EVALUAREA GLOBALĂ A CONFORTULUI

TERMOFIZIOLOGIC

Menţinerea constantă a temperaturii corporale, în orice condiţii de climă şi de stare a

organismului, reprezintă funcţia principală a îmbrăcămintei. În acest scop ea trebuie să
îndeplinească trei calităţi esenţiale:
- capacitate de izolare termică, de reţinere sau de transport a căldurii corporale, de la caz
la caz;
- capacitate de absorbţie continuă a umidităţii de la suprafaţa corpului şi de transport al
acesteia înspre exterior;
- capacitatea de aerisire permanentă a spaţiului subvestimentar în vederea eliminării
nocivităţilor şi umidităţii de la suprafaţa corpului.
Unul din aspectele principale în realizarea „îmbrăcămintei planificate” este stabilirea,
pe baze ştiinţifice, a însuşirilor optime pe care să le îndeplinească produsele vestimentare,
precum şi exprimarea acestora prin prescripţii în standarde care să stea la baza proiectării şi
orientării producţiei industriale.
Pentru a răspunde cerinţelor impuse de condiţiile de purtare îmbrăcămintea trebuie să
satisfacă un aşa zis „acord triplu fiziologic” care presupune o interdependenţă raţională între
cele trei calităţi esenţiale, exprimate fiecare prin mărimi fizice specifice. Această
interdependenţă se va analiaza în cadrul lucrării prin întocmirea triunghiurilor fiziologice,
după cum urmează:
- pentru fiecare din cei trei parametri de confort, exprimat prin rezistenţele
corespunzătoare transferurilor în cauză, se alege câte o scară de reprezentare
convenabilă;
- se reprezintă cele trei rezistenţe într-un sistem de axe triortogonale, pe rând pentru
fiecare variantă de structură vestimentară analizată, precum şi pentru una sau două
structuri vestimentare date, care constituie etalonul sau structurile limită pentru
destinaţia dată îmbrăcămintei. Valorile rezistenţelor pentru structura etalon sau pentru
structurile limită sunt date într-un tabel anexat lucrării;
- analiza se face prin compararea triunghiurilor corespunzătoare variantelor de structuri
analizate cu triunghiurile etalon sau cu cele limită.

Indicele global de confort permite aprecierea globală a măsurii în care un material,

un produs sau un ansamblu vestimentar răspunde cerinţelor impuse de destinaţia sa.
Întrucât parametrii de confort se exprimă prin mărimi fizice diferite este nevoie ca mai
întâi să se procedeze la transpunerea acestora pe o scară adimensională. Acest lucru se face
prin acordarea unor punctaje corespunzătoare valorii mărimii în cauză, având ca element de
referinţă valoarea mărimii similare ce caracterizează materialul, produsul sau ansamblul
considerat etalon (de exemplu 100). Acordarea de punctaje corespunzătoare valorilor
parametrilor de confort ce caracterizează variantele testate în laborator se va face prin regula
de directă sau inversă proporţionalitate, după cum mărimea de exprimare este directă sau
indirectă pentru calitatea de confort analizată.
Însumând punctajele parţiale acordate, rezultă indicele global de confort, pe baza
căruia se vor ordona variantele de structuri vestimentare cu aceeaşi destinaţie, inclusiv
varianta etalon, folosind-o pe aceasta pentru comparaţii şi interpretări.
Pentru facilitarea analizei, se vor face reprezentări grafice atât pentru punctajele
parţiale cât mai ales pentru indicele global. Analiza va conduce la concluzii privind:
- concordanţa sau discordanţa variantelor la destinaţia propusă;
- explicarea motivelor care au determinat aceste concluzii;
- propuneri de soluţii pentru îmbunătăţirea variantelor necorespunzătoare.
 În ordinea importanţei capacitatea de absorbţie şi transfer a umidităţii se plasează
imediat după capacitatea de izolare termică, iar între ele există o interdependenţă ce poate fi
evaluată printr-un indicator adimensional numit indice de permeabilitate la căldură şi
umiditate (cunoscut în literatură sub numele de „index moisture” şi simbolul i m ). Acest indice
compară stratul de material sau îmbrăcămintea cu un strat de aer uscat şi staţionar de grosime
echivalentă, din punctul de vedere al rezistenţei termice şi al rezistenţei la evaporarea
umidităţii. Aşadar, relaţia de calcul a acestui indice este de forma:
 Rt 
 
 Rv  mat .tex.
im =
 Rt 
 
 Rv  aer

Înlocuind rezistenţele şi ţinând seama de faptul că grosimile sunt echivalente rezultă:

µ
 
 λ mat
im =
µ
 
 λ aer
Teoretic, acest indice poate varia pe domeniul 0-1, dar în realitate extremele
domeniului nu pot fi atinse.
Astfel, i m=0 ar fi valabil pentru cazul când rezistenţa la trecerea vaporilor a stratului
sau a îmbrăcămintei în ansamblul ei ar tinde la infinit. Există materiale care prin tratamene de
finisare superficială devin practic impermeabile la vapori, dar transformate în produs de
îmbrăcăminte, produs care are deschideri la terminaţiile produsului sau pentru îmbrăcare-
dezbrăcare, rezistenţa la trecerea vaporilor este mare dar nu mai poate fi vorba de infinit de
mare. Valoarea i m =1 este posibilă de atins în condiţiile în care rezistenţele termice, respectiv
la trecerea vaporilor ce caracterizează îmbrăcămintea şi stratul de aer ar fi egale, ori este ştiut
faptul că aerul uscat staţionar are capacitatea de termoizolare mai bună (rezistenţa termică mai
mare) în comparaţie cu orice material textil, iar rezistenţa opusă de un material textil la
trecerea vaporilor este mai mare decât a aceluiaşi strat de aer.
Limitele reale de variaţie a acestui indice sunt de la 0,05 la 0,93 iar în funcţie de
poziţia stratului de material textil faţă de corp limitele sunt mai restrânse.
Recomandarea este ca în structura ansamblului vestimentar acest indice să fie constant
şi să atingă nivelul impus de cantităţile de căldură şi umiditate ce trebuie transferate. În
realitatea practică condiţia de constanţă nu poate fi îndeplinită nici dacă straturile sunt din
acelaşi material textil şi aceasta întrucât de la strat la strat fluxurile unitare de căldură şi
umiditate se reduc. Ca urmare indicele „i m ” variază în structura vestimentară dar se
recomandă ca primul strat să aibă indicele de valoare maximă, iar materiale cu indicele „i m ”
de valoare minimă să fie plasate cât mai departe de corp.
În baza datelor anterior obţinute se vor calcula valorile indicelui de permeabilitate
„i m ” pentru ansamblul destinat condiţiilor de iarnă şi se va analiza concordanţa pe baza
graficului de variaţie în structura ansamblului. Pentru cazurile de variante structurale
neconcordante cu destinaţia se cer făcute precizări privind cauzele care le determină şi
soluţiile posibile pentru îmbunătăţirea structurii ansamblului testat.
 Dest.ans. Caracteristicile ansamblului etalon Caracteristicile ansamblului analizat Indici de confort
vestimentar R sum R v tot R pa Varianta R sum R v tot R pa P R sum P Rv PR a Ig
I
Iarnă 0,8÷0,9 1,5÷2 0,2÷0,25 II
III
I
Primăvară 0,3÷0,45 1÷1,25 0,1÷0,15 II
III
I
Toamnă 0,4÷0,6 1,25÷1,5 0,12÷0,17 II
III
I
Vară 0,16÷0,17 0,4÷0,6 0,002÷0,0025 II
III