UNIVERSITATEA „ANDREI ȘAGUNA” DIN CONSTANȚA

FACULTATEA DE PSIHOSOCIOLOGIE
SPECIALIZAREA: PSIHOLOGIE CLINICĂ – EVALUARE ȘI
INTERVENȚIE TERAPEUTICĂ
Disciplina: Psihoterapia de Cuplu și Familie

TERAPIA TRANSGENERAȚIONALĂ DE
FAMILIE. STUDIU DE CAZ;

Titular curs:
Lect.univ.dr. Nicu Ionel SAVA Masterand:
Arina-Andreea FRĂȚIMAN

Constanța
2017
 CUPRINS

INTRODUCERE ................................................................................................. 2

I. TERAPIA TRANSGENERAȚIONALĂ DE FAMILIE (Boweniana) .... 3

I.1. NOȚIUNILE DE BAZĂ ALE TEORIEI ................................................... 3

I.2. MODELUL BOWENIAN AL SCHIMBĂRII TERAPEUTICE ............... 8

I.3. PRINCIPALELE TEHNICI ÎN PRACTICA TERAPIEI SISTEMICE DE

FAMILIE BOWENIANĂ ............................................................................... 10

II. STUDIU DE CAZ........................................................................................ 13

1. PREZENTAREA CAZULUI - CARACTERISTICI ................................ 13

2. PERSOANELE DIN FAMILIE IMPLICATE ÎN TERAPIE ................... 17

3. EVALUAREA SIMPTOMELOR ............................................................. 17

4. OBIECTIVELE TERAPIEI ...................................................................... 17

5. PLAN DE INTERVENȚIE ....................................................................... 18

6. ETAPE (PAȘI) ȘI TEHNICI DE INTERVENȚIE ................................ 18

CONCLUZII ...................................................................................................... 25

BIBLIOGRAFIE ............................................................................................... 26

1
 INTRODUCERE

Familia de origine este familia în care am crescut și e formată din părinți,

frați sau surori, dar și din generațiile anterioare. De la aceștia am învățat, de-a
lungul copilăriei, cine suntem și cum ar trebui să gândim și să ne comportăm. Ei
ne-au format credințele și valorile. De la ei știm cum să comunicăm, să
interacționăm, cum să ne satisfacem nevoile și cum să gestionăm emoțiile.
Membrii familiei noastre de origine și relațiile cu fiecare dintre ei dar și cu
familia ca întreg au o influență profundă asupra persoanei care devenim.
Imaginea pe care o avem despre noi înșine, concepția a noastră despre
cine suntem s-a format în cadrul familiei de origine. Dacă am fost iubiți și
valorizați, dacă ne-am simțit în siguranță, vom avea capacitatea de a dezvolta o
concepție de sine sănătoasă. Aceasta se formează în cadrul unei familii de
origine funcționala.
Pentru ca o relație de cuplu să funcționeze satisfăcător și să fie de durată,
este necesar ca partenerii să fie persoane mature și bine diferențiate. O parte din
această maturizare presupune să lăsăm în urmă vechile roluri jucate în familia de
origine și să ni le asumăm pe cele noi, acelea de creatori ai unei noi familii. De
multe ori pentru aceasta este necesar să devenim mai întâi conștienți de cine am
fost cândva dar și de locul pe care îl ocupăm în prezent în familia de origine.1
Pe aceste principii au fost elaborate terapiile transgeneraționale de cuplu
și familie, iar în cadrul acestor abordări transgenerationale, locul cel mai
important îl ocupă teoria lui Murray Bowen, denumită, după numele său, teoria
(și terapia) boweniana.

1
http://willing.ro/familia-de-origine-o-dulce-povara
2
 I. TERAPIA TRANSGENERAȚIONALĂ DE
FAMILIE (Boweniana)

I.1. NOȚIUNILE DE BAZĂ ALE TEORIEI

Murray Bowen a fost unul dintre pionerii studierii schizofreniei în

familie, studiu responsabil de naşterea terapiei de familie în general. Accentul
teorii sale este pus pe funcţionarea familiei, terapia are un rol secundar. El a
pornit de la ideile psihodinamice de deprivare maternă şi mama schizofrenă şi a
continuat cu relaţia simbiotică mama-fiu. Studiile s-au realizat pe familii cu
copii schizofreni spitalizaţi la Institutul Naţional de Sănătate Mentală, în cadrul
cărora Bowen a observat că relaţia dintre mamă şi copil este dependentă de
unitatea familiei, apoi studiul şi-a modelat ipotezele incluzând şi taţii între
subiecţii cercetaţi, cercetarea extinzându-se şi la alte tipuri de familii.
Un concept cheie asupra căruia Bowen s-a oprit a fost acela de fuziune,
sau inabilitatea unor indivizi de a distinge între procesele emoţionale subiective
şi procesele intelectuale obiective, indivizi care fuzionează. Pentru Bowen,
capacitatea de a diferenţia între cogniţii şi emoţii este cheia maturităţii
emoţionale. Indivizii care fac această diferenţă, diferenţiaţi separă funcţiile
cognitive de cele afective, funcţionarea intelectuală fiind capabilă să
obţină o relativă autonomie în perioadele de stres, sunt mai flexibili,
mai adaptativi şi mai independenţi faţă de emoţii, fac faţă mai bine vieţii
stresante, cursul vieţii lor este mai ordonat şi mai de succes şi sunt
remarcabil mai eliberaţi de probleme caracteristice umane.2

2
Iolanda Mitrofan, Diana Vasile (2001) p.97
3
 Studiul variabilelor psihologice individuale în contextul spitalizării
întregii familii l-a condus pe Bowen la o extensie a teoriei sistemice, de familie.
Astfel, familii ai căror membrii sunt caracterizaţi de o degradare masivă a
fuziunii sau imaturitate emoţională pot fi consideraţi ca având un sistem
emoţional imatur, pe care l-a denumit masă de ego familial nediferenţiat
(unitate emoţională intensă într-o familie, care produce emoţionalitate ce
interferează cu gândirea şi împiedică diferenţierea individului de familie).
Studiind ce anume a determinat apariţia masei de ego familial nediferenţiat, s-a
ajuns la conceptul de triunghiuri sau triangulări. Funcţionarea triunghiului are
funcţia de a reloca stresul astfel încât relaţia diadică să fie protejată şi echilibrul
familial să fie menţinut (când relaţia dintre două persoane devine prea stresantă
este atrasă o a treia persoană pentru ca anxietatea să fie redusă).
În forma cea mai simplă a unei triangulări, indivizii aflaţi
într-o relaţie stresantă vor aduce (triangula) o a treia persoană prin care
procesul său emoţional poate fi reluat. Astfel de pattern-uri sunt frecvent găsite
în dinamicile familiare nucleare în jurul unui copil simptomatic, de exemplu
mama unui copil simptomatic este deosebit de apropiată (responsabilă)
faţă de copilul ei, cu un tată distant, pentru a compensa problemele maritale.
Triangulările familiei extinse multigeneraţional sunt vizibile observaţiei clinice
prin modul de angajare şi selecţie a soţiilor în căsnicie, de exemplu căsătoria
imediat după moartea unui părinte.
În mod clar, abilitatea individuală şi a familiei ca sistem de a tolera stresul
şi a menţine funcţionarea modalităţilor de rezolvare a problemelor
(diferenţierea) şi de a rezolva problemele de relaţionare fără a face triangulări,
determină în mare măsură cu cine şi când se căsătoresc indivizii şi cât de bine
soţiile fac faţă problemelor rezultate din trăirea unei relaţii precare. Bowen
nota ca în general oamenii se căsătoresc cu cei care au un nivel de
diferenţiere aproximativ la fel cu al lor, fiind ghidaţi de pseudo-eu, posturi
reciproce în care unul din soţi funcţionează la un aparent nivel de independenţă
4
şi putere mai mare decât celălalt (două persoane nediferenţiate tind să se
găsească una pe cealaltă, rezultatul fiind separarea de familia de origine şi
fuzionarea soţilor, pseudo-eul unuia din soţi se va baza pepseudo-eul celuilalt).
Pe scurt, indivizii părăsesc în mod fizic familiile de origine cu alergii
emoţionale şi dependenţe emoţionale (sub forma de aşteptări sau reactivitate)
spre tipuri clare de indivizi sau relaţii. Când aceste pattern-uri emoţionale cu
părinţii nu sunt renegociate la vârsta adultă şi sunt doar permise să persiste în
spatele unei strangulări, aşteptările şi potenţialul reactiv sunt mutate în mariaj, în
fantasma că soţul „va reuşi să se descurce mai bine” (un nou început în care nu
se vor repeta greşelile părinţilor). Acestea duc la o suprainvestire în relaţia de
cuplu, incluzând aşteptări nerealiste, cenzuri în comunicare şi intensificarea
anxietăţii privitoare la relaţie. În condiţii de stres (care poate apărea de oriunde
în sistemul familiar nuclear-extins sau în mediul socio-fizic), existând pattern-
uri reciproc reactive (urmărire - distanţare, supra şi sub - funcţionare,
triangulări) acestea se intensifică; apare distorsiunea relaţiilor blocând şi
intensificând procesul emoţional şi creând disfuncţiuni sistemice (conflict
marital, copil simptomatic, soţ simptomatic).3
Ca o scurtă rezumare a conceptelor cheie pe care se bazează teoria lui
Bawen, acestea sunt următoarele:
1. Diferențierea sinelui - în contextul unui sistem emoțional, diferențierea
sinelui reprezintă gradul relativ de autonomie pe care un individ îl păstrează, în
timp ce rămâne în relație semnificativă cu ceilalți.
2. Procesul emoțional familial nuclear - acest concept descrie gama de
pattern-uri relaționale emoționale din sisteme, dintre părinți și copii. Există
patru mecanisme utilizate de familie pentru a face față anxietății cand aceasta
devine prea intensă în familia nucleu: distanța emotională (într-un sistem
familial fuzional cu nivele înalte de anxietate, un membru al familiei poate mări
distanța interpersonală atunci cănd el sau ea nu mai poate face față reactivității

3
Nichols P. Michael, Schwartz C. Richards pp. 36-42
5
emoționale (Bowen, 1978)); conflictul marital (cantitatea de conflict - funcție a
gradului de fuziune din relație și a intensității anxietății corespunzatoare.
(Papero, 1991). Poate avea loc un proces ciclic în care conflictul este urmat de
distanță emoțională, o perioadă de apropiere caldă, apoi o creștere a tensiunii
care precipită un alt conflict și, astfel, ciclul se perpetuează); transmiterea sau
proiecția problemei către copil (problemele dintre soți și anxietatea acestora
tind să fie evitate prin concentrarea lor pe unul sau mai mulți copii. Cel mai
comun pattern este ca mama să-și concentreze o mare parte din energia sa
emoțională pe un copil, ajungându-se chiar la fenomenul de fuziune simbiotică
între mamă și copil, în timp ce tatăl se distanțează și este evitat în același timp.
Copilului pe care părintele se concentrează îi sporesc reactivitatea și fuziunea
sistemului intelectual și emoțional, de aceea, el este cel mai vulnerabil la
dezvoltarea unor simptome); disfuncția într-un soț (în cazul unui cuplu cu un
membru inadecvat sau disfuncțional, celălalt în mod deschis adecvat cu scopul
de a compensa, se pot dezvolta roluri reciproce. Acest pattern poate lua
amploare și poate deveni solid dacă un membru al familiei dezvoltă o maladie
fizică sau mentală cronică).
3. Triunghiurile sau triangularea - o a treia persoană va fi atrasă în câmpul
emoțional al celor doi. De exemplu, nașterea primului copil determină apariția
unui triunghi format din cei doi părinți și copil. Sau, atunci cand exista un
conflict între soți, soția poate apela la mama sa pentru a-și reduce anxietatea,
implicând-o și pe aceasta în conflictele cu soțul. Triunghiurile într-o familie pot
fi latente și să nu se manifeste în mod deschis. Totuși, aceste triunghiuri pot fi
activate (și se activează frecvent) în timpul perioadelor de stres. Bineînțeles,
nivelul stresului sau al anxietății necesar pentru destabilizarea diadei este în
stransă legătură cu gradul de diferențiere al celor doi.
4. Procesul proiectiv al familiei - acest proces se referă la faptul că nivelul
de diferențiere al părților trece mai departe la unul sau mai mulți dintre copiii
lor. În mod obișnuit, un copil dintr-o familie va avea o implicare emoțională
6
crescută cu unul dintre părinți. Această supraimplicare poate varia de la parintele
care e în mod excesiv îngrijorat de ce se intamplă cu copilul până la părintele
care este extrem de ostil acțiunilor copilului. Dinamica aceasta deteriorează
capacitatea copilului de a funcționa eficient în contexte sociale. Gradul de
diferențiere al părinților și nivelul de stres în familie determină intensitatea
procesului proiectiv al familiei.
5. Intreruperea (disțantarea) emoțională – în încercarea de a face față
fuziunii și absentei diferențierii în relațiile lor interne, membrii familiei sau
segmente ale sistemului extins se pot distanța unul de altul și pot deveni separați
emoțional (Hall, 1981). Deși individul care întrerupe poate părea că face față
relației cu familia, individul rămâne mai vulnerabil la alte relații intense. Kerr
(1981) sugerează că întreruperea emoțională indică o problemă – fuziunea dintre
generații, rezolvă o problemă – scade anxietatea asociată cu contactul familial și
creeaza o problemă – izolează indivizii care ar putea beneficia de contact.
6. Procesul de transmitere multigenerațională - tendința puternică de a
repeta pattern-urile disfunctionale ale conduitei emoționale în generații
succesive culminează cu nivele scăzute de diferențiere a eului pentru anumiți
membri ai generațiilor mai tinere (Hall, 1981). Bowen consideră că indivizii la
niveluri echivalente de diferențiere, deci fie diferențiati, fie fuzionați, se găsesc
unul pe altul și se căsătoresc și pot avea unul sau mai mulți copii cu niveluri mai
scăzute de diferențiere. De aceea, ne putem astepta ca aceste atașamente sau
distanțări să fie mai accentuate la copii decât au fost la parinții lor.
7. Pozitia de frate sau sora – vârsta mai mare și distribuția pe sexe între frați
în aceleași generații au o puternică influență asupra comportamentului (Hall,
1981). Cercetările lui Walter Toman (1969) descriu roluri diferite pe care
indivizii le manifestă ca rezultat al poziției lor în familiile de origine, cum ar fi
copilul cel mai mare, sora mai mica, cel mai mic copil. De exemplu, într-o
familie cu mulți copii, ultimul copil, cel mai mic, poate să fie cu totul ignorat din
punct de vedere afectiv, din cauza preocupării și stresului părinților pentru
7
asigurarea hranei și securității familiei. Bowen sugera, de asemenea, că pattern-
urile interactive dintre cuplurile maritale pot fi legate de rolurile indivizilor din
familiile lor de origine.
8. Procesul emotional al societatii (regresia sociala) – acest concept-cheie
al lui Bowen are in vedere faptul că procesele caracteristice familiilor pot fi
observate și în interacțiunile la nivel social. De exemplu, deoarece există o
anxietate crescută și un stres continuu cauzate de crimă, șomaj și poluare, există
și o tendință socială către reactivitate emoțională și o probabilitate scăzută a
individului de a-și utiliza eficient procesele emoționale. Bowen observă că
istoria recentă a societatii noastre pare să reflecte acest tip de regresie, adică
societatea poate face față cu succes unor factori stresori situaționali acuți, dar
eșuează când factorii stresori se cronicizează. Din pricina stresului cronic, atât
societatea, cât și familia pierd contactul cu principiile sistemului lor intelectual
și vor acționa în virtutea sistemului emoțional, pierzându-și obiectivitatea.4

I.2. MODELUL BOWENIAN AL SCHIMBĂRII

TERAPEUTICE

Având în vedere faptul că modelul bowenian al conflictului

marital se centrează pe disfuncţii în cascadă în familia extinsă, sine şi proces
marital se înţelege că modelul de tratament se va baza împiedicarea într-atât cât
este posibil a cursului reversibil în jos. Raţiunea generală pentru tratamentul
marital este, astfel, să tragă procesul emoţional dintre soţi şi apoi să schimbe
accentul de pe nivelul marital (ex. concentrarea pe celălalt soţ) pe un nivel
al sinelui (concentrarea pe propriul comportament şi contribuţie la

4
Nichols P. Michael, Schwartz C. Richards pp. 138-143
8
problemă). În acest sens, aspectele proceselor de sine apar din afara
reactivităţii, procesului marital proiectiv, ele sunt examinate în afara
matricei multi generaţionale a nivelului sistemului extins (centrat pe pattern-
urile strangulărilor, mrejelor, triangulărilor, problemeleor toxice şi a
evenimentelor nodale care contribuie la problemă). În ultima fază, este acordată
atenţie egală modalităţilor istorice prin care generaţiile anterioare au
creat pattern-urile familiale la fel ca şi pe manifestările curente a acelor pattern-
uri în sistemul familial. În plus, focusul familial este antrenat şi pe familia
nucleară de origine (părinţii şi fraţii soţului) şi pe sistemul familial extins
(bunici, unchi, mătuşi, veri). Ţinta tratamentului este împărţită similar
mariajului, sinelui, familiei şi nivelului social.
La nivel marital, terapeutul lucrează la schimbarea climatului emoţional
(afecte şi comunicare), pattern-uri de schimbare reactivă reciprocă (urmărire-
distanţare, supra şi sub-funcţionare) şi triangulările cheie (relaţiile
extraconjugale şi copilul).
La nivelul sinelui, terapia merge pe creşterea centrării pe sine (proiecţii şi
învinovăţire), clarificând şi punând accentul pe conştiinţa soţului şi confortându-
l prin sistemele sale interne (dimensiuni ale sinelui) şi vid (deşertăciune).
La nivelul sistemului familial, terapia îşi propune să deschidă
drumul opţiunilor pentru apropiere (împotriva distanţării şi a
strangulărilor), difuzarea mrejelor emoţionale, punerea în ordine şi
neutralizarea triangulărilor multigeneraţionale şi detoxifierea problemelor
tabu).
În final, la nivel societal, terapia asistă soţii să-şi îmbunătăţească
reţelele sociale personale, să-şi examineze şi poate să-şi revizuiască opţiunile
pentru carieră şi implicarea pentru cauze personale sau politice în afara
triangulărilor maritale.5

5
Iolanda Mitrofan, Diana Vasile (2001) pp.130-132
9
 I.3. PRINCIPALELE TEHNICI ÎN PRACTICA
TERAPIEI SISTEMICE DE FAMILIE BOWENIANĂ

Genograma
Din primele sale zile la NIMH, Bowen a folosit ceea ce el a denumit
”diagrama familiei”, pentru a aduna, organiza datele importante privind sistemul
de familie multigenerațional. Într-o publicație din 1972, Guerin a denumit
diagrama familiei ”genogramă”. Funcția principală a genogramei este de a
organiza datele în timpul fazei de evaluare și de scoate la lumină în decursul
terapiei procesele relaționale și triunghiurile cheie.
Triunghiul terapiei
Această tehnică se bazează pe ipoteza teoretică că procesele relațiilor
conflictuale din cadrul familiei au triunghiuri activate legate de simptomul cheie
în încercarea de a restabili stabilitatea iar familia va încerca în mod automat să
includă terapeutul în procesul de triangulare. Dacă vor reuși, terapia va fi într-un
punct mort, dar dacă nu, terapeutul poate rămâne liber de situațiile complicate
emoționale reactive, cu alte cuvinte, în afara triunghiului, iar sistemul de familie
și membrii săi se vor calma până la punctul în care ei vor putea să înceapă să
găsească soluții pentru dilemele lor. În tratamentul cuplurilor, fiecărui soț i se
pun o serie de întrebări de proces cu scopul de a atenua emoția și pentru a crește
observația și gândirea obiectivă.
Experimente relaționale
Experimentele relaționale sunt făcute în jurul alterărilor structurale din
triunghiurile cheie. Scopul este de a ajuta membrii familiei să devină conștienți
de procesele sistemice și să-i învețe să-și recunoască propriile roluri în ele.
Fogarty a dezvoltat poate unele dintre cele mai bune experimente pentru

10
descoperirea urmăriților și urmăritorilor emoționali. Astfel, urmăritorii erau
încurajați să-și restrângă urmărirea, să înceteze să ceară și să diminueze
presiunea legăturii emoționale fiind atenți la ce se întâmplă cu ei înșiși și cu
relațiile lor. Acest exercițiu nu este conceput pentru o vindecare miraculoasă, ci
pentru a ajuta la clarificarea proceselor emoționale implicate. Urmăriții sunt
încurajați să se deplaseze spre o altă persoană și să-și comunice gândurile și
sentimentele personale, cu alte cuvinte să găsească o alternativă fie evitând, fie
capitulând în fața cererilor altuia.
Antrenarea
Antrenarea este o tehnică boweniană pentru rolul de implicare mai
personal și mai emoțional comun celor mai multe alte forme de terapie. Prin
acționarea ca un antrenor, terapeutul speră să evite să devină implicat în
triunghiurile familiei. Antrenarea nu înseamnă să spui oamenilor ce să facă, ci să
adresezi întrebări de proces concepute să ajute clienții să înțeleagă procesele
emoționale ale familiei și rolul lor în acestea. Scopul este creșterea înțelegerii,
creșterea concentrării și legăturii funcționale cu membrii cheie ai familiei.
”Poziția-Eu”
Luând o poziție personală, adică spunând ce simți, în loc ce fac alții, este
una dintre cele mai directe căi de a rupe cercurile de reactivitate emoțională.
Este o diferență în a spune că Ești leneș și Aș vrea să mă ajuți mai mult sau
dintre Răsfeți întotdeauna copii și Cred că ai putea fi mai severă cu ei.
Terapeuții bowenieni nu numai că încurajează clienții să ia poziția-Eu, ei înșiși
fac la fel. O altă ipoteză în terapia boweniană este că, confruntarea mărește
anxietatea și diminuează capacitatea de a gândi clar și de a vedea opțiuni. De
aceea, deplasând focusul, făcându-l mai puțin personal și mai puțin amenințător,
este un mod excelent de a mări obiectivitatea. Aceasta formează baza pentru cele
două tehnici legate, terapia de familie multiplă și poveștile de înlocuire.
Terapia de familie multiplă
În versiunea sa de terapie de familie multiplă, Bowen a lucrat cu cupluri,
11
concentrându-se asupra primului, apoi asupra celuilalt și minimizând
interacțiunea. Ideea este că un cuplu poate învăța mai mult despre procesul
emoțional observându-i pe ceilalți, alții în care ei nu sunt atât de implicați
emoțional încât viziunea lor să fie întunecată de sentimente.
Poveștile de înlocuire
Aceasta este tehnica lui Guerin, care arată filme, casete video și spune
povești, pentru a învăța membrii familiei despre funcționarea sistemelor într-un
mod care minimizează defensiva acestora. Mult mai importante decât metodele
și tehnicile terapiei de familie, Murray Bowen a adus contribuții profunde la
înțelegerea noastră privind modul în care funcționăm ca indivizi, cum progresăm
cu familiile noastre și cum sunt legate între ele.6

6
Nichols P. Michael, Schwartz C. Richards pp 165-167
12
 II. STUDIU DE CAZ

1. PREZENTAREA CAZULUI - CARACTERISTICI

Familia Ionescu (numită așa pentru confidențialitate) este compusă din:

tata - decedat în 2005 (la vârsta de 74 ani), mama – 68 ani, Mihnea (fratele
Danei) – 41 ani și Dana – 39 ani.
Abuzul emoțional al părinților asupra Danei-copil din perioadele critice
(neglijența emotională, critica), care au fost percepute și trăite de Dana ca
traume de respingere și abandon, iar ulterior transformate în frustrări, au
determinat în personalitatea Danei sentimentul că nu este acceptată așa cum este
ea și i-au subminat încrederea în sine. Faptul că le-a conștientizat recent, ne
oferă speranța că o terapie ar putea fi de mare ajutor, ținând cont că iți dorește
aceasta și este dispusă să participe efectiv și constructiv la reconstrucția și
dezvoltarea sa personală.
În scopul prezentării unui plan de tarapie a familiei, continuăm cazul
prezentat anterior în cadrul profilului psihosexual al Danei.
Ea este cea care se prezintă la terapie, având probleme de relaționare
deficitară în cuplu. Toate informațiile pe care le avem despre familie ne provin din
relatările ei.

ISTORIA FAMILIEI
Vom aborda familia Ionescu din perspectiva modelului Bowenian și a
terapiei transgeneraționale de familie.

13
 Familia Danei este nucleară, un sistem mai închis, cu granițele
subsistemelor familiale când rigide, când difuze. În subsistemul parental, relația
era conflict – distanțare emoțională – încălzire, ciclul repetându-se până la
separarea în fapt a părinților prin mutarea tatălui în altă localitate cu serviciul
(când Dana avea 14 ani) și culminând cu divorțul lor (când Dana avea 21 ani și
deja locuia împreună cu un bărbat în cadrul primei sale relații de cuplu).
În contextul unui sistem emoțional, diferențierea sinelui reprezintă gradul
relativ de autonomie pe care individul îl păstrează în timp ce rămâne în relație
semnificativă cu ceilalți. Acești indivizi pot transcede nu doar propriile emoții ci
și cele ale sistemului lor familial, sunt mai flexibili, mai adaptabili și mai
autonomi, trăindu-și propriile emoții în timp ce le percep și pe ale celorlalți, dar
capabili să mențină un grad de obiectivitate și distanță emoțională față de
problemele proprii dar și ale celorlalți membri de familie. Teoria lui Bowen
consideră ,,eul” ca fiind ghidat de intelect și consideră că individul înalt
diferențiat are un ,,eu” solid (,,solid self”) și este mai integrat, respectiv poate
acționa și lua decizii pe baza unor judecăți raționale.
In contextul acestui tip de analiză, deducem că membrii familiei Danei au
un grad slab de diferențiere a sinelui.
Procesul emoțional familial nuclear ce descrie de fapt pattern-urile
relaționale emoționale din sistem, respectiv parinți-copii utilizează patru
mecanisme de reducere a anxietății când aceasta devine prea intensă în familia
nucleu.
Dintre cele patru mecanisme (distanța emoțională, conflictul marital,
proiecția problemei pe copil și disfuncția într-un soț) familia Ionescu le utilizează
pe primele două. Distanțarea emoțională este folosită ori de câte ori se ating
nivele înalte de anxietate și cei doi părinți nu mai pot face față reactivității
emoționale, determinând o distanță mai mare decât se dorește de fapt. Cantitatea
de conflict însă, este o funcție a gradului de fuziune din relație și a anxietății
corespunzătoare, prin urmare cei doi părinți, fiind fuzionali și personalități
14
dependente, la apariția unui factor de anxietate, declanșau escaladarea nivelului de
conflict pana la decizia de distanțare emoțională. Ciclicitatea în care conflictul era
urmat de distanțare emoțională, apoi de o perioada de apropiere caldă, ca ulterior
să inceapă iar creșterea tensiunii ce precipita alt conflict, perpetuând ciclul, a dus
la un pattern repetitiv. Pattern-ul a devenit model comportamental pentru copii,
care au fost nevoiți să-și găsească fiecare alte mecanisme de apărare în fața
conflictelor familiale la care erau expuși.
Aici vorbim despre un cuplu (sistem) parental cu conflictualitate manifestă,
intermitentă, cu tensiune crescută, care facilitează dezvoltarea dizarmonică a
relațiilor conjugale, afectând relațiile interpersonale și în special realizarea optimă
a funcțiilor familiale.
Acest cuplu parental evoluează după un model interacțional conflictual
patogen, ceea ce în decursul timpului a facilitat la Dana și la Mihnea (fratele
Danei) dezvoltarea reacțiilor și comportamentelor nevrotice.
Ca o prima observație, tragem concluzia că parinții Danei aveau (au) o
pesonalitate dependentă, intens fuzională și erau (sunt) slab diferențiați.
Prin urmare, dat fiind procesul proiectiv al familiei, Dana si Mihnea au și ei
un nivel scăzut de diferențiere a sinelui deci sunt mai rigizi și mai dependenți
emoțional de alții, au un comportament dirijat mai mult de emoții, ghidați
preponderent de pseudo-eul lor - concept negociabil cu alții, cu sensibilitate la
emoții și mai puțin la judecăți raționale. Deciziile Danei, luate în timp, au fost
bazate mai mult pe emoții, sentimente și dispoziții afective și mai puțin pe
principii logice, raționale, fără a conștientiza acest fapt.
Așa cum teoretizează Bowen, acest « eu » este unul pretins, sau fals
(Winnicot), iar persoana îl poate simți ca fiind real deși nu este.
În același timp, observăm că în incercarea de a face față fuziunii și absenței
diferențierii în relațiile lor interne, membrii familiei Ionescu, respectiv părinții în
cadrul subsistemului parental dar și între subsisteme s-au distanțat emoțional pe
perioade mai mult sau mai puțin lungi până la separare. Cu toate că păreau că fac
15
față distanțării, ramaneau însă vulnerabili la alte relații intense. Așa cum explică
Kerr, intreruperea emoțională:
- Indică o problemă - fuziunea între generații, căci Dana locuiește cu mama
sa care, abuziv și împotriva voinței declarate a Danei, s-a mutat la ea (conform
scenariului: Dana nu e de acord cu venirea mamei sale în locuința ei și i-o spune,
dar mama o acuză că n-o iubește, c-o uraște, că vrea s-o ,,lase pradă nenorocitului
de tata”. Ca urmare Dana se simte ,,un monstru” în fața acuzațiilor mamei și
cedează). După mutare, Dana preia inconștient rolul tatalui, mai precis devine
partenerul masculin al mamei sale. Traiește un conflict de roluri.
- rezolvă o problemă - scade anxietatea asociată cu contactul familial
- creeaza o problemă - izolează indivizii care ar putea beneficia de contact.
(mentionăm că Mihnea este stabilit in străinătate de 15 ani și deși viața lui
familială este un perpetuum familial, nu intenționează să revină acasă).
În acest context, Dana a rămas prinsă în sistemul emoțional al familiei și nu
răspunde eficient la situațiile de rezolvare a problemelor ca și mama ei de altfel.
(dependentă de Dana, la orice situație nouă îi crește nivelul de anxietate
instantaneu, situație la care Dana trebuie să raspundă suportiv, compliant și
concesiv și să preia ea rezolvarea problemelor mamei).
Poziția de soră mai mică a lui Mihnea a fost o situație defavorizantă în acest
context pentru Dana. Ea a fost ignorată din cauza preocupării și stresului părinților
legat de carieră, iar rana de respingere (copil nedorit de mamă) a fost deschisă și
acutizată în fiecare escaladare de conflict între părinți sau ignorare în favoarea
fratelui. Subsistemul frăției a fost repus în limitele normale abia când ambii frați
(Dana avaâd 14 ani și Mihnea 16 ani) s-au imbolnăvit de hepatită și au fost
internați în același timp în spital. Abia atunci, izolați de conflictele parentale, ei au
fraternizat în fața suferinței comune, și au devenit fuzionali unul față de celalalt
dar in limite normale. În concluzie deducem că amândoi au acelasi grad de
dependență.

16
 2. PERSOANELE DIN FAMILIE IMPLICATE ÎN TERAPIE

Dana și mama ei.

- tatăl este decedat
- Mihnea este stabilit în străinătate – a făcut acolo 5 ani de psihoterapie
- cele două conviețuiesc în aceeași gospodărie într-o relație simbiotică
(conflictuală) iar mama Danei nu este dispusă „să audă” că această conviețuire
este nesănătoasă pentru amândouă, deși Dana i-a explicat acest lucru în
nenumărate rânduri.

3. EVALUAREA SIMPTOMELOR

Dana acuză/prezintă: depresie, senzația de neîmplinire, frustrare,

deznădejde, ideație suicidară, senzația de lipsă de ,,sens” cauzate de experiența de
neputință pe care o trăiește în încercarea de a-și forma o familie proprie.
Mihnea: depresie, frământare, neîmplinire, nemulțumire, neputință cauzate
de eșecurile în încercarile repetate de a avea familie proprie.
Mama: anxietate însoțită uneori de atacuri de panică în situațiile în care
Dana încearcă să se ,,desprindă” de ea.

4. OBIECTIVELE TERAPIEI

Ne propunem cu această familie să atingem urmatoarele scopuri:

- să reducem anxietatea în câmpul emoțional al Danei pentru a îmbunătăți
nivelul funcțional al diferențierii sinelui și a reduce simptomele;

17
 - să îmbunătățim nivelul de bază al diferențierii pentru a crește
adaptabilitatea Danei la câmpurile emoționale intense din viața de zi cu zi;
- să creștem gradul de autonomie al membrilor familiei unii față de alții
pentru ca Dana să se poată simți liberă să-și traiască propria viață independentă de
mama ei (fără sentimentul de culpă) și aceasta din urmă să poată trăi fără să se
mai sprijine pe ea.

5. PLAN DE INTERVENȚIE

Alegem metoda de terapie transgeneratională boweniana deoarece aceasta

favorizează cunoașterea mai bună de sine a clienților, atât a lor inșiși cât și a
familiilor lor, inainte de a face o schimbare (se pliază pe ceea ce Dana ne spune că
își dorește – să fie independentă/autonomă). Acest lucru este mai important
(opinia noastră este identică teoriei lui Bowen) decât restabilirea păcii și armoniei
familiei. Această liniște va veni odată cu modificarea relațiilor dintre membri și
implicit va duce și la modificarea relațiilor cu persoanele din exteriorul acesteia.
Reducerea simptomului și anxietatea scăzută pot apărea relativ rapid în
tratament însă îmbunătățirea în nivelul de bază al diferențierii este un proces de
durată.
Instrumentul cel mai important în acest demers va fi genograma și
diagrama relațiilor intergeneraționale care o vor ajuta să se cunoască pe sine și
familia sa, cu toate caracteristicile sale.

6. ETAPE (PAȘI) ȘI TEHNICI DE INTERVENȚIE

1. Intenționăm să elaborăm genograma împreună cu Dana și cu mama ei.

Dana o cheamă să participe la acest demers terapeutic. Mama refuză. Elaborăm

18
genograma împreună cu Dana pe baza informațiilor cunoscute de ea despre
familie.
Vom spune Danei că avem nevoie de aceste informații pentru a
ințelege problema lor sau modul în care ei funcționează. Tonul nostru va fi
calm, liniștitor, deschizând spre curiozitatea de a face și a afla ceva nou.
Etapele sunt urmatoarele:
- ne întâlnim cu Dana și îi cerem acordul pentru investigare;
- reprezentăm grafic, pe o coală mai mare de hârtie, cu ajutorul
simbolurilor, fiecare membru al familiei și relațiile dintre ei;
- îi cerem informații despre fiecare membru și le notam în apropierea
semnului grafic corespunzător aceluia. Începem cu informațiile obiective și
continuăm cu cele mai subiective, lăsând spre final pe cele mai delicate, mai
intime. În felul acesta, Dana are timp să se adapteze procesului.
Întrebarile se vor referi la familia nucleară, la cea extinsă, la contextul
familial lărgit, la situaţia familială actuală și la situații trecute. Ele vor fi de
genul:
Pentru informații obiective:
„Să începem cu familia dumneavoastră. Mai aveți frați sau surori?”
„Unde s-a născut mama dumneavoastră?”
„Unde s-a mutat fratele dvs. după divorț?”
„Care este ordinea nașterii fraților?”
Evenimente nodale:
„Când a murit bunicul? Care este cauza decesului?”
„Cum s-au întâlnit părinții dumneavoastră? Cum au ajuns să se căsătorească?”
„Tata a mai fost căsătorit? A avut copii din acea căsătorie?”
„Cand ați plecat de acasă? Cum ați făcut față separării de părinți?”
Pentru caracteristicile sistemului familial (relații, roluri):
„Cum păstrați legatura cu fratele, dar cu vărul - care sunt stabiliți în străinătate?
„Cât de des vorbiți sau vă scrieți?”
19
„Cum se rezolvau conflictele în familia în care ați crescut?”
„Cum se exprima iubirea (furia, frustrarea, tandrețea) între parinți atunci când
erați mică?”
„Cine este văzut în familie ca fiind puternic? Slab? Luptător? Cald? Distant?”
„Cine este oaia neagră a familiei?”
Pentru caracteristicile membrilor:
„Cum l-ați putea descrie succint pe tatal dvs.?”
„Care ar fi cele mai importante caracteristici ale bunicii, așa cum ați cunoscut-o
dvs.?”
„Cum reacționau mama/tatăl dvs. când luați o notă mică la școală?”
„Au fost probleme de natură legală în familie? A fost cineva arestat?”

2. Interpretăm genograma. După ce am completat genograma cu cât de

multe date am reușit să aflăm, vom încerca să identificăm ce pattern-uri
emoționale, relaționale, comportamentale se disting în sistemul familial al
familiei Ionescu.
Împărtășim Danei interpretările/semnificațiile generale și pattern-urile
identificate. În cursul acestui proces Dana are o serie de insight-uri. Primul
insight este cu privire la relația simbiotică pe care o are cu mama ei, cât de
atașată este de aceasta și că la fel au arătat toate relațiile cu bărbații din viata ei.
Conștientizează pattern-ul de relaționare deficitar, conștientizează că a preluat
atitudinea de victimă, că nu-și asumă responsabilitatea pentru viața ei și că se
consideră « superioară » mamei sale. Ne spune că înainte de a conștientiza toate
acestea, nu putea să nu aibă grijă de mama sa deoarece dacă aceasta ar fi pațit
ceva ea s-ar fi simțit cumplit de vinovată. Își amintește că încă din copilarie s-a
simțit responsabilă de nefericirea mamei sale. Ne spune: ,,Dacă eu n-aș fi
existat, mama și Mihnea ar fi putut să fie fericiți”. Trăiește de când se știe cu
senzația confuză că ,,nu are dreptul să existe” pentru că existența ei este o
povară pentru mama sa.
20
Modelele transgeneraționale observate sunt următoarele:
- Tendința puternică a Danei de a repeta pattern-urile disfuncționale ale
conduitei emoționale care culmineză cu nivelul scăzut de diferențiere a sinelui,
atașându-se de indivizi la fel de fuzionali ca și ea, și comportându-se identic cu
mama ei;
- Dana iși alege partenerii de cuplu întotdeauna fuzionali și cu nivel scăzut
de diferențiere a eului, cu escaladarea conflictului și distanțare emoțională
caracteristică subsistemului parental așa cum am explicat mai sus. Acest fapt se
datorează probabil patologiei alianțelor specifice unei familii disfuncționale, ca
deturnarea conflictului sau găsirea țapului ispășitor. Întotdeauna Dana dă vina pe
partener, fără însă a raționa logic și punctul lui de vedere. Practic distanțarea ei
emoțională este simultană cu acuzarea partenerului și victimizarea ei în relație –
model transgenerațional de comportament și de relaționare (mama ei făcea la fel
cu tatăl ei și bunica maternă cu bunicul);
- Dana separată emoțional de tatăl ei preia modelul mamei care este
separată emoțional de soț. Mama la randul ei a preluat modelul de la mama sa
(bunica Danei pe linie maternă) care era separată emoțional de soț (bunicul
Danei);
- Bunica (văduvă emoțional după logodnicul iubit și mort în război) se
mărită cu bunicul doar ca să nu ramană fată bătrână, dar fără să-l iubească, la fel
mama Danei care se mărită cu tatăl Danei nu din dragoste ci ca scăpare de familia
de origine (respectiv mama sa care ,,o tiraniza”), Dana are prima relație de cuplu
cu un bărbat pe care nu-l iubește, la îndemnul mamei sale);
- Modelul relațional al cuplului bunicilor materni era tot unul conflictual, la
fel cel al bunicilor paterni, la fel cel parental, la fel cuplurile lui Mihnea, la fel
cuplurile Danei;
- Rana de respingere (explicată în detaliu de Lise Bourbeau în ,,Cele cinci
răni care ne împiedică să fim noi înșine”) este prezentă atât la mama Danei cât și
21
la fiică în mod evident. Dana se simte și s-a simțit dintotdeauna nedorită, neiubită
si neglijată de mama sa, ceea ce a dus la acumularea de multă frustrare, multă
furie și un sentiment puternic de culpă (vinovată că exista). La fel și mama Danei
față de mama sa, simțindu-se la fel de neiubită, nedorită și neglijată de aceasta.
Bunica Danei nu și-a dorit copii și a ramas gravidă ,,din greșală” după 9 ani de
căsătorie, la vârsta de 34 ani;
- Procesul de transmitere multigenerațională este evident și în cazul lui
Mihnea, care, având un nivel scăzut de diferențiere și fiind prin proiecție un
individ fuzional, se atașează de femei similare, urmează același pattern
comportamental și emoțional ca al părinților și al bunicului patern și consumă
relație după relație sub o formă mult mai accentuată decât parinții săi. Mihnea are
3 copii cu 4 femei în oglindă cu tatăl lor care a avut în decursul vieții 5 copii cu 4
femei. Chiar și ordinea copiilor este izbitoare (dpdv al sexului copiilor);
- Ca și coaliție intergenerațională neadaptativă, a fost prezentă în familie
alierea mamei Danei cu socrul impotriva tatălui.

3. Incurajăm adoptarea unor roluri diferite de cele avute până acum în

familie și relații ce vor permite diferențieri ale membrilor unul față de celălalt,
determinând astfel obținerea unui grad de autonomie al indivizilor unul față de
altul.
Știm că Dana este fuzională, mama ei este rece și distantată emoțional de
ea, joacă rolul de victimă neajutorată și „se agață” de Dana să-i rezolve toate
problemele. Dana joaca rolul de „mămică” pentru mama ei, iar când n-o face, se
simte vinovată că nu are grijă de ea. În același timp asta o infurie. Dana se
consideră responsabilă pentru viața mamei ei și victima acesteia. Spune: „Nu pot
s-o las, nu se descurcă fără mine”. O „recunoaștem” pe Dana ca fiind ceea ce
terapeuta Robin Norwood numește „femeie care iubește prea mult”. Sugerăm
Danei să înceteze să mai joace rolul de „mămică” pentru mama ei și să adopte un
rol de persoană autonomă și independentă, un rol de adult responsabil doar pentru
22
viața sa. Dana ne urmează sugestia, renuntă la rolul anterior menționat, și oprește
comportamentele dependente.
Reacția mamei – în primă fază se agață și mai tare de ea (anxietate
crescută), apoi începe trptat să devină tot mai autonomă pe masura ce Dana refuză
să-i mai poarte de grijă ca unui copil mic.

4. Dana împărtășește mamei acasă insight-urile avute, ca urmare reacția

mamei este acum: „vreau și eu la terapie”. Dana vine în continuare la terapie
însoțită de mama sa.
Aflăm că mama întrerupsese relațiile cu membrii familiei fostului soț odată
cu divorțul, cât și cu mai mulți membri ai familiei de origine din cauza
neînțelegerilor pricinuite de moșteniri. La fel, Dana a încetat să mai aibă relații cu
acele rude ale sale cu care mama ei s-a certat dar cu care anterior era în relații
bune.
Încurajăm unele vizite, telefoane sau scrisori pentru reînoirea relațiilor
abandonate, cauzate de întreruperi emoționale. Mama refuză afirmand că nu e
dispusă să mai aibă relații cu ei („nici nu mai există pentru mine”).
Dana a luat legătura telefonic cu un văr primar (stabilit în străinătate) cu
care nu mai vorbise de circa 20 de ani. Acesta n-a fost interesat decât de un aspect
legat de o moștenire comună demonstrând nepăsare față de ea ca verișoară. Dana
a renunțat la continuarea relației cu el pentru moment. Ne spune că intentionează
să mai ia legătura cu o matușă din alt oraș al cărui număr de telefon și adresă le-a
pierdut. Pentru asta va merge în concediu cateva zile și acolo.

5. Inițiem modelarea atitudinii nonverbale a fiecăreia și comunicarea prin

intermediul umorului, tehnică pe care o și folosim în prezența amândorura atât ca
atitudine cât și ca abordare a problemelor, tocmai pentru a le oferi exemple de
modele alternative de comportament.

23
 6. În același timp, le punem pe fiecare, în loc să comunice direct, să
comunice prin noi și să se concentreze asupra proceselor intelectuale și de
gândire, prin punerea de întrebări fiecăreia și amândorura simultan. Urmărim
astfel menținerea unei anxietati scăzute și o reactivitate emoțională redusă pe
parcursul ședințelor.
Important este să rămânem neutre emoțional și să evitam a lua partea cuiva
în cursul terapiei, concret, să evităm triunghiurile. Intenția este de fapt de a ajuta
indivizii să-și sporească conștiința rolurilor lor reale în sistemul familial prezent.

24
 CONCLUZII

1. În teoria boweniană, anxietatea este explicația general valabilă

pentru diverse comportamente ale oamenilor, alături de diferențiere.
2. Aceasta descrie și conceptul de reactivitate, localizează originile ei
în lipsa diferențierii de sine și explică cum să reducem emoționalitatea și cum
să ne deplasăm spre auto-control matur prin cultivarea mai largă a relațiilor din
familie și prin învățarea să ascultăm fără să devenim defensivi sau nesinceri
față de propriile convingeri.
3. Teoria și terapia boweniană ne oferă un model de terapeut care își
asumă rolul unui observator, cercetător și profesor neutru al familiei aflate în
terapie.
4. Se poate observa clar faptul că această abordare pune accentul pe
responsabilitatea părinților pentru problemele copiilor, fapt care a atras criticile
autorilor care susțin că acest mod de gândire amplifică sentimentele de
vinovăție pe care oamenii oricum le au atunci când este vorba despre
problemele lor, sau, mai ales, ale copiilor lor.
5. În ciuda criticilor, teoria lui Bowen rămâne în istoria psihoterapiei
ca fiind una dintre cele mai complete teorii a terapiei de familie, extrem de
utilă în înțelegerea funcționării psihologice a indivizilor, cuplurilor și a
familiilor, precum și în ghidarea intervențiilor terapeutice, indiferent de
orientarea terapeutică din care ele provin.
6. Descrierea și explicarea forțelor emoționale din noi care
reglementează modul în care relaționăm cu ceilalți face obiectul utilității teoriei
în cauză.

25
 BIBLIOGRAFIE

1. Iolanda Mitrofan, Diana Vasile – „Terapii de familie” – Colecția Alma

Mater, Editura Sper, 2001, București;
2. Nichols P. Michael, Schwartz C. Richards – „Terapia de familie –
concepte și metode”, Ediția a șasea; Editura Pearson, New York;
3. http://willing.ro/familia-de-origine-o-dulce-povara/ - autor: psiholog
Magdalena Smolinschi; publicat la data de 2 iulie 2015; accesat la data de
30.01.2017, ora 13:15;

26