Sunteți pe pagina 1din 15

Biletul nr.

1
1. Eozinofilele sunt elementele figurate ale sângelui care se găsesc în
proporție de 1-4% în sângele periferic. Au formă rotunjită, nucleu bilobat,
cei 2 lobi sunt uniți prin punți fine de cromatină, lobii nucleari conțin
eucromatina dispusă central și heterocromatina lângă membrana nucleară.
Citoplasma este intens acidofilă, se colorează în roșu, conține organite
celulare bine reprezentate. Ca și funcții, este un microfag cu putere redusă
de fagocitoză, selectivă pentru factorii bacterieni solubili, are rol
antihistaminic, acumulându-se în țesuturile sau zonele cu histamină în
concentrație ce depășește normalul, intervenind astfel în bolile parazitare
și alergice care sunt însoțite de eozinofilie. Prezintă reacții de tip imun în
tumori, mai ales în boala Hodgkin. Intervin în procesele de coagulare
sanguină, conținând profibrinolizină.
Biletul nr. 2
1. Criofracturarea este o metodă de analiză folosită în tandem cu procedura
de examinare la microscopul electronic de transmisie (TEM). Este o
metodă de vizualizare a feței interne a biomembranelor. Este folosită la
nivel molecular.
Biletul nr. 3
1. Bazofilele se regăsesc în proporție de 0,5-1%. Acestea sunt celule ușor
rotunjite, în nr mai mic decât eozinofilele și neutrofilele. Nucleul apare
incomplet segmentat, având forma unei frunze incomplet lobare, a literei
„S” sau de trifoi. Citoplasma este bazofilă, conține puține organite
celulare, dar multe granule colorate metacromatic în albastru-violet închis.
Membrana este lipoproteică, acoperită de glicocalix, prezentând pe
suprafața externă, receptori pentru IgE.
Biletul nr. 4
1. Microfagul majoritar în sângele periferic este neutrofilul. Acesta se
găsește într-un nr de 3000-4500/mm3. Are formă rotunjită în sângele
circulant, emite pseudopode la trecerea în țesuturi (formă neregulată,
uneori de rachetă). Prezintă 2-5 lobi nucleari, legați prin filamente fine de
cromatină. Unul din lobi prezintă la femei, corpusculul Barr, iar în
colorația May-Grumwald-Giemsa are tentă roșie violacee. Citoplasma
este ușor acidofilă, se colorează în roz palid. Membrana este lipoproteică,
acoperită de glicocalix, emite pseudopode bogate în microfilamente de
actină și microtubi. Spre deosebire de eozinofile, care au putere de
fagocitoză, rol antihistaminic și conține profibrinolizină (coagulare
sangvină), neutrofilele au funcție de apărare (fagocitează particule de talie
mică) și funcție de secreție (produce transcobalamina I, alfa-globulină-
fixează și transportă B12 în ser.
Biletul nr 5.
1. Principiul cromatografiei pe hârtie
Cromatografia pe hârtie a fost descoperită în 1944 de cercetătorii Martin și
Synge. Este prima formă de cromatografie planară. Principiul constă în
distribuția inegală a componentelor unui amestec între faza mobilă și cea
imobilă. Această distribuție este determinată fie de afinitatea diferită a
componentelor amestecului față de cele 2 faze, fie de capacitatea diferită de a
difuza în acestea. In cromatografia pe hartie, faza stationara este constituita
din hartia cromatografica impreuna cu solventul, iar faza mobila este formata
din solventul ce migreaza pe hartie.
Biletul nr 6.
1. Diferențele dintre etapele care succed fixării în cazul folosirii unui fixator
chimic față de cel fizic
Metodele fizice au la bază folosirea unor temperaturi scăzute, deshidratarea
inertă și metoda de substituție prin înghețare
Biletul nr. 7
1. Criteriile sunt:
- Bazofilia citoplasmei
- Afinitatea tinctorială a granulațiilor granulocitelor
- Acidofilia eritrocitelor mature
Cu cât o celulă este mai tânără cu atât citoplasma ei este bazofilă, dat fiind
concentraţia mare de acid ribonucleic. Pe măsură maturării, celula devine tot
mai acidofilă deoarece scade concentraţia în acid ribonucleic (ex: evoluţia
eritroblaştilor). Termenii de eozinofil, bazofil, acidofil, indică afinitatea faţă de
coloranţii acizi.
Afinitățile pentru diferiții coloranți utilizați pentru frotiul de sânge sunt:
 bazofilia – afinitatea pentru albastrul de metil
 azurofilia – afinitatea pentru produșii de oxidare ai albastrului de
metil – numiți azuri – care determină o colorație roșiatic-violetă
 acidofilia – afinitatea pentru eozină
 neutrofilia – afinitatea pentru un complex de coloranți în amestec
(așa cum este soluția Wright gata preparată) – care induce o
colorație lila-palidă.
Pentru frotiul de sânge
 eritrocitele vor cupla eozina datorită hemoglobinei și vor apărea
roz-portocalii,
 nucleii leucocitelor apar albastru-violeți,
 granulațiile bazofile sunt colorate albastru-violet închis,
 granulațiile eozinofile sunt colorate roșu-portocaliu,
 granulațiile neutrofile sunt colorate roșu-maroniu spre lila,
 trombocitele sunt colorate violet,
 citoplasma limfocitelor este colorată albastru palid.
Biletul nr. 8
Anomaliile de formă ale eritrocitelor sunt regrupate sub numele de
poikilocitoză. Poikilocitele sunt eritrocite cu forme variate, dar anormale. Aceste
forme anormale pot fi permanente sau temporare. Cauzele apariției acestor
forme anormale țin de structura membranei eritrocitare sau de traume ale întregii
celule.
Anomalii de membrană eritrocitară
 Acantocite – formă ireversibilă – (engl. spurr/spike cells). Sunt eritrocite
ale căror membrane prezintă prelungiri de dimensiuni variabile.
Acantocitoza reprezintă situația în care acantocitele domină în sângele
periferic. Acantocitoza se întâlnește în stări patologice precum
abetalipoproteinemia, diferite afecțiuni hepatice, unele boli neurologice.
Există forme congenitale cât și dobândite de acantocitoză. Cauza apariției
acestor deformări este reprezentată de defecte în unele proteine
componente structurale ale citoscheletului cortical.
 Codocite – formă ireversibilă – (target cells, Mexican hat cells). Sunt
eritrocite care apar niște ținte. Celulele prezintă un centru întunecat
înconjurat de un inel decolorat și încă un inel exterior întunecat. In vivo,
aceste celule au formă de clopot şi numai pe frotiu apar în formă de ţintă.
Celulele de acest tip prezintă o disproporție între suprafața și volumul
celular.
 Cauza apariției acestor celule poate fi determinată de:
- Creșteri ale suprafeței membranare, de obicei datorate unor
tulburări ale metabolismului lipidic
- Reducerea volumului citoplasmatic este asociată cu reducerea
producției de hemoglobină, în deficitul de fier sau în diferite
hemoglobinopatii, cum este talasemia (sinteza de hemoglobine
genetic defecte).
- Mai apar în disfuncții splenice
 Echinocitele – formă reversibilă – (burr cells). Reprezintă o variantă de
acantocite la care prelungirile (țepii) sunt regulate și egale.
 Apar în
- Expunerea eritrocitelor la acizi grași, lizolecitină, pH crescut.
- După administrarea de heparină,
- În sindromul hemolitic uremic,
- Stări de malabsorbție care induc hipomagneziemie, hipofosfatemie
- Depleție de ATP, acumulare de Ca
 Eliptocite/ovalocite – formă reversibilă – se găsesc în sângele periferic în
proporţie de 10-15% din globulele roşii, putând fi întâlnite şi în unele boli
sanguine (eliptocitoză ereditară, talasemie, deficit de Fe, anemie
megaloblastică).
 Stomatocitele – hematii rotunde ce reprezintă într-o anumită zonă o
înfundătură ca o gură (stomă); ele apar la un pH uşor scăzut sub 7;
revenirea pH-ului la normal determină transformarea lor în discocite; în
hemoglobinopatii apar forme ireversibile de stomatocite
 Drepanocitele – hematii în corn sau seceră; se întâlnesc în
hemoglobinopatii, (hemoglobinoza S, drepanocitoza), talasemie şi deficit
de fier în organism.

Biletul nr. 9
1. Trombocitele se găsesc în nr de 150000-400000/mm3.
Modificări cantitative:
- Trombocitopenii (sub 100.000/mm3)- tendinta crescuta de sangerari
spontane, hemoragii cutanate (echimoze, petesii) si mucoase
(epistaxis, gingivoragii).
- Trombocitoze (pese 400.000/mm3)- risc crescut de fenomene
trombotice
Membrana este lipoproteică, acoperită de un strat de glicoproteine, care permite
absorbția unor proteine plasmatice (factorul 8, fibrinogen), joacă rol în
interacțiunea dintre trombocit si peretele vascular sau alte suprafețe externe. Pe
suprafata externa se gasesc si diferite lucruri specifice antigenice, pca si
receptori pentru agentii stimulatori sau inhibitori ai procesului de agregare
plachetara.
Citoplasma se prezinta alcatuita din 2 zone: una externa, clara, numita
hialoplasma si alta interna, neclara, numita granulomer. Hialomerul contine
microtubi, microfilamente si diferite proteine implicate in procesul de coagulare
sangvina. Granulomerul este un ansamblu de granule si vacuole de marimi
diferite, el este alcatuit din mitocondrii mici, cativa lizozomi ce apar pe frotiu ca
granulatii azurofile. Este o celula direct implicata in procesul de coagulare a
sangelui, intervenind si in procesele inflamatorii, reactiile imune, vindecarea
ranilor, poate endocita particule foarte mici.
Biletul nr.10
1. Granulele neutrofilelor pot fi azurofile (primare) sau specifice (secundare)
colorate in brun mai mult sau mai putin inchis.
Granulele azurofile sunt prezente in exclusivitate in primele etape de
dezvoltare a neutrofilelor la nivelul maduvei hematogene, reducandu-se
treptat pe masura diferentierii celulelor si trecerii ei in sangele periferic,
contin mieloperoxidazam prin intermediul careia sunt bactericide, actioneaza
asupra H2O2, elibereaza si activeaza O2.
Granulele specifice- 70-80% contin lizozim, lactoferin (cu rolul de a lega Fe
circulatn), fagocitine, cu rol bacteriostatic, fosfataza alcalina, acid lactic,
acizi grasi si lecitina, toate avand rol inhibitor asupra dezvoltarii
microorganismelor.
Granulele eozinofilelor sunt colorate in portocaliu stralucitor (coloratia M-G-
G) care contin hidrolaze acide de tip lizozomal si histone.
Bilet nr .11
1. Studiul cromatinei X pe frotiul de sange periferic
Se evidentiaza in nucleu PMN neutrofile pe frotiuri dcolorate cu solutie
MGG.
Aspectul cromatinei:
- Apendici nucleari de tip A au forma de bat de toba, prezinta un cap
ovalar sau rotund legat printr-un filament subtire de unul din lobii
nucleului PMN
- Apendici nucleari de tip B sau noduli sesili sunt legati de direct la
nucleu printr-o baza de implantare
- Culoarea este intens bazofila, iar marimea este de 1.5 microni.
Frecventa normala la femeie este de 1/38 PMN (1/6-1/98 PMN)
Interpretarea se realizeaza prin
𝑛𝑟 𝑎𝑝𝑒𝑛𝑑𝑖𝑐𝑖 𝑛𝑢𝑐𝑙𝑒𝑎𝑟𝑖 = 𝑛𝑟 𝑐𝑟𝑜𝑚𝑜𝑠𝑜𝑚𝑖 𝑋 − 1
Bilet nr. 12
1. Pentru identificarea citopeniilor se foloseste medulograma- frotiul de
maduva. Examinarea maduvei osoase prezinta interes epidemiologic
pentru multe boli hematologice. De cele mai multe ori, medulograma este
corelata cu examenul histologic al biopsiei osteo-medulare (ofera
informatii suplimentare – cantitative si calitative. Alte indicatii prezentate
de medulograma sunt:
- Diagnosticarea anemiei megaloblastice
- Diagnosticul mielomului mulyiplu
- Diagnosticul lipidazelor: boala Gaucher, boala Niemann-Pick
- Sindromul „histocitelor albastre ca marea”
- agranulocitoza
Bilet nr. 13
1. Virusul papilomatoza umana- detectarea se face cu ajutorul PCR
conventional (tehnica de pomimerizare in lant)
aceasta cuprinde 3 etape:
- Denaturarea
- Legarea complementara a primerilor
- Elongatia
Au la baza o detectie si o analiza a produsilor PCR la finalul procesului (detectie
end-point)
Alte utilizari pot fi in determinarea HLA B27 – spondilita ankilopoietica

Bilet nr. 14
1. Microscopia prin fluorescența- Pune in evidența o serie de fenomene
luminoase care iau naștere in structurile biologice primare (naturale) sau
in cele provocate de catre substanțe numite fluorocromi. Metodele
citologice de fluorescența prezinta o serie de avantaje, care le fac foarte
utile in cercetarea histochimica cantitativa și a biologiei celulare, atat pe
celule vii cat și pe celule fixate. Principiul metodei: anumite substanțe
radiate cu un fascicol luminos cu o lungime de unda mica și cu o
frecvența inalta ( cum este cazul celor ultraviolete de 300-400
milimicroni) emit radiații cu o lungime de unda mare și o frecvența mai
joasa, deci de culoare diferita. Aceste substanțe se numesc fluorescente.
Cu ajutorul fluorocromarii cu acridin orange se pot identifica fibrele de
colagen, elastice și de reticulina- fluorescența verde.
Bilet nr. 15
1. În vederea stabilirii unui protocol chirurgical, se recomandă o metodă
minim invazivă, mai exact puncția-biopsie. Aceasta poate fi realizată cu
ac gros (core needle- tru-cut), deoarece este o leziune solidă. Se obține un
cilindru de țesut, care va fi suficient pentru a face diferențierea între tipul
invaziv și cel neinvaziv de leziune.
Bilet nr. 16
1. Trombocitele se găsesc în sângele periferic în proporție de 150.000-
400.000/mm3. Membrana lor este lipoproteică, acoperita de un strat de
glicoproteine care permite absorbtia unor proteine plasmatice, in special
fibrinogen si factorul 8, jucand un rol important in interactiunea dintre
trombocit si peretele vascular sau alte suprafete straine (adeziune) si cu
alte plachete (agregare). Pe suprafata externa a membranei celulare se
gasesc diferite lucruri specificeantigenice, ca si receptori pentru agentii
stimulatori sau inhibitori ai procesului de agregare plachetara. Membrana
trombocitului mai prezinta si mici ondulatii si prelungiri dendritiforme
rare.
Citoplasma prezinta 2 zone: una clara, externa, ectoplasmica, numita
hialomer si alta centrala, intunecata, numita granulomer. Hialomerul contine
microtubi, microfilamente si diferite proteine implicate in procesul de
coagulare sangvina. Granulomerul este un ansamblu de granule si vacuole de
marimi diferite. El este alcatuit din mitocondrii mici, cativa lizozomi ce apar
pe frotiu ca granulatii azurofile, cativa peroxizimi ce contin catalaza,
microvezicule golgiene, putin RE si granule dense ce contin serotonina,
epinefrina, ioni de Ca.
Este o celula direct implicata in procesul de coagulare, intervenind si in
procesele inflamatorii, reactiile imune, vindecarea ranilor, poate endocita
particule foarte mici.
Biletul nr. 17
1. Principiile realizarii unui frotiu de sange se mai utilizeaza pentru
examinarea celulelor descuamate sau exfoliate, a amprentelor de organe.
Este o metoda utilizata in citologie, devine prioritara atat in domeniul
cercetarii biologice, cat si ca procedeu de diagnostic in practica medicala.
Colorarea frotiului trebuie efectuata imediat dupa realizarea lui sau in
primele 24 de ore, deoarece celulele isi pierd afinitatea tinctoriala.
Biletul nr. 18
1. In diagnosticarea afectiunilor mitocondriale se foloseste microscopia prin
contrastul de faza și fractionarea celulara. Contrastul de faza este o
tehnica ce utilizeaza faptul ca lumina care traverseaza o parte din
transparenta a preparatului microscopic va fi incetinita in raport cu lumina
a carei traiectorie nu este modificata. Sistemul accentueaza defazarea la
jumatatea unei lungimi de unda prin intermediul unei placi de faza
transparenta, care transforma defazarea in diferenta de amplitudine a
undei. Este folosita pentru a evidentia celulele tumorale. Fractionarea
celulara este o tehnica ce se bazeaza pe caracteristicile structurilor
subcelulare (forma, dimensiune, densitate), care reuseste sa le
diferentieze, permitand separarea lor.
Biletul nr. 19
1. Pentru a evidenția lizozomii și morfologia lor în vederea precizării
diagnosticului, metoda folosită ar fi fracționarea celulară. Această metodă
evidențiază structurile subcelulare, reușind să le diferențieze și să le
separe apoi. (vezi Fracționarea celulară, nu știu dacă mai trebuie dezvoltat
sau nu)
Biletul nr. 20
1. Microscopul electronic de transmisie (TEM) folosește electroni primari,
emiși de un tun electronic ce conține un filament de tungsten, pe când
microscopul electronic de baleiaj (SEM) folosește electroni secundari.
Ambele tipuri de microscopii electronice utilizează vidul și folosesc
lentile electromagnetice și electrostatice. Puterea de rezoluția e TEM este
de 0,2 nm, în timp ce puterea de rezoluție a SEM este de 0,4 nm. TEM
oferă informații legate de elemente de ultrastructură și componente
celulare, pe când SEM oferă informații legate de ultramorfologia
suprafețelor. SEM realizează imagini tridimensionale color, iar TEM-
imagini bidiminensionale alb-negru.
Biletul nr. 21
1. În tehnica colorării unui preparat cu hematoxilin-eozină, xilolul este
folosit ca metodă de clarificare pentru substanțele ce conțin încă
impurități. Xilolul nu este miscibil cu apa, de aceea, înainte de a fi
clarificate, secțiunile trebuie să fie deshidratate, iar după clarificare, ele
trebuie rehidratate, deoarece soluția de colorare este apoasă.
2. Alte întrebări ar putea fi: - cum este concentrația alcoolului în procesul de
deshidratare/în cel de rehidratare?
Biletul nr. 22
1. Prin tehnica frotiului mai pot fi examinate:
- Materiale biologice provenite din organe ușor accesibile care
prezintă o descuamare fiziologică (secreții vaginale, mamare,
bronșice, din celule provenite din descuamarea epiteliilor
mucoaselor)
- Materiale biologice provenite din organe mai puțin accesibile:
spălături gastrice, puncții pleurale, peritoneale (pleurezie, ascită),
puncții ganglionare. Ele se centrifughează timp de 10-30 de minute
și apoi, după îndepărtarea lichidului supernatant se recoltează
material biologic din sediment pentru frotiu.
Biletul nr. 23
1. Pentru determinarea viremiei unui pacient cu hepatită C, se poate folosi
tehnologia real-time PCR. Aceasta prezintă numeroase avantaje față de
cea convențională. Se mai poate folosi pentru analiza mutației genei
factorului V Leiden, a mutației genei protrombinei, a virusului hepatitei B
sau HIV.
Biletul nr. 24
1. Electroforeza este o tehnică de separare a proteinelor, bazată pe migrarea
lor în câmp electric. Este utilă ca metodă analitică. Este o metodă standard
utilizată în studiile de biologie moleculară. Principiul se bazează pe
migrarea în câmp electric a moleculelor încărcate negativ în funcție de
dimensiunea și forma lor. Astfel, moleculele de mici dimensiuni vor
migra mai rapid spre polul pozitiv. Se desfășoară fie pe hârtie, fie pe
geluri. Gelurile pot fi de agaroză sau de poliacrilamidă.
Biletul nr. 25
1. Criofracturarea este o metodă folosită în tandem cu procedura de
examinare în microscopie electronică. Celulele sunt congelate în N2 lichid,
indirect, într-un sistem de bain-marie cu izopentan: piesa este imersată în
izopentanul răcit indirect de azotul lichid. Congelarea are loc în prezența
unui agent de crioprotecție, pentru a preveni distorsiunile determinate de
formarea cristalelor de gheață. Ulterior, blocul de gheață format este spart
cu ajutorul unui cuțit. Fețele de fractură rezultate sunt acoperite prin
pulverizare sub vid cu un strat subțire de platină-carbon. Stratul de carbon
se face prin depunere verticală, iar cel de platină sub un anumit unghi. Se
obține astfel,o replică de platină-carbon, care va fi curățată și examinată la
microscopul electronic de transmisie. Curățarea se realizează la presiune
atmosferică și temperatura camerei, cu ajutorul unei soluții de hipoclorit
de sodiu.
În cazul secțiunilor ultrafine, țesutul recoltat este spălat cu PBS pentru
îndepărtarea sângelui sau a altor secreții. Cu ajutorul unor lame tăioase,
umectat în PBS se taie fragmente din țesutul recoltat.
Biletul nr. 26
1. Proteinele G reprezintă cea mai mare familie de receptori si ținte
farmacologice. utilizeaza substraturi fluorescente, in urma reactiei
enzimatice fiind generat un fluorofor, care emite lumina de o lungime de
unda caracteristica in urma excitatiei sale luminoase optime. Instrumentul
utilizat (fluorometru) necesita o sursa de lumina si un tub
fotomultiplicator pentru detectia emisiei fluorescente. In proba de analizat
pot exista substante care emit lumina fluorescenta care pot interfera cu
sensibilitatea tehnicii.
(vezi principiul fluorescenței- primul paragraf)
Biletul nr. 27
1. Microscopul confocal produce informații digitale de calitate superioara a
diferitelor probe, pornind de la principiul fluorescentei, utilizand probe
simplu, dublu sau triplu marcate fluorescent. Permite controlul adancimii
de camp si eliminarea perturbatiilor imaginii care apar datorita lipsei de
focalizare, imbunatateste contrastul si rezolutia.
2. Microscopul cu forta atomica (AFM) este folosit pentru inverstigarea
suprafetelor. Este cea mai folosita tehnica a SPM (Scenning Probe
Microscopy), servind pentru analiza topografica a suprafetelor. Se pot
obtine imagini tridiminensionale cu rezolutie de ordinul nm. Se utilizeaza
in cercetare fundamentala, chimie, fizica, biologie, deschizand era
nanotehnologiei.

Biletul nr. 28
1. Metoda folosită pentru studiul mielinei este microscopia în lumină
polarizantă. Microscopul polarizant este un tip de microscop optic ce
folosește două filtre polarizante: unul polarizor și unul analizor. Este util
în special în mineralogie, biologie și cercetarea biomedicală. Principiul
acestui tip de microscopie: lumina naturală sau artificială, are natură
dublă: ondulatorie și corpusculară. Este o undă electromagnetică ce
vibrează în toate direcțiile, într-un plan perpendicular pe traiectoria de
propagare. Dacă este filtrată cu un filtru polarizant, aceasta va vibra pe o
singură direcție, devenind polarizată. Lumina trece prin filtrul polarizant
și devine lumină polarizată neanalizată: este formată doar din unde care
vibrează în același plan. Un al doilea filtru, cel analizor lasă să treacă atât
lumina, cât și undele care vibrează, într-un singur plan. Planul
polarizorului și analizorului sunt perpendiculare.
Biletul nr. 29
1. Cromoforii sunt grupări chimice conținute în moleculele capabile să
realizeze fenomenele de fluorescență. Fluorescența este un fenomen prin
care moleculele sensibile emit fotoni, atunci când ajung în stări de
excitație electronică induse prin factori fizici, mecanici sau mecano-
chimici. Identifică și deosebesc pe un preparat biologic substanțe care nu
pot fi deosebite în mod normal prin colorații uzuale. La microscopul
fluorescent vor apărea spoturi luminoase, colorate diferit, pe un fond
negru, care vor arăta prezența substanțelor fluorescente. Acest tip de
microscopie se adresează atât secțiunilor de țesut fixat cât și celulelor vii,
în culturi primare sau secundare.
Biletul nr. 30
1. Pentru examinarea celulelor de cultură se utilizează microscopul inversat
cu contrast de fază (pentru examinarea formei celulelor, a gradului de
granularitate a citoplasmei, a conturului nucleului).
Microscopul cu contrast de fază se mai utilizează și pentru a studia
evenimente celulare în dinamică, în special în celulele vii, nefixate,
necolorate. Tehnica acestui tip de microscopie este aplicată la scară largă
în citologie și histologie. Pot fi examinate organite celulare, membrane
celulare, nuclei, mitocondrii, corpuscul Golgi, fusul de diviziune și
cromozomii. Mai este folosită și pentru a pune în evidență celulele
tumorale.

Biletul nr. 31
1. Pentru generarea unei „amprente genetice” se utilizează tehnica PCR, mai
exact determinarea STR (short tandem repeats) prin tehnica PCR, urmată
de electroforeza produșilor obținuți. STR are aplicații în testele de
paternitate sau în stabilirea persoanelor în cadrul biocriminalisticii.

Biletul nr. 32
1. Cromatografia de afinitate funcționează pe baza mecanismului cheie-yală.
Ligandul este cuplat covalent cu matricea care formează materialul de
tapetare a coloanei. Separarea are loc după ce macromoleculele devin
specific (dar nu ireversibil) cuplate cu ligandul. Se modifică apoi pHul
solventului de extracție în scopul diminuării interacțiunilor cu ligandul,
facilitând disocierea și facilitarea extracției.
Biletul nr.33
1. Prin tehnica culturii celulare se pot determina efectele asupra
comportamentului celular prin adăugarea sau extragerea de molecule
specifice (hormoni sau factori de creștere). Pentru a realiza o cultură de
celule, avem nevoie de arie de lucru sterilă, sticlări și instrumente fine,
dispozitive de curățat și sterilizat, recipiente de stocare pentru mediu, ser,
sticlărie și instrumentar specific, incubator și hotă cu flux laminar, sursă
de apă pură, microscop, agitator magnetic, balanță analitică, centrifugă și
substanțe chimice. Totodată, mediile de cultură celulară trebuie să asgur
un echilibru ionic obținut cu soluții izotone, un pH optim (menținut cu
substanțe tampon – tampon fosfat, tampon bicarbonat de sodiu-CO2),
temperatură optimă, elemente nutritive.
Biletul nr. 34
1. Țesuturile biologice, în funcție de tipul de microscopie, vor avea
dimensiuni diferite:
- 3-5 μm grosime pentru microscopia fotonică
- 80-100 nm grosime pentru microscopia electronică.
Pentru microscopia fotonică, mediul uzual este parafina îmbogățită cu ceară de
albine. Deoarece parafina nu este miscibilă cu apa, aceasta trebuie extrasă în
cadrul unui proces de deshidratare. Probele sunt transferate ulterior prin băi
succesive de alcool etilic în concentrații crescătoare, pentru a îndepărta treptat
apa.
Pentru examinarea la microscopia electronică, prelevarea probelor trebuie să se
facă rapid pentru a preveni schimbările de orice natură care pot să apară la nivel
tisular sau celular. Fixarea se face prin metode fizice sau chimice.
Biletul nr. 35
1. Limfocitele sunt celulele sagvine ce intervin în apărarea imună. Se
deosebesc de monocite (principalele macrofage) prin:
- Dimensiune (sunt cele mai mici celule)
- Culoare (asemănată cu cerul senin, la macrofage este albastru-
cenușie)
- Nr de organite celulare (macrofagele prezintă organite celulare
relativ abundente, pe când limfocitele conține organite celulare slab
reprezentate)
- Membrana limfocitelor este lipoproteică, organizată în mozaic și
acoperită cu un strat subțire glicoproteic, pe când membrana
monocitelor prezintă numeroase vilozități, vezicule de pinocitoză și
micropinocitoză, emite pseudopode, pentru ca monocitul să se
poată deplasa în afara vasului, dar mai încet ca granulocitul, conține
receptori pentru IgG (IgG1 și IgG2)

Biletul nr. 36
Pentru investigarea suprafetelor, cele mai folosite metode sunt SEM (Scanning
Electron Microscopy) si SPM. SPM cuprinde un grup de tehnici care permite
accesul rapid la caracteristicile fizice ale suprafetelor prin scanarea unei
suprafete cu un varf foarte ascutit si crearea unei imagini de inalta rezolutie a
materialului studiat. AFM (micros. Cu forta atomica) este cea mai folosita
tehnica a SPM, servind pentru analiza topografica a suprafetelor, obtinandu-se
imagini 3D cu rezolutie de ordinul nm.

Biletul nr. 37
1. Pentru stabilirea protocolului terapeutic în cazul unei tumori cerebrale,
dacă este în timpul operator, atunci se folosește tehnica de secționare a
pieselor congelate. Proba suspectă se prelucrează prin congelare și
secționare la criotom, iar rezultatul decide dacă procedura operatorie va
urma un sens radical sau unul conservator.
Biletul nr. 38
1. Secțiunile ultrafine se fac cu ajutorul ultramicrotonului prin folosirea
avansului manual cu scopul de a verifica dacă blocul respectiv contine
elementele ce trebuie evaluate. Dupa colorare, se analizeaza la
microscopul fotonic.
Biletul nr. 39
1. Principalele celule implicate în coagulare sunt trombocitele. În comparație
cu eritrocitele, care apar pe frotiu de formă rotundă, anucleate, uniforme
ca mărime și formă, cu diametru de 7-8 μm, trombocitele au culoarea
albastru deschis, cu mici granulați azurofile (roșu-purpurii) difuze, de
formă rotund-ovalară. Membrana trombocitului este lipoproteică,
acoperită de un strat de glicoproteine, care permite absorbția unor proteine
plasmatice (fibrinogen, factorul 8). Membrana eritrocitului prezintă
antigeni numiți aglutinogeni după a căror prezență sau absență se pot
identifica grupele sangvine. Citoplasma trombocitului prezintă 2 zone:
hialomerul și granulomerul, pe când în citoplasma eritrocitului se găsesc
în special macromolecule proteice structurale și protein-enzime precum și
cantități mici de lipide, vitamine și Hb.
Biletul nr. 40
1. Bazofilele prezintă pe suprafața externă a membranei, receptori pentru
IgE. Acestea au o formă ușor rotunjită, sunt mai mici ca eozinofilele și
neutrofilele. Nucleul apare incomplet segmentat, are forma unei frunze
incomplet lobate, a literei „S” sau de trifoi. Citoplasma este bazofilă,
conține puține organite celulare, precum și mai multe granule de formă și
dimensiuni diferite, care apar colorate metacromatic în albastru-violet
închis. Membrana este lipoproteică, acoperită de glicocalix.