Introducere:

Prezentarea generală a războilului

Primul Război Mondial, a fost un conflict militar de dimensiuni mondiale. A început la 28

iulie 1914 în urma atacării Serbiei de către Austro-Ungaria, fiind rezultatul accentuării
contradicţiilor dintre marile puteri capitaliste.Deşi a izbucnit ca un război între marile puteri
imperialiste ale vremii din Europa - Germania şi Austro-Ungaria (Puterile Centrale), pe de o
parte, și Anglia, Franţa şi Rusia (Antanta) pe de altă parte, până la filalul războiului au fost
implicate în total 28 de ţări, devenind astfel un război mondial.

În timp ce marile puteri , prin participarea la război, urmăreau reîmpărţirea coloniilor, a

sferelor de influenţă şi a pieţelor, statele mici şi mijlocii doreau să-şi realizeze statul naţional
(Polonia, Iugoslavia) sau să-şi desăvârşească unitatea şi statul naţional ca în cazul României.

Războiul a înterupt procesul de modernizare a economiei început în a doua jumătate a

secolului al XIX-lea, ţara noastră întâmpinând numeroase dificultăti şi probleme: armata era
nepregatită atât din punct de vedere al instruirii cât şi al dotării cu corp ofiţeresc, cu echipament
tehnic şi militar la nivelul marilor puteri, aspecte primordiale necesare pentru a face faţă unui
război de o asemena importanţă. Astfel s-a diminuat volumul relaţiilor comerciale cu ţarile
beligerante, s-a redus producţia în ramurile industriale dependente tehnologic de zonele afectate
de război, resursele s-au micşorat din cauza ocupării unei mari părți din teritoriul ţării, industria
militară a fost nevoită să crească producţia.

Anii de război

Anul 1914

La 28 iunie are loc atentatul de la Sarajevo, unde au fost asasinați arhiducele Franz
Ferdinand, moștenitorul tronului Austro-Ungariei, și soția sa. Acesta a fost primul pas în
declanșarea războilui. Armatele germane au ocupat în Vest Belgia (în aug.) şi o parte a Franţei,
fiind oprite de armatele franco-engleze pe Marna, iar în Est au oprit ofensiva rusă la Lacurile
Mazuriene (în sept.). Armatele austro-ungare sunt înfrânte în Galiţia de armata rusă şi sârbă, în
aug.-sept. La sfârşitul lui 1914, fronturile stabilizându-se, războiul a devenit un război de poziţii.

Anul 1915

În 1915 frontul răsăritean a fost mai activ; ofensiva Puterilor Centrale s-a soldat cu
ocuparea Poloniei şi cu reocuparea Prusiei orientale şi a Galiţiei. Ofensiva armatei italiene,
intrată în război alături de Antanta în mai, este oprită în Alpi. După intrarea în război a Bulgariei,
alături de Puterile Centrale, Serbia este înfrântă şi ocupată, iar Antanta debarcă trupe în Grecia în
luna octombrie, formând frontul de la Salonic.

Anul 1916
 În 1916, pe frontul de Vest au avut loc mari bătălii, de la Verdun şi de pe Somme, iar în Est
armata rusă, în urmă ofensivei din iunie-septembrie, a silit armata austro-ungară să se retragă din
Galiţia răsăriteană şi din Bucovina.

Intrarea României în Primul Război Mondial

La 14/27 august 1916, după doi ani de neutralitate, România s-a alăturat Antantei, care
promitea satisfacerea dezideratului desăvârşirii unităţii statului naţional. După câteva succese
militare în Transilvania, Armata română, suferind mari pierderi, s-a retras. În decembrie 1916,
trupele inamice au ocupta Bucureştiul şi, o dată cu el, aproximativ 2/3 din teritoriul României,
frontul stabilindu-se la începutul anului 1917 pe linia Siretului, de-a lungul Dunării şi a braţului
Sf. Gheorghe.

Anul 1917

În 1917, prin intrarea în război a Statelor Unite ale Americii, Chinei şi a altor state, alături
de Antanta, şansele acesteia de a obţine victoria s-au mărit. Pe frontul românesc, Armata română
reorganizată, a desfăşurat ofensivă de la Mărăşti şi a zdrobit ofensiva armatei germane de la
Mărăşeşti. În februarie 1917, în urmă Revoluţiei burghezo-democratice, țarismul a fost răsturnat.
În octombrie 1917, a izbucnit şi a învins Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie, care a
condus ulterior la răspândirea comunismului în mai multe state din Europa răsăriteană şi centrală
şi în Asia.

Anul 1918

În condiţiile refuzului Germaniei de a încheia o pace fără anexiuni, Rusia Sovietică a

semnat, în interesul salvării Revoluţiei, tratatul de pace de la Brest-Litovsk. În vara anului 1918,
forţele democratice contrarevoluţionare, sprijinite de Occident încep ofensiva împotriva puterii
comuniste din Rusia. În 1918, armatele Antantei trec la ofensivă pe toate fronturile. În Balcani,
ele înaintează rapid spre Dunăre; Bulgaria, în care izbucnise o răscoala republicană, capitulează
în septembrie. În Austro-Ungaria au loc mişcări revoluţionare de eliberare naţională şi pentru
transformări sociale burghezo-democratice ale cehilor, slovacilor, sârbilor, croaţilor, românilor.

Urmările războiului

Primul Război Mondial a luat sfârşit cu victoria Antantei, concretizată prin sistemul de
tratate de pace de la Versailles. A pricinuit uriaşe pierderi umane (circa 9.700.000 morţi şi
20.000.000 răniţi) şi materiale (evaluate la peste 278 mld. dolari).
 Studiu de caz:
Situația economică până la începerea războiului

Până la începerea conflictului economia mondială cunoștea o creșterea accelerată datorată

dezvoltării industiale. În toate marile puteri ale lumii se realizau descoperiri importante.

Descoperirea petrolului oferă vieții economice a SUA un ritm și direcții proprii de

dezvoltare. Poziția lor fruntașă în ierarhia mondială la începutul secolului al XX-lea este un
rezultat al victoriei nordului industrial asupra sudului agricol, în urma războiului de secesiune, și
cu politica protecționistă promovată consecvent în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
Expansiunea economică americană se face simțită pe piața mondială prin activitatea unor mari
societăți, ca Standard Oil, General Motors, Ford, United States Steel Co, General Electric,
Dupont de Nemours ș.a.

Japonia, după două secole de inchistare feudală și izolare voluntară de restul lumii,
cunoaste, la jumătatea secolului al XIX-lea, începutul Erei Meidji, care se constituie într-un
amplu proces de reforme și transformări ce au înscris țara într-un accelerat proces de
modernizare. Aceste reforme și transformări au vizat atât domeniul politic, cât și pe cel social și
economic.

În domeniul economic, statul japonez și-a asumat un rol deosebit în procesul de

modernizare și industrializare, prin apelul treptat, gradual, la inițiativa particulară. Mașinismul
pătrunde în majoritatea domeniilor cum ar fi: inițial în industria textilă, în cea de prelucrare a
mătăsii și a bumbacului importat, iar în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, în industria
grea, metalurgie, construcții de mașini, construcții navale sprijinite de către stat prin comenzi
ferme si pe termen lung, pentru cerințele armatei imperiale în vederea expansiunii politice și
militare. Statul japonez s-a implicat nemijlocit în pregătirea forței de muncă, prin sistemul de
învățămând de toate gradele: primar, profesional,liceal și superior.

Și în celelalte state cum ar fii Anglia, Franța, Germania, Rusia ș.a. s-a inregistrat un
moment de dezvoltare economica pe baza dezvoltării industriilor și nu numai. Unele state au
avut ca punct de plecare anumite reforme, precum Germania care în urma creșterii demografice
și reformei agrare cunoaște o intensificare a vieții economice, creșteri importante în producția
industrială, textilă și ce agricolă, cu principalul scop de a satisfacetrebuințele interne. În Anglia,
la începutul deceniului al patrulea al secolului al XIX-lea, conform literaturii de specialitate, se
încheie revoluția industrială și intră într-o nouă etapă a procesului de industrializare, în urma
căreia industria devine ramura fundamentală a economiei și are un rol precumpănitor în
economia externă.

Și în România situația era asemănătoare față de celelalte state, doar că la un alt nivel de
dezvoltare. Dobândirea independenței de stat în 1877 a avut un impact pozitiv asupra dezvoltării
economico-sociale a tării, marcându-se astfel începutul unei perioade de dezvoltare modernă mai
susținută a organismului economiei naționale. Aceasta se integrează tot mai mult în circuitul
european și în plan mai larg chiar, ceea ce ofera posibilități sporite pentru promovarea vieții
moderne. O serie de legi, cum ar fi: Încurajarea industriei, Legea minelor și altele au dus la o
extindere accentuată, care creștea puternic numărul de întreprinderi existente, datele fiind
prezente în tabelul 1.

În 1908, cu 6 ani înainte de izbucnirea războilului, mediul propice dezvoltării este, normal,
cel urban. Astfel, din tabelul 2 rezultă că meseriile erau localizate în proporție de peste 80 % in
mediul urban. O importanță foarte mare pentru această perioadă o are și adoptarea Legii minelor,
menționată anterior, care prevedea pentru prima dată în legistația românească separarea dreptului
de proprietate asupra subsolului de cel de proprietate asupra solului. O urmare a adoptării acestei
legi este creșterea deosebită a extracției de petrol, care a dus la un salt important în dezvoltare
țării.

În această perioadă, de pâna la începerea războiului, fiecare stat cunoștea o puternică

dezvoltare economică. Industria fiind principalul precursor pe care această dezvoltare s-a bazat.
Diferențele dintre state erau date de momentul în care industrializarea și-a avut incipitul si
nivelul acestei industrializări și implicit a dezvoltării.

Începerea războilului. Perioada de neutralitate a României

Izbucnirea primului război mondial și politica de expectativă adoptată la început de

guvernul român au influențat profund economia țării care nu era pregatită de război. În primii doi
ani (1914-1916) România a păstrat o atitudine de neutralitate armată. Deși s-a menținut neutră în
primii doi ani, România a resimțit, de la început, o puternică influentă a stării de război asupra
vieții sale economice. Legăturile economice normale cu alte state au fost perturbate, sau
întrerupte, ceea ce a avut multiple repercursiuni asupra tuturor ramurilor de activitate. Pe de alta
parte, România nu putea ramâne indiferentă sau inactivă față de perspectiva iminentă a intrării în
război pentru înfăptuirea idealului national, ci trebuia să ia anumite măsuri de pregatire și în
domeniul economic.

Pregatirile militare făcute de România după izbucnirea războiului mondial au luat

agriculturii multă forță de muncă, țărănimea constituind principala sursă din care era formată
armata. Din acest motiv puterea de producție a majorității gospodăriilor țărănețti a scăzut,
grăbind procesul de ruinare a multora dintre ele. În ceea ce privește culturile agricole,
caracteristice sunt producția de grâu și cea de porumb.

În industrie, ramurile care își exportau produsele - cum erau industria morăritului, industria
petrolului și industria forestieră - au fost rupte de pietele de desfacere, și, ca urmare, au trebuit
să-și reducă producția, concediind și o parte din personal. Ramurile ce importau materia prima o
obtineau acum cu greu sau nu mai puteau să o obțină. În ceea ce privește mașinile, utilajele și
piesele de schimb pe care toate industriile le aduseseră din afară, acestea nu mai puteau fi aduse
din import, datorită restricțiilor și întreruperii căilor de comunicații provocate de război. În aceste
condiții prețurile la aceste produse - aflate în stocuri - au început să crească vertiginos. Treptat
lipsa respectivelor produse s-a accentuat.

Întreruperea legaturilor cu exteriorul crea mari greutăți, deoarece României îi lipseau o

gramadă de ramuri cheie ale industriei care să producă pentru aparare. Pentru fabricarea unor
materiale de război existau în țară doar trei întreprinderi specializate: Arsenalul Armatei,
Pirotehnica Cotroceni si Pulberia Dudești, dar care nu aveau o dotare tehnica moderna și nici o
producție suficientă. Înzestrarea armatei - dupa cum s-a constatat printr-o revizie generala făcută
de oficialități în august-decembrie 1914 - nu era suficientă, nu numai în ce privește mijloacele
moderne de luptă (avioane, artilerie grea, artilerie de munte), ci și cele "clasice", cum erau
puștile, mitralierele, tunurile și muniția pentru ele.

În anii neutralității bugetul a avut înca un caracter excedentar. Se remarcă totusi, o creștere
a presiunii fiscale. S-au contractat de către stat și împrumuturi interne de la B.N.R. (în suma
totala de 400 milioane lei), precum și unele împrumuturi secrete (în Anglia și Italia) pentru
armament. Circulația monetară a crescut de peste trei ori din 1913 până în 1916 (de la 437
milioane lei la 1452 milioane lei). Fără să fie încă inflație, o creștere atât de mare într-un interval
atât de scurt anunța, totuși începutul unui proces inflaționist ce avea să se amplifice în anii
următori.

Intrarea în război a României

România a intrat în război în august 1916, contra Puterilor Centrale (Germania, Austro-
Ungaria, Imperiul Otoman, Bulgaria). La 15/28 august 1916 armata româna trece Carpații în
Transilvania, după ce în ziua precedentă România declarase război Austro-Ungariei. Întâmpinată
cu bucurie de populație, ea înainteaza timp de o lună de zile, după care, sub presiunea forțelor
inamice, întărite cu 40 de divizii aduse de pe frontul de vest, este nevoită să se retragă dând
bătălii succesive. Ofensiva inamică a putut fi oprită numai la portile Moldovei, pe linia Galați -
Nămoloasa - Focșani. Partea de sud a țării (Oltenia, Muntenia, Dobrogea) - reprezentând circa
două treimi din teritoriul ei - a căzut sub ocupația Puterilor Centrale. Guvernul, administrația și o
parte din populația civilă s-au refugiat în Moldova, unde a fost organizată rezistența natională
împotriva invadatorilor, care plănuiau să desființeze România ca stat. Refacîndu-și potențialul în
câteva luni, primind și sprijin din partea aliaților, armata română a înscris în istoria patriei
strălucitele victorii din vara anului 1917 de la Mărăști, Mărășești și Oituz. Planurile Puterilor
Centrale au fost astfel zădărnicite.

În domeniul industriei au fost jefuite mașinile și utilajele din unele ramuri și trimise în
Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria și Turcia. Cantitatea totală a fost undeva la aproape 60.000
de tone. Puterile Centrale își dezvăluiau astfel, încă o dată, ostilitatea față de dezvoltarea
industrială a României, pe care voiau să o transforme într-o anexă agrară și de materii prime. Au
fost jefuite și "exportate" (fără echivalent) mari cantități de produse petroliere (circa 1,2 milioane
tone), lemn (peste 200.000 tone), sare, alcool, tutun, chimicale si diverse alte produse, în afară de
cele consumate pe loc de armata de ocupație sau de trupele aflate în trecere.

Ocupanții au căutat să pună în funcțiune unele industrii, de ale căror produse aveau nevoie:
minele de cărbuni, pirita, salinele, unele fabrici metalurgice, fabricile de hârtie, fabrica de zahar
Chitila, fabrica de bere Bragadiru, fabrici de conserve și marmelada, mori și un numar mare de
alte întreprinderi. Industriei petroliere i s-a acordat o atentie specială, ocupanții cautând să
redreseze producția pentru a o putea jefui. Terenurile petroliere ale statului și cele care au
aparținut capitaliștilor din țările Antantei au fost preluate de societăți germane, în frunte cu
"Steaua Româna". Ocupanții au procedat și la refacerea transporturilor, atât pentru nevoile lor
militare, cât și pentru a putea trimite peste graniță bunurile jefuite. Obligând populația la munca
forțată, ocupanții au demontat conducta de petrol ce mergea spre Constanța și au construit alta,
spre Giurgiu, de unde puteau trimite petrolul pe Dunare spre tările lor.

Încheierea războilului și perioada ce a urmat

Unii istorici ai războiului iau de accea ca dată finală a războiului anul 1919, deşi cele mai
multe comemorări ale războiului se concentrează asupra armistițiului din 1918.

Ca state învingătoare, Marea Britanie, Franţa şi Statele Unite au trebuit să facă faţă unei
imense provocări: în ce termeni urmau să fie încheiată pacea, în urma unui război în care
muriseră 16 milioane de oameni, soldaţi şi civili, şi care dusese la prăbuşirea Imperiilor German,
Austro-Ungar, Rus şi Otoman. Termenii păcii aveau să schimbe, în deceniile următoare,
echilibrul de putere în lume.

La 11 noiembrie 1918, ora 11, a încetat focul pe frontul de vest, dar starea de război a
persistat pentru încă şapte luni, pacea fiind instalată prin semnarea la 28 iunie 1919 a Tratatului
de la Versailles, cu Germania, şi a următoarelor tratate cu Austria, Ungaria, Bulgaria şi Imperiul
Otoman.

Primul război mondial a mobilizat pe câmpul de luptă aproximativ 65 de milioane de

combatanţi, dintre care, la sfârşitul războiului, statisticile au înregistrat aproximativ nouă
milioane de decedaţi, 15 milioane de răniţi, cinci milioane de dispăruţi şi şapte milioane de
invalizi, dintre care aproximativ 300.000 cu 100% grad de invaliditate. Cele mai mari pierderi s-
au înregistrat în rândul populaţiei active masculine. După ocupaţia anterioară războiului,
decedaţii au fost în proporţie de 60-65% din rândul populaţiei active în agricultură, cuprinsă în
segmentul de vârstă 25-35 de ani4 ; această situaţie a fost determinată de faptul că bărbaţii cu
ocupaţii legate de activitatea industrială au constituit marea masă a celor mobilizaţi pe loc în
producţia destinată aprovizionării frontului. La aceste pierderi s-au adăugat decesele civililor
datorate operaţiunilor militare şi mortalităţii crescute din timpul războiului şi din cauza
condiţiilor proaste de igienă şi a bolilor. Tot atât de dezastruoase sunt consecinţele pe termen
lung ale acestor pierderi umane. În perioada războiului deficitul naşterilor s-a ridicat la 770.000
în Anglia, la 911.000 în Franţa, la 1.348.000 în Italia şi la 3.705.000 în Germania.
 Urmele negative ale război asupra economiei au fost deosebit de grele. Aşa a fost de pildă,
diminuarea potenţialului economic al fiecărei naţiuni intrate în vâltoarea războiului. În plan
industrial spre exemplu, puterea economică a Europei s-a redus la 40%, iar cel agricol la 30%
faţă de anul 1913. la finele războiului ţările europene mai deţineau 52% din comerţul mondial
comparativ cu 63% în 1913.

O altă consecinţă negativă se referă la balanţele de plăţi care au evoluat sub semnul
deficitelor. Monedele au cunoscut deprecieri substanţiale, cu excepţia dolarului american, la care
aveau să se raporteze acestea din urmă (lira sterlină cu 27%, francul francez cu 63%, marca
germană cu 98%).

Împrumuturile masive de e piaţa financiară internaţională la care au recurs mai toate

statele, furnizor fiind SUA, au făcut să se resimtă economia, povara acestor datorii fiind aruncată
pe umerii generaţiilor următoare.

Deosebit de gravă avea să fie alterarea raporturilor economice dintre naţiuni, revenirea la
normalitate realizându-se cu greu, mai ales că între ţările foste inamice a intervenit şi chestiunea
reparaţiilor de război, inclusă ca o clauză esenţială în textele tratatelor de pace.

Evoluţia economiei mondiale în primul deceniu interbelic a fost determinată în mod

decisiv de consecinţele războiului mondial. Problemele economice extrem de complicate apărute
după război au fost urmarea dezechilibrului economiei mondiale, rezultat din mutaţiile profunde
în producţia, în comerţul mondial, în sistemul valutar şi de credit dezorganizat.

Interpretarea Românească a Primului Război Mondial se înscrie într-o întreaga mitologie.

Nimic mai firesc, de altfel, de vreme ce aici se află actul fondator al României moderne.
România, în configurația ei actuală, este creația Primului Război (chiar dacă s-a mai pierdut o
parte din teritoriul interbelic al României Mari). (Lucian Boia - Primul Război Mondial.
Constroverse, paradoxuri, reinterpretări.

Concluzii:
Primul Război Mondial a venit cu dezechilibre majore în economia tuturor statelor
participante, dar nu numai, deoarece a subminat și schimbul de marfuri dintre statele participante
și cele care nu erau implicate. Primul Război mondial a avut mai multe consecințe, care pot fi
interpretate ca avantaje de unele state și dezavantaje de alte state, în funcție de poziția pe care a
ocupat-o în război.

Avantaje pentru Antanta și pentru SUA care dupa terminarea războiului a împrumutat cu
capital, unele state, pe teritoriul cărora s-a purtat războiul, pentru a se putea dezvolta.

România, care la finalul războiului a reusit să se formeze în actuala sa structură. Formarea

statului modern Român și redobândirea teriroriilor.

Dezavantaje pentru Puterile Centrale, mai ales Germania, care dupa incheierea războiului
se afla în ruine, dar și pentru alte state în care s-au înregistar un numar foarte mare de pierderi de
vieși omenești, dar și pagube materiale foarte mari.

În opinia mea, Primul Război mondial a fost ca o lamă cu două tăișuri, pentru că a stimulat
nevoia de dezvoltare cat mai rapidă în pricina întrecerii putrerilor inamice în această cursă a
înarmărilor. Nu pot afirma ca acest război putea fi evitat, dar dacă România nu ar fi intrat în
război, urmările puteau fi altele, deloc favorabile pentru prezent.
Bibliografie:
 Lucian Boia - Primul Război Mondial. Controverse, paradoxuri, reinterpretări -
Humanitas;

 Maria Mureșan - Istoria economiei;

 N. N. Constantinescu - Istoria economică a României. Vol II;

 Victor Axenciuc - Evoluția Economică a României. Cercetare statistico-istorice

1859-1947;

 https://biblioteca.regielive.ro/referate/economie/cauze-si-consecinte-economice-
ale-primul-razboi-mondial-85688.html

 https://biblioteca.regielive.ro/proiecte/economie/economia-de-razboi-in-1914-
1918-78633.html

 https://ro.wikipedia.org/wiki/Primul_R%C4%83zboi_Mondial;

 http://www.scritub.com/istorie/ECONOMIA-ROMANEASCA-IN-
PERIOAD54569.php

 https://www.edusoft.ro/primul-razboi-mondial-romania/;
Anexe:
Anexa 1.

Anexa 2.