NEGURĂ ALINA STANCIU

Învăţământ primar, an I, +P

PRINCIPIUL LEGĂRII TEORIEI DE PRACTICĂ

Principiile sunt idei de bază pe care se întemeiază structurarea procesului de

învăţământ, sunt teze teoretico – practice fundamentale care jalonează cursul general al
activităţii comune a învăţătorului şi elevilor săi. Ele servesc drept puncte de reper sau linii
generale de orientare a modului în care urmează să se organizeze şi să se desfăşoare procesul
de învăţământ în vederea atingerii obiectivelor prevăzute.
Practica, experienţa cu diversele ei forme, apar ca elemente necesare în însuşirea
cunoştinţelor şi în construirea cunoaşterii personale, ca şi în prevenirea teoretizării
învăţământului. Când elevii nu sunt învăţaţi să-şi valorifice , practic, cunoştinţele, apare riscul
ajungerii la formalism în învăţământ.
În didactică, noţiunea de „teorie” se referă la ansamblul cunoştinţelor, noţiunilor,
legilor, principiilor ce urmează a fi predate şi învăţate. Iar noţiunea de „practică” include
întreaga scară a formelor de activitate practică, de natură să transforme realitatea.
Învăţământul modern nu poate să rămână numai la teoretizări, dimpotrivă, el caută să
sprijine aplicarea în forme variate a cunoştinţelor teoretice în activitatea practică. Să privească
practica drept un criteriu pentru înţelegerea teoriei .
Principiul legării teoriei de practică formulează cerinţa ca lecţiile să ofere suficiente
ocazii de valorificare, în practică, a cunoştinţelor teoretice şi a capacităţilor învăţate.
În cadrul lecţiei de ştiinţe „Solul”, de la clasa a IV-a, pentru ca elevii să observe
proprietăţile solului se vor face întâi, experienţele, după care se vor deduce proprietăţile
solului:
1. Fiecare elev va pune pământ într-un pahar cu apă şi vor scrie pe caiet ce observă.
Se discută ceea ce au observat, constatând faptul că în sol se găseşte aer, necesar
respiraţiei rădăcinilor plantelor.
2. Se pune pământ într-o eprubetă care, apoi, se încălzeşte la flacăra unei lămpi cu
spirt.
Elevii vor observa că pereţii eprubetei s-au aburit, ceea ce dovedeşte că în sol se găseşte
şi apă.
3. Într-o pâlnie de sticlă, elevii vor pune sol negru şi afânat. Se aşază pâlnia deasupra
unui vas şi se toarnă apă.
Elevii vor constata, prin propria experienţă, că prin solul negru din grădină apa trece cu
uşurinţă.
Învăţătorul adaugă noi informaţii, precizând faptul că solul care permite apei să treacă
prin el se numeşte sol permeabil.

În procesul aplicării practice a cunoştinţelor are loc o îmbogăţire a experienţei de viaţă a

elevilor; ei reuşesc să-şi formeze şi să-şi consolideze deprinderi de muncă independentă,
deprinderi practice. Se dezvoltă, de asemenea, spiritul de disciplină, de respect pentru muncă
şi produsele muncii. Elevii învaţă să desluşească adevărata însemnătate practică a
cunoştinţelor teoretice.

BIBLIOGRAFIE:
„Didactica”, I. Cerghit, I. T. Radu, Ed. Didactică şi Ped., R.A., 1998
„Didactica postmodernă”, Mihai Stanciu, Ed. Universităţii Suceava, 2003