Sunteți pe pagina 1din 28

Universitatea Tehnică a Moldovei

Facultatea de Energetică și Inginerie Electrică

Catedra „Termotehnică și Management în Energetică”

RAPORT
la lucrarea de an de informare-documentare

„Omul și Energia”

la disciplina „Energetica general”

A realizat: st. gr. IME-141


Cristian Grigorașenco

A controlat: prof. univ. , dr. hab.


Valentin Arion

1
Chișinău,2016

2
CUPRINS

1. FORMELE DE ENERGIE…………………………............................................ 3
2. COMBUSTIBILI .................................................................................................. 5
2.1. Clasificarea combustibililor……………………………………..………….. 7
2.2. Carbunele……………………………………………………...…................. 8

2.3. Petrolul……………………………………………………...…........................ 10

2.4.Gaze Naturale………………………………………………….…....…............. 12
3. CENTRALELE ELECTRICE ȘI CLASIFIARE LOR. TEHNOLOGII DE 14
PRODUCERE A ENERGIEI……………………………………………………

3.1. Clasificarea centralelor……………………………………………………... 14

3.2. Centrală Termoelectrică…………………………………………………….. 15

4 UTILIZĂRI ALE ENERGIEI……………………………………………...….. 18

4.1. Generalitați......................................................................................................... 20

4 .2 Domenii de utilizare a energiei electrice........................................................... 20


5. IMPACTUL SECTORULUI ENERGETIC ASUPRA MEDIULUI……….... 21

5. 2.Metode de reducere a emisiilor poluante........................................................... 23

Bibliografie……………………………………………………………………...... 27
1 FORMELE DE ENERGIE

Energia unui corp exprimă capacitatea acestui de a efectua un lucru. Unitatea de măsură a
energiei şi lucrului realizat este comună. În sistemul SI - este Joule (J). Energia exprimă
capacitatea unui sistem de a efectua un lucru, trecând dintr-o stare în alta.
Energia există în mai multe forme:
 energie mecanică

 energie chimică

 energie atomică (nucleară)

 energie electrică (electricitate),

 energie termică (căldură)

Energie mecanică este partea de energie care depinde doar de masele unui sistem fizic,
de pozițiile și vitezele lor relative față de un sistem de referință, adică este formată din energia
potențială și energia cinetică.
E  Ec  E p

Energie chimica este o formă de energie potențială datorată asocierii atomilor în molecule și a
diferitelor alte feluri de agregare ale materiei. Ea se poate defini pe baza lucrului forțelor
electrice ca urmare a rearanjării sarcinilor electrice a electronilor și protonilor în procesul
formării legăturilor chimice. Dacă în timpul unei reacții chimice energia sistemului scade, se
transferă energie sistemelor înconjurătoare sub diferite forme, de obicei sub formă de căldură.
Dacă în timpul unei reacții chimice energia sistemului crește, asta se obține prin conversia altor
forme de energie din sistemele înconjurătoare.
Energia termică este energia conținută de un sistem fizic și care poate fi transmisă sub formă
de căldură altui sistem fizic pe baza diferenței dintre temperatura sistemului care cedează
energie și temperatura sistemului care primește energie. Exemple: energia aburului, energia apei
calde sau fierbinți, energia gazelor calde etc. Sursa principalä de energie pe Pămănt este Soarele.
Potrivit unor calcule recente densitatea fluxului radiant la suprafața atmosferei pămînltului
numită deseori constanta solară. constituie 1.357 kW/m 2.
Sursele de căldură pe care omul le poate folosi sunt:
Soarele, care este cea mai importantă sursă de căldură pe Pământ și care este sursa vieții.
Focul, prin oxidarea combustibililor.
Apele termale din adâncul Pământului.
Fisiunea și fuziunea nucleelor.
Energie electrica
3
Energia este un set de fenomene fizice asociate cu prezența și fluxul de sarcină electrică,
reprezentată in cea mai considerabilă masura de curentul electric. Cuerentul electric reperezinta –
mișcarea ordonata a particulelor incarcate (electronior) sub acțiunea unei diferențe de potemțial.
Energia electrică este cunoscută și sub alte forme cum ar fi: fulgerul, electricitatea
statică, inducția electromagnetică și fluxul de curent electric.

In energetica și industria moderna se folosește in proporțite de 98% curentul electric alternativ


trifazat. Acesta se produce prin conversia energiei mecanice a aburului supraîncalzit in instalații
numite generatoare. (Fig.1.1)

Figura.1.1 Generator electric pe baza de turbina cu abur [9]


O centrală termoelectrică, sau termocentrală este o centrală electrică care produce curent electric
pe baza conversiei energiei termice obţinută prin arderea combustibillilor. Curentul electric este
produs de generatoare electrice antrenate de turbine cu abur, turbine cu gaze, sau, mai rar, cu
motoare cu ardere internă.

2. COMBUSTIBILII

4
Actualmente necesarul de energie termică și electrică utilizat de omenire in industrie și
economia casnică este obținut, aproape exclusiv, prin arderea combustibililor, adică printr-un
proces chimic de oxidare a substanlelor combustibile. Procesele chimice care se desfăsoară cu
degajare de căldură lumină sunt procese de ardere. Toate celelalte procese care nu satisfac
aceste condiții se consideră drept procese de oxidare.

Prin combustibil se intelege orice substanță chimica care reacționînd cu oxigeuul din aerul
atmosferic produce prin ardere căldură utilizabilă avantajos din punct de vedere tehnico-
economic . Substanlele combustibile trebuie sa satisfacà anumite condiții si anume:

- Să se easească intr-o cantitate suficient de mare, iar caracteristicile fizico-chimice să fie


cît mai stabile in timp.
- Cheltuielile legate de exploatarea transportarea substanței combustibile să fie mici
pentru ca prețul de cost al combustibilului să tie cât mai scăzut.
- Emanările de oxizi nocivi NO x , CO , SO2 , SO3 la arderea substanței combustibile
trebuie să aibă un impact redus asupra mediului ambiant.
- Produsele arderii si fie ușor extrase din focar.
- Să nu aibă utilizari superioare in alte ramuri ale economiei cum sunt de exemplu
hidrocarburile petroliere in industria chimică.
2.1 Clasificare combustibilior
Combustibilii se pot clasifica după mai multe criterii luate în vedere. După starea lor de
agregare, se disting combustibili solizi, lichizi și gazoși. În funcție de proveniență, aceștia pot fi
naturali, artificiali și sintetici. Combustibilii artificiali sunt de fapt combustibili naturali supuși
unui proces de innobilare, de imbunătățire a caracteristicilor lor, iar cei sintetici sunt fabricați
pentru a substitui combustibilii naturali. La rândul lor, combustibilii naturali se impart in
organici și neorganici (de exemplu, combustibilul nuclear).
Tabelul 1.1 Clasificarea principalilor combustibili

Starea de Proveniența
agregare naturală artificială
Solidă paie, lemn, turbă. cărbune brun, cocs, semicocs, petrococs, mangal,
huila, antracit, șisturi termoantracit, brichete, pelete.
bituminoase
Lichidă petrol (țiței) păcură, benzină, motorină, gaz lampant,
benzen, alcool.
Gazoasă gaze naturale, gaze de sondă, gaze de furnal, gaze de iluminat, gaze de
gaze asociate rafinărie, gaz de gazogen, gaz de cocs

După modul de utilizare, combustibilii pot fi energetici și tehnologici. Prin combustibil energetic
se înțelege combustibilul natural care se arde in instalațiile de cazane ale centralelor termice
termoelectrice in scopul obținerii energiei termice și electrice, precum in camerele de ardere ale
5
motoarelor cu ardere internă, instalatiițor de turbine cu gaze, motoarelor cu reacție. Combustibilii
tehnologici sunt combustibili care se ard in cuptoarele industriale de incalzire, de topire în
instalaîiile de uscare sau sunt transformați prin prelucrare chimatcă in diferiți combustibili
artificiali (cocs, semicocs, gaz de gazogen etc).

Calitatea combustibilului se apreciazä, in mod obișniut, cu căldura de ardere inferioară raportată


la masa sa reală . adică cu căldura dezvoltată prin arderea completă a unității de combustibil și
răcirea produselor de ardere până la temperatura de referința fără considerarea căldurii de
vaporizare a umidității combustibilului apei provenite din ardere. Din punctul de vedere al

calității sale, combustibilii se impart : superiori Qi  20 MJ / kg , de calitate medie


r

Qir  12.5...20 MJ / kg și inferiori Qir  12.5MJ / kg .

COMBUSTIBILII FOSILI. REZERVE MONDIALE.

La etapa actuală de dezvoltare a societății umane, producerea energiei este strîns corelată cu
valorificarea resurselor convenționale existente, indeosebi a zăcămintelor de combustibili fosili
(cărbuni, țiței. gaze naturale. șisturi bituminoase, nisipuri asfaltice) și nucleari. Astăzi, mai bine
de 80 % din cererea mondială de energie este satisfăcută prin arderea combustibililor fosili.
Investigațiile și prospectările prezentate in cadrul Conferintei Mondiale a Energiei (C.M.E.)
arată că rezervele mondiale dovedite de cărbuni se cifrează la circa 847.5 miliarde tone, inclusiv
150 miliarde tone de lignit, cele de petrol la circa 160 miliarde tone, iar de gaze naturale la
176462 miliarde.

2.2 Cărbunele

Cărbunele este o rocă sedimentară de culoare brun - neagră cu proprietăți combustibile formată
prin carbonizarea (îmbogățirea în carbon în condițiile lipseioxigenului) resturilor unor plante din
epocile geologice..

Compoziția:

În tehnică, compoziția cărbunilor se exprimă parțial în elemente


chimice, carbon (C), hidrogen (H), azot (N), oxigen (O) și sulf (S), parțial în substanțe ca masa
minerală (A - de:Asche, en:ash) și umiditatea (W - de:Wasser, en:water).

6
Compoziția se poate exprima ca:
masă organică, care conține C, H, N, O și S din combinațiile organice;
masă combustibilă (en:DAF - dry, ash free), care conține și S din combinațiile minerale
(pirite), care arde și el, adică tot ce arde - ceea ce nu arde (masa minerală plus
umiditatea) este balastul;
masă anhidră, care conține și masa minerală, adică tot, mai puțin apa;
masa uscată la aer (masa pentru analiză), care conține și umiditatea de constituție și cea
higroscopică, compoziție folosită în determinările de laborator, fiind stabilă;
masa inițială (en:raw), care conține și umiditatea de îmbibație, adică compoziția
cărbunelui introdus în focare.
În timpul încălzirii, din cărbune se degajă gaze combustibile, numite materii volatile. Cu cât se
degajă mai multe materii volatile, cu atât cărbunele se aprinde mai ușor.

Prin aprindere și ardere cărbunele degajă căldură. Cantitatea de căldură eliberată prin arderea
completă a unui kilogram de combustibil (aici cărbune) este puterea calorifică (sau căldura de
ardere) a combustibilului, care în SI se exprimă în MJ/kg. În practică, utilă este puterea calorifică
inferioară (Qi)

Cărbune dupa grad de fosilizare

Turba este cel mai tânăr cărbune, din Neogen, formându-se și astăzi. Conține 52 - 62 % carbon
în masa combustibilă, iar prin încălzire degajă foarte multe materii volatile. În momentul
extracției ea conține 75 - 80 % umiditate, ca urmare trebuie uscată, stare în care are o putere
calorifică de 12 - 20 MJ/kg. Turba uscată și brichetată se folosește drept combustibil casnic. De
asemenea, ea se poate folosi ca material filtrant sau ca îngrășământ.

Lignitul este un cărbune natural de calitate


inferioară, de culoare brună-negricioasă și
foarte fărâmicios. Nu este rezistent. Spre a fi
utilizat drept combustibil, lignitul poate fi
prezentat sub formă de brichete (fig.2.2) .
Datorită prezenței acizilor humici, care pot
favoriza legarea componenților, se evită
introducerea suplimentară în șarjele de
brichetare a unor lianți, utilizați în mod curent
Figura 2.1. Brichete de lignit [8]
pentru îmbunătățirea caracteristicilor fizicomecanice ale brichetelor obținute prin presare. Care
maresc densitatea acestiua și rezistența la stocare și ușurează transportabilitatea.

Cărbunele brun este un cărbune mai vechi, din Paleogen. Conține 60 - 78 % carbon în masa
combustibilă, iar prin încălzire degajă multe materii volatile. În momentul extracției conține 30 -

7
45 % umiditate. Are o putere calorifică de 6 - 18 MJ/kg (uzual 7 - 9 MJ/kg). Este mult folosit, în
special lignitul, care se găsește în cantități mari, de exemplu în România în bazinul Olteniei, în
scopui energetice, fiind combustibilul clasic în termocentralele pe bază de cărbune.

Huila este un cărbune vechi, datând din Cretacic și Jurasic. Conține 75 - 92 % carbon în masa
combustibilă, iar prin încălzire degajă suficiente materii volatile pentru aprindere. În momentul
extracției conține 1 - 5 % umiditate. Are o putere calorifică de 20 - 29 MJ/kg. Este cel mai
prețios cărbune. Huilele cu flacără lungă (numele vine de la durata degajării volatilelor, care ard
cu flacără vizibilă) și de gaz (numele vine tot de la cantitatea volatilelor) nu cocsifică, ca urmare
se folosesc în scopuri energetice. Huila de cocs și parțial cea grasă (în amestec cu cea de cocs)
cocsifică, ca urmare este folosită la producerea cocsului, valorificare mult mai valoroasă decât
prin ardere. Huilele slabă și antracitoasă au puține volatile, sunt greu de ars.

Antracitul este cel mai vechi cărbune, datând din Jurasic. Conține 92 - 98 % carbon în masa
combustibilă, dar aproape deloc materii volatile, ceea ce îl face foarte dificil de aprins.
Aprinderea trebuie făcută cu un combustibil de suport, care să-l aducă la temperatura de 800 °C,
temperatura de aprindere a carbonului. În momentul extracției conține 3 - 12 % umiditate. Are o
putere calorifică de 20 - 25 MJ/kg. Datorită aprinderii dificile este puțin folosit în energetică,
fiind folosit în industria chimică la producerea electrozilor.

Rezervele mondiale de Cărbune

Prin estimările făcute de C.M.E., rezervele mondiale certe de cărbune sunt evaluate, la srarsitul
anului 2005, la 847,5 miliarde tone, din care 61,5 miliarde tone sau 6,8 % sunt de calitate
inferioară. Dacă s-ar lua in considerație atît zăcămintele aflate la mari adîncimi, cât și noile
zăcăminte de cărbune, detectate in țarile din Asia, volumul total al rezervelor mondiale
explotabile ar fi dublu, ceea ce ar satisface necesitățile de energie ale omenirii pentru circa 400
de ani de acum inainte, pentru consumul de cărbune menținut la nivelul actual.

Potrivit estimărilor făcute de C.M.E. la sfîrșitul anului 2005, doar numai un numir mic de state
ale lumii dispun de zăcăminte însemnate de cărbune. Cele mai mari din lume rezerve dovedite de
cărbune se găsesc in S.U.A., circa 242,7 miliarde tone sau 28,64 % din totalul mondial. urmată in
ordine descrescătoare de Federalia Rusă (18,53 0/0), China (13.51 0/0). Australia (9,04 0/0), India
(6,67 0/0), Republica Sud Africana (5,66 0/0), Ukraina (4,00 0/0), Kazahstan (3.69 0/0), Serbia ( l .
64 0/0), Polonia (0,89 0/0). Așadar, circa 61 % din totalul mondial al zăcămintelor de carbune se
găsesc pe teritoriul a trei state: S.U.A., Federalia Rusă și China În figura. 2.2 sunt reprezentate
rezervele mondiale dovedite de cărbune, in primele 10 state, la sfîrșitul anului 2005.

8
Figura.2.2 Rezervele dovedite de carbune, în primele 10 state.

2.3. Petrol

Petrolul (titeiul), este un lichid vascos, de culoare bruna, neagra sau verde masliniu, inflamabil,
cu miros caracteristic, insolubil in apa, cu densitatea mai mica decat a apei. Nu are temperatura
de fierbere fixa fiind un amestec complex de hidrocarburi. Contine in cantitati mici si substante
anorganice ca sulf, oxigen si azot.

Petrolul contine hidrocarburi a caror masa moleculara variaza de la 16 (metan) pana la circa
1800. Compozitia petrolului difera de la un zacamant la altul, dar contine amestecuri din trei
clase de hidrocarburi: alcani, cicloalcani si arene. In petrol nu se gasesc hidrocarburi nesaturate.

Din punct de vedere al compozitie chimice, titeiul este un amestec complex de hidrocarburi
gazoase sau solide dizolvate in hidrocarburi lichide; de aceea se prezinta in natura in stare
lichida. Titeiul mai contine compusi organici cu oxigen (fenoli, acizi naftenici), cu sulf (tiofen,
mercaptani), cu azot (chinolina) etc. In hidrocarburi se gasesc hidrocarburi aciclice saturate
(alcani sau parafine), hidrocarburi ciclice saturate (cicloparafine sau naftene) si hidrocarburi
aromatice. Aceste trei clase de hidrocarburi in proportii diferite se gasesc in toate tipurile de titei.

Extracia si prelucrarea petrolului brut


Pentru exploatarea titeiului sunt necesare daou operatii succesive: forajul sondelor si extractia
titeiului. Procesul de sapare a sondelor sau forajul cuprinde trei operatii principlale: macinarea
rocilor prin izbire sau prin sfredelire; evacuarea materialului macinat; tubarea gaurii de sonda.
Sistemele de extractie a titeiului (Fig.2.3) utilizate dupa ce forarea a ajuns pana la stratul de titei
sunt: prin eruptie, prin eruptie artificiala (gaz-lift), extractia prin pompare, cu ajutorul pompelor
de adancime.
9
Fig.2.3 Extracție de petrol [7]

Principalele derivate ale titeiului sunt cele date in scheme urmatoare:

Benzina usoara
Benzina grea
Titeiul White-spirit Gaze de cracare
Petrol lampant Benzine
Motorina Uleiuri
prin cracare
Pacura Bitum

Parafina
Cocs de petrol
Pacura de cracare
Procesul de cracare
Prin incalzire la peste 400oC a fractiunii mai grele a titei (motorina sau pacura) are loc procesul
de cracare, obtinandu-se fractiuni ma iusoare (benzilele de cracare). In functie de conditiile in
care se lucfreaza, se deosebsc: procedee de cracare termica si procedee de cracare catalitica.

Cracare termica se poate realiza in faza lichida sau in faza de vapori:


-in faza lichida, motorina este incalzita la 450-550oC sub o presiune de 15-45 atm;
-in faza de vapori, motorina sau pacura se incalzeste la temperatura de 500-600 oC si la
presiuni mai joase de 1-3 atm. Benzinele de cracare astfel obtinute se deosebesc de benzinele
rezultate prin distilare fractionata a titeiului, prin continutul lor mai mare de alchene si
hidrocarburi aromatice.
Cracare catalitica se realizeaza in faza de vapori ; motorina si pacura, la 480 oC si 1-2,5 atm, este
trecuta peste un strat de catalizatori (silicat de Al). La cracarea catalitica se obtin randamente mai
mari de benzina, cu caracter mai saturat.

10
Reparția geografică a zăcămintelor de petrol

Geografic, cele mai importante exploatări petroliere actuale se găsesc in cuprinsul unor mări
cvaziinterioare: Golful Persic. Marea Caraibilor. Marea Nordului. Marea Caspică, mările
arhipelagului indonezian, Oceanul inghețat de Nord (Alaska), precum in unele regiuni ale
uscatului din S.U.A., Federația Rusă, Canada etc. O presupusă repartiție geografică a rezervelor
mondiale dovedite (Fig 2.4) de petrol cu posibilități de zăcăminte de NGLs indică (in 0/0): cele
mai bogate resurse de petrol convențional, care au un rol deosebit de important in comerțul
internațional sunt pe teritoriul unui mic numáă de state : Arabia Saudită (21.64) Iran ( 10.86).
Irak (9,69), Kuwait (8.57), Emiratele Arabe Unite (7,86), Venezuela (7,06). Federația Rusă
(6,28), Libia (3.35), Kazahstan (3.14), S.U.A. (2,31). (Fig 2.4) reprezintă rezervele mondiale
dovedite de țiței, in primele 10 state, la sfârșitul anului 2005.

Fig 2.4 Rezerve dovedite de petrol

2.4. Gazele naturale

Gazul natural este un gaz inflamabil care se află sub formă de zăcământ în straturile din
adâncime ale pământului. Gazul natural este asociat cu zăcăminte de petrol, procesele lor de
formare fiind asemănătoare. Compoziția gazului natural constă în cea mai mare parte în metan,
deosebindu-se de acesta prin compoziția chimică.

Gazul natural este un amestec de gaze, care poate fi foarte diferit după așezarea zăcământului.
Cea mai mare parte este constituită din metan, la care se adaugă uneori cantități apreciabile de
hidrocarburi saturate (alcani), metan (CH4), etan (C2H6), propan (C3H8), hidrocarburi nesaturate,
alchene sau olefine, și hidrocarburi aromatice sau arene care în lanțul formulei chimice au o
legătură dublă (=) ca etena (etilena) C2H4. Alcanii ce au o structură chimică inelară mai sunt

11
numiți și cicloalcani, având formula chimică generală CnH2n. Alchenele pot avea de asemenea
forme ciclice ca ciclopentanul.

Alchinele sunt hidrocarburi ce conțin mai multe triple legături chimice, cel mai reprezentativ
fiind etina (acetilena): C2H2. Ultima grupă mai importantă a hidrocarburilor nesaturate
estebenzenul care are o formă structurală ciclică: C6H6; dintr-o subgrupă a acestor hidrocarburi
aromatice face parte naftalina: C10H8, pe când terpenele (terebentina) nu sunt hidrocarburi pure
din punct de vedere chimic.

Gazele naturale mai conțin: vapori de gaze condensate din care cauză mai sunt numite gaze
umede, hidrogen sulfurat (H2S), care necesită îndepărtarea sulfului, și până la 9%dioxid de
carbon (CO2) care diminuează calitatea gazului.

În general, gazul natural are în compoziție 85% metan, 4% alți alcani (etan, propan, butan,
pentan) și 11% gaze inerte (care nu ard). Deosebit de valoroase sunt gazele naturale care
conțin heliu, aceste gaze fiind sursa principală de obținere a heliului.

Gazele naturale se extrag, în principal, din zăcăminele asociate cu petrolul și din zăcaminte
proprii. În cazul în care gazele se întîlnesc asociate cu țițeiul, ele se numesc ,,gaze umede’’ În
cazul al doile, sunt numite gaze uscate și au un conținut mare de metan, uneori pîna la 100 %.
Din gazele naturale mai fac parte și gazele de mină de carbune și gazele de baltă care sunt rareori
folosite.

In funcție de proprietățile fizico-chimice, gazele naturale pot fi:

metan, un amestec de hidrocarburi cu căldnra de ardere la masa anhidră intre 31.7 și 41,6
MJ/m 3 care depinde de puritatea lui. Se gătsește la adîncimi 400-4000 , uneori fiind și aproape
de suprafață.

gazul de sondă. un amestec de hidrocarburi cu un conțnut boga de butan și propan cu căldura


de ardere la masa anhidră de circa 54,5 MJ/ m 3 Se formează alături de zăcămintle de petrol,
contribuind prin presiunea proprie la extragerea țițeiului.

Procesul de extragere a gazelor naturale este


similar cu cel al petrolului. In acest scop se
perforează sonde de exploatare la adăncimi de
pâná la 5000 m sau mai mutl. Sondele se
inzestreaza cu coloane de burlane și capete
de erupție montate la capătul superior al
coloneai formate din trei

Fig 2.5 Rezervor [6]


12
tuburi de extracție, pentru captarea și traspotatrea gazelolor spre centrele de cracare și
depozitare (Fig.2.5). Gazele extrase sunt supuse degazalinizării prin care se urmarește curațare
de hidrocarburile grele

și impuritațiele nocive, cum ar fi suflul. Procesul de curațare constă în absorbția


hidrocarburilor de către uleiul care circulă invers.

Reparția geografică a zăcămintelor de Gaze Naturale

Gazele Naturale. Prezența în subsolul pământului a unor mari cantități de gaze naturale nu a fost
ptevăzulă, inițial. De aceasta, descoperirile de zăcăminte importante care s-au succedat dupa cel
de-al doilea räzboi mondial in multe regiuni ale lumii, independent de zăcămintele de țiței a fost
neașteptate.
Rezervele mondiale certe de gaze naturale sunt evaluate in prezent la circa 176462 mlrd.
m3 repartizate geogratic astfel (in %): Orientul Apropiat (40,69), Europa (30.34), Asia (11.88),
Africa (7,96). America de Nord (4,83), America de Sud (3,62), Oceania (0,68). În Fig.2.6 se
reprezintă mondiale certe de gaze naturale pe continente la sfîrșitul anului 2005.

Fig.2.6 Rezervele mondiale de gaze naturale

3 CENTRALELE ELECTRICE ȘI CLASIFIARE LOR. TEHNOLOGII DE


PRODUCERE A ENERGIEI
Ansamblul de instalaţii, construcţii şi echipamente care are drept scop conversia unei forme de
energie în energie electrica constituie o centrală electrică. La o CE pe lângă energia electrică
pot fi produse şi alte tipuri de energie.
3.1 Clasificare centralelor
După felul energiei primare care este convertită în energie electrică centralele se împart:

13
 Termocentrale - care convertesc energia termică obținută prin arderea combustibillilor.
La rândul lor, acestea pot fi:
 Centrale termoelectrice (CTE), care produc în special curent electric, căldura fiind un
produs secundar;
 Centrale electrice de termoficare (CET), care produc în cogenerare atât curent electric,
cât și căldură, care iarna predomină.
 Centrale nuclearo-electrice (CNE), care convertesc energia termică obținută
prin fisiunea nucleelor.
 Centrale geotermale, care convertesc energia geotermală.
 Centrale hidroelectrice (CHE), care convertesc energia hidraulică.
 Centrale solare, care convertesc energia solară.
 Centrale mareomotrice, care convertesc energia valurilor și mareelor.
 Centrale eoliene, care convertesc energia vântului.
După regimul în care funcționează, centralele electrice se clasifică în:
- Centrală de bază, care alimentează continuu o rețea electrică.
- Centrală de rezervă, care alimentează o rețea electrică în cazul scoaterii din serviciu a
centralei de bază.
- Centrală de vârf, care furnizează unei rețele electrice un supliment de putere când
cererea depășește (de obicei la orele de vârf) puterea instalată a centralei de bază

Centralele electrice se pot clasifca în funcție de mai multe criterii, cum ar fi tipul
energiei utilizate, timpul energiei utile produse, destinația centralei, puterea totală și
unitară a grupurilor de structură, agenții energetici folosiți și parametrii acestora, tipul
mașinii energetice. În tabelul 3.1 se prezinta clasificarea centralelor electrice dupa
criteriul energiei utilizate.

Tabelul 2.1 Clasificarea centralelor electrice în funcție de energia primară

Nr Tipul de energie primară Modul de Categorii de centrale electrice


crt. utilizată transormare
al energie
1 Combustibli fosili( cărbune, Ardere - CCA :centrala convențională cu abur
gaz natural, pacură). surse - CTE : centrala termoelectrica de cond.
energetoce secundare(deșeuri - CET : centrale electr. cu cogenerare
menajere, industriale) - ITG : instalatii de turbina de gaze
biomasă -CCGA : ciclu combinat gaze – abur
- CDE : centrala electrica cu m. Diesel
14
2 Combustibili nucleari Fisiune CNE – centala nuclearoelectrică
îmbogațiți nucleară
3 Energie hidraulică Conversia
energiei
difernțe de nivel naturale CHE – centrala hidroelectrică
potențială în
difernțe de nivel artificiale cinetică CHEAP – centrala hidroelectrică de
acumulare și pompare
difernțe de nivel periodice CMM – centrală mareo- motrică
4 Energie solară – radiația Transfer de CES – centrală electrică solară
solară căldură

Efect Celule fotovoltaice


fotovoltaic

3.2. Centrală Termoelectrică

O centrală termoelectrică, sau termocentrală este o centrală electrică care produce curent electric
pe baza conversiei energiei termice obţinută prin arderea combustibillilor. Curentul electric este
produs de generatoare electrice antrenate de turbine cu abur, turbine cu gaze, sau, mai rar, cu
motoare cu ardere internă.

Drept combustibili se folosesc combustibilii solizi (cărbune, deşeuri sau biomasă), lichizi
(păcură) sau gazoşi (gaz natural).

Uneori sunt considerate termocentrale si cele care transformă energia termică provenită din alte
surse, cum ar fi energia nucleară, solară sau geotermală, însă constructia acestora diferă
întrucâtva de cea a centralelor care se bazează pe ardere.

Funcţionare

De obicei instalațiile
termocentralellor funcţionează
pe baza unui ciclu Clausius- GA GE
Rankine.(Fig 3.1.) Sursa TA

termică, cazanul, încălzeşte şi


vaporizează apa. Aburul produs
se destinde într-o turbină cu
PA K
abur producând lucru mecanic.

Figura 3.1 Insalație pe baza ciclului Rankine 15


Apoi, aburul este condensat într-un condensator. Apa condensată este pompată din nou în cazan
şi ciclul se reia.

Turbina antrenează un generator de curent alternativ (alternator), care transformă lucrul mecanic
în energie electrică, de obicei la tensiunea de 6000 V şi frecvenţa de 50 Hz în Europa, respectiv
60 Hz în America de Nord şi mare parte din America de Sud.

Componentele Instalației

Generatorul de abur (GA) are rolul de a vaporiza și de a transfomra în abur saturat sau
supraîncazlit. Acest proces se realizează cu aport de căldura din exterior (aredere de combustibil
fosil, fusiune nucleara, captare energie soalră).

Turbina cu abur (TA ) asigră distinderea aburului, producînd lucrul mecanic.

Generatorul electric (GE ) transformă energia mecanică produsă de turbină în energie electrică.

Condensatorul (K) asigură condensarea vaporilor de apă eșapați din turbină. Reprezinta sursa
rece a ciclului termodinamic. Pentru evacuarea căldurii se paote utiliza drept agent de racire apa
sau mai rar aerul atmosferic.

Pompa (PA) asigură circulația agentului în sistem.

4. UTILIZĂRI ALE ENERGIEI


4.1 Generalitați
Industria energetica sta la baza dezvoltarii economiei nationale,deoarece asigura cu energie
electrica si termica toate sectoarele economiei ,inclusiv spatiile administrative si cele locative.
Aceasta ramura include extractia combustibilului(petrol, gaze naturale,carbine s.a.)utilizarea
altor resurse energetice ,productia en. electrice si a celei termice si transmiterea ei catre
consumator.
Consiliul Mondial al Energiei a examinat cu competenţă evoluţia în domeniul energiei la nivel
mondial, de-a lungul ultimelor decenii, publicând două rapoarte, intitulate „Energia pentru lumea
de mâine”, în termenii analizei, un set de acţiuni mai clare de politică energetică, pentru a se
putea atinge următoarele ţinte:
16
 Depăşirea lipsei de energie oriunde ar apărea aceasta în lume.

 Îmbunătăţirea calităţii şi a fiabilităţii livrărilor de energie către consumatorii alimentaţi cu


energie electrică.

Minimizarea impactului negativ asupra mediului înconjurător şi a sănătăţii oamenilor


datorat dezvoltării producerii, transportului şi distribuţiei de energie electrică
Urmărind evoluția producției implicit a consumului de resurse energetice primare in lume
(tabelul 4.1). se poate constata ca civilizația modernă este structurată practic pe o singură sursă
de energie primară, anume pe petrol, care este mai de exploatat si de transportat decât ceilalți
combustibili fosili.
Tabelul 4.1. Evoluția producției mondiale de resurse energetice primarce, in EJ

1996 2005
Sporul Rata medie a
Structura producției Ponderea Ponderea
EJ EJ % creșterii anuale %
% %
Carbune 93,53 24,2 121,6 23,8 30,0 3,33
Petrol 143,65 37,2 164,9 32,2 14,8 1,64
Gaze naturale 79,8 20,6 97,8 19,1 22,6 2,52
Energie nucleara 26,08 6,7 29,2 5,7 12,0 1,33
Energie hidraulica și
10,81 2,8 11,0 2,1 1,8 0,2
geotermala
Biomasă 32,78 8,5 87,0 17,0 165,4 18,40
Energie eoliana și
- - 0,5 0,1 - -
solară
Total 386,65 100 512 100 32,4 3,60

Analiza evoluției producției mondiale de resurse energetice primare, în perioada 1996-2005,


permite de a traege următoarele concluzii:
l . Ritmul de creștere a producției a inregistrat o pronuntată scädere, valoarea medie
anuală flind de 3,6 %. Pe parcursul celor 9 ani producția de resurse energetice primare in
lume a crescut numai cu 32,4 %.
2. Deși ponderea petrolului in balanța mondială a energiei a scåzut de la 37,2 % in
anul 1996 la 32 2 % in anul 2005, totuși el a rămas principala sursă de energie. În acest
interval de timp, producția de țiței a crescut cu numai 14,8 % iar rata medie anuală de
creștere 1.64 % constituie cea mai scăzută valoare dintre toate resursele energetice fosile.
3. Gazele naturale au devenit o sursă de energie de prim ordin. Ponderea lor in
balanța mondială a energiei a scăzut nesemnificativ, de la 20,6 % in 1996 la 19.1 % in anul
2005. In acest interval de timp, producția de gaze naturale a inregistrat o creștere de 22,6 %.

17
4. În perioada analizată, ponderea energiei nucleare in balanța mondială de resurse
energetice a scăzut de la 6.7 % in anul 1996 la 5,7 % in anul 2005. În acest interval de
timp, creșterea fost de 12 %, cu un ritm anual de 1,33 %, totusi rolul energiei nucleare in
balanța de energie a lumii se menține la un nivel încă relativ scăzut.
5. În perioada analizată, s-au inregistrat importante creșteri ale producției de resurse
regenerabile, in special. biomasă; ponderea acesteia in balanța mondială a crescut de la 8,5
% in 1996 la 16.54 % în anul 2005. inregistránd o rata medie anualä de creștere de 18,4 %.

4.2 DOMENII DE UTLIZIARE A ENERGIEI ELECRTICE


Energia electrică este forma de energie cu ponderea cea mai însemnată, ce se utilizează atât în
procesul de producere a bunurilor materiale cât şi la consumatorii casnici. De asemenea se
preconizează ca în viitor ea să devină cea mai importantă energie utilizată şi într-un alt sector,
mare consumator de energie, precum transportul.
- transportul ieftin la mari distanţe şi cu pierderi mici (Fig 4.1.), ceea ce face ca ea să
poată fi produsă direct la sursa de energie primară;
- distribuirea simplă la locurile de utilizare chiar dacă puterea consumatorilor diferă;
- poate fi uşor transformată în alte forme de energie necesare consumatorilor –
mecanică, chimică, termică, luminoasă, etc.

Figura 4.1 Linii de transport al energiei electrice[4]

Domeiile de utilizare a energiei electrice sunt variate:

Instalaţia electrică defineşte un ansamblu de echipamente electrice interconectate într-un spaţiu


dat, formând un tot unitar şi având un scop funcţional bine determinat. O instalaţie electrică care
conţine receptoare electrice, precum şi echipamente pentru conducerea şi controlul proceselor
tehnologice se numeşte instalaţie electrică de utilizare.Prin consumator de energie electrică se
înţelege orice persoană fizică sau juridică ale cărei instalaţii electrice de utilizare sunt conectate

18
la reţeaua furnizorului prin unul sau mai multe puncte de alimentare prin care primeşte şi
livrează, dacă are centrală proprie, energie electrică.

După natura consumului de energie electrică, consumatorii pot fi: casnici, industriali.
Consumatorii casnici sunt acei care folosesc energia electrică pentru iluminat şi receptoare
electrocasnice din propriile locuinţe. Receptoarele electrice sunt acele echipamente care
transformă energia electrică în altă formă de energie utilă.

Energia electrică are utilizări în toate domeniile vieţii actuale:

1. În iluminatul electric care poate fi exterior (străzi, alei, parcuri etc.) şi interior (clădiri
de locuit, spaţii culturale, instituţii, industriale etc.).
2. În domeniul tehnic energia electrică asigură funcţionarea maşinilor (Fig 4.2 ) , a
instalaţiilor şi a echipamentelor de prelucrare, a echipamentelor de transport, a aparatelor
radio şi TV. Domeniul tehnic cuprinde: mecanica şi tehnologia materialelor, electrotehnica,
extragerea şi prelucrarea minereurilor, chimia industrială, construcţii şi lucrări publice,
industria uşoară, industria alimentară, industria siderurgică şi metalurgică.

Figura 4.2. Motoare Electrice [5]

3. În agricultură, energia electrică


este utilizată la pomparea apei din
instalaţiile de irigaţii, la instalaţiile
zootehnice, la morile de fabricare a
nutreţurilor etc.
19

Figura 4.2 Troleibuz [3]


4. În domeniul transporturilor energia electrică este utilizată la funcţionarea trenurilor electrice, a
tramvaielor, a troleibuzelor (Fig 4.2.) şi a metroului, în telecomunicaţii, semnalizare acustică şi
vizuală în transporturi. Automobilul electric este un vehicul cu emisii zero propulsat de un motor
electric, cu alimentare de la o sursă electrica, de obicei Baterie de vehicul
electric sau supercondensator.
În comparație cu autovehiculul hibrid, (cum ar fi Toyota Prius), care funcționează pe bază
de acumulator și benzină, autovehiculul electric funcționează în exclusivitate cu
ajutorul curentului electric, furnizat prin acumulatori.

5. IMPACTUL SECTORULUI ENERGETIC ASUPRA MEDIULUI

Poluarea reprezintă contaminarea mediului înconjurător cu materiale care interferează


cu sănătatea umană, calitatea vieții sau funcția naturală a ecosistemelor (organismele vii și
mediul în care trăiesc)..

Sunt două categorii de poluanți:

 Poluanții biodegradabili - substanțe, cum ar fi cele conținute în apa menajeră, care se


descompun rapid prin procese naturale. Acești poluanți devin o problemă când se
acumulează mai rapid decât pot să se descompună.
 Poluanții nedegradabili - substanțe care nu se descompun, sau se descompun foarte lent,
în mediul natural. Odată ce apare contaminarea, este dificil sau chiar imposibil să se
îndepărteze acești poluanți din mediu.

5.1 Poluanți în urma arderii combustibilor fosili

În tabelul 5.1 sunt prezenți principalii poluanți atmosferici rezultați din arderea combustibilor
fosili. Dintre aceștia în cazul CCA cei mai importanți poluanți sunt oxizii de sulf, oxizii de azot
și pulberele.

Tabelul 5.1. Poluanți rezultați din arderea combustibililor fosili

Poluant Efecte

Oxizi de sulf (SO2, SO3) Dăuneaz direct organismului


uman. Ac ionează asupra florei
Oxizi de azot (NO, NO2) Dăunează direct organismului

Pulberi (cenu a zbur toare) uman.


Irita ii Determină formarea
ale mucoaselor oculare și
Dioxidul de carbon (CO2) Contribuie la efectul de seră .
cellor respiratorii.

20
Protoxidul de azot (N2O) Contribuie la efectul de seră .
Favorizeaz distrugerea stratului
Monoxidul de carbon (CO) Efecte toxice asupra regnului animal.

Clorul; fluorul (Cl, F) Formare de acizi (HCl, HF) cu efecte


toxice. Fluorul contribuie la
Aerosoli toxici Efecte toxice și cancerigene.
Metale grele (Cr, Ni, Cd, As, Pb, Efecte toxice și cancerigene.

Dioxidul de carbon – CO2

Dioxidul de carbon reprezintă unul din principalii poluanți rezultați în urma arderii
combustibilori fosili. Din punct de vedere al concentrției atmosferice se manifestă o accentuată
creștere aîn ultimele 200 de ani. De la 285 ppm in anul 1800 la 300 – 350 ppm în prezent

Principalul efect negativ al CO2 este legat de absorbția razelor IR emise de pămînt și accenturea
efectului de seră.

Efect de seră este un termen folosit pentru a evidenția contribuția unor anumite gaze emise
natural sau artificial la încălzirea atmosferei terestre prin modificarea permeabilității atmosferei
la radiațiile solare reflectate de suprafața terestră. Acest fenomen a fost descoperit de Joseph
Fourier în 1824.

În cazul atmosferei Pământului, efectul de seră a fost responsabil de încălzirea suficientă a


acesteia pentru a permite dezvoltarea plantelor așa cum le cunoaștem noi azi.

Măsuri de reducere a emisiei de CO2 se enumera

 creșterea eficienței de conversie a energiei primare în combustibili fosili


 utilizare unor combustibili cu conținut redus de carbon
 înlocuierea combustibilor fosilo cu alte forme de energie primară
Mai jos este reprezantat schema comparativă cu emisia de CO2 de diferite tipuri de combustobil

21
Figura. 5.1 Emisia de CO2 pentru 1 kWht rezultat din arderea combustibillui

Monoxidul de carbon – CO
Prezen a monoxidului de carbon în gazele de ardere este consecință arderii incomplete a
combustibilului din punct de vedere chimic. Efectul principal asupra regnului animal este fixarea
hemoglobinei din sânge, ducând în final la înr irea aliment rii cu oxigen a organismului lui și
la sufocare (CO are o afinitate fața de hemoglobin de 300 de ori mai mare decât a O2).).
Clorul,Fluorul
Emisiile de compuși ai Cl și F caracterizează indeosebi procesele de ardere a deșeurilor menajere
urbane. Prin reacția cu vaporii de apa formeazăa HCl și HF, carea fecteaza a biosisemele.
Metalele grele
Efectele negative ale cenușii zburatoare sunt accenutate de prezența în compoziția sa a unor
metale cu actiune toxica cangerigenă (plumb). Reținerea acestormetale se face o data cu cenușa,
în instalații specializate.
Poluarea radioactiva
Se stie ca, prin ardere, combustibilii solizi si, cu precadere, carbunele energetic prezinta un
anumit grad de radioactivitate, care insa nu reprezinta un pericol radiologic pentru personalul de
exploatare din cadrul termocentralei.
Aerosoli toxici

22
Aerosolii toxici sunt o consecință a arderii incomplete a combustibililor reprezentind unii din cei
mai nocivi poluanți. Ei sunt constituiți din e care au efect cancerige puternic. La ieșierea din
intalația de ardere(Fig 5.2,), particule foarte fine pina la 0,0025 micrometri și plutesc în aer.

Figura 5.2 Poluare atmosferică [6]

5.1 Metode de reducere a emisiilor poluante

Pentru a stavili poluarea, organismele statale trebuie sa dispuna in primul rand de metode de
control de mare eficienta. Apoi este necesarastabilirea nivelului normelor de emisie care pot fi
deversate in aer de diversele surse de poluare si a concenratiilor maxime admisibile de poluanti
in aerul localitatilor.

Dupa cum s-a stabilit la reuniunea expertilor de la Viena (1972) in primul rand este necesar sa fie
elaborate normele de igiena pentru SO2, CO, NOx, CO2 , pesticidele in suspensie, care determina
imbolnaviri acute si cronice .

In prezent la noi sunt date norme de concentratii maxime admisibile pentru un numar de 447
substante poluante . Principalele masuri concrete de realizare a protectiei aerului constau in :

 exploatarea rationala a instalatiilor tehnologice selectionate pentru o anumita productie


ca fiind ca fiind cele mai putin poluante ;
 recuperarea si valorificarea substantelor reziduale utilizabile ;
 amplasarea surselor de poluare bazata pe un studiu stiintific al consecintelor pe care le
are situarea intr-o anumita ambianta geoclimatica;
 adoptarea de sisteme si mijloace de transport cat mai putin poluante;

23
Metode de reducere a emisiilor poluante la o termocentrala
- Pentru praf: electrofiltre cu performanţe superioare, filtre cu saci, evacuare zgura si cenusa
in “fluid dens”.
- Pentru SO2 – realizare instalaţii de desulfurare.
- Pentru NOx – modernizare cazane si arzatoare.
- Pentru CO2: – reducerea consumurilor prin cresterea eficienţei, captarea CO2,
descoperirea unor alte tehnologii.
- Pentru apa – funcţionarea in circuit inchis.

ENERGIE CURATĂ DIN CĂRBUNE

Tot mai multe companii anunţă construcţia de termocentrale care nu emit CO2 în atmosferă. Cu
ajutorul noilor tehnologii vor fi exploatate cantităţi imense de cărbune, iar emisiile de dioxid de
carbon vor fi reduse substanţial.

Prima termocentrală din lume pe „cărbune curat” a fost pusă în funcţiune deja în Brandenburg,
Germania, pe platforma industrială Schwarze Pumpe, dar are o capacitate redusă şi funcţionează
pe bază de lignit.

Australienii au însă două noi proiecte, unul de 400 de megawaţi, iar celălalt de 530 de megawaţi,
menite să producă energie din cărbune pe scară industrială.

Japonezii plănuiesc şi ei să construiască o termocentrală pe cărbune cu emisii de carbon zero, ce


presupune o putere de 170 de megawaţi. Americanii au planuri şi mai mari. Ei vor construi până în
2010, în statul Indiana, cea mai mare termocentrală pe cărbune din lume, dotată cu cel mai performant
sistem de captare şi stocare a dioxidului de carbon în straturi geologice profunde.

Prin tehnologiile folosite vor fi exploatate cantităţi imense de cărbune, iar emisiile de CO2 vor fi
cu mult mai mici decât cele rezultate în urma exploatării

Oxigen pentru arderea combustibilului

Opţiunea tehnologică aleasă pentru realizarea acestui proces a fost oxicombustia, adică utilizarea
oxigenului pur în locul aerului pentru a arde combustibilul.

Oxicombustia permite creşterea netă a concentraţiei de CO2 în aburul rezultat (până la 95%).
Această metodă facilitează considerabil procesul de captare a dioxidului de carbon în vederea
lichefierii gazului cu efect de seră şi a stocării acestuia pe termen lung în subteran.

TERMOCENTRALE ECO

Includerea biomasei in compozitia combustibilului utilizat de centralele termoelectrice va duce


atat la reducerea noxelor, cat si la realizarea de economii , prin vanzarea certificatelor de emisie
de CO2, bani care apoi sa fie investiti tot în instalatii de mediu. (Fig 5.3)

24
Arderea mixta a biomasei impreuna cu carbunele este o solutie de reducere a costurilor de
producere a energiei electrice produsa din surse termo, in contextul reducerii cu 20% de catre
Comisia Europeana a cotelor de certificate de dioxid de carbon pentru perioada 2008-2012.

Ca urmare a anuntului facut de institutia europeana, producatorii de energie din zona termo au
precizat ca masura va duce la o crestere a pretului la certificatele de emisie de pe piata si in
acelasi timp la obligativitatea producatorilor de a achizitiona mai multe astfel de certificate de pe
piata. Atat cresterea pretului pe certificat, cat si scaderea numarului de certificate alocat fiecarui
producator vor duce la cresterea pretului pe MWh de energie electrica si deci se va reflecta in
preturile la consumator.

Prof. univ. dr Magdalena Matei, sefa catedrei de energetica industriala din cadrul Universitatii
Valahia din Targoviste, sustine ca se pot face importante economii in privinta certificatelor de
emisie de dioxid de carbon, daca se trece la arderea mixta, lignit-biomasa.

Includerea biomasei in compozitia combustibilului utilizat de centralele termoelectrice va duce


atat la reducerea noxelor, cat si la realizarea de economii, prin vanzarea certificatelor de emisie
de CO2, bani care apoi sa fie investiti tot în instalatii de mediu. (Fig 5.3)

Arderea mixta a biomasei impreuna cu carbunele este o solutie de reducere a costurilor de


producere a energiei electrice
produsa din surse termo, in
contextul reducerii cu 20% de catre
Comisia Europeana a cotelor de
certificate de dioxid de carbon
pentru perioada 2008-2012.

Ca urmare a anuntului facut de


institutia europeana, producatorii de
energie din zona termo au precizat
ca masura va duce la o crestere a
pretului la certificatele de emisie de
pe piata si in acelasi timp la
obligativitatea producatorilor de a
achizitiona mai multe astfel de
certificate de pe piata. Atat
cresterea pretului pe certificat, cat
si scaderea numarului de certificate Figură 5.3. Poluare atmosferică[1]

25
alocat fiecarui producator vor duce la cresterea pretului pe MWh de energie electrica si deci se
va reflecta in preturile la consumator.

Prof. univ. dr Magdalena Matei, sefa catedrei de energetica industriala din cadrul Universitatii
Valahia din Targoviste, sustine ca se pot face importante economii in privinta certificatelor de
emisie de dioxid de carbon, daca se trece la arderea mixta, lignit-biomasa.

Mai curat

Rezultatele studiului “Reducerea emisiilor de CO2 prin utilizarea biomasei la cazanele de abur
alimentate cu carbune” arata ca folosirea in diverse proportii a biomasei duce la reducerea
cantitatilor dioxidului de carbon emise cu pana la 50%. Astfel, pentru varianta cea mai buna a
mixului de combustibil, cu 45% lignit, 5% pacura si 50% biomasa, se emite in atmosfera
cantitatea cea mai mica de dioxid de carbon, si anume 1,183 milioane tone pentru o incarcare a
cazanului de 95% si de 0,87 milioane tone la un grad de umplere de 70%.

BIBLIOGRAFIE
1 Curs “Combustibili și Generatoare de Caldura ”, Braga Dumitru
2 Curs ‘’ Producerea Energie Electrice’’ Tecla Frimu
Referințe:

1. http://ro.wikipedia.org/wiki/Termocentral%C4%83

2. http://ro.wikipedia.org/wiki/Complexul_Energetic_Turceni

3. http://www.energie-gratis.ro/termocentrale.php

4. http://www.ziare.com/articole/termocentrale

5. http://www.romanialibera.ro/bani-afaceri/economie/noile-termocentrale-ale-

romaniei-238937.html
6. http://www.mediafax.ro/tags/termocentrale

7. http://www.paginiaurii.ro/cauta/Termocentrale.html

8. http://galateni.net/forum/topic/74-enel-construieste-o-mega-termocentrala/
9. http://www.ipedia.ro/gaze-naturale-904/
10. http://www.greensource.ro/energie.html http://www.e-
scoala.ro/referate/fizica_energia_eoliana.html

26
27