Sunteți pe pagina 1din 9

Răspunsuri

1. Ce sunt metodele alternative de solutionare a litigiilor?


Metodele alternative de soluţionare a litigiilor sunt o alternativă indispensabilă la monopolul
instanţelor de judecată în soluţionarea conflictelor, ele găsindu-şi utilitatea cu privire la
drepturi asupra cărora părţile pot dispune.

2. Ce presupune solutionarea alternativa a disputelor?


Metodele alternative de soluționare a conflictelor se desprind din metodele tradiționale ce
propun o mai bună gestionare a conflictelor, pornind de la ideea că orice persoană trebuie
să încerce să ajungă la un acord înainte de a recurge la forţă, dar și de la ideea că prin
utilizarea forței nu se ajunge la cele mai bune rezultate.

3. Enumerati cele mai utilizate metode alternative de solutionare a conflictelor.


Principalele metode alternative de soluţionare a conflictelor sunt: medierea, negocierea,
concilierea, arbitrajul, expertiză amiabilă, comisiile de dispută.

4. Ce este concilierea?
Concilierea este o altă metodă de soluţionare a conflictelor care presupune interpunerea
unui terţ între părţi pentru a le facilita ajungerea la un acord în privinţa punctelor litigioase.
Termenul de „conciliere” este folosit adesea drept sinonim al celui de mediere, concilierea
nefiind decât o formă a medierii, deși concilierea nu presupune intervenția unei terțe
persoane cu o calitate specifică. Asemănarea ar fi că atât în procedura medierii cât și în
procedura concilierii părțile sunt obligate să găsească pe cont propriu o soluție. Pentru unii,
concilierea este limitată la actul de aducere a părților la masa tratativelor, proces denumit
totodată drept „facilitare”.

5. Definiti arbitrajul conform regulilor de procedura civila.


În conformitate cu dispoziţiile art. 541 cod procedura civilă arbitrajul este o jurisdicţie
alternativă, având caracter privat în administrarea căreia părţile litigante şi tribunalul arbitral
competent pot stabili reguli de procedură derogatorii de la dreptul comun cu condiţia că
acestea să nu fie contrare ordinii publice şi dispoziţiilor imperative ale legii.

6. Enumerati formele arbitrajului.


Arbitrajul are două forme şi anume arbitrajul instituţionalizat şi arbitrajul ad-hoc.
7. Caracteristicile arbitrajului institutionalizat.
Este organizat de o instutite permanenta, consta in incredintarea prin conventie arbitrala
unui tribunal arbitral organizat/strucura arbitrala organizata, judecata litigiului prin
pronuntarea unei hotarari definitive pentru parti in conditiile codului de procedura civila si a
normelor de organizare.

8. Formele conventiei arbitrale.


Conventia de arbitraj se poate prezenta sub cele doua forme:
- compromisul sau conventia de compromis;
- clauza compromisorie sau clauza de arbitraj;

9. Ce reprezinta/cum este definit arbitrajul ad-hoc?


Arbitrajul organizat la iniţiativa părţilor pentru soluţionarea unui litigiu determinat şi care are
o existenţă juridică temporară, funcţia arbitrilor încetând odată cu pronunţarea hotărârii sau
cu expirarea termenului de arbitraj.

10. Ce este evaluarea preliminara neutra?


Presupune intalnirea partilor cu un expert neutru care isi spune parerea cu privire la
deznodamantul pe care disputa dintre parti ar avea-o daca ar ajunge in instanta. Pe baza
acestei opinii are loc negocierea intelegerii dintre parti.

11. Definiti expertiza ca procedura ADR


Este acea expertiza care in afara de orice interventie judecatoreasca are loc direct intre
partile aflate in litigiu sau este solicitata de persoane fizice sau juridice in vederea stabilirii
adevarului si legalitatii in raporturile lor de activitate. Nu au calitatea de mijloc de proba in
justitie, ci, cel mult, de argumente pentru solicitarea de catre parti a administrarii probei cu
expertiza contabila judiciara sau pentru rezolvarea unor litigii pe cale amiabila.

12. Comisiile de disputa : definitie, caracteristici.


Este metoda ADR in contractele comerciale, se infiinteaza la inceputul derularii contractului,
exista pe toata perioada existentei contractului, solutioneaza dezacordurile care se nasc in
legatura cu executarea contractului, face recomandari partilor in vederea solutionarii
litigiului, nu este instanta arbitrala, decizia comisiei nu este hotarare arbitrala, iar in

2
contractele de tip de feeding poarta denumirea de disputa de adjudecare a disputelor ->
CAD, e formata din 1 sau 3 membri ad-hoc).

13. Trasaturile comune ale metodelor alternative de solutionare a litigiilor.


a) Autonomia și implicarea părților.
b) Punerea accentului pe interesul părților.
c) Confidențialitatea procedurii.
d) Costurile reduse.

14. Avantajele metodelor ADR


a) partile detin controlul asupra intregului proces, procedura fiind informala, rapida si
eficienta.
b) reducerea costurilor;
c) reducerea întârzierilor
d) facilitarea accesului la justitie;
e) rezolvarea eficienta si de lunga durata a disputelor;
g) ajungerea la un rezultat onest, echitabil, eficient si durabil.

15. Solutionarea disputelor transfrontaliere -> act normativ european


Directiva 2008/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului.

16. Care sunt caile alternative de solutionare a litigiilor dintre autoritariile administrative si
persoanele private raportat la recomandarea noua din 2001?
Recursul administrativ intern, conciliere si medierea, tranzacția, arbitrajul.

17. Obiectivul si domeniile de aplicare ale directivei 52/2008 privind anumite aspecte ale
medierii in materie civila si comerciala.
Obiectivul directivei este de a asigura un acces mai bun la justiție si ar trebui să includă
accesul la metode de soluționare a litigiilor atât pe cale judiciară, cât și extrajudiciară.
Prezenta directivă ar trebui să contribuie la buna funcționare a pieței interne, în special în
ceea ce privește disponibilitatea serviciilor de mediere.
Prezenta directivă se aplică, în cazul litigiilor transfrontaliere, în materie civilă și comercială,
exceptând acele drepturi și obligații de care părțile nu pot dispune în conformitate cu

3
legislația aplicabilă corespunzătoare.

18. Enumerati actele normative la nivel european care reglementeaza solutionarea litigiilor in
materia pietei de consum.
Directiva 2013/11/UE privind soluționarea alternativă a litigiilor între comercianți și
consumatori
Regulamentului (UE) nr. 524/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 mai
2013 privind soluționarea online a litigiilor în materie de consum și de modificare a
Regulamentului (CE) nr. 2.006/2004 și a Directivei 2009/22/CE (Regulamentul privind SOL în
materie de consum),

19. Care este obiectivul principal avut in vedere de directiva in materie de solutionare
alternativa a conflictelor pe piata de consum?
Constituirea unei retele comunitare de organisme nationale pentru soluţionarea
extrajudiciară a controverselor în materie de consum.

20. Domenii exceptate de la aplicarea directivei 11/2013.


Prezenta directivă nu se aplică:

(a) procedurilor entităților de soluționare a litigiilor, în cazul în care persoanele fizice


responsabile de soluționarea litigiilor sunt angajate sau remunerate exclusiv de comerciant,
cu excepția cazului în care statele membre hotărăsc să permită ca astfel de proceduri să fie
considerate proceduri SAL în conformitate cu prezenta directivă și sunt îndeplinite cerințele
prevăzute în capitolul II, inclusiv cerințele specifice de independență și transparență
prevăzute la articolul 6 alineatul (3);
(b) procedurilor supuse sistemelor de instrumentare a reclamațiilor consumatorilor
gestionate de comerciant;
(c) serviciilor neeconomice de interes general;
(d) litigiilor între comercianți;
(e) negocierilor directe între consumator și comerciant;
(f) încercărilor efectuate de un judecător de a soluționa un litigiu pe parcursul procedurii
judiciare referitoare la respectivul litigiu;
(g) procedurilor inițiate de un comerciant împotriva unui consumator;
(h) serviciilor de sănătate prestate pacienților de către cadre medicale pentru evaluarea,
menținerea sau refacerea stării lor de sănătate, inclusiv prescrierea, eliberarea și furnizarea
de medicamente și dispozitive medicale;
(i) entităților publice de învățământ superior sau complementar.

4
21. Care este obiectivul regulamentului privind solutionarea online a litigiilor in materie de
consum?

22. Domeniul de aplicare al regulamentului 524/2013.


(1) Regulamentul se aplică soluționării pe cale extrajudiciară a litigiilor care privesc obligațiile
contractuale rezultate din contractele de vânzare sau de prestare de servicii online dintre un
consumator care își are reședința în Uniune și un comerciant stabilit în Uniune, prin
intervenția unei entități SAL care a fost inclusă pe lista stabilită în conformitate cu articolul
20 alineatul (2) din Directiva 2013/11/UE și care presupune utilizarea platformei SOL.
(2) Prezentul regulament se aplică soluționării extrajudiciare a litigiilor prevăzute la alineatul
(1), care sunt inițiate de un comerciant împotriva unui consumator, în măsura în care
legislația statului membru în care consumatorul își are reședința obișnuită permite
soluționarea unor astfel de litigii prin intervenția unei entități SAL.

23. Principalele atributii ale consiliului de mediere conform legii 192/2006.


Consiliul de Mediere promovează activitatea de mediere şi reprezintă interesele mediatorilor
autorizaţi în scopul asigurării calităţii serviciilor din domeniul medierii, elaborează
standardele de formare în domeniul medierii, pe baza celor mai bune practici internaţionale
în materie, elaborează programele de formare profesională iniţială şi continuă precum şi pe
cele de specialziare a mediatorilor, întocmeşte şi actualizează lista furnizorilor de formare
profesională care au obţinut autorizarea, autorizează mediatorii în condiţiile legii, cooperează
prin intermediul Sistemului de informare în cadrul pieţei interne cu autorităţile competenţe
din celelalte state membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European şi din
Confederaţia Elveţiană în vederea asigurării controlului mediatorilor şi a serviciilor pe care
aceştia le prestează, supraveghează respectarea standardelor de formare în domeniul
medierii.

24. Domeniul de aplicare a legii 192/2006 : litigiile care pot face obiectul medierii.
a) domeniul protecției consumatorilor,
b) materia dreptului familiei,
c) domeniul litigiilor privind posesia, găanițuirea, strămutarea de hotare, precum și în orice
alte litigii care privesc raporturile de vecinatate;
d) domeniul răspunderii profesionale
e) litigiile de muncă izvorate din încheierea, executarea și încetarea contractelor individuale
de muncă;
f) în litigiile civile a căror valoare este sub 50.000 lei, cu excepţia litigiilor în care s-a

5
pronunţat o hotărâre executorie de deschidere a procedurii de insolvenţă, a acţiunilor
referitoare la Registrul Comerţului şi a cazurilor în care părţile aleg să recurgă la procedura
prevăzută la art. 1013-1024 sau la cea prevăzută la art. 1025-1032 din Codul de Procedură
Civilă.

25. Dispozitii speciale privind medierea in cauzele penale.


În latura penală a procesului, dispoziţiile privind medierea se aplică numai în cauzele privind
infracţiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor
înlătură răspunderea penală.

26. Contractul de mediere. Caracteristici. Conditii de validitate.


Prin contractul de mediere se consfinţeşte acordul de voinţă intervenit între mediator şi
părţile aflate în conflict.
Contractul de mediere este un contract sinalagmatic, comutativ si solemn, cu titlu oneros,
intuitu personae si cu titlu executoriu.
Conditii:
A. Identitatea părţilor
Trebuie să cuprindă sub condiţia sancţionatorie a nulităţii absolute, identitatea părţilor aflate
în conflict (persoane fizice) şi datele de identificare ale persoanelor juridice (sediu social,
număr de înregistrare în registrul comerţului, codul unic de identificare precum şi
individualizarea reprezentantului societăţii).
B. Consimţământul
Pentru a fi valabil încheiat contractul de mediere, consimţământul părţilor trebuie să provină
de la o persoană cu discernământ, trebuie să fie exprimat cu intenţia de a produce efecte
juridice, să fie exteriorizat şi să nu fie alterat de vreun viciu de consimţămânant.
C) obiectul
Obiectul contractului de mediere îl constituie rezolvarea conflictului intervenit între două sau
mai multe părţi, prin procedura medierii putând fi soluţionate atât conflictele din materie
civilă, comercială, de familie, din materie penală, precum şi din alte materii.
D. Capacitatea
In plus fata de cerințele dib dreptul comun cu privire la capacitatea părților, mediatorul
trebuie să fie autorizat şi înscris în Tabloul mediatorilor.
D) Cauza
Condiţiile de valabilitate ale cauzei pe care trebuie sa le îndeplinească cumulativ sunt:
- participanţi la procesul de mediere trebuie să aibă reprezentarea scopului imediat şi
mediat,
- cauza trebuie să nu fie falsă
- să fie licită şi morală.

6
27. Inchiderea procedurii de mediere.
Procedura de mediere se închide, după caz:
a) prin încheierea unei înţelegeri între părţi în urma soluţionării conflictului;
b) prin constatarea de către mediator a eşuării medierii;
c) prin depunerea contractului de mediere de către una dintre părţi.
La închiderea procedurii de mediere, în oricare dintre cazurile prevăzute la art. 56 alin. (1),
mediatorul va întocmi un proces-verbal care se semnează de către părţi, personal sau prin
reprezentant, şi de mediator. Părţile primesc câte un exemplar original al procesului-verbal.
La închiderea procedurii de mediere, mediatorul este obligat, în toate cazurile, să transmită
instanţei de judecată competente acordul de mediere şi procesul-verbal de încheiere a
medierii în original şi în format electronic dacă părţile au ajuns la o înţelegere sau doar
procesul-verbal de încheiere a medierii

28. Acordul de mediere. Definitie, caracteristici.


Acordul de mediere este actul care consfinţeşte înţelegerea părţilor în urma procesului de
mediere. Acordul de mediere se va redacta în scris şi va cuprinde toate clauzele consimţite
de părţi. Pentru a fi valabil, acordul de mediere trebuie să intervină într-un domeniu în care
părţile pot recurge la mediere şi să se refere la drepturi de care acestea pot dispune cu
respectarea normelor imperative ale legii. În conformitate cu dispoziţiile art. 58 din Legea
192/2006 când părţile aflate în conflict au ajuns la o înţelegere se poate redacta un acord
scris care va cuprinde clauzele consimţite de acestea şi care are valoarea unui înscris sub
semnătură privată. Acordul este redactat de mediator, cu excepţia situaţiilor în care părţile şi
mediatorul convin altfel.

29. Elementele obligatorii cuprinse in cererea de arbitrare.


A) Numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor, ori, pentru persoanele juridice denumirea şi
sediul lor, precum si după caz numărul de înmatriculare la Registrul Comerţului, numărul de
telefon, contul bancar;
B) Numele şi calitatea reprezentanţilor părţilor, fie ei legali sau convenţionali iar în cazul în
care cererea se face prin mandatar, anexându-se dovada calităţii de reprezentant;
C) Temeiul arbitrajului, anexându-se la cerere copia de pe contractul cuprinzând clauza
compromisorie ori de pe înscrisul cuprinzând compromisul arbitral;
D) Obiectul şi valoarea exprimată în bani a cererii, precum şi calculul prin care s-a ajuns la
determinarea acestei valori;
E) Motivele de fapt şi de drept, precum şi probele pe care se întemeiază cererea;
F) Numele şi domiciliul membrilor tribunalului arbitral în practică, reclamantul indică doar

7
numele arbitrilor desemnat de el, urmând ca pârâtul prin întâmpinare să-şi desemneze prin
întâmpinare propriul arbitru;

30. Constituirea tribunalului arbitral.


Tribunalul arbitral este format fie dintr-un arbitru unic, fie din 3 arbitri dintre care unul este
supraarbitru, conform convenției părților.
(2) Dacă părțile nu au stabilit numărul arbitrilor, litigiul se judecă de 3 arbitri, câte unul
numit de fiecare dintre părți, iar al treilea - supraarbitrul - ales de cei 2 arbitri iar, în caz de
neînțelegere între ei, de către președintele Curții de Arbitraj.
(3) Dacă există mai mulți reclamanți sau mai mulți pârâți, părțile care au interese comune
vor numi un singur arbitru. În caz de neînțelegere între părți, arbitrul comun va fi desemnat
de președintele Curții de Arbitraj.
(4) Niciuna dintre părți nu are dreptul să numească un arbitru în locul celeilalte părți sau să
aibă mai mulți arbitri decât cealaltă parte.

31. Solutionarea neintelegerilor cu privire la desemnarea arbitrului unic sau a tribunalului


arbitral constituit din 3 abitrii.

32. Incompatabilitatea arbitriilor. Motivele pentru care poate fi recuzat un arbitru.


În afară de cazurile de incompatibilitate prevăzute pentru judecători, arbitrul poate fi recuzat
și pentru următoarele motive, care pun la îndoială independența și imparțialitatea sa:

a) neîndeplinirea condițiilor de calificare sau a altor condiții privitoare la arbitri, prevăzute în


convenția arbitrală;

b) când o persoană juridică al cărei asociat este sau în ale cărei organe de conducere se află
arbitrul are un interes în cauză;

c) dacă arbitrul are raporturi de muncă ori de serviciu, după caz, sau legături comerciale
directe cu una dintre părți, cu o societate controlată de una dintre părți sau aflată sub un
control comun cu aceasta;

d) dacă arbitrul a prestat consultanță uneia dintre părți, a asistat sau a reprezentat una
dintre părți ori a depus mărturie în una dintre fazele precedente ale litigiului.

8
(2) O parte nu poate recuza arbitrul numit de ea decât pentru cauze survenite sau de care a
luat cunoștință după numire.

33. Termenul arbitrajului.


Tribunalul arbitral trebuie să pronunțe hotărârea în termen de cel mult 6 luni de la data
constituirii sale.
Pentru motive temeinice, tribunalul arbitral poate dispune, prin încheiere motivată,
prelungirea termenului de arbitraj cu cel mult 3 luni.

34. Masurile asiguratorii si provizorii in procedura abitrala.


Tribunalul arbitral va putea, la solicitarea uneia dintre părți, să dispună, prin încheiere
pronunțată în regim de urgență, orice măsuri provizorii sau asigurătorii pe care le
consideră potrivite.
Tribunalul arbitral va putea obliga partea care solicită dispunerea unei măsuri provizorii sau
asigurătorii să ofere garanțiile necesare în legătură cu măsura solicitată.

35. Arbitrul de urgenta. Atributii, competenta.


Orice parte are dreptul de a solicita numirea unui arbitru de urgență privind măsurile
provizorii sau asigurătorii solicitate.
Președintele Curții va numi un arbitru de urgență în termen de 48 de ore de la primirea
cererii de numire a acestuia de către Secretariatul Curții.

36. Hotararea arbitrala.


Este actul procedural, denumit şi sentinţă arbitrală, prin care tribunalul arbitrai, în urma
deliberării, soluţionează litigiul dedus arbitrajului.
Deliberarea are loc în secret (caracter nepublic), cu participarea tuturor arbitrilor în
persoană. Pronunţarea hotărârii poate fi amânată cu cel mult 21 de zile.
Caracterul şi executarea hotărârii este obligatorie şi, urmare a comunicării către părţi, are
efectele unei hotărâri judecătoreşti definitive şi obligatorii.
Poate fi desfiinţată numai prin acţiune în anulare.

37. Cauze de anulare a hotararii arbitrale.