Cai Navigabile. Ecluze. Indrumar de Proiectare PDF

Prof. univ. dr. ing.
OLIMPIA BLĂGOI
CĂI NAVIGABILE
ECLUZE
ÎNDRUMAR DE PROIECTARE
REFERENŢI ŞTIINŢIFICI:
Prof. dr. ing. IOANA VLAD MISSIR
Prof. dr. ing. MARCEL PATRAŞ
UNIVERSITATEA TEHNICĂ „GH. ASACHI“ IAŞI
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

BLĂGOI, OLIMPIA
Căi navigabile - ecluze: îndrumar de proiectare / Olimpia
Blăgoi. - Iaşi : Editura Societăţii Academice "Matei - Teiu Botez",
2003
Bi bliogr.
ISBN 973-7962-02-8
626
Tehnoredactare computerizată: Prof. dr. ing. Olimpia Blăgoi
Coperta: “Ecluze pe Canalul Panama”

OLIMPIA BLĂGOI
CĂI NAVIGABILE
ECLUZE
ÎNDRUMAR DE PROIECT ARE
EDITURA SOCIETĂŢII ACADEMICE

„ MATEI-TEIU BOTEZ “
IAŞI, 2 0 0 3
CAPITOLUL I
NODUL HIDROTEHNIC PENTRU NAVIGAŢIE.

DATE GENERALE
I.1 Amenajarea apelor pentru navigaţie

Amenajările pentru navigaţie ale apelor pe traseul cărora sunt necesare construcţii de
ecluzare sunt de două categorii:
a. amenajări naturale în regim barat;
b. amenajări artificiale.
Amenajarea artificială de navigaţie pe cursurile de apă interioare cuprinde (Fig. I.1):
− biefuri navigabile (amonte şi aval);
− porturi de aşteptare (amonte şi aval);
− ecluză navigabilă (Anexa I.1).
Port amonte Port aval
Fig. I.1 Canalul Dunăre – Marea Neagră: nodul hidrotehnic Agigea

1.- hidrocentrală; 2.- sifon; 3.- bazin de evacuare; 4.- galerie de reglaj; 5.- galerie de evacuare;
6.- disipator; 7.- construcţie de ghidaj; 8.- ecran pneumatic; 9.- ecluză
Canalele navigabile sunt amenajări artificiale prin care se execută albii noi, artificiale,
cu secţiuni şi trasee optime şi economice.
Exemple: canalul Dunăre – Marea Neagră (1982), canalul Poarta Albă – Midia (1987)
(Tabel I.1), amenajarea Dunării pentru navigaţie la Porţile de Fier I (1972) şi la Porţile de Fier
II (1985).
Despre istoricul canalelor navigabile cu ecluze (Anexa I.2), există informaţii sumare:
probabil că prima ecluză cu sas a fost construită în anul 1439, la Viarenna (Milano). De
asemenea, s-au păstrat, de la Leonardo da Vinci, schiţe de ecluze (1497), iar în timpul lui
Petru I, au fost executate primele ecluze pe canalul Volga – Don.
Oportunitatea construirii ecluzelor pe traseul unui canal este impusă de pantele naturale
mari ale curentului.
Profilul longitudinal al traseului amenajat cu ecluze apare fragmentat în trepte, denumite
biefuri navigabile.
Pantele longitudinale individuale, ale fiecărui bief, sunt foarte mici.
Bieful navigabil este caracterizat prin secţiune transversală tip.
–5–
Parametrii secţiunii transversale sunt:
– forma,
– mărimea,
– gradul de protecţie.
Forma secţiunii se alege în funcţie de:
– natura terenului,
– viteza de înaintare a navelor,
– manevrabilitatea sigură a navelor şi exploatarea lor economică,
– execuţia economică a secţiunii,
– evitarea coliziunii între nave la întâlnire, la depăşire sau la vânt puternic.
Gradul de protecţie a secţiunii depinde de:
– nivelul apei subterane,
– costuri,
– sursele de materiale de protecţie,
– tehnologia de execuţie.
Tabel I.1 Caracteristicile tehnice ale Canalului Dunăre - Marea Neagră
Canal principal Ramura de nord
Caracteristici
Dunăre – Marea Neagră Poarta Albă – Midia – Năvodari
Clasa căii navigabile (ECMT*) VI V
Lungime (km) 64,40 26,60
Lăţimea şenalului (m) 90,00 50
Adâncimea şenalului (m) 7,00 5,50
Pescajul (m) 5,50 4,00
Gabaritul de aer (m) 17,00 13,50
Raza de curbură minimă (m) 3000 1000
* European Conference of Ministers in Transportation
Portul de aşteptare este suprafaţa de apă şi de uscat, de contur limitat, la capetele unui
bief închis de ecluze. Configuraţia geometrică şi dimensiunile portului asigură buna
desfăşurare a operaţiilor de ecluzare şi accesul transportoarelor de mărfuri pe uscat.
Dimensiunile porturilor de aşteptare sunt stabilite astfel ca să permită accesul rapid şi
sigur al navelor spre şi de la ecluză.
Ecluza navigabilă este construcţia hidrotehnică prin care se asigură trecerea navelor
între două biefuri navigabile succesive, având niveluri diferite, prin intermediul unei camere
cu nivel variabil numită sas. Ecluza se amplasează în secţiunea treptei de cădere de la
joncţiunea celor două biefuri.
Căderea ecluzei ( H 0 ) este diferenţa dintre nivelul maxim amonte şi nivelul minim aval.
I.1.a Clasificarea ecluzelor
a. În funcţie de cădere, ecluzele se clasifică în:
– ecluze de joasă cădere: H0 < 5 m –10 m;
– ecluze de cădere medie: H0 = 10 m – 20 m;
– ecluze de cădere mare: H0 > 20 m.
Cea mai mare cădere este de 42 m, la ecluza Ust–Kamenogorski de pe fluviul Irtâş din
Siberia.
b. Clasificarea ecluzelor după structură şi după poziţia pe canal:
– ecluze în trepte: sunt amplasate în lungul canalului, pentru căderi mari (Fig. I.2);
– ecluze în serie: sunt despărţite prin biefuri cu niveluri diferite (Fig. I.3);
–6–
– ecluze puţ: poarta aval este poziţionată într-un ecran de beton (Fig. I.4);
– ecluze cu cap intermediar (Fig. I.5);
– ecluze gemene: amplasate în secţiunea transversală a canalului; bajoaierul central
este comun (Fig. I.6).
c. După cursul de apă pe care sunt construite, există:
– ecluze fluviale,
– ecluze de canal.
Exemplu
Ecluza Porţile de Fier I este de tip fluvial, cu cap intermediar, cu cădere medie, cu două
trepte: 69,5 mdM → 52,00 mdM şi 52,00 mdM → 35,5 mdM.
Arhitectura ecluzelor trebuie să se încadreze armonios în peisaj şi în ansamblul
arhitectural al nodului hidrotehnic.
Fig. I.2 Ecluze în trepte
a.
b.
Fig. I.3 Ecluze în serie

a.- plan; b.- secţiune longitudinală
N.am. 1 N.am.
1 2 3 N.av.
3
H
2
N.av.
Fig. I.4 Ecluză puţ Fig. I. 5 Ecluză cu cap intermediar

1.- poartă amonte; 2.- poartă aval; 3.- ecran 1.- cap amonte; 2.- cap intermediar; 3.- cap aval
–7–
3
2
1 1
1
Fig. I.6 Ecluze gemene (pe canalul Panama)

1.- galerii alimentare/golire; 2.- bajoaier comun; 3.- turn dispecer
I.2 Structura ecluzei. Ecluzarea navelor
Componentele ecluzei (Fig. I.8) sunt:
− sasul sau camera ecluzei,
− capetele ecluzei.
Sasul ecluzei cuprinde:
1. bajoaierele (din franc. bajoyer) – sunt pereţii laterali, executaţi din beton armat;
2. radierul – este placa din beton armat care uneşte bajoaierele la partea inferioară, iar la
capătul amonte are un zid de cădere;
3. porţile ecluzei – sunt elemente transversale, metalice, mobile, pentru izolarea
temporară a sasului;
4. capetele ecluzei sunt construcţii masive având rolul de a limita sasul în amonte şi
aval, de a adăposti sistemele auxiliare;
5. sistemul hidraulic de umplere sau golire a sasului.
Zidul de cădere realizează ruperea liniei fundului canalului, corespunzătoare treptei de
cădere de la suprafaţa apei. Ca urmare, poarta aval este mai înaltă decât poarta amonte. Zidul
de cădere lipseşte când relieful nu permite amenajarea lui sau când căderea este mică.
Sasul este pus în legătură cu biefurile amonte şi aval prin:
– deschiderea porţilor;
– galerii de alimentare situate în capete;
– galerii de alimentare situate în bajoaiere;
– galerii de alimentare situate în radier.
Operaţia de ecluzare spre aval (Fig. I.7.A) are următoarele faze:
1. închiderea porţilor aval;
2. umplerea sasului la nivelul biefului amonte;
3. deschiderea porţilor amonte;
4. intrarea navei în sas;
5. închiderea porţilor amonte;
6. coborârea nivelului din sas până la nivelul biefului aval;
7. deschiderea porţilor aval;
8. ieşirea navei din sas, spre portul aval.
Ecluzarea spre amonte este analogă (Fig. I.7.B).
Porţile se deschid atunci când nivelul apei din sas este egal cu nivelul biefului spre care
se îndreptă nava. În acest fel, nava poate ieşi din sas (sau intra în sas).
Forma în plan a sasului este dreptunghiulară, cu dimensiunile principale lungimea,
lăţimea sasului şi adâncimea apei în sas.
–8–
Capetele ecluzei sunt construcţii masive din beton armat, formate din bajoaiere şi
radier, similare cu sasul, dar cu dimensiuni mult mai mari.
Au rolul de a adăposti:
– porţile amonte şi aval ale ecluzei,
– mecanismele de manevrare a porţilor,
– vanele pentru controlul debitului de umplere - golire din sistemul hidraulic al ecluzei,
– spaţiile tehnologice specifice.
A. ECLUZARE AMONTE - AVAL
b.
a.
p. plană deschisă p. buscată închisă p. plană închisă p. buscată închisă
c.
B. ECLUZARE AVAL - AMONTE
a. b.
p. plană închisă p. buscată deschisă p. plană închisă p. buscată închisă
c.
Fig. I.7 Operaţia de ecluzare

A.- ecluzare amonte-aval; a.- intrare din amonte; b.- golire; c.- ieşire spre aval;
B.- ecluzare aval-amonte; a.- intrare din aval; b.- umplere; c.- ieşire spre amonte
I.3 Dimensionarea generală a ecluzei

a). Dimensiunile generale ale ecluzei navigabile se determină cunoscând:
− dimensiunile de gabarit ale convoiului de calcul,
− căderea de calcul a ecluzei.
b). Dimensionarea sistemului hidraulic de umplere - golire se face în funcţie de:
– tipul sistemului de alimentare ales,
– dimensiunile sasului.
c). Dimensionarea elementelor de structură se face prin calcule statice şi de
rezistenţă.
–9–
Fig. I.8 Componentele ecluzei
– 10 –
CAPITOLUL II
PARCUL DE NAVE
II.1 Clasificarea navelor

După destinaţie, navele sunt civile şi militare.
După zona de navigaţie, navele se clasifică în nave maritime şi fluviale.
După serviciile făcute, există nave de transport (mărfuri, pasageri), nave tehnice, nave
de pescuit, nave de cercetări ştiinţifice, nave auxiliare.
Navele de transport constituie categoria cea mai importantă pentru proiectarea canalelor
navigabile.
Navele de mărfuri pot transporta:
1. mărfuri uscate: – ambalate (containere, saci), neambalate (utilaje, laminate etc.);
– vrac (balast şi nisip, cărbuni, minereuri, cereale etc.);
2. mărfuri lichide: petrol, produse chimice, lichide alimentare etc.
După modul de deplasare, navele fluviale sunt:
− autopropulsate,
− nepropulsate; navele nepropulsate se deplasează prin:
- împingere,
- tractare (sau remorcare).
II.1.a Tipuri de nave fluviale
Navele de fluviu sunt şlepurile, barjele, ceamurile, tancurile etc. (Anexa I.1).
Şlepurile servesc la transportul mărfurilor uscate, sunt nave puntate total sau parţial
(uneori compartimentate); se deplasează prin remorcare.
Barjele sunt nave nepuntate (complet deschise) ce pot fi acoperite la valuri mai mari de
0,8 m; se deplasează prin împingere.
Ceamurile sunt nave nepuntate asemănătoare cu şlepurile, dar de capacitate mai mică
(sub 100 tdw).
Tancurile sunt nave-cisternă, închise total şi etanş, au o compartimentare specială, au
însemn special pe bordaj. Sunt autopropulsate.
Remorcherele sunt nave de deservire care tractează alte nave, mai ales şlepuri şi
ceamuri.
Împingătoarele sunt nave de deservire autopropulsate care deplasează alte nave (mai
ales barjele) prin împingere. Ele sunt dotate cu instalaţii de cuplare la barjă şi cu instalaţii de
tampoane care asigură transmiterea forţei de împingere şi a momentului de întoarcere.
Navigaţia interioară se caracterizează prin:
− categorii de navigaţie: pe lacuri, fluvii, râuri, canale, în rada porturilor;
− zone de navigaţie – după înălţimea valurilor.
În ţara noastră, sunt două zone de navigaţie şi anume:
– zona 1 cu valuri de înălţime 1,2 m şi lungime de undă 12 m;
– zona 2 cu valuri de înălţime 0,6 m şi lungime de undă 5 m.
Proiectarea amenajărilor hidrotehnice pentru navigaţia pe apele interioare şi
evidenţierea calităţilor nautice ale navei necesită cunoaşterea regimului vânturilor, valurilor,
al precipitaţiilor (Anexa II.1).
– 11 –
II.2 Forma, caracteristicile geometrice şi capacitatea de încărcare a
navelor
Forma corpului este definită prin proiecţiile pe trei planuri principale:
− planul diametral este planul vertical ce trece prin axul longitudinal al navei;
− planul cuplei maestre este planul vertical, perpendicular pe axul longitudinal şi care
trece prin zona cu cea mai mare lăţime a navei.
Cupla maestră sau secţiunea maestră este secţiunea cu cea mai mare lăţime.
− planul orizontal la nivelul apei cuprinde suprafaţa de plutire a navei.
Lmax
Hmax Hf
T
Lp Bp
Fig. II.1 Dimensiunile navei

Dimensiunile navei (Fig. II.1) sunt definite de aceste planuri principale:
Lmax – lungimea maximă, măsurată între prova – pupa (între extremităţile navei);
Bmax – lăţimea maximă, măsurată între borduri, la cupla maestră;
H max – înălţimea maximă, măsurată între partea inferioară a chilei şi puntea principală;
Tmax – pescajul maxim este pescajul navei încărcate şi reprezintă distanţa de la nivelul
apei până la cel mai de jos punct al navei;
L plutire – lungimea în planul de plutire;
B plutire – lăţimea în planul de plutire, la cupla maestră;
H francbord – este distanţa de la nivelul apei la marginea superioară a bordului.
Pentru proiectarea navei şi a lucrărilor hidrotehnice de pe canalul navigabil, se definesc
trei coeficienţi de formă (coeficienţi de fineţe sau coeficienţi de plenitudine):
a. coeficientul de formă al ariei de plutire (sau coeficientul plutirii):
A
α= (II.1)
LB
b. coeficientul de formă al cuplei maestre:
ω
β= (II.2)
BT
c. coeficientul de formă al carenei (coeficientul bloc sau coeficientul volumului):
V
δ= (II.3)
L BT
Observaţie
Mărimile A, L, B, T, V se determină faţă de planul de plutire al navei.
– 12 –
Deplasamentul (D) este greutatea volumului de apă dezlocuit de corpul navei; se
măsoară în tone (t). Deplasamentul exprimă forţa arhimedică.
Capacitatea de încărcare reprezintă greutatea mărfurilor, pasagerilor, echipajului,
combustibilului, echipamentelor, proviziilor etc. Capacitatea de încărcare se măsoară în tone
dead-weight (tdw).
Caracteristicile geometrice, capacităţile şi coeficienţii de formă pentru navele fluviale
sunt prezentate în tabelul II.2.
II.3 Rezistenţa la înaintare a navelor

II.3.a Mecanismul înaintării navei în ape de adâncime şi lăţime limitate (în şenal
limitat)
Din cauza limitării în adâncime şi în lateral a canalului navigabil, se produc evenimente
hidraulice precum şi oscilaţia navei pe verticală (Fig. II.2).
În figura II.2, se reprezintă poziţia staţionară a navei (1), cupla maestră (ω), nivelul de
navigaţie în canal, poziţia de mişcare a navei (2) cu viteza v n .
Secţiunea A-A
A
1 vn Δh 1 B
2 0,00 2
Δh
Δh
T T
r2 vO hc
ΔT
z5 Δv vO ω
A
Fig. II.2 Evenimente hidraulice la înaintarea navei în şenal limitat
1.- nava staţionară; 2.- nava în mişcare spre amonte
În timpul mişcării, nivelul de plutire în lungul bordului navei coboară faţă de nivelul
static cu Δh, determinând o afundare dinamică egală cu Δh (2). Ca urmare, pupa se va afunda
suplimentar cu mărimea r2 = ∆h + z5 .
În secţiunea canalului, îngustată datorită trecerii navei, ia naştere, în jurul navei, un
curent invers sensului de deplasare a navei. Curentul invers are viteza ( v0 + ∆v ).
În zona prova, se formează şi se menţine o “undă de translaţie” ce se propagă mai
intens sau mai slab, în funcţie de adâncimea canalului ( hc ).
La adâncimi hc = 3 ÷ 10 m şi viteze v n = 4 ÷ 10 km/h, unda se menţine şi călătoreşte în
faţa navei. La navele rapide, dar care au viteze v n > 10 km/h, unda este depăşită de navă.
II.3.b Componentele rezistenţei la înaintare
Rezistenţa hidrodinamică totală ( Rn ) a apei la înaintarea navei se compune din:
1. rezistenţa de viscozitate ( R0 ) formată din:
– rezistenţa de frecare ( R fr ),
– rezistenţa turbionară sau rezistenţa de formă ( Rt );
2. rezistenţa de presiune sau rezistenţa de val ( Rv ), datorită valurilor de însoţire ce apar
la deplasarea navei;
– 13 –
3. rezistenţa de pantă ( Ri ) datorită pantei hidraulice a curentului din şenal; variază
după sensul de deplasare a navei faţă de curent (amonte sau aval);
4. rezistenţa de asietă ( Ra ) datorită poziţiei asietate a navei în timpul navigaţiei;
5. rezistenţa datorită apendicelor navei ( Rap );
6. rezistenţa de valuri de vânt ( Rw ) datorită rugozităţii suprafeţei apei pe care există
valuri de vânt.
Rezistenţa totală poate fi determinată. De asemenea, pot fi determinate unele rezistenţe
componente, dar nu toate. Diferenţa dintre rezistenţa totală şi rezistenţele ce pot fi determinate
prin calcul formează rezistenţele reziduale.
Rezistenţele principale sunt: Rprinc = R fr + Rt + Rv
Rezistenţele secundare sunt: Rsec = Ri + Ra + Rw .

II.3.c Calculul rezistenţelor principale
Mărimea fundamentală ce intră în calculul rezistenţelor hidrodinamice ( Rn ) este viteza
relativă a apei faţă de navă ( v r , a ). Ea se încadrează fizic în curentul invers şi are expresia:
v r , a = v 0 − v n = − v 0, n ; v n = v 0 ,n + v 0 (II.4)
unde s-a notat: v n – viteza navei în curent,

v0 ,n – viteza navei în apă stătătoare,
v0 – viteza curentului.
Rezistenţa la înaintare ţine seama de suprafaţa cuplei maestre, de coeficientul de
plenitudine al cuplei maestre, de starea de rugozitate a suprafeţei exterioare a carenei, de
forma navei:
Rn = (k ω + f A) v 2, 25 (II.5)
unde: ω – suprafaţa cuplei maestre: ω = β ⋅ bb ⋅ T (II.6)
bb – lăţimea barjei;
T – pescajul barjei;
k – coeficient de rezistenţă turbionară care depinde de tipul de şlep sau de barjă:
– şlepuri goale, cu forme ascuţite, hidrodinamice: k = 1,7
– şlepuri şi barje pline, cu forme obtuze: k = 3,5
A – suprafaţa laterală a părţii scufundate a navei (a carenei):
 δb 
A =  a T + b b  Lb (II.7)
 β 
a, b – coeficienţi de formă care depind de tipul navei (Tabel II.1):
– pentru şlepuri şi barje: a = 1,45; b = 1,13 ;
f – coeficient de frecare dinamică; depinde de calitatea suprafeţei exterioare a carenei:
– suprafeţe bine întreţinute şi bine vopsite: f = 0,14;
– suprafeţe acoperite cu alge sau scoici: f = 0,30;
– 14 –
v – viteza relativă a navei faţă de apă (se va considera v = 2 m/s).
Tabel II.1 Coeficienţi de formă
Nava fluvială a b
Şlep, barjă 1,45 1,13
Motonavă de mărfuri 1,36 1,24
Remorcher 1,36 1,25
Împingător 1,36 1,18
II.4 Convoaie de nave fluviale

Pentru creşterea capacităţii de transport, navigaţia se face în convoaie.
După poziţia navei propulsoare, există:
a). convoaie remorcate – sunt formate din şlepuri legate în filă simplă sau dublă,
având înainte un remorcher; legătura între şlepuri este rigidă sau elastică, în aliniament sau în
diagonală;
b). convoaie împinse – sunt formate din barje şi şlepuri în filă simplă având în spate un
împingător; legătura este rigidă.
Convoaiele împinse sunt avantajoase faţă de cele tractate, deoarece rezistenţa la
înaintare este mai mică, timpii de manevră la accesul în ecluză sunt mai mici, deoarece
convoaiele împinse nu trebuie rearanjate aşa cum se procedează la convoaiele tractate.
II.4.a Stabilirea gabaritului convoiului de calcul
Gabaritul convoiului de calcul se determină în funcţie de:
– tipul convoiului,
– numărul de file,
– numărul de nave într-o dană,
– gabaritul fiecărei nave componente.
Notă
În exemplul de calcul, se va considera un convoi împins format din 4 barje aranjate în
dană dublă şi un împingător (Fig. II.3).
a. b.
Fig. II.3 Convoiul de calcul (exemplu)

a.- convoi pe şenal; b.- convoi în sas
Lungimea convoiului de calcul (m): Lcv = Li + nd Lb (II.8)
Numărul de dane – nd
În exemplul de calcul dat, se va considera: nd = 2.
Pimp
Lungimea împingătorului (m): Li = 10 + (II.9)
25
– 15 –
Rcv v'
Puterea împingătorului (kW): Pimp = (II.10)
1000 η
Rezistenţa la înaintare a convoiului (N) – depinde de numărul de nave şi de rezistenţa
fiecărei nave:
( )
Rcv = k rem Rimp + ∑ Rnave = k rem ⋅ 1,1 ∑ Rnave (II.11)
Viteza navei v': v ' = v r .n + u v'

În calculele de predimensionare din exemplul considerat, v' = 2 m/s.
Randamentul global (mecano-hidraulic) al sistemului de propulsie:
η = 0,65 ÷ 0,80
Coeficientul de remorcare: k rem = 0,83
Lăţimea convoiului de calcul: Bcv = nd ⋅ bb (II.12)
Deplasamentul convoiului: Dcv = nb ⋅ Db (II.13)

Numărul de barje – nb
În exemplul dat, se va considera: nb = 4
Deplasamentul barjei: Db = δ ⋅ bb ⋅ T ⋅ Lb ⋅ γ a (II.14)

γa – greutatea specifică a apei;
1 35
Forţa admisibilă în parâme (tf): Padm = Dcv (II.15)
35
Observaţie
Caracteristicile convoiului de calcul pentru Canalul navigabil Dunăre – Marea Neagră
sunt prezentate în tabelul II.3.
– 16 –
Tabel II.2 Nave fluviale. Caracteristici geometrice. Capacităţi. Coeficienţi de formă.
D C Lmax Bmax Hmax T δ P v

Nava Zona de navigaţie
(t) (tdw) (m) (m) (m) (m) (CP) (km/h)
Şlep Porţile de Fier Dunăre 1500 1230 77 10,25 2,85 2,4 0,82
Şlep Rin Rin 2350 2000 95 11,5 8,5 2,7 0,80
Dunăre,
Barjă canal Dunăre - M.Neagră 3450 3000 88 11,5 4,5 3,5 0,97
Canal Dunăre - M.Neagră
− 17 −
Dunăre,
Barjă canal Dunăre - M.Neagră 1800 1500 71 11 3,3 2,5 0,94
Canal Dunăre - M.Neagră
Barjă unificată Lacuri 787 600 58,35 12 2 1,37 0,873
Remorcher “Olteniţa” Dunăre 315 - 48 7,8 7,8 1,4 0,63 2x550
Remorcher Dunăre Dunăre - - 53 8 2,7 1,3 - 2x1070 25
Împingător canal Dunăre - M.Neagră Canal Dunăre - M.Neagră 400 - 34,5 11 7,5 1,85 0,61 2x1200
Tabel II.3 Caracteristicile convoiului de calcul pe Canalul Dunăre – Marea Neagră
Canal principal Ramura de nord:

Dunăre – Marea Neagră Poarta Albă – Midia – Năvodari
Caracteristici
Convoi împins Nave autopropulsate
Capacitate (t) 6 x 3000 5000 3000
Lungime (m) 296 138,3 119,4
Lăţime (m) 22,8 16,8 11,4
Pescaj (m) 3,8 5,5 3,8
– 18 –
CAPITOLUL III
NOD HIDROTEHNIC NAVIGABIL CU ECLUZE
III.1 Sasul ecluzei

Tipul structural al sasului se alege în funcţie de natura terenului de fundare şi de
sistemul de alimentare – golire al ecluzei (Fig. III.1).
Terenurile stâncoase permit executarea sasului din bajoaiere independente, cu fundare
directă.
Terenurile din depuneri aluvionare, argile impun soluţia cu sas tip carenă, având
radierul gros sau subţire. În acest caz, fundarea se face direct sau indirect prin piloţi sau
coloane.
a. b.
c. d.
Fig. III.1 Tipuri structurale de sas

a.- tip carenă, radier gros; b.- tip carenă, radier subţire;
c.- bajoaiere independente, radier permeabil; d.- bajoaiere independente, radier impermeabil;
1.- bajoaier; 2.-radier; 3.- galerii alimentare-golire; 4.- palplanşe: 5.- coloane
Grosimile radierului şi bajoaierelor depind de:
− terenul de fundare,
− soluţia statică adoptată,
− dimensiunile golurilor.
Sistemul bajoaier – radier în formă de carenă continuă se execută astfel: se toarnă
radierul pe toată lungimea lui, apoi se toarnă bajoaierele, pentru a forma un cadru rigid,
semirigid sau elastic.
– 19 –
Soluţia de sistem carenă este frecvent folosită, în prezent, deoarece prezintă următoarele
avantaje:
− este economică,
− permite evacuarea completă a apei din sas,
− oferă o suprafaţă mare de transmitere a sarcinilor la fundaţie.
Bajoaierele ecluzelor pot fi executate:
− în stâncă şi constau din căptuşeli de beton pentru a evita degradarea rocii;
− din beton masiv, în formă de trepte de 0,5 m înălţime, descrescătoare spre bază.
Pentru reducerea presiunii apei din spatele bajoaierului se amplasează:
− drenuri orizontale – la bajoaierele în trepte;
− drenuri verticale – la bajoaierele cu grosime constantă.
Ecluzele navigabile Porţile de Fier I şi Porţile de Fier II de pe Dunăre, Cernavodă şi
Agigea de pe canalul Dunăre – Marea Neagră, Ovidiu şi Năvodari de pe canalul Poarta Albă –
Midia sunt proiectate în sistem carenă şi radier gros cu fundare directă.
III.1.a Dimensiunile de gabarit ale sasului
Dimensiunile de gabarit ale sasului se stabilesc în funcţie de:
− tipul sistemului de alimentare,
− dimensiunile convoiului de calcul.
Aceste dimensiuni sunt:
− lungimea Ls ,
− lăţimea Bs ,
− adâncimea minimă a apei hs ,
− înălţimea bajoaierelor H b .
III.1.a.1 Lungimea sasului
Lungimea utilă a sasului ( Lu.s ) se marchează cu indicatoare. Se calculează astfel:
1. la ecluzele cu alimentare frontală (Fig. III.2), Lu.s este distanţa de la marginea
disipatorului amonte până la începutul nişei porţii aval;
2. la ecluzele cu alimentare distribuită (Fig. III.3), Lu.s este distanţa de la zidul de
cădere (sau de la marginea interioară a nişei porţii de serviciu amonte – în cazul ecluzelor fără
zid de cădere) până la începutul nişei porţii de serviciu aval:
Lu.s = Lcv + 2 ∆L (III.1)
unde: Lcv – lungimea convoiului de calcul (m),

ΔL – rezerva de lungime alocată convoiului la cele două capete, pentru siguranţă în
cazul deplasării longitudinale a convoiului legat prin parâme la bolarzii din bajoaiere:
∆L = ∆Lam = ∆Lav = 1+ 0,015 Lcv (III.2)
Observaţie
La convoaiele tractate rearanjate pentru ecluzare, lungimea convoiului Lcv este:
Lcv = Lr + ∑ (Ln + j ) (III.3)
unde s-a notat: Lr – lungimea remorcherului,

Ln – lungimea navei,
j – distanţa dintre navele tractate; se adoptă j = ΔL
– 20 –
Relaţia (III.2) devine:
∆L = 1 + 0,015 (Lr + ∑ Ln ) (III.4)
Lungimea sasului se calculează ţinând seama de influenţa sistemului hidraulic:
Ls = K alim Lu .s (III.5)
a.
b.
Fig. III.2 Dimensiunile de gabarit la ecluzele cu alimentare frontală

a.- plan; b.- secţiune longitudinală; N.min.s - nivel minim static, N.min.d – nivel minim dinamic
a.
b. c.
Fig. III.3 Dimensiunile de gabarit la ecluzele cu alimentare distribuită

a.- plan; b.- secţiune longitudinală; c.- secţiune transversală
– 21 –
unde K alim este coeficient de multiplicare a lungimii sasului, pentru a ţine seama de
deplasarea navei în timpul umplerii sau golirii sasului; depinde de sistemul de alimentare:
− alimentare frontală, pe sub poartă: K alim = 1,12;
− alimentare concentrată prin conducte scurte: K alim = 1,05;
− alimentare prin galerii lungi: K alim = 1,01.
III.1.a.2 Lăţimea sasului
Lăţimea sasului este distanţa dintre feţele interioare ale bajoaierelor:
Bs = Klov Bcv (III.6)
unde K lov = 1,1 ÷ 1,15 este coeficient de multiplicare a lăţimii pentru a se evita contactul
dintre bordajul navei şi bajoaier, în timpul ecluzării. Pentru aceasta, se va ţine seama de
lăţimea dispozitivelor de amortizare plasate la intradosul bajoaierelor, egală cu 0,1 m – 0,2 m,
iar în lipsa lor se va considera o rezervă de lăţime de 0,2 m – 0,5 m.
III.1.a.3 Adâncimea apei pe praguri
Pragurile sunt părţile ecluzei pe care reazemă porţile. La praguri, sunt cele mai înalte
cote ale radierului.
Adâncimea minimă de navigaţie va fi asigurată faţă de cota pragurilor.
Adâncimea minimă a apei pe pragul aval se determină faţă de nivelul static minim, în
ipoteza că poarta aval este deschisă, nava părăseşte sasul, iar pe prag nu există valuri şi
depuneri:
h p , av = T + r1 + r2 + z1 + z 2 + z 3 (III.7)
unde: r1 – rezerva de navigabilitate; la radiere de beton, se adoptă r1 = 0,25 m – 0,4 m;

r2 – rezerva de viteză şi de apupare a navei; se recomandă r2 = 0,2 m – 0,3 m;
z1 – coborârea dinamică a nivelului datorită acţiunii vântului în lungul portului de
aşteptare; se va lua z1 = r5 , unde r5 este rezerva pentru vânt cu acţiune
îndelungată în lungul şenalului;
z 2 – coborârea nivelului datorită sosirii şi reflexiei undelor de ecluzare negative; se va
lua z 2 = r6 , unde r6 este rezerva pentru ecluzare şi arată coborârea nivelului
datorită mişcării nepermanente a apei din şenal, în timpul umplerii sasului;
z 3 – coborârea nivelului datorită pornirii turbinelor hidrocentralei; se recomandă z 3 =
0,05 m – 0,15 m.
Adâncimea minimă a apei pe pragul amonte se adoptă în funcţie de tipul constructiv al
ecluzei astfel:
– ecluze fără zid de cădere h p.am = h p.av (III.8)
– ecluze cu zid de cădere h p.am = h p.av + ∆z (III.9)
unde Δz = 1,5 m reprezintă sporul de adâncime pentru a preveni accelerarea (“scăparea”)

navei spre poarta aval, când trece peste prag şi intră în sas.
III.1.a.4 Adâncimea minimă a apei din sas
Adâncimea minimă în sas se stabileşte din condiţia ca navele încărcate la maximum să
tranziteze în condiţii optime, să nu se producă degradări ale navelor şi ecluzei.
– 22 –
Pentru aceasta, în calcul, se ţine seama de pescajul maxim şi de toţi factorii (vânt,
golire, pornirea turbinelor) care pot provoca coborârea nivelului apei în sas (Fig.III.4).
Fig. III.4 Influenţa umplerii - golirii

asupra nivelurilor din ecluză
fără forţe de inerţie
cu forţe de inerţie
Adâncimea apei se analizează în două variante, alegându-se varianta care dă cea mai
mică adâncime:
a. poarta aval deschisă şi nava în mişcare părăsind sasul:
hsa = T + r1 + r2 + z1 + z 2 + z 3 + ∆p (III.10)
unde: r1 , r2 , z1 , z 2 , z 3 – au semnificaţiile din formula (III.7);
Δp – înălţimea pragului peste radier, având valoarea:
la porţi buscate: Δp = 0,8 m – 1 m
la porţi ridicătoare sau rulante: Δp = 0. (III.11)
b. poarta aval închisă, ecluza aflată la sfârşitul perioadei de golire şi nava staţionată în
sas:
hsb = T + r1 + ∆i (III.12)
unde Δi reprezintă coborârea dinamică a nivelului sub cota minimă aval.
Această coborâre se datorează inerţiei maselor de apă care ies din galeriile sistemului de
golire, apa continuând să iasă şi după egalizarea nivelului din sas cu nivelul din portul aval:
µ 2g a g L g
∆i = (III.13)
As
cu notaţiile: µ g – coeficientul de debit al sistemului de golire; µ g = 0,55 ÷ 0,8;
a g – secţiunea transversală totală a galeriilor de golire, în dreptul vanelor;
L g – lungimea totală a sistemului hidraulic de evacuare;
As – suprafaţa orizontală a sasului; As = Bs Ls .
Observaţii
1. Influenţa lungimii sistemului hidraulic se apreciază astfel:
– la umplere-golire frontală, influenţa lungimii sistemului hidraulic de evacuare L g
este foarte redusă, deci influenţa termenului Δi este neglijabilă;
– la golire concentrată prin galerii de ocolire a capului aval, L g ≤ 30 m şi Δi =
0,085 m;
– pentru golire distribuită: Δi > 0,2 m.
2. Se apreciază ∆i = 0,05 m – 0,8 m, iar pentru predimensionare Δi = 0,3 ÷ 0,4 m.
– 23 –
3. La ecluzele Porţile de Fier I, µ g = 0,57, L g = 152 m, ag = 72 m2, Δi = 0,45 m.
III.1.a.5 Înălţimea bajoaierelor

Înălţimea bajoaierelor reprezintă înălţimea peretelui lateral al sasului, măsurată între
cota radierului şi cota coronamentului (Fig. III.5). Se calculează din condiţia de a preveni
deversarea apei peste coronamentul ecluzei.
Înălţimea bajoaierelor se analizează în două ipoteze şi se alege, în final, valoarea cea
mai mare:
a. poarta amonte deschisă şi sasul aflat în legătură cu bieful amonte, la nivelul de
navigaţie maxim N max .am la care se adaugă denivelările dinamice nepermanente din portul
amonte:
H b = hs + H 0, max + ∑ zi + ∆hg (III.14)
unde: H 0, max – diferenţa dintre nivelurile statice maxim şi minim;
H 0 , max = N s , max − N s , min
∑ zi – ridicările de nivel dinamice, formate din:

z1 – ridicarea nivelului din portul amonte datorită acţiunii vântului către ecluză,
z 2 – ridicarea nivelului datorită sosirii şi reflexiei undelor de ecluzare pozitive
dinspre amonte,
z 3 – ridicarea nivelului datorită opririi turbinelor hidrocentralei;
∆h g – înălţimea de gardă deasupra nivelului maxim dinamic; se recomandă:
∆h g = 1 m – la căi navigabile de categoria I şi II;
∆h g = 0,5 m – la căi navigabile de categoria III şi IV.
Observaţie
Dacă înălţimea de gardă este apreciată insuficient, există pericolul ca navele goale sau
încărcate parţial să rămână agăţate cu brâul de protecţie pe coronamentul bajoaierului atunci
când începe golirea. Pentru a evita acest pericol, se prevede obligatoriu un parapet masiv de
beton de înălţime i p = 1 m – 1,2 m în prelungirea feţei interioare a sasului.
b. porţile amonte şi aval închise, nivelul în sas corespunzător terminării perioadei de
umplere:
H b = hs + H 0,max + ∆ i + ∆ h g (III.15)
unde Δi este ridicarea dinamică a nivelului apei din sas peste nivelul amonte datorită inerţiei
maselor de apă aflate în mişcare în galeriile de alimentare.
ip
N.M.d. Δhg
N.M.s Σzi
Fig. III.5 Înălţimea bajoaierului .
Hb
H0
N.m.s.
hs
– 24 –
Tabel III.1 Ecluze din România
Lungime convoi Lăţime convoi
Ecluze Amplasament Convoi de calcul
Lung. sas calc / constr Lăţime sas
Porţile de Remorcat, filă triplă 53 + 3(77+5,26) = 299,78 3 x 10,25 = 30,75

Fier Dunăre dană simplă
I şi II 1R+3S+3S+3S 299,78 + 2 x 5,26 = 310,3 / 310 34
Împins, filă simplă 34 + 3 x 88 = 298,5 2 x 11,4 = 22,8

Cernavodă, Canal Dunăre-
dană dublă
Agigea Marea Neagră
1I+2B+2B+2B 298,5 + 2 x 5,48 = 309,46 / 310 25
Împins, filă simplă 31 + 89 = 120 11,4

Ovidiu, Canal Poarta
dană simplă
Năvodari Albă-Midia
1I+1B 120 + 2 x 2,8 = 125,8 / 135 14
Împins, filă simplă 33 + 89 = 122 2 x 11,4 = 22,8

Canal Bucureşti-
Olteniţa dană dublă
Dunăre
1I+1B+1B 122 + 2 x 2,83 = 127,66 / 140 25
Împins filă simplă, 33 + 89 = 122 9,5

Izbiceni,
Olt dană simplă
Ipoteşti
1I+1B 122 + 2 x 2,83 = 127,66 / 135 12
III.2 Capetele ecluzei

Capetele ecluzei sunt alcătuite la fel ca sasul, din bajoaiere puternice şi radier, dar
sarcinile pe care le preiau sunt mult mai mari, provenind, în plus, din greutatea porţilor, a
dispozitivelor din sistemul de alimentare, din greutatea mecanismelor de manevră etc.
În consecinţă, rigiditatea şi dimensiunile capetelor sunt mai mari decât la sas, iar
fundaţiile mai adânci. Rigiditatea mare necesită ca, din punct de vedere static, capetele să
lucreze independent de sas, de aceea se separă printr-un rost (mai rar, se execută solidar cu un
tronson al sasului până la primul rost al sasului).
Forma şi mărimea capetelor depind de:
− natura terenului de fundare,
− mărimea căderii,
− felul porţilor,
− tipul sistemului de alimentare.
În cazul capetelor amplasate pe teren stâncos, se prevăd radiere de beton împotriva
infiltraţiilor precum şi ecrane verticale obţinute prin injecţii în stâncă.
Radierul trebuie asigurat contra “plutirii”, ceea ce se realizează prin ancorare şi fixare în
stâncă folosind ancoraje. Grosimea radierului ancorat este de 0,3 m – 0,4 m.
Stabilitatea la plutire a radierului poate fi obţinută şi prin mărirea greutăţii proprii, dar
soluţia nu este economică, deoarece necesită grosimi mari.
Subpresiunea se reduce prin drenaje sub radier şi evacuarea apei infiltrate în bieful aval.
– 25 –
III.2.a Dimensiunile de gabarit ale capetelor
Capul amonte (sau aval) se compune din trei părţi (Fig. III.2):
− zidul de intrare (sau de ieşire), de lungime d i ,
− nişele de adăpostire a porţii, de lungime d n ,
− zidul care preia împingerea porţii, având lungimea d p .
Dimensiunile capetelor depind de:
− tipul porţilor,
− tipul vanelor,
− gabaritele echipamentelor hidraulice de acţionare a porţilor şi vanelor.
În calculele de predimensionare, se adoptă lungimea convenţională a capului după
relaţia:
l k = (0,15 ÷ 0, 2) Ls (III.16)
a.
b. c.
Fig. III.6 Cap şi poartă amonte

a.- plan; b.- secţiune orizontală; c.- secţiune verticală după axul longitudinal;
1.- poartă plană coborâtoare; 2.- poartă de avarii amonte;
3.- priza galeriilor de alimentare;
4.- batardou amonte; 5.- zid de cădere; 6.- camera de plutire;
7.- legătura de evacuare; 8.- vane
– 26 –
Exemplu
La ecluza Porţile de Fier I, capetele au următoarele caracteristici:
− cap amonte: lungime 35,9 m, echipat cu două porţi plane coborâtoare;
− cap intermediar: lungime 45,5 m echipat cu poartă plană coborâtoare;
− cap aval: lungime 55 m, echipat cu două porţi buscate.
III.2.a.1. Capul amonte
În continuare, se prezintă dimensionarea capului amonte echipat cu poartă plană
coborâtoare în radier, sistem de alimentare concentrată frontală, cu galerii de ocolire a porţilor
şi cameră de disipare (Fig. III.6).
Lungimea capului amonte l k , am este distanţa dintre marginea amonte a ecluzei şi
secţiunea zidului de cădere:
l k , am = l k' + d n + l k' ' (III.17)
unde: l k' – lungimea zidului de acces, formată din:

- batardoul amonte (1 m),
- poarta de avarii,
- priza galeriilor de alimentare (p),
- lungimea camerei de disipare a energiei cinetice a apei afluente spre sas în faza
de umplere; camera este dispusă simetric în pereţii laterali şi radier;
pentru predimensionare, se recomandă:
l k' ≥ 8 m –10 m şi l k' = (0,5 ÷ 0,7 )H (III.18)
d n – lăţimea nişei pentru poarta de serviciu:
d n = (1,05 ÷ 1,1)l p (III.19)
l k' ' – lungimea zidului de rezemare a porţii, care preia împingerea longitudinală a porţii
amonte; pentru predimensionare :
l k' ' = 2 m – 5 m (III.20)
Lăţimea pereţilor capului amonte bk .am arată cu cât este mai lat capul faţă de sas şi se
determină în funcţie de:
– traseul galeriilor de alimentare a sasului,
– gabaritul galeriilor de alimentare a sasului,
– mărimea vanelor.
III.2.a.2 Capul aval
Capul aval permite traversarea unei căi rutiere pe deasupra sa, în apropierea debuşeului
galeriilor de golire a sasului. În aceste condiţii, se iau măsuri speciale de protecţie şi
consolidare a zonei. Dimensiunile capului aval se aleg analog cu ale capului amonte. In
general, capul aval se echipează cu porţi plane buscate şi cu sistem de golire concentrată cu
galerii de ocolire a porţilor (Fig. III.7).
Lungimea capului aval l k , av este distanţa dintre marginea amonte a nişei porţii de
serviciu aval şi marginea aval a ecluzei:
l k .av = l n + l k' ' + l k' (III.21)
unde: l n – lungimea nişei pentru poarta de serviciu aval;
– 27 –
l k" – lungimea zidului de rezemare a porţii; acest zid are rolul de a prelua împingerile
spre aval date de poarta de serviciu solicitată de presiunea hidrostatică
corespunzătoare nivelului maxim din sas;
pentru predimensionare:
l k" = 3 m ÷ 5 m (III.22)
l k' – lungimea zidului de acces dinspre aval în ecluză, în care sunt incluse:
- lăţimea batardoului aval,
- lăţimea porţii de avarii,
- debuşarea galeriilor de golire;
pentru predimensionare, se recomandă:
l k' = H şi l k' > 5 m (III.23)
Lăţimea pereţilor capului aval bk .av se adoptă pe aceleaşi principii ca la capul amonte.
Soluţiile constructive alese au asimetrie geometrică pronunţată.
a.
b. c.
Fig. III.7 Cap şi poartă aval

a.- plan; b.- secţiune orizontală; c.- secţiune verticală după axul longitudinal;
1.- poartă plană buscată; 2.- poartă de avarii aval; 3.- batardou aval;
4.- debuşeul galeriilor de golire; 5.- rost; 6.- vane
– 28 –
III.3 Porţile ecluzei
III.3.a Poarta amonte
Poarta amonte de tip plană coborâtoare în radier are dimensiunile următoare.
Grosimea porţii b p = (0,08 ÷ 0,1) Bs (III.24)
Lungimea porţii L p = Bs + 2 c (III.25)
unde c este lungimea de rezemare a porţii în nişă; se recomandă c = 0,09 Bs .
Înălţimea porţii de serviciu h p = ( N am. max − CP ) + e + g + ∆H am (III.26)
unde: CP – cota pragului amonte;

e – adâncimea de rezemare în prag a porţii; se recomandă e = 0,2 m – 0,3 m;
g – rezerva de înălţime a porţii amonte necesară pentru:
- a prelua ridicarea nivelului dinamic cunoscut din bieful amonte,
- a preveni deversarea apei peste poarta amonte în sas:
g = ∑ zi + g ' (III.27)
g ' – înălţimea de gardă, g ' = 0,1 m – 0,3 m.
Înălţimea porţii de avarii se calculează ca pentru poarta de serviciu, dar la nivelul
maxim amonte N am. max determinat cu o probabilitate mai severă.
Dimensiunile nişei executate în bajoaier:
Lăţimea nişei dn = bp + a + b (III.28)
Adâncimea nişei bn = c + d (III.29 )

unde: a – jocul porţii către amonte: a = 0,1 m – 0,2 m
b – rezervă constructivă: b = 0,1 m – 0,2 m
c – lungimea de rezemare a porţii în nişă: c = 0,09 Bs
d – jocul transversal al porţii: d = 0,15 m – 0,25 m.
III.3.b Poarta aval
Poarta aval este, în general, de tip plană buscată. Principalele dimensiuni se calculează
din condiţiile de mai jos.
Grosimea porţii b p = (0,06 ÷ 0,1) B s (III.30)
Bs + d n
Lungimea porţii lp = (III.31)
2 cos θ
Înălţimea porţii ( )
h p = e + N av, min − CP + H 0 + g (III.32)
Adâncimea nişei care adăposteşte poarta în poziţia deschisă se determină ca valoarea

maximă dintre:
d n = (0,09 ÷ 0,1) Bs şi dn = bp + 2 a
Lungimea nişei ln = l p + c + d (III.33)
– 29 –
Înălţimea pragului aval pe care reazemă poarta în poziţia închisă: d p = e + e1
Lăţimea pragului aval lb = l p sin θ (III.34)
unde: Bs – lăţimea sasului;

θ – unghiul dintre axul canatului porţii buscate în poziţie închisă şi axul transversal al
ecluzei;
se recomandă θ = 18 o – 22o;
g – rezerva de înălţime a porţii aval pentru a prelua ridicările dinamice de nivel din
bieful amonte şi ridicările dinamice inerţiale (Δi) din sas, deci pentru evitarea
deversării apei din sas peste poarta aval; se alege valoarea maximă dintre:
g = ∑ z i + g ' şi g = ∆i + g '
g' – înălţimea de gardă; se recomandă: g' = 0,1 m – 0,3 m;

a – rezerva de înălţime pentru eventualele mişcări oscilatorii ale canatului în nişă,
provocate de variaţiile de presiune în timpul trecerii navelor prin secţiunea porţii;
se recomandă: a = 0,15 m – 0,25 m;
c – rezerva de lungime a nişei pentru evacuarea apei intrate în spatele porţii în poziţia
deschisă;
se recomandă: c = 0,1 m – 0,2 m;
d – rezerva constructivă; se recomandă: d = 0,25 m – 0,35 m;
e – lăţimea de rezemare a canaturilor pe pragul aval;
se recomandă: e = 0,15 m – 0,25 m;
e1 – rezerva sub marginea inferioară a porţii pentru deplasarea ei uşoară în cazul
surprinderii unui mic corp străin;
se recomandă: e1 = 0,15 m – 0,25 m;
Înălţimea porţii de avarii se calculează similar cu înălţimea porţii de serviciu, dar se ia
în calcul nivelul maxim aval N av. max cu o probabilitate mai severă:
h p.avar = e + ( N av. max − CP ) + g (III.35)
III.4 Porturile de aşteptare

Porturile de aşteptare sunt amenajări hidrotehnice executate în amonte şi aval de ecluză
pentru:
– efectuarea manevrelor de intrare sau ieşire din sas,
– staţionarea în siguranţă a convoaielor ce urmează a fi ecluzate, ferindu-le de curenţii
puternici sau de vânt.
Din aceste condiţii, se proiectează forma şi dimensiunile porturilor de aşteptare.
Dimensiunile prea mari favorizează formarea valurilor, iar cele prea mici conduc la
manevre dificile şi chiar la avarii.
Forma trebuie să permită circulaţia rapidă a navelor, deoarece 50% – 70% din timpul de
ecluzare este afectat intrării şi ieşirii din sas.
După formă şi după poziţia faţă de axul ecluzei, porturile pot fi:
– simetrice;
– antisimetrice.
Accesul navelor în ecluză se poate face prin două procedee:
– 30 –
1. accesul liber – se bazează pe folosirea mijloacelor proprii de guvernare ale navei.
În această manevră, traiectoria navei este:
– rectilinie în cazul porturilor antisimetrice, unde nava trebuie să staţioneze pe axul
ecluzei,
– în S la porturile simetrice, unde nava trebuie să staţioneze lateral axului ecluzei.
2. accesul ghidat – se bazează atât pe mijloacele de guvernare ale navei cât şi pe
estacadele de ghidaj executate în pereţii portului. A fost introdus în anul 1970, în Olanda,
pentru convoaie împinse.
Firul de circulaţie care coincide cu axul ecluzei este rezervat convoiului care intră în
sas, în timp ce convoiul care iese poate avea o traiectorie curbilinie.
Avantajele procedeului prin acces ghidat:
– se reduce timpul de manevră,
– se reduce lungimea portului.
Observaţie
În prezent, navigaţia cu convoaie împinse se generalizează, de aceea ecluzele şi
porturile de aşteptare se proiectează pentru convoaie cu acces ghidat.
III.4.a. Suprafaţa de apă a portului de aşteptare cu acces ghidat
Intrarea navei de calcul în ecluză, în bune condiţii depinde mult de parametrii
construcţiei de ghidare (Fig. III.8):
− forma în plan,
− dimensiunile suprafeţei de contact cu nava,
− rugozitatea suprafeţei de contact cu nava.
Fig. III.8 Dimensionarea portului de aşteptare cu acces ghidat

Lungimea portului L p = L1 + L2 (III.36)
unde: L1 – lungimea de acces, adică lungimea pe care se amenajează estacada de ghidare;

L2 – lungimea de staţionare a convoiului; din motive economice, L2 = Lcv .
Forma în plan a construcţiei de ghidare poate fi:
− parabolică,
− rectilinie,
− mixtă.
Forma optimă a construcţiei de ghidare este alcătuită dintr-un arc de parabolă (OT)
continuat cu un segment de dreaptă (TA).
Lungimea acestei construcţii este dată de ecuaţia:
L 1= 0,5 xT + m ∆y (I II.37)
– 31 –
unde: m – cotangenta unghiului dreptei TA cu axa 0x;
∆ y – decalarea laturii portului faţă de paramentul interior al bajoaierului.
Observaţii
Formula (III.37) are caracter general. Pentru a obţine un anumit contur al estacadei de
ghidare, trebuie să se introducă, în ec. (III.37), condiţii la limită corespunzătoare.
Astfel:
− pentru xT = 0 , conturul este rectiliniu şi L1 = m ⋅ ∆y ;
− pentru xT = L2 , conturul este parabolic şi L1 = 2 m ⋅ ∆y .
Din relaţiile precedente, se constată că, la aceleaşi valori pentru ∆ y şi m, lungimea L1
este de două ori mai mare la forma parabolică faţă de cea rectilinie.
Cu toate acestea, arcul de parabolă este preferat, deoarece înclinarea tangentei la
conturul parabolic scade pe măsura apropierii de ecluză, deci scade forţa de frecare. La
conturul rectiliniu, forţa de frecare rămâne constantă.
Pentru a reduce lungimea L1 fără a influenţa condiţiile de acces, se recomandă conturul
L
mixt, cu parabolă pe lungimea xT = 1 şi m = 4 ÷ 5.
3
Exemplu
La Canalul Cernavodă – Agigea, caracteristicile construcţiilor de ghidaj sunt m = 5; ∆ y
L
= 32,8 m; L1 = 0,5 1 + 5 ⋅ 32,8 rezultând L1 = 196,8 m ≈ 200 m.
3
a.
b.
Fig. III.9 Forma în plan a porturilor de aşteptare

a.- porturi de aşteptare simetrice; b.- porturi de aşteptare antisimetrice
Lăţimea portului se măsoară la nivelul pescajului şi se calculează din condiţiile:
a. la porturile de aşteptare simetrice (Fig. III.9.a):
B p = 3 Bcv + 2 ji (III.38)
b. la porturile de aşteptare antisimetrice (Fig. III.9.b):

B p = 2 Bcv + ji + je (III.39)
– 32 –
unde: ji – rezerva interioară, stabilită în funcţie de viteza de ieşire a convoiului din ecluză şi de
raportul dintre secţiunea transversală a portului şi secţiunea maestră a convoiului ( n
= Ω / ω); pentru predimensionare, se admite:
ji = (0,4 ÷ 0,5) Bcv ;
je – rezerva exterioară; se recomandă:
je = 0,2 Bcv .
III.4.b Suprafaţa de apă a portului de aşteptare cu acces liber
Portul cu acces liber tranzitează convoaie remorcate şi împinse.
Dimensionarea portului (Fig. III.10) se face pentru un convoi împins cu acces ghidat
(1), care are linia de staţionare dispusă lateral faţă de axul ecluzei.
Verificarea portului se face la tranzitarea unui convoi tractat cu acces liber (2).
Dimensiunile suprafeţei de apă se determină în funcţie de traiectoria navei în timpul
manevrei de acces sau de îndepărtare. Această manevră coincide cu traiectoria centrului de
greutate al navei.
Lungimea portului L p = L1 + L2 + L3 (III.40)
unde: L1 – distanţa pe care centrul de greutate al navei se deplasează coaxial cu ecluza, adică
distanţa la care se termină (sau începe) manevra în S;
L2 – distanţa pe care fiecare dană componentă a convoiului tractat efectuează manevra
în S. Lungimea L2 este formată din două arce de cerc de rază R, racordate printr-un
aliniament l a pentru anularea giraţiei într-un bord şi începerea giraţiei în bordul
opus;
L3 – lungimea ocupată de convoi înainte (sau după) manevra în S.
L 1 = 0,5 L nc (III.41)
L2= l 2a 2 + c (4 R − c ) (III.42)
L3 = Lcv − 0,5Lnc (III.43)
unde: Lnc – lungimea de calcul a convoiului împins sau a celei mai mari dane din convoiul
tractat;
l a 2 – lungimea aliniamentului de pe sectorul L2 calculată cu una din relaţiile:
L1(2 ) L(22 ) L(32 )

Lg 2 R α
la R
G
R α R Lg 2 convoi staţionat
L1(1) L(21)
Fig. III.10 Dimensionarea portului de aşteptare cu acces liber
– 33 –
l a 2 = 2 v0 ∆t sau l a 2 = Lnc (III.44)
v0 – viteza de ocolire;
v0 = 1,2 m/s – 2,2 m/s;
Δt – durata de anulare a giraţiei (sau de intrare în giraţie), care depinde de inerţia navei
şi de tipul instalaţiei de guvernare:
Δt = 10 s – 50 s;
c – decalarea axei convoiului faţă de axa ecluzei; pentru port cu acces rectiliniu şi ieşire
în S, decalarea va fi:
L2
c = Bnc + 0,4 nc (III.45)
R
Lăţimea portului se determină conform schemei din figura III.11:
L2
B p = 2 Bcv + ji + je + 0,4 nc (III.46)
R
L(acc
2)
Fig. III. 11 Lăţimea portului de ji + ∆Be'
aşteptare cu acces liber
1 G c
2 G
ji + ∆Be'
Observaţii
1. Porturile de aşteptare se dimensionează în ipoteza accesului ghidat al convoiului
împins şi se verifică în ipoteza accesului liber al convoiului tractat.
2. Porturile de aşteptare amplasate în zonele de confluenţă cu un râu trebuie amenajate
special, deoarece există pericolul înnisipării sau al ciocnirii navelor de lucrările hidrotehnice
executate în punctul de confluenţă.
3. La proiectarea portului aval, se ţine seama de influenţa descărcătorilor barajului
(dacă există). În acest scop, se limitează viteza normală pe axul portului la 0,4 m/s – 0,5 m/s.
4. În portul aval, se măreşte gabaritul de aer cu 0,5 m pe o distanţă de 2 km în aval de
ecluză, pentru a ţine seama de înălţarea dinamică de 0,2 m – 0,3 m ce apare la golirea sasului.
III.4.c Construcţii auxiliare
Pentru manevrarea sau staţionarea convoaielor, în porturile de aşteptare, se execută
diferite construcţii auxiliare:
– estacade de acostare,
– estacade de ghidare,
– moluri de protecţie şi de depăşire,
– pile de acostare,
– ducdalbi,
– bolarzi.
III.4.c.1 Estacade de acostare
Estacadele de acostare permit acostarea navelor ce urmează a intra în ecluză (Fig.
III.12).
Estacadele pot fi plutitoare şi fixe.
– 34 –
Estacadele plutitoare se folosesc în cazul terenurilor stâncoase sau pentru adâncimi
mari ale portului. Aceste construcţii flotante se fixează cu lanţuri.
Estacadele fixe se construiesc pe ambele laturi ale portului de aşteptare şi se execută din
beton armat sau palplanşe metalice.
Forma estacadelor:
− grinzi cu zăbrele,
− cheuri masive.
Cheurile masive executate din piatră sau beton protejează bine portul de aşteptare de
curenţii transversali.
Din motive economice, estacadele de acostare se execută numai pe malul din dreapta
sensului de circulaţie spre ecluză, iar pe celălalt mal se execută ducdalbi.
În lungul estacadei de acostare, la distanţe de 30 m – 40 m, se prevăd bolarzi pentru
legarea navelor astfel ca navele mici să fie legate la cel puţin doi bolarzi.
a. b.
Fig. III.12 Estacade de acostare pe piloţi înalţi

a.- estacadă tip; b.- estacadă pentru variaţii mari de nivel
Pentru atenuarea abordajelor la acostare, se dispun dispozitive de amortizare sub formă
de grinzi de lemn, arcuri etc.
Platforma superioară a estacadei este amplasată cu minimum 1 m peste nivelul maxim
de calcul al ecluzei.
Dimensionarea estacadei de acostare se face la:
– încărcările clasice,
– forţa de tracţiune din bolard,
– forţa de lovire a navei.
III.4.c.2 Estacade de ghidaj
Estacadele de ghidaj sunt executate similar cu estacadele de acostare. Ele fac legătura
între estacadele de acostare şi capul ecluzei.
III.4.c.3 Ducdalbi
Ducdalbii sunt construcţii pentru legarea navelor ce aşteaptă la ecluzare.
Se execută sub formă de grupuri de 5 – 9 piloţi metalici, bătuţi la distanţe de 1 m până
la 3 m. Se solidarizează între ei şi se amplasează la distanţe de 30 m – 40 m.
– 35 –
III.4.c.4 Moluri
Molurile sunt diguri de pământ având taluzurile protejate cu piatră sau pot fi pereţi din
palplanşe ancorate.
Au rolul de a proteja intrarea în porturile amplasate pe un canal aflat în legătură cu un
râu. Această zonă este foarte solicitată de curenţi şi aluviuni.
Exemplu
Portul Cernavodă de pe canalul Dunăre – Marea Neagră este protejat cu moluri, în zona
de racordare.
III.4.c.5 Scări şi legături cu malul
Accesul la mal se asigură cu scări şi alte tipuri de legături. Acestea sunt prevăzute pe
estacadele şi taluzurile portului de aşteptare.
Distanţa între scări şi celelalte legături este de 35 m – 70 m.
Amplasamentele trebuie bine semnalizate şi luminate pe timp de noapte.
– 36 –
CAPITOLUL IV
SISTEMUL HIDRAULIC PENTRU ALIMENTAREA ECLUZEI
Totalitatea circuitelor hidraulice şi a instalaţiilor care servesc la controlul nivelului de

apă în sas formează sistemul de umplere – golire al ecluzei.
Scopul proiectării optime a sistemului hidraulic este:
– obţinerea unor durate de ecluzare cât mai mici;
– staţionarea liniştită a navelor în sas.
IV.1 Principalele sisteme hidraulice de alimentare
Principalele sisteme hidraulice de alimentare sunt:
1. sistemele concentrate: frontale şi nefrontale;
2. sistemele distribuite.
IV.1.a Sisteme de alimentare concentrată frontală
La sistemele de alimentare frontală, apa intră în sas prin zona capului amonte şi iese
prin zona capului aval.
Accesul apei în sas se poate face:
– prin orificii practicate în poartă;
– prin intermediul porţilor;
– prin galerii de ocolire a porţilor.
Datorită concentrării vitezelor şi debitului în zona frontală, suprafaţa apei nu mai este
orizontală, ci capătă o pantă longitudinală. Consecinţa formării pantei este apuparea navei.
Pentru a evita acest risc, se iau următoarele măsuri:
– se introduc dispozitive de disipare a energiei;
– se limitează viteza;
– se limitează debitul de umplere a sasului.
IV.1.a.1 Alimentare frontală prin intermediul porţilor
După formă, porţile ecluzei pot fi:
1. cilindrice:
– segment,
– sector;
2. plane.
După direcţia de deschidere, porţile ecluzei pot fi:
1. cu deplasare în plan vertical:
– ridicătoare,
– coborâtoare,
– ridicătoare – coborâtoare;
2. cu deplasare în plan orizontal: buscate.
Porţile plane se folosesc la capul amonte cu zid de cădere şi la sasurile cu lăţimi mici.
– 37 –
IV.2 Sistem de alimentare frontală pe sub poartă
Umplerea sasului prin ridicarea porţii plane este echivalentă, din punct de vedere
hidraulic, cu curgerea printr-un orificiu mare dreptunghiular, liber în prima fază, apoi înecat
(Fig. IV.1).
Calculul hidraulic se bazează pe:
– ecuaţia lui Bernoulli, în care se neglijează sarcina de inerţie;
– ecuaţia de continuitate a debitelor;
– ecuaţia diferenţială a căderii.
A
α H
B'
z0
Ip
I
Fig. IV.1 Umplerea pe sub poarta H0
plan ă (schemă de calcul)
B
+H
Pe schema de calcul din figura IV.1, s-au făcut următoarele notaţii:

B – lăţimea orificiului, egală cu lăţimea sasului;
I p , I – înălţimea orificiului la ridicarea finală, respectiv, la ridicarea curentă a porţii;
z 0 – sarcina orificiului liber; se măsoară de la nivelul amonte la centrul de greutate al
secţiunii contractate, considerate la nivelul pragului amonte:
z0 = (1,2 ÷ 1,3) hs
α – unghiul porţii faţă de verticală, numit unghiul deflector al porţii:
α = 45o – 60o
a – secţiunea geometrică de curgere, la un moment dat:
a = B I sin α
ac – secţiunea contractată:
ac = ε a
a0 – secţiunea geometrică de curgere la ridicarea completă a porţii:
a 0 = B I p sin α
t p – timpul de ridicare a porţii

H p – sarcina în sas în momentul final al ridicării porţii;
H i.o. – sarcina în sas în momentul înecării orificiului;
– 38 –
vc – viteza la un moment oarecare, în secţiunea contractată; se consideră uniform
distribuită pe secţiune:
Q
vc =
ac
v0 – viteza la un moment oarecare, dar raportată la secţiunea finală de curgere:
Q
v0 =
a0
μ – coeficientul de debit, raportat la secţiunea curentă:
μ = 0,65.
Principalii parametri ai dimensionării sistemului de alimentare sunt:
– funcţia de sarcină: H = f1(t ) ;
– funcţia de debit: Q = f 2 (t ) ;
– funcţia de energie: E = f3 (t ) ;
– staţionarea liniştită a navelor în sas: Pef ≤ Padm .
Ipoteze pentru simplificarea calculului:
a. sarcina inerţială se neglijează;
b. coeficientul de debit se consideră constant în timpul curgerii;
c. înecarea orificiului are loc când nivelul apei din sas atinge cota zidului de cădere;
d. dimensionarea sistemului de alimentare se face din condiţia ca efortul de întindere în
parâma de amarare a navelor să fie mai mic decât efortul admisibil al parâmei (exprimă
condiţia ca navele să staţioneze liniştit în sas).
IV.2.a. Caracteristicile geometrice şi hidraulice în perioada umplerii
Pe durata ridicării porţii, se disting trei perioade în fenomenul hidraulic al curgerii prin
orificii mari:
t i.o. – timpul de înecare a orificiului;
t p – timpul de ridicare a porţii;
Tu – timpul de umplere a sasului.
1. Calculul înălţimii de ridicare a porţii
0,85 Padm As ( H 0 + z0 )(Ω 0 − ωcv )
Ip = ⋅ (IV.1)
µ 0 Bs sin α Dcv z0
unde s-a notat: As = Ls Bs – aria secţiunii orizontale a sasului;

Ω 0 = Bs hs – aria secţiunii vii a sasului, la nivelul minim;
ωcv = n ωb – aria cuplei maestre a convoiului.
2. Determinarea timpului de umplere a sasului:
Dcv As ( H 0 + z0 ) Ks
Tu = ⋅ ⋅ (IV.2)
Padm (Ω 0 − ωcv ) g K p (1 − 0,5K p )
– 39 –
3. Calculul secţiunii de curgere a orificiului, la ridicarea completă a porţii:
a0 = Bs I p sin α (IV.3)
4. Determinarea timpului de ridicare a porţii:
Dcv a 0 µ 0 2 g z 0
tp = ⋅ (IV.4)
Padm g (Ω 0 − ω cv )
5. Determinarea timpului de înecare:
(caz A) ti.o. =
(H 0 − z0 )As +
tp
(IV.5)
µ 0 a0 2 g z0 2
2 ( H 0 − z0 ) As t p
(caz B) ti.o. = (IV.6)
a0 µ0 2 g z0
În funcţie de momentul la care se produce înecarea orificiului, există două cazuri de
dimensionare:
A. înecarea orificiului după terminarea ridicării porţii: t i.o. > t p ;
B. înecarea orificiului înainte de terminarea ridicării porţii: t i.o. < t p .
IV.2.b Înecarea orificiului după terminarea ridicării porţii

Caracteristica hidraulică este t i.o. > t p . Schema de calcul a umplerii în cazul A este
prezentată în figura IV.2.
a
ti Hp II
II.a II.b
tp
Ip
H0 I.b
a0
I.a
I II t
Tu
a. b.
Fig. IV.2 Schema de calcul a curgerii în cazul A

a.- variaţia secţiunii în timp; b.- schema geometrică
Domeniul I se caracterizează prin:
orificiu liber;
0 < t< tp;
H0 > H > H p ;
t
a = a0 .
tp
Ecuaţiile parametrilor principali:
– 40 –
µ a 2 g z0 2
1. sarcina hidrostatică H = H0 − 0 0 t (IV.7)
2 As t p
µ 0 a0 2 g z 0
2. debitul Q= t (IV.8)
tp
3. energia E = gQH (IV.9)

4. adâncimea apei în sas hs = ( H 0 + z 0 ) − H (IV.10)
5. secţiunea vie în sas Ω s = Bs hs (IV.11)

Q
6. viteza de ridicare a nivelului vs = (IV. 12)
As
Q
7. viteza apei la finalul umplerii v= (IV.13)
a0
E
8. energia specifică E sp = (IV.14)
Ωs
K s Dcv µ a 2g H
9. forţa efectivă în parâmă (tf) Pef = ⋅ 0 0 (IV.15)
g (Ω s − ω cv ) tp
Domeniul II-a se caracterizează prin:

orificiu liber
t p ≤ t < t i.o.
H p ≥ H > H i.o.
a = a0
µ 0 a0 2 g z0  t p 
1. sarcina hidrostatică H = H0 −  t −  (IV.16)
As  2
2. debitul Q = µ0 a0 2 g z0 (IV.17)

Celelalte ecuaţii au aceleaşi expresii ca în cazul A- I.
Domeniul II-b se caracterizează prin:
orificiu înecat
t i.o. < t < Tu
H i.o. > H > 0
a = const
Înecarea se produce când H = z 0 şi t = t i.o .
– 41 –
H 0 + z0 a0 µ 0 2 g  tp 
1. sarcina hidrostatică H = − t −  (IV.19)
2 z0 2 As  2 
 
2. debitul Q = µ 0 a0 2 g H (IV.20)
Celelalte ecuaţii au aceleaşi expresii ca în cazul A-I.
IV.2.c Înecarea orificiului înainte de terminarea ridicării porţii
Caracteristica hidraulică este ti.o. < t p . Schema de calcul a umplerii în cazul B este
prezentată în figura IV.3.
a tp
ti
I.a I.b
Hp II.b
Ip
H0
a0 II.a
I
I II t
Tu
a. b.
Fig. IV.3 Schema de calcul a curgerii în cazul B

a.- variaţia secţiunii în timp; b.- schema geometrică
Domeniul I -a. se caracterizează prin:
orificiu liber
0 < t < tp
H0 > H > H p
t
a = a0
tp
Ecuaţiile parametrilor principali sunt aceleaşi ca în cazul A, domeniul I şi anume:
µ 0 a0 2 g z0
1. sarcina hidrostatică H = H0 − t2 (IV.22)
2 As t p
µ 0 a0 2 g z 0
tp

Domeniul I- b se caracterizează prin:
orificiu înecat
– 42 –
t i.o. < t < t p
H i.o. > H > H p
t
a = a0
tp
H 0 + z0 µ 0 a0 2 g 2
1. sarcina hidrostatică H = − t (IV.25)
2 z0 4 As t p
µ 0 a0 2 g H
tp

Celelalte ecuaţii au aceleaşi expresii ca în cazul A.
Domeniul II se caracterizează prin:
orificiu înecat
t i.o. < t < Tu
H i.o. > H > 0
a = const
Ecuaţiile parametrilor principali sunt aceleaşi ca în cazul A, domeniul II- b, astfel:
H 0 + z0 a 0µ 0 2 g  tp 
1. sarcina hidrostatică H = − t −  (IV.28)
2 z0 2 As  2 
 
2. debitul Q = µ 0 a0 2 g H (IV.29)
IV.2.d Calculul tabelar şi grafic al alimentării pe sub poartă
Folosind ecuaţiile parametrilor hidraulici şi energetici principali ai umplerii, se va
efectua calculul tabelar (model în Tabel IV.1) şi grafic (model în Fig. IV.4).
H Q E
Scara: H 2 cm …1 m
Q 1 cm… 10 m3/s
E 4 cm… 1000 J
t 1 cm… 50 s
Fig. IV.4 Graficul de variaţie a parametrilor hidraulici şi energetici

(scara desenului este dată ca exemplu)
IV.3 Sistem de alimentare frontală prin galerii de ocolire a porţilor
– 43 –
Galeriile încep din capul amonte, ocolesc porţile şi debuşează în sas, iar orificiile de
comunicare cu sasul sunt permanent înecate.
Din punct de vedere hidraulic, umplerea sasului este echivalentă cu curgerea prin
conducte forţate scurte cu ieşirea înecată (Fig. IV.5).
μ
tv
μ0
zid de
poartă cădere
I II t
Tu
cap amonte sas
a. b.
Fig. IV.5 Schema alimentării prin galerii de ocolire a porţilor

a.- variaţia coeficientului de debit în timp; b.- schema geometrică
Ipoteze simplificatoare:
d2 H
− sarcina inerţială se neglijează: ≅ 0;
d t2
− vana este de tip vană - plană;
− viteza de ridicare a vanei este uniformă şi constantă pe toată durata deschiderii;
− coeficientul de debit este variabil: µ = f (t ) .
IV.3.a Calculul caracteristicilor geometrice şi hidraulice în timpul umplerii
Date cunoscute din tema de proiectare:
– coeficientul de debit maxim: µ0
– coeficientul sistemului: Ks
– coeficientul vanei: Kv
1. Calculul coeficientului de debit în timpul umplerii
Coeficientul de debit variază în timpul deschiderii vanei:
µ = µ0 ⋅ µn (IV.31)
unde: µ n = f (n ) – funcţia de variaţie a coeficientului de debit cu timpul;
n – timpul relativ de ridicare a vanei n = 0; 0,1; 0,2;…; 1.
Ecuaţia (IV.31) devine:
1
µ= (IV.32)
ξ0 + ξv
cu notaţiile: ξ v = f (n ) – coeficientul rezistenţelor hidraulice în timpul deschiderii succesive a

vanei; valorile sunt date în tabelul IV.2;
ξ 0 – coeficientul global al rezistenţelor hidraulice, când vana este complet
deschisă.
ξ 0 se determină din relaţia (IV.32), punând condiţia ca vana să fie deschisă total:
– 44 –
µ = µ0 şi ξ v = ξ 0 ξv = 0,25
1
Rezultă: ξ0 = − ξv (IV.33)
µ02
2. Determinarea timpului de umplere a sasului
Dcv 2 As H 0 Kv  dµ 
Tu = ⋅ ⋅ ⋅ n  (IV.34)
Padm g (Ω 0 − ωcv ) K s (1 − λ K v )  d n  t = 0
cu notaţiile: λ = 1 − α ;
n
α = ∑ µ ni (model în Tabel IV.3);
i =1
 d µn  µ − µ n0
  = n1 ;
 d n  t =0 ∆n
Δn = 0,1.
3. Determinarea timpului de ridicare a vanei
Plecând de la coeficientul relativ de deschidere a vanei, se află durata deschiderii:
tv
Kv = ; t v = K v ⋅ Tu (IV.35)
Tu
4. Determinarea secţiunii galeriei, în dreptul vanei, la deschidere completă
Padm As (Ω 0 − ωcv ) Kv 1
a0 = ⋅ ⋅ ⋅ (IV.36)
Dcv µ0 2 K s (1 − λK v )  d µ n 
 
 d n t = 0
În funcţie de momentul în care se deschide complet vana, există două domenii de
dimensionare (Fig. IV.4).
0 < t < tv
H0 < H < H v
µ = µ0 ⋅ µn
n
µ a
∫µ
2g
1. sarcina hidrostatică H = H0 − 0 0 tv n ⋅dn (IV.37)
2 As
0
n k
în care:
∫ µn ⋅ d n = ∑
i =1
µ ni
0
– 45 –
2. debitul Q = µ a0 2 gH (IV.38)
Celelalte ecuaţii au aceleaşi expresii ca în cazul alimentării pe sub poartă.
t v < t < Tu
Hv < H < 0
µ = µ 0 = const.
µ 0 a0 2g
1. sarcina hidrostatică H = Hv − (t − tv ) (IV.40)
2 As
2. debitul Q = µ 0 a0 2 gH (IV.41)
Celelalte ecuaţii au aceleaşi expresii ca în domeniul I.
IV.3.b Calculul tabelar şi grafic al alimentării frontale prin galerii de ocolire a
porţilor
Folosind ecuaţiile parametrilor hidraulici şi energetici principali ai umplerii, se
efectuează calculul tabelar (model în Tabel IV.4).
Se trasează graficele de variaţie a parametrilor principali, în timpul umplerii sasului
(model în Fig. IV.6).
H Q E
Scara: H 2 cm …..1 m
Q 1,5 cm…10 m3/s
E 3 cm… 1000 J
t 2 cm… 50 s

(scara desenului este dată ca exemplu)
IV.4 Sistem de alimentare distribuită prin galerii longitudinale

Se consideră două galerii dispuse în lungul bajoaierelor. Galeriile comunică cu sasul
prin orificii. Admisia apei este controlată de vane amplasate în capul amonte.
Din punct de vedere hidraulic, galeriile lucrează ca două conducte forţate lungi.
Curgerea apei în timpul umplerii sasului are caracter nepermanent (viteza şi debitul se
modifică în mod continuu).
– 46 –
Se disting două domenii de curgere, în funcţie de mărimea timpului de deschidere a
vanelor şi a timpului de umplere a sasului (Fig. IV.7).
μ
tv
H0 H
μ0
I II t
Tu H
a. b.
Fig. IV.7 Schema alimentării prin galerii longitudinale în bajoaiere

a.- variaţia coeficientului de debit în timp; b.- schema geometrică
IV.4.a Calculul în domeniul I
0 < t < tv
H0 > H > Hv
µ = µ0 ⋅ µn
unde: µ 0 – coeficientul de debit la deschiderea completă a vanei;
µ n = f (n ) – funcţia de variaţie a coeficientului de debit cu timpul;
n – timpul relativ de ridicare a vanei:
t
n= = 0; 0,1; 0,2;…; 1.
tv
Influenţa sarcinii inerţiale este redusă şi, de aceea, se va neglija.
k
µ 0 a0
∫µ
2g
1. sarcina hidrostatică H = H0 − tv n ⋅dn (IV.43)
2 As
0
k k
unde: ∫ µ n d n = α i = ∑ µ ni ; k < n (IV.44)
0 i =1
1
µ 0 a0
∫µ
2g
Hv = H0 − tv n ⋅dn (IV.45)
2 As
0
1 n
unde: ∫ µ n d n = α = ∑ µ ni (IV.46)
0 i =1
– 47 –
t
2. debitul Q = µ a0 2 gH = µ 0 a0 2 gH (IV.47)
tv
IV.4.b Calculul în domeniul II
t v < t < Tu
Hv > H > 0
µ = µ 0 = const.
Observaţie
Influenţa sarcinii inerţiale este importantă, de aceea nu se poate neglija.
Ecuaţiile parametrilor principali
µ a 2g
1. sarcina hidrostatică H +∆ = Hv + ∆ − 0 0 (t − tv ) (IV.49)
2 As
unde s-a notat: Δ – coeficientul inerţial, care se determină din condiţiile la limită:
2 As H v  
Tu − tv =  1+ ∆ − ∆  (IV.50)
µ0 a0 2 g  Hv Hv 

In ecuaţia (IV.50), paranteza se numeşte factor de reducere a timpului de umplere
datorită inerţiei şi se notează cu η .
IV.4.b.1 Calculul parametrilor neglijând sarcina inerţială
1. Calculul timpului de umplere a sasului, neglijând sarcina inerţială:
Dcv 2 As H 0 Kv  dµ 
Tu = ⋅ ⋅ ⋅ n  (IV.51)
Padm g (Ω 0 − ωcv ) K s (1 − λ K v )  d n  t =0
unde s-a notat: µ 0 – coeficientul de debit la deschiderea completă a vanei;

K s – coeficientul sistemului;
K v – coeficientul de deschidere a vanei;
λ = 1− α ;
∑ α i – se calculează după modelul din tabelul IV.3.
2. Determinarea secţiunii galeriei în dreptul vanei, neglijând sarcina inerţială:
Padm As (Ω 0 − ω cv ) Kv 1
a0 = ⋅ ⋅ ⋅ (IV.52)
Dcv µ0 2 K s (1 − λ K v )  d µ n 
 
 d n t =0
3. Calculul timpului de ridicare a vanei, neglijând sarcina inerţială:
t v = K v Tu (IV.53)
4. Determinarea sarcinii la care are loc curgerea, la terminarea ridicării vanei:
– 48 –
µ a 2g
Hv = H0 − 0 0 tv α (IV.54)
2 As
IV.4.b.2 Calculul parametrilor cu considerarea sarcinii inerţiale
1. Determinarea coeficientului inerţial:
µ 20 a0 l g
∆= (IV.55)
As
unde s-a notat: l g – lungimea totală a galeriilor sistemului de alimentare:
l g = (1,3 ÷ 1,6 ) Ls
Ls – lungimea sasului în această variantă de alimentare.

2. Determinarea factorului de reducere a timpului de umplere
∆ ∆
η= 1+ − (IV.56)
Hv Hv
3. Calculul timpului de umplere ţinând seama de sarcina inerţială
Dcv 2 As H 0 Ks η  dµ 
Tu , i = ⋅ ⋅ ⋅ n  < Tu (IV.57)
Padm g (Ω 0 − ωcv ) K v (1 − K v + λ K v η)  d n  t = 0
4. Determinarea secţiunii galeriei în dreptul vanei ţinând seama de sarcina inerţială:

Padm As (Ω 0 − ω cv ) Kv η 1
a 0, i = ⋅ ⋅ ⋅ (IV.58)
Dcv µ 02 K s (1 − K + λ K v η )  d µ n 
 
 d n t =0
5. Calculul timpului de ridicare a vanei ţinând seama de sarcina inerţială:
t v, i = K vT u , i (IV.59)
Observaţie
Diferenţa dintre timpul de umplere real şi timpul de umplere neglijând inerţia trebuie să
fie sub 5%. In caz contrar, se continuă calculul hidraulic astfel: se determină coeficientul
inerţial Δ cu ecuaţia (IV.55), în care se introduce noua arie a galeriilor a 0, i calculată conform
ecuaţiei (IV.58).
Ecuaţiile parametrilor principali
1. sarcina hidrostatică – se calculează cu ec. (IV.49)
2. debitul Q = µ 0 a0 2 gH (IV.60)
IV.4.c Calculul tabelar şi grafic al alimentării distribuite prin galerii longitudinale
Folosind ecuaţiile parametrilor hidraulici şi energetici principali ai umplerii, se
efectuează calculul tabelar (model în Tabel IV.5).
– 49 –
Se trasează graficele de variaţie a parametrilor principali în timpul umplerii sasului
(model în Fig. IV.8).
H Q E
Scara: H 2 cm …1 m
Q 1 cm….10 m3/s
E 4 cm… 1000 J
t 2 cm… 50 s

(scara este dată ca exemplu)
– 50 –
Tabel IV.1 Tabloul umplerii în varianta alimentării frontale pe sub poartă
t H Q E hs Ω0 vs v Esp Pef
Domeniul
(s) (m) (m3/s) (J) (m) (m2) (m/s) (m/s) (J/m2) (kN)
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
0 0 0 0 0 0
50
I-a
ti = 212
250
− 51 −
300
I-b
tp = 403
450
II
Tu = 511 0 0 0 0 0 0 0
Observaţie – datele numerice din tabel sunt exemple
Tabel IV.2 Coeficienţii de rezistenţă hidraulică în timpul deschiderii vanei ξ v = f (n )
n 0 0,1 0,2 0,3 0,4 0,5 0,6 0,7 0,8 0,9 1,0
ξv ∞ 193,2 44,75 18,05 8,37 4,27 2,33 1,25 0,64 0,34 0,25
Tabel IV. 3 Calculul coeficientului de debit μ

i +1 k
n ξv ξ0 + ξv μ µ n,i = µ µ 0 µ ni = ∑ µ ni ⋅ 0,5 ⋅∆n αi = ∑ µni
i i =1
0 ∞ ∞ 0 0 0 0
0,1
0,2
− 52 −
0,3
0,4
0,5
0,6
0,7
0,8
0,9
1,0 0,25 1,0
Tabel IV.4 Tabloul umplerii în varianta alimentării frontale prin galerii scurte de ocolire a porţilor
Domeniul n = t/tv t αi H H μ Q E hs Ωs vs vv Esp Pef

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
0 0 0 H0= 0 0 0 0 0 0
0,1
0,2
0,3
0,4
I 0,5
0,6
0,7
− 53 −
0,8
0,9
1,0 tv =
1,1
1,2 -
1,3
II 1,4 -
-
… -
Tu = - 0 0 0 0 0 0 0 0
Tabel IV.5 Tabloul umplerii în varianta alimentării prin galerii longitudinale amplasate în bajoaiere
Domeniul n= t/t v tui αi H H μ Q E hs Ωs vs vv Esp Pef

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
0 0 0 H0= 0 0 0 0 0 0
0,1
0,2
0,3
0,4
I 0,5
0,6
0,7
0,8
− 54 −
0,9
1,0 tvi =
1,1
1,2 -
1,3
II
1,4 -
… -
Tui = - 0 0 0 0 0 0 0 0
CAPITOLUL V
CALCULUL STATIC ŞI DE REZISTENŢĂ AL ECLUZEI
V.1 Predimensionarea elementelor funcţionale ale sasului

Schema statică a sasului este cadru rigid pe mediu elastic.
Dimensiunile de gabarit ale părţilor principale ale sasului (Fig. V.1) se stabilesc în
funcţie de:
– nivelul maxim din bieful amonte ( N am. max ),
– nivelul maxim din bieful aval ( N av. max ),
– nivelul minim din bieful aval ( N av. min ),
– natura terenului de fundaţie.
In exteriorul sasului, se execută umplutură de pământ, prin care vor circula curenţii de
apă de infiltraţie. De asemenea, în exteriorul sasului, se amenajează drenaje şi lucrări
antiinfiltrante care se poziţionează în funcţie de nivelurile caracteristice.
b0 Bs 2 C.S.B.
a N.M.am.
N.M.inf.
hy
C.D. ΔHd.1
N.m.inf. by N.M.av.
H0 Hb
DREN ΔHd.2 Δhav N.m.av.

BAJOAIER
hS0 C.S.R.
RADIER hr
C.I.R.
bb
l
Fig. V.1 Principalele cote ale elementelor sasului
– 55 –
Efectele acestor amenajări sunt:
– coborârea nivelului apei subterane,
– reducerea presiunilor hidrodinamice,
– limitarea infiltraţiei,
– lungirea şi dirijarea traseelor de infiltraţie.
Bajoaierele au secţiunea transversală descrescătoare spre coronament. Paramentul
dinspre apă al bajoaierelor este vertical.
V.1.a Elemente de predimensionare pentru bajoaier
Grosimea la coronament se determină după mai multe criterii:
1. din comportarea betonului la eforturile principale la 45 o ce apar la forţa de izbire a
navei:
mizb Fizb
b0 = (V.1.a)
3 Rb. f
unde s-a notat: mizb – coeficient de siguranţă egal cu 1,2 ÷ 1,5;

Rb. f – rezistenţa betonului la forfecare;
2. din condiţia de încastrare a parapetului:

b0 > 0,8 m ÷ 1 m (V.1.b)
Grosimea în secţiunea curentă:
b y ≥ b0 + (0,16 ÷ 0,22) h y (V.2)
Grosimea la bază [6]:

bb ≥ b0 + (0,16 ÷ 0,22) H b (V.3)
Înălţimea bajoaierului:
H b = hs.0 + H 0 + a (V.4)
Înălţimea de siguranţă:
a = a1 + (t max − t min ) = 1 m ÷ 1,5 m (V.5)
cu notaţiile: a1 – suma denivelărilor dinamice;

(t max − t min ) – diferenţa dintre tasarea maximă probabilă şi tasarea minimă
probabilă a structurii.
V.1.b Elemente de predimensionare pentru radier
Grosimea radierului se alege ca valoarea maximă din condiţiile:
1 1  1 1
hr =  ÷  H b sau hr >  ÷  Bs (V.6)
5 4  10 8 
Lăţimea radierului până în axul sasului:
B
l = bb + s (V.7)
2
– 56 –
V.1.c Niveluri de calcul la intradosul bajoaierului. Niveluri de infiltraţie la
extradosul bajoaierului. Cota drenului
Nivelurile de calcul la intradosul bajoaierului sunt:
Nivelul minim aval: N av. min = hs.0 (V.8)
Nivelul maxim aval: N av. max = N av. min + ∆ hav (V.9)
unde s-a notat: ∆ hav = 1 m ÷ 2 m
Nivelul maxim amonte: N am. max = N av. min + H 0 (V.10)
Pozarea drenului la extradosul bajoaierului se face în funcţie de N av. max :
Cota drenului: C.D = N av. max + (1 m ÷ 1,5 m) (V.11)
Nivelul minim de infiltraţie: N inf . min = C .D − 0,15 ∆ H d 2 (V.12)
unde s-a notat: ∆ H d 2 = C.D − N av. min

Nivelul maxim de infiltraţie: N inf . max = C.D + 0,15 ∆ H d 1 (V.13)
unde s-a notat: ∆ H d 1 = N am. max − C.D

V.1.d Caracteristicile mecanice ale betonului şi ale pământului de umplutură
Notă
Pentru a explica mai uşor etapele de dimensionare, în continuare, se va da un exemplu
de calcul.
a. Se precizează clasa betonului folosit şi caracteristicile mecanice:
Clasa betonului (Romcod): CH 20/25 (BcH 25; BH 350) cu Rc = 15 N/mm2
Greutatea specifică a betonului: γ bet = 24 kN/m3
Coeficientul Poisson al betonului: υbet = 0,19
Modulul de elasticitate al betonului: Ebet = 30.000 N/mm2

b. Se determină caracteristicile geotehnice ale zonei de amplasament al sasului:
Greutatea specifică a pământului cu umiditate naturală, aflat deasupra nivelului apei
subterane (exemplu): γ n = 15 ÷ 17 kN/m3
Greutatea specifică a pământului submersat (aflat sub nivelul apei subterane):
γ sub = γ n − (1 − n )γ apa , n = porozitatea
Exemplu: γ sub = 7 kN/m3
Unghiul de frecare internă al pământului nesubmersat: ϕ n = 25 o – 35o
Unghiul de frecare internă al pământului submersat: ϕ sub = 20 o – 30o
– 57 –
V.2. Metoda de calcul de rezistenţă. Grupări şi ipoteze de calcul.
V.2.a Metoda de calcul
Siguranţa construcţiilor executate din diferite materiale se verifică printr-o metodă
semiprobabilistică, numită metoda stărilor limită, în conformitate cu STAS 10100/0-77
”Principii generale de verificare a siguranţei construcţiilor”.
În această metodă, relaţia de verificare a siguranţei este:
S max ≤ Rmin (V.14)
unde s-a notat: S max – solicitarea maximă probabilă, produsă de valorile maxime ale
încărcărilor asupra unei secţiuni (efortul secţional);
Rmin – valoarea minimă probabilă a capacităţii de rezistenţă a secţiunii.
Aceste valori sunt denumite valori de calcul. Ele se stabilesc în legătură cu valorile de
referinţă ale încărcărilor, respectiv, ale rezistenţelor, denumite valori caracteristice (sau
normate), astfel:
– valoarea de calcul a încărcării (sau a solicitării) se determină înmulţind valoarea
normată ( S n ) (conform STAS 10101/0-77) cu coeficientul încărcării (n). Prin coeficientul n
(conform STAS 10101/0-77, tabelele 2, 3, 4, 5), se ţine seama de abaterile nefavorabile
posibile ale valorii normate, cauzate de variabilitatea statistică a încărcării.
– valoarea de calcul a rezistenţei secţiunii se obţine prin împărţirea rezistenţei normate
n
( R ) cu coeficientul de siguranţă al materialului (γ). Prin coeficientul γ, se ţine seama de
posibilitatea depăşirii valorii normate datorită variabilităţii statistice a calităţii materialului. În
unele cazuri, se introduce şi coeficientul condiţiilor de lucru (m).
Tabel V.1 Rezistenţele de calcul (N/mm2), modulul de elasticitate (kN/mm2) la betoane
(conform NE 012 – 99; C 140-86; STAS 10700/0-90)
Caracteristica
Simbolul
Clasa betonului Compresiune Întindere Modulul de
(Marca betonului) f ck .cil sau f ck .cub elasticitate
Rbk Rt Eb
C4/5 Bc5 B75 3,3 – 12
C6/7,5 Bc7,5 B100 4,7 9,5 14
C8/10 Bc10 B150 6,5 0,6 21
C12/15 Bc15 B200 9,5 0,8 24
C16/20 Bc20 B250 12 0,95 27
C20/25 Bc25 B350 15 1,1 30
C25/30 Bc30 B400 18 1,25 32
C30/35 Bc35 B450 20,7 1,35 34,5
C35/45 Bc40 B500 23,4 1,46 37
C40/50 Bc50 B600 28,5 1,67 38
C50/60 Bc60 B700 33,3 1,85 40
Notă
Simbolurile din tabelul V.1, pentru calitatea betonului, sunt:
C – reprezintă Codul, primul număr reprezintă rezistenţa cilindrică, al doilea număr
reprezintă rezistenţa cubică, conform NE 012-99;
Bc – reprezintă clasa de beton, numărul reprezintă rezistenţa cubică, conform
Normativului C140-86 şi STAS 10107 / 0-90;
– 58 –
B – reprezintă marca betonului, numărul reprezintă rezistenţa cubică medie teoretică, în
daN/cm2, conform STAS 1275-81.
Modulul de elasticitate transversal al betonului are valoarea Gb = 0,4 Eb .
Încărcările se clasifică (conform STAS 10101/0-77, tabelul 1) în:
1. încărcări permanente (P);
2. încărcări temporare (T) cu subclasele:
– încărcări cvasipermanente (C),
– variabile (V);
3. excepţionale (E).
Relaţia (V.14) devine:
Rn
∑ nS n ≤
γ
m (V.15)
V.2.b Gruparea încărcărilor. Ipoteze de calcul

Calculul elementelor şi structurilor de construcţii se face folosind combinaţiile cele mai
defavorabile, practic posibile, ale diferitelor acţiuni. Aceste combinaţii, numite grupări de
încărcări, sunt alcătuite pe baza schemelor de încărcare.
STAS 10101/0A-77 “Acţiuni în construcţii. Clasificarea şi gruparea acţiunilor” arată
că dimensionarea se face utilizând două tipuri de grupări:
A. grupări fundamentale, formate din încărcări P, C şi V;
B. grupări speciale formate din încărcări P, C, V şi E.
Încărcările permanente P se iau în calcul în toate cazurile.
Încărcările cvasipermanente C şi variabile V se iau în calcul când efectele lor sunt
defavorabile pentru verificarea într-o anumită secţiune şi la o anumită stare limită.
Încărcările excepţionale E se iau în calcul numai în cazul unor grupări speciale.
Notă
Spre deosebire de alte categorii de construcţii, construcţiile hidrotehnice inclusiv
ecluzele se dimensionează şi se verifică pentru trei tipuri de grupări: fundamentale, speciale,
extraordinare.
F. Gruparea fundamentală pentru următoarele ipoteze de exploatare normală:
F.1. exploatare normală (Fig. V.2.a) în ipoteza:
– nivel minim al apei în sas (N.m.);
– nivel maxim al apelor de infiltraţie (N.M.inf.);
– platforma ecluzei este încărcată cu suprasarcina q = 1000 ÷ 1500 daN/m2;
– nava exercită o forţă de tracţiune în parâmă Ftr la 1 m peste N av. min .
Este ipoteza care reflectă cea mai defavorabilă solicitare dinspre exterior.
q
N.M. Fizb
N.M.inf.
N.m.inf.
N.m. Ftr
a. b.
Fig. V.2 Gruparea fundamentală şi ipotezele de exploatare normală F.1 şi F.2

a.- gruparea F.1 “sas gol”; b.- gruparea F.2 “sas plin”
– 59 –
F.2. exploatare normală (Fig. V.2.b) în ipoteza:
– nivel maxim al apei în sas (N.M.);
– nivel minim al apelor de infiltraţie (N.m.inf.);
– nava exercită o forţă de izbire Fizb poziţionată la 1 m peste N am. max .
S. Gruparea specială pentru următoarele ipoteze de construcţie şi reparaţii:
S.1 reparaţii în interiorul sasului (Fig. V.3.a) în ipoteza:
– dren blocat parţial;
– nivel maxim al apelor de infiltraţie;
– platforma ecluzei încărcată cu suprasarcina q = 1000 ÷ 1500 daN/m2;
S.2. faza de construcţie (Fig. V.3.b) ţine seama de etapele de realizare a umpluturii din
spatele bajoaierului în funcţie de fazele de betonare a acestuia.
S.3. reparaţii la exteriorul sasului în ipoteza:
– umplutura îndepărtată;
– nivel maxim amonte în sas.
Observaţie
Ipoteza de calcul S.3. ar putea exista, dar nu se mai foloseşte astăzi, în proiectare
deoarece, în timpul exploatării ecluzei, nu se admite nici o reparaţie la extrados, cu
îndepărtarea umpluturii, când apa din sas este la nivel maxim.
q
N.M.inf.
a. gruparea S.1 “reparaţii”
3 3 4
1 1 2 1 2
N.inf. N.inf. N.inf.
b. gruparea S.2 “execuţie continuă a radierului pe toată durata”

Fig. V.3 Gruparea specială cu ipoteza de reparaţii S.1 şi ipoteza de construcţie S.2
N.M.inf.
Fig. V.4 Gruparea extraordinară cu

ipoteza de blocare a drenului E.1 N.m.
– 60 –
E. Gruparea extraordinară pentru următoarele ipoteze:
E.1 blocarea totală a drenului (Fig. V.4.) în ipoteza:
– nivel minim al apei în sas,
– nivel de infiltraţie la nivelul maxim amonte.
q Fs.p
N.M.am
av
N.M.inf.
Fs.b Fs.b Eh+ΔEs.h
Fs.b
N.m.inf
Fs.r Fs.r
Rh Ps.h Ps.h
ah
S
a. b.
Fig. V.5 Gruparea extraordinară şi ipoteza de cutremur E.2
a.- forţe seismice orizontale transversale; b.- forţe seismice verticale
E.2 cutremur – se aleg direcţiile de calcul ale forţelor seismice care dau efectele cele
mai periculoase:
E.2.a. direcţia orizontală transversală (Fig. V.5.a) în ipoteza:
– nivel maxim amonte în sas;
– platforma ecluzei încărcată cu suprasarcină;
– umplutura este normală;
– nivel de infiltraţie minim.
Observaţie
Gruparea de încărcări E.2.a se foloseşte pentru verificarea eforturilor şi a stabilităţii la
lunecare.
E.2.b. direcţia verticală (Fig. V.5.b) în ipoteza:
– sas complet gol;
– nivel de infiltraţie maxim;
– subpresiune maximă.
Observaţii
1. Gruparea de încărcări E.2.b se foloseşte la verificarea stabilităţii la plutire.
2. Gruparea extraordinară E intervine extrem de rar în existenţa construcţiei (o dată, de
două ori sau niciodată), dar ea poate fi cauza unor accidente foarte grave.
V.3 Calculul încărcărilor
Se fac următoarele ipoteze:
− încărcările sunt repartizate uniform în lungul sasului;
− rigiditatea elementelor componente ale sasului este uniformă în lungul sasului.
Rezultă că sasul lucrează în starea plană de deformaţie. Această caracteristică elastică
permite ca eforturile secţionale în secţiunea curentă a sasului să fie determinate pentru o fâşie
de lăţime unitară (Fig. V.6).
Schema statică de calcul pentru bajoaier este consola încastrată în radier.
– 61 –
Încărcările se stabilesc pentru o fâşie de lăţime egală cu 1 m, astfel:
Greutatea proprie a bajoaierului: G b = A b γ bet (V.16)
Greutatea pământului de umplutură: G p = G p.n + G p.sub (V.17)
G p.n = A p.n γ n (V.18)
G p.sub = Ap .sub γ sub (V.19)
1m
a. b.
c.
1m
1m
Fig. V.6 Starea plană de deformaţie a sasului

a.- fâşia unitară de calcul; b.- schema statică pentru bajoaier; c.- schema statică pentru radier
Forţa hidrostatică a apei din sas:
2
γ a H am
− la nivel maxim: FH 1 = . max
(V.20)
2
γ a hs2
− la nivel minim: FH 2 = (V.21)
2
Forţa hidrostatică a apei de infiltraţie:
γ a H i2nf . max
− la nivel maxim: FH .inf.1 = (V.22)
2
γ a H i2nf . min
− la nivel minim: FH .inf. 2 = (V.23)
2
Împingerea pământului
Umplutura poate exercita asupra bajoaierului:
– împingere activă,
– împingere în stare de repaus,
– împingere suplimentară reactivă.
Tipul de împingere şi distribuţia presiunii pământului asupra paramentului bajoaierului
se adoptă în calcul, în funcţie de tendinţa de deplasare a bajoaierului şi de posibilitatea lui de
deformare.
La bajoaierele independente fundate pe terenuri nestâncoase, se va considera
împingerea activă.
– 62 –
Bajoaierele încastrate în radier sunt considerate, practic, fără deformaţii şi deplasări. În
consecinţă, în calcul, se va folosi presiunea pământului în stare de repaus introducându-se
coeficientul de împingere laterală în stare de repaus K rep :
υ0
K rep = 1 − sin ϕ sau K rep = (V.24)
1 − υ0
unde s-a notat: φ – unghiul de frecare internă al pământului,
υ 0 – coeficientul Poisson pentru teren (Tabel V.2);
Se va face calculul pentru trei zone care corespund cu:
a. suprasarcina de pe platformă,
b. zona de umplutură fără apă de infiltraţie,
c. zona de umplutură cu apă de infiltraţie.
a. suprasarcina: p0 = q K rep (V.25)
unde s-a notat: q – încărcarea pe platformă;
b. zona fără apă de infiltraţie: p 1 = p 0 + K rep γ n h (V.26)
c. zona cu apă de infiltraţie: p 2 = p 1 + K rep γ sub hinf (V.27)
Tabel V.2 Coeficientul Poisson ( υ 0 ) pentru diferite tipuri de pământuri
Tip de pământ Coeficient Poisson Tip de pământ Coeficient Poisson

Argile compacte 0,25 – 0,30 Pietriş – bolovăniş 0,12 – 0,17
Argile prăfoase 0,35 – 0,37 Nisipuri 0,20– 0,30
Argile plastice 0,38 – 0,45 Argile nisipoase 0,21 – 0,29
Încărcările produse de nave:

23
Forţa de izbire a navei (kN): F izb = 0,9 D cv (V.28)
unde Dcv reprezintă deplasamentul (tf).

Punctul de aplicaţie al forţei de izbire, în poziţia cea mai defavorabilă, este situat la 1 m
peste nivelul maxim în sas.
Forţa de tracţiune în parâmă Ftr se determină în funcţie de tipul şi deplasamentul
navei (Tabel V.3).
Tabel V.3 Tracţiunea în parâmă
Dbarja (tf) < 1000 1000 ÷ 2000 2000 ÷ 3000 3000 ÷ 5000 > 5000
Ftr (kN) 100 130 150 200 250
Se ţine seama (Fig. V.7) numai de acţiunea componentei perpendiculare pe

bajoaier Ftr .x :
– componenta perpendiculară: F tr . x = Ftr sin α cos β (V.29)
unde α şi β sunt unghiurile de înclinare a parâmei, cu valorile:
- pentru vase de pasageri: α = 45 o şi β = 0o;
- pentru vase de mărfuri: α = 30 o şi β = 0o.
– 63 –
Punctul de aplicaţie al forţei de tracţiune în parâmă se consideră la 1 m peste nivelul
minim aval N av. min .
În condiţii normale de exploatare, forţa de întindere din parâmă trebuie să fie mai mică
decât forţa admisibilă, deoarece la o supraîncărcare accidentală, forţa în parâmă poate atinge
valoarea de rupere. Padm se calculează cu formula empirică (II.15) sau cu:
Padm = 0,3 D 1 3 (V. 30)

Forţa de rupere se calculează în funcţie de caracteristica de dotare a navei:
Pr = Padm ⋅ Cs (V.31)
cu notaţia: C s – coeficient de siguranţă, având valorile:
pentru parâme de oţel: C s = 2,75 ÷ 3
pentru parâme sintetice: C s = 3,25.
Registrul Naval Român recomandă: “Nu este necesar ca forţa de rupere a parâmelor de
manevră şi legare să fie mai mare de 32.500 daN”.
Fy Fz
Fig. V.7 Forţa de tracţiune în parâmă F α

β
Fx
Încărcarea pe platformele adiacente se stabileşte în funcţie de destinaţia platformei şi

de modul de exploatare:
– pentru oameni, autocamioane: q = 4 ÷ 5 kN/m2
– pentru halaj cu locomotive: q = 20 kN/m2
– pentru depozitarea mărfurilor şi materialelor: q = 10 ÷ 15 kN/m2 .
Notă
Ca exemplu, se va considera încărcarea pe platformă q = 16 kN/m2.
Observaţie
Se face schiţa încărcărilor pentru ipotezele: F.1 (“sas gol”), F.2 (“sas plin”) şi S.1.
(“reparaţii”), apoi se calculează forţele pentru fiecare ipoteză.
V.4 Verificări de stabilitate şi de rezistenţă la ecluze
Calculul de stabilitate şi rezistenţă se efectuează în diferite ipoteze de încărcare şi
cuprinde:
– verificarea stabilităţii la plutire a sasului,
– verificarea stabilităţii la alunecare a sasului şi a capului aval,
– verificarea stabilităţii la răsturnare a bajoaierelor independente,
– verificarea rezistenţei structurii,
– verificarea capacităţii portante a terenului de fundare,
– verificarea la apariţia fisurilor.
Condiţia de stabilitate se exprimă astfel: “suma forţelor care asigură stabilitatea trebuie
să fie mai mare decât suma forţelor care se opun stabilităţii” sau, într-o altă formulare,
“coeficientul de siguranţă calculat cu forţele normate trebuie să fie mai mare cel puţin egal
cu coeficientul de siguranţă admisibil”.
Tabelul V.4 prezintă valorile coeficienţilor de siguranţă (n).
– 64 –
Tabel V.4 Coeficienţi de siguranţă (n)
Clasa construcţiei Gruparea de încărcări Plutire Lunecare Răsturnare
STAS 4273 - 85 nP nAL nR
Fundamentale 1,10 1,30 1,40
I
Speciale 1,10 1,10 1,10
F 1,10 1,20 1,30
II
S 1,10 1,10 1,10
F 1,05 1,15 1,20
III
S 1,05 1,05 1,10
F 1,05 1,15 1,15
IV
S 1,05 1,05 1,10
V.4.a Verificarea stabilităţii la plutire a sasului

Se stabileşte cea mai defavorabilă grupare de încărcări pentru stabilitatea la plutire în
condiţii statice şi dinamice.
Calculul pentru condiţii statice se face la gruparea excepţională care corespunde
ipotezei: sas complet gol, nivel maxim de infiltraţie, subpresiune maximă, platforma adiacentă
neîncărcată (Fig. V.8).
S
Coeficientul de stabilitate admisibil în condiţii statice este nadm, P = 1,3.
G p1 E1 N.M.inf.
G p2
E2 H.M.inf.+hr
Gb
hr Gr
Fig. V.8 Verificarea stabilităţii la plutire a sasului (schema încărcărilor)

Coeficientul de stabilitate la plutire în condiţii statice se calculează cu formula:
n Sp =
∑ Fstab = ∑Vi =
Gb + Gr + G p + Pivnf + Ev + E vfr S
> nadm (V.32)
∑ Fpert S
.P
S
unde: ∑ Fstab – suma forţelor stabilizatoare: greutatea bajoaierelor Gb , a radierului Gr , a

prismelor exterioare de pământ pe bajoaiere G p , componenta verticală a forţei
v
hidrostatice din apa subterană Pinf , componenta verticală din împingerea
pământului Ev , forţa de frecare verticală (pământ-pământ) E vfr :
E vfr = C p E h , i tg ϕ i (V.33)
– 65 –
C p – coeficient de participare a forţelor de frecare laterală sau coeficient de mobilizare;
C p = 0,35 ÷ 0,75
E h, i – componenta orizontală a împingerii pământului pe bajoaiere;
φ – unghiul de frecare interioară pentru pământul de umplutură;
∑ F pert – suma forţelor perturbatoare: subpresiunea S calculată pentru nivelul maxim
de infiltraţie şi la funcţionarea normală a drenului
(
S = p s l = γ a H inf . max + h r l ) (V.34)
Verificarea stabilităţii la plutire se face pentru condiţii dinamice la gruparea
excepţională în condiţii de seism pe direcţie verticală, care corespunde ipotezei: sas complet
gol, nivel maxim de infiltraţie, subpresiune maximă, platforma adiacentă neîncărcată,
acceleraţia maximă a cutremurului pe direcţie verticală.
D
Coeficientul de stabilitate în condiţii dinamice admisibil este nadm, P = 1,1.
Coeficientul de stabilitate la plutire în condiţii dinamice se calculează cu formula:
nD
∑Vi D
p = > nadm (V.35)
S + av ⋅ ∑Vi
.P
unde: av – acceleraţia seismică verticală de sus în jos;

av ∑ Vi – forţele seismice de jos în sus (forţe de inerţie).
Observaţie
Dacă sasul nu este stabil la plutire, se vor mări forţele verticale (greutatea radierului sau
alte forţe stabilizatoare).
V.4.b Verificarea stabilităţii la alunecare a sasului
Stabilitatea la alunecare se efectuează pentru sasul cu bajoaiere independente şi pentru
sasul de tip carenă încărcat nesimetric.
Coeficientul de stabilitate la alunecare în condiţii statice se calculează cu formula:
f r (∑ V − S ) + c A S
n SAL = > nadm, (V.36)
∑ Fh
AL
unde: f r – coeficient de frecare între radier şi pământ în stare de repaus; f r = tg ϕ

∑V – suma forţelor verticale stabilizatoare;
S – subpresiunea;
c – coeziunea pământului;
A – suprafaţa de contact pe care se produce alunecarea;
∑ Fh – suma forţelor orizontale care produc alunecarea.
Coeficientul de stabilitate la alunecare în condiţii dinamice se calculează în ipoteza că
deplasările sunt atât de mari încât efectul coeziunii pământului este neglijabil:
D f r (∑ V − S ) D
n AL = > nadm, (V.37)
∑ Fh + ∑ Fs.h AL
unde: ∑ Fs.h – suma forţelor seismice orizontale (Fig. V.5.a).
– 66 –
D
Coeficientul de stabilitate în condiţii dinamice admisibil este nadm, AL = 1,1.
V.4.c Verificarea stabilităţii la alunecare a capului aval

Calculul pentru condiţii statice se face la gruparea excepţională care corespunde
ipotezei: nivel maxim în sas, nivel maxim al apei de infiltraţie, nivel minim în portul aval,
subpresiune maximă (Fig. V.9).
N.M.am N.M.am 2Frb
H1 Gaam Gp 2Gb
Gp
H1
H3 N.m.av
H3
Gaav
Gr H4
Gr etanşare
rost
H2 H2
Ffr
S
Fig. V.9 Verificarea stabilităţii la alunecare a capului aval (schema încărcărilor)

S
Coeficientul de stabilitate admisibil în condiţii statice este nadm, AL = 1,3.
Coeficientul de stabilitate la alunecare în condiţii statice se calculează cu formula:
f r (∑V − S ) + 2 C p fb Eh S
n SAL = > nadm, (V.38)
∑ Ph
AL
unde: f r – coeficient de frecare între radier şi terenul de fundaţie;

∑V – suma forţelor verticale stabilizatoare: greutatea bajoaierelor Gb , a radierului
Gr , a apei, a prismelor exterioare de pământ pe bajoaiere G p , componenta
verticală din împingerea pământului Ev ;
S – subpresiunea;
C p – coeficient de participare a forţelor de frecare laterală sau coeficient de mobilizare;
C p = 0,3 ÷ 0,7
fb – coeficient de frecare între bajoaier şi terenul de umplutură;
Eh – componenta orizontală a împingerii pământului pe bajoaiere;
∑ Ph – suma forţelor hidrostatice date de apa din sas şi din exterior; suprafeţele pe care
acţionează fiecare din aceste forţe se determină în funcţie de poziţia elementului
de etanşare din rostul sas - cap aval.
Coeficientul de stabilitate la alunecare în condiţii dinamice se calculează cu formula:
– 67 –
D f r (∑V − av ∑ G ) + 2 ⋅ C p ⋅ fb ⋅ Eh D
n AL = > nadm, (V.3 9)
∑ Ph + ah ∑ G + ∆ Ps.h AL
unde: av , ah – acceleraţia cutremurului pe verticală, respectiv pe orizontală;

∆Ps.h – forţe hidrostatice suplimentare date de apa din sas şi din portul aval în timpul
cutremurului, calculate cu formula lui Westergaard [14]:
7 ah
p( z ) = γa Hz (V.40)
8 g
γ a – greutatea specifică a apei;
z – adâncimea curentă;
H – adâncimea maximă în dreptul suprafeţei considerate.
D
Coeficientul de stabilitate în condiţii dinamice admisibil este nadm, AL = 1,1.
V.4.d Verificarea capacităţii portante a terenului de fundare

Se stabileşte cea mai defavorabilă grupare de încărcări în ceea ce priveşte capacitatea
portantă a terenului. Această grupare corespunde ipotezei de exploatare normală cu sas plin
F.2, la care se adaugă suprasarcina (Fig. V.10). Se calculează efortul efectiv pe teren şi se
compară cu efortul admisibil (Tabel V.5).
Q
q
N.M.am. Fizb
G p1
E1
N.m.inf.
G p2
Ph.1
E2 H.m.inf.+hr
Ga Gb
Ph.inf. 2
hr Gr
Fig. V.10 Schema încărcărilor pentru verificarea capacităţii portante a terenului de fundare
Efortul efectiv trebuie să fie mai mic decât efortul admisibil:
σ1,2 ≤ σ adm
N M
Determinarea efortului efectiv: σ1,2 = ± (V. 41)
A W
N
M = 0 → σ1,2 = (V.41.a)
A
– 68 –
N = ∑Vi = Q + G p + Gb + Gr + Ga − S (V.41.b)
Bs
Greutatea apei din sas: Ga = γ a ( H 0 + hs ) (V.42)
2
Suprafaţa de transmitere a sarcinilor: A = l .1
Tabel V.5 Efortul admisibil după natura terenului (daN/cm2)
Teren Efort admisibil (σadm)

1,5 pentru h < 2 m
Argilos
1,7 pentru h > 2 m
Nisipos – argilos 2,5 – 3
Tare 3,5 – 4
V.5 Calculul bajoaierului

V.5.a Ipotezele de dimensionare
Bajoaierul se calculează ca o consolă încastrată în radier, acţionată de forţe orizontale
şi verticale, în următoarele ipoteze (conform schiţelor):
A. Ipoteza de exploatare F.2 , cu forţele:
– greutatea proprie,
– împingerea pământului Eh şi Ev la nivelul minim al infiltraţiei,
– forţa hidrostatică în sas la nivelul maxim amonte,
– forţa hidrostatică la nivelul minim al infiltraţiei,
– forţa de izbire a navei.
B. Ipoteza de exploatare F.1, cu forţele:
– împingerea pământului Eh şi Ev la nivelul maxim al infiltraţiei,
– forţa hidrostatică în sas la nivelul minim aval,
– forţa hidrostatică la nivelul maxim al infiltraţiei,
– forţa de tracţiune a navei.
C. Ipoteza de reparaţii în interiorul sasului S.1, cu forţele:
– împingerea pământului Eh şi Ev la nivelul maxim al infiltraţiei,
– forţa hidrostatică la nivelul maxim al infiltraţiei,
– suprasarcina,
– solicitări datorită variaţiilor de temperatură.
In timpul reparaţiilor, pe timp de vară pot exista temperaturi mai mari la intradosul
bajoaierului faţă de extrados, încât apare tendinţa de deplasare a bajoaierului spre umplutură.
Această deplasare creează o împingere suplimentară reactivă ∆ p r care se suprapune peste
împingerea pământului în repaus. Pe timp de iarnă, procesul este analog, dar în sens contrar.
Momentul încovoietor şi forţa tăietoare vor creşte cu o valoare care depinde de:
– diferenţa de temperatură,
– modulul de deformaţie al umpluturii,
– caracteristicile geometrice ale bajoaierului.
– 69 –
Solicitările din diferenţa de temperatură se consideră astfel:
– momentul încovoietor în secţiunea de încastrare se suplimentează cu:
M to = 0,35 M E (V.43.a)
– forţa tăietoare în secţiunea de încastrare se suplimentează cu:
Tt o = 0,25 TE (V.43.b)
V.5.b Etapele de calcul (exemplu)
a). Se consideră un număr de secţiuni orizontale prin bajoaier, ce pot fi poziţionate în
două variante:
− la distanţe egale între ele (1 m – 3 m) (Fig. V.11.a);
− la cotele unde există modificări semnificative ale încărcărilor (la nivelurile
caracteristice din sas şi din umplutură) (Fig. V.11.b).
b0 b0
0 0 0 0
Fizb Fizb
Nam.max Nam.max
1 1
1 1
Ninf.max Ninf.max 2 2
1/5Hb
2 2
Ninf.min Ninf.min 3 3
Hb Hb
3 3
Ftr Ftr
Nav.min Nav.min
4 4
4 4
5 5 5 5
bb bb
a. b.
Fig. V.11 Schema secţiunilor de calcul pe înălţimea bajoaierului (exemple)
a.- la distanţe egale; b.- la niveluri caracteristice
b). Se definesc dimensiunile caracteristice ale bajoaierului şi clasa betonului:
H b = 20,6 m
b0 = 0,7 m
b1 = 0,7 + 0, 2 h1
b2 = 0,7 + 0,2 h2
b3 = 0,7 + 0,2 h3
− 70 −
……………
Greutatea specifică a betonului: γ bet = 24 kN/m3.
c). Se calculează valoarea fiecărei forţe, pe fiecare secţiune.
V.5.c Calculul încărcărilor în ipoteza de exploatare F2 - sas plin
Greutatea betonului
Secţiunea 1-1 (Fig. V.12.a)
G1 = 0,7 × 5,15 × 1 × γ bet G1' =

(1,73 − 0,7 ) × 5,15 × γ
bet
2
1,73 0,7 1,73 2
e1 = − e1' = − (1,73 − 0,7 )
2 2 2 3
unde s-a notat: e – excentricitatea forţei faţă de centrul secţiunii.
Secţiunea 2–2 (Fig. V.12.b)
G2 = 0,7 × 10,3 × 1 × 24 G2' =

(2,76 − 0,7 ) × 10,3 × 24
2
2,76 0,7 2,76 2
e2 = − e2' = − (2,76 − 0,7 )
2 2 2 3
0,7 0,7
G1 5,15
Fig. V.12 Greutatea proprie G2
G1' 10,3
a. - secţiunea 1-1; O1
b.- secţiunea 2-2
(schiţă de calcul) 1 1 G 2'
e1' e1
O2
1,73
2 2
e 2' e2
2,76
Forţa hidrostatică la nivel minim de infiltraţie

În secţiunile 1–1 şi 2–2 (Fig. V.11.b) nu există apă de infiltraţie, deci calculul se face
din secţiunea în care apare N inf . min .
Secţiunea 3 – 3 (Fig. V.13.a)
v γ a × 0,2 × 1,09 × 1,09 h γ a × 1,09 2

Pinf .3 = Pinf .3 =
2 2
v 3,79 1 h 1,09
einf. 3 = − 0,2 × 1,09 einf .3 =
2 3 3
Secţiunea 4 – 4 (Fig. V.13.b)
− 71 −
v γ a × 0,2 × 6,24 × 6,24 h γ a × 6,24 2
Pinf .4 = Pinf .4 =
2 2
v 4,82 1 h 6,24
einf. 4 = − 0,2 × 6,24 einf .4 =
2 3 3
0,7 0,7
v v
Ninf.min Pinf 3 Ninf.min Pinf 4
h
20,6
1,09 Pinf 3
6,24
O3 h
Pinf 4
3 3,79 3
O4
4 4,82 4
a. b.
Fig. V.13 Forţa hidrostatică la nivel minim de infiltraţie (schiţă de calcul)
a.- secţiunea 3-3; b.- secţiunea 4-4
Forţa hidrostatică în sas la nivel maxim amonte
Secţiunea 1 – 1 (Fig. V.14)
γ a × 2,55 2 2,6
Ph1 =
2 5,15
2,55
2,55 Ph1
eh1 = O1
3
1 1 eh1
Fig. V.14 Forţa hidrostatică în sas la N am. max (schiţă de calcul)
Împingerea pământului la nivelul minim al infiltraţiei

σ z0 = 0 σ z1 = γ n × 5,15
σ x0 = 0 σ x1 = K r × σ z1
σ (1,73 − 0,7 ) σ × 5,15
Ev1 = z1 Eh1 = x1
2 2
1,73 1,73 − 0,7 5,15
ev1 = − eh1 =
2 3 3
Pe această zonă, există şi apă subterană, unde umplutura va avea greutatea specifică
γ sub . Împingerea pământului se va calcula pe zone anume până la nivelul de infiltraţie şi sub
acesta, diagrama presiunilor fiind dublu trapezoidală.
− 72 −
În calculele preliminare, se acceptă simplificarea ca diagrama să fie de forma unui
singur trapez.
σ z0 = 0 σ z 3 = γ n × 14,36 + γ sub × 1,09
σ x0 = 0 σ x3 = K r × σ z 3
σ z 3 (3,79 − 0,7 ) σ x 3 × 15, 45
Ev 3 = E h3 =
2 2
3,79 3,79 − 0,7 15, 45
ev 3 = − eh3 =
2 3 3
σ z1 Ev1 σ z3 Ev3
0,7
Eh1 5,15
ev1 15,4
eh1 E h3
O1
1 1 Ninf.min
σ x1 1,73 ev 3
1,09 O3
σ x3 3 3,79 3
a. b.
Fig. V.15 Împingerea pământului la N inf . min (schiţă de calcul)
Sarcini date de nave. Forţa de izbire a navei
Forţa de izbire a navei s-a determinat analitic, printr-o metodă energetică:
sin 2 β
D vnav2
1
⋅ ⋅ = Fizb ⋅ ∆l (V.44.a)
3 cos2 β + 1 g 2 2
unde: β – unghiul dintre axa navei şi peretele construcţiei în momentul şocului:
- sas β = 3o ÷ 4o
- sector rectiliniu cap şi estacadă de acostare β = 8o ÷ 10 o
- sector curbiliniu cap şi estacadă de ghidaj β = 20o ÷ 25 o
D – deplasamentul navei (tf);
vnav – viteza navei la intrarea în ecluză, limitată la 1m/s ÷1,2 m/s;
Fizb – forţa de izbire a navei (kN);
Δl – deplasarea construcţiei datorită şocului.
Forţa de izbire s-a determinat şi experimental, în funcţie de deplasamentul navei. Astfel,
la deplasament D = 4500 ÷ 5000 tf (45000 ÷ 50000 kN), pentru:
1
− sas Fizb = D (V.44.b)
300
1
− sector rectiliniu la cap şi estacade de acostare Fizb = D (V.44.c)
200
− 73 −
1
− sector curbiliniu la cap şi estacade de ghidaj D Fizb = (V.44.d)
150
O altă formulă empirică generală pentru forţa de izbire în funcţie de deplasament este:
Fizb = 0,9 K izb D 2 3 (V.44.e)
unde: K izb – coeficient de izbire, având valorile:

- sas K izb = 1
- sector rectiliniu cap şi estacadă de acostare K izb = 1,67
- sector curbiliniu cap şi estacadă de ghidaj K izb = 2
Punctul de aplicaţie al forţei de izbire a navei este la 1 m peste N am. max .
V.5.d Calculul încărcărilor în ipoteza de exploatare F.1 - sas gol
Greutatea betonului (este cunoscută din V.5.c)
Forţa hidrostatică la nivel maxim de infiltraţie
Secţiunea N inf . max (secţiunea 2 – 2, în Fig. V.16.a)
γ × 0,2 × 1,13 × 1,13 γ a × 1,132

Pivnf .2 = a h
Pinf .2 =
2 2
v 2,76 1 h 1,13
einf. 2 = − 0,2 × 1,13 einf .2 =
2 3 3
Secţiunea următoare (3 – 3 în Fig. V.16.b)
v γ a × 0,2 × 6,28 × 6,28 h γ a × 6,28 2
Pinf .3 = Pinf .3 =
2 2
v 3,79 1 h 6, 28
einf. 3 = − 0,2 × 6,28 einf .3 =
2 3 3
0,7 0,7
v
Pinf 2 v
Pinf
Ninf.max 1 1 Ninf.max 3
h
1,13 Pinf 2
O2 2
6,28 2
2 2 h
2,76 Pinf 3
O3
3 3,79 3
a. b.
Fig. V.16 Forţa hidrostatică la nivel maxim de infiltraţie (schiţă de calcul)
Forţa hidrostatică în sas la nivel minim aval

Calculul se face începând din secţiunea corespunzătoare nivelului minim aval.
Secţiunea 4 – 4 (Fig. V.17)
− 74 −
γ a × 3,62
Ph 4 = 0,7
2
3,6
eh 4 =
3
20,6
Nav.min
Fig. V.17 Forţa hidrostatică în sas
la N av. min (schiţă de calcul) Ph4 hs = 3,6
O4
4 4 eh4
Împingerea pământului pentru nivelul maxim de infiltraţie
σ z0 = 0 σ z 2 = γ n × 9,17 + γ sub × 1,13
σ x0 = 0 σ x2 = K r × σ z 2
σ z 2 (2,76 − 0,7 ) σ x 2 × 10,3
Ev 2 = Eh2 =
2 2
2,76 2,76 − 0,7 10,3
ev 2 = − e h3 =
2 3 3
σ z2 Ev 2 σ z3 Ev3
0,7
Eh2 10,3
Ninf.max e ev 2 Ninf.max 15,4

h2
1,13 O2 E h3
σ x2 2 2
1,73 6,28 ev 3
O3
σ x3 3 3,79 3
a. b.
Fig. V.18 Împingerea pământului la N inf . max (schiţă de calcul)
a.- secţiunea 2 – 2; b.- secţiunea 3 – 3
σ z0 = 0 σ z 3 = γ u × 9,17 + γ sub × 6,28
σ x0 = 0 σ x3 = K r × σ z 3
σ z 3 (3,79 − 0,7 ) σ x3 × 15,45
Ev3 = E h3 =
2 2
− 75 −
3,79 3,79 − 0,7 15, 45
ev 3 = − eh 3 =
2 3 3
Sarcini date de nave. Forţa de tracţiune în parâmă
Se calculează cu formula (V.29), apoi se verifică relaţia:
Ftr < Padm < Pr
V.5.e Calculul încărcărilor în ipoteza de reparaţii în sas S.1
Greutatea betonului (se cunoaşte din V.5.c)
Forţa hidrostatică la nivel maxim de infiltraţie (se cunoaşte din V.5.d)
Suprasarcina aplicată pe secţiunea 0 – 0
Q
Secţiunea 0 – 0 (Fig. V.19) q
Q = q × 0,7 0 0
O1
1,73 0,7 1 1
e01 = −
2 2 O2
2 2
2,76 0,7
e02 = −
2 2
Fig. V.19 Suprasarcina (schiţă de calcul)
Împingerea pământului la nivel maxim de infiltraţie, cu suprasarcină
Ev1 Ev 2
σz0 σ z2 σz0
σ z1
q q
σ x0 σ x0
0,7
Eh1 5,15
ev1 Eh 2 10,3
eh1
O1
1 1
σ x1 1,73 eh 2 ev1
O2
σ x2 2 2,76 2
a. b.
Fig.V.20 Împingerea pământului la N inf . max şi suprasarcină (schiţă de calcul)
σz0 = q σ z1 = γ n × 5,15 + q
σx0 = Kr × σ z0 σ x1 = K r × σ z1
− 76 −
Ev1 =
(σ z 0 + σ z1 )(1,73 − 0,7 ) Eh1 =
(σ x 0 + σ x1 ) × 5,15
2 2
σ z 0 + 2σ z1 1,73 − 0,7 1,73 2σ x 0 + σ x1 5,15
ev1 = ⋅ + 0,7 − eh1 = ⋅
σ z 0 + σ z1 3 2 σ x 0 + σ x1 3
σz0 = q σ z 2 = σ z 0 + γ n × 9,17 + γ sub × 1,13
σx0 = Kr × σ z0 σ x2 = K r × σ z 2
(σ z 0 + σ z 2 )(2,76 − 0,7 ) (σ x 0 + σ x 2 ) × 10,3

Ev2 = Eh2 =
2 2
σ z 0 + 2σ z 2 2,76 − 0,7 2,76 2σ x 0 + σ x 2 10,3
ev 2 = ⋅ + 0,7 − eh 2 = ⋅
σ z0 + σ z 2 3 2 σ x0 + σ x 2 3
V.5.f Sistematizarea solicitărilor în bajoaiere, în cele trei ipoteze de calcul

Schema solicitărilor este dată în Fig. V.21, iar rezultatele în tabelul V.6.
N
N
M T
T
M
a.- convenţia de semn pentru solicitări b.- .- ipoteza F2 “sas plin”
N N
T T
M M
c.- ipoteza F.1 “sas gol” d. - ipoteza S.1 “reparaţii în sas”
Fig.V.21 Sistematizarea solicitărilor
− 77 −
Tabel V.6 CENTRALIZAREA ÎNCĂRCĂRILOR ŞI A EFORTURILOR SECŢIONALE (partea I)
A C Ţ I U N I V E R T I C A L E Mărimea forţelor (kN) şi braţul forţelor (m)

Împingere
Greutate beton Forţa hidrostatică infiltraţie Suprasarcină
Poziţie pământ
Ipoteză
Secţiune
(m) G e G' e' v v Q e Ev ev
Pinf e inf
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
1–1 – –
2–2 – –
A 3–3 – –
4–4 – –
5–5 – –
1–1 – –
− 78 −
2– 2 – –
B 3– 3 – –
4– 4 – –
5–5 – –
1–1
2–2
C 3–3
4–4
5–5
Tabel V.6 CENTRALIZAREA ÎNCĂRCĂRILOR ŞI A EFORTURILOR SECŢIONALE (partea II)
EFORTURI
A C Ţ I U N I O R I Z O N T A L E
SECŢIONALE
Mărimea forţelor (kN) şi braţul forţelor (m)
(kN; kN.m)
Secţiune
Forţa hidrostatică Forţa hidrostatică Împingere Forţe date de Forţa din

Forţă axială Forţă tăietoare Moment
în sas infiltraţie pământ nave temperatură
h h N
Ph eh Pinf einf Eh eh Fizb /Ftr en Ft et T M
13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26
– – 1–1
– – 2–2
– – 3–3
– – 4–4
− 79 −
– – 5–5
– – 1–1
– – 2–2
– – 3–3
– – 4–4
– – 5–5
– – – – – – 1–1
– – – – – – 2–2
– – – – 3–3
– – – – 4–4
– – – – 5–5
V.6 Calculul radierului
Construcţiile rezemate pe mediu elastic se calculează, în funcţie de tipul lor, pe baza
uneia din cele trei probleme ale teoriei elasticităţii:
− problema plană,
− problema cu simetrie radială,
− problema spaţială.
Construcţiile dimensionate în ipoteza problemei plane a teoriei elasticităţii se împart în
două clase, în funcţie de condiţiile în care lucrează terenul de fundaţie:
− construcţii rezemate pe teren care lucrează în starea plană de deformaţie,
− construcţii rezemate pe teren care lucrează în starea plană de efort.
Terenul lucrează în starea plană de deformaţie atunci când:
− suprafaţa de rezemare a construcţiei este dreptunghiulară alungită,
− orice fâşie cu lăţimea de 1 m, izolată în sens transversal, lucrează în condiţii identice
cu orice fâşie analogă.
Aceste condiţii arată că trebuie să existe uniformitate pentru:
− rigiditatea construcţiei,
− repartiţia sarcinii exterioare.
Condiţiile stării plane de deformaţie sunt satisfăcute riguros de o fâşie cu lungimea
infinită. În realitate, fâşiile de la extremităţile construcţiei lucrează în condiţii diferite de
fâşiile din zona centrală.
În practică, se consideră că o construcţie lucrează în starea plană de deformaţie dacă
lungimea suprafeţei de rezemare este de 3 ori mai mare decât lăţimea.
Calculul în ipoteza de deformaţie plană permite folosirea metodelor aproximative.
Construcţiile hidrotehnice la care se aplică ipoteza stării plane de deformaţie sunt
plăcile de fundaţie de la: baraje deversoare, ecluze, docuri uscate, ziduri de sprijin, clădirile
hidrocentralelor, evacuatori.
Construcţia care lucrează în starea plană de efort se asimilează cu grinda rezemată pe
un strat elastic subţire (semiplan elastic), a cărui grosime trebuie să fie egală cu lăţimea
suprafeţei de rezemare. Această ipoteză se aplică unui număr mic de construcţii: centurile de
beton ale construcţiile de zidărie sau de la baza construcţiilor.
Grinzile şi plăcile încărcate neuniform în lungul lor nu pot fi calculate prin fâşii de 1 m.
Pentru calculul acestora, se foloseşte ipoteza stării spaţiale de deformaţii sau a stării spaţiale
de tensiuni.
V.6.a Modele fizice pentru terenul de fundaţie
Calculul construcţiilor pe mediu elastic constă din următoarele etape:
− determinarea reacţiunii mediului elastic la încărcările transmise de construcţie,
− determinarea stării de eforturi şi deformaţii în structură şi teren.
Determinarea reacţiunii mediului elastic de rezemare implică:
− distribuţia presiunilor reactive pe suprafaţa de contact,
− mărimea presiunilor reactive pe suprafaţa de contact.
Pentru a exprima comportarea terenului de fundaţie, s-au conceput modele matematice
şi fizice:
− modelul coeficientului de pat: Winkler, Filonenko-Borodici, Pasternak, Reissner;
− modelul semispaţiului elastic: Boussinesq, Vlasov;
− modelul semiplanului elastic: Flamant, Soloviev-Nemov;
− modelul stratului compresibil de grosime finită.
Rezultatele teoretice şi de laborator diferă de cele practice, datorită ipotezelor
simplificatoare introduse în modelele matematice şi fizice ale mediului de rezemare.
– 80 –
Modelul Winkler
Reprezintă primul model fizic al terenului de fundaţie, a fost elaborat în 1867. În acest
model, terenul de fundaţie este înlocuit cu un sistem de arce elastice, independente, rezemate
pe un suport rigid (Fig. V.22). O placă sau o grindă aşezată pe suprafaţa modelului
comprimă doar arcele aflate sub suprafaţa de contact.
q 1
w T p T
k=C
Fig. V.22 Model Winkler Fig. V.23 Model Filonenko-Borodici

1.- placă încovoiată
Ecuaţia care exprimă comportarea terenului are forma:
p ( x) = k w( x) (V.45)
Ea arată că presiunea reactivă p în fiecare punct al suprafeţei de contact este
proporţională cu tasarea w din acel punct, factorul de proporţionalitate k fiind numit coeficient
de pat.
Deficienţele modelului Winkler:
− nu ţine seama de influenţa tasării terenului din punctele vecine,
− nu ţine seama de faptul că tasarea are loc şi în afara suprafeţei de contact,
− încărcările din afara suprafeţei de contact produc tasări şi sub construcţie.
Modelul Filonenko-Borodici
În modelul Winkler, se realizează interacţiunea resorturilor conectând capetele
superioare ale acestora la o membrană elastică. Membrana este supusă unui câmp de tensiune
constant T (Fig. V.23).
Relaţia încărcare – tasare are forma:
p ( x) = k w − T ∇ 2 w (V.46)
Modelul Pasternak
În 1954, Pasternak introduce legături de forfecare între resorturile din modelul Winkler.
Aceste legături sunt modelate fizic prin conectarea capetelor superioare ale resorturilor la o
grindă (sau la o placă, în cazul plan) alcătuită din elemente verticale incompresibile ce se pot
deforma numai prin forfecare transversală (Fig. V.24.a).
Relaţia încărcare – tasare este:
p ( x) = k w − G ∇ 2 w (V.47.a)
unde G este modulul de forfecare al terenului.
Modelul Pasternak îmbunătăţit consideră mediul de rezemare format din două straturi
de resorturi care conlucrează (Fig. V.24.c):
− la partea inferioară un strat de tip Winkler,
− apoi un strat de tip Pasternak.
Ca urmare, deplasarea va fi formată din suma deplasărilor celor două straturi:
– 81 –
w ( x, y ) = w1 ( x, y ) + w2 ( x, y ) (V.47.b)
Relaţia încărcare – tasare este dată de expresia:
 k G
1 −  p − ⋅ ∇ 2 p = k w − G ⋅ ∇ 2 w (V.48)
 c c
cu notaţiile: c – modulul de elasticitate al stratului superior de resorturi;
k – modulul de elasticitate al stratului inferior de resorturi.
D 1
11
c
q 2 qq 22
G
k
a. c.
qq
x
pp
b. d.
Fig. V.24 Model Pasternak

a.- model fizic Pasternak simplu; b.- deformarea elementelor verticale;
c.- model fizic Pasternak îmbunătăţit; d.- deformarea componentelor;
1.- placă încovoiată; 2.- strat de forfecare
Modelul Boussinesq
A fost propus în 1885. Se numeşte şi modelul semispaţiului elastic, deoarece terenul
este substituit printr-un corp solid având următoarele caracteristici:
− se extinde în jos şi lateral,
− perfect elastic (revine la forma şi dimensiunile iniţiale după înlăturarea sarcinii),
− liniar deformabil (între deplasări şi deformaţii există o legătură de liniaritate
geometrică, iar între eforturi şi deformaţii o liniaritate fizică),
− omogen (proprietăţile fizice sunt constante după toate direcţiile),
− izotrop (proprietăţile mecanice sunt constante după toate direcţiile).
O sarcină concentrată P situată într-un punct al suprafeţei de rezemare provoacă tasarea
mediului de rezemare atât sub suprafaţa de rezemare cât şi în afara ei.
Mărimea tasării într-un punct, situat la distanţa r de sarcină (Fig. V.25) este dată de
relaţia:
1 − υ 20 P
w= ⋅ (V.49)
E0 2 π r
cu notaţiile: υ 0 – coeficientul Poisson al terenului (sau coeficientul dilataţiei laterale);
E0 – modulul deformaţiei totale a terenului.
Deficienţele modelului semispaţiului elastic:
– 82 –
− supraevaluează tasările,
− supraevaluează momentele,
− consideră terenul omogen pe orizontală şi în adâncime,
− nu ţine seama de influenţa sarcinilor vecine.
P x
r
y θ σr
σx
z σz
Fig. V.25 Model Boussinesq Fig. V.26 Model Flamant

Modelul Vlasov
Are la bază modelul semispaţiului elastic, în care se introduc ipotezele:
− deplasările orizontale sunt nule sau neglijabile,
− deplasările verticale sunt date sub formă de serii infinite:
w( x, y ) = ∑Vk ( x) ⋅ Ψk ( y) ; k = 1,2,..., n (V.50)
unde Vk (x) se numeşte deplasare generalizată, determinată din condiţiile de echilibru, iar
Ψk ( y ) este funcţia repartiţiei transversale a deplasărilor în secţiunea x considerată.
Modelul Flamant
Studiază starea de deformaţie într-un semiplan de grosime unitară (Fig. V.26). Din
terenul de fundaţie al unei fâşii a construcţiei, se izolează un strat de grosime 1 m, vertical şi
se calculează în ipoteza stării plane de deformaţie. Modelul Flamant este denumit şi modelul
semiplanului elastic.
Deplasarea într-un punct al suprafeţei plane a semiplanului elastic, aflat la distanţa r,
produsă de o sarcină q uniform-distribuită după o dreaptă infinită este:
w (r ) = −
( )
2 q 1 − υ02
ln r (V.51)
π E0
Deficienţele modelului:
− supraestimarea tasărilor,
− supraestimarea momentelor încovoietoare în radier.
Modelul Soloviev-Nemov
Acest model are la bază semiplanul elastic neomogen, liniar deformabil.
– 83 –
Din punct de vedere fizic, modelul constă din pivoţi verticali care preiau numai sarcini
axiale, iar între pivoţi sunt pereţi subţiri de forma unor plăci gofrate.
Modelul prezintă unele performanţe:
− ia în considerare conlucrarea construcţiei cu terenul de fundaţie,
− tasările în afara construcţiei sunt finite,
− presiunile reactive pe conturul construcţiei sunt finite,
− aparatul matematic este redus la ecuaţii diferenţiale de ordinul doi.
Modelul stratului compresibil de grosime finită
În modelul semispaţiului elastic, se introduce ipoteza că stratul compresibil nu este
infinit, ci are grosime finită şi este aşezat pe o bază rigidă.
Modelul înlocuieşte semispaţiul elastic pentru a obţine tasări egale cu cele reale (Fig.
V.27).
Grosimea stratului astfel determinată se numeşte grosime activă ( H a ).
În cazul în care grosimea stratului compresibil natural, pe care reazemă construcţia, este
mai mică decât grosimea activă (Fig. V.27.b), atunci, în calcul, se va lua grosimea reală ( H c ).
2l
Hc
Ha
H→∞
a. b.
Fig. V.27 Modelul stratului compresibil finit
a.- grosime activă b.- grosime reală
Stabilirea grosimii active este o problemă dificilă, deoarece include mulţi parametri.
În calculele preliminare, grosimea activă se va adopta astfel:
− pentru radiere flexibile H a = 0,5 l ; l ; 2 l
− pentru radiere absolut rigide H a = 0 ; 0,25 l ; 0,5 l ; l ; 2 l ; ∞
unde l reprezintă semilungimea de rezemare a construcţiei.
V.6.b Calculul radierului prin metode bazate pe modelul semiplanului infinit
Prima etapă în calculul construcţiilor rezemate pe medii deformabile este determinarea
presiunilor reactive ale terenului la încărcările transmise de construcţie.
În cazul radierelor de rigiditate finită, problema este static nedeterminată, deoarece, pe
lângă ecuaţiile de echilibru static, sunt necesare ecuaţii capabile să exprime deformaţia
construcţiei şi deformaţia terenului de fundaţie.
V.6.b.1 Metoda Gorbunov-Posadov
Pentru majoritatea radierelor de ecluză, se poate folosi modelul semiplanului elastic, la
care sistemul de axe se alege în mijlocul radierului (Fig. V.28.a).
Tasarea într-un punct M, datorită sarcinii P, este dată de relaţia:
w ( x) = −
(
2 P 1 − υ20)ln | x − x | + C (V.52)
π E0
– 84 –--
l l
dx
l l σ(x)
P M x
x
x M
x
x x
z z
a. b.
Fig. V.28 Metoda Gorbunov-Posadov (schemă de calcul)
a.- poziţia axelor; b.- încărcarea echivalentă
Pentru a afla tasarea terenului în punctul M datorită presiunilor reactive σ(x) (Fig.
V.28.b), se înlocuieşte P cu σ ( x) ⋅ d x şi se integrează:
l
2 (1 − υ 02 )
w ( x) = z ( x) = −
π E0 ∫
−l
σ( x) ⋅ ln | x − x | ⋅ d x + C (V.52.a)
La ecuaţia (V.52.a), se adaugă ecuaţia fibrei medii deformate care are expresia:
EI d4 z
⋅ = q ( x) − σ ( x) (V.53)
1 − υ2 d x 4
EI
unde s-a notat: – rigiditatea cilindrică a grinzii,
1 − υ2
I – momentul de inerţie al grinzii,
υ – coeficientul Poisson al materialului grinzii,
q(x) – încărcarea exterioară,
σ(x) – presiunea reactivă,
încât ecuaţia (V.53) devine:
l
2 (1 − υ 02 )
∫
EI d4
− ⋅ ⋅ σ( x) ⋅ ln | x − x | ⋅ d x = q ( x) − σ( x) (V.54)
1 − υ2 π E0 d x4
−l
Ecuaţia (V.54) prezintă dificultăţi de rezolvare deoarece nu se cunoaşte σ( x ) .

Gorbunov-Posadov a propus o rezolvare aproximativă, făcând ipoteza că σ(x) are forma unei
serii exponenţiale. Apoi, a înlocuit seria, cu un polinom de gradul n, de forma:
σ ( x) = a0 + a 1 x + a 2 x 2 + ... + a n x n (V.55)
unde ai sunt coeficienţi necunoscuţi ce trebuie determinaţi din condiţia de echilibru static al
grinzii şi din condiţia de contact.
Se înlocuieşte polinomul (V.55) în ecuaţiile (V.52.a) şi (V.53), se integrează, se
determină valorile lui z şi w sub formă de serii exponenţiale infinite şi se pune condiţia z = w.
Această condiţie conduce la un sistem de ecuaţii din care se vor determina coeficienţii ai .
În ecuaţiile din sistemul pentru determinarea coeficienţilor ai , se grupează
caracteristicile mecanice şi geometrice ale grinzii şi ale mediului de rezemare, sub forma unui
indice de flexibilitate (t) numit uneori flexibilitate (F):
– 85 –
1 − υ b E0 π b l 3 1 − υ b E 0 3 π l 3 E l3
t= ⋅ ⋅ = ⋅ ⋅ ≅ 10 0 ⋅ (V.56)
1 − υ 0 Eb 4 I 1 − υ 0 Eb h 3 Eb h 3
în care s-a notat: h – înălţimea grinzii rezemate pe teren;
b – lăţimea grinzii; b = 1 m.
Pentru scopuri practice, soluţia aproximativă dată de Gorbunov-Posadov, are forma
unui polinom de gradul zece (n = 10), având expresia adaptată la flexibilitatea grinzii.
Posibilităţile de rezolvare a sistemului de ecuaţii depinde de valoarea indicelui de
flexibilitate, de aceea, Gorbunov-Posadov a grupat grinzile (sau fâşiile) în trei categorii de
flexibilitate:
− grindă absolut rigidă (categoria grinzi sau fâşii rigide): t<1
− grindă de rigiditate şi lungime finită (categoria grinzi sau fâşii scurte): 1 ≤ t ≤ 10
− grindă flexibilă de lungime infinită (categoria grinzi sau fâşii infinite): t > 10
Observaţie
Clasificarea grinzilor după indicele de flexibilitate se foloseşte şi în modelul stratului
compresibil de grosime finită.
Pentru a calcula presiunea reactivă ( σ sau p ), momentul încovoietor ( M ) şi forţa
tăietoare ( Q ) produse de diferite încărcări unitare, s-au întocmit tabele în coordonate
adimensionale.
Originea sistemului de axe se ia la mijlocul fâşiei, orientând axa x spre dreapta. Se
x
împarte semilungimea în 10 părţi, având coordonatele adimensionale ξ = = 0; 0,1... 0,9; 1 .
l
Apoi, se calculează presiunile reactive, momentul încovoietor şi forţa tăietoare produse
de încărcările concrete ale problemei:
p = p ⋅ q ; M = M ⋅ l2 ⋅ q ; Q = Q ⋅ l ⋅ q (V.57)
Observaţie
Tabelele se găsesc în Anexa V.1 şi în lucrarea lui M.I. Gorbunov-Posadov “Calculul
construcţiilor pe mediu elastic” [4].
V.6.b.2 Metoda Jemocikin
S-a arătat că ecuaţia integro-diferenţială (V.54) prezintă dificultăţi de rezolvare. Deşi
ecuaţia exprimă situaţia reală, a contactului continuu dintre construcţie şi terenul de fundaţie,
datorită acestor dificultăţi, B.N. Jemocikin a propus o rezolvare aproximativă.
El a făcut următoarele ipoteze:
− între cele două medii există un contact punctual. Precizia calculului va fi dată de
numărul de puncte de contact.
− presiunea reactivă între două puncte de contact este constantă. În consecinţă,
diagramele de presiuni reactive şi de eforturi secţionale vor fi în trepte.
În mod convenţional, punctele de contact situate la distanţa c sunt reprezentate prin bare
verticale absolut rigide, articulate la grindă şi la teren, numite penduli (Fig. V.29.a).
În penduli, apar reacţiunile concentrate X 1 , X 2 ,..., X n (Fig. V.29.b). Din condiţiile de
echilibru, se ajunge la rezolvarea unui sistem static nedeterminat, pentru care nu se foloseşte
metoda forţelor, a deplasărilor sau metoda mixtă, ci o metodă simplificată.
Sistemul static de bază adoptat este grinda în consolă cu încastrare fictivă în secţiunea
de la mijlocul radierului.
Încărcarea asimetrică se împarte în încărcare simetrică şi antisimetrică (Fig. V.29.b, c).
– 86 –
P
q
a.
P/2 a2 P/2
q/2 q/2
X1 X2 X3 X4 X5
b.
a5
a l l a
aP
−P/2 a2 P/2
q/2
X1 X2 X3 X4 X5
c.
q/2 c/2 c c c c c/2c/2 c = l/5
Fig. V.29 Model Jemocikin (schemă de calcul)

a.- sistem static nedeterminat; b.- sarcini simetrice; c.- sarcini antisimetrice
Necunoscutele static nedeterminate sunt:
− reacţiunile X j din pendulii secţionaţi,
− deplasarea z0 ,
− rotirea ϕ0 din secţiunea de origine (adică din încastrarea convenţională).
Forţele Pi care acţionează pe radier produc, în punctele i ale radierului, deformaţiile
∆iP , iar forţele ce acţionează în afara radierului produc deformaţiile ∆iq , în teren.
Forţele X j produc, în radier, deformaţiile zij şi în teren, produc tasările wij .
Conform ipotezei, radierul şi terenul sunt solidar legate prin penduli nedeformabili, deci
se va pune condiţia ca deplasarea relativă a articulaţiilor pendulilor să fie nulă.
La aceasta, se adaugă cele două ecuaţii de echilibru static şi se obţine sistemul de ecuaţii
pentru rezolvarea problemei:
 n
 ∑ δij ⋅X j + z 0 + ai ϕ 0 + ∆ iP + ∆ iq = 0 ; i = 1, 2,..., n
 j =1


 n

∑ X j = ∑ P (V.58)
 j =1


 n
∑ X j ⋅ a j = ∑ M
 j =1

– 87 –
unde: δ ij – deplasarea relativă a capetelor pendulului i, după direcţia forţei X i produsă de o
forţă unitară aplicată în j după direcţia lui X j ;
δij = wij + zij
∆iP – deplasarea pe direcţia lui X i produsă de forţele exterioare aplicate pe radier;
∆iq – deplasarea pe direcţia X i produsă de forţele exterioare aplicate în afara
radierului.
La încărcări simetrice, ϕ0 = 0.
Presiunea reactivă pe un interval c va fi:
Xj
pj = (V.59)
c
Presiunea reactivă într-un punct i, produsă de încărcări unitare aplicate în punctul j se
determină din tabele (Anexa V).
V.6.b.3 Metoda bazată pe modelul stratului compresibil de grosime finită
În natură, existenţa unui strat rigid la o anumită adâncime sub un strat compresibil este
frecvent întâlnită, astfel că modelul este convenabil şi real.
Pentru stratul compresibil finit se fac următoarele ipoteze:
− este elastic, omogen, liniar deformabil;
− presiunea reactivă se determină prin metoda Jemocikin;
− tasarea se calculează cu formula lui O. Schechter (V.60).
Luând în consideraţie aceste ipoteze, au fost întocmite tabele (I. Samarin) pentru
calculul presiunii reactive a terenului, la acţiunea sarcinilor unitare diverse, pentru diferite
rapoarte între lungimea grinzii şi grosimea stratului.
Formula Schechter pentru tasarea totală a unui strat liniar deformabil, situat pe o bază
rigidă este:
( 2
)
q 1 − υ0 4 H
∞ sh 2 α ⋅ cos x α ⋅ sin a α
wi =
E0
⋅
π ∫ H
(sh α ⋅ ch α + α )
H dα (V.60)
0
După transformări matematice, se ajunge la forma concentrată:

1 − υ 20
w ij = ⋅ w ij (V.60.a)
π E0
unde wij este tasarea în punctul i, dată de o sarcină unitară aplicată în punctul j.
Tabelele au fost întocmite pentru:
− indicele de flexibilitate t = 0, 3, 5, 10
− grosimea stratului compresibil H = 0,5 l ; H = l ; H = 2l ; H = ∞.
Observaţie
Tabelele se găsesc în Anexa V şi în lucrările: Dan Eugen “Căi navigabile [2], V.
Lihaciov “Metode de calcul al stabilităţii şi rezistenţei construcţiilor hidrotehnice [6].
– 88 –
V.6.c. Etapele de calcul
V.6.c.1 Definirea datelor iniţiale
a) Din radier, se delimitează o fâşie de 1 m lăţime. Se fixează originea axelor de
coordonate la mijlocul fâşiei.
b) Se fixează caracteristicile geometrice şi mecanice:
B Bs + 2 bbaj
− semilungimea fâşiei: l = rad =
2 2
− înălţimea fâşiei: hr
− modulul de elasticitate al betonului (Tabel V.1): Ebet
− modulul de deformare al terenului (Tabel V.7): E0
− coeficientul Poisson pentru beton: υb ≅ 1 / 6
− coeficientul Poisson pentru teren (Tabel V.2): υ0
l
c) Se împarte semilungimea radierului în 8 părţi egale: c =
8
d) La mijlocul fiecărui interval, se fixează presiunea reactivă produsă de încărcarea
exterioară pentru care se face calculul.
e) Se calculează indicele de flexibilitate t cu formula (V.56); dacă valoarea obţinută nu
este număr întreg, atunci se va alege cel mai apropiat număr întreg.
f) Se stabileşte adâncimea activă a stratului compresibil H.
g) Se stabileşte gruparea de încărcări (ipoteza de calcul): ipoteza de reparaţii.
Tabel V.7 Modulul de deformare al terenului (daN/m2)
Natura terenului E0 .104 Natura terenului E0 .104

Nisip grosier 360 Argilă 40 – 160
Nisip mediu 310 Argilă nisipoasă 40 – 160
Nisip mărunt 190 – 250 Argilă loessoidă 220 – 280
Nisip prăfos 90 – 170 Loess 225 – 320
Nisip argilos 50 – 90
V.6.c.2 Calculul forţelor şi momentelor iniţiale

Forţele şi momentele care acţionează radierul se calculează după schema din figura
V.30 (nominalizările forţelor şi momentelor sunt exemple).
1. Forţele concentrate date de bajoaier:
G = G4 + G4' + Q0 (V.61)
2. Suma momentelor date de forţele concentrate faţă de intrados:
 h   h 
M = −G4  − e4 + b  − G 4'  e4' + b  + Pinf
h h
.4 einf.4 +
 2   2 
(V.62)
v  v hb   hb 
+ Eh.4 eh.4 − Pinf.  e
4 inf .4 +  − E v.4  ev .4 + 
 2   2 
– 89 –
3. Greutatea proprie a radierului:
q rad = γ bet hr b ; b = 1 m (V.63)
4. Subpresiunea:
(
S = γ a N inf . max + hr b ; b = 1 m ) (V.64)
5. Greutatea umpluturii:
[ (
qumpl = γ n H baj + hr − N inf. max + γ sub N inf . max b ) ] (V.65)
6. Reacţiunea terenului de fundaţie
Se determină prin suprapunerea efectelor, astfel:
− se calculează presiunile reactive produse de fiecare din acţiunile de la pct.1 – 5;
− se însumează presiunile reactive obţinute.
In acest scop, se folosesc tabelele cu linii de influenţă din Anexa V sau din [6].
3 2 1
M M
qu G qr G qu
S
H
l l l l
Fig. V.30 Schema de calcul a radierului
P P
a a
strat l l H
compresibil
a.
c O c
-x/l +x/l
b. pi
x/l x/l
Fig. V.31 Sarcini concentrate simetrice

a.- schema sarcinii;b.- diagrama reacţiunii
– 90 –
V.6.c.3 Determinarea reacţiunii terenului
1. Reacţiunea terenului din sarcini concentrate simetrice (Fig. V.31)
a). Se calculează abscisa relativă a sarcinii:
a B
α= ; a = s + eG (V.66)
l 2
Exemplu:
(G4 + Q + G4' )eG 4 = (G4 + Q) 02,7 + G4'  0,7 + 4,823− 0,7 
42,5 22,87
a= + 1,627 = 22,87 ; α = = 0,877
2 26,07
b). Se exprimă α sub formă de fracţie x 16 ; dacă valoarea nu se găseşte în tabele,
atunci se alege cea mai apropiată valoare sau se interpolează.
Exemplu:
14
α = 0,877 ≅ ; se interpolează între 13/16 = 0,812 şi 15/16 = 0,937.
16
Se calculează: c = l : 8 = 26,07 : 8 = 3,26 m
c). Din Anexa V sau din [6], se iau valorile presiunilor reactive unitare pi mediate pe
1
sectoare de lungime c = l care corespund caracteristicilor H, t şi α.
8
P
d). Presiunile reactive sunt date de formula: pi = pi cu b = 1 m, şi P = G.
bl
Exemplu
Pentru cazul H = l/2, t = 10, α = 0,877, se foloseşte Anexa V, tabelele A.V.2.
Pentru G = 1335,86 kN, se obţin rezultatele din Tabelul V.8.
Tabel V.8 Presiuni reactive din sarcini concentrate simetrice (exemplu)
x pi pi pi G pi
l α = 0,812 α = 0,937 α = 0,877 bl (kN/m2)
1/16 0,372 0,105 0,283 51,24 14,50
3/16 0,427 0,175 0,343 51,24 17,60
5/16 0,539 0,324 0,467 51,24 23,93
7/16 0,669 0,497 0,612 51,24 31,36
9/16 0,845 0,740 0,810 51,24 41,50
11/16 1,065 1,064 1,065 51,24 54,57
13/16 1,322 1,481 1,375 51,24 70,45
15/16 2,766 3,614 3,045 51,24 156,06
2. Reacţiunea terenului din momente concentrate simetrice (Fig. V.32)

M
Presiunile reactive se determină cu formula pi = pi unde b = 1 m, iar momentul M
bl 2
a fost calculat cu formula (V.62).
– 91 –
l l
M M
strat compresibil H
a.
c c
-x/l O +x/l
b. pi
x/l x/l
Fig. V.32 Momente concentrate simetrice

a.- schema sarcinii; b.- diagrama reacţiunii
Exemplu
Pentru cazul H = l/2 şi t = 10, se foloseşte Anexa V, tabelele A.V.10.
Pentru M = 6056 kN.m, se obţin rezultatele din Tabelul V.9.
Tabel V.9 Presiuni reactive din momente concentrate simetrice (exemplu)
x M pi
pi
l bl 2
(kN/m2)
1/16 2,139 8,9 19,03
3/16 2,011 8,9 17,89
5/16 1,731 8,9 15,40
7/16 1,385 8,9 12,32
9/16 0,848 8,9 7,55
11/16 0,034 8,9 0,30
13/16 – 1,178 8,9 – 10,48
15/16 – 6,970 8,9 – 62,03
3. Reacţiunea terenului din sarcini uniform distribuite pe radier (Fig. V.33)

Sarcina uniform distribuită rezultă din greutatea proprie a radierului şi suprasarcină,
conform formulelor (V.63) şi (V.64):
q = qrad − S (V.67)
l l
q
a. H
strat compresibil
c O c
-x/l +x/l
b. pi
x/l x/l
Fig. V.33 Sarcini uniform distribuite

a.- schema sarcinii; b.- diagrama reacţiunii
– 92 –
Presiunile reactive se calculează cu formula pi = pi ⋅ q .
Exemplu
Pentru cazul H = l/2, t = 10, se va folosi Anexa V, tabelele A.V.4.
Pentru q = – 47,35 kN/m, se obţin rezultatele din Tabelul V.10.
Tabel V.10 Presiuni reactive din sarcini uniform distribuite (exemplu)
x pi
pi q
l (kN/m2)
1/16 0,994 – 47,35 – 47,1
3/16 0,989 – 47,35 – 46,8
5/16 0,981 – 47,35 – 46,4
7/16 0,953 – 47,35 – 45,1
9/16 0,925 – 47,35 – 43,8
11/16 0,898 – 47,35 – 42,5
13/16 0,881 – 47,35 – 41,7
15/16 1,380 – 47,35 – 65,3
4. Reacţiunea terenului din sarcini uniform distribuite în lateral (Fig. V.34)

Sarcina distribuită în afara radierului provine din greutatea umpluturii, conform
formulei (V.65).
Presiunile reactive se calculează cu formula: p i = p i ⋅ q u
b l l b
q q
a. strat compresibil H Fig. V.34
Sarcini uniform distribuite
c c în lateral
a . - schema sarcinii;
-x/l O +x/l b.- diagrama reacţiunii
b.
pi
x/l x/l
Exemplu
Pentru cazul H = l/2, t = 10, se foloseşte Anexa V, tabelele A.V.12.
Pentru qu = – 372,06 kN/m, se obţin rezultatele din tabelul V.11.
Tabel V.11 Presiuni reactive din sarcini uniform distribuite în lateral (exemplu)
x pi
pi qu
l (kN/m2)
1/16 0,006 372,06 2,23
3/16 0,011 372,06 4,09
5/16 0,019 372,06 7,07
7/16 0,046 372,06 17,11
9/16 0,075 372,06 27,90
11/16 0,102 372,06 37,95
13/16 0,120 372,06 44,64
15/16 – 0,380 372,06 – 141,38
– 93 –
5. Presiunile reactive totale
Presiunile reactive totale se calculează prin suprapunerea efectelor, conform tabelelor
V.8; V.9; V.10; V.11.
Tabel V.12 Presiuni reactive totale (exemplu)
x
p = ∑ pi
l
1/16 – 11,34
3/16 – 7,22
5/16 0,00
7/16 15,69
9/16 33,15
11/16 50,32
13/16 62,91
15/16 112,65
6. Se desenează diagrama presiunilor reactive totale (exemplu în Fig. V.35).
11,34
7,22
─
0
15,69 + Fig. V.35 Diagrama
presiunilor reactive totale
33,15 (exemplu)
50,32
62,91
112,65
V.6.c.4 Calculul eforturilor secţionale

Eforturile secţionale se determină în punctele 1, 2, 3, conform Fig. V.30.
Secţiunea 1 – 1
Momentul încovoietor:
M t = M (G ) + M ext + M (q rad ) + M ( S ) + M ( pi ) (V.68)
Exemplu: c = 3,26 m
0,7  4,82 − 0,7 
M (G ) = (G4 + Q ) + G4'  0,7 +  = −2794,52
2  3 
M ext = 6056
1 1
M ( qrad ) = − bb2 ⋅ qrad = − 4,82 2 ⋅ 118,45 = −1375,9
2 2
– 94 –
1 2 1
M (S ) = bb ⋅ S = 4,82 2 ⋅ 165,8 = 1926
2 2
c 1
M ( pi ) = −11,3 c (bb − ) − 7,2 (bb − c) 2 =
2 2
3,26 1
= −11,3 ⋅ 3, 26 (4,82 − ) − 7,2 (4,82 − 3,26) 2 = −1137,1
2 2
M t = −2794,52 + 6056 − 1375,9 + 1926 − 137,1 = 2674,48 kN . m
Forţa tăietoare:
T = G + Q + Qrad − S + ∑ Pi (V.69)
T = 1321,86 + 14 + 118,45 ⋅ 4,82 − 165,8 ⋅ 4,82 + 11,3 ⋅ 3,26 + 7,2 (4,82 − 3, 26)
= 1144,47 kN
Secţiunea 2 – 2 şi secţiunea 3 – 3 se calculează în mod analog cu secţiunea 1 – 1.
Tabel V.13 CENTRALIZAREA EFORTURILOR SECŢIONALE ÎN RADIER
MOMENTUL ÎNCOVOIETOR din:
FORŢA M total
Secţiunea
TĂIETOARE (kN) M ext G qrad S pi (kN·m)
1–1
2–2
3–3
V.7 Programe de calcul pentru starea de eforturi şi deformaţii în

elementele ecluzei
ELPLA (ELASTIC PLATE)
Este un program pentru calculul plăcilor cu diferite forme, rezemate pe teren de fundaţie
de un model real. Soluţia matematică se bazează pe metoda elementelor finite.
Programul poate analiza diferite modele de teren, mai ales modelul mediului continuu
tridimensional. Programul poate lua în calcul orice număr de straturi diferite.
Are capacitatea de a opera trei soluţii de fundaţii: flexibile, elastice şi rigide. Cele trei
soluţii pot fi comparate uşor şi corectate.
Programul ELPLA poate lua în calcul efectul încărcării laterale, al fundaţiilor vecine, al
galeriilor vecine şi influenţa diferenţelor de temperatură pe placă.
ELPLA este un produs software de grafică, operând în Microsoft Windows 95 şi
Windows NT.
befdl.exe cuplat cu brun45.exe.
Pentru calculul grinzilor încărcate cu sarcină uniform distribuită şi rezemate pe terenuri
elastice, se foloseşte programul befdl.exe împreună cu programul brun45.exe.
Soluţia este în diferenţe finite cu segmente egale.
Condiţiile de rezemare la capetele grinzii pot fi oarecare. Modulul de elasticitate al
grinzii trebuie să fie constant. Modulul de elasticitate al mediului de rezemare, momentul de
inerţie al grinzii şi sarcina distribuită pot fi diferite pentru fiecare segment.
Programul poate fi uşor adaptat la sarcini concentrate.
CADRE Geo
– 95 –
Este o utilitate de proiectare care permite generarea unei largi varietăţi de programe de
calcul tridimensional al structurilor, cu aplicaţii de calcul în AutoCAD sau metoda
elementelor finite.
Este compatibil cu CADRE Lite şi CADRE Pro.
PLAXIS Professional
Se bazează pe metoda elementelor finite şi se foloseşte la calculul deformaţiilor şi
stabilităţii lucrărilor geotehnice.
Un exemplu este aplicaţia 7 pentru calculul ecluzelor luând în consideraţie
interacţiunea teren - structură în condiţii statice “Finite element simulation of the soil-
structure interaction for a navigable locks”.
PLAXIS Dynamics este un modul ataşat programelor PLAXIS Professional pentru
calculul structurilor în interacţiune cu terenul, în condiţii dinamice.
ALGOR
Este un produs software pentru calculul spaţial al structurilor folosind metoda
elementelor finite.
– 96 –
CAPITOLUL VI
ARMAREA SASULUI ECLUZEI
VI.1 Caracteristicile betonului şi armăturii

STAS 1275-89 reglementează modul de determinare a rezistenţelor mecanice, care sunt
mărimi convenţionale stabilite prin încercări de scurtă durată (Tabel VI.1).
Rezistenţele de calcul şi modulul de elasticitate pentru beton, în conformitate cu NE 012
– 99, C 140-86, STAS 10700/0-90 au fost prezentate în Capitolul V, Tabelul V.1.
Clasa betonului este definită pe baza rezistenţei caracteristice f ck . cil , respectiv f ck . cub .
Rezistenţa cilindrică f ck . cil , respectiv rezistenţa cubică f ck . cub reprezintă rezistenţa la
compresiune, în N/mm2, determinată pe cilindri de 150/300 mm (respectiv, pe cuburi cu
latura de 150 mm), la vârsta de 28 zile, sub a cărei valoare se pot situa cel mult 5% din
rezultate.
Rezistenţa cilindrică se foloseşte la definirea clasei betonului începând din anul 2001.
Tabel VI.1 Încercări pentru determinarea rezistenţelor betonului

Rezistenţa Solicitarea Forma probei Denumirea rezistenţei Simbol
Cilindru Rezistenţă cilindrică f ck . cil
Compresiune
Cub Rezistenţă cubică f ck . cub
monoaxială
Rezistenţa la
compresiune Prismă Rezistenţă prismatică f ck . pr
Rezistenţă la
Încovoiere Grindă armată compresiune din
încovoiere
Întindere monoaxială Prismă Rezistenţă la întindere ftk
Cub, cilindru,
Rezistenţa la Rezistenţă la întindere
Întindere prin despicare fragment de ftd
întindere prin despicare
prismă
Rezistenţă la întindere
Întindere prin încovoiere Grindă fti
din încovoiere
Construcţiile hidrotehnice masive se execută din beton hidrotehnic.

Compoziţia betonului hidrotehnic asigură o evoluţie lentă a proceselor de hidroliză şi
hidratare. În acest fel, exotermia este de intensitate redusă şi de lungă durată. Betonul
hidrotehnic atinge rezistenţa la compresiune după 90 zile (comparativ cu 28 zile la betonul
obişnuit).
Rezistenţa de calcul, modulul de elasticitate şi clasele pentru betonul hidrotehnic sunt
aceleaşi ca în Tabelul V.1, cu particularitatea că, la simbolul clasei de beton, se adaugă litera
H. Exemplu: CH25/30 (fost BcH30, BH400).
Caracteristicile armăturii sunt reglementate prin STAS 10107/0-90, în funcţie de tipul,
forma şi diametrul armăturii şi sunt prezentate în Tabelul VI.2.
– 97 –
Tabel VI.2 Rezistenţa de calcul şi modulul de elasticitate pentru armături (STAS 10107/0-90)
Diametru Rezistenţă de calcul Modul de elasticitate

Tip de oţel
(mm) Rak (N/mm2) (N/mm2)
PC 60 6…40 350 210.000
6…28 300
PC 52 210.000
32…40 290
OB 37 6…28 210 210.000
≤ 7,1 370
STNB, STPB 200.000
> 7,1 325
Simbolurile folosite în tabelul VI.2, pentru armături, sunt:

PC – oţel profilat laminat la cald;
OB – oţel laminat cu secţiune circulară şi suprafaţă netedă, folosit pentru beton;
STNB – sârmă trefilată netedă pentru beton;
STPB – sârmă trefilată profilată pentru beton.
Pe plan internaţional, oţelurile pentru betoane sunt împărţite în 3 clase de rezistenţă:
A.I pentru Rak = 240 N/mm2 ;
A.II pentru Rak = 300 N/mm2 ;
A.III pentru Rak = 400 N/mm2.
VI.2 Starea limită de rezistenţă. Starea limită de fisurare

Calculul la starea limită de rezistenţă la încovoiere cu sau fără forţă axială urmăreşte
asigurarea elementelor de beton armat faţă de ruperea în secţiuni perpendiculare pe axa
acestora.
Când vectorul moment M coincide cu o axă principală a secţiunii sau când punctul de
aplicaţie a forţei axiale N se află pe o axă principală a secţiunii, atunci solicitarea este
încovoiere simplă şi axa neutră este paralelă vectorul moment M.
În caz contrar, solicitarea este încovoiere oblică.
Dimensionarea unei secţiuni de beton se poate realiza prin două metode, reglementate
de STAS 10107/0-90:
1. metoda generală de calcul;
2. metoda simplificată de calcul.
1. Metoda generală de calcul se bazează pe ecuaţiile statice, geometrice şi fizice în
secţiunea considerată. Ecuaţiile se scriu în următoarele ipoteze:
− secţiunea transversală plană rămâne plană şi după deformare (ipoteza lui Bernoulli);
− armătura nu lunecă faţă de beton;
− eforturile unitare (σ) din betonul comprimat şi din armătură rezultă din curbele
caracteristice ale betonului şi armăturii, pe baza deformaţiilor (ε);
− se neglijează rezistenţa betonului la întindere;
− secţiunea transversală ajunge la starea limită de rezistenţă datorită eforturilor
secţionale M şi N ; la această stare limită se ajunge în două moduri, când:
a). fibra cea mai comprimată a secţiunii atinge deformaţia limită ε b. lim , deci ε b.c =
ε b. lim ;
b). armătura cea mai întinsă ajunge la ε a.ultim , deci ε a = ε au .
2. Metoda simplificată de calcul foloseşte numai condiţiile de echilibru static în
secţiunea considerată. De asemenea, se aproximează curba de distribuţie a eforturilor pe
secţiune, când se atinge starea limită de rezistenţă.
– 98 –
Ca urmare a acestor simplificări, solicitările cu moment încovoietor şi forţă axială (M şi
N) se împart în:
− încovoiere,
− compresiune excentrică – cazul I,
− compresiune excentrică – cazul II,
− întindere excentrică cu excentricitate mică,
− întindere excentrică cu excentricitate mare.
Notă
La calculul de armare pentru sas, se va folosi metoda simplificată.
VI.3 Armarea bajoaierelor
Dimensionarea armăturii se face la solicitarea de compresiune excentrică. Pentru
secţiunile la care momentele extreme la cele două feţe sunt aproximativ egale ( M max M min
≤ 1,5), se adoptă armarea simetrică. În celelalte cazuri, armarea va fi nesimetrică.
Dimensionarea armăturii înclinate pentru preluarea forţei tăietoare, se face în
conformitate cu [1,3]. Dacă secţiunea de beton poate prelua integral forţa tăietoare, fără
aportul armăturii, atunci armăturile înclinate se dispun constructiv. În caz contrar, surplusul de
forţă tăietoare este preluat de armătura înclinată. Nu se dispun etriere.
VI.3.a Calculul de armare la compresiune excentrică
Date cunoscute (Fig. VI.1): b, h, Rc , Ra , N, M.
Se proiectează: armare simetrică cu Aa , Aa' .
N
Aa' Aa' Ra
x η ⋅ e0 c
e b x Rc
h0 h N
Aa
M
a Aa Ra
b
Fig. VI.1 Schema de calcul la compresiune excentrică

Etapele de calcul
1. Se apreciază acoperirea armăturii (a) conform STAS 10107/0-90 paragraf 6.1.2,
6.1.3 (Anexa VI.1, Anexa VI.2).
2. Se aproximează diametrul armăturii (φ) şi se calculează:
φ
h0 = h − a − (VI.1)
2
3. Înălţimea zonei comprimate în momentul cedării va fi (poziţia axei neutre):
N
x= (VI.2)
bRc
4. Se calculează raportul:
– 99 –
x N
ξ= = (VI.3)
h0 bh0 Rc
5. Din tabelul VI.3, se alege ξ lim şi se compară cu ξ ( ξ < ξ lim – excentricitate mare).
Tabel VI.3 Valorile ξ lim şi Blim (STAS 10107/0-89)
ξ lim
Armătură Blim
Beton clasa ≤ C30/35 Beton clasa > C30/35
OB 37 0,60 0,55 0,42
PC 52, PC 60, STNB 0,55 0,50 0,40
6. Excentricitatea iniţială:
M
e0 = (VI.4)
N
7. Excentricitatea de calcul este:
e0c = e0 + ead (VI.5)
unde ead este excentricitatea adiţională egală cu:
 2 0 mm

ead = max  h (VI.6)
 b
8. Calculul excentricităţii totale:

h
e = η e 0c + −a; (VI.7)
2
Deoarece nu există flexibilitate: η=1
9. Determinarea ariei de armătură:
 x
N  e − h0 + 
Aa = Aa' = 
2
Ra h0 − a (
'
) (VI.8)
10. Se calculează procentul de armare necesar:

100 A a
μ= (VI.9)
b h0
11. Se compară procentul de armare necesar cu procentul minim de armare µ min (Tabel
VI.4 sau STAS 10107/0-90).
Dacă µ < µ min , atunci se va adopta procentul minim de armare, cu care se va recalcula
aria de armătură.
12. Alegerea numărului de bare: diametrele, ariile secţiunilor transversale şi greutăţile
armăturilor din bare laminate se stabilesc din [1, Tabel 19, pag. 504] sau din Anexa VI.3.
– 100 –
Tabel VI.4 Procentul minim de armare µ min % [1, pag.473]
Zona seismică de calcul A…E Zona seismică de calcul F

PC60 PC52 OB37 PC60 PC52 OB37
0,09 0,10 0,12 0,07 0,08 0,10
Observaţii
1. În exemplul dat, bajoaierul este realizat din beton CH20/25 cu Rc = 15 N/mm2 =
15.000 kN/m2 şi armătură PC52 cu Rak = 300 N/mm2 = 300.000 kN/m2.
2. În exemplul dat, calculul de armare pentru bajoaier se va face pentru ipoteza de
reparaţii, în secţiunile caracteristice.
VI.3.a.1 Exemplu pentru calculul de armare la bajoaier
Exemplul corespunde figurii VI.2.
Secţiunea 1 – 1
1. a = a' = 50 mm
h = 1730 mm
b = 1000 mm
2. h0 = 1730 – 50 = 1680 mm
M = 279·10 6 N.mm
N = 230,1·103 N
Aa
168
173
Fig. VI.2 Armare dublă
(schemă de calcul)
Aa'
100
N 230,1 ⋅ 103
4. ξ = = = 0,0136 < ξ lim = 0,55
b h0 Rc 1 ⋅ 1680 ⋅ 15
Rezultă cazul compresiunii excentrice cu mare excentricitate
279 ⋅ 106
6. Se calculează excentricitatea iniţială: e0 =
230,1 ⋅ 103
279 ⋅ 106
7. Excentricitatea de calcul este: e0 c = + ead
230,1 ⋅ 103
 20 m m

unde ead este excentricitatea adiţională egală cu: ead = max 1730
1000
8. Calculul excentricităţii totale:
– 101 –
h 279 ⋅10 6 1730
e = e0 c + − a = + 20 + − 50 = 2040 mm
2 3 2
230,1 ⋅ 10
9. Determinarea ariei de armătură:
N  230,1 ⋅ 103 ⋅  2040 − 1680 + 230,1 ⋅ 10 

3


N  e − h0 + 
2bRc   2 ⋅ 1 ⋅ 15 
Aa = Aa = 
,
=  = 171 mm 2
Ra (h0 − a ) 300 ⋅ (1680 − 50 )
10. Procentul de armare:
100 Aa 100 ⋅ 171
μ= = = 0,01 < µ min = 0,1%
bh0 1000 ⋅ 1680
11. Se impune µ min = 0,1% şi se recalculează aria de armătură:
µ ⋅ b ⋅ h0 0,1 ⋅ 1000 ⋅ 1680
Aa = Aa' = = = 1680 mm 2
100 100
12. Se adoptă : 7 φ 18 → Aa = 1781 mm2
VI.4 Armarea radierului

Radierul este solicitat la încovoiere.
Se separă o fâşie transversală lată de 1 m, care se va considera o grindă pe mediu
elastic, supusă la încovoiere (Fig. V.6.c).
VI.4.a Calculul armăturii longitudinale
Date cunoscute: b, h, Rc , Ra , M.
Se proiectează: aria de armătură.
Modul de armare – simplu sau dublu – se stabileşte comparând momentul maxim
capabil al secţiunii de beton dreptunghiulare, simplu armate, cu momentul dat (Fig. VI.3):
s. a. 2
M max .cap . = Blim ⋅ b ⋅ h0 ⋅ Rc (VI.10)
unde Blim ≈ ξ(1 − 0,5ξ ) .

Dacă M < M max . cap , atunci se va proiecta armare simplă.
x
M b x Rc
x
h0 h z = h0 −
Aa 2
Aa Ra
b a
Fig. VI.3 Schema de calcul pentru încovoiere
– 102 –
Etapele de calcul
1. Se apreciază acoperirea armăturii (a) conform STAS 10107/0-90 paragraf 6.1.3
(Anexa VI.1, VI.2).
2. Se calculează h0 = h − a (VI.11)
M
3. Se calculează B: B= (VI.12)
b h02 Rc
4. Se calculează ξ: ξ = 1− 1− 2 B (VI.13)
b ξ h0 Rc
5. Aria de armătură: Aa = (VI.14)
Ra
6. Se calculează procentul de armare necesar şi se compară cu procentul minim (Tabel
VI.4): dacă µ < µ min atunci se va adopta procentul minim de armare, cu care se va recalcula
aria de armătură.
Observaţii
1. Calculul de armare pentru radier se va face în ipoteza de reparaţii, în secţiunile
caracteristice.
2. În exemplul dat, radierul este realizat din beton CH20/25 cu Rc = 15 N/mm2 =
15.000 kN/m2 şi armătură PC 52 cu Ra = 300 N/mm2 = 300.000 kN/m2.
VI.4.a.1 Exemplu pentru calculul armăturii longitudinale la radier
Exemplul corespunde figurii VI.3.
Secţiunea 1 – 1
hr = 5,15 m = 5150 mm (conform relaţiei V.6)
b = 1 m = 1000 mm
h0 = 5150 – 50 = 5100 mm
M = 1386,2·106 N·mm
M 1386, 2 ⋅ 10 6
B= = = 3,55 ⋅ 10 −3
b h02 Rc 2
1000 ⋅ 5100 ⋅ 15
ξ = 1 − 1 − 2 B = 1 − 1 − 2 ⋅ 0,00355 = 0,036
b ξ h0 Rc 0,036 ⋅ 5100 ⋅ 15
Aa = = = 6100 mm 2
Ra 300
100 Aa 100 ⋅ 6100
μ= = = 0,11 % > µ min
bh0 1000 ⋅ 5100
Se adoptă: 10 φ 28 → Aa = 6158 mm2
VI.4.b Calculul armăturii transversale (înclinate)
Calculul la forţă tăietoare se face atunci când este satisfăcută relaţia [16]:
Tmax
0,5 ≤ ≤ 3,5 (VI.15)
b h0 Rt
VI.4.b.1 Exemplu pentru calculul armăturii transversale la radier
– 103 –
Mărimea forţei tăietoare în exemplul considerat este: T = 1386,2·10 3 N;
Rezistenţa la întindere a betonului: Rt = 1100 kN/m2 = 1,1 N/mm2;
Tmax 1386,2 ⋅ 103

= = 0,247 < 0,5
b h0 Rt 1000 × 5100 × 1,1
Rezultă că nu este necesar calculul la forţă tăietoare.
Armătura înclinată se va dispune constructiv şi anume se va ridica 20% ÷ 40% din
armătura longitudinală de rezistenţă din câmp.
– 104 –
CAPITOLUL VII
CAPACITATEA DE TRANZIT A ECLUZEI
VII.1 Principalii factori care influenţează capacitatea de tranzit

Amenajarea cu ecluze a unei căi de navigaţie fluvială limitează capacitatea de transport
a cursului de apă la capacitatea proprie a ecluzei.
Principalul parametru care influenţează capacitatea de tranzit a ecluzei este timpul de
ecluzare Te . Durata unui ciclu de ecluzare depinde de ordinea fazelor, succesiunea lor fără
întreruperi, lungimile părţilor componente ale traseului (Fig. VII.1).
Ld = Lcv+L1 Le = 1,2Lu.s Li = 1,2Lu.s Lac

L1 lk Lu.s lk L1 Lcv
vd 6
vac
4 5 1 2 3
Fig. VII.1 Elementele timpului de ecluzare

1.- sas; 2.- cap; 3.- estacadă de ghidare; 4.- convoi îndepărtat;
5.- convoi în aşteptare; 6.-turn dispecer;
L1 – lungimea estacadei de ghidare; lk – lungimea capului; Lu.s – lungimea utilă a sasului;
Lcv – lungimea convoiului; Ld – lungimea de depărtare a convoiului; Le – lungimea de ieşire;
Li – lungimea de intrare; Lac – lungimea de acces;
vd – viteza de depărtare a convoiului; vac – viteza de acces
Factorii de care depinde timpul de ecluzarea sunt:
a) modul de acces din portul de aşteptare în ecluză,
b) viteza de acces din port v ac recomandată pentru:
– convoaie remorcate 0,7 – 0,8 m/s,
– convoaie împinse 0,9 – 1 m/s,
– nave autopropulsate 1 – 1,3 m/s
c) timpul de intrare în ecluză care depinde, la rândul său, de viteza de intrare vi
recomandată pentru:
– convoaie remorcate 0,6 – 0,7 m/s,
– convoaie împinse 0,7 – 0,8 m/s,
– nave autopropulsate 0,9 – 1 m/s
d) timpul de ieşire din ecluză care depinde, la rândul său, de viteza de ieşire ve
recomandată pentru:
– convoaie remorcate 0,8 – 1 m/s
– convoaie împinse 1 – 1,2 m/s
– 105 –
– nave autopropulsate 1,2 – 1,4 m/s
e) tipul şi lungimea convoiului ecluzat
f) timpul de manevrare a porţilor, anume timpul de închidere t i şi timpul de
deschidere t d . Aceşti timpi depind, la rândul lor, de:
– tipul porţilor,
– gabaritul porţilor,
– modul de acţionare a porţilor.
În calculele preliminare, dacă proiectantul porţilor nu a furnizat timpii de manevră, se
recomandă adoptarea acestora în funcţie de gabaritul transversal al sasului, astfel:
– lăţimea sasului Bs ≤ 18 m: t p = 1,5 – 2 min.,
– lăţimea sasului Bs > 18 m: t p = 2 – 2,5 min.
g) timpul de umplere/golire a sasului Tu / T g se determină din calculul hidraulic al
ecluzei.
VII.2 Capacitatea de tranzit teoretică
Capacitatea teoretică (sau tehnică) de trafic a unei ecluze reprezintă cantitatea maximă
de mărfuri ecluzate într-un an, în condiţii de funcţionare neîntreruptă. Se calculează cu
formula:
Pt = nmax .c ⋅ zmax ⋅ Cmax .c (VII.1)
unde: Pt – capacitatea teoretică de tranzit (kN/an);
nmax .c – numărul maxim de convoaie ecluzate în ambele sensuri, într-o zi;
z max – numărul maxim de zile de navigaţie într-un an;
C max .c – capacitatea de încărcare maximă a convoiului de calcul.
Traficul naval are intensităţi diferite în cele două sensuri de ecluzare, încât se va defini
(Fig.VII.2):
– sensul direct: sensul în care trece numărul maxim de nave prin ecluză nd ;
– sensul indirect: sensul în care trece numărul minim de nave prin ecluză ni ;
– numărul maxim de ecluzări:
nmax = nmax .d + n max .i
nd
ni
Fig. VII.2 Sensul de ecluzare
ecluzare ecluzare
sens dublu sens unic
Din figura VII.2, rezultă:

– numărul de ecluzări în sens dublu nD = 2 ni (VII.2)
– numărul de ecluzări în sens unic n U = nd − ni (VII.3)
Bilanţul temporal pentru ecluzarea continuă, în ambele sensuri, în 24 de ore este:
(nd − ni )TU + 2 ni TD = 24 ⋅ 60 = 1440 min. (VII.4)
– 106 –
unde s-a notat: TD – timpul de ecluzare în sens dublu;
TU – timpul de ecluzare în sens unic.
Numărul relativ de ecluzări calculat faţă de numărul maxim se scrie:
nd
în sens direct cd = (VII.5)
nmax
ni
în sens invers ci = (VII.6)
nmax
Se substituie relaţiile (VII.5) şi (VII.6) în ecuaţia de bilanţ (VII.4) şi se obţine numărul
maxim teoretic de convoaie ecluzate într-o zi:
1440
nmax .c = (VII.7)
(cd − ci )TU + 2 ci TD
VII.3 Capacitatea de tranzit efectivă
În exploatare, nu se poate obţine capacitatea maximă anuală de trecere a mărfurilor prin
ecluză datorită unei multitudini de cauze:
– condiţiile climatice ale zonei,
– diversitatea tipurilor de nave ecluzate,
– modul neeconomic de încărcare a convoaielor,
– sensul preferenţial de navigaţie,
– situaţiile excepţionale.
Ţinând seama de aceşti factori perturbatori, capacitatea de tranzit efectivă se calculează
cu formula:
Pef = n med .c ⋅ z med ⋅ C med .c (VII.8)
unde: Pef – capacitatea efectivă de tranzit (kN/an);

nmed .c – numărul mediu zilnic de ecluzări ale navelor de mărfuri:
nmed .c = nmed .total − nc. gol − n pas − ntehn (VII.9)
unde: nc. gol – numărul de convoaie goale;

n pas – numărul de nave de pasageri;
ntehn – numărul de nave tehnice.
Numărul medie zilnic de ecluzări pentru navele de mărfuri se poate aprecia printr-o
relaţie globală
Kf
n med .c = n max .c (VII.10)
Kc
în care: K f – coeficient de utilizare a flotei; K f = 0,6 – 0,8
K c – coeficient de neuniformitate a circulaţiei fluviale; K c = 1,2 – 1,4
Celelalte notaţii din (VII.8), au semnificaţiile următoare:
z med – numărul mediu de zile de navigaţie într-un an;
z med = K z.nav ⋅ zmax (VII.11)
– 107 –
K z.nav – coeficient de utilizare a perioadei navigabile; K z.nav = 0,9
zmax – numărul maxim de zile de navigaţie într-un an;
C med .c – capacitatea medie de încărcare a convoiului de calcul:
C med .c = K inc C max .c (VII.12)
K inc – coeficient de încărcare a convoiului; K inc = 0,6 – 0,8
Cmax .c – capacitatea maximă de încărcare a convoiului de calcul.
Pentru un calcul simplificat preliminar, efectul neuniformităţilor care perturbă traficul
optim în zona ecluzei, se poate aprecia global prin randamentul ecluzei η = 0,3 ÷ 0,5. Astfel,
relaţia (VII.8) devine:
Pef = η Pt (VII.13)
Capacitatea de tranzit a ecluzei este în interdependenţă cu:

– sistemul hidraulic de alimentare - golire,
– sistemul electro-mecanic de manevrare a porţilor şi a altor utilităţi,
– modul de formare şi deplasare a convoaielor.
– 108 –
ANEXA I.1
DICŢIONAR DE SPECIALITATE
Folosirea dicţionarului
limba română (originea, forma) - explicarea noţiunii
limba franceză
abordaj (francă bord) --- lovirea navei de un obiect: baliză, dig, epavă, altă navă
abordage etc. (= coliziune)
aclamfă (orig. necunoscută) - legătură în borduri, între două şlepuri ale aceluiaşi convoi
liaison en biais remorcat, realizată din două parâme dispuse în diagonală
acosta, a ~ (franc. veche coste) - apropierea bordului navei de altă navă, cheu etc.
accoster
amara, a ~ (oland. aanmarren) - a fixa şi lega obiectele mobile cu amare, cabluri de pe
amarrer navă pentru a nu se deplasa din cauza balansului navei; a
fixa o navă
ambarcare (latin. barca) - urcarea echipajului, pasagerilor, mărfurilor etc. la bordul
embarquement unei nave (= îmbarcare)
ambarcaţiune (span. embarcación) - mijloc de navigaţie simplu, de dimensiuni mici, cu sau
embarcation fără propulsie
amonte (latin. ad + mons) - partea dinspre izvorul unui râu, faţă de un punct dat
amont
andocare (engl. dock) - scoaterea la zi a corpului navei
endockage
arbora, a ~ (ital. arborare) - a ridica, la catarg, pavilioane sau alte semne de navigaţie
arborer
arborele mare (francă mast) - catargul de la mijloc
grand mât
armator (latin. armare) - societate sau persoană care se ocupă cu exploatarea
armateur comercială a unei nave, de obicei, în calitate de proprietar
artimon (genov. artimone) - catargul de la pupa
artimon
asietă (latin. assidere) - poziţia de echilibru a navei în plan longitudinal; asietă
assiette dreaptă = linia de plutire se confundă cu suprafaţa apei
avizo (span. barca de aviso) - navă militară rapidă, mică, de legătură între navele de
aviso luptă, dotată cu armament uşor
babord (oland. bakboard) - partea stângă a navei privite spre înainte
bâbord
bac (latin. pop. baccu) - platformă plutitoare pentru a transporta mărfurile de la
bac navă la cheu şi invers, pentru trecerea persoanelor,
animalelor, vehiculelor peste o apă curgătoare
balenieră (latin. balaena) - navă îngustă, de dimensiuni relativ mici, având prova şi
baleinier pupa ascuţite, destinată pescuitului de balene
- corp plutitor de formă sferică, cilindrică, biconică,aşezat
baliză (orig. necunoscută) în locuri vizibile la intrarea în porturi, pentru marcarea
balise şenalului navigabil şi semnalizarea zonelor periculoase
– 109 –
bară (orig. galică) - prag din depuneri aluvionare, dispus transversal la gura de
barre vărsare a unui fluviu, la intrarea în port, de-a lungul
coastelor; apare datorită reducerii bruşte a vitezei apei,
diferenţei de salinitate, valurilor, curenţilor fluviali şi
marini; împiedică navigaţia
barcaz (latin. barca) - ambarcaţiune cu deplasament sub 100 t, cu motor sau
barcasse rame, serveşte la transportul de cereale, peşte, materiale,
pe distanţe mici
barjă ( latin. barga) - navă fără propulsie, de formă paralelipipedică,
barge hidrodinamică, serveşte la transportul mărfurilor solide,
nu au echipaj; este deplasată de o navă împingătoare;
bermă (oland. berm) - porţiune orizontală pe taluzul unui dig, pentru mărirea
berme stabilităţii acestuia, dar stânjeneşte acostarea navelor cu
pescaj mare
bief (orig.galică) - sector pe un curs de apă, situat spre izvor (bief amonte)
bief sau spre vărsare (bief aval), faţă de un punct dat
bompres (oland. boegspriest) - catarg înclinat puţin spre înainte, la veliere
beauprés
bord (orig. francă) - partea superioară a corpului navei
bord
boţman (orig. germ.) - şef de echipaj
chef d’équipage
braţ (franc. bras) - unitate de măsură pentru lungimi; 1 fm = 2 yd = 1,829 m
bras
bric (engl. brig) - navă de război, cu vele pătrate, cu două catarge, armată cu
brick 16-30 tunuri; azi, se foloseşte ca navă-şcoală
cablu (orig. normandă) - unitate de măsură pentru distanţe; 1 cab = 1 Mn/10 =
encâble 185,2 m
cablu/minut - unitate de măsură a vitezei = 120 fm/min = 185,2 m/min;
encâblure/minute 1 Nd = 6 cab/min
cabotaj (franc. veche cabo) - navigaţie de transport a mărfurilor în lungul coastelor, mai
cabotage ales între porturile aceleiaşi ţări
cabotier (franc. veche cabo) - navă de mic tonaj, folosită la transportul mărfurilor de-a
cabotier lungul coastelor
caiac (orig. eschimoşi) - ambarcaţiune de sport, etanşă, uşoară, inspirată de la
kayak eschimoşi, propulsată cu o pagae dublă
cambuză (oland. kombuis) - compartiment pentru păstrarea alimentelor pe navă
cambuse
canal (latin. cannalis) - curs de apă artificial, folosit la navigaţie, irigaţii, desecări,
canal alimentare cu apă, evacuarea apei din hidrocentrală (canal
de fugă); braţ de mare strâns între maluri (Canalul
Mânecii)
canonieră (ital. cannone) - vas de luptă, cu deplasament sub 1800 t, viteză medie (15-
canonnière 20 Nd), armată uşor cu tunuri şi mitraliere, pentru
patrulare pe fluvii şi pe coastă
capacitate de încărcare totală - greutatea încărcăturii totale: mărfuri, pasageri, echipaj,
(latin. pop. carricare) combustibil, provizii, la pescajul maxim; se măsoară în
charge, port en lourd tone dead-weight (tdw)
capacitatea de încărcare utilă - greutatea încărcăturii utile la pescaj maxim (fără greutatea
port utile pasagerilor, echipajului, combustibilului, proviziilor)
caravelă (portug. caravela) - corabie rapidă şi mică, folosită în sec.XV-XVI
caravelle
carenă (latin. carina) - partea imersată a navei
carène
– 110 –
cargou (engl. cargo-boat) - navă maritimă pentru transportul mărfurilor
cargo
cartea farurilor - document nautic editat periodic de direcţiile hidrografice
carte des phares ale unor state maritime, pentru a furniza date despre faruri
ceam (orig. turcă) - navă fluvială mică, cu deplasament sub 300 t, transportă
petit chaland nisip, piatră, stuf, lemne etc.
cheu (orig. galică) - construcţie de-a lungul malului sau care înconjoară un
quai bazin portuar; serveşte la acostare, încărcare-descărcare,
întreţinerea navei, consolidarea malului
chilă (germ. kiel) - partea inferioară a carcasei navei, amplasată axial pe toată
quille lungimea; pe ea se reazemă tot scheletul navei
coca (latin. coccum) - carcasa navei
coque
compas magnetic (latin. passus) - instrument de navigaţie destinat a indica direcţia nord-sud
compas magnétique (busolă)
conosament (franc. connaissement) - document emis expeditorului prin care transportatorul
connaissement confirmă îmbarcarea mărfii, obligându-se să o predea
destinatarului
convoi (latin. via) - grup de nave propulsate sau nepropulsate (şlepuri) care
convoi navigă împreună pe mare sau fluviu
convoi împins - grupare de barje strâns legate între ele, acţionată de o navă
convoi pousseé împingătoare aşezată la capătul convoiului
convoi integrat - asamblare rigidă a mai multor barje şi a unor elemente de
convoi integré capăt, sub forma unei nave fluviale sau maritime
convoi remorcat - grupare de şlepuri legate între ele cu cabluri
train de remorquage
corabie (slava veche korablĭ) - denumire veche pentru navele cu vele
navire
corvetă (latin. corrogare) - navă de război, de tonaj mediu, armată cu rachete, pentru
corvette, corvette lance-missiles luptă antiaeriană şi anti-submarine
covertă (latin. cooperire) - puntea cea mai de sus a navei (puntea superioară)
couverture
croazieră (latin. croix) - călătorie de agrement de mai multe zile, pe mare
croisière
crucişător (latin. croix) - navă de război rapidă (v = 35 Nd), mare (deplas. ≈ 35000
croiseur t), armată puternic (rachete, artilerie grea), folosită la
monitorizare, escortă, protecţia convoaielor, luptă
antiaeriană şi anti-submarină
cuirasat (franc. cuirassé) - navă de război, mare (deplasament ≈ 70000 t), având
cuirassé corpul protejat cu blindaje groase, armată cu artilerie de
calibru mare (= navă de linie); vulnerabilă la atacul aerian,
a ieşit din uz în 1950
cupla maestră (latin. copula) - piesă de construcţie a corpului navei, verticală, situată în
maître couple zona cu lăţimea maximă
dană (oland. Dûne) - porţiune din cheul portului, amenajată pentru acostare şi
quai d’accostage încărcare-descărcare
debarcader (latin. barca) - porţiune amenajată pe malul apei sau în port, pentru
débarcadère acostare, îmbarcare-debarcare
deferlare (anc. franc. fresler) - căderea crestei valului spre înainte, urmată de spargerea şi
déferlement împrăştierea lui, cauzată de vânt, obstacol, zonă cu apă
mică
deplasament (latin. platea) - greutatea volumului de apă dezlocuit de carenă; se
déplacement măsoară în tone (t)
derivă (engl. to drive) - abaterea navei de la drumul trasat pe hartă, din cauza
dérive vânturilor, curenţilor marini
– 111 –
dig (oland. dijc) - construcţie hidrotehnică din beton, piatră, pământ,
digue amplasată pe malul unei mări, râu, lac, pentru a proteja
bazinul portului şi canalul de intrare în port împotriva
vântului, pentru a menţine râul în albie
distrugător (latin. diruere) - navă de război, medie (deplas.≈5000 t), viteză mare (v =
destroyer, contre-torpilleur 40-45 Nd), armată cu tunuri, lansatoare de torpile
doc (engl. dock) - bazin portuar înconjurat de diguri, serveşte la încărcarea-
dock descărcarea navelor
doc plutitor - construcţie complexă, plutitoare, din beton sau metal,
dock flottant pentru ridicarea navei de la apă în scopul reparaţiei
dragă (engl. drag) - navă tehnică dotată cu instalaţii de săpare pe fundul apei,
drague de a scoate obiecte scufundate, în scopul menţinerii
adâncimii în porturi, a şenalului navigabil în canale, fluvii;
materialul dragat se foloseşte la construcţii hidrotehnice
drifter (engl. drift) - navă de pescuit cu plase în derivă
drifter, harenguier
dunetă (franc. dunette) - puntea de la pupa
dunette, gaillard d’ arriere
ecluză (latin. aqua exclusa) - construcţie din beton armat, dotată cu porţi şi pereţi
écluse laterali (bajoaiere), executată în lungul unui curs de apă,
în zona de schimbare a nivelului, în scopul navigaţiei
efemeride (latin. ephemeris, grec. - document de navigaţie tipărit anual de organismele
hêmera) hidrografice, cuprinde tabele cu coordonatele aştrilor,
éphémérides planetelor, lunii şi soarelui, calculate în funcţie de timpul
universal, din oră în oră; serveşte la determinarea poziţiei
navei
epiu (latin. spica) - construcţie hidrotehnică în formă de dig, amplasată
épi dinspre mal spre apă, pentru a-l proteja de eroziune,
pentru a dirija curentul spre direcţia dorită
estacadă (ital. steccata) - construcţie plutitoare formată din piloni mari şi grinzi
estacade metalice, amplasată la intrarea în port sau între două
bazine portuare pentru acostarea navelor sau pentru a
împiedica pătrunderea lor
etambou (orig. scandin.) - partea chilei dinspre pupa, de care este prinsă cârma
étambot
etiaj (latin. aestuarium) - linie convenţională exprimată faţă de nivelul mării, care
étiage uneşte media nivelelor minime ale unui râu, înregistrate în
ultimii 10 – 15 ani; etiajul descreşte spre vărsarea râului
etravă (orig. scandin.) - partea chilei dinspre prova, de formă curbă
étrave
faleză (francă falisa) - ţărm stâncos, înalt şi abrupt, rezultat al eroziunii valurilor
falaise
far (insula Pharos) - mijloc hidrografic de asigurare a navigaţiei
phare
feribot (engl. ferry-boat) - navă pentru transportul trenurilor, vehiculelor rutiere,
ferry-boat pasagerilor peste o strâmtoare sau fluviu (= navă de
transbordare)
flotă (scand. flotti) - totalitatea navelor comerciale şi militare ale unui stat sau
flotte ale unei companii maritime
franc-bord - distanţa dintre nivelul apei la exteriorul navei încărcate şi
franc-bord partea superioară a punţii principale, măsurată la
jumătatea lungimii navei
fregată (ital. fregata) - în trecut, vas de război, rapid, de tonaj mediu; azi, navă de
frégate luptă, de tonaj mediu, intermediar între corvetă şi
crucişător
– 112 –
gabară (provens. gabarra) - ambarcaţiune fluvială mare, cu fund plat, servind la
gabarre transportul materialelor şi mărfurilor
galeră (catalană galera) - navă comercială sau de război, lungă şi cu borduri joase,
galère cu vele şi rame, utilizată din antichitate până în sec. XVIII
galion (franc. veche galie) - navă mare, armată pe timp de război, folosită mai ales de
galion spanioli, între sec. XVI-XVIII, pentru a aduce aur, argint,
mărfuri preţioase din colonii
galion (franc. veche galie) - sculptură din lemn fixată la prova navei cu vele,
galion reprezentând bustul unui personaj legat de numele navei
goeletă (bretonă gweland) - velier cu două catarge, cel mare dispus în partea din spate
goélette a navei
halaj (oland. halen) - remorcarea unui vas prin tragere pe parâmă, tras de pe
halage mal, mecanic, cu animale, cu oameni (= edec)
hulă (germ. hol) - mişcare ondulatorie a suprafeţei mării, fără deferlarea
houle valurilor; apare după furtună
iacht (oland. yacht) - navă de agrement, cu vele sau motor
yacht
insule offshore (orig. engl) - insule artificiale departe de ţărm
îles offshore
iolă (engl. yawl) - ambarcaţiune de sport, cu vele şi două catarge
yawl
lainer (engl. line) - navă care deserveşte aceeaşi rută mereu
liner
lăţimea maximă a navei - distanţa orizontală măsurată la cupla maestră, între
largeur hors tout verticalele extreme
leghe marină (ital. lega) - unitate de măsură veche, pentru lungime, egală cu 1/20
lieu marine dintr-un grad terestru, egală cu 5556 m
loch (oland. log) - aparat din dotarea navei, servind la măsurarea vitezei şi
loch distanţei parcurse de navă
lungimea maximă a navei - lungimea orizontală maximă a navei, măsurată pe planul
longueur hors tout diametral
manevrabilitate (latin. manu + - calitatea navei de a-şi schimba uşor drumul, cu ajutorul
operare) cârmei şi motoarelor; de a răspunde uşor la comenzi
manoeuvrabilité, maniabilité
milă (latin. milia) - unitate de măsură internaţională pentru distanţe pe mare,
mille egală cu lungimea arcului de 1 minut al meridianului
trasat pe o sferă al cărei volum este egal cu volumul
elipsoidului terestru; 1 Mm = arc 1’ = 2πR / 360.60 =
1852 m
monitor (latin. monitor) - cuirasat fluvial sau de coastă, cu deplasament sub 700 t,
monitor viteză sub 10 Nd, folosit în sec. al XX-lea
navă (latin. navigum) - construcţie plutitoare, mai mare ca ambarcaţiunea,
navire puntată, cu dotări şi echipamente corespunzătoare
scopului: transport, cercetări, luptă, agrement etc.
navă arctică - navă specială pentru navigaţie pe mările polare, ce
navire-arctique navighează în siajul unui spărgător de gheaţă
navă-cablier - navă specială pentru instalarea, întreţinerea şi repararea
câblier cablurilor submarine
navă-container - navă de mărfuri generale ambalate în containere
navire-container
navă-corsar - navă rapidă, armată, abilitată de ţara sub al cărei pavilion
corsaire navighează să captureze nave comerciale inamice, folosită
în sec. XV-XIX
– 113 –
navă cu aripi imerse - navă portantă, având pe corp perechi de aripi cu profil
bateau à ailes portantes hidrodinamic; la viteze mari, nava se înalţă deasupra apei,
rămânând imersate numai aripile (v = 100 km/oră)
navă cu pernă de aer - navă care planează deasupra apei datorită ventilatoarelor
aéroglisseur ce insuflă sub navă jeturi de aer la presiune mare; serveşte
la transport fluvial, de coastă, cu v ≈ 200 km/oră
navă de desant - navă militară, cu fund plat, folosită pentru a transporta
navire de descente trupe, armament, materiale; acostează sau eşuează pe plaje
navă hidrografică - navă dotată cu aparatură, laborator pentru lucrări,
bateau hydrographique cercetări, măsurători hidrografice
navă-şcoală - navă specială cu vele şi motor, pentru cazarea şi pregătirea
navire-école profesională a Şcolilor de Marină
navă-tramp (engl. tramp) - navă comercială pe curse ocazionale
tramp
navigaţie estimată - totalitatea activităţilor echipajului pentru a reprezenta pe
navigation estimée hartă poziţia navei şi deplasarea ei, folosind instrumente,
calcule matematice, calculatoare
navlu (oland. vrecht) - costul transportului nautic al unei mărfi sau pasageri,
fret încasat de transportator
nod (latin. nodus) - unitate de măsură a vitezei, folosită în marină; 1 Nd = 1
noeud milă/oră
numele navei - element pentru identificarea navei, înscris pe bordaj, la
nom du bateau prova şi la pupa; la pupa, sub nume se scrie şi portul de
înregistrare
opera moartă - partea emersată a navei
oeuvre morte
opera vie - partea imersată a navei (= carena)
oeuvre vive
pachebot (engl. packet-boat) - navă maritimă de mare tonaj, transatlantică, transpacifică,
paqûebot pentru transportul de colete şi pasageri; azi, abandonată
papuc (turc. papuç) - ambarcaţiune de sport, având motorul dispus în afara
bateau-mouche bordului, la pupa
parapet (ital. parapetto) - perete scund sau îngrăditură, având rol de protecţie,
parapet, balustrade aşezată la partea superioară a bordului
pavilion (latin. papilio) - drapelul naţional
pavillon
pereu (franc. pierre) - protecţia unui mal taluzat, executată din piatră, dale de
perré beton
pescaj (latin. piscis) - distanţa verticală dintre suprafaţa apei şi planul orizontal
tirant d’eau ce trece prin punctul cel mai de jos al chilei
picior (latin. pes, pedis) - unitate de măsură folosită în marină, mai ales, pentru
pied adâncime, egală cu 0,305 m
ponton (latin. ponto) - construcţie plutitoare fără propulsie, formată dintr-o
ponton platformă plană, rezemată pe piloţi, destinată acostării
ambarcaţiunilor
port (latin. portus) - adăpost natural sau artificial pentru nave, amenajat pentru
port îmbarcarea-debarcarea mărfurilor şi pasagerilor
port-aeronave (latin. portare) - navă de război amenajată pentru transportul, decolarea şi
porte-aéronefs apuntarea aeronavelor (port-avion, port-elicopter)
port-barje (latin. portare) - navă care transportă barje
porte-barges
porto-franco (latin. portus + - port în care mărfurile pot tranzita fără taxe vamale sau alte
franciscus) formalităţi
port-franc
– 114 –
prova (latin. prora) - partea din faţă a navei
proue
pupa (latin. puppis) - partea din spate a navei
poupe
radă (engl. veche rad) - bazin mare, natural sau artificial, în apropierea portului,
rade având ieşire spre mare, ferit de vânturi, valuri, curenţi,
unde ancorează navele care aşteaptă să intre în port
registru maritim - organizaţie care supraveghează construcţia navelor,
régistre maritime verifică starea tehnică a navelor în conformitate cu
normele internaţionale (= societate de clasificare)
rezerva pilotului - adâncimea apei minimă, sub chilă, pentru a evita
pied de pilot neregularităţile fundului şenalului
salutul pavilionului - coborârea lentă a pavilionului până la 2/3 din înălţimea la
salut du pavillon care se află, în semn de salut, când trece la distanţă mică,
pe lângă altă navă
sonetă plutitoare - instalaţie plutitoare pentru baterea piloţilor
sonnette flottante
S.O.S. “Save Our Souls” - semnal internaţional de alarmă şi cerere de ajutor emis de
navele aflate în pericol grav, compus în memoria celor
1600 de victime din naufragiul pachebotului Titanic, la 14
aprilie 1912, în Oceanul Atlantic
spărgător de gheaţă - navă specială, robustă, cu etrava întărită, destinată
brise-glace spargerii gheţii prin lovire, tăiere, urcare cu prova pe
gheaţă
şalandă (grec. khelandion) - navă tehnică fluvială, nepuntată, cu fund plat, bordaj
chaland vertical, folosită la transportul mărfurilor şi materialelor
şenal (franc. chenal) - porţiune în lungul unui, fluviu, râu, canal, pe suprafaţa
chenal unui lac, unde sunt asigurate gabaritele de navigaţie
şlep (germ. schlepp) - navă puntată, cu fund plat şi bordaj vertical, prova
chaland fluvial bombată şi pupa rotunjită, remorcată, folosită la
transportul mărfurilor pe distanţe mici
timonă (latin. temo) - piesă mobilă a unei nave sau ambarcţiuni, servind la
timone, gouvernail menţinerea sau schimbarea direcţiei de deplasare
tonaj (orig. galică) - volumul interior total (tonaj brut) sau util (tonaj net) al
tonnage, jauge navei, determinat de spaţiul destinat mărfurilor şi cazării
pasagerilor; se măsoară în tone-registru (TR)
tonă-registru, TR - unitate de măsură pentru volum, care apreciază tonajul
tonne de jauge, TJ navei, egală cu 100 picioare cubice, egală cu 2,83 m3
torpilor (latin. torpedo) - navă de luptă, uşoară, rapidă, folosită la atacul cu torpile;
torpileur pe cale de dispariţie
trauler (engl. trawler) - navă de pescuit prin tragerea plaselor
chalutier
tribord (orig. olandeză) - partea dreaptă a navei, privind spre prova
tribord
trinchet (ital. trinchetto) - arborele de la prova, înclinat puţin spre înainte, folosit mai
trinquet ales de velierele romane
vedetă (ital. vedetta) - navă militară de tonaj sub 130 t şi viteză peste 60 Nd,
vedette pentru atac în apropierea coastei şi pe fluvii
vrachier (oland. wrac) - navă de mare capacitate pentru transportul mărfurilor în
cargo de transport de vrac vrac
yard (engl. yard) - unitate de măsură pentru lungimi; 1 yd = 0,914 m
yard
– 115 –
ANEXA I.2
EVOLUŢIA CRONOLOGICĂ A CANALELOR NAVIGABILE
Perioada Localizarea Caracteristicile

1348–1281 1 ecl., L = 68,5 km, B = 30 m, H =
Nil – Marea Roşie
î.e.n. 12,5 m, există
Sec. 8 î.e.n. Samiram, Podişul Armeniei
L =120 km; alim. cu apă lac Van;
247 î.e.n. Cian-Go
irigaţii
100 e.n. Ocolire Porţile de Fier L = 3,2 km, B = 30 – 57 m
1180 Or. Bruges – port Zeebruges L = 10 km
1285 - 1325 Spaarndam 2 ecl.
1398 Trane (pe Elba)
1564 - 1566 Exeter (Anglia)
1642 Briare – Montargis 42 ecl., traversează Seine – Loire
Canal du Midi (Oc.Atlantic – 114 ecl., L = 241 km, B = 44 m, H
1666 - 1681
râu Garonne – M.Mediterană) = 1,83 m
1675 Orléans 20 ecl.
Volga – Neva – M.Baltică;
1709 L = 1100 km
M.Albă – M.Baltică
Kiel (oraş Kiel la M.Baltică – 2 ecl, L = 98,55 km, B = 102 m,
1777 - 1785
vărsare Elba în M.Nordului) H = 11,3 m
Caledonian (Scoţia):
8 ecl., L = 97 km (60 km navigabil),
1800 estuar Maray la M.Nordului –
B = 5,5 m
Lynnh
1880 Gotha 37 ecl., B = 37,5 m; H = 3 m
1869 (Lesseps) Suez (M.Mediterană – M.Roşie) L = 161 km, B = 70 – 125 m
1882-1893
Golf Corint – M.Egee L = 6,3 km, B = 25 m, H = 70 m
(Lesseps)
1894 Manchester
1898 Şip (mal drept Dunăre) Navigaţie Porţile de Fier
1880-1915 Panama 6 ecl. duble, L = 81,3 km, B = 91–
(Lesseps) (Oc. Atlantic – Oc. Pacific) 300 m, H = 13 m
Moscova
1932-1937 9 ecl., L = 128 km
(râu Moscova – fl. Volga)
1933 M. Albă – lac Onega – M.Baltică 19 ecl., L = 227 km
1952 Volga – Don 13 ecl., L = 101 km
Karakum
1962 L = 950 km
(râu Amu Daria – oraş Aşhabad)
2 ecl. 300 x 34 m, baraj 858 m, CH
1964-1972 Porţile de Fier
2100 MW
1980 Nod Vaugris (canalizare fl. Rhône)
1990 Rhin – Main – Dunăre 54 ecl., 3 ascens., L = 677 km
– 116 –
CHINA
Yun – Ho (Marele canal, între L = 1917 km, B = 15 – 30 m, H =
Sec. 9 î.e.n -
fl. Huang Ho – Yangtze) 22 - 33 m, 75 baraje, fără ecluze,
Sec. 5 î.e.n.
uneşte Beijing – golf Hang Chow halaj, sectorul mijlociu.
Sector sud:
Sec. 7 e.n.
golf Hang Chow – fl. Yangtze
Sector nord:
Sec. 13 e.n. Huang Ho – or. Tientsin pe fluviul
Pei Ho, legat de Beijing
PROIECT
Kra (Thailanda)
2000
Oc. Indian – M. Chinei de Sud
– 117 –
ANEXA II.1
ELEMENTE DE HIDROLOGIE ŞI METEOROLOGIE

ÎN NAVIGAŢIA FLUVIALĂ
Proiectarea şi execuţia amenajărilor hidrotehnice pentru navigaţie pe apele interioare

precum şi punerea în evidenţă a calităţilor nautice ale navei presupune cunoaşterea regimului
vânturilor, valurilor, al precipitaţiilor etc.
Nebulozitatea exprimă gradul de acoperire cu nori a bolţii cereşti (Tabel A.II.a). Acest
factor meteorologic este exprimat prin 10 grade. Fictiv, bolta cerului este împărţită în 10 părţi
egale. Numărul părţilor acoperite cu nori reprezintă gradul de nebulozitate. Exemplu: dacă 6
părţi sunt acoperite cu nori, se spune că nebulozitatea este 6.
Scara vânturilor (scara Beaufort) şi scara mării în funcţie de intensitatea vânturilor
sunt prezentate în Tabelul A.II.b.
Tabel A.II.a Nebulozitatea (Scara norilor)
Descriere Denumire Prognoză Altitudine Structură Strat
Nori în formă de dungi albe şi Nu produc Cristale de
Cirus 6 - 10 km
Nori superiori
lungi averse gheaţă
Nori de forma unei draperii
Nu produc Cristale de
albe şi subţiri ce acoperă Cirostratus 6 - 12 km
averse gheaţă
uneori toată bolta
Bulgări mici de nori, ca Nu produc Cristale de
Cirocumulus 6 - 12 km
brazdele proaspăt arate averse gheaţă
Produc
Nori cu formă de draperie gri,
precipitaţii ce Picături de
compactă, prin care transpare Altostratus 2 - 6 km
nu ajung la apă
soarele
suprafaţa mării
Nori
Produc
Nori de forma unor valuri
precipitaţii ce Picături de
paralele, în care există benzi Altocumulus 2 - 6 km
nu ajung la apă
mijlocii
luminoase
suprafaţa mării
Nori cu formă de valuri Nu produc Picături de
Stratocumulus 50 m-2 km
stratificate sau de sfere gri averse apă
Nori de culoare gri închis,
Produc averse Picături de
având formă de valuri Nimbostratus 50 m-2 km
continui apă
uniforme
Produc averse
Nori de culoare gri şi forma slabe: vara - Picături de
Stratus 50 m-2 km
unui val uniform burniţă, iarna- apă
Nori inferiori
zăpadă fină
Nu produc
Grămezi de nori, asemănători Picături mici
Cumulus averse; vreme 50 m-6 km
cu bulgări de vată albă de apă
frumoasă
Produc ploi
Grămezi de nori cu vârfuri
torenţiale, Picături mari
albe şi temelii de culoare Cumulonimbus 50 m-6 km
grindină ori de apă
închisă
ninsoare bogată
– 118 –
Pres. Scara mării
Viteza medie medie pe
Forţa Starea
a vântului supr. perp. Gradul
vântului atmosferică Aspectul suprafeţei mării
(m/s) pe direcţia mării Starea mării
vântului
0 Calm 0 - 0,5 0 0 “Oglindă” Suprafaţă netedă
Uşor
1 Adiere uşoară 0,5 - 1,7 0,1 1 Valuri uşoare, scurte. Valuri înalte de 0,1- 0,75 m
ondulată
Apar creste mici de valuri care se sparg, formând spumă
2 Briză uşoară 1,7 - 3,3 0,5 2 Încreţită
sticloasă
3 Briză slabă 3,3 - 5,2 2 Apar “berbeci”. Valuri ceva mai lungi, cu înălţimi de 0,75-6 m.
3 Uşor agitată
4 Briză potrivită 5,2 - 7,4 4 Crestele sunt înspumate. Valurile sunt conturate
Vântul începe să spargă crestele, apare spumă albă, ce ocupă

5 Briză puternică 7,4 - 9,8 6 4 Cu “berbeci”
versanţii valurilor
− 119 −
6 Vânt puternic 9,8 - 12,4 11
5 Agitată Spuma are formă de benzi nu prea lungi şi contururi nedefinite
7 Vânt tare 12,4 - 15,2 17
8 Vânt foarte tare 15,2 - 18,2 25 Foarte
6
9 Furtună 18,2 - 21,5 35 montată Valuri lungi, cu înălţimi de 6-12 m. Vântul spulberă crestele şi
împrăştie spuma albă sub formă de fâşii lungi, acoperind
10 Furtună puternică 21,5 - 25,1 46 7 Furtunoasă întreaga suprafaţă a mării
Tabelul A.II.b Scara vânturilor (Scara Beaufort) şi Scara mării
11 Furtună violentă 25,1 - 29 64 8 Stratul de spumă, compact acoperă aproape toată suprafaţa
mării. Valuri peste 2 m. Vântul spulberă violent crestele
Uragan
valurilor. Pulberea fină de apă saturează atmosfera. Vizibilitate
12 Uragan 29 - 45 > 64 9 redusă.
ANEXA II.2
CODUL INTERNAŢIONAL DE SEMNALE MORSE
Element de Element de
Semnul Morse Semnul Morse
semnalizat semnalizat
A ·─ Y ─ · ─· ─
Ă ·─·─ Z ──··
B ─··· Ë ··──··
C ─·─· Ö ───·
D ─·· Ü ··──
E · 1 ·────
F ·· ─· 2 ··─ ──
G ──· 3 ···──
H ···· 4 ····─
I ·· 5 ·····
J ·─── 6 ─····
K ─·─ 7 ──···
L ·─·· 8 ───··
M ── 9 ────·
N ─· 0 ─────
O ─── . ······
P ·──· , ·─·─ ·─ ·─
Q ──·─ Chemare · ─ · ─ · ─ · ─ etc
R ·─· Răspuns ─ ─ ─ ─ etc
S ··· Despărţire ···
T ─ Eroare ·····
U ··─ Repetare · · ─· · · ─
V ···─ Terminat · ─ · ─· ·
W ·── Confirmare ─
Încep
X ─··─ transmisia ─···─
– 120 –
ANEXA V
PRESIUNILE REACTIVE ALE TERENULUI
1
în punctul i ( pi ) mediate pe sectoare de lungime c = l ,
8
produse de sarcini exterioare unitare aplicate în punctul j
Tabel A.V.1
l P l
Schema sarcinii
strat compresibil H
P
pi = pi
2l b
c=l/8 O c=l/8
-x/l +x/l
Diagrama reacţiunii
p
x/l x/l
(1 − µ12 ) ⋅ π E0 b l 3
unde: t – coeficientul de flexibilitate; t =
(1 − µ 20 ) 4 E1 I
E0 , E1 – modulul de deformaţie al terenului de fundaţie, respectiv al materialului
grinzii;
µ 0 , µ1 – coeficientul Poisson al terenului de fundaţie, respectiv al materialului grinzii;
b – lăţimea grinzii; b = 1 m;
l – semilungimea grinzii (m);
I – momentul de inerţie al grinzii (m4).
x t =0 (grindă absolut rigidă)

l H=0 H = 0,25 l H = 0,5 l H=l H=2l H=∞
1/16 1 0,970 0,924 0,828 0,718 0,639
3/16 1 0,972 0,925 0,829 0,725 0,640
5/16 1 0,976 0,929 0,836 0,741 0,668
7/16 1 0,966 0,918 0,837 0,769 0,710
9/16 1 0,956 0,910 0,857 0,816 0,770
11/16 1 0,946 0,911 0,899 0,909 0,874
13/16 1 0,960 0,927 0,987 1,059 1,070
15/16 1 1,254 1,556 1,927 2,263 2,629
− 121 −
Tabel A.V.2
P P
a a
Schema sarcinii strat l l H

compresibil P
pi = pi
c c lb
-x/l O +x/l
pi
x/l x/l
x t=0 (grindă absolut rigidă)

l H=0 H = 0,5 l H=2l
1/16 1 0,92 0,72
3/16 1 0,92 0,73
5/16 1 0,93 0,74
7/16 1 0,92 0,77
9/16 1 0,91 0,82
11/16 1 0,91 0,91
13/16 1 0,93 1,06
15/16 1 1,56 2,26
t = 3 ; H = 0,5 l
x a
α=
l l
0 3/16 5/16 7/16 9/16 11/16 13/16 15/16 1
1/16 1,306 1,244 1,156 1,049 0,923 0,797 0,664 0,528 0,459
3/16 1,242 1,213 1,142 1,045 0,934 0,814 0,690 0,566 0,502
5/16 1,164 1,146 1,106 1,035 0,954 0,848 0,745 0,640 0,589
7/16 1,053 1,046 1,030 1,002 0,961 0,875 0,800 0,722 0,684
9/16 0,933 0,936 0,943 0,947 0,962 0,914 0,878 0,837 0,816
11/16 0,810 0,826 0,851 0,885 0,935 0,962 0,978 0,992 0,998
13/16 0,682 0,716 0,764 0,832 0,913 1,010 1,110 1,195 1,236
15/16 0,810 0,873 1,008 1,205 1,418 1,780 2,135 2,520 2,716
t=3 ; H=l
x a
α=
l l
0 3/16 5/16 7/16 9/16 11/16 13/16 15/16 1
1/16 1,143 1,093 1,023 0,941 0,850 0,754 0,657 0,559 0,509
3/16 1,099 1,072 1,016 0,940 0,853 0,765 0,671 0,579 0,532
5/16 1,093 1,027 0,997 0,940 0,869 0,790 0,707 0,623 0,582
7/16 0,966 0,962 0,950 0,926 0,878 0,815 0,749 0,680 0,646
9/16 0,898 0,898 0,903 0,904 0,894 0,863 0,823 0,779 0,756
11/16 0,838 0,848 0,864 0,886 0,911 0,933 0,933 0,929 0,927
13/16 0,799 0,818 0,852 0,902 0,964 1,034 1,106 1,164 1,191
15/16 1,218 1,282 1,395 1,561 1,781 2,046 2,354 2,687 2,857
− 122 −
t=3 ; H=2l t=3 ; H=∞
x a a
α= α=
l l l
0 3/16 5/16 7/16 9/16 11/16 13/16 15/16 1 0 1
1/16 1,040 0,991 0,924 0,846 0,761 0,671 0,579 0,487 0,440 0,985 0,389
3/16 1,002 0,976 0,923 0,848 0,768 0,684 0,596 0,510 0,465 0,951 0,417
5/16 0,953 0.942 0,914 0,858 0,791 0,715 0,636 0,556 0,517 0,907 0,474
7/16 0,902 0.898 0,887 0,866 0,820 0,760 0,697 0,631 0,599 0,866 0,565
9/16 0,862 0,863 0,868 0,869 0,860 0,830 0,791 0,748 0,725 0,838 0,705
11/16 0,846 0,856 0,872 0,893 0,918 0,939 0,938 0,933 0,931 0,845 0,928
13/16 0,866 0,883 0,916 0,963 1,022 1,088 1,157 1,210 1,235 0,896 1,264
15/16 1,529 1,591 1,696 1,857 2,060 2,313 2,606 2,925 3,088 1,712 3,258
t = 5 ; H = 0,5 l
x a
α=
l l
0 3/16 5/16 7/16 9/16 11/16 13/16 15/16 1
1/16 1,477 1,385 1,254 1,097 0,923 0,739 0,550 0,361 0,265
3/16 1,391 1,339 1,234 1,093 0,933 0,764 0,589 0,412 0,324
5/16 1,262 1,238 1,185 1,082 0,953 0,812 0,696 0,517 0,443
7/16 1,106 1,098 1,081 1,042 0,961 0,859 0,748 0,637 0,579
9/16 0,937 0,945 0,956 0,966 0,962 0,920 0,865 0,802 0,773
11/16 0,763 0,786 0,824 0,876 0,935 0,990 1,010 1,023 1,027
13/16 0,587 0,626 0,693 0,789 0,913 1,049 1,190 1,307 1,365
15/16 0,477 0,584 0,773 1,055 1,420 1,867 2,382 2,941 3,224
t=5 ; H= l
x a
α=
l l
0 3/16 5/16 7/16 9/16 11/16 13/16 15/16 1
1/16 1,299 1,220 1,114 0,990 0,856 0,717 0,576 0,434 0,363
3/16 1,228 1,188 1,103 0,990 0,864 0,732 0,598 0,462 0,395
5/16 1,133 1,116 1.076 0,991 0,883 0,767 0,647 0,524 0,463
7/16 1,022 1,017 1,004 0,972 0,989 0,806 0,706 0,605 0,553
9/16 0,912 0,917 0,924 0,928 0,918 0,870 0,809 0,740 0,708
11/16 0,805 0,821 0,847 0,882 0,921 0,954 0,951 0,941 0,933
13/16 0,710 0,738 0,789 0,860 0,954 1,058 1,164 1,245 1,285
15/16 0,891 0,983 1,143 1,387 1,706 2,096 2,549 3,049 3,300
− 123 −
t=5 ; H=2l t=5; H=∞
x a a
α= α=
l l l
0 3/16 5/16 7/16 9/16 11/16 13/16 15/16 1 0 1
1/16 1,202 1,125 1,022 0,904 0,776 0,645 0,512 0,378 0,311 1,153 0,267
3/16 1,137 1,099 1,017 0,908 0,788 0,663 0,535 0,407 0,343 1,091 0,302
5/16 1,053 1,036 0,999 0,917 0,813 0,701 0,585 0,468 0,410 1,011 0,372
7/16 0,962 0,957 0,946 0,916 0,846 0,757 0,661 0,565 0,515 0,928 0,485
9/16 0,878 0,883 0,891 0,896 0,886 0,839 0,779 0,712 0,680 0,857 0,660
11/16 0,812 0,828 0,853 0,888 0,926 0,957 0,954 0,942 0,934 0,810 0,932
13/16 0,772 0,799 0,847 0,916 1,005 1,104 1,205 1,282 1,319 0,799 1,343
15/16 1,184 1,273 1,425 1,655 1,960 2,334 2,768 3,246 3,489 1,351 3,640
t = 10 ; H = 0,5 l
x a
l α=
l
0 3/16 5/16 7/16 9/16 11/16 13/16 15/16 1
1/16 1,768 1,611 1,405 1,164 0,904 0,638 0,372 0,105 0,030
3/16 1,621 1,548 1,381 1,162 0,927 0,679 0,427 0,175 0,050
5/16 1,413 1,383 1,313 1,158 0,963 0,753 0,539 0,324 0,217
7/16 1,177 1,174 1,162 1,116 0,994 0,838 0,669 0,497 0,409
9/16 0,931 0,949 0,977 0,005 1,008 0,941 0,845 0,640 0,688
11/16 0,678 0,717 0,779 0,867 0,964 1,045 1,065 1,064 1,063
13/16 0,422 0,479 0,580 0,725 0,908 1,115 1,322 1,481 1,555
15/16 0,010 0,139 0,403 0,801 1,332 1,990 2,761 3,614 4,048
t = 10 ; H = l
x a
α=
l l
0 3/16 5/16 7/16 9/16 11/16 13/16 15/16 1
1/16 1,580 1,441 1,265 1,066 0,856 0,646 0,437 0,227 0,121
3/16 1,454 1,396 1.253 1,071 0,875 0,673 0,469 0,266 0,166
5/16 1,290 1,268 1,212 1,077 0,908 0,725 0,541 0,356 0,263
7/16 1,108 1,107 1,097 1,057 0,942 0,779 0,635 0,473 0,391
9/16 0,925 0,939 0,959 0,976 0,969 0,891 0,784 0,669 0,612
11/16 0,741 0,769 0,815 0,879 0,948 0,999 0,987 0,954 0,937
13/16 0,555 0,599 0,678 0,792 0,938 1,103 1,267 1,381 1,433
15/16 0,347 0,481 0,721 1,082 1,564 2,183 2,880 3,674 4,077
− 124 −
t = 10 ; H = 2 l t = 10 ; H = ∞
x a a
α= α=
l l l
0 3/16 5/16 7/16 9/16 11/16 13/16 15/16 1 0 1
1/16 1,497 1,360 1,190 0,996 0,795 0,593 0,394 0,195 0,094 1,477 0,065
3/16 1,376 1,320 1,182 1,005 0,816 0,622 0,426 0,232 0,136 1,351 0,110
5/16 1,221 1,201 1,148 1,017 0,852 0,675 0,496 0,316 0,226 1,183 0,180
7/16 1,056 1,056 1,047 1,011 0,900 0,757 0,603 0,446 0,367 0,984 0,335
9/16 0,896 0,910 0,926 0,948 0,942 0,865 0,759 0,645 0,589 0,788 0,565
11/16 0,746 0,774 0,810 0,882 0,949 1,000 0,986 0,953 0,935 0,569 0,930
13/16 0,608 0,651 0,676 0,836 0,977 1,137 1,295 1,402 1,451 0,408 1,510
15/16 0,599 0,728 1,021 1,305 1,769 2,351 3,041 3,811 4,202 1,240 4,305
Tabel A.V.3
l l
a a P
Schema sarcinii
P strat compresibil H
P
pi = pi
c
lb
-x/l O +x/l
c pi
x/l x/l
Valorile pi sunt date pentru jumătatea dreaptă a grinzii;

pentru jumătatea stângă pi se vor lua cu semn schimbat
t = 3 ; H = 0,5 l
x a
α=
l l
3/16 5/16 7/16 9/16 11/16 13/16 15/16 1
1/16 0,048 0,066 0,082 0,095 0,106 0,116 0,126 0,129
3/16 0,131 0,197 0,245 0,284 0,320 0,352 0,384 0,398
5/16 0,200 0,315 0,404 0,477 0,540 0,598 0,655 0,684
7/16 0,241 0,393 0,531 0,639 0,730 0,815 0,896 0,937
9/16 0,277 0,460 0,633 0,790 0,922 1,042 1,166 1,212
11/16 0,315 0,522 0,728 0,930 1,124 1,292 1,455 1,537
13/16 0,353 0,593 0,837 1,084 1,333 1,581 1,812 1,926
15/16 0,688 1,161 1,658 2,184 2,743 2,743 3,947 4,257
− 125 −
t=3 ; H= l
x a
α=
l l
3/16 5/16 7/16 9/16 11/16 13/16 15/16 1
1/16 0,037 0,050 0,060 0,068 0,075 0,081 0,087 0,089
3/16 0,103 0,149 0,179 0,203 0,226 0,245 0,,265 0,274
5/16 0,161 0,232 0,295 0,342 0,381 0,416 0,450 0,467
7/16 0,185 0,302 0,406 0,484 0,546 0,605 0,660 0,689
9/16 0,226 0,376 0,518 0,647 0,762 0,847 0,937 0,981
11/16 0,275 0,457 0,637 0,816 0,987 1,133 1,274 1,345
13/16 0,343 0,576 0,812 1,052 1,292 1,532 1,754 1,864
15/16 0,806 1,355 1,923 2,517 3,140 3,792 4,466 4,805
t=3 ; H= 2l t=3;H=∞
x a a
α= α=
l l l
3/16 5/16 7/16 9/16 11/16 13/16 15/16 1 1
1/16 0,034 0,045 0,053 0,060 0,065 0,070 0,073 0,074 0,064
3/16 0,095 0,135 0,161 0,179 0,198 0,212 0,227 0,234 0,228
5/16 0,138 0,215 0,267 0,307 0,339 0,367 0,394 0,409 0,400
7/16 0,171 0,278 0,374 0,443 0,497 0,547 0,594 0,618 0,607
9/16 0,207 0,345 0,475 0,592 0,685 0,768 0,846 0,884 0,870
11/16 0,261 0,434 0,606 0,776 0,937 1,076 1,209 1,275 1,263
13/16 0,338 0,567 0,799 1,035 1,271 1,507 1,726 1,834 1,830
15/16 0,844 1,418 2,011 2,630 3,277 3,952 4,651 5,002 5,032
t = 5 ; H = 0,5 l
x a
α=
l l
3/16 5/16 7/16 9/16 11/16 13/16 15/16 1
1/16 0,061 0,078 0,092 0,101 0,108 0,113 0,118 0,119
3/16 0,166 0,232 0,275 0,305 0,327 0,344 0,360 0,367
5/16 0,234 0,365 0,449 0,507 0,551 0,588 0,621 0,638
7/16 0,272 0,440 0,583 0,677 0,746 0,803 0,857 0,882
9/16 0,299 0,492 0,673 0,830 0,942 1,036 1,120 1,164
11/16 0,323 0,537 0,748 0,952 1,142 1,293 1,432 1,500
13/16 0,349 0,587 0,830 1,082 1,336 1,587 1,812 1,923
15/16 0,639 1,091 1,580 2,113 2,701 3,341 4,020 4,363
− 126 −
t=5 ; H=l
x a
α=
l l
3/16 5/16 7/16 9/16 11/16 13/16 15/16 1
1/16 0,050 0,061 0,069 0,074 0,078 0,080 0,082 0,082
3/16 0,133 0,181 0,207 0,223 0,235 0,243 0,250 0,254
5/16 0,181 0,281 0,338 0,370 0,392 0,410 0,424 0,432
7/16 0,213 0,345 0,455 0,522 0,566 0,601 0,635 0,649
9/16 0,245 0,405 0,555 0,685 0,773 0,846 0,910 0,944
11/16 0,282 0,470 0,657 0,838 1,007 1,137 1,257 1,315
13/16 0,340 0,570 806 1,050 1,296 1,538 1,753 1,859
15/16 0,761 0,1,290 1,849 2,448 3,094 3,788 4,519 4,888
t=5 ; H= 2l t=5;H=∞
x a a
α= α=
l l l
3/16 5/16 7/16 9/16 11/16 13/16 15/16 1 1
1/16 0,047 0,056 0,062 0,066 0,067 0,068 0,069 0,070 0,066
3/16 0,125 0,167 0,188 0,200 0,207 0,210 0,213 0,218 0,128
5/16 0,170 0,262 0,311 0,337 0,353 0,365 0,373 0,390 0,370
7/16 0,199 0,322 0,423 0,481 0,517 0,544 0,570 0,585 0,570
9/16 0,224 0,374 0,513 0,631 0,708 0,770 0,822 0,860 0,837
11/16 0,269 0,448 0,626 0,799 0,959 1,081 1,193 1,240 1,234
13/16 0,334 0,561 0,793 1,034 1,275 1,513 1,725 1,820 1,826
15/16 0,799 1,352 1,937 2,559 3,228 3,945 4,700 5,060 5,108
t = 10 ; H = 0,5 l
x a
α=
l l
3/16 5/16 7/16 9/16 11/16 13/16 15/16 1
1/16 0,087 0,108 0,116 0,115 0,114 0,107 0,103 0,0,93
3/16 0,242 0,313 0,342 0,350 0,343 0,326 0,312 0,298
5/16 0,314 0,477 0,551 0,578 0,572 0,562 0,556 0,537
7/16 0,341 0,544 0,700 0,757 0,783 0,779 0,755 0,762
9/16 0,346 0,565 0,763 0,921 0,988 1,021 1,143 1,049
11/16 0,343 0,569 0,792 1,004 1,185 1,294 1,493 1,420
13/16 0,336 0,570 0,816 1,007 1,345 1,604 2,000 1,908
15/16 0,531 0,934 1,401 1,954 2,606 3,358 4,358 4,608
− 127 −
t = 10 ; H = l
x a
α=
l l
3/16 5/16 7/16 9/16 11/16 13/16 15/16 1
1/16 0,075 0,088 0,092 0,087 0,082 0,077 0,070 0,064
3/16 0,205 0,256 0,269 0,266 0,253 0,234 0,214 0,205
5/16 0,256 0,385 0,431 0,435 0,419 0,397 0,371 0,357
7/16 0,275 0,440 0,565 0,605 0,607 0,590 0,569 0,558
9/16 0,285 0,468 0,635 0,767 0,819 0,839 0,847 0,852
11/16 0,275 0,462 0,657 0,847 1,011 1,106 1,179 1,214
13/16 0,389 0,647 0,897 1,150 1,405 1,648 1,838 1,927
15/16 0,631 1,096 1,626 2,236 2,937 3,730 4,597 5,037
t = 10 ; H = 2 l t = 10 ; H = ∞
x a a
α= α=
l l l
3/16 5/16 7/16 9/16 11/16 13/16 15/16 1 1
1/16 0,072 0,084 0,085 0,079 0,073 0,066 0,061 0,051 0,068
3/16 0,197 0,243 0,252 0,245 0,227 0,204 0,180 0,170 0,030
5/16 0,245 0,368 0,407 0,405 0,385 0,357 0,326 0,311 0,335
7/16 0,262 0,419 0,536 0,569 0,563 0,540 0,513 0,498 0,540
9/16 0,271 0,443 0,601 0,721 0,763 0,771 0,768 0,767 0,405
11/16 0,288 0,478 0,670 0,852 1,007 1,092 1,155 1,185 1,210
13/16 0,322 0,546 0,781 1,029 1,284 1,529 1,721 1,811 1,820
15/16 0,699 1,204 1,763 2,395 3,116 3,928 4,812 5,261 5,450
Tabel A.V.4
l l
q
Schema sarcinii
strat compresibil H
pi = pi q c c
-x/l O +x/l
pi
x/l x/l
x t=0
l H=0 H = 0,25 l H = 0,5 l H=l H=2l H=∞
1/16 1 0,970 0,924 0,828 0,718 0,639
3/16 1 0,972 0,925 0,829 0,725 0,640
5/16 1 0,976 0,929 0,836 0,741 0,668
7/16 1 0,966 0,918 0,837 0,769 0,710
9/16 1 0,956 0,910 0,857 0,816 0,770
11/16 1 0,946 0,911 0,899 0,909 0,874
13/16 1 0,960 0,927 0,987 1,059 1,070
15/16 1 1,254 1,556 1,927 2,263 2,629
− 128 −
x t=3
l H=0 H = 0,25 l H = 0,5 l H=l H=2l H=∞
1/16 1 0,990 0,958 0,876 0,786 0,733
3/16 1 0,985 0,956 0,874 0,789 0,738
5/16 1 0,980 0,954 0,874 0,795 0,751
7/16 1 0,975 0,934 0,866 0,808 0,772
9/16 1 0,960 0,916 0,870 0,836 0,814
11/16 1 0,960 0,904 0,893 0,899 0,898
13/16 1 0,960 0,904 0,955 1,013 1,043
15/16 1 1,190 1,474 1,791 2,073 2,251
x t=5
l H=0 H = 0,25 l H = 0,5 l H=l H=2l H=∞
1/16 1 0,990 0,972 0,900 0,826 0,773
3/16 1 0,988 0,969 0,895 0,819 0,775
5/16 1 0,978 0,964 0,892 0,821 0,781
7/16 1 0,965 0,942 0,879 0,826 0,794
9/16 1 0,960 0,919 0,877 0,845 0,824
11/16 1 0,960 0,901 0,890 0,895 0,893
13/16 1 0,970 0,895 0,941 0,992 1,018
15/16 1 1,179 1,438 1,726 1,981 2,142
x t = 10
l H=0 H = 0,25 l H = 0,5 l H=l H=2l H=∞
1/16 1 1,018 0,994 0,938 0,875 0,889
3/16 1 1,010 0,989 0,931 0,871 0,868
5/16 1 1,008 0,981 0,923 0,866 0,821
7/16 1 0,920 0,953 0,902 0,859 0,742
9/16 1 0,980 0,925 0,889 0,862 0,842
11/16 1 0,980 0,898 0,887 0,889 0,870
13/16 1 0,970 0,881 0,916 0,956 0,980
15/16 1 1,114 1,390 1,616 1,821 1,988
Tabel A.V.5
l l
q
Schema sarcinii q
H
strat compresibil
pi = pi q
O c
Diagrama reacţiunii +x/l
-x/l
c pi
x/l x/l

− 129 −
x t=0
l H = 0,25 l H = 0,5 l H=l H=2l H=∞
1/16 0,089 0,074 0,051 0,044 0,040
3/16 0,260 0,224 0,155 0,133 0,122
5/16 0,460 0,379 0,259 0,228 0,212
7/16 0,610 0,511 0,376 0,338 0,325
9/16 0,770 0,648 0,521 0,480 0,448
11/16 0,940 0,796 0,695 0,658 0,612
13/16 1,080 0,966 0,937 0,922 0,914
15/16 1,825 2,042 2,337 2,440 2,627
x t=3
l H = 0,25 l H = 0,5 l H=l H=2l H=∞
1/16 0,099 0,082 0,059 0,051 0,050
3/16 0,292 0,245 0,176 0,155 0,152
5/16 0,490 0,407 0,290 0,260 0,255
7/16 0,635 0,541 0,406 0,370 0,355
9/16 0,775 0,672 0,547 0,498 0,492
11/16 0,901 0,809 0,709 0,673 0,567
13/16 1,025 0,964 0,943 0,919 0,918
15/16 1,730 1,993 2,283 2,393 2,398
x t=5
l H = 0,25 l H = 0,5 l H=l H=2l H=∞
1/16 0,070 0,088 0,065 0,057 0,056
3/16 0,315 0,258 0,190 0,169 0,100
5/16 0,512 0,424 0,307 0,278 0,274
7/16 0,665 0,559 0,426 0,390 0,385
9/16 0,800 0,686 0,562 0,515 0,509
11/16 0,918 0,817 0,718 0,683 0,676
13/16 1,045 0,963 0,934 0,919 0,917
15/16 1,710 1,962 2,250 2,348 2,363
x t = 10
l H = 0,25 l H = 0,5 l H=l H=2l
1/16 0,121 0,098 0,076 0,069
3/16 0,350 0,289 0,221 0,203
5/16 0,560 0,464 0,348 0,323
7/16 0,710 0,599 0,468 0,436
9/16 0,840 0,720 0,580 0,534
11/16 0,930 0,835 0,703 0,704
13/16 1,021 0,960 1,014 0,916
15/16 1,640 1,892 2,132 2,258
− 130 −
Tabel A.V.6
l l
Schema sarcinii
pi = pi q strat compresibil
q H
Diagrama reacţiunii c O c
-x/l +x/l
pi
x/l x/l
x t=0
l H=0 H = 0,25 l H = 0,5 l H=l H=2l H=∞
1/16 0,5 0,485 0,462 0,414 0,359 0,319
3/16 0,5 0,486 0,463 0,414 0,363 0,320
5/16 0,5 0,488 0,464 0,418 0,370 0,334
7/16 0,5 0,483 0,459 0,418 0,384 0,355
9/16 0,5 0,478 0,455 0,428 0,409 0,385
11/16 0,5 0,473 0,455 0,449 0,454 0,437
13/16 0,5 0,480 0,463 0,493 0,529 0,535
15/16 0,5 0,627 0,778 0,996 1,132 1,314
x t=3
l H = 0,25 l H = 0,5 l H=l H=2l H=∞
1/16 0,625 0,553 0,494 0,446 0,419
3/16 0,610 0,544 0,488 0,442 0,417
5/16 0,590 0,528 0,478 0,437 0,414
7/16 0,540 0,499 0,460 0,430 0,412
9/16 0,475 0,466 0,446 0,428 0,417
11/16 0,425 0,433 0,434 0,440 0,439
13/16 0,373 0,403 0,442 0,473 0,488
15/16 0,360 0,574 0,757 0,905 0,995
x t=5
l H = 0,25 l H = 0,5 l H=l H=2l H=∞
1/16 0,670 0,592 0,532 0,488 0,464
3/16 0,638 0,579 0,522 0,481 0,458
5/16 0,600 0,554 0,505 0,468 0,447
7/16 0,540 0,518 0,479 0,451 0,435
9/16 0,480 0,471 0,454 0,437 0,427
11/16 0,410 0,423 0,430 0,433 0,432
13/16 0,330 0,377 0,417 0,446 0,459
15/16 0,332 0,486 0,660 0,796 0,878
– 131 –
x t = 10
l H = 0,25 l H = 0,5 l H=l H=2l H=∞
1/16 0,715 0,665 0,597 0,561 0,560
3/16 0,690 0,635 0,581 0,547 0,540
5/16 0,670 0,588 0,553 0,522 0,502
7/16 0,570 0,542 0,512 0,488 0,443
9/16 0,480 0,478 0,466 0,453 0,420
11/16 0,385 0,407 0,418 0,420 0,400
13/16 0,290 0,336 0,378 0,400 0,398
15/16 0,210 0,349 0,495 0,609 0,737
Tabel A.V.7
l l
q
Schema sarcinii strat

H q
compresibil
pi = pi q
O c
-x/l +x/l
c pi
x/l x/l

x t =0 (grindă absolut rigidă)

l H = 0,25 l H = 0,5 l H=l H=2l H=∞
1/16 0,029 0,026 0,017 0,014 0,014
3/16 0,086 0,075 0,052 0,044 0,040
5/16 0,153 0,126 0,086 0,075 0,071
7/16 0,203 0,170 0,125 0,113 0,108
9/16 0,257 0,216 0,173 0,160 0,149
11/16 0,313 0,265 0,232 0,219 0,204
13/16 0,360 0,322 0,312 0,307 0,304
15/16 0,608 0,681 0,779 0,814 0,876
x t=3
l H = 0,25 l H = 0,5 l H=l H=2l H=∞
1/16 0,042 0,031 0,023 0,020 0,020
3/16 0,117 0,091 0,067 0,060 0,059
5/16 0,200 0,148 0,107 0,097 0,095
7/16 0,235 0,196 0,149 0,137 0,135
9/16 0,275 0,233 0,190 0,173 0,172
11/16 0,281 0,264 0,240 0,228 0,227
13/16 0,315 0,320 0,310 0,305 0,305
15/16 0,540 0,644 0,743 0,777 0,782
– 132 –
x t=5
l H = 0,25 l H = 0,5 l H=l H=2l H=∞
1/16 0,051 0,036 0,028 0,024 0,025
3/16 0,140 0,101 0,077 0,070 0,073
5/16 0,212 0,160 0,119 0,109 0,081
7/16 0,275 0,212 0,164 0,152 0,160
9/16 0,400 0,243 0,199 0,183 0,182
11/16 0,303 0,280 0,247 0,234 0,231
13/16 0,335 0,318 0,309 0,304 0,303
15/16 0,510 0,621 0,721 0,754 0,760
x t = 10
l H = 0,25 l H = 0,5 l H=l H=2l
1/16 0,060 0,044 0,036 0,033
3/16 0,162 0,126 0,100 0,094
5/16 0,250 0,191 0,147 0,139
7/16 0,310 0,246 0,198 0,186
9/16 0,325 0,267 0,220 0,207
11/16 0,320 0,293 0,243 0,247
13/16 0,281 0,315 0,341 0,301
15/16 0,468 0,568 0,653 0,703
Tabel A.V.8 l l
q
Schema sarcinii
strat
q
compresibil
H
pi = pi q
Diagrama reacţiunii O c
-x/l +x/l
c pi
x/l x/l
x t = 0 (grindă absolut rigidă)

l H = 0,25 l H = 0,5 l H=l H=2l H=∞
1/16 0,059 0,050 0,034 0,030 0,026
3/16 0,173 0,149 0,103 0,089 0,082
5/16 0,307 0,253 0,173 0,153 0,141
7/16 0,407 0,341 0,251 0,225 0,217
9/16 0,513 0,430 0,348 0,320 0,299
11/16 0,627 0,531 0,463 0,439 0,408
13/16 0,720 0,644 0,625 0,510 0,610
15/16 1,217 1,361 1,558 1,623 1,754
– 133 –
x t=3
l H = 0,25 l H = 0,5 l H=l H=2l H=∞
1/16 0,057 0,051 0,036 0,031 0,030
3/16 0,175 0,154 0,109 0,095 0,093
5/16 0,290 0,259 0,183 0,163 0,160
7/16 0,400 0,345 0,257 0,233 0,230
9/16 0,500 0,439 0,357 0,335 0,320
11/16 0,620 0,545 0,469 0,445 0,440
13/16 0,710 0,644 0,624 0,614 0,613
15/16 1,190 1,349 1,540 1,606 1,616
x t=5
l H = 0,25 l H = 0,5 l H=l H=2l H=∞
1/16 0,059 0,062 0,037 0,033 0,031
3/16 0,175 0,157 0,113 0,099 0,097
5/16 0,300 0,264 0,188 0,169 0,166
7/16 0,390 0,347 0,262 0,238 0,235
9/16 0,400 0,443 0,363 0,332 0,327
11/16 0,615 0,537 0,471 0,449 0,445
13/16 0,710 0,645 0,645 0,615 0,614
15/16 1,200 1,341 1,529 1,594 1,603
x t = 10
l H = 0,25 l H = 0,5 l H=l H=2l
1/16 0,061 0,054 0,040 0,036
3/16 0,188 0,163 0,121 0,109
5/16 0,310 0,273 0,201 0,184
7/16 0,400 0,353 0,270 0,250
9/16 0,515 0,453 0,375 0,347
11/16 0,610 0,542 0,460 0,457
13/16 0,740 0,700 0,673 0,615
15/16 1,172 1,324 1,479 1,565
Tabel A.V.9
l l
M
Schema sarcinii
strat compresibil H
M
pi = pi
bl 2
O c
-x/l +x/l
c pi
x/l x/l

– 134 –
x t=0
l H = 0,25 l H = 0,5 l H=l H=2l H=∞
1/16 0,089 0,074 0,051 0,044 0,040
3/16 0,260 0,224 0,155 0,133 0,122
5/16 0,460 0,379 0,259 0,228 0,212
7/16 0,610 0,511 0,376 0,338 0,325
9/16 0,770 0,648 0,521 0,480 0,448
11/16 0,940 0,796 0,695 0,658 0,612
13/16 1,080 0,966 0,937 0,922 0,914
15/16 1,825 2,042 2,337 2,440 2,627
x t=3
l H = 0,25 l H = 0,5 l H=l H=2l H=∞
1/16 0,252 0,167 0,139 0,131 0,130
3/16 0,515 0,382 0,278 0,279 0,275
5/16 0,724 0,541 0,408 0,376 0,371
7/16 0,835 0,651 0,500 0,462 0,456
9/16 0,900 0,745 0,607 0,557 0,550
11/16 0,928 0,838 0,731 0,695 0,689
13/16 0,857 0,942 0,915 0,900 0,898
15/16 1,203 1,818 2,135 2,237 2,252
x t=5
l H = 0,25 l H = 0,5 l H=l H=2l H=∞
1/16 0,232 0,228 0,198 0,190 0,189
3/16 0,712 0,481 0,393 0,371 0,368
5/16 0,895 0,641 0,499 0,468 0,464
7/16 1,015 0,736 0,578 0,539 0,533
9/16 1,035 0,804 0,658 0,610 0,603
11/16 0,970 0,862 0,753 0,717 0,711
13/16 0,865 0,926 0,901 0,887 0,885
15/16 1,255 1,680 2,010 2,112 2,127
x t = 10
l H = 0,25 l H = 0,5 l H=l H=2l H=∞
1/16 0,515 0,372 0,336 0,329 0,189
3/16 1,085 0,715 0,612 0,592 0,368
5/16 1,280 0,872 0,711 0,683 0,464
7/16 1,300 0,927 0,748 0,714 0,533
9/16 1,210 0,933 0,766 0,727 0,603
11/16 0,980 0,914 0,728 0,764 0,783
13/16 0,705 0,889 1,038 0,854 0,885
15/16 0,924 1,374 1,643 1,829 2,126
– 135 –
Tabel A.V.10
l l
M M
Schema sarcinii
strat compresibil H
M
pi = pi
bl 2
c c
-x/l O +x/l
pi
x/l x/l
x t=3
H = 0,125
l H=0 H = 0,25 l H = 0,5 l H=l H=2l H=∞
l
1/16 0 0 1,780 1,087 0,789 0,738 0,732
3/16 0 0 1,650 1,006 0,750 0,716 0,700
5/16 0 0 1,320 0,836 0,666 0,635 0,632
7/16 0 0 0,900 0,624 0,551 0,524 0,521
9/16 0 0 0,410 0,323 0,352 0,344 0,342
11/16 0 0 – 0,330 – 0,092 0,045 0,050 0,052
13/16 0 0 – 1,450 – 0,653 – 0,436 – 0,403 – 0,400
15/16 0 0 – 4,280 – 3,131 – 2,604 – 2,604 – 2,579
x t=5
l H = 0,25 l H = 0,5 l H=l H=2l H=∞
1/16 2,050 1,523 1,138 1,070 1,064
3/16 1,900 1,416 1,086 1,029 1,022
5/16 1,690 1,188 0,976 0,938 0,931
7/16 1,850 0,907 0,820 0,785 0,780
9/16 – 0,520 0,495 0,541 0,532 0,529
11/16 – 0,260 – 0,086 0,100 0,107 0,108
13/16 – 1,850 – 0,895 – 0,609 – 0,567 – 0,563
15/16 – 5,850 – 4,548 – 4,052 – 3,894 – 3,871
x t = 10
l H = 0,25 l H = 0,5 l H=l H=2l H=∞
1/16 2,161 2,139 1,674 1,592 1,428
3/16 2,300 2,011 1,618 1,548 1,443
5/16 2,350 1,731 1,490 1,448 1,484
7/16 2,400 1,385 1,303 1,258 1,230
9/16 1,000 0,848 0,928 0,917 0,870
11/16 0,011 0,034 0,283 0,292 0,290
13/16 – 2,200 – 1,178 – 0,823 – 0,772 – 0,730
15/16 – 8,000 – 6,970 – 6,473 – 6,283 – 6,015
– 136 –
Tabel A.V.11 l l
M M
Schema sarcinii strat compresibil H
c
M
pi = pi c
O
bl 2 -x/l +x/l
Diagrama reacţiunii pi
x/l x/l

x t=0
l H = 0,25 l H = 0,5 l H=l H=2l H=∞
1/16 – 0,178 – 0,148 – 0,102 – 0,088 – 0,080
3/16 – 0,520 – 0,448 – 0,310 – 0,266 – 0,244
5/16 – 0,920 – 0,758 – 0,518 – 0,456 – 0,424
7/16 – 1,220 – 1,022 – 0,752 – 0,676 – 0,650
9/16 – 1,540 – 1,296 – 1,042 – 0,960 – 0,896
11/16 – 1,880 – 1,592 – 1,390 – 1,316 – 1,224
13/16 – 2,160 – 1,932 – 1,874 – 1,844 – 1,828
15/16 – 3,650 – 4,084 – 4,674 – 4,880 – 5,254
x t=3
l H = 0,25 l H = 0,5 l H=l H=2l H=∞
1/16 – 0,030 – 0,074 – 0,054 – 0,032 – 0,026
3/16 – 0,130 – 0,244 – 0,151 – 0,114 – 0,106
5/16 – 0,180 – 0,452 – 0,273 – 0,219 – 0,210
7/16 – 0,330 – 0,648 – 0,443 – 0,377 – 0,366
9/16 – 0,690 – 0,914 – 0,720 – 0,624 – 0,611
11/16 – 1,292 – 1,290 – 1,118 – 1,049 – 1,040
13/16 – 2,400 – 1,822 – 1,754 – 1,724 – 1,720
15/16 – 4,840 – 4,954 – 5,431 – 5,621 – 5,648
x t=5
l H = 0,25 l H = 0,5 l H=l H=2l H=∞
1/16 0,010 – 0,033 – 0,014 – 0,002 0,000
3/16 0,040 – 0,119 – 0,056 – 0,020 – 0,014
5/16 0,070 – 0,265 – 0,119 – 0,073 – 0,064
7/16 0,100 – 0,417 – 0,253 – 0,191 – 0,181
9/16 0,080 – 0,678 – 0,518 – 0,426 – 0,413
11/16 – 1,040 – 1,099 – 0,944 – 0,878 – 0,866
13/16 – 2,200 – 1,748 – 1,675 – 1,645 – 1,642
15/16 – 5,960 – 5,498 – 5,909 – 6,091 – 6,119
– 137 –
x t = 10
l H = 0,25 l H = 0,5 l H=l H=2l H=∞
1/16 0,120 0,053 0,059 0,088 0,377
3/16 0,300 0,153 0,157 0,205 0,710
5/16 0,950 0,147 0,220 0,276 0,706
7/16 1,000 0,095 0,176 0,229 0,704
9/16 0,650 – 0,141 0,058 0,032 0,380
11/16 – 0,400 – 0,653 – 0,556 – 0,472 – 0,308
13/16 – 2,200 – 1,556 – 1,421 – 1,443 – 1,513
15/16 – 7,760 – 6,749 – 7,050 – 7,187 – 7,986
Tabel A.V.12 b l l b
Schema sarcinii q q
strat compresibil H
pi = pi q
c c
-x/l O +x/l
pi
x/l x/l
t=0
x
H=0 H = 0,25 l H = 0,5 l H=l H=2l
l b=l÷∞ b=l÷∞ b=l÷∞ b=l b= ∞ b=l b= ∞
1/16 0 0,045 0,076 0,172 0,172 0,225 0,280
3/16 0 0,042 0,075 0,170 0,171 0,220 0,273
5/16 0 0,041 0,071 0,164 0,164 0,209 0,257
7/16 0 0,054 0,082 0,156 0,163 0,197 0,227
9/16 0 0,056 0,090 0,140 0,143 0,152 0,177
11/16 0 0,050 0,089 0,099 0,101 0,094 0,087
13/16 0 0,080 0,073 0,015 0,012 – 0,028 – 0,059
15/16 0 – 0,368 – 0,556 – 0,916 – 0,927 – 1,069 – 1,243
x t=0
H=∞
l b=l b= 2l b=4l b= ∞
1/16 0,200 0,250 0,300 0,362
3/16 0,273 0,252 0,300 0,350
5/16 0,257 0,250 0,295 0,325
7/16 0,227 0,222 0,250 0,300
9/16 0,177 0,170 0,190 0,225
11/16 0,087 0,100 0,100 0,130
13/16 – 0,059 – 0,050 – 0,060 – 0,120
15/16 – 1,243 – 1,194 – 1,375 – 1,572
– 138 –
x t=3
H=0 H = 0,25 l H = 0,5 l H=l H=2l H=∞
l b=l÷∞ b=l÷∞ b=l÷∞ b=l b= ∞ b=l b= ∞ b=l b=2l
1/16 0 0,020 0,042 0,123 0,123 0,169 0,112 0,143 0,191
3/16 0 0,022 0,044 0,125 0,125 0,168 0,210 0,142 0,191
5/16 0 0,023 0,046 0,126 0,126 0,165 0,203 0,141 0,190
7/16 0 0,028 0,066 0,134 0,134 0,166 0,188 0,137 0,190
9/16 0 0,050 0,084 0,129 0,129 0,113 0,159 0,124 0,172
11/16 0 0,075 0,096 0,105 0,107 0,102 0,096 0,088 0,102
13/16 0 0,090 0,095 0,039 0,044 0,008 – 0,015 – 0,021 – 0,005
15/16 0 – 0,308 – 0,474 – 0,791 – 0,789 – 0,801 – 1,053 – 0,754 – 1,031
x t=5
H=0 H = 0,25 l H = 0,5 l H=l H=2l H= ∞
l b=l÷∞ b=l÷∞ b=l÷∞ b=l b= ∞ b=l b= ∞ b=l b= 2l
1/16 0 0,010 0,028 0,101 0,101 0,143 0,180 0,120 0,162
3/16 0 0,012 0,031 0,104 0,104 0,143 0,180 0,121 0,165
5/16 0 0,014 0,036 0,108 0,108 0,144 0,178 0,129 0,167
7/16 0 0,025 0,058 0,120 0,121 0,150 0,170 0,123 0,167
9/16 0 0,040 0,081 0,122 0,123 0,105 0,150 0,117 0,150
11/16 0 0,076 0,099 0,108 0,110 0,105 0,101 0,091 0,105
13/16 0 0,090 0,105 0,056 0,059 0,026 0,007 0,036 0,020
15/16 0 – 0,267 – 0,438 – 0,717 – 0,726 – 0,817 – 0,965 – 0,731 – 0,936
t = 10
x
H = 0 H = 0,25 l H = 0,5 l H=l H=2l H=∞
l b=l÷∞ b=l÷∞ b=l÷∞ b=l b=∞ b=l b=∞ b=l
1/16 0 0,003 0,006 0,063 0,062 0,097 0,125 0,065
3/16 0 0,005 0,011 0,068 0,069 0,101 0,128 0,075
5/16 0 0,010 0,019 0,078 0,078 0,108 0,134 0,096
7/16 0 0,025 0,046 0,097 0,098 0,123 0,137 0,129
9/16 0 0,042 0,075 0,110 0,111 0,120 0,134 0,130
11/16 0 0,070 0,102 0,111 0,113 0,110 0,107 0,110
13/16 0 0,102 0,120 0,080 0,084 0,056 0,043 0,073
15/16 0 – 0,255 – 0,380 – 0,607 – 0,616 – 0,715 – 0,807 – 0,678
Tabel A.V.13 b l l b
q q
Schema sarcinii
strat compresibil H
pi = pi q
c c
Diagrama reacţiunii O
-x/l +x/l
pi
x/l x/l

– 139 –
t=0
x H=l H=2l
H=0 H = 0,25 l H = 0,5 l
l b=l÷∞ b=l÷∞ b=l÷∞ b=l b= ∞ b=l b= ∞
1/16 0 0,006 0,011 0,022 0,022 0,017 0,021
3/16 0 0,013 0,034 0,065 0,065 0,050 0,062
5/16 0 0,032 0,054 0,108 0,108 0,081 0,100
7/16 0 0,044 0,087 0,144 0,145 0,122 0,133
9/16 0 0,070 0,117 0,165 0,167 0,159 0,159
11/16 0 0,042 0,139 0,173 0,176 0,132 0,165
13/16 0 0,096 0,147 0,147 0,152 0,140 0,147
15/16 0 – 0,190 – 0,365 – 0,471 – 0,479 – 0,408 – 0,453
x t =0
H=∞
l b=l b=2l b=4l b=∞
1/16 0,010 0,012 0,015 0,018
3/16 0,030 0,055 0,050 0,050
5/16 0,060 0,080 0,080 0,090
7/16 0,090 0,100 0,115 0,115
9/16 0,120 0,130 0,140 0,145
11/16 0,140 0,160 0,160 0,170
13/16 0,135 0,130 0,140 0,150
15/16 – 0,361 – 0,393 – 0,414 – 0,436
t=3
x H=l H=2l
H=0 H = 0,25 l H = 0,5 l H=∞
1/16 0 0,003 0,010 0,020 0,020 0,015 0,019 0,014
3/16 0 0,005 0,031 0,061 0,061 0,046 0,058 0,041
5/16 0 0,010 0,049 0,102 0,103 0,076 0,095 0,069
7/16 0 0,030 0,081 0,137 0,138 0,096 0,127 0,069
9/16 0 0,040 0,112 0,159 0,160 0,154 0,152 0,119
11/16 0 0,045 0,135 0,169 0,171 0,129 0,161 0,133
13/16 0 0,109 0,147 0,147 0,152 0,140 0,147 0,132
15/16 0 – 0,170 – 0,355 – 0,458 – 0,466 – 0,388 – 0,440 – 0,360
t=5
x
H=0 H = 0,25 l H = 0,5 l H=l H=2l H=∞
1/16 0 0,003 0,010 0,020 0,019 0,015 0,019 0,013
3/16 0 0,008 0,029 0,059 0,058 0,044 0,055 0,040
5/16 0 0,008 0,046 0,100 0,098 0,073 0,091 0,070
7/16 0 0,030 0,078 0,136 0,133 0,093 0,123 0,092
9/16 0 0,040 0,108 0,160 0,156 0,151 0,149 0,116
11/16 0 0,050 0,133 0,174 0,169 0,129 0,159 0,131
13/16 0 0,055 0,147 0,183 0,152 0,125 0,147 0,132
15/16 0 – 0,127 – 0,348 – 0,492 – 0,457 – 0,379 – 0,433 – 0,354
– 140 –
t = 10
x
H=0 H = 0,25 l H = 0,5 l H=l H=2l H=∞
1/16 0 0,002 0,008 0,017 0,017 0,013 0,017 0,013
3/16 0 0,005 0,024 0,052 0,052 0,039 0,050 0,040
5/16 0 0,010 0,040 0,089 0,089 0,066 0,083 0,070
7/16 0 0,020 0,070 0,122 0,122 0,084 0,113 0,092
9/16 0 0,040 0,101 0,145 0,146 0,143 0,140 0,116
11/16 0 0,050 0,129 0,151 0,154 0,122 0,153 0,131
13/16 0 0,060 0,147 0,168 0,174 0,140 0,147 0,132
15/16 0 – 0,126 – 0,334 – 0,441 – 0,449 – 0,366 – 0,415 – 0,354
Tabel A.V.14
b l l b
q q
Schema sarcinii
strat compresibil H
pi = pi q
c c
Diagrama reacţiunii O
-x/l +x/l
pi
x/l x/l
t=0
x
H=0 H = 0,25 l H = 0,5 l H=l H=2l
l b=l÷∞ b=l÷∞ b=l÷∞ b=l b=∞ b=l b=∞
1/16 0 0,040 0,066 0,130 0,151 0,142 0,201
3/16 0 0,039 0,065 0,128 0,149 0,140 0,196
5/16 0 0,038 0,062 0,121 0,143 0,133 0,186
7/16 0 0,044 0,072 0,116 0,139 0,123 0,167
9/16 0 0,046 0,078 0,100 0,122 0,103 0,136
11/16 0 0,044 0,065 0,070 0,086 0,070 0,075
13/16 0 0,003 0,006 0,011 0,012 0,016 0,024
15/16 0 – 0,254 – 0,414 – 0,676 – 0,802 – 0,727 – 0,937
t=0
x
H=∞
l
b=l b=2l b=4l
1/16 0,129 0,180 0,211
3/16 0,128 0,179 0,210
5/16 0,125 0,175 0,205
7/16 0,120 0,160 0,190
9/16 0,109 0,140 0,160
11/16 0,080 0,100 0,108
13/16 0,010 0 0
15/16 – 0,701 – 0,934 – 1,084
– 141 –
t =3
x
H=0 H = 0,25 l H = 0,5 l H=l H=2l H=∞
lb=l÷∞ b=l÷∞ b=l÷∞ b=l b=∞ b=l b=∞ b=l
1/16 0 0,017 0,037 0,094 0,103 0,106 0,151 0,091
3/16 0 0,018 0,039 0,095 0,108 0,106 0,150 0,091
5/16 0 0,018 0,041 0,095 0,109 0,105 0,146 0,091
7/16 0 0,043 0,058 0,096 0,115 0,102 0,139 0,091
9/16 0 0,049 0,073 0,090 0,110 0,093 0,122 0,086
11/16 0 0,062 0,081 0,075 0,091 0,069 0,082 0,067
13/16 0 0,068 0,078 0,035 0,040 0,024 0,009 0,032
15/16 0 – 0,275 – 0,407 – 0,578 – 0,678 – 0,605 – 0,799 – 0,548
t=5
x
H = 0 H = 0,25 l H = 0,5 l H = l H=2l H=∞
l b=l÷∞ b=l÷∞ b=l÷∞ b=l b=∞ b=l b=∞ b=l b=2l
1/16 0 0,009 0,025 0,077 0,089 0,089 0,127 0,075 0,108
3/16 0 0,010 0,027 0,079 0,092 0,090 0,128 0,077 0,109
5/16 0 0,012 0,032 0,079 0,094 0,091 0,128 0,079 0,110
7/16 0 0,028 0,052 0,086 0,104 0,092 0,125 0,086 0,111
9/16 0 0,046 0,070 0,086 0,104 0,088 0,116 0,081 0,105
11/16 0 0,063 0,083 0,077 0,093 0,071 0,084 0,069 0,084
13/16 0 0,067 0,087 0,046 0,053 0,035 0,024 0,046 0,034
15/16 0 – 0,232 – 0,376 – 0,530 – 0,628 – 0,556 – 0,732 – 0,500 – 0,660
t = 10
x
H = 0 H = 0,25 l H = 0,5 l H=l H=2l H=∞
1/16 0 0,002 0,006 0,049 0,056 0,059 0,087 0,038 0,059
3/16 0 0,003 0,010 0,053 0,060 0,062 0,090 0,045 0,067
5/16 0 0,005 0,017 0,057 0,067 0,067 0,095 0,061 0,086
7/16 0 0,023 0,041 0,069 0,084 0,074 0,101 0,085 0,116
9/16 0 0,051 0,066 0,077 0,094 0,079 0,103 0,125 0,162
11/16 0 0,080 0,090 0,080 0,096 0,074 0,089 0,173 0,218
13/16 0 0,084 0,090 0,064 0,075 0,055 0,051 0,663 0,842
15/16 0 – 0,248 – 0,320 – 0,449 – 0,532 – 0,471 – 0,616 – 1,191 – 1,550
– 142 –
Tabel A.V.15
b l l b
Schema sarcinii q q
pi = pi q strat compresibil H
c c
-x/l O +x/l
pi
x/l x/l

t=0
x
H=0 H = 0,25 l H = 0,5 l H=l H= l H=2l H=2l
l b=l÷∞ b=l÷∞ b=l÷∞ b=l b= ∞ b=l b= ∞
1/16 0 0,006 0,010 0,015 0,019 0,011 0,015
3/16 0 0,012 0,029 0,045 0,055 0,034 0,045
5/16 0 0,021 0,047 0,077 0,093 0,056 0,074
7/16 0 0,042 0,076 0,102 0,124 0,078 0,100
9/16 0 0,062 0,101 0,117 0,142 0,096 0,122
11/16 0 0,076 0,118 0,125 0,150 0,106 0,131
13/16 0 0,080 0,124 0,115 0,134 0,108 0,126
15/16 0 – 0,191 – 0,312 – 0,345 – 0,412 – 0,292 – 0,359
t=0
x
H= ∞
l
b=l b= 2l b=4l
1/16 0,009 0,012 0,014
3/16 0,027 0,035 0,042
5/16 0,046 0,059 0,072
7/16 0,065 0,082 0,100
9/16 0,084 0,105 0,118
11/16 0,097 0,118 0,138
13/16 0,106 0,121 0,140
15/16 – 0,266 – 0,320 – 0,373
– 143 –
t=3
x
H = 0 H = 0,25 l H = 0,5 l H=l H=2l H=∞
1/16 0 0,006 0,009 0,014 0,017 0,010 0,014 0,010 0,013
3/16 0 0,016 0,027 0,043 0,052 0,032 0,042 0,029 0,037
5/16 0 0,022 0,043 0,073 0,088 0,053 0,069 0,048 0,061
7/16 0 0,040 0,071 0,097 0,117 0,074 0,095 0,068 0,085
9/16 0 0,060 0,096 0,112 0,136 0,092 0,117 0,086 0,107
11/16 0 0,075 0,115 0,122 0,146 0,104 0,128 0,099 0,120
13/16 0 0,080 0,124 0,115 0,134 0,108 0,126 0,106 0,121
15/16 0 – 0,177 – 0,303 – 0,336 – 0,401 – 0,284 – 0,350 – 0,270 – 0,326
t=5
x
H = 0 H = 0,25 l H = 0,5 l H=l H=2l H=∞
1/16 0 0,004 0,008 0,014 0,017 0,010 0,013 0,009 0,012
3/16 0 0,014 0,025 0,041 0,049 0,030 0,040 0,027 0,035
5/16 0 0,021 0,040 0,070 0,084 0,051 0,066 0,046 0,059
7/16 0 0,045 0,069 0,094 0,114 0,071 0,092 0,055 0,082
9/16 0 0,075 0,094 0,109 0,133 0,090 0,114 0,084 0,105
11/16 0 0,080 0,113 0,120 0,144 0,102 0,126 0,097 0,118
13/16 0 0,082 0,124 0,115 0,134 0,108 0,126 0,106 0,121
15/16 0 – 0,205 – 0,298 – 0,330 – 0,393 – 0,279 – 0,344 – 0,265 – 0,320
t = 10
x
H = 0 H = 0,25 l H = 0,5 l H=l H=2l H=∞
1/16 0 0,001 0,003 0,012 0,015 0,009 0,012 0,009 0,012
3/16 0 0,007 0,015 0,036 0,044 0,027 0,036 0,027 0,035
5/16 0 0,009 0,022 0,069 0,076 0,046 0,060 0,046 0,059
7/16 0 0,040 0,060 0,086 0,104 0,065 0,084 0,065 0,082
9/16 0 0,062 0,090 0,102 0,124 0,085 0,108 0,084 0,105
11/16 0 0,100 0,112 0,110 0,131 0,099 0,122 0,097 0,118
13/16 0 0,110 0,124 0,130 0,152 0,108 0,125 0,106 0,121
15/16 0 – 0,229 – 0,282 – 0,324 – 0,386 – 0,268 – 0,329 – 0,265 –0,320
– 144 –
ANEXA VI.1
CLASIFICAREA ELEMENTELOR STRUCTURALE

după gradul de expunere la acţiunea intemperiilor şi a umidităţii, în condiţii obişnuite de mediu
(STAS 10107/0-90 Paragraful 6.1.2)
Categoria Definire
Elemente situate în spaţii închise (feţele spre interior ale elementelor structurale din clădiri civile, inclusiv cele din grupurile
I sanitare şi bucătăriile apartamentelor de locuit şi din halele industriale închise, cu umidităţi relative interioare ≤ 75 %).
Elemente în contact cu exteriorul, dacă sunt protejate prin tencuire sau printr-un alt strat de protecţie echivalent.
Elemente situate în aer liber, neprotejate, cu excepţia celor expuse la îngheţ şi dezgheţ în stare umezită.
− 145 −
Elemente aflate în spaţii închise cu umiditate relativă interioară > 75%: hale industriale cu umiditate superioară acestei limite,
II
acoperişurile rezervoarelor şi bazinelor, grupurile sanitare şi bucătăriile din construcţiile de utilizare publică, subsolurile
neîncălzite ale clădirilor etc.
Elemente situate în aer liber, expuse la îngheţ şi dezgheţ în stare umezită.
Elemente situate în spaţii închise în halele industriale cu condens tehnologic (hale cu degajări de aburi etc.)
Feţele elementelor în contact cu apa sau cu alte lichide fără agresivitate chimică (exemple: pereţii şi fundul rezervoarelor,
III
bazinelor şi cuvelor castelelor de apă).
Feţele în contact cu pământul ale elementelor prefabricate şi ale celor monolite turnate în cofraj (grinzi, stâlpi, pereţi etc.) sau pe
beton de egalizare.
IV Feţele în contact cu pământul ale elementelor din beton armat monolit turnate direct în săpături (fundaţii, ziduri de sprijin etc.).
ANEXA VI.2
GROSIMEA STRATULUI DE ACOPERIRE CU BETON A ARMĂTURILOR

pentru beton clasa ≥ C16/20 (STAS 10107/0-90 Paragraful 6.1.3)
Grosimea minimă a stratului de acoperire cu beton a armăturilor

pentru beton clasa ≥ C16/20
(mm)
Armături Tip de element I II III IV
Monolite, prefabricate monolite, prefabricate
preturnate uzinate preturnate uzinate
pe şantier pe şantier
Plăci plane şi curbe
− 146 −
10 10 15 15 20 –
Nervuri dese cu lăţime ≤ 150 mm ale planşeelor
Pereţi 15 (30) 10 20 (30) 15 30 45
Longitudinale Grinzi, stâlpi, bulbii diafragmelor (pereţilor
25 20 30 25 35 –
structurali)
Fundaţii
Fundul rezervoarelor – – – – 35 45
Fundul cuvelor de castel de apă
Etriere
Transversale 15 10 15 15 20 25
Barele transversale ale carcaselor sudate
ANEXA VI.3
DIAMETRELE, ARIILE SECŢIUNILOR TRANSVERSALE, GREUTĂŢILE ARMĂTURILOR

DIN BARE LAMINATE [1, Tabel 19, pag. 504]
Diametru Aria secţiunii transversale pentru n bare (mm2) Greutate

(mm) (kg/m)
1 2 2,5 3 3,5 4 4,5 5 5,5 6 7 8 9 10
5 19,6 39 49 59 69 79 88 98 108 118 137 157 177 196 0,154
6 28,3 57 71 85 99 113 127 142 156 170 198 226 255 283 0,222
8 50,3 101 126 151 176 201 226 251 275 302 352 402 453 503 0,395
10 78,5 157 196 236 275 314 353 393 432 471 550 628 707 785 0,617
12 113,1 226 282 339 395 452 508 565 611 679 792 905 1018 1131 0,888
14 153,9 308 – 462 – 616 – 769 – 923 1077 1231 1385 1539 1,208
− 147 −
16 201,1 402 – 603 – 804 – 1005 – 1206 1407 1608 1810 2011 1,578
18 254,5 509 – 763 – 1018 – 1272 – 1527 1781 2036 2290 2545 1,998
20 314,1 628 – 942 – 1256 – 1571 – 1884 2109 2514 2828 3141 2,466
22 380,1 760 – 1140 – 1520 – 1900 – 2281 2661 3041 3421 3801 2,984
25 490,9 982 – 1473 – 1963 – 2454 – 2945 3436 3927 4418 4909 3,853
28 615,8 1232 – 1847 – 2463 – 3079 – 3695 4310 4926 5542 6158 4,834
32 804,2 1608 – 2413 – 3217 – 4021 – 4825 5630 6434 7238 8042 6,313
36 1018 2036 – 3054 – 4072 – 5090 – 6108 7126 8144 9162 10180 7,990
40 1256 2512 – 3768 – 5024 – 6280 – 7536 8792 10048 11304 12560 9,870
BIBLIOGRAFIE
1. Agent R., Dumitrescu D., Postelnicu T. – Îndrumător pentru calculul şi alcătuirea

elementelor structurale de beton armat – Ed. Tehnică, Bucureşti, 1992;
2. Dan Eugen – Îndrumător de proiect pentru Căi navigabile interioare – Lito, Institutul
Politehnic “Traian Vuia” Timişoara, 1983;
3. Florea N., Patraş M. – Beton armat. Calculul şi alcătuirea elementelor structurale –
Lito, Institutul Politehnic “Gh. Asachi” Iaşi, 1989;
4. Gorbunov-Posadov M. I. – Calculul construcţiilor pe mediu elastic – Ed. Tehnică,
Bucureşti, 1960;
5. Hâncu C. D. – Căi navigabile – Ovidius University Press, 1999;
6. Lihaciov V.P., Luzan S.V. ş.a. – Metode de calcul al stabilităţii şi rezistenţei
construcţiilor hidrotehnice – Ed. Tehnică, Bucureşti, 1963;
7. Manoliu I. – Regularizări de râuri şi căi de comunicaţie pe apă – Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1973;
8. Ministerul Energiei Electrice, T.A.G.C.H. – Amenajarea complexă a Oltului Inferior pe
sectorul Slatina - Dunăre – Bucureşti, 1990;
9. STAS 10100/0-77 – Principii generale de verificare a siguranţei construcţiilor;
10. STAS 10101/0-77 – Acţiuni în construcţii. Clasificarea şi gruparea acţiunilor;
11. STAS 10101/1-78 – Acţiuni în construcţii. Greutăţi tehnice şi încărcări permanente;
12. STAS 10101/2-75 – Acţiuni în construcţii. Încărcări datorită procesului de exploatare;
13. STAS 10107/0-90 – Construcţii civile şi industriale. Calculul şi alcătuirea elementelor
structurale din beton, beton armat şi beton precomprimat – Ed. Tehnică,
Bucureşti, 1991;
14. Stere C., Popescu R., Nicolescu D. – Căi navigabile şi ecluze. Îndrumător de proiectare
– Lito, Institutul de Construcţii Bucureşti, 1986;
15. Tertea I., Oneţ T., Păcuraru V. – Proiectarea betonului armat – Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1984;
16. Tuleaşcă L., Cuciureanu A., Mihai P. – Beton, beton armat, beton precomprimat – Lito,
Universitatea Tehnică “Gh. Asachi” Iaşi, 2001.
– 148 –
CUPRINS
CAP. I NODUL HIDROTEHNIC PENTRU NAVIGAŢIE.

5
DATE GENERALE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
I.1 Amenajarea apelor pentru navigaţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
I.1.a Clasificarea ecluzelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
I.2 Structura ecluzei. Ecluzarea navelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
I.3 Dimensionarea generală a ecluzei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
CAP. II PARCUL DE NAVE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
II.1 Clasificarea navelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
II.1.a Tipuri de nave fluviale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
II.2 Forma, caracteristicile geometrice şi capacitatea de încărcare a navelor . . . . 12
II.3 Rezistenţa la înaintare a navelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
II.3.a Mecanismul înaintării navei în ape de adâncime şi lăţime limitate (în
şenal limitat) . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
II.3.b Componentele rezistenţei la înaintare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
II.3.c Calculul rezistenţelor principale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
II.4 Convoaie de nave fluviale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
II.4.a Stabilirea gabaritului convoiului de calcul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
CAP. III NOD HIDROTEHNIC NAVIGABIL CU ECLUZE . . . . . . . . . . . . . . . . 19
III.1 Sasul ecluzei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
III.1.a Dimensiunile de gabarit ale sasului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
III.1.a.1 Lungimea sasului . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
III.1.a.2 Lăţimea sasului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
III.1.a.3 Adâncimea apei pe praguri. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
III.1.a.4 Adâncimea minimă a apei din sas . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
III.1.a.5 Înălţimea bajoaierelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
III.2 Capetele ecluzei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
III.2.a Dimensiunile de gabarit ale capetelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
III.2.a.1. Capul amonte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27
III.2.a.2 Capul aval . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27
III.3 Porţile ecluzei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
III.3.a Poarta amonte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
III.3.b Poarta aval . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
III.4 Porturile de aşteptare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
III.4.a. Suprafaţa de apă a portului de aşteptare cu acces ghidat . . . . . . . . 31
III.4.b Suprafaţa de apă a portului de aşteptare cu acces liber . . . . . . . . . . 33
III.4.c Construcţii auxiliare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
III.4.c.1 Estacade de acostare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
III.4.c.2 Estacade de ghidaj . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
III.4.c.3 Ducdalbi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
III.4.c.4 Moluri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
III.4.c.5 Scări şi legături cu malul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
CAP.IV SISTEMUL HIDRAULIC PENTRU ALIMENTAREA ECLUZEI . . . 37
IV.1 Principalele sisteme hidraulice de alimentare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
IV.1.a Sisteme de alimentare concentrată frontală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
IV.1.a.1 Alimentare frontală prin intermediul porţilor . . . . . . . . . . . . 37
IV.2 Sistem de alimentare frontală pe sub poartă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
– 149 –
IV.2.a Caracteristicile geometrice şi hidraulice în perioada umplerii . . . . . . 39
IV.2.b Înecarea orificiului după terminarea ridicării porţii . . . . . . . . . . . . . . 40
IV.2.c Înecarea orificiului înainte de terminarea ridicării porţii . . . . . . . . . . 42
IV.2.d Calculul tabelar şi grafic al alimentării pe sub poartă . . . . . . . . . . . . 43
IV.3 Sistem de alimentare frontală prin galerii de ocolire a porţilor . . . . . . . . . . . . 44
IV.3.a Calculul caracteristicilor geometrice şi hidraulice în timpul umplerii 44
IV.3.b Calculul tabelar şi grafic al alimentării frontale prin galerii de
46
ocolire a porţilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
IV.4 Sistem de alimentare distribuită prin galerii longitudinale . . . . . . . . . . . . . . . 47
IV.4.a Calculul în domeniul I . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
IV.4.b Calculul în domeniul II . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . 48
IV.4.b.1 Calculul parametrilor neglijând sarcina inerţială . . . . . . . . . 48
IV.4.b.2 Calculul parametrilor cu considerarea sarcinii inerţiale . . . . 49
IV.4.c Calculul tabelar şi grafic al alimentării distribuite prin galerii
50
longitudinale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
CAP.V CALCULUL STATIC ŞI DE REZISTENŢĂ AL ECLUZEI . . . . . . . . . . 55
V.1 Predimensionarea elementelor funcţionale ale sasului . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
V.1.a Elemente de predimensionare pentru bajoaier . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56
V.1.b Elemente de predimensionare pentru radier . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56
V.1.c Niveluri de calcul la intradosul bajoaierului. Niveluri de infiltraţie la
extradosul bajoaierului. Cota drenului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
V.1.d Caracteristicile mecanice ale betonului şi ale pământului de
57
umplutură . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
V.2. Metoda de calcul de rezistenţă. Grupări şi ipoteze de calcul . . . . . . . . . . . 58
V.2.a Metoda de calcul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58
V.2.b Gruparea încărcărilor. Ipoteze de calcul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
V.3 Calculul încărcărilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61
V.4 Verificări de stabilitate şi de rezistenţă la ecluze . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64
V.4.a Verificarea stabilităţii la plutire a sasului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65
V.4.b Verificarea stabilităţii la alunecare a sasului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66
V.4.c Verificarea stabilităţii la alunecare a capului aval. . . . . . . . . . . . . . . . 67
V.4.d Verificarea capacităţii portante a terenului de fundare . . . . . . . . . . . 68
V.5 Calculul bajoaierului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
V.5.a Ipotezele de dimensionare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
V.5.b Etapele de calcul (exemplu) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70
V.5.c Calculul încărcărilor în ipoteza de exploatare F2 - sas plin . . . . . . . . 71
V.5.d Calculul încărcărilor în ipoteza de exploatare F.1 - sas gol. . . . . . . . 74
V.5.e Calculul încărcărilor în ipoteza de reparaţii în sas S.1 . . . . . . . . . . . . 76
V.5.f Sistematizarea solicitărilor în bajoaiere, în cele trei ipoteze de calcul . 77
V.6 Calculul radierului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80
V.6.a Modele fizice pentru terenul de fundaţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80
V.6.b Calculul radierului prin metode bazate pe modelul semiplanului
infinit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84
V.6.b.1 Metoda Gorbunov-Posadov . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84
V.6.b.2 Metoda Jemocikin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86
V.6.b.3 Metoda bazată pe modelul stratului compresibil de grosime
finită . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88
V.6.c. Etapele de calcul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89
V.6.c.1 Definirea datelor iniţiale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89
V.6.c.2 Calculul forţelor şi momentelor iniţiale . . . . . . . . . . . . . . . . . 89
– 150 –
V.6.c.3 Determinarea reacţiunii terenului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91
V.6.c.4 Calculul eforturilor secţionale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94
V.7 Programe de calcul pentru starea de eforturi şi deformaţii a ecluzei . . 95
CAP. VI ARMAREA SASULUI ECLUZEI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97
VI.1 Caracteristicile betonului şi armăturii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97
VI.2 Starea limită de rezistenţă. Starea limită de fisurare . . . . . . . . . . . . . . . . . 98
VI.3 Armarea bajoaierelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99
VI.3.a Calculul de armare la compresiune excentrică . . . . . . . . . . . . . . . . . 99
VI.3.a.1 Exemplu pentru calculul de armare la bajoaier . . . . . . . . . 101
VI.4 Armarea radierului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102
VI.4.a Calculul armăturii longitudinale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102
VI.4.a.1 Exemplu pentru calculul armăturii longitudinale la radier . . 103
VI.4.b Calculul armăturii transversale (înclinate) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103
VI.4.b.1 Exemplu pentru calculul armăturii transversale la radier . . 104
CAP. VII CAPACITATEA DE TRANZIT A ECLUZEI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105
VII.1 Principalii factori care influenţează capacitatea de tranzit . . . . . . . . . . . . 105
VII.2 Capacitatea de tranzit teoretică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106
VII.3 Capacitatea de tranzit efectivă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107
ANEXA I.1 Dicţionar de specialitate . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109
ANEXA I.2 Tablou cronologic al evoluţiei canalelor navigabile . . . . . . . . . . . . . . . . . 116
ANEXA II Elemente de hidrologie şi meteorologie în navigaţia fluvială . . . . . . . . . . . 118
ANEXA V Presiunile reactive ale terenului. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 121
ANEXA VI.1 Clasificarea elementelor structurale. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 145
ANEXA VI.2 Grosimea stratului de acoperire cu beton a armăturilor . . . . . . . . . . . . . 146
ANEXA VI.3 Diametrele, ariile secţiunilor transversale, greutăţile armăturilor . . . . . 147
BIBLIOGRAFIE . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 148
CUPRINS . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 149
– 151 –

Limbă

Cai Navigabile. Ecluze. Indrumar de Proiectare PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cai Navigabile. Ecluze. Indrumar de Proiectare PDF

Titlu original:

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Prof. univ. dr. ing.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Tehnoredactare computerizată: Prof. dr. ing. Olimpia Blăgoi

Coperta: “Ecluze pe Canalul Panama”

ÎNDRUMAR DE PROIECT ARE

EDITURA SOCIETĂŢII ACADEMICE

NODUL HIDROTEHNIC PENTRU NAVIGAŢIE.

I.1 Amenajarea apelor pentru navigaţie

Port amonte Port aval

Fig. I.1 Canalul Dunăre – Marea Neagră: nodul hidrotehnic Agigea

Fig. I.2 Ecluze în trepte

Fig. I.3 Ecluze în serie

Fig. I.4 Ecluză puţ Fig. I. 5 Ecluză cu cap intermediar

Fig. I.6 Ecluze gemene (pe canalul Panama)

A. ECLUZARE AMONTE - AVAL

B. ECLUZARE AVAL - AMONTE

Fig. I.7 Operaţia de ecluzare

I.3 Dimensionarea generală a ecluzei

II.1 Clasificarea navelor

Fig. II.1 Dimensiunile navei

II.3 Rezistenţa la înaintare a navelor

Rezistenţele secundare sunt: Rsec = Ri + Ra + Rw .

unde s-a notat: v n – viteza navei în curent,

II.4 Convoaie de nave fluviale

Fig. II.3 Convoiul de calcul (exemplu)

Viteza navei v': v ' = v r .n + u v'

Lăţimea convoiului de calcul: Bcv = nd ⋅ bb (II.12)

Deplasamentul convoiului: Dcv = nb ⋅ Db (II.13)

Deplasamentul barjei: Db = δ ⋅ bb ⋅ T ⋅ Lb ⋅ γ a (II.14)

D C Lmax Bmax Hmax T δ P v

Şlep Rin Rin 2350 2000 95 11,5 8,5 2,7 0,80

Barjă unificată Lacuri 787 600 58,35 12 2 1,37 0,873

Remorcher “Olteniţa” Dunăre 315 - 48 7,8 7,8 1,4 0,63 2x550

Remorcher Dunăre Dunăre - - 53 8 2,7 1,3 - 2x1070 25

Canal principal Ramura de nord:

Capacitate (t) 6 x 3000 5000 3000

Lungime (m) 296 138,3 119,4

Lăţime (m) 22,8 16,8 11,4

Pescaj (m) 3,8 5,5 3,8

NOD HIDROTEHNIC NAVIGABIL CU ECLUZE

III.1 Sasul ecluzei

Fig. III.1 Tipuri structurale de sas

unde: Lcv – lungimea convoiului de calcul (m),

Lcv = Lr + ∑ (Ln + j ) (III.3)

unde s-a notat: Lr – lungimea remorcherului,

Fig. III.2 Dimensiunile de gabarit la ecluzele cu alimentare frontală

Fig. III.3 Dimensiunile de gabarit la ecluzele cu alimentare distribuită

unde: r1 – rezerva de navigabilitate; la radiere de beton, se adoptă r1 = 0,25 m – 0,4 m;

– ecluze cu zid de cădere h p.am = h p.av + ∆z (III.9)

unde Δz = 1,5 m reprezintă sporul de adâncime pentru a preveni accelerarea (“scăparea”)

Fig. III.4 Influenţa umplerii - golirii

III.1.a.5 Înălţimea bajoaierelor

unde: H 0, max – diferenţa dintre nivelurile statice maxim şi minim;

H 0 , max = N s , max − N s , min

∑ zi – ridicările de nivel dinamice, formate din:

Porţile de Remorcat, filă triplă 53 + 3(77+5,26) = 299,78 3 x 10,25 = 30,75

Împins, filă simplă 34 + 3 x 88 = 298,5 2 x 11,4 = 22,8

Împins, filă simplă 31 + 89 = 120 11,4

Împins, filă simplă 33 + 89 = 122 2 x 11,4 = 22,8

Împins filă simplă, 33 + 89 = 122 9,5

III.2 Capetele ecluzei