Sunteți pe pagina 1din 1

 „Un pântec îmbuibat cu tot felul de alimente naște semințele desfrâului, și

mintea înăbușită de greutatea mâncărurilor nu mai poate păstra cârma dreptei


chibzuințe.” p. 11 vezi Ezechiel 16:49
 Îmbuibare înseamnă să folosești mâncarea nu după cât cere slăbiciunea
trupului, ci după îndemnul inimii. prf. p. 12
 Trei sunt felurile de lăcomie ale pântecelui:
‫ ۺ‬una îl silește pe om să mănânce înaintea orei pentru masă.
‫ ۺ‬alta îl silește să își încarce pântecul cu tot felul de bucate.
‫ ۺ‬iar cea de-a treia îl silește pe om să caute mâncăruri rare și
pretențioase.
 „Să punem capăt mâncărurilor trebuincioase trupului, atunci când pofta încă nu
s-a stins.” p. 14
 „Numai atâta hrană să-și îngăduie fiecare, câtă, în chibzuiala rece a înfrânării,
va fi găsit că îi este de-ajunsă pentru a trăi, nu câtă îi cere pofta.” p. 14
 „Respectarea posturilor este folositoare cu adevărat, însă dacă după ele, nu va
urma o masă cumpătată în mâncări, nu se va ajunge la treapta curăției duhului.”
p. 15
 „Mai bună este o hrană zilnică chibzuită cu moderație, decât un post greu și
lung la intervale de timp.” p. 15
 „Orice poftă a unei inimi nestatornice (măndria, slava deșartă, defăimare,
mânia etc.) sunt o hrană a sufletului pe care îl întrețin cu mâncăruri
vătămătoare, lipsindu-l de hrana cea adevărată și de pâinea cerească.” p. 15
 „Supunem trupul la înfrânare, ca să putem ajunge la curăția inimii.” p. 17
 „Hrana ne este dată mai mult ca o trebuință a trupului, decât ca o dorință a
sufletului.” p. 19
 „Nu vom putea disprețui plăcerile mâncărurilor pământești, dacă nu ne vom
găsi desfătarea mai degrabă în dragostea pentru virtuți, și în frumusețea hranei
cerești.” p. 21
 „Trebuie să ne îndreptă ochiul și gândul acolo unde știm că e pusă cea mai
înaltă răsplată.” p. 21

Ioan Casian, Viertutea înfrânării, Trinitas, Iași, 2003