pot fi exploatate din punct de vedere tehnologic decât dacă specia umană
optimizează la maximum timpul avut la dispoziție. Dar cum poate fi realizat acest deziderat? Care
trebuie să fie caracteristicile principale ale speciei umane? Sau altfel spus de ce nu au pierdut
partida civilizațiile trecute? Răspunsul stă în istoria omenirii: Război și Conflict. Politica a creat
războaie. Casele regale au creat războaie. Bisericile au creat războaie. Deci liderii speciei umane au
creat războaie, deși statele, religiile, națiunile, au avut la dispoziție și încă mai au coduri etice și
morale. Aceste coduri generează sau ar trebui să genereze responsabilități, empatie, solidaritate.
Personajele principale ale marilor religii au distribuit adepților, lumii întregi informațiile necesare și
suficiente ca umanitatea să poată merge pe acest drum. Cu toate acestea biserica creștină a generat
mișcările cunoscute sub numele de Cruciade. Poate părea incredibil dar Cruciadele erau susținute de
o religie care se baza pe învățăturile lui Isus Cristos. Primele două războaie mondiale s-au purtat
între statele care susțin cele mai mari religii ale lumii. Practic, dacă dorim să vedem adevărata
natură umană în totalitatea ei avem la dispoziție trei evenimente foarte bine documentate:
Cruciadele, Marele Război, Al Doilea Război Mondial: crime, holocaust, trădări, răzbunări, acte de
canibalism, violuri, torturi, acte de sacrificiu suprem, empatie, solidaritate, dragoste, iertare, actul de
credință dus pe culmi nebănuite. Marele Război, decembrie 1914, linia frontului. De o parte și de
alta se află armatele britanică, franceză și germană. Soldați și ofițeri ies din tranșee și petrec
crăciunul împreună. Războiul a continuat 52 de luni, au murit 9 milioane de persoane, au participat
33 de națiuni.
De la ultima extincție a unei precedente civilizații presupuse au trecut deja 10-12 mii de ani. Deși
pare că civilizația a avansat extrem de mult din punct de vedere tehnologic, realitatea este cu totul
alta. Suntem foarte dependenți de tehnologie, principala sursă de energie este curentul electric, sursă
ce poate fi oprită brusc prin cel puțin câteva tipuri de evenimente naturale, sau chiar artificiale,
paradoxal create chiar de oameni, specific pentru a obține acest efect.
Numai o lume fără conflicte poate avansa îndeajuns de mult încât să poată trece peste un
eveniment ce are ca efect dispariția civilizației actuale umane. Într-un asemenea caz, chiar dacă ar
exista supraviețuitori, cu siguranță aceștia nu ar fi cei mai reprezentativi, specimenele cele mai
evoluate care ar putea să ducă civilizația mai departe. După câteva generații, să zicem 800 de ani,
tot ce ar mai rămâne ar fi probabil ruinele unor mari orașe și nici o urmă de infrastructură,
tehnologie care păstrează informații pe suport magnetic (vezi ”Lumea după om”). După 2-5 mii de
ani, câteva mesaje pe pietre, în peșteri, câteva structuri masive din piatră. Următoarea civilizație
avansată cu greu ar începe să descifreze mesaje, sau semnificații ale structurilor descoperite.
Probabil că este un test divin și nici o civilizație nu poate trece mai departe până nu înțelege cu
adevărat mesajele trimise. Mesaje care ne sunt transmise constant. Au existat în permanență oameni
în istorie care au transmis mesaje extrem de importante care s-au transformat cu timpul în mari
religii. Deși am recepționat mesajele și le-am interpretat corect totuși niciodată nu ni le-am însușit.
Biserica creștină înainte și după schismă, a avut o singură problemă considerată primordială: Care
este adevărata natură a lui Isus Cristos? Nu mesajul a fost important ci persoana care a transmis
mesajul! Până la cruciade nu mai erau decât câteva sute de ani.

Riscuri sociale
Familie, Corporație, Stat
 Capitole:
1. Riscuri Sociale și Securitate Socială: definiție și implicații
2. Familia
3. Corporația
4. Statul
5. Combaterea riscurilor sociale
*fizic și psihic
6. Necesitatea unei abordări echilibrate

1. Riscuri Sociale și Securitate Socială: definiții și implicații

În anul 1942, Sir Wiliam Beveridge publică un raport numit Asigurări Sociale și Servicii Aliate
(Social Insurance and Allied Services), cunoscut și ca Raportul Beveridge. Documentul a stat la
baza construcției a ceea ce s-a numit welfare state 1, în statul britanic post război. A fost considerat o
autoritate în domeniul asigurărilor împotriva șomajului, a ocupat diferite funcții ministeriale sub
guvernul lui Winston Churchill și din aceste poziții a scris numeroase cărți care au revoluționat
modul de abordare a acestui fenomen. Printre acestea menționăm: Șomajul: O problemă a industriei
(1909), Planificarea sub Socialism (1936), Ocuparea totală a forței de muncă într-o societate liberă
(1944), Pilonii securității (1943), Putere și Influență (1953), Apărarea prin Educație liberă (1959).

Accounting for Social Risk Factors în Medicare Payment: Identifying Social Risk Factors (2016)
As noted in Chapter 1, the committee developed a conceptual framework to guide its approach to
the inclusion of social risk factors in Medicare payment programs. The committee agreed to employ
the phrase social risk factors to broadly characterize a set of constructs that capture the key ways in
which social processes and social relationships could influence key health-related outcomes in
Medicare beneficiaries. The conceptual model is broadly grounded in many models articulating the
social determinants of health, but it is also tailored and made specific to the health-related processes
and outcomes that are of interest in understanding and evaluating the performance of the health care
system among Medicare beneficiaries.
The five domains of social risk factors are
1. Socioeconomic position (SEP);
2. Race, ethnicity, and cultural context;
3. Gender;
4. Social relationships; and
5. Residential and community context.
The five social risk factors may influence health care and health through a number of potential
pathways. These include (1) direct effects of social risk factors on behavioral and clinical disease
risk factors (as well as on the prevalence and development of disease), (2) direct effects of social
risk factors on access to care and on the process of care, and (3) direct effects of social risk factors
on the quality of health care received and on the outcomes of this care. These social risk factors may
also directly affect satisfaction with care and adverse health care effects, as well as the cost of care

1 Welfare State – statul bunăstării, inițial se referea la statul britanic, o noțiune care denotă că statul are un rol cheie în
protecția cetățenilor și promovarea și implementarea bunăstării acestora. Are la bază principiile egalității și a
oportunităților egale, distribuția echitabilă a resurselor, asumarea responsabilității publice față de cei care sunt în
incapacitatea de a-și procura pentru ei înșiși resursele necesare unui trai decent. Termenul modern include țări
precum Anglia, Germania, Franța, țările nordice pentru care noțiunea de stat al bunăstării este completată de
”modelul nordic”.
if, for example, additional effort on the part of the health care system is required to achieve a given
outcome.
The five social risk factors may also influence health literacy, the degree to which individuals
have the capacity to obtain, process, and understand basic health information and services needed to
make appropriate health decisions (NASEM, 2015). Health literacy in turn has an important impact
on the patients’ interaction with the health care system and may affect access to care and the process
of care, which in turn has consequences for quality of care,
S-a constatat că numai între 3% și 5% din populația activă din mediul urban iese la pensie din
slujbe relevante în care indivizii au activat, sau în care prezintă un potențial, văzut fie prin prisma
unei specializări anterioare, fie pur și simplu prin prisma unor talente pe care indivizii le posedă
conștient sau nu.
Verificare
*număr de specializări vs pensia medie?
În acest context, ar trebui să luăm în considerare două cauze probabile ale acestui efect:
1. Nu toți indivizii încearcă să exploateze toate oportunitățile de a activa pe piața muncii, în
domeniul de specializare specific pregătirii fiecăruia. Și nu vorbim aici în mod necesar de o
specializare care a necesitat studii superioare, ci pur și simplu de o activitate pe care un om a
practicat-o cu plăcere și în care a fost apreciat, fie pe piața muncii fie într-un cadru restrâns.
Dacă într-un anume context ai fost un bun desenator, poți exploata acest talent, astfel încât să-ți
permiți un ”trai decent” adică să beneficiezi de un standard de viață mediu sau ridicat, exclusiv din
acest talent și asta nu în mod necesar integrându-te într-un mediu organizațional. Numai că acest
lucru presupune de cele mai multe ori timp, timp pe care nu îl ai datorită unor varii constrângeri, de
asemenea o bună cunoaștere a mediului economic local și global, pentru a vedea oportunitățile și în
sfârșit o bună cunoaștere a necesităților reale ale oamenilor, necesități la care talentul pe care îl ai
poate răspunde. În cazul specific al țărilor cu un PIB mic (exemplu...), indivizii făcând parte din
populația activă din punct de vedere profesional, în special tinerii, caută să găsească soluții imediate
la problemele de ordin în general financiar cu care încep să se confrunte, dar mai ales caută să-și
satisfacă imediat nevoile create artificial de societatea de consum prin marketingul agresiv și
înșelător (exemple ...).

Specificul societății moderne de consum, este înlocuirea rapidă a tehnologiilor și produselor.

Problema este că schimbările nu sunt eminamente inovative ci mai degrabă vorbim de ceea ce
numim generic ”face lift”, adică niște schimbări ușoare de formă și nu de fond, menite să motiveze
indivizii să consume încă și încă odată același produs în alt ambalaj. Bineînțeles că o componentă a
acestui obiectiv este motivarea individului, realizată printr-un marketing agresiv, unde agresivitatea
nu este totuși cea mai importantă componentă ci tipul mesajului: Mesajul are de cele mai multe ori
un conținut fals care disimulează adevărul și naște percepția de necesitate imediată în același timp
cu crearea unor false așteptări: exemplu ...
Cealaltă componentă de care vorbim sunt însuși schimbările pe care le suferă produsele sau
tehnologiile.
Pentru a face un public receptiv la asemenea mesaje, acest public trebuie însă educat în
consecință. Și trebuie menționat aici că spre deosebire de sistemele clasice de educație, sistemele
moderne de marketing care urmăresc compatibilizarea publicului cu tipul de mesaj promovat sunt
extrem de avansate și performante: exemplificare ...
Cealaltă componentă de care vorbim sunt însuși schimbările pe care le suferă produsele sau
tehnologiile adică ”face liftul”, operație care este menită să dea senzația de ”altceva mai bun”.
agreează experiența profesională îndelungată a indivizilor (nu are cum să o exploateze), durata
de funcționare mare a produselor de consum (uzura morală planificată – descriere).
Din această cauză, o ”modelare” mai atentă a propriei vieți (activitate care este o mai mare
consumatoare a resursei de timp), este abandonată în locul unor soluții de moment care tind, sau
promit să ne satisfacă pe termen scurt, sau chiar permit rezolvarea imediată a unor probleme, dar
care tind ulterior să treneze și să ia un caracter continuu, care ne face să uităm treptat de
specializarea inițială, de lucrurile pe care la un moment dat un individ a început să le facă probabil
din plăcere...
2. Indivizii care ajung totuși să activeze în domeniul de specializare sunt supuși începând de la
un anumit moment să fie supuși riscurilor sociale care se vor defini în continuare. De menționat că
magnitudinea acestor riscuri crește odată cu vârsta ajungând la un maximum în ultima perioadă
profesional activă (cuprinsă între 55-60 de ani și vârsta de pensionare), dar produc efecte majore
după vârsta de pensionare.
*media de vârstă în corporații pe departamente

În societatea modernă, în care tehnologiile și produsele se schimbă incredibil de repede, de multe

ori fără ca acest lucru să fie necesar, experiența individului pe termen lung nu mai este relevantă. În
acest mod intră în intră în competiție categorii de vârstă extrem de variate și ghiciți ce? Statul,
Organizația, Corporația, sistemul economic, îi va alege pe cei mai performanți. Mulți sunt tentați să
considere normal acest fenomen. Este oare? Puțintică răbdare... cum ar spune...
Închipuiți-vă o scenă obișnuită la un interviu:
- Suneti-ne domnule Pandele, erați bun acum 40 de ani?
- Desigur domnișoară, desigur.
- În ce mă rog?
- În casetofoane stimabilă.
O pufnitură ușor mascată și o privire cu subânțeles între specialistele în recrutare, îmbrăcate în
costume elegante, ireproșabile, ”business look”:
- Ei bine, avem noutăți pentru dumneavoastră: casetofoanele nu mai există! Desigur este o
realizare măreață, cv-ul dumneavoastră o spune, apreciem negreșit realizările dar, vedeți noi suntem
interesați de specialiști în sistemele XY 2070... Nu vă faceți probleme sunteți în baza noastră de
date și o să vă contactăm desigur imediat cum vom avea nevoie de cineva cu pregătirea
dumneavoastră.
Exemplul este exagerat bineînțeles, în sensul în care cineva ar argumenta că individul activ cu o
pregătire continuă, va fi mereu la curent cu ultimele tehnologii. Oare? Chiar credeți că un individ
activ, să zicem în vârstă de 63 de ani are aceeași capacitate de acumulare de informații și aceeași
resursă de timp la dispoziție cu un alt individ de 25-35 de ani dacă ne raportăm la același spectru de
tehnologii? Greșit. În plus apare termenul de performanță. Asta ne trimite la sisteme de evaluare de
performanțe, ”target” și alte asemenea...
Problemele nu se opresc aici. Resursa de timp a unui individ activ din punct de vedere
profesional nu este grefată doar de activitatea profesională în sine, dacă dorim să știm care este
timpul alocat de individ slujbei. Logistica în marile orașe a devenit de multe ori o problemă
insurmontabilă și soluțiile nu par a apărea la un orizont de timp apropiat cu toate schimbările rapide
de tehnologii. Așa cum spuneam de cele mai multe ori vorbim numai de ”face-lift” 1, va să zică o
schimbare de formă nu și de fond a produselor sau a tehnologiilor. Pe cale de consecință logică,
logistica legată de activitatea profesională ne va da bătăi de cap încă mult timp de acum încolo. Ca
atare deplasarea până la punctul de lucru și înapoi este o activitatea consumatoare de timp, care ne
afectează serios această resursă. Pe de altă parte, în ultimii 50 de ani automatizarea producției a dus
la migrația forței active de muncă din mediul urban din producție spre sfera serviciilor, domeniu
caracterizat de o înaltă tehnologizare. Acest lucru înseamnă o conectivitate permanentă cu
activitatea profesională, cu oamenii din sistemul respectiv. Câți dintre noi nu răspund sub nici o
formă la telefon în timpul liber atunci când ”sună de la servici”? Deci programul de lucru se întinde
de multe ori peste barierele organizației și ne invadează spațiul și timpul privat, ne urmează oriunde:
în concediu, pe pista de alergare, în dormitor și aiurea. Familia și prietenii beneficiază din ce în ce
mai puțin de acest timp din timpul nostru. Noi înșine beneficiem de tot mai puțin timp din timpul
nostru. În perioada profesional activă a unui individ, curba de creștere a consumului de timp în
favoarea unei activități profesionale, este amețitoare. Asta nu este tot: procesul de informare, de
autoperfecționare de multe ori nu este privit ca o obligație a angajatorului, ci el presupune de fapt
un efort individual și voința proprie. Dacă la 30 de ani procesul este încă facil, la 40 începe să
devină dificil odată cu preluarea și a unor alte sarcini sociale, la 50 de ani presupune un efort destul
de ridicat și o mare voință, iar la 60 de ani, deja nu mai este pentru toată lumea, este numai pentru
”cunoscători”... Cine se înghesuie?
Pentru a păstra mentalitatea concurentului, trebuie în primul rând trupul concurentului. Ultima
perioadă profesional activă și următoarea (55-65 de ani, respectiv peste 65 de ani), este necesar să
fie caracterizată de o activitate fizică intensă, care nu poate apărea din așa neant. Corpul uman
actual este sustenabil unei activități fizice intense în perioadele de vârstă menționate, cu condiția ca
această activitate să fi fost o constantă și pe parcursul vieții. Mens sana în corpore sano 1. Romanii
știau asta. Egiptenii știau asta. Cine ia de bună afirmația conform căreia omul modern are o
expectanță de viață mai mare în comparație cu omul antichității, sau al evului mediu întunecat și
deduce de aici pe cale de consecință că oamenii înainte îmbătrâneau la 30 de ani și cădeau răpuși de
bătrânețe, se înșală amarnic. Un oarecare Alexandru Macedon născut natural la anul 356 î.Hr. și
având în administrarea proprie un corp de armată ce număra nu mai puțin de
Dar chiar și pentru aceia care se încumetă, cursa nu este una în care toți alergătorii au drepturi
egale, ci numai aceleași obligații. Deci câștigătorii, cei care vor mânca din felia cea mare de pe tort
sunt cei mai proaspeți, mai fragezi. ”Bătrânii” pot spera desigur să aibe și ei un pachețel sub pomul
de iarnă, dar realitatea cum spuneam nu oferă drepturi egale pentru toți deși sistemul le clamează...
Diferența între situația actuală și cea de acum, să spunem 50 de ani este următoarea. Atât timp
cât aceste tehnologii și produse se schimbau încă destul de greu, pe parcursul unei generații,
indivizii cu o vastă experiență într-un domeniu erau apreciați tocmai prin vechimea lor în domeniul
respectiv, capacitatea acestora de a lua decizii, de a rezolva probleme în baza unor experiențe
precedente. Acum 20 de ani înseamnă mult într-o industrie. Înseamnă alte protocoale de
comunicare, alte standarde, alte tehnologii în fluxul de producție și desigur cu totul și cu totul alte
produse finite care răspund unor acelorași cerințe

Specificul societății moderne de consum, este înlocuirea rapidă a tehnologiilor și produselor.

Problema este că schimbările nu sunt eminamente inovative ci mai degrabă vorbim de ceea ce
numim generic ”face lift”, adică niște schimbări ușoare de formă și nu de fond, menite să motiveze
indivizii să consume încă și încă odată același produs în alt ambalaj. Bineînțeles că o componentă a
acestui obiectiv este motivarea individului, realizată printr-un marketing agresiv, unde agresivitatea
nu este totuși cea mai importantă componentă ci tipul mesajului: Mesajul are de cele mai multe ori
un conținut fals care disimulează adevărul și naște percepția de necesitate imediată în același timp
cu crearea unor false așteptări: exemplu ...
Cealaltă componentă de care vorbim sunt însuși schimbările pe care le suferă produsele sau
tehnologiile.
Pentru a face un public receptiv la asemenea mesaje, acest public trebuie însă educat în
consecință. Și trebuie menționat aici că spre deosebire de sistemele clasice de educație, sistemele
moderne de marketing care urmăresc compatibilizarea publicului cu tipul de mesaj promovat sunt
extrem de avansate și performante: exemplificare ...
Cealaltă componentă de care vorbim sunt însuși schimbările pe care le suferă produsele sau
tehnologiile adică ”face liftul”, operație care este menită să dea senzația de ”altceva mai bun”.
agreează experiența profesională îndelungată a indivizilor (nu are cum să o exploateze), durata
de funcționare mare a produselor de consum (uzura morală planificată – descriere).
Din această cauză, o ”modelare” mai atentă a propriei vieți (activitate care este o mai mare
consumatoare a resursei de timp), este abandonată în locul unor soluții de moment care tind, sau
promit să ne satisfacă pe termen scurt, sau chiar permit rezolvarea imediată a unor probleme, dar
care tind ulterior să treneze și să ia un caracter continuu, care ne face să uităm treptat de
specializarea inițială, de lucrurile pe care la un moment dat un individ a început să le facă probabil
din plăcere...
 2. Indivizii care ajung totuși să activeze în domeniul de specializare sunt supuși începând de la
un anumit moment să fie supuși riscurilor sociale care se vor defini în continuare. De menționat că
magnitudinea acestor riscuri crește odată cu vârsta ajungând la un maximum în ultima perioadă
profesional activă (cuprinsă între 55-60 de ani și vârsta de pensionare), dar produc efecte majore
după vârsta de pensionare.
*media de vârstă în corporații pe departamente

Convenția nr.102 din 1952 a Organizației Internaționale a Muncii (O.I.M.), a stabillit niște norme
minime de securitate socială menite să acopere riscurile sociale ale indivizilor profesional activi de
pe piața muncii din statele membre ale acestei organizații. În concordanță cu documentul elaborat la
respectiva convenție au fost identificate ca riscuri sociale boala, șomajul, bătrânețea, accidentele de
muncă și bolile profesionale, maternitatea, invaliditatea și efectul produs în anumite condiții de
moartea unui individ, asupra urmașilor lui, prin lipsirea acestora de suportul financiar anterior.

2. Familia
*Parcursul familiei (istoric, importanță, obiective, satisfacții și sacrificii). Familia tradițională
românească
*Caracteristicile familiei:
testament, diade, foi de zestre, zestre, nunta
*Ultima perioadă a vieții
Familia tradițională vs familia homosexuală și suportul acordat de stat acestor tipuri de familii –
schimbarea constituției, impactul pe care îl poate avea familia homosexuală asupra demografiei,
nișa pe care o creează familia homosexuală pentru pedofilie.
* Nu intri în familie ca să ”îți trăiești viața”. Familia, ei bine familia are de toate, bune și rele,
uneori intense, alteori mai puțin intense, monotone sau desfășurate cu o viteză amețitoare ca
percepție a trecerii timpului, cu satisfacții și insatisfacții, ei bine familia ți le va da pe toate. Dar cu
siguranță nu vei fi într-un centru SPA... Dacă corporația îți poate lua viața, ca resursă de timp
consumată în beneficiul acesteia, sau stres, epuizare fizică și sau psihică, familia îți poate lua viața
prin monotonie, prin insatisfacții, prin dureri spirituale sau fizice. Diferența este dată de faptul că în
a doua variantă decizia este a ta. Întrebarea însă este ce fel de viață ești dispus să dai tu familiei și
nu ce viață îți poate oferi familia ție.
*Amintirile din memoria de lungă durată și legătura cu sindromul Alzheimer – rămân memoriile
din copilărie, respectiv memoriile vechi – de ce?
*Amintirile legate de experiențele strict profesionale, de natură tehnică dispar primele indiferent
dacă este vorba de patologie sau pur și simplu uitare datorată aglomerării volumului de date din
memorie. Viața pe care ne-o amintim este formată din amintirile semnificative pentru viața noastră
și nu cele semnificative pentru organizațiile în care am activat din punct de vedere profesional –
depășirea extraordinară a unei ținte de vânzări, un aport extraordinar pentru companie, etc. În
schimb amintirile personale, indiferent dacă sunt frumoase, sau dureroase tind să rămână în
memoria de lungă durată și să compună viața noastră, să realizeze un album pe care îl purtăm cu noi
în permanență și la care apelă periodic pentru a ne bucura, odihni, plânge, sau râde. Viața este
compusă din amintiri, care dau un volum vieții:
Doi oameni de aceeași vârstă, aflați în ultima perioadă a vieții, să zicem Cezar și Maximus, pot
face următoarele afirmații despre ei înșiși, să spunem către copiii lor:
Maximus: ”Am trăit mult și intens, (intensitatea dă și ea volum vieții), am avut o viață plină, nu
regret nimic, poate aș schimba pe ici pe colo nițel, dar per total am avut o viață frumoasă.”
Cezar: ”Am trăit puțin, viața a trecut pe lângă mine și nu am nimic important (nu ca realizări, ci
pur și simplu lucruri, fapte care mi-au colorat viața.”
Din perspectiva unor observatori externi, lucrurile pot părea de asemenea diferite. Bunăoară, un
om de carieră experimentat, poate face următoarele observații despre aceeiași doi indivizi de mai
sus, pe care să presupunem că i-a cunoscut și observat pe o perioadă îndelungată de timp:
 Cezar, a fost un om extraordinar cu multe realizări: a salvat compania, a mărit incredibil de mult
vânzările, a inventat ceva excepțional, a fost cu noi peste tot, în toate ”Team Buildingurile”, era
sufletul petrecerilor, pe când celălalt, ..., nu știu ce să zic. Putea face mai mult. A fost un om simplu,
nu s-a evidențiat prin nimic, nu țin minte nimic despre el...
Deși percepțiile sunt diferite, indiferent de observatori și perspectivele lor, cei doi oameni, Cezar
și Maximus, împart aceeași comunitate, mediu cultural, geografic, ei se confruntă cu riscuri
identice. Cu toate acestea, modul în care ei găsesc soluții pentru problemele care pot apărea sunt
diferite, în funcție personalitatea fiecăruia, de statusul lor social și dependența de organizațiile în
care își desfășoară activitatea.
Vezi Biblia Deuteronom Cap22 Căsătoria între cumnat și cumnată
3. Corporația
Parcursul corporației (istoric, importanță, obiective)
Atitudinea Corporației și a Statului față de familia tradițională (dar și avantajele corporației)
Suportul dat de familie membrilor vs suportul acordat de stat și corporație indivizilor și predicții
de viitor referitor la acest suport
*De multe ori Corporația îți spune: ”Bine ai venit. Aici este familia ta. De cele mai multe ori
afirmația este adevărată. Organizația devine familia ta la propriu. Dar cum spuneam: Nu intri în
familie ca să îți trăiești viața. Este vorba mai ales de responsabilități pe care ți le asumi, de sacrificii,
de resursă de timp consumată, într-un cuvânt trebuie să transmiți mai departe valorile corporației, să
asiguri supraviețuirea și bunăstarea acesteia și așa mai departe. În aceeași cheie putem discuta și de
Stat. Te naști cetățean al unui stat și ca atare îți revin niște responsabilități, ai niște constrângeri.
Între toate aceste apartenențe generatoare de atribuții, responsabilități și restricții, îți poți trăi viața
cât vrei și cum vrei, atât timp cât rămâi în cadrul dictat de cele trei instituții. Desigur ai o oarecare
libertate de a alege când, dacă și cum ai să părăsești oricare dintre aceste instituții, dar desigur ai să
o faci pe riscul tău.

X.
*Sistemul de protecție a copilului, sau căminele pentru bătrâni: Imaginea pe cere sistemul ne-o
oferă este doar ”screensaverul”. De cele mai multe ori, în spatele screensaverului este iadul ca și în
banc. Mișcarea LGBT pretinde că familiile homosexuale sunt o soluție prin procesul de adopție
potențial, la problema copiilor abuzați în instituțiile menite să le ofere protecția. În realitate nu este
o soluție viabilă. Este ca și eliberarea deținuților din închisori pentru a obține spațiu și a respecta
standardele europene de asigurare a condițiilor de privațiune pentru deținuți. Problema este că prin
eliberarea deținuților înainte de ispășirea pedepsei creezi mult mai multe probleme decât rezolvi.
Eliberarea lor constituie de fapt un factor motivațional, care va amplifica fenomenul de criminalitate
și locurile eliberate vor fi în continuare ocupate într-un ritm susținut. De ce este fenomenul
asemănător cu adopția copiilor de către familiile homosexuale? Comportamentul homosexual este
dobândit pe două căi: prin naștere, datorită unei deficiențe a lanțului ADN (necesită studiu – vezi
Ciocolată și sex? Sau alte surse), sau comportament dobândit. Prin acest al doilea mod prin care se
ajunge la comportamentul sexual copiii adoptați de familiile homosexuale vor prezenta un risc
ridicat de dobândire al acestui tip de comportament. Va să zică deși justificarea adopției este
protecția acestor copii, de fapt ei vor fi expuși unui rău mai mare.
Statul modern a creat instituțiile sociale pentru protecția bătrânilor și a copiilor. Dar de unde
inițial sistemul a fost conceput pentru a acorda asistență celor care efectiv nu dispuneau de un
sprijin din partea membrilor familiei, fie prin dispariția acestora, fie prin înstrăinare, fie din cauze
medicale, membrii familiei nefiind specializați medical pentru a putea acorda ajutor acestor
persoane. În prezent însă, este un proces de normalitate, înstrăinarea unor membrii ai familiei, adică
eschivarea de anumite responsabilități față de membrii ai familiei pentru simplu motiv că resursa de
timp este insuficientă pentru a acorda sprijinul necesar membrilor familiei care au nevoie de acest
sprinjin. Inițial, unul din scopurile familiei era tocmai asigurarea acestui ciclu de întrajutorare prin
care trece copilul, adultul și vârstnicul, odată cu transmiterea mai departe al patrimoniului familiei.
Deci în multe cazuri aceste instituții au devenit elemente de fărâmițare a familiei. Pe de altă parte
parte acele cazuri prezentate de sistem ca screensaver sunt de fapt accesibile numai unei mici părți a
populației care își permit înstrăinarea unui membru al familiei, oferindu-i totuși niște condiții
decente de petrecere a ultimei perioade din viață. Situația este valabilă numai în cazul persoanelor
vârstnice, pentru că în acel caz specific procesul este aducător de profit. De aceea unele din aceste
instituții au fost dezvoltate și oferă soluții viabile, alternative ale familiei. În cazul copiilor însă,
unde nu există profit, ba din contră cheltuielile ar trebui să fie semnificative, instituțiile nu au fost
dezvoltate de loc, de aceea copiii instituționalizați nu au șanse cu adevărat egale cu cei aparținând
familiilor. (Discuție cu Claudiu Leabu). Statul nu poate nici măcar înregimenta acești copii așa cum
prevedea Statul Francez după revoluție sau manifestul partidului comunist (necesita citare).

Bibliografie:
Istoria familiei, Focault, Revoluția franceză și manifestul Partidului Comunist referitor la
familie, copii și femeie, testament, foi de zestre, zestre, nunta

Deși termenul este dedicat

S-a constatat că numai între 3% și 5% din populația activă din mediul urban iese la pensie din
slujbe relevante în care indivizii au activat, sau în care prezintă un potențial, văzut fie prin prisma
unei specializări anterioare, fie pur și simplu prin prisma unor talente pe care indivizii le posedă
conștient sau nu.
Verificare
*număr de specializări vs pensia medie?
În acest context, ar trebui să luăm în considerare două cauze probabile ale acestui efect:
1. Nu toți indivizii încearcă să exploateze toate oportunitățile de a activa pe piața muncii, în
domeniul de specializare specific pregătirii fiecăruia. Și nu vorbim aici în mod necesar de o
specializare care a necesitat studii superioare, ci pur și simplu de o activitate pe care un om a
practicat-o cu plăcere și în care a fost apreciat, fie pe piața muncii fie într-un cadru restrâns.
Dacă într-un anume context ai fost un bun desenator, poți exploata acest talent, astfel încât să-ți
permiți un ”trai decent” adică să beneficiezi de un standard de viață mediu sau ridicat, exclusiv din
acest talent și asta nu în mod necesar integrându-te într-un mediu organizațional. Numai că acest
lucru presupune de cele mai multe ori timp, timp pe care nu îl ai datorită unor varii constrângeri, de
asemenea o bună cunoaștere a mediului economic local și global, pentru a vedea oportunitățile și în
sfârșit o bună cunoaștere a necesităților reale ale oamenilor, necesități la care talentul pe care îl ai
poate răspunde. În cazul specific al țărilor cu un PIB mic (exemplu...), indivizii făcând parte din
populația activă din punct de vedere profesional, în special tinerii, caută să găsească soluții imediate
la problemele de ordin în general financiar cu care încep să se confrunte, dar mai ales caută să-și
satisfacă imediat nevoile create artificial de societatea de consum prin marketingul agresiv și
înșelător (exemple ...).

Specificul societății moderne de consum, este înlocuirea rapidă a tehnologiilor și produselor.

Problema este că schimbările nu sunt eminamente inovative ci mai degrabă vorbim de ceea ce
numim generic ”face lift”, adică niște schimbări ușoare de formă și nu de fond, menite să motiveze
indivizii să consume încă și încă odată același produs în alt ambalaj. Bineînțeles că o componentă a
acestui obiectiv este motivarea individului, realizată printr-un marketing agresiv, unde agresivitatea
nu este totuși cea mai importantă componentă ci tipul mesajului: Mesajul are de cele mai multe ori
un conținut fals care disimulează adevărul și naște percepția de necesitate imediată în același timp
cu crearea unor false așteptări: exemplu ...
Cealaltă componentă de care vorbim sunt însuși schimbările pe care le suferă produsele sau
tehnologiile.
Pentru a face un public receptiv la asemenea mesaje, acest public trebuie însă educat în
consecință. Și trebuie menționat aici că spre deosebire de sistemele clasice de educație, sistemele
moderne de marketing care urmăresc compatibilizarea publicului cu tipul de mesaj promovat sunt
extrem de avansate și performante: exemplificare ...
 Cealaltă componentă de care vorbim sunt însuși schimbările pe care le suferă produsele sau
tehnologiile adică ”face liftul”, operație care este menită să dea senzația de ”altceva mai bun”.
agreează experiența profesională îndelungată a indivizilor (nu are cum să o exploateze), durata
de funcționare mare a produselor de consum (uzura morală planificată – descriere).
Din această cauză, o ”modelare” mai atentă a propriei vieți (activitate care este o mai mare
consumatoare a resursei de timp), este abandonată în locul unor soluții de moment care tind, sau
promit să ne satisfacă pe termen scurt, sau chiar permit rezolvarea imediată a unor probleme, dar
care tind ulterior să treneze și să ia un caracter continuu, care ne face să uităm treptat de
specializarea inițială, de lucrurile pe care la un moment dat un individ a început să le facă probabil
din plăcere...
2. Indivizii care ajung totuși să activeze în domeniul de specializare sunt supuși începând de la
un anumit moment să fie supuși riscurilor sociale care se vor defini în continuare. De menționat că
magnitudinea acestor riscuri crește odată cu vârsta ajungând la un maximum în ultima perioadă
profesional activă (cuprinsă între 55-60 de ani și vârsta de pensionare), dar produc efecte majore
după vârsta de pensionare.
*media de vârstă în corporații pe departamente

Bibliografie
Materiale referitoare la Riscuri Sociale (RS)
* Convenția 102/1952
* Riscuri Sociale în România
* Legea Asistenței Sociale L 292_2011
* Risk Society_Urlich Beck
* Dreptul Securității Sociale_Cursuri Universitare
* Convenția 102 din 1952 a Organizației Internaționale a Muncii
* Environmental and Social Risk_EBRD
* Identifying Social Risk Factors
* Managementul Riscurilor Sociale_Anghel Irina
* Riscuri și Inechități Sociale în România_Administrația Prezidențială_Comisia prez. pt. Analiza
RS și Demografice
* Social Risk Management_World Bank

Capitole:

1. Riscuri sociale – definiție și implicații

În societatea modernă, în care tehnologiile și produsele se schimbă incredibil de repede, de multe

ori fără ca acest lucru să fie necesar, experiența individului pe termen lung nu mai este relevantă. În
acest mod intră în intră în competiție categorii de vârstă extrem de variate și ghiciți ce? Statul,
Organizația, Corporația, sistemul economic, îi va alege pe cei mai performanți. Mulți sunt tentați să
considere normal acest fenomen. Este oare? Puțintică răbdare... cum ar spune...
Închipuiți-vă o scenă obișnuită la un interviu:
- Suneti-ne domnule Pandele, erați bun acum 40 de ani?
- Desigur domnișoară, desigur.
- În ce mă rog?
- În casetofoane stimabilă.
O pufnitură ușor mascată și o privire cu subânțeles între specialistele în recrutare, îmbrăcate în
costume elegante, ireproșabile, ”business look”:
- Ei bine, avem noutăți pentru dumneavoastră: casetofoanele nu mai există! Desigur este o
realizare măreață, cv-ul dumneavoastră o spune, apreciem negreșit realizările dar, vedeți noi suntem
interesați de specialiști în sistemele XY 2070... Nu vă faceți probleme sunteți în baza noastră de
date și o să vă contactăm desigur imediat cum vom avea nevoie de cineva cu pregătirea
dumneavoastră.
Exemplul este exagerat bineînțeles, în sensul în care cineva ar argumenta că individul activ cu o
pregătire continuă, va fi mereu la curent cu ultimele tehnologii. Oare? Chiar credeți că un individ
activ, să zicem în vârstă de 63 de ani are aceeași capacitate de acumulare de informații și aceeași
resursă de timp la dispoziție cu un alt individ de 25-35 de ani dacă ne raportăm la același spectru de
tehnologii? Greșit. În plus apare termenul de performanță. Asta ne trimite la sisteme de evaluare de
performanțe, ”target” și alte asemenea...
Problemele nu se opresc aici. Resursa de timp a unui individ activ din punct de vedere
profesional nu este grefată doar de activitatea profesională în sine, dacă dorim să știm care este
timpul alocat de individ slujbei. Logistica în marile orașe a devenit de multe ori o problemă
insurmontabilă și soluțiile nu par a apărea la un orizont de timp apropiat cu toate schimbările rapide
de tehnologii. Așa cum spuneam de cele mai multe ori vorbim numai de ”face-lift” 1, va să zică o
schimbare de formă nu și de fond a produselor sau a tehnologiilor. Pe cale de consecință logică,
logistica legată de activitatea profesională ne va da bătăi de cap încă mult timp de acum încolo. Ca
atare deplasarea până la punctul de lucru și înapoi este o activitatea consumatoare de timp, care ne
afectează serios această resursă. Pe de altă parte, în ultimii 50 de ani automatizarea producției a dus
la migrația forței active de muncă din mediul urban din producție spre sfera serviciilor, domeniu
caracterizat de o înaltă tehnologizare. Acest lucru înseamnă o conectivitate permanentă cu
activitatea profesională, cu oamenii din sistemul respectiv. Câți dintre noi nu răspund sub nici o
formă la telefon în timpul liber atunci când ”sună de la servici”? Deci programul de lucru se întinde
de multe ori peste barierele organizației și ne invadează spațiul și timpul privat, ne urmează oriunde:
în concediu, pe pista de alergare, în dormitor și aiurea. Familia și prietenii beneficiază din ce în ce
mai puțin de acest timp din timpul nostru. Noi înșine beneficiem de tot mai puțin timp din timpul
nostru. În perioada profesional activă a unui individ, curba de creștere a consumului de timp în
favoarea unei activități profesionale, este amețitoare. Asta nu este tot: procesul de informare, de
autoperfecționare de multe ori nu este privit ca o obligație a angajatorului, ci el presupune de fapt
un efort individual și voința proprie. Dacă la 30 de ani procesul este încă facil, la 40 începe să
devină dificil odată cu preluarea și a unor alte sarcini sociale, la 50 de ani presupune un efort destul
de ridicat și o mare voință, iar la 60 de ani, deja nu mai este pentru toată lumea, este numai pentru
”cunoscători”... Cine se înghesuie?
Pentru a păstra mentalitatea concurentului, trebuie în primul rând trupul concurentului. Ultima
perioadă profesional activă și următoarea (55-65 de ani, respectiv peste 65 de ani), este necesar să
fie caracterizată de o activitate fizică intensă, care nu poate apărea din așa neant. Corpul uman
actual este sustenabil unei activități fizice intense în perioadele de vârstă menționate, cu condiția ca
această activitate să fi fost o constantă și pe parcursul vieții. Mens sana în corpore sano 1. Romanii
știau asta. Egiptenii știau asta. Cine ia de bună afirmația conform căreia omul modern are o
expectanță de viață mai mare în comparație cu omul antichității, sau al evului mediu întunecat și
deduce de aici pe cale de consecință că oamenii înainte îmbătrâneau la 30 de ani și cădeau răpuși de
bătrânețe, se înșală amarnic. Un oarecare Alexandru Macedon născut natural la anul 356 î.Hr. și
având în administrarea proprie un corp de armată ce număra nu mai puțin de
Dar chiar și pentru aceia care se încumetă, cursa nu este una în care toți alergătorii au drepturi
egale, ci numai aceleași obligații. Deci câștigătorii, cei care vor mânca din felia cea mare de pe tort
sunt cei mai proaspeți, mai fragezi. ”Bătrânii” pot spera desigur să aibe și ei un pachețel sub pomul
de iarnă, dar realitatea cum spuneam nu oferă drepturi egale pentru toți deși sistemul le clamează...
Diferența între situația actuală și cea de acum, să spunem 50 de ani este următoarea. Atât timp
cât aceste tehnologii și produse se schimbau încă destul de greu, pe parcursul unei generații,
indivizii cu o vastă experiență într-un domeniu erau apreciați tocmai prin vechimea lor în domeniul
respectiv, capacitatea acestora de a lua decizii, de a rezolva probleme în baza unor experiențe
precedente. Acum 20 de ani înseamnă mult într-o industrie. Înseamnă alte protocoale de
comunicare, alte standarde, alte tehnologii în fluxul de producție și desigur cu totul și cu totul alte
produse finite care răspund unor acelorași cerințe
 Specificul societății moderne de consum, este înlocuirea rapidă a tehnologiilor și produselor.
Problema este că schimbările nu sunt eminamente inovative ci mai degrabă vorbim de ceea ce
numim generic ”face lift”, adică niște schimbări ușoare de formă și nu de fond, menite să motiveze
indivizii să consume încă și încă odată același produs în alt ambalaj. Bineînțeles că o componentă a
acestui obiectiv este motivarea individului, realizată printr-un marketing agresiv, unde agresivitatea
nu este totuși cea mai importantă componentă ci tipul mesajului: Mesajul are de cele mai multe ori
un conținut fals care disimulează adevărul și naște percepția de necesitate imediată în același timp
cu crearea unor false așteptări: exemplu ...
Cealaltă componentă de care vorbim sunt însuși schimbările pe care le suferă produsele sau
tehnologiile.
Pentru a face un public receptiv la asemenea mesaje, acest public trebuie însă educat în
consecință. Și trebuie menționat aici că spre deosebire de sistemele clasice de educație, sistemele
moderne de marketing care urmăresc compatibilizarea publicului cu tipul de mesaj promovat sunt
extrem de avansate și performante: exemplificare ...
Cealaltă componentă de care vorbim sunt însuși schimbările pe care le suferă produsele sau
tehnologiile adică ”face liftul”, operație care este menită să dea senzația de ”altceva mai bun”.
agreează experiența profesională îndelungată a indivizilor (nu are cum să o exploateze), durata
de funcționare mare a produselor de consum (uzura morală planificată – descriere).
Din această cauză, o ”modelare” mai atentă a propriei vieți (activitate care este o mai mare
consumatoare a resursei de timp), este abandonată în locul unor soluții de moment care tind, sau
promit să ne satisfacă pe termen scurt, sau chiar permit rezolvarea imediată a unor probleme, dar
care tind ulterior să treneze și să ia un caracter continuu, care ne face să uităm treptat de
specializarea inițială, de lucrurile pe care la un moment dat un individ a început să le facă probabil
din plăcere...
2. Indivizii care ajung totuși să activeze în domeniul de specializare sunt supuși începând de la
un anumit moment să fie supuși riscurilor sociale care se vor defini în continuare. De menționat că
magnitudinea acestor riscuri crește odată cu vârsta ajungând la un maximum în ultima perioadă
profesional activă (cuprinsă între 55-60 de ani și vârsta de pensionare), dar produc efecte majore
după vârsta de pensionare.
*media de vârstă în corporații pe departamente

Convenția nr.102 din 1952 a Organizației Internaționale a Muncii (O.I.M.), a stabillit niște norme
minime de securitate socială menite să acopere riscurile sociale ale indivizilor profesional activi de
pe piața muncii din statele membre ale acestei organizații. În concordanță cu documentul elaborat la
respectiva convenție au fost identificate ca riscuri sociale boala, șomajul, bătrânețea, accidentele de
muncă și bolile profesionale, maternitatea, invaliditatea și efectul produs în anumite condiții de
moartea unui individ, asupra urmașilor lui, prin lipsirea acestora de suportul financiar anterior.

2. O scurtă istorie a familiei.

3. Familia heterosexuală - factor de stabilitate

1. Riscuri sociale – definiție și implicații