Tara Hateg Etapa1

INSTITUTUL NATIONAL DE CERCETARE-DEZVOLTARE PENTRU URBANISM SI AMENAJAREA TERITORIULUI
INCD URBANPROIECT
Str. Nicolae Filipescu nr.53-55, 020 961 Bucureşti 37
Tel: 021-2117843, Fax: 021-2114906, e-mail: office@incdurban.ro
SECŢIA : AMENAJAREA TERITORIULUI

PR. NR. : 79/2003
FAZA :1
TITLUL LUCRĂRII : PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL

INTERCOMUNAL ŢARA HAŢEGULUI
– GEOPARCUL DINOZAURILOR
TITLUL FAZEI : EVALUAREA SITUATIEI EXISTENTE
BENEFICIAR : MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCŢIILOR ŞI

TURISMULUI
ELABORATOR : INSTITUTUL NAŢIONAL DE CERCETARE-DEZVOLTARE

PENTRU URBANISM ŞI AMENAJAREA TERITORIULUI
COLABORATOR : UNIVERSITATEA BUCUREŞTI
DIRECTOR GENERAL : ARH. DOINA BUBULETE

DIRECTOR ŞTIINŢIFIC : DR. ARH. CĂTĂLIN SÂRBU
ŞEF SECŢIE : ARH. ŞERBAN NĂDEJDE
ŞEF PROIECT : ARH. ION PELEANU
- OCTOMBRIE 2003 –
COLECTIV DE ELABORARE ŞI REDACTARE
Arh. ION PELEANU

Dr. ALEXANDRU ANDRĂŞAN
Geogr. SILVIA IONIŢĂ
Ing. ELENA STANCU
Ing. VIORICA NICULESCU
Ing. MARIANA DOROBANŢU
Ing. FLORIN CHIPERI
Tehn. CRISTINA IVANA
Tehn. ANTON RĂDULESCU
Dactilo. GABRIELA NIŢU
CUPRINS
INTRODUCERE
FACTORI CARE CONDIŢIONEAZĂ DEZVOLTAREA
CONTEXTUL SUPRATERITORIAL
1. MEDIUL
2. REŢEAUA DE LOCALITĂŢI
3. EVOLUŢIA POPULAŢIEI ŞI POTENŢIALUL RESURSELOR UMANE
4. ACTIVITĂŢI ECONOMICE
5. REŢELE DE TRANSPORT
6. GOSPODĂRIREA APELOR
7. ECHIPAREA CU REŢELE DE TRANSPORT AL ENERGIEI
8. ECHIPAREA CU REŢELE DE TELECOMUNICAŢII
9. ANALIZA SWOT
10. GEOPARCURILE ÎN CONTEXTUL DEZVOLTĂRII SOCIAL-ECONOMICE
ANEXE
A. MEDIUL ECONOMIC ÎN ŢARA HAŢEGULUI
B. STUDIU PRIVIND DELIMITAREA SPATIALA A ZONELOR NATURALE DE

INTERES PENTRU GEOPARCUL DINOZAURILOR – TARA HATEGULUI
C. FAUNA CRETACICĂ A INSULEI HAŢEG
D. TRADITIE SI MODERNITATE IN SATUL ACTUAL DIN ZONA HATEG
E. VIATA SATULUI ACTUAL DIN ZONA HATEG
PLANŞE
1. INFRASTRUCTURA: CĂI RUTIERE ŞI FEROVIARE
2. INFRASTRUCTURA: CĂI DE TRANSPORT AL ENERGIEI
3. INFRASTRUCTURA: GESTIUNEA RESURSELOR HIDRO
4. ZONE TURISTICE
5. ZONE PROTEJATE NATURALE ŞI CONSTRUITE

PATZIC ŢARA HAŢEGULUI EVALUAREA SITUAŢIEI EXISTENTE
INTRODUCERE
Programul elaborării:
Faza I: Evaluarea situaţiei existente (actualizare 2003)
Faza II: Elaborarea strategiei de dezvoltare a teritoriului intercomunal (ianuarie 2004)
Faza III: Întocmirea planului de măsuri şi a propunerilor de proiect (martie 2004)
Perioada vizată: 5 ani (2004 – 2009)
Relaţia cu alte planuri de amenajare a teritoriului:

În elaborarea P.A.T.Z.I.C. Ţara Haţegului se ţine seama de conţinutul următoarelor documentaţii
avizate şi aprobate:
- Plan de amenajare a teritoriului judeţean Hunedoara (pr. nr. A.14, 1995,
URBANPROIECT)
- Actualizare plan de amenajare a teritoriului judeţean Hunedoara (pr. nr. 148, 1998,
URBANPROIECT)
- P.A.T.N., Secţiunea 1 – 5
- Planurile de urbanism general ale comunelor
• Baru (aprobat cu Hot. 13/2000 a C.J. Hunedoara)
• Densuş (aprobat cu Hot. 23/2000 a C.J. Hunedoara)
• General Berthelot (aprobat cu Hot. 12/2001 a C.J. Hunedoara)
• Pui (aprobat cu Hot. 24/2001 a C.J. Hunedoara)
• Răchitova (aprobat cu Hot. 13/2001 a C.J. Hunedoara)
• Râu de Mori (aprobat cu Hot. 32/2000 a C.J. Hunedoara)
• Sarmizegetusa (aprobat cu Hot. 15/2002 a C.J. Hunedoara)
• Sălaşu de Sus (aprobat cu Hot. 18/2000 a C.J. Hunedoara)
• Sântămăria Orlea (aprobat cu Hot. 4/2001 a C.J. Hunedoara)
• Toteşti (aprobat cu Hot. 29/2001 a C.J. Hunedoara)
şi al oraşului Haţeg (aprobat cu Hot. 63/1999 a C.J. Hunedoara)
1
Comunităţile locale sus menţionate au încheiat între ele un contract de asociere pentru
realizarea în comun a proiectului Geoparcului Dinozaurilor Haţeg, având ca principalele
obiective, între altele:
- sprijinirea dezvoltării economico-sociale, păstrarea identităţii şi promovarea
imaginii Ţării Haţegului;
- păstrarea de servicii pentru sprijinirea conservării patrimoniului natural şi cultural-
istoric;
- amenajarea siturilor naturale şi cultural-istorice;
- structurarea fizică în teritoriul a geoparcului;
- sprijinirea acţiunilor de dezvoltare rurală şi reconversie profesională;
- desfăşurarea de activităţi educaţionale, de formare profesională şi de consultanţă;
- desfăşurarea unor activităţi economic;
- participarea la proiecte lansate de organizaţii din ţară şi străinătate.
Având în vedere implicaţiile pe care, prin natura lor, implementarea în teritoriu a
acestor obiective îl va avea asupra dezvoltării spaţiale a zonei vizate, este necesară aplicarea art.
43, secţiunea a II-a – Documentaţiile de amenajare a teritoriului – din Legea nr. 350/2001
privind amenajarea teritoriului şi urbanismul.
PATZIC va sprijini iniţiativa intercomunală de cooperare în teritoriu pentru
desfăşurarea de activităţi complexe vizând dezvoltarea economico-socială pornind de la punerea
în valoare a unor elemente specifice de patrimoniu – în speţă moştenirea paleontologică unică –
în cadrul unui proces integrat de proiectare şi management al proceselor de dezvoltare.
PATZIC va constitui în acelaşi timp documentul de fundamentare a măsurilor de
dezvoltare regională aplicate la nivel subregional, inclusiv prin valorificarea capacităţii locale de
absorbţie a finanţelor externe, în principal din fondurile şi instrumentele de preaderare şi prin
posibilitatea de includere a proiectului în reţeaua europeană a Geoparcurilor, proiectul finanţat în
cadrul unei iniţiative comunicare.
Baza documentară şi bibliografică este constituită, pe de o parte de studiile şi
documentaţiile de amenajare a teritoriului, relevante pentru Ţara Haţegului, iar pe de altă parte
de bogata literatură disponibilă atât în format electronic, cât şi în format tipărit clasic privind
aspectele paleontologice specifice zonei, organizarea geoparcurilor, dezvoltarea locală bazată pe
valorificarea patrimoniului cultural şi natural, principiile de dezvoltare durabilă a teritoriului
european recomandate de Consiliul Europei şi perspectiva europeană de dezvoltare spaţială
promovată în cadrul Uniunii Euroene.
În biografia privind Ţara Haţegului, o sursă de referinţă este remarcabilul studiu
monografic de geografie rurală “Ţarii Haţegului – potenţialul de dezvoltare al aşezărilor
omeneşti”, al geografului Nicolae Popa de la Universitatea din Timişoara, apărut în 1999 la
editura Bucureşti.
Studii şi alte activităţi de fundamentare specifice sunt desfăşurate şi valorificate în
cadrul colaborării cu Universiatate Bucureşti, privind aspectele de sociologie, geologie –
paleontologie şi valorificarea patrimoniului.
ELEMENTE CARE CONDIŢIONEAZĂ DEZVOLTAREA

Factorii exogeni care se manifestă la nivel european şi internaţional şi au o influenţă
nefavorabilă asupra evoluţiei social-economice din zona Haţegului sunt:
2
- declinul industriilor tradiţionale din sectoarele miniere şi al metalurgiei feroase şi

neferoase;
- îngustarea pieţelor de export ale produselor industriei uşoare;
- presiunile puternice exercitate de forţele concurenţiale în cadrul global;
- situarea relativ periferică şi accesibilitatea redusă a zonei în contextul teritorial
continental.
Factorii care ar putea exercita influenţe favorabile asupra proceselor social economice şi
spaţiale din zonă sunt:
- tendinţa de instituire a unor noi relaţii urban – rural;
- interesul sporit pentru protejarea, conservarea, dezvoltarea şi cunoaşterea
patrimoniului natural şi cultural;
- diversificarea şi extinderea pieţei activităţilor de turism;
- dezvoltarea reţelelor de infrastructură şi promovarea dezvoltării rurale în cadrul
programelor şi instrumentelor de preaderare la UE.
Factorii endogeni care au determinat starea actuală a zonei Ţării Haţegului ţin în primul
rând de situarea geografică a acesteia, în cadrul unei formaţiuni geografice perfect delimitate ca
o enclavă depresionară, poziţionată totuşi relativ favorabil faţă de culoarele de acces şi tranzit
interzonal şi interregional. Specificitatea etnoculturală şi istorică pur românească de fond daco-
roman a fundamentat constituirea unui patrimoniu cultural caracteristic, de mare densitate fizică,
iar vecinătatea unor elemente de patrimoniu natural cu caracter de unicat sau de mare valoare şi
spectaculozitate sporeşte oportunităţile de reîntemeiere a activităţilor economice şi a dezvoltării
umane în zonă. Caracterizată până recent de o continuitate milenară, viaţa comunităţii haţegane a
fost afectată de declinul general al industriilor bazate pe exploatarea resurselor miniere şi pe
prelucrarea primară a metalelor, de eşecul modelelor industrial şi agricol aplicate între 1948 şi
1989 şi de intervenţiile brutale în mediul natural legate de construirea unui ansamblu de
amenajări hidroenergetice, care oferă însă şansa valorificării superioare în context
extraindustrial.
CONTEXTUL SUPRATERITORIAL
Contextul suprateritorial în care se situează teritoriul intercomunal este marcat de 2
componente plasate la scară supranaţională – continentală – şi, respectiv, la scară supraregională.
Pe de o parte, Ţara Haţegului se află într-o situaţie de proximitate faţă de Coridorul de
transport IV Pan-european, de care este legată printr-un un alt coridor de transport cu
semnificaţie potenţial continentală – DN 66 şi CF Simeria - Filiaşi.
Pe de altă parte, Ţara Haţegului se află într-o poziţie relativ centrală în cadrul marelui
triunghi carbonifer-siderurgic Gorj – Caraş-Severin - Hunedoara.
În cadrul politicii regionale guvernamentale, în acest areal au fost desemnate “zone de
restructurare industrială cu potenţial de creştere economică” – concentrări geografice de
localităţi aflate în dificultate, nivel ridicat al şomajului probleme de poluare a mediului, dar care
ar avea potenţial de creştere economică precum şi “zone defavorizate”, ambele categorii de
teritorii, pentru care Haţegul a constituit istoric un bazin de recrutare a forţei de muncă,
concurând pentru obţinerea de finanţări de proiect – interne şi externe, pentru investiţii de capital
autohton şi străin, pentru crearea de locuri de muncă şi pentru punerea în valoare a
oportunităţilor şi potenţialelor locale, cu atât mai mult cu cât problemele sociale generate de
colapsul modelator monoindustrial sunt de o deosebită acuitate.
3
Dealul Cetăţii şi oraşul Haţeg
1. MEDIUL NATURAL
CADRUL NATURAL
Geomorfologia
Relieful este constituit din două mari unităţi morfologice (munţii şi zona depresionară),
ce se dispun în trepte a căror altitudine scade de la sud către nord.
Unitatea montană, ce ocupă peste 60% din suprafaţă zonei studiate, aparţine Carpaţilor
Meridionali şi cuprinde părţi din masivele montane Retezat, Ţarcu şi Şureanu.
Masivul Retezat inclus aproape în totalitate în zona studiată, prezintă altitudinile cele
mai mari (vf. Peleaga – 2.509 m, vf. Retezat – 2.482 m etc.) şi un relief glaciar deosebit de
complex (circuri şi văi glaciare: Bucura, Zănoaga, Judele, Stânişoara, Valea Rea etc.).
Masivul Ţarcu (partea de nord-est a acestuia) este mai puţin înalt (vf. Pietrii – 2.192 m)
şi are un relief glaciar relativ dezvoltat.
Masivul Şureanu (partea de sud-vest a acestuia) se prezintă sub forma unor culmi
rotunjite, cu înălţimi în jur de 1.000 m cu un bogat relief carstic.
Depresiunea Haţegului, de origine tectono-erozivă este situată în zona de contact a
Carpaţilor Meridionali cu cei Occidentali, fiind înconjurată de munţii Şureanu (E), Retezat (S),
Ţarcu (SV) şi Poiana Ruscăi (V şi NV). Dealurile Dumbrava, Ploştina şi Poieni împart
depresiunea în două compartimente:
• Haţeg în vest, format dintr-o câmpie piemontană, cu altitudini de 300 – 350 m,
fragmentată de numeroase râuri însoţite de lunci şi terase;
4
• Pui în est, drenat median de râul Strei, format dintr-o zonă piemontană înaltă la
contactul cu muntele şi un relief de terase.
Geologia
Zona Haţegului are o structură geologică complexă, reprezentată de formaţiuni cristalino-
mezozoice (şisturi cristaline cu intruziuni de granite, granodiorite şi gnaise) în sectorul montan,
respectiv de un sedimentar jurasic cretacic format din calcare, microconglomerate şi gresii, peste
care repauzează depozite paleogene şi neogene, în sectorul depresionar.
Solurile
Urmare a etajării şi variaţiei reliefului, a complexului petrografic existent, zona se
caracterizează prin diversitatea elementului edafic. Procesele naturale cu impact ecopedologic
negativ asupra solului sunt în principal: aciditatea naturală, eroziunea de suprafaţă şi adâncime,
procesele fluvio-torenţiale, alunecările de teren.
În arealul montan predomină terenurile din clasele de calitate V şi VI, cu pretabilitate
slabă sau improprii pentru păşuni.
În zonele depresionare solurile sunt în general aluviale. Majoritatea terenurilor din
această unitate de relief se încadrează în clasa a IV de calitate pentru arabil.
Clasa III - cu pretabilitate mijlocie cu limitări moderate se mai întâlneşte de la terasele
râurilor (soluri brune-galbui, brune luvice), care favorizează stagnarea apei de suprafaţă dându-le
caracterul de pseudogleizare, până la relieful specific de luncă (neuniformitate, textură variabilă,
adâncimi variabile ale nivelului freatic).
În zona de deal şi de podiş predominante sunt solurile brune luvice (podzolite) la care
principalele limitări sunt legate de pantă, eroziune şi pseudogleizare (stagnarea apei în sol şi
argilozitatea crescută a orizontului argiloiluvial). După aceste limitări terenurile se încadrează în
clasa III de calitate alături de care pot apare local şi terenuri de clasa IV şi V.
Hidrologia
Reţeaua hidrografică are o densitate de peste 1 km/km2 şi aparţine bazinului
hidrografic Mureş. Râul Strei, colectorul principal are o lungime totală de 89 km şi o suprafaţă
totală de bazin de 1.970 km2. Dintre afluenţii acestuia sunt de menţionat: Râul Bărbat (L = 28
km, S = 96 km2) şi Râul Mare (L = 62 km, S = 894 km2).
Lacurile naturale sunt de origine glaciară şi sunt situate în Munţii Retezat (peste 80 de
cuvete lacustre), reprezentative fiind Bucura prin suprafaţa cea mai mare (10,8 ha), Zănoaga prin
cea mai mare adâncime (29 m) şi Tăul Custurii prin cea mai ridicată altitudine la care se află
(2.270 m). La acestea se adaugă lacurile antropice din cadrul amenajării hidroenergetice Rîul
Mare: acumularea Gura Apelor, alimentată de Rîul Mare şi aducţiunile secundare de pe râurile
Nucşoara şi Râuşor, Tomeasa (în amonte), Ostrovu Mic, Păclişa şi Haţeg ( în aval).
Clima este temperat continentală, cu diferenţieri marcate de etajarea formelor de relief,
dispunerea catenelor montane şi a culoarelor de vale.. Este mai umedă şi mai răcoroasă în zona
montană şi mai caldă şi mai puţin umedă în zona depresionară.
Temperatura medie anuală variază între -1/-20C în zona montană şi 6 – 80C în zona
depresionară.
Precipitaţiile oscilează între 700 – 800 mm anual în zona depresionară şi 1.300 – 1.400
mm anual în zona montană.
5
Vânturile dominante bat cu o frecvenţă mai mare dinspre vest şi dinspre nord-vest, cu
viteze medii anuale ce variază între 2 – 4 m/s în zona depresionară şi între 4 – 6 m/s pe crestele
montane.
Vegetaţia prezintă o etajare în funcţie de altitudine.
Etajul alpin şi subalpin ocupă arealele cele mai înalte ale munţilor, la peste 1.800 m,
fiind caracteristice pajiştile naturale ce alternează cu tufărişuri de smirdar, afin, jneapăn, ienupăr
etc.
Etajul pădurilor de foioase şi de amestec cu răşinoase, situat între 1.300 şi 700m, ocupă
suprafeţe mari şi este format din fag, ulm de munte, paltin, frasin şi în care apar şi exemplare de
brad şi molid. În zona depresionară şi pe pantele dealurilor joase se întâlnesc pădurile de fag, de
cer şi de gârniţă în amestec cu gorun, stejar şi carpen. La altitudini mai joase de 700 m, vegetaţia
naturală este formată din pajişti, fâneţe şi pâlcuri izolate de păduri de stejar şi fag.
De remarcat că zona studiată include în bună parte Parcul Naţional Retezat unde se
găsesc numeroase şi variate elemente de floră de interes ştiinţific (specii endemice, specii de
orhidee, floare de colţ, arginţică etc.). Vegetaţia azonală este specifică luncilor şi mlaştinilor.
Fauna este bogată şi foarte eterogenă, adaptată în cea mai mare parte condiţiilor de
viaţă ale domeniului forestier, multe dintre specii fiind de interes cinegetic. Cele mai
reprezentative specii faunistice sunt cerbul, ursul, căpriorul, râsul, veveriţa, lupul, pisica
sălbatică, cocoşul de munte, iepurele etc. Crestele munţilor constituie domeniul caprei negre, al
acvilei şi al vulturului pleşuv, toate ocrotite de lege.
O mare parte din lacurile de munte şi cursurile superioare ale râurilor sunt bogate în
păstrăvi.
RESURSELE NATURALE
Destinaţia şi folosinţa solurilor
Din punct de vedere al condiţiilor pedoclimatice teritoriul studiat se înscrie în categoria

“zonă montană”. Funcţiunea social-economică dominantă o reprezintă agricultura a cărei
structură este adecvată specificului montan al zonei. Aceasta beneficiază de un fond funciar
agricol reprezentând 48,82 % din suprafaţa totală
Zona aflată în studiu deţine un profil agricol predominant ocupat de păşuni şi fâneţe care
acoperă un procent de cca. 76,62 % din totalul suprafeţei agricole şi 37,41 % din suprafaţa totală.
Resurse ale subsolului
Reprezentativă pentru zona studiată este mineralizaţia de la Boiţa – Haţeg care a fost
exploatată pentru sulf, zinc, plumb în principal şi secundar elemente ca aur, argint, cadmiu,
bismut, cupru. Cele mai răspândite resurse de subsol sunt materialele de construcţie, a căror
exploatare are tradiţie în zonă, un exemplu elocvent fiind localitatea Baru. Alte zăcăminte sunt
semnalate la Băniţa (argilă galbenă şi calcar dolomitic) şi la Federi /Pui (bauxită silicioasă).
Resursele de apă
Teritoriul intercomunal se află în bazinul hidrografic Mureş. Zona Masivului Retezat este
zona cu cea mai ridicată umiditate şi scurgere din Carpaţii româneşti. Bogata reţea hidrografică
se drenează spre nord către râul Strei (bazinul Mureş) care captează toate apele din vestul, nordul
şi nord-estul masivului. Cele mai importante cursuri de apă sunt: Râul Mare format la confluenţa
Lăpuşnicului Mare cu Râu de Şes, Râu Bărbat provenit din lacurile Custura Mare, Custura Mică
6
şi Ciumfu Mare şi Râul Strei având ca afluenţi Râu Bărbat, Pârâul Izvorului, Pârâul Ponor, Valea
Ruşor şi Valea Şerel.
O importantă resursă de apă este constituită de acumulările amplasate pe Râul Mare:
- Gura Apelor, Vtotal = 227,0 mil.m3 şi SNNR = 420,0 ha
- Ostrovul Mic, Vtotal = 10,46 mil.m3 şi SNNR = 90,0 ha
- Păclişa, Vtotal = 10,11 mil.m3 şi SNNR = 100 ha
- Haţeg, Vtotal = 14,53 mil.m3 şi SNNR = 124
Resurse arboricole
Deşi fondul forestier a cunoscut o diminuare treptată şi schimbarea în compoziţie,
pădurea reprezintă o importantă resursă ecologică şi economică a zonei Haţegului. Speciile
dominante în pădurile haţegane sunt: molidul, bradul, pinul, fagul, cvercineele şi laricele, dar
importanţă economică au şi unele esenţe alohtone: bradul Douglas, pinul negru, arţarul canadian.
Zonele naturale protejate

Protecţia şi conservarea naturii precum şi menţinerea echilibrului ecologic al acesteia,
reprezintă o componentă fundamentală pentru dezvoltarea durabilă.
Ariile naturale protejate, prin frumuseţea peisajului şi prin însemnătatea lor ştiinţifică constituie
şi un potenţial valoros pentru practicarea turismului.
În acest sens, pe teritoriul studiat s-au identificat mai multe arii naturale valoroase, care necesită
un regim special de ocrotire.
Legea nr.5/2000 privind aprobarea PATN-Secţiunea a-III-zone protejate reprezintă un prim
demers legislativ prin care o serie de valori de patrimoniu natural sunt declarate zone naturale
protejate.
Prin această lege sunt stabilite următoarele categorii de patrimoniu natural de interes
naţional:
- un parc naţional
- un parc natural
- şapte rezervaţii naturale şi monumente ale naturii.
Parcul Naţional Retezat are o suprafaţă totală de 38.047 ha şi este cuprins parţial în zona
studiată. Este o rezervaţie naturală complexă, în care unele suprafeţe au regim de rezervaţie a
biosferei.
Zona lacul Gemenele –Tăul Negru- valea Dobrun, cu o suprafaţă de circa 2000 ha, este
destinată conservării ecosistemelor naturale în starea lor autentică, precum şi ca areal de
cercetare ştiinţifică. Flora şi fauna cuprind un număr mare de specii, dintre care unele sunt
endemisme.
Parcul Natural Grădiştea Muncelului-Cioclovina are o suprafaţă totală de 10.000 ha, fiind
cuprins parţial în zona studiată. În cadrul procesului de dezvoltare durabilă, pe teritoriul său
există premisele pentru a asocia protecţia naturii, a monumentelor istorice şi elementelor
etnografice autohtone, cu dezvoltarea socio-economică şi menţinerea activităţilor economice
tradiţionale.
Hotărârea de Guvern nr.230/2003 a fost baza legislativă pentru realizarea cadastrului de
specialitate şi constituirea structurilor de administrare a acestor parcuri.
Rezervaţiile naturale ocupă o suprafaţă totală de 79,3 ha şi au următoarele caracteristici

:
1.Mlaştina de la Peşteana, rezervaţie botanică, areal protejat de categoria a IV-a, în
suprafaţă de 2 ha, amplasată pe teritoriul Peşteana, com.Denşuş.Este una dintre cele mai sudice
7
mlaştini oligotrofe din ţara noastră în flora căreia se remarcă populaţiile de Droseră rotundifolia
(roua cerului), un adevărat relict glaciar.
2.Calcarele de Faţa Fetei, rezervaţie botanică, areal protejat de categoria a IV-a, în
suprafaţă de 3 ha: stâncăria alcătuită din calcare jurasice este situată la extremitatea culmii
laterale care uneşte Vf. Custurii (2093 m) cu Vf.Tomeasa (1758) din Masivul Bloju-Petreanu, în
amonte de satul Clopotiva, com.Rîu de Mori. Rezervaţia adăposteşte specii de plante de interes
ştiinţific excepţional.
3. Vârful Poienii, de la Ohaba de sub Piatră, areal protejat de categoria a IV-a, de tip
botanic, în suprafaţă de 0,8 ha, amplasat pe teritoriul satului Ohaba de sub Piatră, com Sălaşu de
Sus. Stâncăriile dealului Poienii adăpostesc o vegetaţie xerică, cu elemente floristice
remarcabile.
4. Pădurea Slivuţ, rezervaţie botanică, areal protejat de categoria a IV-a, în suprafaţă de 40
ha, situată pe teritoriul oraşului Haţeg.
5. Fâneţele cu narcise de la Nucşoara, rezervaţie botanică de categoria a IV-a, în suprafaţă
de 20 ha, pe raza satului Nucşoara, com.Sălaşu de Sus are un aspect peisagistic deosebit datorat
populaţiilor de narcise (Narcissus stelaris).
6. Punctul fosilifer Ohaba Ponor, rezervaţie paleontologică, areal protejat de categoria a
IV-a, situată pe teritoriul comunei Pui, satul Ohaba Ponor. Calcare de vârsta Jurasic superior ce
cuprind o bogată faună de moluşte, în principal gasteropode. Este inclus în Parcul Natural
Grădiştea Muncelului-Cioclovina.
7. Peştera de la Tecuri, rezervaţie speologică, areal protejat de categoria a IV-a, situată în
Valea Petrosului, satul Petros, comuna Baru. Cu o lungime totală de 485 m şi o denivelare de 49
m, peştera se distinge prin frumuseţea formaţiunilor stalagmitice, coraliforme şi monocristalelor
(aici se află una dintre cele mai spectaculoase stalagmite din peşterile ţării noastre, înaltă de 7 m,
albă cu reflexe de culoare roz).
Alături de aceste arii naturale protejate listate prin Legea nr. 5/2000 sunt de menţionat şi
următoarele zone naturale:
1. Depozitele continentale de dinosaurieni de la Sânpetru, rezervaţie paleontologică, areal
protejat de categoria a IV-a, în suprafaţă de 5 ha, situată pe teritoriului satului Sânpetru, comuna
Sântămărie, ambii versanţi ai Văii Sibişelului (în punctele: Râpa, Mocioconilor, La Huma,
Maluri, Scoaba, Mereuţa etc.) De-a lungul anilor au fost descoperite fragmente scheletice
aparţinând dinozaurilor: Orthomerus transsylvanicus, Titanosaurus dacus, Rhabdodon priscum,
Struthiosaurus transsylvanicus, la care se adaugă numeroasele resturi de chelonieni şi
crocodilieni.
2. Depozitele continentale (Cretacic superior) cu ouă de dinosaurieni Tuştea – rezervaţie
paleontologică, areal protejat de categoria a IV-a (în suprafaţă de 0.6 ha), situată pe teritoriul
localităţii Tuştea, comuna General Berthelot, adăpostind ouă de dinosaurieni, oase de embrioni,
oase de dinosaurieni adulţi.
Declararea prin lege a acestor bunuri de patrimoniu, ca arii naturale protejate, constituie un prim
pas în crearea unei reţele de arii naturale protejate.
Regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi a faunei sălbatice
este ocrotit prin Legea nr. 236/2000, care constituie garantarea conservării şi utilizării durabile a
patrimoniului natural.
RISCURI NATURALE ŞI ANTROPICE
RISCURI NATURALE
Inundaţii
8
Zona aflată în studiu nu pune probleme din punct de vedere al inundaţiilor. Totuşi în
anul 1998 datorită ploilor abundente, s-au produs inundaţii datorate revărsării râurilor Galbena şi
Strei.
Pe râul Galbena inundaţiile s-au produs pe teritoriul administrativ al oraşului Haţeg,
zonele Fărcăşoane şi Răstoace şi în comuna Densuş satele Stei şi Densuş. Au fost afectate
terenuri extravilane pe o suprafaţă de aproximativ 100 ha.
Pe râul Strei, în aceeaşi perioadă s-au produs inundaţii în comuna Baru, satul Livadia.
Pagubele fizice produse au fost: reţele de străzi (1,5 km), reţele edilitare (0,65 km), poduri şi
podeţe (8 buc.), terenuri intravilane (102,3 ha), gospodării (1 buc.) şi diguri (0,8 km).
Cauzele producerii acestor inundaţii au fost viiturile din amonte şi blocarea secţiunii de
curgere a albiei râului cu diverşi plutitori.
În aceleaşi zone s-au produs inundaţii şi pe văile torenţilor ca urmare a ploilor puternice.
Pagubele produse de acest tip de inundaţii au fost, în comuna Baru, satele Livadia şi Petros
gospodării (11 buc.), reţea de străzi (2 km), reţele edilitare (0,6 km), teren intravilan (11,3 km),
teren extravilan agricol (90 ha), poduri şi podeţe (8 buc.), drumuri (3,5 km). În comuna Densuş
au fost avariate 8 gospodării.
Cauzele principale au fost neîngrijirea văilor torenţiale şi creşterea abundentă a
vegetaţiei care a împiedicat curgerea viiturilor.
Problemele care apar în acest domeniu sunt:
- neîntreţinerea cursurilor de apă, în secţiunea de curgere a apei şi în secţiunile de sub
poduri şi podeţe;
- depozitarea gunoaielor sau a diverselor materiale pe văile torenţilor.
Alunecări de teren
Lavine de noroi şi pietriş pe Rîu Mare.
Seisme
Conform Legii nr. 575 / 2001 privind aprobarea Planului de Amenajare a Teritoriului
Naţional – Secţiunea a V-a – “Zone de risc natural” în zona studiată nu există unităţi
administrativ teritoriale urbane amplasate în zone pentru care intensitatea seismică exprimată în
grade MSK este minim VII, care ar trebui să facă obiectul planurilor de apărare împotriva
efectelor seismelor.
Întregul judeţ şi implicit zona Ţării Haţegului, se află într-o zonă cu intensitatea
seismică VI cu perioada medie de revenire de 100 de ani.
RISCURI ANTROPICE
Poluarea aerului se datorează circulaţiei rutiere, de exemplu pe axa Baru – Băniţa, dar şi
activităţilor economice şi lucrărilor de construcţie. Poluarea apei râurilor se face prin deversarea
deşeurilor menajere şi prin apa de infiltraţie de pe terenurile agricole fertilizate cu îngrăşăminte
chimice.
Sub aspectul gestiunii deşeurilor se poate menţiona: lipsa platformelor ecologice pentru
colectarea şi depozitarea acestora, lipsa sistemului centralizat de colectare a deşeurilor, lipsa
sortării deşeurilor biodegradabile de cele nedegradabile, stagnarea unor deşeuri pe malurile
râurilor.
9
STAREA FACTORILOR DE MEDIU
Zona Haţeg este în general o zonă mai puţin poluată. Principalele surse de poluare, cu impact
asupra mediului sunt S.C.” Refractara” S.A. Baru Mare şi societatea de gospodărie comunală din
oraşul Haţeg.
Calitatea aerului
Monitorizarea calităţii aerului a pus în evidenţă existenţa unei poluări cu pulberi în suspensie
şi pulberi sedimentabile.
Dacă înainte de anul 2000 se înregistrau valori ce depăşeau limitele impuse de STAS
12.574/87, în ultimii ani aceste valori au scăzut sub concentraţiile maxime admise.
În ceea ce priveşte monitorizarea calităţii aerului în oraşul Haţeg, valorile concentraţiilor
medii anuale pentru aceiaşi indicatori s-au încadrat în limitele admise de STAS 12.574/87.
Calitatea apei
Râul Strei este principala arteră hidrografică care drenează zona Haţeg.
Analizând valorile medii anuale pentru toţi indicatorii de calitate specifici celor trei mari
grupe (“regimul de oxigen”, “mineralizarea ”, “substanţe toxice”), apele râului Strei se
încadrează în categoria I-a de calitate.
Pânza freatică este susceptibilă de a fi poluată ca urmare a scurgerii levigatului rezultat de pe
platformele de gunoi neamenajate.
Calitatea solului
Principala sursă de poluare şi degradare a solului o constituie deşeurile mixte (menajere,

industriale).
Caracteristicile situaţiei actuale a depozitării deşeurilor sunt :
• în oraşul Haţeg, colectarea deşeurilor menajere, industriale, spitaliceşti, periculoase, stradale
se face în mod neselectiv
• mijloacele de transport sunt invechite şi depăşite şi nu asigură un transport igienic;
• rampa de depozitare a deşeurilor a oraşului Haţeg nu întruneşte condiţiile normelor în
vigoare, în ceea ce priveşte amplasarea şi amenajarea ;
• în mediul rural, depozitarea deşeurilor se face în locuri improprii, de obicei pe marginea
cursurilor de apă, acumularea gunoaielor în timp având un efect negativ datorită poluării
apelor de suprafaţă şi a pânzei freatice din care se alimentează fântânile din gospodării şi
colmatării albiilor, cu risc de inundaţii.
10
Lac în Retezat
2. REŢEAUA DE LOCALITĂŢI
Reţeaua de localităţi din Ţara Haţegului este puternic ierarhizată în cadrul unor structuri
dimensionale, de rang şi spaţiale simple, dominate de oraşul Haţeg ca centru polarizator
funcţional şi cu rol de distribuţie spaţială a fluxurilor comandate prin acest nod de intersecţie a
arterelor majore de transport din zonă: drumurile naţionale şi calea ferată. I se subordonează
localităţile reşedinţă de comună, care comandă la rândul lor, în mare măsură, accesele la alte
localităţi componente. Există o oarecare autonomie a zonei Pui – Baru, care beneficiază de o
accesibilitate mare datorată unui drum naţional şi căii ferate, iar teritoriul de hinterland al acestor
unităţi administrative ţine de structuri fizico-geografice cu altă apartenenţă şi orientare spaţială
faţă de depresiunea Haţegului (vezi schema Relaţii în teritoriu).
De altfel majoritatea covârşitoare a populaţiei zone este grupată în cuprinsul depresiunii

Haţegului, locuirea dincolo de linia izometrică de 700 m altitudine fiind foarte rară şi dispersă.
În depresiune satele sunt mai mari şi au o structură relativ compactă, cu formă adunată sau
tentaculară; densitatea localităţilor fiind peste 20 la 100 Kmp; în zonele de munte satele sunt mai
mici, cu forme risipite şi răsfirate, având o densitate de sub 10 locuitori la 100 Kmp.
Componenţa şi profilul funcţional şi socio-economic ale reţelei de aşezări din teritoriul
intercomunal sunt următoarele:
Oraşul HAŢEG
(1) Haţeg: Centru subregional de de coordonare a traficului rutier şi feroviar. Se manifestă ca un
puternic generator de trafic rutier (şi feroviar în subsidiar) de mărfuri şi persoane, cu o
însemnată funcţie polarizatoare, dar şi de redistribuire spaţială a fluxurilor. Oraşul
reprezintă nu doar principala destinaţie din cuprinsul depresiunii, ci şi cel mai solicitat releu
local pentru circulaţia interregională. Aici converge majoritatea traseelor de transport în
comun din spaţiul depresionar şi tot aici se află cele mai importante depozite destinate să
11
asigure circulaţia locală a mărfurilor. In hinterlandul său se regăsesc, de asemenea, cei mai
mulţi dintre polii traficului local. Principala deficienţă a nodului de transport Haţeg constă în
insuficienta deservire feroviară, ca urmare a distanţei ce îi separă de principala axă
transregională Simeria-Filiaşi, şi a suprimării circulaţiei feroviare spre Banat. Rolul
polarizator se manifestă, însă, mai ales asupra aşezărilor din compartimentul vestic şi din
părţile centrale, în timp ce compartimentul răsăritean este centrat pe localitatea Pui; oraşul
deţine o poziţie nodală remarcabilă; împreună cu Sântămăria Orlea şi Subcetate formează un
triunghi complementar cu rol major în redistribuirea traficului între văile Streiului, Jiului şi
Bistrei, şi către reţelele de corespondenţe intra- şi interregionale.
Profil agricol: agro-zootehnic.
Localitate de sprijin pentru toate formele de turism potenţial practicabile în zonă; localitate
de sprijin pentru turismul de tranzit.
DOTARE
Instituţii de invăţământ
- şcoli generale, 1.568 elevi, 47 cadre didactice
- liceul “I.C. Brătianu” (profil teoretic), 674 elevi, ateliere, laboratoare;
- 2 grădiniţe program normal şi program prelungit – 160 locuri
Instituţii cu profil cultural
- Casa de Cultură – 100 locuri
- 3 cămine culturale (Nălaţvad, Silvaşu de Sus, Silvaşu de Jos)
- Biblioteca orăşenească cu 65 000 volume şi sală de lectura de24 locuri
- Cinematograf
Medii
- 1 post de televiziune prin cablu
ECHIPARE:
- Lungimea străzilor orăşeneşti modernizate: 26 km ( 67% din total );
- Lungimea reţelei de distribuţie a apei potabile: 30.6 km ( 78,5% din lungimea totală a
străzilor);
- Lungimea simplă a reţelei de canalizare: 11.7 km ( 30% din lungimea totală a
străzilor şi 38,2% din lungimea totală a reţelei de de distribuţie a apei potabile);
- Lungimea simpla a conductelor de distributie a gazelor: 33.8 km (87% % din
lungimea totală a străzilor)
(2) Nălaţvad: funcţii predominant industriale cu caracter monoindustrial: fabricarea de
mobilier. aşezare furnizoare de forţă de muncă pentru complexul economic Haţeg/ Subcetate
furnizează angajaţi pentru industria prelucrătoare. Profil agricol: agro-zootehnic.
(3) Silvaşu de Sus: nod rutier de importanţă locală, fără potenţial de polarizare. Profil agricol:
agro-pastoral pomicol.
(4) Silvaşu de Jos: nod rutier de importanţă locală, fără potenţial de polarizare; sat agro-turistic
pomicol, specific laturei de nord-vest a depresiunii, în care activităţile turistice sunt posibile
pe toată durata anului, atât în perioada recoltării, cât şi ulterior, prin oferirea fructelor şi a
preparatelor obţinute din acestea. Profil agricol: agro-zootehnic. Profil agricol: agro-
pastoral pomicol..
12
INFRASTRUCTURĂ PENTRU TURISM:

Structuri de cazare: 3 pensiuni (21 locuri),1 motel (24 locuri cazare, 30 locuri restauraţie), 1
hotel (ex han, nefuncţional, cca 60 locuri cazare, 80 locuri restauraţie); Structuri de alimentaţie
publică: 3 unităţi (cca.60 locuri)
Comuna TOTEŞTI
Tranziţie transsectorială a populaţiei active; situare în apropierea unui centru urban; populaţie
activä în sectorul primar în scădere, cu pondere redusă
(1) Toteşti: structură economică mai diversificată decât alte aşezãri rurale haţegane; exercită
influenţă la scară locală; deţine numeroase activităţi în sectorul terţiar; furnizează activi în
serviciile de sănătate; nod rutier de importanţă locală, cu potenţial de polarizare;
corespunde unui centru care, prin funcţiile sale economice, determină o interacţiune
intensificată cu aşezările din jur, între care deţine un loc central (în sens funcţional),
impunând astfel şi ameliorarea infrastructurilor. Profil agricol: agro-zootehnic
(2) Cârneşti: sat care, beneficiind de o poziţie geografică de relativă convergenţă, polarizează
principalele activităţi social-economice de importanţă locală şi unele activităţi de servicii,
inclusiv ateliere cu caracter industrial, astfel încât acestea acoperă nu numai o parte din
cerinţele populaţiei proprii, ci şi ale unor sate aflate într-o arie proprie, minoră de influenţă;
furnizează activi în serviciile de sănătate; prelucrarea cărnii. Profil agricol: agro-zootehnic
(3) Păclişa: servicii de sănătate şi de protecţie a copilului; nod rutier de importanţă locală, cu
potenţial de polarizare; corespunde unui centru care, prin funcţiile sale economice,
determină o interacţiune intensificată cu aşezările din jur, între care deţine un loc central (în
sens funcţional), impunând astfel şi ameliorarea infrastructurilor. Profil agricol: agro-
zootehnic
(4) Reea: furnizează angajaţi pentru industria prelucrătoare (Haţeg, Nălaţi) şi activi în serviciile
de sănătate. Profil agricol: agro-zootehnic
(5) Copaci: populaţie: 3
INFRASTRUCTURA PENTRU TURISM: nu există, în formele curente
Comuna GENERAL BERTHELOT
Procentajul populaţiei ocupate în mod tradiţional în sectorul secundar depăşeşte 40; unitate
administrativă furnizoare de forţă de muncă pentru operatori economici situaţi în afara sa;
(1) General Berthelot: reşedinţă de comună care, beneficiind de o poziţie geografică de
convergenţă, polarizează principalele activităţi social-economice de importanţă locală şi
unele activităţi de servicii, inclusiv ateliere cu caracter industrial, astfel încât acestea acoperă
nu numai o parte din cerinţele populaţiei proprii, ci şi ale satelor aflate în subordine. Profil
agricol: agro-pastoral pomicol
(2) Fărcădin: sat agro-turistic cu profil mixt, în care se îmbină cultura câmpului cu creşterea
animalelor în gospodărie, cu îngrijirea livezilor din vatra satului şi cu activităţi din sfera
creaţiei artistice şi artizanale. Profil agricol: agro-pastoral pomicol
(3) Livezi: aşezare furnizoare de forţă de muncă pentru complexul economic Haţeg-Subcetate;
sat agro-turistic pomicol, specific laturei de nord-vest a depresiunii, în care activităţile
turistice sunt posibile pe toată durata anului, atât în perioada recoltării, cât şi ulterior, prin
oferirea fructelor şi a preparatelor obţinute din acestea. Profil agricol: agro-pastoral pomicol
(4) Tuştea: deţine o componentă principală a geoparcului. Profil agricol: agro-pastoral
pomicol
(5) Crăguiş: Profil agricol: agro-pastoral pomicol

13
Comuna SÂNTĂMĂRIA ORLEA
Tranziţie transsectorială a populaţiei active; populaţia activă în sectorul secundar (industrie şi

construcţii) fiind cel mai bine reprezentată.
(1) Sântămăria Orlea: furnizează angajaţi pentru industria prelucrătoare (Haţeg, Nălaţvad,
Călan, Simeria, Hunedoara, Petroşani şi Baru); absenţa unor unităţi economice locale mai
importante şi ponderea redusă a activilor din agricultură (7%) sunt argumente pentru
încadrarea sa în categoria aşezărilor furnizoare de forţă de muncă; deţine o poziţie nodală
remarcabilă; împreună cu Haţeg şi Subcetate, formează un triunghi complementar, cu rol
major în redistribuirea traficului între văile Streiului, Jiului şi Bistrei, şi către reţelele de
corespondenţe intra şi interregionale; sat-sprijin pentru turismul de tranzit; sat-destinaţie
pentru turismul cultural. Profil agricol: agro-zootehnic
(2) Balomir: furnizează angajaţi pentru sectorul serviciilor de transport feroviar, industria
energetică Profil agricol: agro-pastoral
(3) Bărăştii Haţegului: sat care, beneficiind de o poziţie geografică de relativă convergenţă,
exercită principalele activităţi social-economice de importanţă locală, inclusiv activităţi de
servicii şi manufactură, astfel încât acestea acoperă nu numai o parte din cerinţele populaţiei
proprii, ci şi ale unor sate aflate într-o arie proprie, minoră de influenţă. Profil agricol: agro-
zootehnic
(4) Bucium Orlea: aşezare furnizoare de forţă de muncă pentru complexul economic Haţeg-
Subcetate; furnizează angajaţi pentru sectorul serviciilor de transport feroviar Profil agricol:
agro-zootehnic
(5) Ciopeia: aşezare cu potenţial de furnizare de forţă de muncă pentru complexul economic
Haţeg; acces la calea ferată. Profil agricol: agro-zootehnic
(6) Subcetate: furnizează angajaţi pentru industria prelucrătoare (Haţeg, Nălaţvad) şi pentru
sectorul serviciilor de transport feroviar; activi în sectorul serviciilor de transport; se află pe
doua treaptă a ierarhiei nodurilor de trafic ca centru local de redistribuire intermodală a
traficului de călători şi de marfă, pe lângă Haţeg; nod feroviar important în perioada în care
funcţiona şi calea ferată spre Banat, redus însă în prezent la rolul de gară de deservire pentru
oraşul Haţeg, aflat în apropiere; deţine o poziţie nodală remarcabilă; împreună cu Haţegul şi
Sântămăria Orlea, formează un triunghi complementar, cu rol major în redistribuirea
traficului între văile Streiului, Jiului şi Bistrei şi către reţelele de corespondenţe intra şi
interregionale; sat-sprijin pentru un areal de dispersie a caselor de vacanţã; sat-sprijin
pentru turismul de tranzit Profil agricol: agro-zootehnic
(7) Săcel: servicii de sănătate. Profil agricol: agro-pastoral
(8) Sânpetru: nod rutier de importanţă locală, fără potenţial de polarizare; deţine o componentă
a geoparcului. Profil agricol: agro-pastoral
INFRASTRUCTURA PENTRU TURISM:

Structuri de cazare: 1 hotel (Castelul Kendeffy)– (24 locuri); 1 tabără şcolară (160 locuri);
Structuri de alimentaţie:Restaurant şi bar (Orlea) 140+26 locuri cat.I;
Structuri pentru agrement:1 teren de sport
Comuna RĂCHITOVA
Tendinţä de diversificare funcţionalã
(1) Răchitova: sat agro-turistic, specific laturei de nord-vest a depresiunii, în care activităţile
turistice sunt posibile pe toată durata anului, atât în perioada recoltării, cât şi ulterior, prin
oferirea fructelor şi a preparatelor obţinute din acestea. Profil agricol: agro-pastoral pomicol
(2) Boiţa: funcţii predominant industriale, profil industrial propriu cu caracter monoindustrial:
extracţia minereurilor polimetalice profil industrial propriu; activităţi industriale de tradiţie
14
în sectorul primar, care absorbeau peste 40% din populaţia activă; funcţii agrare:
pomicultură, zootehnie. Profil agricol: agro-pastoral pomicol
(3) Ciula Mică: Profil agricol: agro-pastoral pomicol
(4) Ciula Mare: furnizează angajaţi pentru industrie; funcţii agrare: pomicultură, zootehnie; nod
rutier de importanţă locală, fără potenţial de polarizare. Profil agricol: agro-pastoral pomicol
(5) Goteşti: Profil agricol: agro-pastoral pomicol
(6) Mesteacăn: caracter agro-pastoral pomicol; sat turistic peisager
(7) Vălioara: : sat cu profil agricol agro-pastoral pomicol, având o pondere semnificativă a
populaţiei active în sectorul secundar, valorificată în alte localităţi; sat agro-turistic
pomicol, specific laturei de nord-vest a depresiunii, în care activităţile turistice sunt posibile
pe toată durata anului, atât în perioada recoltării, cât şi ulterior, prin oferirea fructelor şi a
preparatelor obţinute din acestea
Comuna DENSUŞ
Tendinţä de diversificare funcţionalã
(1) Densuş: nod rutier de importanţă locală, fără potenţial de polarizare; sat agro-turistic,
specific laturei de nord-vest a depresiunii, în care activităţile turistice sunt posibile pe toată
durata anului, atât în perioada recoltării, cât şi ulterior, prin oferirea fructelor şi a preparatelor
obţinute din acestea; sat-destinaţie pentru turismul cultural. Profil agricol: agro-pastoral
pomicol
(2) Criva: caracter tipic (agro) pastoral
(3) Hăţăgel: Profil agricol: agro-zootehnic
(4) Peşteana: sat care, beneficiind de o poziţie geografică de relativă convergenţă, exercită unele
activităţi social-economice de importanţă locală şi activităţi de servicii care acoperă nu
numai o parte din cerinţele populaţiei proprii, dar şi a unor sate aflate într-o arie minoră de
influenţă; nod rutier de importanţă locală, cu potenţial de polarizare; sat agro-turistic cu
profil mixt, în care se împletesc cultura câmpului cu creşterea animalelor în gospodărie, cu
îngrijirea micilor livezi din vatra satului, dar şi cu alte activităţi, cum ar fi cele din sfera
creaţiei artistice şi artizanale; sat destinaţie pentru turismul cultural. Profil agricol: agro-
pastoral pomicol
(5) Peşteniţa: sat agricol cu caracter pomicol, având o pondere semnificativă a populaţiei active
în sectorul secundar, valorificată în alte localităţi; sat agro-turistic pomicol, specific laturei
de nord-vest a depresiunii, în care activităţile turistice sunt posibile pe toată durata anului,
atât în perioada recoltării, cât şi ulterior, prin oferirea fructelor şi a preparatelor obţinute din
acestea
(6) Poieni: caracter agro-pastoral
(7) Stei: declin funcţional manifestat în ultimul secol; s-a transformat dintr-un centru de
coordonare a activităţilor miniere şi metalurgice locale, într-o aşezare obscurã, izolată pe
firul unei văi montane, aflată în declin demografic; sat turistic-bază de plecare pentru
ascensiuni montane. Profil agricol: agro-pastoral pomicol
Structuri de cazare:
2 pensiuni agroturistice – 8 locuri ( Hăţăgel)
Comuna SARMIZEGETUSA
(1) Sarmizegetusa: reşedinţă de comună care, beneficiind de o poziţie geografică de

convergenţă, exercită activităţi social-economice de importanţă locală şi activităţi de servire
15
în teritoriu a populaţiei, astfel încât acestea acoperă nu numai o parte din cerinţele populaţiei
proprii, ci şi ale satelor aflate în subordine; nod rutier de importanţă locală, cu potenţial de
polarizare; corespunde unui centru care, prin funcţiile sale economice, determină o
interacţiune intensificată cu aşezările din jur, între care deţine un loc central (în sens
funcţional), impunând astfel şi ameliorarea infrastructurilor; sat destinaţie pentru turismul
cultural; sat-sprijin pentru turismul de tranzit
(2) Breazova: Profil agricol: agro-pastoral pomicol pastoral-agricol
(3) Hobiţa – Grădişte: Profil agricol: pastoral-agricol
(4) Păucineşti: Profil agricol: agro-pastoral
(5) Zeicani: : sat agricol având o pondere semnificativă a populaţiei active în sectorul secundar,
valorificată în alte localităţi; sat turistic peisager. Profil agricol: pastoral-agricol
4 pensiuni agroturistice (25 locuri)
1 motel (54 locuri) – nefuncţional
Cabana Cracu (12 locuri)
Comuna PUI
(1) Pui: exercită o funcţie de polarizare la nivel subzonal, cu o reprezentare mai semnificativ a
activităţilor din sectorul terţiar, îndeosebi în cazul satului Pui, cu vechi tradiţii de coordonare
a satelor din compartimentul răsăritean al depresiunii. Lipsit de obiective industriale
semnificative, Pui continuă să fie un centru comercial important. Bine reprezentate, în acest
sat, sunt şi contingentele de forţă de muncă active în sectorul transporturilor şi
telecomunicaţiilor, administraţie, învăţământ, sănătate, agricultură, comerţ, hotelărie,
construcţii, în timp ce activii din industrie, în marea lor majoritate, se deplasează în alte
localităţi (Baru, Haţeg, Petroşani). Centru subregional de coordonare a traficului rutier şi
feroviar. Ca nod de transport, Puiul are funcţii coordonatoare în special în transportul
organizat de călători. Moştenitor al unor tradiţii de responsabilitate administrativă (centru de
plasă etc.) pe care încearcă să le revalorizeze în prezent, acest sat nu dispune de forţa
demografică şi economică necesară pentru a deveni un organizator instituţionalizat de trafic.
Totuşi, prin poziţia sa şi în virtutea tradiţiei, el se manifestă ca ordonator local al circulaţiei
informale şi îndeosebi al redistribuirii mărfurilor către aşezările din jur. Are atuul poziţiei pe
calea ferată cea mai circulată din depresiune, dar este defavorizat de constrângerile naturale
şi de vecinătăţile urbane (Petroşani, Haţeg) care îi limitează hinterlandul; sat-sprijin pentru
un areal de dispersie a caselor de vacanţã; sat-sprijin pentru turismul de tranzit; tîrg. Profil
agricol: agro-zootehnic
(2) Băieşti: funcţia agricolã trece pe un plan secundar, cedând locul activitãţilor industriale şi de
servicii în transporturi şi telecomunicaţii; aşezare furnizoare de forţă de muncă pe axa CF
200/ DN 66, dar şi sat care, beneficiind de o poziţie geografică de relativă convergenţă,
exercită unele activităţi social-economice inclusiv activităţi de servicii de importanţă locală,
inclusiv cu caracter industrial, astfel încât acestea acoperă o parte din cerinţele populaţiei
proprii şi a unor sate aflate într-o arie proprie, minoră de influenţă; centru de tranzit
intermodal fără vocaţie polarizatoare; situat la calea ferată, asigură transferul călătorilor
deserviţi rutier, din satele înşirate pe văi, către sistemul feroviar de transport; sat agro-
turistic cu profil mixt, în care se împletesc cultura câmpului cu creşterea animalelor în
16
gospodărie, cu îngrijirea micilor livezi din vatra satului, dar şi cu activităţi din sfera creaţiei
artistice şi artizanale, în particular meşteşugul ţesutului. Profil agricol: agro-zootehnic
(3) Federi: caracter tipic pastoral; sat agro-turistic pastoral (cadru natural, cultural şi folcloric).
Profil agricol: pastoral
(4) Fizeşti: caracter tipic pastoral; sat agro-turistic pastoral (cadru natural, cultural şi folcloric).
Profil agricol: pastoral
(5) Galaţi: furnizează angajaţi pentru industria extractivă (Petroşani) şi pentru industria
prelucrătoare (Baru); prelucrarea cărnii. Profil agricol: agro-zootehnic
(6) Hobiţa: tendinţä de diversificare funcţionalã; sat agricol având o pondere semnificativă a
populaţiei active în sectorul secundar, valorificată în alte localităţi; nod rutier de importanţă
locală, fără potenţial de polarizare; sat turistic-bază de plecare pentru ascensiuni montane.
Profil agricol: agro-zootehnic
(7) Ohaba Ponor: caracter tipic pastoral; sat turistic peisager
(8) Ponor: caracter tipic pastoral; centru de tranzit intermodal fără vocaţie polarizatoare; situat
la calea ferată, asigură transferul călătorilor deserviţi rutier, din satele înşirate pe văi, către
sistemul feroviar de transport; sat turistic-bază de plecare pentru ascensiuni montane. Profil
agricol: pastoral
(9) Râu Bărbat: tendinţä de diversificare funcţionalã. Profil agricol: agro-pastoral
(10) Ruşor: aşezare furnizoare de forţă de muncă pe axa CF 200/ DN 66 : furnizează angajaţi
pentru industria extractivă (Petroşani) şi pentru industria prelucrătoare (Baru); centru de
tranzit intermodal fără vocaţie polarizatoare; situat la calea ferată, asigură transferul
călătorilor deserviţi rutier, din satele înşirate pe văi, către sistemul feroviar de transport; sat
agro-turistic cu profil mixt, în care se îmbină cultura câmpului cu creşterea animalelor în
gospodărie şi îngrijirea micilor livezi din vatra satului, dar şi cu activităţi din sfera creaţiei
artistice şi artizanale, în particular meşteşugul ţesutului. Profil agricol: agro-zootehnic
(11) Serel: sat turistic-bază de plecare pentru ascensiuni montane Profil agricol: agro-
pastoral
(12) Uric: Profil agricol: pastoral-agricol
2 cabane (Măgura *, Baleia) – 137 locuri
Cabana Lunca Florilor, Cantonul Auşel, Cabana Lonea Voievozi (nefuncţionale)
Cabanele Şurianu (MapN)
Comuna BARU
(1) Baru: funcţii predominant industriale, caracter monoindustrial: materiale de construcţii;

tranziţie transsectorială a populaţiei active; implantări industriale de tradiţie şi potenţial
agroproductiv limitat; populaţia activä în sectorul primar a scăzut sub 10%; prioritatea
acordată activităţilor industriale a împiedicat dezvoltarea unui sector zootehnic mai puternic,
în ciuda suprafeţelor mari ocupate de păşuni şi fâneţe şi a remarcabilelor tradiţii păstoreşti
locale; sectorul secundar (industrie şi construcţii) este cel mai bine reprezentat, depăşind
50% din totalul populaţiei active; generator de trafic; acces la calea ferată; sat-sprijin pentru
turismul de tranzit. Profil agricol: agro-pastoral
(2) Livadia: funcţia agricolã trece pe un plan secundar, cedând locul activitãţilor industriale şi
de servicii în transporturi şi telecomunicaţii; aşezare furnizoare de forţă de muncă pentru
Baru şi pe axa CF 200/ DN 66 dar, în acelaşi timp, sat care, beneficiind de o poziţie
geografică de relativă convergenţă, polarizează unele activităţi social-economice şi de
servicii de importanţă locală, acoperind o parte din cerinţele populaţiei proprii şi a unor sate
17
aflate într-o arie proprie, minoră, de influenţă; acces la calea ferată. Profil agricol: agro-
zootehnic
(3) Petros: aşezare furnizoare de forţă de muncă; furnizează angajaţi pentru industria extractivă
(Petroşani) şi pentru industria prelucrătoare (Baru); sat turistic peisager; Profil agricol:
agro-pastoral
(4) Valea Lupului: aşezare furnizoare de forţă de muncă: furnizează angajaţi pentru industria
extractivă (Petroşani) şi pentru industria prelucrătoare (Baru), sat agro-turistic cu profil
mixt, în care se îmbină cultura câmpului cu creşterea animalelor în gospodărie, cu îngrijirea
livezilor din vatra satului, dar şi cu activităţi din sfera creaţiei artistice şi artizanale. Profil
agricol: agro-pastoral
ECHIPARE:
- Lungimea reţelei de distribuţie a apei potabile: 13,5 km
- Lungimea simplă a reţelei de canalizare: 3,0 km ( 22,2% din lungimea totală a reţelei
de de distribuţie a apei potabile);
- Lungimea simpla a conductelor de distributie a gazelor: 14.9 km
1 motel (24 locuri **)
4 cabane (40 locuri *)
Structuri pentru alimentaţie:

2 restaurante (34 locuri cat.I-II)
4 baruri/ bufete (50 locuri cat.I-II)
Structuri pentru agrement:

Disco-bar (80 locuri, cat.I), 1 teren de sport
Comuna SĂLAŞU DE SUS
(1) Sălaşu de Sus: reşedinţă de comună care beneficiind de o poziţie geografică de relativă
convergenţă, polarizează unele activităţi social-economice şi de servicii de importanţă locală,
care acoperind o parte din cerinţele populaţiei proprii şi a unor sate aflate într-o arie proprie,
minoră, de influenţă; nod rutier de importanţă locală, cu potenţial de polarizare; corespunde
unui centru care, prin funcţiile sale economice, determină o interacţiune intensificată cu
aşezările din jur, între care deţine un loc central impunând astfel ameliorarea
infrastructurilor. Profil agricol: agro-zootehnic
(2) Coroieşti Profil agricol: agro-pastoral
(3) Mălăieşti: sat destinaţie pentru turismul cultural Profil agricol: agro-pastoral
(4) Nucşoara: sat turistic-bază de plecare pentru ascensiuni montane Profil agricol: pastoral-
agricol
(5) Ohaba de sub Piatră: sat care, beneficiind de o poziţie geografică de relativă convergenţă,
polarizează unele activităţi social-economice de importanţă locală, acoperind o parte din
cerinţele populaţiei proprii şi a unor sate aflate într-o arie proprie, minoră, de influenţă;.
centru de tranzit intermodal fără vocaţie polarizatoare; situat la calea ferată, asigură
transferul călătorilor deserviţi rutier, din satele înşirate pe văi, către sistemul feroviar de
18
transport; generator de trafic; sat-sprijin pentru un areal de dispersie a caselor de vacanţã

(6) Paros: sat agro-turistic cu profil mixt, în care se împletesc cultura câmpului cu creşterea
animalelor în gospodărie, cu îngrijirea micilor livezi din vatra satului, dar şi cu activităţi din
sfera creaţiei artistice şi artizanale Profil agricol: agro-pastoral
(7) Peştera: caracter tipic pastoral; sat turistic peisager; sat turistic-bază de plecare pentru
ascensiuni montane Profil agricol: pastoral-agricol
(8) Râu Alb: : sat agricol având o pondere semnificativă a populaţiei active în sectorul secundar,
valorificată în alte localităţi; nod rutier de importanţă locală, fără potenţial de polarizare
(9) Râu Mic: Profil agricol: agro-pastoral
(10) Sălaşu de Jos: sat agro-turistic cu profil mixt, în care se asociază cultura câmpului cu
creşterea animalelor în gospodărie, cu îngrijirea micilor livezi din vatra satului şi cu activităţi
din sfera creaţiei artistice şi artizanale; renumit pentru preparatele tradiţionale din carne
(11) Zăvoi: Profil agricol: agro-zootehnic
5 pensiuni agroturistice (30locuri)
Cabana Pietrele (230 locuri), Cabana Cârnic (20 locuri)
Refugiul Genţiana (30 locuri)
Comuna RÎU DE MORI
Activităţi în sectorul secundar (industrie şi în special construcţii) în declin; tranziţie

transsectorială inversă
(1) Rîu de Mori: reşedinţă de comună care, beneficiind de o poziţie geografică de relativă
convergenţă, polarizează unele activităţi social-economice şi de servicii de importanţă locală,
care acoperind o parte din cerinţele populaţiei proprii şi a unor sate aflate aflate în subordine
într-o arie proprie, minoră, de influenţă; nod rutier de importanţă locală, cu potenţial de
polarizare; corespunde unui centru care, prin funcţiile sale economice, determină o
interacţiune intensificată cu aşezările din jur, între care deţine un loc central impunând
ameliorarea infrastructurilor; sat turistic-bază de plecare pentru ascensiuni montane; sat-
sprijin pentru un areal de dispersie a caselor de vacanţã. Profil agricol: agro-pastoral
(2) Brazi: sat turistic-bază de plecare pentru ascensiuni montane; sat-sprijin pentru un areal de
dispersie a caselor de vacanţã. Profil agricol: agro-pastoral
(3) Clopotiva: sat agro-turistic pastoral (infrastructură apreciabilă, arhitectură); sat care,
beneficiind de o poziţie geografică de relativă convergenţă, polarizează unele activităţi
social-economice şi de servicii de importanţă locală, astfel încât acestea acoperă cerinţele
atât ale populaţiei proprii cât şi a unor sate aflate într-o arie proprie, minoră de influenţă; sat
turistic-bază de plecare pentru ascensiuni montane; sat-sprijin pentru un areal de dispersie
a caselor de vacanţã. Profil agricol: pastoral-agricol
(4) Ohaba: Profil agricol: pastoral-agricol
(5) Ostrov: sat care, beneficiind de o poziţie geografică de relativă convergenţă, polarizează
unele activităţi social-economice şi de servicii de importanţă locală, astfel încât acestea
acoperă o parte din cerinţele populaţiei proprii şi a unor sate aflate într-o arie proprie, minoră
de influenţă. Profil agricol: agro-zootehnic
19
(6) Ostrovel: sat agricol având o pondere semnificativă a populaţiei active în sectorul secundar,
valorificată în alte localităţi Profil agricol: agro-pastoral
(7) Ostrovu Mic: funcţii agrare cerealier-legumicole; tranziţie transsectorială inversă de la
sectorul construcţiilor . Profil agricol: agro-zootehnic
(8) Ohaba-Sibişel: sat agro-turistic pastoral (cadru natural, cultural şi folcloric); sat pastoral-
agricol având o pondere semnificativă a populaţiei active în sectorul secundar, valorificată
în alte localităţi. Profil agricol: pastoral-agricol
(9) Suseni: construcţii; nod rutier de importanţă locală, fără potenţial de polarizare; sat turistic-
bază de plecare pentru ascensiuni montane; sat-sprijin pentru un areal de dispersie a
caselor de vacanţã; sat-destinaţie pentru turismul cultural Profil agricol: pastoral-agricol
(10) Unciuc: sat agricol având o pondere semnificativă a populaţiei active în sectorul
secundar, valorificată în alte localităţi; nod rutier de importanţă locală, fără potenţial de
polarizare Profil agricol: agro-zootehnic
(11) Valea Dâljii: Profil agricol: agro-pastoral
ECHIPARE
Lungimea reţelei de distribuţie a apei potabile - 5km
7 pensiuni (66 locuri)
Cabana Gura Zlata (!7 locuri + “căsuţe”), Cabana Rîuşor(120 locuri), Cabana Rotunda (31
locuri)
1 tabără şcolară – 200 locuri
Structuri de alimentaţie: 5 unităţi ( cca.200 locuri)
Structuri de agrement:
Pîrtie de schi, instalaţie de transport pe cablu
Textul preia tipologia stabilită de geogr.Nicolae Popa, Universitatea de Vest Timişoara -

- în”Forme de turism şi tipuri de sate după potenţialul lor turistic în depresiunea Haţegului”
Comunicări de geografie, 1999, IGAR
Datele privind infrastructura turistică au fost actualizate cf. MTCT, INCD Turism:
“Studiul de oportunitate pentru valorificarea potenţialului turistic din zona Ţara Haţegului”, 2003
20
3. EVOLUŢIA POPULAŢIEI ŞI POTENŢIALUL RESURSELOR UMANE
DEMOGRAFIA
Dimensiunile aşezărilor haţegane variază în limite restrânse, de la câteva, la ordinul câtorva sute
de gospodării. În cadrul dinamicii populaţiei tendinţa medie este de regres:
Evoluţia populaţiei 1966/1992/2002

Nr
Nr. Creşteri/ Nr. Creşteri/ Nr. Populaţia pe sexe
. Denumire
locuitor scăderi locuitor scăderi locuitor 2002
crt oraş/comună
i 1966- i 1992-2002 i
. M F
1966 1992 (%) 1992 (%) 2002
1 Haţeg 6868 69,1 11616 -5,9 10935 5156 5779
2 Baru 3674 -8,9 3344 -8,7 3058 1484 1574
3 Densuş 2950 -28,1 2133 -16,0 1782 869 913
4 General 1475 -26,7 1081 -5,5 1021 485 536
Berthelot
5 Pui 6089 -16,1 5106 -7,0 4748 2376 2372
6 Răchitova 2768 -33,4 1843 -19,3 1488 721 767
7 Râu de Mori 3777 16,5 1801 -19,1 3561 1760 1801
8 Sălaşu de Sus 4156 -23,3 3187 -12,5 2788 1347 1441
9 Sântămăria 3837 4,1 3996 -11,5 3536 1762 1774
Orlea
10 Sarmizegetusa 2066 -25,3 1544 -10,0 1389 702 607
11 Toteşti 2456 -24,1 1865 8,3 2019 1000 1019
TOTAL ZONĂ 40116 -6,5 37516 -3,2 36325 17662 18583
La fenomenul scăderii în ansamblu a numărului populaţiei contribuie evoluţia negativă a

sporului natural, incluzând rate în creştere ale mortalităţii şi rate în scădere ale natalităţii, în
ritmuri aproape constante şi sporul migratoriu negativ, generat pe de o parte de părăsirea zonei
de către personalul angajat în lucrările de construcţie pe termen mediu (Râu Mare etc), pe de alta
de migrarea forţei de muncă bărbăteşti în afara zonei, în căutarea unui loc de muncă, ceea ce a
dezechilibrat în unele localităţi structura pe sexe. Structura populaţiei pe categorii de vârstă dă
seama de un fenomen aproape generalizat de îmbătrânire a populaţiei, dar cu excepţii – aşezări în
care populaţia tânără deţine o pondere semnificativă sau în care potenţialul de activi este relativ
constant. În acelaşi timp, rata de dependenţă depăşeşte mediile naţionale şi regionale.
Analizând datele de la recensămintele din 1992 şi 2002 se observă că volumul populaţiei Ţării
Haţegului a înregistrat o scădere, înscriindu-se în tendinţa de evoluţie a populaţiei la nivel
naţional. Din 1992 până în 2002 populaţia Ţării Haţegului a scăzut cu aproximativ 4400
persoane de la 40117 locuitori în 1992 la 35708 în 2002.
21
Figura 1. Evoluţia populaţiei din Ţara Haţegului la recensăminte: 1992 - 2002

50000
40,117
40000
35,708
30000
20000
10000
0
1992 2002
Comparând dinamica populaţiei Ţării Haţegului cu cea a judeţului Hunedoara, observăm că

ritmul de scădere a populaţiei Haţegului, în intervalul 1992 - 2002, a fost similar celui înregistrat
la nivel judeţean. Astfel, în 10 ani la nivelul Ţării Haţegului populaţia a scăzut cu aproximativ
11% iar la nivel judeţean cu aproximativ 13%.
Figura 2. Dinamica populaţiei Ţării Haţegului comparativ cu cea a Judeţului Hunedoara: 1992
– 2002 (1992=100%)
120%
Judetul Hunedoara Tara Hategului
100%
80%
1992 2002
După 1992, tendinţa de diminuare a caracterizat, în proporţii diferite, atât evoluţia populaţiei
urbane cât a celei rurale. Astfel, în perioada 1992 – 2002, ponderea populaţiei urbane,
concentrată în oraşul Haţeg, a cunoscut o scădere de 3,8%, în timp ce ponderea populaţiei rurale
s-a diminuat cu aproximativ 14%.
În intervalul 1992-2002, dinamica populaţiei a avut în general aceeaşi tendinţă la nivel de unitate
administrativ teritorială. Pe teritoriul Ţării Haţegului cele mai importante scăderi ale populaţiei
(peste 10%) s-au înregistrat în cazul comunelor: Sarmizegetusa (-10,2%), Baru (-12,6%), Sălaşul
de Sus (-14,0%), Densus (-15,5%), Santamaria Orlea (-17,7%), Rachitova (-21,1%), Râu de
22
Mori (-22,1%). Scăderi de până la 10% se înregistrează în cazul comunelor General Berthelot (-
9,0%) şi Pui (-9,2%) şi a oraşului Haţeg (-3,8%).
Singura comună cu o dinamică a populaţiei care nu se înscrie în tendinţa dominantă, înregistrând

o uşoară creştere din 1992 până în 2002 este Toteşti (1,5%).
Densitatea populaţiei
Comparativ cu valorile înregistrate la nivel judeţean şi naţional, densitatea populaţiei Ţării
Haţegului este mult mai mică. În Ţara Haţegului densitatea populaţiei este de 24,6 loc./km2,
valoare mai mică de aproximativ trei ori decât media pe judeţul Hunedoara (73.5 loc/km2) şi de
patru ori decât cea naţională (91.0 loc/km2) . După cum e şi de aşteptat există o diferenţă mare
între densitatea populaţiei din mediul urban şi cea din mediul rural, însă în cazul celei din urmă
se înregistrează variaţii extrem de mari. Există comune cu o densitate mult mai mică decât media
pe rural (Râu de Mori – 8,9 loc/km2, Sălaşul de Sus – 12,3 loc/km2, Densus – 13,2 loc/km2) şi
comune cu o densitate superioară celei înregistrate în mediul rural (Toteşti – 85,9 loc/km2,
Santamaria Orlea – 48,5 loc/km2, General Berthelot – 32,0 loc/km2).
Tabelul 1. Densitatea populaţiei în 2002 pe total şi medii rezidenţiale

Total Urban Rural
România 91.0 loc/km2 444.9 loc/km2 48.2 loc/km2
Judeţul Hunedoara 73.5 loc/km2 273.7 loc/km2 21.9 loc/km2
Ţara Haţegului 24.6 loc/km2 173.6 loc/km2 17.7 loc/km2
Sursa: INS, Recensământul populaţiei şi locuinţelor, 2002
Structura pe medii
Cea mai mare parte a populaţiei Ţării Haţegului este concentrată în comune, unde la nivelul
anului 2002 locuiau 24539 persoane. Populaţia urbană este concentrată într-un singur oraş,
Haţeg, şi totalizează 11169 locuitori. Astfel, ponderea populaţiei urbane este de 31,3% în timp
ce ponderea celei rurale este de 69 %.
Figura 3. Distribuţia populaţiei Ţării Haţegului şi a judeţului Hunedoara pe medii rezidenţiale

comparativ cu România (2002)
Rural Urban
România 47% 52,6%
Hunedoara 24% 76,3%
Tara Hategului 69% 31,3%
0% 20% 40% 60% 80% 100%
23
După cum indică şi graficul de mai sus, comparativ cu distribuţia populaţiei României pe medii
rezidenţiale, ponderea populaţiei din urban este mai scăzută decât media la nivel naţional.
Comparativ cu distribuţia populaţiei pe medii rezidenţiale înregistrată la nivel judeţean,

procentul de populaţie urbană în Ţara Haţegului este de aproximativ două ori mai mic decât
media judeţeană.
Structura pe sexe
Distribuţia populaţiei Ţării Haţegului pe sexe reflectă un relativ echilibru între ponderea
populaţiei feminine şi a celei masculine. Comparând distribuţia populaţiei pe sexe înregistrată la
nivel naţional cu cea a Ţării Haţegului observăm că nu există o diferenţă semnificativă între cele
două distribuţii ale populaţiei pe sexe. Analizând distribuţia populaţiei pe sexe şi medii
constatăm că în urban ponderea populaţiei feminine (51,7%) este uşor mai ridicată decât în rural
(50,9%). Totuşi nici în acest caz nu se poate vorbi de o diferenţă semnificativă a distribuţiei
populaţiei pe sexe.
La nivel de unitate administrativ teritorială, în majoritatea comunelor populaţia pe sexe este

distribuită echilibrat. Există totuşi cazuri de unităţi administrative în care nu se regăseşte acest
echilibru, ponderea populaţiei feminine depăşind valoarea medie (General Berthelot – 52,7%,
Haţeg -52,9%, Sălaşul de Sus – 51,6%).
Figura 4. Distribuţia populaţiei Ţării Haţegului pe sexe comparativ cu judeţul Hunedoara

(2002)
Masculin Feminin
Hunedoara 49,0% 51,0%
Tara Hategului 48,9% 51,1%
0% 20% 40% 60% 80% 100%
Mişcarea naturală şi migratorie

Mişcarea naturală
Mişcarea naturală a populaţiei reprezintă una din componentele care determină creşterea unei
populaţii, alături de mişcarea migratorie. Mişcarea naturală surprinde două fenomene
demografice: natalitatea şi mortalitatea unei populaţii.
24
Natalitatea
Natalitatea este măsurată prin rata natalităţii care reprezintă numărul de copii născuţi vii la 1000
locuitori într-o perioadă determinată (1 an calendaristic).
Natalitatea este un fenomen demografic supus transformărilor mediului economic şi social.
Astfel, aceasta este influenţată de declinul economic care afectează familia şi relaţiile dintre
membrii familiei. De asemenea, natalitatea depinde de o serie de factori sociali: mediul de
rezidenţă, apartenenţa etnică, nivelul de instruire, etc.
La nivelul anului 2001 rata natalităţii în Ţara Haţegului este mai mică decât mediile înregistrate
la nivel judeţean şi naţional, cu toate că marea majoritate a populaţiei judeţului trăieşte în
localităţi rurale unde ratele natalităţii înregistrează în general valori superioare celor urbane.
Acest fapt este determinat probabil de fenomenul de îmbătrânire demografică ce caracterizează
zona şi care explică în acelaşi timp şi rata mare a mortalităţii.
Tabelul 2. Mişcarea naturală a populaţiei (2001)
Rata natalităţii Rata mortalităţii Sporul natural
România 9.8‰ 11.6‰ -1.8‰
Hunedoara 8.6‰ 11.7‰ -3.1‰
Ţara Haţegului 7.7‰ 15.5‰ -7.8‰
Sursa: INS, Fişa localităţii 2001
Comparativ urban-rural se constată, după cum era şi de aşteptat, că rata natalităţii este puţin mai
mare în rural decât în urban. Rata natalităţii în mediul rural din Ţara Haţegului este mult mai
mică decât cea înregistrată în rural la nivel naţional şi este foarte apropiată ca valoare de media
înregistrată la nivel judeţean. O diferenţă importantă în ceea ce priveşte natalitatea se poate
observa la nivelul urbanului, unde rata natalităţii este mult inferioară mediilor de la nivel
judeţean şi naţional, indicând o populaţie mult mai îmbătrânită demografic.
Tabelul 3. Mişcarea naturală a populaţiei pe medii (2001)

Mediu urban Rata natalităţii Rata mortalităţii Sporul natural
România 8.4‰ 9.0‰ -0.6‰
Hunedoara 9.1‰ 9.6‰ -0.5‰
Mediu rural Rata natalităţii Rata mortalităţii Sporul natural

România 11.5‰ 14.6‰ -3.1‰
Hunedoara 7.0‰ 18.8‰ -11.8‰
La nivel de unitate administrativ teritorială, rate ale natalităţii mai mici decât media înregistrată
la nivelul Ţării Haţegului se observă în: Sălaşul de Sus (4,6‰), Santamaria Orlea (5,2‰),
Răchitova (6,0‰), Toteşti (6,2‰), Haţeg (6,5‰), Baru (7,6‰). Printre comunele cu valori
ridicate ale ratei natalităţii se numără: Sarmizegetusa (17,4‰), General Berthelot (11,6‰), Pui
(10,4‰), Râu de Mori(10,0‰).
Mortalitatea ca fenomen demografic, deşi puternic legată de latura biologică a fiinţei umane,
este şi un indicator al calităţii vieţii, fiind influenţată de factori economici şi sociali cum ar fi
accesul la serviciile de sănătate şi nivelul de educaţie dar şi de factori ecologici. Un indicator al
mortalităţii este rata brută a mortalităţii, numărul de decedaţi la 1000 de locuitori.
25
La nivelul Ţării Haţegului rata mortalităţii este superioară mediilor înregistrate la nivel naţional
şi judeţean. După cum se poate observa, datele pe medii – urban-rural – indică un nivel al
mortalităţii superior mediilor naţionale dar relativ apropiat de cele judeţene, în special pentru
mediul rural. Acest fapt ne indică o populaţie mai îmbătrânită demografic atât la nivelul Ţării
Haţegului cât şi la nivelul ruralului din judeţul Hunedoara dar şi un nivel de dezvoltare mai
scăzut în comunele din Hunedoara sub aspectul calităţii vieţii.
Analiza asupra datelor de mortalitate la nivel de unitate administrativă ne indică faptul că în Ţara
Haţegului comunele cu mortalitate ridicată sunt: Sarmizegetusa (41,7‰), General Berthelot
(25,3‰), Densus (23,3‰). La popul opus, rate ale mortalităţii inferioare mediei pe judeţ
întâlnim în comunele Toteşti: (11,3‰), Sălaşul de Sus (13,0‰), Sântămăria Orlea (13,2‰).
Sporul natural este un indicator care reflectă echilibrul între cele două componente ale mişcării
naturale ale populaţiei: natalitatea şi mortalitatea. Acesta ne arată cu cât creşte în mod natural o
populaţie şi se calculează ca diferenţă între numărul de naşteri şi cel de decese ce au avut loc
într-un an, raportată la volumul populaţiei. Un spor natural pozitiv nu înseamnă neapărat o
creştere a populaţiei, volumul acesteia depinzând şi de fluxurile migratorii.
În Ţara Haţegului sporul natural în 2001 a fost negativ ceea ce înseamnă că neluând în
considerare migraţia, populaţia zonei a scăzut. Comparativ cu sporul natural la nivel naţional,
Ţara Haţegului înregistrează o scădere accentuată pe cale naturală a populaţiei şi acest fapt se
datorează în special faptului că este o zonă preponderent rurală, cu populaţie foarte îmbătrânită.
La nivel teritorial administrativ sporul natural variază destul de mult de la -3,9‰ în oraşul
Haţeg la -24,3‰ în comuna Sarmizegetusa. Atît la nivelul anului 2001 cât şi în 2002 sporul
natural este negativ în toate comunele Ţării Haţegului, înregistrând valori negative sub mediile
pe zonă în cazul comunelor: Sarmizegetusa (-24,3‰ în 2001 şi –14,4‰ în 2002), Sălaşul de Sus
(-9,1‰ în 2001 şi -21,9‰ în 2002), Răchitova (-12,8‰ în 2001 şi -20,6‰ în 2002), Densus (-
14,4‰ în 2001 şi -10,0‰ în 2002), (Baru -8,9‰ în 2001 şi -10,3‰ în 2002),
Mişcarea migratorie
Migraţia este o altă componentă care contribuie la creşterea sau descreşterea unei populaţii
alături de natalitate şi mortalitate. Migraţia reprezintă totalitatea stabilirilor şi plecărilor cu
domiciliul.
Înainte de 1989 sensul fluxurilor migratorii interne era de la sat spre oraş, însă după 1997 aceste
sens s-a inversat, astfel încât numărul celor care se stabilesc în rural îl devansează pe al celor
care se stabilesc în urban.
Fiind o zonă preponderent rurală, este de aşteptat ca Ţara Haţegului să fii cunoscut un spor
migratoriu pozitiv. Sporul migratoriu reprezintă diferenţa dintre stabilirile şi plecările cu
domiciliul raportată la 1000 de locuitori.
Pe ansamblul Ţării Haţegului, sporul migratoriu în perioada 2001-2002 a fost pozitiv,
înregistrând în 2001 o valoare de 0,7‰ şi de 1,5‰ în 2002. La nivelul anului 2001 comunele
care au înregistrat cele mai mici sporuri migratorii sunt: Răchitova – (-11,4‰), Toteşti (-3,1‰),
Sarmizegetusa (-2,8‰), Pui (-2,2‰). În 2002 majoritatea localităţilor din Ţara Haţegului au
înregistrat sporuri migratorii pozitive. Excepţie au făcut oraşul Haţeg (4,0‰) şi comuna
Răchitova (11,0‰).
În 2001 localităţile cu cele mai mari sporuri migratorii au fost: General Berthelot - 12.2‰,
Baru – 8,6‰, Toteşti - 7.4‰ iar în 2002: General Berthelot (6,3‰), Sălaşul de Sus (10,1‰),
Sarmizegetusa (8,4‰).
26
Sporul anual al populaţiei Ţării Haţegului în 2001 a fost de -6,3‰. Sporul anual al unei
populaţii se calculează luând în considerare atât sporul natural cât şi migraţia netă. Din această
perspectivă pot fi identificate localităţi care au înregistrat sporuri absolute pozitive, având deci şi
un spor natural pozitiv şi fiind şi atrăgătoare ca destinaţie pentru migranţi. Printre acestea se
numără Râu de Mori şi General Berthelot. În acelaşi timp sunt comunele cu populaţie foarte
îmbătrânită şi care au avut şi sporuri migratorii sub media judeţeană, având pe ansamblu
sporurile anuale cele mai negative. Aceste comune sunt: Răchitova (-31,6‰), Sălaşul de Sus (-
22,3‰), Sarmizegetusa (-13,7‰), Haţeg (-8,1‰) şi Densuş (-5,0‰).
Concluzii
Pe baza analizei asupra populaţiei Ţării Haţegului putem identifica câteva probleme majore.
În primul rând, din perspectivă demografică este îngrijorătoare situaţia în ce priveşte
natalitatea. Scăderea natalităţii reprezintă o problemă extrem de gravă la nivelul Ţării Haţegului
dacă luăm în considerare faptul că atât în anul 2001 cât şi în 2002 toate unităţile administrative
au înregistrat sporuri naturale negative. În ciuda faptului că avem de-a face cu o populaţie
preponderent rurală, rata natalităţii este la un nivel redus comparativ cu valorile înregistrate la
nivelul ruralului naţional.
În al doilea rând trebuie observat că există câteva localităţi care din punct de vedere
demografic prezintă un cumul de probleme: populaţie îmbătrânită demografic, mortalitate
crescută, rate ale natalităţii scăzute şi solduri migratorii negative. Aceste localităţi înregistrează
sporuri anuale negative: Răchitova (-31,6‰), Sălaşul de Sus (-22,3‰), Sarmizegetusa (-
13,7‰), Haţeg (-8,1‰) şi Densus (-5,0‰).
RESURSELE UMANE
FACTORI DE DEZVOLTARE A RESURSELOR UMANE
SĂNĂTATEA
Starea de sănătate este influenţată de dotarea serviciilor medicale. De aceea, în cele ce
urmează ne vom referi la o serie de indicatori ce caracterizează serviciile medicale: paturi în
spitale la 1000 locuitori, populaţie per medic şi per personal medical mediu. Comparând valorile
acestor indicatori cu cele înregistrate la nivel judeţean în 2001, observăm că numărul de medici
şi personal medical mediu ce revine la 1000 locuitori este superior mediei judeţene. Numărul de
paturi de spital ce revine la 1000 locuitori este însă de aproximativ două ori mai mic decât
valoarea înregistrată la nivel judeţean.
Ţara
Tabelul 4. Indicatori ai situaţiei sănătăţii Hunedoara
Haţegului
Populaţie per doctor – 2001 520 764
Populaţie per cadru sanitar mediu – 2001 172,7 180
Paturi de spital per 1000 locuitori – 2001 9,1 5,4
Sursa: Anuar Statistic, 2002
În Ţara Haţegului, la nivelul anului 2001, în reţeaua de ocrotire a sănătăţii funcţionau: un singur
spital, 2 dispensare medicale / centre de sănătate , 4 cabinete stomatologice şi 7 farmacii.
Serviciile medicale erau asigurate de 48 medici (dintre care 46 în sectorul public), 20
27
stomatologi, 214 personal sanitar mediu (dintre care 10 în sectorul public) şi 9 de farmacişti
(dintre care 6 în sectorul particular şi mixt).
Tabelul 5. Distribuţia teritorială a unităţilor de sănătate
dispensare / cabinete
spitale farmacii
centre de sănătate stomatologice
Haţeg 1 1 5 0
Baru 0 0 0 1
Densus 0 0 0 1
Pui 0 1 2 1
Sarmizegetusa 0 0 0 1
Total 1 2 7 4
Unul din indicatorii utilizaţi în estimarea stării de sănatate şi a gradului de dezvoltare al unei
populaţii este rata mortalităţii infantile. Rata mortalităţii infantile reprezintă frecvenţa deceselor
sub un an, raportată la totalul născuţilor vii dintr-o perioadă determinată (de obicei un an
calendaristic). Comparativ cu mediile înregistrate la nivel naţional în 2001 observăm că rata
mortalităţii infantile în Ţara Haţegului era mult mai mare. La nivelul anului 2001, rata
mortalităţii infantile era de 18,4‰ la nivel naţional şi de 17,1‰ la nivelul judeţului Hunedoara
în timp ce, la nivelul Ţării Haţegului valoarea acestui indicator era de 31,1‰. Luând în
considerare doar acest indicator, serviciile medicale în Judeţul Hunedoara par a fi mai bine
dezvoltate decât cele la nivel naţional. Dacă însă ne raportăm la media înregistrată în Ţara
Haţegului, care este o zonă preponderent rurală, constatăm slaba dezvoltare a serviciilor
medicale în mediul rural din Hunedoara.
Tabelul 6. Mortalitatea infantilă (2001)

România 18,4
Hunedoara 17,1
Ţara Haţegului* 31.1
Sursa: Anuar Statistic, 2002, *Fişa localităţii 2001
EDUCAŢIA
La începutul anului şcolar 2001-2002, unităţile de învăţământ din teritoriul intercomunal
funcţionau în 72 locaţii, dintre care 3 grădiniţe, 65 şcoli generale, şi 2 locaţii de învăţământ
liceal. Fiecare unitate administrativ teritorială este dotată cu şcoli primare şi gimnaziale însă, pe
teritoriu nu există şcoli profesionale, postliceale sau vreun centru de învăţământ superior.
Populaţia şcolară din învăţământul de toate gradele era de 4284 elevi distribuită astfel:
- învăţământ preşcolar: 927 copii;
- învăţământ primar şi gimnazial: 3539 elevi (dintre care 1629 în primar, şi 1910 în
gimnazial);
- învăţământ liceal: 709 elevi;
La nivel administrativ teritorial spaţiile de învăţământ sunt plasate astfel:
Tabelul 7. Distribuţia teritorială a unităţilor şcolare

Clădiri pt.învăţământul Clădiri pt Total spaţii de
Grădiniţe primar şi gimnazial licee învăţământ
Hateg 2 6 2 10
Baru 1 4 0 5
Densus 0 7 0 7
28
Pui 0 13 0 13
Rachitova 0 4 0 4
Rau de Mori 0 8 0 8
Sarmizegetusa 0 4 0 4
Salasu de Sus 0 7 0 7
Santamaria-Orlea 0 7 0 7
Totesti 0 4 0 4
General Berthelot 0 3 0 3
Total 3 67 2 72
Personalul didactic era format din 50 cadre în învăţământul preşcolar, 330 profesori în
învăţământul primar şi gimnazial (dintre care 137 în învăţământul primar şi 193 în învăţământul
gimnazial) şi 51 profesori în învăţământul liceal.
Tabelul 8. Indicatori ai serviciilor de învăţământ

Ţara
Numărul elevilor per profesor 2001/2002... Hunedoara
Haţegului
Şcoală primară 16,7 11,8
Gimnaziu 13,3 9,9
Liceu 12,5 13,9
Sursa: Fişa localităţii, 2001
În ceea ce priveşte numărul de elevi ce revine unui profesor, observăm că la nivelul anului şcolar
2001/2002 mediile înregistrate în Ţara Haţegului mai mici decât cele de la nivel naţional în cazul
învăţământului primar şi gimnazial. O situaţie diferită este cea a învăţământului liceal unde
numărul de elevi ce revine unui profesor este mai mare faţă de media naţională.
FORŢA DE MUNCĂ
La nivelul anului 2002 numărul mediu de salariaţi din Ţara Haţegului era de aproximativ 5752,
reprezentând circa 16% din totalul populaţiei zonei. Comparativ cu 2001 în 2002 numărul mediu
de salariaţi a crescut cu aproximativ 7%. Cele mai importante creşteri s-au înregistrat în
domeniile constucţii şi transporturi. În acelaşi interval de timp s-a redus ponderea salariaţilor din
industria prelucrătoare, învăţământ, sănătate şi administraţie publică.
Analizând pe sectoare de activitate economică distribuţia populaţiei salariate se observă că
aceasta prezintă unele diferenţe faţă de cea existentă la nivel judeţean. Cea mai mare parte a
forţei de muncă salariate din Ţara Haţegului lucrează în industria prelucrătoare (17,8%).
Următoarele două mari sectoare de activitate sunt energia electrică şi termică şi serviciile de
sănătate şi asistenţă socială, fiecare ocupând între 12 şi 13% din salariaţii zonei. Ponderea
salariaţilor din domeniul energiei electrice şi termice, învăţamânt şi asistenţă socială în Ţara
Haţegului este aproape dublă faţă de ponderea medie la nivel judeţean.
Ţara Haţegului înregistrează ponderi mai mici de salariaţi decât cele medii la nivel judeţean în ce
priveşte industria prelucrătoare şi comerţul.
În ceea ce priveşte distribuţia forţei de muncă salariate pe medii, după cum era de aşteptat, în
mediul urban se înregistrează o ponderea mai mare decât în mediul rural. Astfel, în mediul urban
29
ponderea populaţiei salariate era de 52,8% iar în mediul rural de 48,2%. Totuşi această diferenţă
este relativ mică şi indică o slabă dezvoltare a sectoarelor economice secundar şi terţiar în
mediul urban. În mediul rural cea mai mare pondere din populaţia activă se ocupă de agricultură
pe cont propriu şi nu este înregistrată ca forţă de muncă salariată.
La nivel de localităţi în 2002 se înregistrau unele diferenţe în ce priveşte ponderea salariaţilor în
totalul populaţiei. Unităţile administrativ teritoriale cu cele mai mici ponderi de salariaţi erau:
General Berthelot (4,2%), Răchitova (4,4%), Pui (5,2%), Sarmizegetusa (8,1%), Densus (8,8%)
şi Sălaşul de Sus (9,9%). Ponderi ale salariaţilor mai mari decât media pe zonă se înregistrează
în: Haţeg (27,8%), Sarmizegetusa (20,7%), Baru (19,3%).
Tabelul 9. Structura forţei de muncă salariate pe activităţi ale economiei naţionale în 2001
Ţara Haţegului Hunedoara

Agricultura 0.8% 0.8%
Industria extractiva 0.0% 18.0%
Industria prelucrătoare 17.8% 25.6%
Activităţi în domeniul energiei electrice si
12.7% 6.4%
termice
Activităţi în domeniul construcţiilor 10.1% 7.7%
Activităţi de comerţ 9.8% 11.1%
Activităţi de transport 7.3% 6.6%
Activităţi financiare 1.3% 1.0%
Administraţie publica si apărare; asistenta
4.0% 2.4%
sociala
Învăţământ 11.2% 6.8%
Activităţi în sănătate si asistenta sociala 12.3% 6.5%
Concluzii
În ceea ce priveşte dezvoltarea resurselor umane, trebuie remarcat deficitul de servicii sanitare,
fapt ce se traduce prin valori superioare ale indicatorilor privind dotarea acestora (paturi în
spitale la 1000 locuitori, populaţie per medic şi per personal medical mediu) şi incidenţă mare a
mortalităţii infantile. Mai ales în condiţiile unei îmbătrâniri a populaţiei trebuie avută în vedere
creşterea disponibilităţii si accesibilităţii acestui tip de servicii.
În acelaşi timp, zona este caracterizată de o ofertă slabă de educaţie în ceea ce priveşte
învăţământul profesional, liceal şi postliceal care să asigure calificarea forţei de muncă în
domenii conexe turismului.
Pe de altă parte, datele privind structura pe activităţi economice a populaţiei salariate indică o
slabă dezvoltare a serviciilor de piaţă necesare susţinerii activităţilor turistice şi din alte sectoare
purtătoare de modernitate şi competitive în context continental şi global.
30
4. ACTIVITĂŢI ECONOMICE
AGRICULTURA
Structura fondului funciar agricol pe categorii de folosinţă

Din punct de vedere al condiţiilor pedoclimatice teritoriul studiat se înscrie în categoria
“zonă montană”, componentă a zonei montane “Apuseni”. Funcţiunea social – economică
dominantă o reprezintă agricultura a cărei structură este adecvată specificului montan al zonei.
Aceasta beneficiază de un fond funciar agricol reprezentând 48,82 % din suprafaţa totală cu
următoarea structură:
Suprafaţa Ponderea % (in Ponderea % (in

Categoria (ha.) supr. agricolă) supr. totală)
145.158 - 100
Suprafaţa totală
Teren agricol - din care: 70.865 100 48,82
Arabil 15.007 21,17 10,33
Vii 1.551 2,18 1,06
Livezi 0 0 0
Păşuni 33.285 46,96 22,93
Fâneţe 21.019 29,66 14,48
Sursa: Institutul Naţional de Statistică – Direcţia Judeţeană Statistică
Zona aflată în studiu deţine un profil agricol predominant ocupat de păşuni şi fâneţe care
acoperă un procent de cca. 76,62 % din totalul suprafeţei agricole şi 37,41 % din suprafaţa totală.
Utilizarea arabilă a solului este în proporţie de 21% şi se practică în zona depresionară şi
pe terasele râurilor.
Bilanţul fondului funciar agricol defalcat pe localităţi are următoarea structură:
Localitatea Supr. Supr. Supr. Păşuni Fâneţe Vii Livezi
Totală Agricolă Arabilă
Din care:
Haţeg 6.433 3.197 1.304 868 736 0 289
Rachitova 7.359 4.106 792 1.359 1.955 0 0
Unirea 3.074 2.246 951 631 466 0 198
Densus 13.612 6.138 1.021 2.331 2.236 0 550
Toteşti 2.203 1.825 1.186 210 417 0 12
Sarmizegetusa 7.312 4.367 699 1.899 1.710 0 59
Sântămăria 6780 4.234 1.924 1.580 662 0 68
Orlea
Râu de Mori 38.632 16.154 1.733 12.594 1.750 0 74
Sălaşu de Sus 22.303 10.584 2.490 5.412 2.518 0 164
Pui 22.879 12.057 2.122 3.761 6.053 0 121
Baru 14.571 5.957 785 2.640 2.516 0 16
Total 145.158 70.865 15.007 33.285 21.019 0 1.551
31
Zonarea pedologică - calitatea solurilor
Urmare a etajării si variaţiei reliefului, a complexului petrografic existent, solurile sunt

variate şi de mai multe tipuri. Procesele naturale cu impact ecopedologic negativ asupra solului
sunt în principal: aciditatea naturală, eroziunea de suprafaţă şi adâncime, procesele fluvio-
torenţiale, alunecări de teren. Pe măsură ce solurile încep să fie afectate de procese de degradare
apar restricţii în utilizarea lor în agricultură care sunt direct proporţionale cu intensitatea de
manifestare a factorilor limitativi.
În arealul montan predomină terenurile din clasele de calitate V şi VI, cu pretabilitate
salbă sau improprii pentru păşuni. Terenurile din clasa a VI sunt improprii folosinţei agricole şi
se recomandă a fi împăduririte.
Folosinţa dominantă este pastorală, arabilul fiind întâlnit în principal în depresiune. În
zonele depresionare solurile sunt în general aluviale. Majoritatea terenurilor din această unitate
de relief se încadrează în clasa a IV de calitate pentru arabil.
Clasa III - cu pretabilitate mijlocie cu limitări moderate se mai întâlneşte de la terasele
râurilor (soluri brune-galbui, brune luvice), care favorizează stagnarea apei de suprafaţă dându-le
caracterul de pseudogleizare, până la relieful specific de luncă (neuniformitate, textură variabilă,
adâncimi variabile ale nivelului freatic).
În zona de deal şi de podiş predominante sunt solurile brune luvice (podzolite) la care
principalele limitări sunt legate de pantă, eroziune şi pseudogleizare (stagnarea apei în sol şi
argilozitatea crescută a orizontului argiloiluvial). După aceste limitări terenurile se încadrează în
clasa III de calitate alături de care pot apare local şi terenuri de clasa IV şi V.
Structura suprafeţei cultivate

În zona studiată, agricultura se practică pe unităţi geografice diferite (depresiune, zona
montană, terasă, luncă) care din punct de vedere pedologic şi climatic determină o structură a
suprafeţei cultivate dominată de cartofi, plante furajere (General Berthelot, Răchitova, Sălaşul de
Sus, Sântămăria Orlea, Pui, Râu de Mori), culturile de grâu, porumb şi legume acoperind
suprafeţe importante în zonele Sălaşul de Sus, Sântămăria Orlea, Toteşti, Pui, Râu de Mori,
Haţeg.
Sectorul zootehnic
Procentajul de 76,6 % din totalul suprafeţei agricole ocupat de păşuni şi fâneţe oferă
posibilităţi deosebite pentru dezvoltarea sectorului zootehnic.
Localităţi care se remarcă prin efective mai importante la toate speciile sunt Răchitova, Densuş,
Sarmizegetusa, Sălaşul de Sus, Râu de Mori, Pui, Sântămăria Orlea.
În ceea ce priveşte producţia animală, printre localităţile cu producţie performantă la mai

multe produse (carne, lapte, lână, ouă) se remarcă:
- carne: Pui, Densuş, Sălaşul de Sus;
- lapte: General Berthelot, Râu de Mori, Pui; Sălaşul de Sus, Sântămăria Orlea, Haţeg;
- lână: Densuş, Sarmizegetusa, Sălaşul de Sus, Râu de Mori, Pui.
Deşi păşunile şi fâneţele ocupă suprafeţe mari, sunt slab productive (cca. 3 t. masă verde
la hectar) fapt care afectează negativ sectorul zootehnic. Cu toate acestea creşterea animalelor ar
putea constitui o ramură importantă în agricultura zonei în condiţiile în care păşunile şi fâneţele
32
vor beneficia de lucrări specifice de ameliorare şi îmbunătăţire a potenţialului productiv.

Amenajări pentru îmbunătăţiri funciare - irigaţii, desecări, combaterea eroziunii
solului
Ca urmare a fragmentării şi a diversităţii reliefului, fondul funciar (145.158 ha.) este
afectat, pe suprafeţe întinse, de procese de degradare prin eroziune, alunecări de teren şi exces de
umiditate. Pentru eliminarea şi ameliorarea factorilor de degradare şi îmbunătăţirea potenţialului
productiv al solului, înainte de 1990 au fost executate lucrări de îmbunătăţiri funciare după cum
urmează:
- amenajări pentru lucrări de irigaţii în zona Ostrov – Clopotiva – Toteşti de 2189 ha.
- amenajări pentru desecare – drenaj pentru eliminarea excesului de umiditate în zonele:
Ostrov – Clopotiva – Toteşti (3315 ha)
Ostrov –Păclişa – Haţeg (1200 ha.)
Sălaşul de Sus – Nucşoara
Valea Lupului- Baru
General Berthelot – Ciula
Râu de Mori – Sânpetru.
- lucrări de combaterea eroziunii solului:
pe versantul drept al Streiului (în sectoarele Bucium – Copeia;
Băieşti – Pui)
pe versantul drept al pârâului Zeicani
Lucrările de îmbunătăţiri funciare, executate în majoritate înainte de 1990, necesită
măsuri de reabilitare şi modernizare.
ACTIVITĂŢI ECONOMICE NEAGRICOLE
Studiile realizate au definit profilul funcţional-economic al oraşului Haţeg ca fiind :

industrial, agricol, turistic, de cazare a forţei de muncă şi de servire în teritoriu.
În mod tradiţional, în economia localităţii o parte importantă a constituit-o industria; o
pondere semnificativă o deţin ramurile: exploatarea şi prelucrarea lemnului, materiale de
construcţii, industria textilă, confecţiile din textile, piele şi blănuri, industria alimentară şi a
băuturilor, artizanatul, transportul de marfă şi călători.
Principalele produse ale industriei sunt : energia electrica, prefabricate, tesaturi, confecţii,
tricotaje, conserve, bere şi băuturi răcoritoare, produse din lemn. În localitate funcţionează filiale
ale întreprinderilor producătoare şi distribuitoare de energie electrică.
Printre resursele de materii prime din zona de proximitate care erau considerate de către
autorităţile locale ca fiind surse potenţiale de dezvoltare economică la nivelul anului 2000 se
numărau piatra exploatată în cariere, resursele forestiere şi produsele accesorii, plantele
medicinale.
Şomajul a înregistrat în ultimii ani procentaje între 33 şi 37%. In 1990, la Hateg
functionau in jur de 20 de unităţi economice cu 5700 de angajati, iar în anul 2002 în Haţeg mai
existau cca.1700 de angajati. Vechile unităţi economice au creat în timp o forţă de muncă de
câteva mii de persoane cu calificări industriale, cu mod de viată tradiţional industrial şi cu
potenţial de reconversie profesională . În lipsa oportunităţilor de ocupare pe termen scurt,
populaţia masculină a oraşului migrează, astfel încât structura pe sexe a populaţiei este
dezechilibrată.
33
Astăzi, cea mai mare parte a locuitorilor oraşului, pe lângă forţa de muncă atrasă cândva
din localităţile din zonă, nu au un loc de muncă salariat. Multi cetăţeni fiind originari din zonă,
posedă terenuri pe care practică agricultura de subzistenţă, sau lucrează în sectorul informal La
începutul anului 2002 peste 300 de familii primeau ajutoare sociale. În 2001, la cantina socială
erau hrăniţi zilnic 130 de copii scolarizaţi, iar în anul 2002 alte 400 de familii au apelat la acest
serviciu social.
Autorităţile locale consideră că în localitate există în mare măsură oportunităţi de
investiţii “luând în considerare resursele umane şi materiale, zăcămintele şi pitorescul peisaj din
jurul localităţii, pe lângă asezarea geografică şi posibilitătile de legatura si trafic cu celelalte
localităţi şi zone ale tarii, care se pot concretiza in oferte de asociere, vânzari-cumpărări de
terenuri, spatii de productie viabile, comerţ, necesităţi de materii prime necesare dezvoltarii
afacerilor si totodată oferte de produse pentru pieţele de desfacere din ţară sau exterior,
posibilitatea dezvoltarii turismului, actualmente slab dezvoltat desi exista conditii optime; la
distanta de maximum 40 - 50 km de oraş se află un număr de peste 200 de cabane, staţiuni,
campinguri, hoteluri, moteluri, hanuri, vile, bungalouri, pensiuni, amenajări pentru petrecerea
timpului liber”.
Oportunităţile de afaceri oferite la începutul anilor 2000 de către operatorii economici din
oraşul Haţeg erau:
- asociere sau colaborare în vederea diversificării serviciilor de comercializare a

produselor petroliere, achiziţionarea unor pompe moderne de distribuţie a
carburanţilor;
- asociere sau colaborare în domeniul constructiilor, a managementului cu asigurarea
forţei de muncă;
- asociere sau colaborare in domeniul constructiilor metalice, fabricarea produselor din

lemn, reparatii auto, inchiriaza sau vinde, utilaje aflate in stoc pentru confecţii, cu
asigurarea de personal calificat.
- colaborare în domeniul serviciilor de telecomunicaţii, Internet, extinderea reţelei de
televiziune în zona din jurul Hategului
- asocierea sau colaborare în vederea găsirii pieţei de desfacere pentru băuturi alcoolice,
răcoritoare si apă carbogazoasă.
- închiriere sau vânzare de spaţii comerciale sau industriale:
- atelier mecanic cu incălzire centrala, comuna Sântamaria Orlea.
- teren 4.000 mp cu acces la drumul internaţional E67
- capacitate de depozitare a produselor petroliere 150.000 litri, cu acces
la drumul international E67
După anul 1989 în comuna Toteşti s-a înregistrat un declin economic accentuat,
consecinţă a ritmului lent de realizare a programelor de restructurare şi privatizare şi a
inadecvării unor opţiuni anterioare ale politicii economice aplicate forţat.
Cu referire directă la zona comunei Toteşti, printre structurile puternic afectate de criza
economică de după 1990 se află activitatea de industrie mică, numeroase unităţi fiind închise; cele
rămase în cadrul cooperaţiei meşteşugăreşti sau înfiinţate în sectorul privat, răspund parţial
cererilor pieţii şi aparţin unor domenii restrânse.
În 1999, principalele unităţi de producţie industriala de pe raza comunei Toteşti, situate în
mare parte în satul Cârneşti, erau:
- IFETşi gater
- Pâine şi produse de panificaţie
- Abator, moară , brutărie, atelier de tâmplărie
34
- Concasor piatră LC.F.

- District de drumuri şi poduri şi staţie de asfalt
Din suprafaţa totală de 2.203 ha a teritoriului comunei Toteşti, 1825 ha (82,84 %)
constituie suprafaţa agricolă.
Activităţile industriale având o pondere mică, şi având în vedere că materia primă şi forţa
de munca abundă, se sugerează pentru viitor valorificarea prin fabricaţie locală, sau prin
prelucrare, a produselor agricole şi forestiere; pot fi dezvoltate activităţi legate de :
- valorificarea primară a unor produse vegetale şi animale, mici abatoare, centre de
prelucrare a laptelui, a fructelor, a produselor agricole, morărit, fabrici de pâine, sucuri, etc.;
- unităţi de prelucrare a lemnului;
- unităţi de exploatare şi industrializare a materialelor de construcţii
La acestea se adaugă valorificarea potenţialului turistic al zonei.
Funcţiunea social-economică dominantă a comunei Densuş o reprezintă

agricultura si silvicultura.
Activitatea cu caracter industrial se desfăşoară în afara teritoriului comunei,
persoanele active deplasându-se pentru munca la Haţeg şi Răchitova.
Oraşul Haţeg este sediul unei sucursale a înterprinderii Hidroelectrica; aceasta
desfăşoară o semnificativă activitate de valorificare a importantelor resurse
hidroenergetice existente în zonă, prin exploatarea sistemului de pe Rîul Mare.
Alimentarea cu energie termică şi gaze

Oraşul Haţeg dispune de alimentare cu gaz metan, fiind străbătut de 2 magistrale de gaze
de înaltă presiune (Vest I şi Vest II), existând şi staţie de reglare-măsurare (SRM) în 2 trepte. La
sfârşitul anului 1999, energia termică în oraşul Haţeg era asigurată de 3 termocentrale pe gaze
şi/sau combustibil lichid, acestea asigurând termoficarea obiectivelor importante din oraş cât şi a
blocurilor de locuinţe. Deficienţe în furnizarea energiei termice către populaţie s-au înregistrat la
C.T.2, unde datorită nerespectării parametrilor corespunzători, populaţia aferentă s-a orientat
către alte soluţii.
Aşezările din mediul rural practică încălzirea cu combustibil solid, individuală, aceasta
afectând mediul înconjurător
În zona comunei Sarmizegetusa, printre structurile puternic afectate după 1990 se află
şi activitatea de industrie mică, numeroase unităţi fiind închise, iar cele rămase în cadrul
cooperaţiei meşteşugăreşti sau înfiinţate în sectorul privat, răspund parţial cerinţelor pieţii şi
aparţin unor domenii restrânse.
Principalele unităţi economice de pe raza comunei Sarmizegetusa rămase în funcţiune
în 1999 erau:
- gater şi brutărie la Sarmizegetusa
- staţie de gaz la Sarmizegetusa
- pescărie la Zeicani
- 3 microhidrocentrale la Zeicani
Din totalul suprafeţei de 7.312 ha a teritoriului comunei Sarmizegetusa, 4.367ha (59,72 %) sunt
suprafaţă agricolă.
Potenţialul economic şi de resurse umane poate fi valorificat în cadrul unor activităţi de

prelucrare a produselor agricole şi a celor forestiere; de asemenea, potenţialul turistic al
zonei este pe cât de mare, pe atât de puţin valorificat.
35
La Răchitova industria era reprezentată de exploatarea minieră Boiţa, care încerca să valorifice
minereurile cuprifere locale.În prezent această exploatare este în stare de conservare cu slabe
perspective de a se redeschide, cu atât mai mult cu cât este extrem de poluantă.
Practic pe teritoriul comunei Sălaşu de Sus nu se desfăşoară activităţi de tip industrial, cu

excepţia balastierei de pe malul râului Strei, în satul aparţinător Ohaba de Sub Piatră.
Profilul economic al comunei Pui este preponderent agricol (agricultura, zootehnie, creşterea
pomilor fructiferi), dar după aplicarea Legii fondului funciar, toate C.A.P.s-au dezmembrat, iar
construcţiile aferente fie s-au dezintegrat (Pui, Ohaba Ponor), fie au fost privatizate şi
refuncţionalizate în unităţi de mică producţie industrială sau agricolă (fosta fermă din Băeşti,
C.A.P.-urile din Râu Bărbat, Şerel, etc.)
Activităţile economice ale localităţii Pui sunt acum mai complexe: s-au constituit noi unităţi
comerciale şi de prestări servicii atât pentru populaţia comunei, cât şi pentru circulaţia de
tranzit care se derulează pe D.N.66.
O altă activitate economică cu tendinţe de dezvoltare este sectorul turismului şi agrementului

de sfârşit de săptămână. Tendinţa de dezvoltare spontană a unor zone cu potenţial turistic, prin
construirea unor căsuţe de vacanţă şi a unor dotări în extravilan, a sugerat includerea în
intravilanul localităţilor a acestor zone, primind funcţiunea de zone de agrement. ( de exemplu
la Hobiţa, la Uric şi la Ohaba Ponor).
Ele nu dispun deocamdată de o infrastructură adecvată. Este necesară modernizarea căilor de

acces carosabil şi acolo unde este posibil extinderea reţelelor edilitare.
Pentru localitatea Pui, vecinătatea râului Strei ar oferi condiţiile dezvoltării unei zone de
agrement (ştrand amenajat, terenuri de sport, pescuit sportiv şi sporturi nautice) activităţi care
existau, dar s-au pierdut din cauza staţiilor balastiere care, prin exploatarea iraţională, au
modificat în timp conformaţia cursului şi malurilor râului.
Activitatea industrială de extracţie nu mai este reprezentată pe teritoriul comunei; cariera de

bauxită de la Federi şi-a întrerupt activitatea .
Unităţile industriale şi de depozitare din zonă sunt grupate în localităţile Pui şi Ponor, adiacent
caii ferate, acest fapt având implicaţii pozitive în dezvoltarea economică a localităţii.
Principalele activităţi industriale care s-au desfăşurat în mod tradiţional pe teritoriul comunei
Baru includ producerea de materiale refractare (cărămizi refractare pentru industria siderurgică
şi a sticlei, prafuri exoterme), bazată pe exploatarea argilelor din zonă şi exploatarea şi
prelucrarea produselor forestiere (lemn, fructe de pădure). Producţia de materiale refractare
este poluantă (bioxid de aluminiu, oxid de siliciu), ca şi evacuarea rumeguşului rezultat din
prelucrarea lemnului în ape; pe de altă parte, exploatarea atât a pământurilor cât şi a lemnului
consumă resurse şi alterează peisajul. Mai mult, desfacerea produselor refractare depinde de o
piaţă – combinatele siderurgice Galaţi, Hunedoara, Tîrgovişte, Câmpia Turzii – relativ îngustă şi
la rândul său dependentă de conjunctură şi de progresul tehnologic. “Refractara”, echipată cu o
tehnologie depăşită şi împovărată de datorii istorice care împiedică investiţiile, dar care ocupa
încă în 2002, 330 de persoane – în acelaşi timp proprietarii întreprinderii-, defineşte profilul
monoindustrial al Haţegului de sud-est. Modelul industrial practicat la Baru se află în
contradicţie cu principiile dezvoltării durabile
36
Biserica Parohială a Cândeştilor –Râu de Mori
5. REŢELE DE TRANSPORT
Căile de comunicaţie din Ţara Haţegului au fost analizate în contextul legăturilor cu
judeţul din care face parte, precum şi cu judeţele învecinate.
În cadrul echipărilor de infrastructură , reţeaua de căi de comunicaţie şi transport ocupă
un loc important, fiind compusă din reţeaua de căi rutiere şi reţeaua de căi feroviare.
Reţeaua de căi rutiere
Din analiza echipării tehnice cu drumuri publice DN, DJ şi DC, a zonei, au rezultat
următoarele:
Reţeaua de drumuri cuprinde*:
- 2 trasee de drumuri naţionale din care:
- 1 traseu drum naţional european DN 66 –E 79
- 1 traseu drum naţional principal DN 68
- 14 trasee de drumuri judeţene
- 54 trasee de drumuri comunale
Principala legătură a zonei cu restul judeţului şi cu judeţele învecinate este DN 66 care
străbate oraşul Haţeg de la sud la nord, DN 66 fiind şi drum european magistral - E 79.
Drumul naţional DN 68, drum naţional principal, în lungime de 23 km străbate zona de
la est la vest, asigurând legătura cu judeţele din vestul ţării.
Drumurile naţionale sunt modernizate în cea mai mare parte, cu o stare tehnică
considerată satisfăcătoare.
*
Conform HGR 540/2000
37
Drumurile locale, judeţene şi comunale, în mare parte nu asigură o suprafaţă de rulare

corespunzătoare pentru desfăşurarea unui trafic de călători şi marfă în condiţii de siguranţă şi
confort optime.
Analiza situaţiei existente a scos în evidenţă următoarele:
- starea de viabilitate, mai ales a reţelei locale, este sub standarde, necesitând lucrări
de reabilitare;
- lucrările de artă de pe traseul drumurilor naţionale nu sunt toate la clasa de încărcare
E, necorespunzând cerinţelor de capacitate portantă şi cerinţelor traficului actual.
Reţeaua de căi ferate

Zona Ţara Haţegului, dispune de o singură cale ferată, deschisă traficului de călători şi
mărfuri:
- linia 202 pe direcţia Filiaşi – Simeria:
• sectorul Petroşani – Crivadia – Simeria, cale ferată dublă electrificată;
Legătura cu staţia Simeria asigură accesul la magistrala 200 Braşov – Sibiu – Arad –
Curtici, iar linia 202, prin Craiova face legătura cu magistrala 900 Bucureşti – Craiova –
Timişoara.
Nu există legătură feroviară între Subcetate şi Băuţari.
Prin dezafectarea căi ferate Subcetate – Sarmizegetusa şi prin lipsa unui traseu de la
Sarmizegetusa la Băuţari nu este asigurată legătură feroviară cu vestul ţării.
Transportul în comun
În Ţara Haţegului transportul în comun este asigurat de diferite societăţi de stat sau
private. Astfel, se asigură legătura în teritoriu între localităţile rurale şi centrele urbane, între
zonele turistice din zonă şi cele din judeţele învecinate.
Autogările existente în mare parte sunt necorespunzătoare, atât din punct de vedere al
clădirilor, cât şi al spaţiilor de parcare şi garare, care nu mai corespund cerinţelor actuale.
Pentru dezvoltarea transportului în comun în zonă sunt necesare studii de circulaţie.
38
6. GOSPODĂRIREA APELOR
Amenajarea bazinului hidrografic
Zona studiată se află în bazinul hidrografic Mureş. Principalele lucrări hidrotehnice
existente în zonă sunt:
Acumulările cu rol de producere a energiei electrice amplasate pe Râul Mare:
- Gura Apelor, Vtotal = 227,0 mil.m3 şi SNNR = 420,0 ha
- Ostrovul Mic, Vtotal = 10,46 mil.m3 şi SNNR = 90,0 ha
- Păclişa, Vtotal = 10,11 mil.m3 şi SNNR = 100 ha
- Haţeg, Vtotal = 14,53 mil.m3 şi SNNR = 124 ha
Aducţiuni şi derivaţii sunt lucrări hidrotehnice care asigură tranzitul apei brute sau
tratate către diverse zone, funcţie de politicile strategiei de dezvoltare în domeniul
gospodăririi apei.
În zonă principalele lucrări sunt:
• aducţiunile de apă brută, pentru producerea energiei electrice:
- râul Bărbat – ac. Gura Apelor;
- ac. Gura Apelor – ac. Ostrovul Mic;
- ac. Ostrovul Mic – ac. Păchişa, aducţiune de suprafaţă;
- ac. Păchişa – ac. Haţeg, aducţiune de suprafaţă.
Pentru alimentarea cu apă a populaţiei în zonă sunt aducţiunile:
- r. Bărbat – ac. Teluic Cineiş, L = 43 km, Q = 1.200 l/s, asigură apa pentru
alimentarea mun. Hunedoara şi a combinatului siderurgic;
- Sântămărie Orlea (staţia de tratare apă) – mun. Deva, L = 40 km, Q = 500 l/s,
transportă apă potabilă pentru oraşele Simeria şi Deva.
Regularizări şi îndiguiri
Acest gen de lucrări hidrotehnice sunt specifice apărări împotriva inundaţiilor.
Lucrările existente în zonă sunt:
• regularizarea r. Strei în zona com. Baru, L = 2,8 km
• apărări de maluri pe pârâul Galbena, pe zona care traversează oraşul Haţeg,
L = 2,8 km.
Problemele pe care le ridică amenajarea bazinului hidrografic în arealul studiat sunt:
- asigurarea unei surse de apă pentru mun. Deva şi or. Simeria, care presupune o nouă
priză de apă în zona Haţeg – Râul de Mori – Clopotiva;
- râul Siret care poate deveni un “râu mort” datorită faptului că în perioada de debite
mici, 3,7 mc/s, se derivează în acumularea Teluic – Cinciş cca. 1,2 mc/s din râul
Bărbat, afluent al Streiului. De asemenea este un râu poluat, ca urmare a
descărcărilor necontrolate de ape uzate menajere (în special din stele riverane), ape
uzate provenite de la diverse unităţi economice.
39
Echiparea hidroedilitară
În cele 11 unităţi administrative (un oraş şi 10 comune) din zonă situaţia alimentării cu
apă şi a canalizării apelor uzate este:
Alimentarea cu apă a localităţilor
Alimentarea cu apă în sistem centralizat se realizează în oraşul Haţeg şi în comunele
Râu de Mori, Sântămărie Orlea, Sălaşul de Sus, Pui şi Baru. Restul comunelor Răchitova,
Densuş, Sarmizegetusa, Toteşti, Unirea se alimentează din pânza freatică prin intermediul
fântânilor.
Sursele de apă ale oraşului Haţeg sunt subterane, 6 puţuri forate la 8 – 12 m adâncime în
lunca râului Galbena. Sursa de suprafaţă este pârâul Cârlete, deviat din Râu Mare, debitul este de
27 l/s.
Oraşul Haţeg, cu cei 23,1 km reţea de apă potabilă (grad de echipare 51,3 %) se află sub
media pe judeţ care este de cca. 69,5 %.
Asigurarea alimentării cu apă este o problemă, având în vedere că necesarul de apă este
de 206 mii mc/an la 1.000 de locuitori, iar consumul specific în prezent este de cca. 77 mii mc/an
la 1.000 de locuitori.
Rezultă adoptarea unor măsuri ferme care să îmbunătăţească alimentarea cu apă
potabilă în sistem centralizat al oraşului.
Evacuarea apelor uzate
Sistemul de canalizare al apelor uzate (care se compune din reţea de colectare şi staţie
de epurare) există numai în oraşul Haţeg.
În comunele Sântămărie Orlea, Baru şi Pui există numai reţea de colectare. Evacuarea
apelor uzate colectate se face prin infiltrare în subteran sau eventual prin fose septice vidanjabile.
Comunele Râu de Mori şi Sălaşul se Sus, care au sistem de alimentare cu apă nu dispun
de sistem de canalizare.
În oraşul Haţeg echiparea străzilor cu reţele de canalizare este de 32,5 %, sub media pe
judeţ de 45,35 %.
Capacitatea staţiei de epurare a apelor uzate este depăşită.
Canalizarea apelor pluviale este realizată parţial în ansamblurile nou construite.
Problemele care apar în domeniul alimentării cu apă şi canalizării în zona studiată sunt:
- deficit al surselor de apă;
- consum specific de apă potabilă în oraşul Haţeg sub necesarul calculat la 206 mii
mc/an şi 1.000 loc;
- staţia de tratare a apei de suprafaţă a oraşului necesită extindere şi îmbunătăţirea
procesului de tratare aplicat;
- reţelele de distribuţie a apei potabile, a canalizării apelor uzate menajere şi
meteorice sunt reduse ca procent de acoperire a tramei stradale existente;
- staţia de epurare a oraşului este depăşită din punct de vedere al capacităţii de
epurare;
- în mediul rural sistemul de alimentare cu apă este ineficient, iar în jumătatea din
comunele din zonă nu există;
40
- în mediul rural sistemul de canalizare ridică aceleaşi probleme.
Zone cu risc de inundaţii

Zona aflată în studiu nu pune probleme din punct de vedere al inundaţiilor. Totuşi în
anul 1998 datorită ploilor abundente care s-au produs, au avut loc inundaţii datorate revărsării
râurilor Galbena şi Strei.
Pe râul Galbena inundaţiile s-au produs pe teritoriul administrativ al oraşului Haţeg,
zonele Fărcăşoane şi Răstoace şi în comuna Densuş satele Stei şi Densuş. Au fost afectate
terenuri extravilane pe o suprafaţă de aproximativ 100 ha.
Pe râul Strei, în aceeaşi perioadă s-au produs inundaţii în comuna Baru, satul Livadia.
Pagubele fizice produse au fost: reţele de străzi (1,5 km), reţele edilitare (0,65 km), poduri şi
podeţe (8 buc.), terenuri intravilane (102,3 ha), gospodării (1 buc.) şi diguri (0,8 km).
Cauzele producerii acestor inundaţii au fost viiturile din amonte şi blocarea secţiunii de
curgere a albiei râului cu diverşi plutitori.
În aceleaşi zone s-au produs inundaţii şi pe văile torenţilor ca urmare a ploilor puternice.
Pagubele produse de acest tip de inundaţii au fost, în comuna Baru, satele Livadia şi Petros
gospodării (11 buc.), reţea de străzi (2 km), reţele edilitare (0,6 km), teren intravilan (11,3 km),
teren extravilan agricol (90 ha), poduri şi podeţe (8 buc.), drumuri (3,5 km).
În comuna Densuş au fost avariate 8 gospodării.
Cauzele principale ai fost neîngrijirea văilor torenţiale, creşterea abundentă a vegetaţiei
care a împiedicat curgerea viiturilor.
Problemele care apar în acest domeniu sunt:
- neîntreţinerea cursurilor de apă, în secţiunea de curgere a apei şi în secţiunile de sub
poduri şi podeţe;
- depozitarea gunoaielor sau a diverselor materiale pe văile torenţilor.
Acumulare în cadrul amenajării hidrotehnice Râul Mare
41
7. ECHIPAREA CU REŢELE DE TRANSPORT AL ENERGIEI
Alimentarea cu energie electrică

Localităţile din întreaga zonă studiată dispun de alimentare cu energie electrică din
sistemul energetic naţional prin LEA.
Distribuţia energie electrice este asigurată prin posturi de transformare alimentate radial
din LEA 20 KV, cu o putere instalată de 450 KVA, instalaţiile fiind de tip aerian cu posturile de
transformare montate pe stâlpi. Excepţie face oraşul Haţeg, a cărui alimentare electrică a
blocurilor este asigurată de cabluri electrice subterane de secţiuni mari în sistem buclat
(majoritatea) sau radial.
Consumatorii casnici şi neindustriali sunt alimentaţi din reţeaua de joasă tensiune de 0,4
KV.
Iluminatul stradal din întreaga zonă este deficitar, acesta realizându-se în mare parte din
reţelele consumatorilor casnici.
Alimentarea cu energie termică şi gaze

Oraşul Haţeg dispune de alimentare cu gaz metan, fiind străbătut de 2 magistrale de gaze
de înaltă presiune (Vest I şi Vest II), existând şi staţie de reglare-măsurare (SRM) în 2 trepte. La
sfârşitul anului 1999, energia termică în oraşul Haţeg era asigurată de 3 termocentrale pe gaze
şi/sau combustibil lichid, acestea asigurând termoficarea obiectivelor importante din oraş cât şi a
blocurilor de locuinţe. Deficienţe în furnizarea energiei termice către populaţie s-au înregistrat la
C.T.2, unde datorită nerespectării parametrilor corespunzători, populaţia aferentă s-a orientat
către alte soluţii.
Aşezările din mediul rural practică încălzirea cu combustibil solid, individuală, aceasta
afectând mediul înconjurător.
42
8. ECHIPAREA CU REŢELE DE TELECOMUNICAŢII.
În teritoriul intercomunal, telecomunicaţiile se realizează prin

- servicii de telefonie fixă şi mobilă prestate de către marii operatori privaţi,
- radiocomunicaţii asigurate de Direcţia de Radio şi Televiziune Timişoara
- transmisie prin reţele publice fixe (în principal semnal TV prin cablu) instalate şi
exploatate de operatori de pe piaţa regională a serviciilor de telecom.
Actualmente, gradul de telefonizare a teritoriului intercomunal calculat de Romtelecom este de

40,5%. La nivelul fiecărei unităţi teritorial-administrative, gradul de penetrare a telefoniei fixe
diferă în mod semnificativ, serviciile Romtelecom fiind asigurate pentru cea mai mare parte a
locuitorilor, în condiţii de accesibilitate extrem de redusă, îndeosebi în localităţile rurale, în
cadrul unor oficii ale Companiei Naţionale Poşta Română :
Localitatea Număr de Grad de telefonizare

Oficii
abonamente telefonice (telefonie fixă poştale
(INS 2002) Romtelecom) %
Haţeg 2 634 21 3
Baru 164 5,5 1
Densuş 221 12,5 3
General Berthelot 50 5,0 2
Pui 167 3,6 6
Răchitova 241 16,5 3
Rîu de Mori 283 8,3 3
Sălaşu de Sus 157 5,7 4
Sântămărie Orlea 242 7,4 3
Sarmizegetusa 245 17,5 1
Toteşti 312 16,5 2
Sunt încă netelefonizate următoarele localităţi:

- în comuna Sântămărie Orlea: Balomir;
- în comuna General Berthelot: Crăguiş;
- în comuna Toteşti: Copaci;
- în comuna Pui: Federi, Fizeşti, Hobiţa, Ohaba Ponor, Uric;
- în comuna Rîu de Mori: Ostrovu Mic, Sibişel, Suseni;
- în comuna: Sălaşu de Sus: Coroieşti, Mălăieşti, Ohaba de sub Piatră, Paros, Peştera,
Rîu Alb, Rîu Mic, Zăvoi.
Aceste localităţi totalizează o populaţie de 3568 persoane – 9,9% din populaţia zonei. În acelaşi
timp, sunt înregistrate încă 1004 cereri de instalare de posturi telefonice, neonorate.
Pe de altă parte, judeţul Hunedoara este complet digitalizat, centrale telefonice digitale fiind
instalate la Haţeg, Toteşti, Cârneşti (comuna Toteşti), Sarmizegetusa, Rîu de Mori (cu 16,7%
din populaţie în aşezări netelefonizate) şi Sălaşu de Sus (cu 34,9% din populaţie în aşezări
netelefonizate).
Se constată că în domeniul serviciilor de telecomunicaţii şi comunicaţiilor poştale, principala

problemă este aceea a accesibilităţii egale la aceste servicii a tuturor locuitorilor şi agenţilor
instituţionali şi economici, indiferent de situarea lor în teritoriu.
43
Disfuncţiile constatate de Romtelecom în telefonia fixă la nivelul teritoriului intercomunal sunt:

- incapacitatea de a se rezolva solicitările de instalare din cauza neconcordanţei între
cerere şi posibilitatea tehnică de a o satisface: există solicitări, dar străzile nu sunt
cablate, sau există cablaje, dar nu există solicitări;
- incapacitatea de a se rezolva solicitările de instalare în mediul rural, întrucât zona nu
este acoperită integral cu comunicaţii radio;
- posibilităţile de comunicare cu zonele turistice montane – Retezat, Parâng – sunt
reduse.
Recent, au fost licenţiate 2 companii private pentru instalarea şi exploatarea de reţele fixe prin
cablu în oraşul Haţeg şi respectiv satul Petros (comuna Baru).
Cetatea Colţ - Suseni
44
9. ANALIZA S.W.O.T A TERITORIULUI INTERCOMUNAL ŢARA HAŢEGULUI
MEDIUL
PUNCTE TARI
- Ţara Haţegului posedă forme diversificate ale mediului natural, inclusiv un
climat temperat specific altitudinilor mai ridicate.
- Pădurile regiunii constituie un element valoros de protejare, regenerare şi dezvoltare a
calităţii factorilor de mediu şi a biodiversităţii
PUNCTE SLABE
- Sporirea riscului de producere a alunecărilor de teren şi a unor procese erozionale în
urma defrişărilor;
- Refacerea incompletă a condiţiilor de mediu şi peisajelor în teritoriul aferent
amenajărilor hidroenergetice;
- Prezenţa haldelor de steril de la exploatarea minereurilor cuprifere de la Băiţa;
- Cursuri de apă neregularizate;
- Lipsa resurselor financiare necesare dotării capacităţilor de producţie poluante
menţinute în activitate cu tehnologie nepoluantă
- Pulberile în suspensie , chiar dacă se găsesc sub limitele maxime admise, sunt încă un
factor de poluare cu consecinţe grave
- Rampele de gunoi nu sunt amenajate ecologic
- Lipsa dotărilor, amenajărilor, echipamentelor şi serviciilor de sortare şi reciclare a
deşeurilor
- Absenţa amenajărilor pentru depozitarea reziduurilor menajere şi pentru evacuarea
cadavrelor de animale;
- Absenţa programelor de informare şi educare a populatiei in spiritul respectului şi grijii
pentru mediu.
- Lipsa tehnologiilor performante de epurare a apelor menajere şi industriale uzate.
- Slaba preocupare şi lipsa de resurse pentru reconstrucţia ecologică a zonelor afectate de
poluare istorică
- Absenţa perimetrelor de protecţie şi a facilităţilor de acces şi semnalizare a
elementelor de patrimoniu construit şi natural
OPORTUNITĂŢI
- Ameliorarea spontană a condiţiilor dew mediu odată cu încetarea unor activităţi
industriale poluante
- Cadrul legislativ strict privind mediul
RISCURI
- Apariţia şi menţinerea unor situaţii de anomie privind mediul
- Penuria de resurse financiare pentru protecţia, reconstrucţia şi îmbunătăţirea mediului
- Lipsa unei politici pro-active de încurajare a activităţilor nepoluante
45
RESURSELE UMANE
PUNCTE TARI
- disponibil considerabil de forta de munca, parţial calificată
PUNCTE SLABE
- Excedent de forţă de muncă;
- Fenomene de îmbătrânire a populaţiei;
- Fenomene de depopulare a satelor;
- Menţinerea la valori negative a sporului natural şi migrator;
- Slaba asigurare cu dotări şi servicii de formare şi reconversie a forţei de muncă,
medico-sanitare, de asistenţă socială;
- Slabă activitate de reconversie într-un cadru lipsit de coerenţă strategică pe plan local
privind forţa de muncă şi încurajarea dezvoltării IMM.
- Forţa de muncă disponibilă calificată în domenii industriale tradiţionale are dificultăţi
de mobilitate intersectorială, necesitand calificări corespunzatoare noilor domenii în
care are loc dezvoltarea economica actuală
- Rezerva de forţă de muncă tânără este în scădere
- O parte considerabilă din excedentul de forţă de muncă este absorbită de piaţa muncii
la negru
- Inadecvarea formelor, profilelor, meseriilor şi conţinutului învăţământului tehnic şi
profesional la necesarul de resurse umane în noile sectoare economice purtătoare de
modernitate, dezvoltare şi performanţă economică
- Slaba implicare a sectorului privat în calificarea şi recalificare forţei de muncă,
respectiv în activităţile de dezvoltare a resurselor umane
- Absenţa, în curiculele curente, a pregătirii pentru antreprenoriat şi dezvoltarea
iniţiativei private
OPORTUNITĂŢI
- Programele internaţionale de formare/ reconversie a forţei de muncă
- Iniţierea unor proiecte relevante în cadrul Geoparcului Ţara Haţegului
RISCURI
- Extinderea fenomenului de migraţie internaţională a forţei de muncă.
DEZVOLTAREA SPAŢIALĂ
REŢEAUA DE LOCALITĂŢI
PUNCTE TARI
- Concordanţa între structurarea ierarhică după rang şi talie şi configuraţia spaţială
sistematizată de reţeaua de drumuri
PUNCTE SLABE
- Echiparea foarte slabă cu infrastructuri de transport, telecomunicaţii şi utilităţi;
- Situaţia de relativă izolare a unor aşezări;
- Accesibilitatea redusă a dotărilor şcolare;
- Gradul mare de dispersare a unor localităţi;
46
- Concentrarea dotărilor şi a activităţilor social-economice în satele reşedinţă de

comună;
- Absenţa dotărilor pentru sport;
- Absenţa dotărilor şi serviciilor pentru agrement;
- Insuficienţa infrastructurilor, dotării şi echipării necesare pentru crearea de valoare
adăugată în sectoarele agro-zootehnic, silvic, piscicol şi turistic;
- Lipsa relativă de terenuri pentru dezvoltarea construcţiei de locuinţe în unele zone
intravilane;
- Apropierea unor zone de locuit de zone de risc.
OPORTUNITĂŢI
- Configuraţie spaţială favorabilă organizării aşezărilor în reţea, cu centre de polarizare
RISCURI
- Insuficienţa resurselor financiare publice şi private pentru dotarea şi echiparea
localităţilor conform potenţialului, rolului şi situării lor în teritoriu
INFRASTRUCTURA EDILITARĂ
ALIMENTARE CU APĂ, CANALIZARE, GESTIUNEA DEŞEURILOR
PUNCTE TARI
- resurse de apă relativ bogate la nivel subregional
- existenţa unui sistem teritorial de gestiune a apelor
PUNCTE SLABE
- Echiparea foarte slabă cu infrastructuri de transport, telecomunicaţii şi utilităţi;
- Extinderea limitată a infrastructurilor edilitare
- Slaba prezenţă în teritoriu a serviciilor edilitare specializate (pentru captarea, tratarea şi
distribuţia apei potabile, canalizare, epurarea apelor uzate, evacuarea, sortarea şi
depozitarea deşeurilor)
- Absenţa alimentării cu gaze naturale;
OPORTUNITATI
- Aplicarea instrumentelor financiare de preaderare pentru dezvoltarea rurală
şi regională
RISCURI
- Penuria de resurse bugetare pentru dezvoltarea infrastructurilor edilitare
ACTIVITĂŢILE ECONOMICE
SECTORUL AGRAR
PUNCTE SLABE:
- Absenţa sistemelor de colectare şi desfacere a produselor agricole;
- Întreţinerea necorespunzătoare a pajiştilor.
47
- Absenţa structurilor şi echipării necesare pentru crearea de valoare adăugată în

sectoarele agro-zootehnic, silvic, piscicol şi turistic
SECTORUL INDUSTRIAL
PUNCTE TARI
- Potenţial de dezvoltare a activităţilor de procesare a produselor agricole
- Perpetuarea tradiţiei modelului socio-economic industrial
PUNCTE SLABE
- Structură industrială bazată pe activităţi nedurabile (exploatarea resurselor primare –
minerale şi forestiere -, tehnologii poluante, intervenţii masive în mediu şi peisaj)
- Structură industrială nediversificată (preponderent axată pe sectoarelel industriei
energetice, prelucrării lemnului şi a materialelor de construcţii)
- proces de restructurare greoi
- rezultate ale privatizării altele decât cele aşteptate
- aplicarea unor tehnologii energointensive şi dotare cu echipamente industriale depăşite
- competitivitate scăzută a sectorului, datorită slabei calităţi a produselor industriale
determinată de gradul ridicat de uzură morală a factorilor de producţie
OPORTUNITĂŢI
- Apariţia unui anumit disponibil de lichidităţi pentru investiţii private şi difuzia acestuia
în teritoriu
- Potenţialul pieţelor din Europa centrală
RISCURI
- Dificultăţile instituţionale şi financiare privind înfiinşarea şi dezvoltarea unei
întreprinderi, în special prelucrătoare
- Constrîngerile fiscale
- Mediu de afaceri dificil
SECTORUL SERVICIILOR
PUNCTE TARI:
- Evoluţie pozitivă a activităţilor în sectorul financiar bancar şi de asigurari, comerţ şi în
administraţia publică
- Evolutie pozitivă în sectorul telecomunicatiilor şi al serviciilor poştale
- Reţeaua comerciala s-a extins considerabil, atât in mediul urban cât si în cel rural, ceea
ce a determinat îmbunătăţirea distributiei teritoriale a unitatilor comertului cu
amanuntul, mărirea suprafetelor comerciale, flexibilitatea relaţiilor cu furnizorii
industriali, creşterea concurentei şi ameliorarea serviciilor comerciale prestate
locuitorilor
PUNCTE SLABE:
- Cererea de servicii de piaţă nu este suficient dezvoltată, mentalitatea accesării lor de
catre populatie şi agenti economici fiind încă în formare
- sistemul financiar-bancar nu oferă o gamă suficientă de produse şi servicii specifice, în
cadrul unui sistem de servicii eficient, care să asigure derularea rapidă şi în orice
locaţie a operaţiunilor;.
- Serviciile de transport nu asigură o accesibilitate suficientă în teritoriu, iar declinul
industrial a determinat reducerea activităţii în sectorul transporturilor
48
- Serviciile pentru populaţie, în special cele medicale, deşi aparent numeroase în unele
localităţi, nu sunt accesibile în mod echivalent în orice locaţie din teritoriu şi nu se
ridică la nivelul aşteptărilor privind calitatea.
- Absenţa dotărilor pentru sport;
- Absenţa dotărilor şi serviciilor pentru agrement;
- Foarte slaba asigurare cu servicii de transport public;
OPORTUNITĂŢI
- Dezvoltarea pieţei serviciilor în contextul creşterii economice preconizate
RISCURI
- Mediu de afaceri dificil
- Costul ridicat al desfăşurării activităţilor de servicii
INFRASTRUCTURA DE SUSŢINERE A ACTIVITĂŢII ANTREPRENORIALE
PUNCTE TARI
- Dezvoltarea şi consolidarea recentă în comunitate a serviciilor menite sa sprijine
activităţile economice, precum serviciile de consultanta de afaceri, consultanta
tehnologica, serviciile de reclama si publicitate, serviciile de promovare prin targuri si
expozitii, serviciile de intermediere de afaceri, serviciile de contabilitate, promovate
atât de societăţi private cât şi de ONG.
PUNCTE SLABE
- Slaba reprezentare a instituţiilor financiar - bancare în teritoriu
- Slaba accesibilitate a instanţelor şia administraţiei publice
- Absenţa furnizorilor de servicii de sprijinire a antreprenoriatului în profunzimea
teritoriului
- Slaba prezenţă în teritoriu a asociaţiilor patronale
- Absenţa sectorului cercetare-dezvoltare de pe piaţa serviciilor prestate întreprinderilor
- Slăbiciunea activităţilor de marketing; absenţa unei reţele de promovare a afacerilor
locale şi a unui sistem de comunicare şi informare care să vină în sprijinul cooperării
între comunitatea locală de afaceri şi exterior
OPORTUNITĂŢI
- Existenţa la nivel regional şi judeţean a unor structuri instituţionale menite să susţină
iniţiativele şi activităţile antreprenoriale şi să asigure un climat favorabil proceselor de
dezvoltare
- Iniţierea proiectului Geoparcul Dinozaurilor
RISCURI
- Penuria de resurse umane şi materiale pentru dezvoltarea serviciilor de sprijinire a
antreprenoriatului
INFRASTRUCTURA DE TRANSPORT
INFRASTRUCTURA RUTIERA
PUNCTE TARI:
49
- drumul naţional DN 66 traversează zona şi asigură legături interregionale şi

internaţionale,
- reţeaua de drumuri judetene şi comunale asigură legatura cu toate localitatile judetului,
fiind modernizată in proportie de 50%.
PUNCTE SLABE
- Starea rea a infrastructurii de transport
- Capacitatea portantă scăzută a structurii unor drumuri implicând riscul efectului de
degradare
- Marcarea, iluminarea si inscripţionarea de slabă calitate
- Procentaj de 50% de drumuri judetene si comunale nemodernizate
- Accese impracticabile sezonier la unele aşezări şi locaţii;
OPORTUNITĂŢI
- situarea zonei în apropierea coridorului IV pan-european
RISCURI
- penuria de resurse financiare pentru dezvoltare
INFRASTRUCTURA FEROVIARĂ
PUNCTE TARI
- Zona este străbătută de calea ferată Simeria –Filiaşi care este electrificată, are potenţial
de viteză sporită şi asigură legături feroviare interregionale şi internaţionale
PUNCTE SLABE
- absenţa legăturii feroviare est–vest datorită abandonării legăturii feroviare Subcetate
– Băuţar;
- deficienţe de exploatare feroviară
OPORTUNITĂŢI
- situarea zonei în apropierea coridorului IV pan-european
RISCURI
- restrângerea activităţii şi restructurarea sectorului transporturilor feroviare
- penuria de resurse financiare pentru dezvoltare
INFRASTRUCTURA DE TELECOMUNICAŢII
PUNCTE TARI:
- Premise tehnice şi investiţionale în sectorul privat pentru dezvoltarea reţelei de cabluri
optice
- Capacitate de absorbţie a serviciilor de telecomunicaţii
- Multiplicarea operatorilor de telecomunicaţii
PUNCTE SLABE
- Accesul restrâns la infrastructura de telecomunicaţii şi transmitere de date;
- există încă aşezări şi locaţii în afara traseelor reţelelor de telefonie fixă şi de cablu TV
( cu capacitate de transmisie de date şi voce), în particular în zonele cu potenţial
turistic
- slaba pătrundere a Internetului
50
- starea proastă şi capacitatea redusă a reţelei telefonice aflate in exploatare în unele zone
impieteaza în mod serios asupra calităţii şi diversităţii serviciilor de telefonie fixă
OPORTUNITĂŢI
- liberalizarea pieţei serviciilor de comunicaţii
RISCURI
- scăderea capacităţii investiţionale a operatorului tradiţional de telefonie fixă
- politica tarifară a deţinătorilor monopolişti de reţele-suport faţă de noii operatori (de
ex. politica tarifară a Romtelecom sau a Electrica privind închirierea reţelelor lor)
- neglijarea spaţiului rural ca piaţă cu potenţial de dezvoltare pentru telecomunicaţii
INFRASTRUCTURA DE TRANSPORT AL ENERGIEI
PUNCTE TARI
- Procentajul de electrificare a localităţilor este de 100%; capacităţi de transformare şi
distribuţie aparent suficiente
- Existenţa unor elemente de infrastructură de distribuţie a energiei termice în localităţile
industriale (Haţeg, Baru)
PUNCTE SLABE
- Vechimea unor linii de transport a energiei electrice şi a unor utilaje de transformare
OPORTUNITĂŢI
- Apariţia unui nou context investiţional în condiţiile privatizării distribuţiei energiei
electrice
RISCURI
- Politici corporative ale operatorului privat neorientate spre dezvoltare
51
10. GEOPARCURILE ÎN CONTEXTUL DEZVOLTĂRII SOCIAL-ECONOMICE
GEOPARCURILE ÎN VIZIUNEA UNESCO

Răspunzând necesităţii care se manifestă în ceea ce priveşte o iniţiativă internaţională
pentru recunoaşterea siturilor şi terenurilor care prezintă un interes special din punct de vedere al
ştiinţelor pământului, UNESCO intenţionează să lanseze Programul Reţeaua Internaţională a
Geoparcurilor. Programul are ca dublu obiectiv punerea în valoare a siturilor care constituie
mărturii esenţiale ale istoriei pământului şi, concomitent, crearea de locuri de muncă şi
promovarea dezvoltării economice regionale. Se aşteaptă ca, finalmente, circa 500 de geoparcuri
din întreaga lume să fie recunoscute ca Geoparcuri UNESCO. Anual se vor acorda 20 de atestate
recunoscute internaţional, care vor fi sinonime cu protecţia mediului şi cu dezvoltarea.
Divizia de ştiinţe ale pământului a UNESCO în acord cu Uniunea Internaţională de
Ştiinţe Geologice (IUGS) şi cu Instituţii Guvernamentale, a luat iniţiativa coordonării şi reunirii
preocupărilor şi eforturilor pe plan naţional şi internaţional privind geoconservarea, geotopurile,
geositurile şi patrimoniul geologic în general.
Programul geoparcuri se va desfăşura împreună cu Centrul Patrimoniului Mondial şi cu
Reţeaua Mondială a Rezervaţiilor Biosferei “Omul şi Biosfera” ale UNESCO.
Un geoparc UNESCO se caracterizează prin următoarele:

- este un teritoriu care cuprinde unul sau mai multe situri de importanţă ştiinţifică, nu
numai din punct de vedere al geologiei, dar şi în virtutea valorii sale arheologice,
ecologice sau culturale;
- are un plan de management care vizează dezvoltarea social economică durabilă,
întemeiată cel mai probabil pe (geo) turism;
- poate să prezinte metode de a conserva şi consolida patrimoniul geologic şi să
asigure mijloace de predare a disciplinelor ştiinţifice şi de abordare a unor aspecte
ecologice mai largi;
- este propus de autorităţi publice, comunităţi locale şi sectorul privat în cadrul unor
acţiuni comune;
- va fi parte a unei reţele globale care va demonstra şi va împărtăşii cele mai bune
practici privind patrimoniul terestru şi integrarea sa în strategii de dezvoltare
durabilă.
Geoparcurile sunt teritorii în care patrimoniul pământului este salvgardat şi gestionat în
mod durabil. Succesul poate fi asigurat numai prin implicarea activă a actorilor de la nivel local;
ca atare, propunerile de organizarea a unui geoparc trebuie să vină din partea unor comunităţi şi
autorităţi locale care se angajează energic în conceperea şi implementarea unui plan de
management care să corespundă atât necesităţilor economice ale populaţiei locale cât şi
necesităţilor de protejare a mediului şi peisajelor în mijlocul cărora trăiesc.
Un geoparc atestat de UNESCO constituie un foarte bun mijloc de a obţine
recunoaşterea internaţională pentru siturile respective.
52
REŢEAUA EUROPEANĂ DE GEOPARCURI

Înfiinţată în iunie 2000 la iniţiativa a patru teritorii, Reţeaua Europeană a Geoparcurilor
este constituită astăzi din 16 membrii din 9 state – membre ale Uniunii Europene. Aceştia
conlucrează şi cooperează pentru promovarea protejării patrimoniului lor geologic şi pentru
punerea în valoare a acestuia în scopul dezvoltării economice durabile a regiunilor respective.
Reţeaua funcţionează ca un instrument care permite membrilor săi să practice schimbul de
experienţă şi de idei din întreaga Europă şi că conlucreze în cadrul unor iniţiative comune, care
urmăresc conştientizarea de către populaţia Europei a importanţei şi semnificaţiei patrimoniului
geologic. De altfel, reţeaua a încheiat un acord oficial de colaborare cu Divizia de Ştiinţe ale
Pământului din cadrul UNESCO, în anul 2001.
Un geoparc european este definit ca un teritoriu cu un patrimoniu geologic şi pentru
care există un plan de dezvoltare durabilă, pentru promovarea dezvoltării economice. Chiar dacă
majoritatea siturilor din cuprinsul unui geoparc european trebuie să fie de natură geologică,
reţeaua a adoptat o abordare balistică, ce include dezvoltarea turismului durabil, inclusiv prin
prezentarea altor aspecte ale patrimoniului natural şi cultural al unui teritoriu.
Un geoparc european sprijină educarea populaţiei şi promovează dezvoltarea economică
durabilă şi în acelaşi timp asigură prezervarea materialului geologic din cadrul geoparcului, sau
aflat sub controlul său, evitând distrugerea sau înstrăinarea lui.
Motivaţiile şi filozofia Reţelei Europene de geoparcuri sunt expuse într-o Cartă.
Reţeaua Europeană de Geoparcuri este gestionată de o structură managerială simplă:
unui comitet consultativ format din 6 membri (inclusiv UNESCO) i se alătură un comitet de
coordonare compus din câte 2 reprezentanţi ai fiecărui geoparc, precum şi 2 coordonatori de
reţea, al căror rol include activitatea ca puncte de contact cu potenţialii noi membri. Reţeaua se
întruneşte de 3 ori pe an în plen.
Denumirea oficială de Geoparc European a fost instituită în contextul programului
LEADER IIC al Uniunii Europene, de către 4 zone eligibile pentru asistenţă în cadrul acestui
program, în contextul unui studiu intitulat “Dezvoltarea geoturismului în Europa”. Cele 4
teritorii, erau: Rezervaţia geologică a regiunii Haute Provence (Franţa), Geoparcul Gerolstein /
Vulkaneifel (Germania), Muzeul de istorie naţională Pădurea Pietrificată din insula Lesbos
(Grecia) şi Parcul Cultural Maestrazgo (Spania). Cele 4 zone LEADER IIC sunt proprietarele
mărcii “Geoparc European”, înregistrată în toate ţările Comunicaţii Europene.
Între ţările prezente în REG sunt:

Germania: - Geoparcul European Vulkaneifel
- Mordlicher Naturpark
Spania: - Parcul Natural Cabo de Gata
- Parcul Cultural Maestrazga
Franţa: - Rezervaţia Geologică din Hante Provence
- Artobline de Rochechouard (Coater de impact)
Grecia: - Pădurea Pietrificată din insula Lesbos
- Parcul Natural Psiloritis
Irlanda de Nord: - Peşterile Marble Arch şi Parcul montan Cuilcagh
Republica Irlanda: - Coasta de Aramă (Copper Coast)
Italia: - Parcul Natural Madonia
- Parcul Minier Floristella – Grottacalda
53
Spre exemplu, parcul Natural Maestrazga include elemente de patrimoniu

paleontologic, prezentate în cadrul Parcului Paleontologic Galve, unul din cele 6 centre cu
specific individual:
- Parcul geologic Aliaga;
- Muzeul de istorie din Mas de als Mates;
- Parcul cultural din Molinos;
- Centrul pentru ştiinţa mediului din Villarhengo;
- Parcul de sculpturi de la Hinosa de Jargue;
- Parcul Paleontologic care prezintă fosile şi modele de sauropode.
Administraţia locală dezvoltă actualmente proiectul “Dino-polis” de promovare a
patrimoniului geologic şi paleontologic al regiunii, în cadrul căruia s-a inaugurat un muzeu, la 40
km de Galve.
Pe scurt, conceptul de geoparc poate fi definit ca « un teritoriu bine definit, cu o suprafaţă

suficient de mare, care cuprinde situri geologice, arheologice, culturale. . . Un geoparc asigură
protecţia si conservarea siturilor dar şi o dezvoltare economică durabilă care ajută la
îmbunătăţirea condiţiei economice şi sociale ale locuitorilor. . .” (cf. UNESCO).
Geoparcurile care constituie Reţeaua Europeană a Geoparcurilor (aflate în Franţa, Germania,

Spania şi Grecia) au fost înfiinţate în zone cu un bogat patrimoniu natural dar sărace din punct de
vedere economic şi fără alte perspective de dezvoltare. In toate aceste zone impactul economic şi
social este evident, ele devenind modele de dezvoltare economică la nivel european, în cadrul
politicilor de dezvoltare regională. Astfel, un studiu de impact economic efectuat pentru
geoparcul Rezervaţia Geologică Haute Provence din Franţa a arătat că la fiecare 1 Euro investit,
se câştigă - din venituri directe, indirecte şi induse - aproximativ 100 de Euro, majoritatea
fondurilor ramânând la nivel local.
PROIECTUL GEOPARCUL DINOZAURILOR – ŢARA HAŢEGULUI
Pentru Ţara Haţegului, valorificarea - ca potenţial şi resursă - a patrimoniului natural şi cultural,

unic în ţară prin diversitate, densitate şi vechime, reprezintă, împreună cu potenţialul resurselor
umane locale, principala oportunitate de dezvoltare a zonei.
În ultimii 30 de ani au fost desfăşurate studii ştiinţifice sistematice foarte detaliate în această
zonă foarte bine cunoscută pentru bogăţia patrimoniului natural şi în primul rând al patrimoniului
geologic reprezentat de dinozaurii “pitici” din Haţeg, unici in lume. Pe de altă parte, în ultimii
doi ani au fost întreprinse studii academice interdisciplinare, între care un studiu de fezabilitate
finanţat de UNESCO, în curs de desfăşurare. Cele mai importante concluzii ale acestor studii
relevă:
- semnificaţia capitalului natural, cultural, şi uman ca premisă pentru o dezvoltare durabilă;
- o rată a şomajului ridicată, îmbătrânirea populaţiei şi tendinţa de migrare a populaţiei
tinere de vârstă activă ;
- disponibilitatea locuitorilor şi existenţa resurselor pentru dezvoltarea agro-turismului ;
- necesitatea de formare şi reconversie a forţei de muncă, de sprijinirire a iniţiativei private
şi de informare şi pregătire cu privire la accesarea de fonduri si propunerea de proiecte;
- slaba dezvoltare a infrastructurilor
- lipsa de coerenţă a proceselor de dezvoltare a zonei, inclusiv slaba susţinere a activităţilor
de turism
54
Înfiinţarea şi operarea unui geoparc se întemeiază pe utilizarea resurselor naturale si culturale

pentru dezvoltarea economică şi socială a teritoriului inclus în proiect. În particular, Geoparcul
Dinozaurilor – Ţara Haţegului vizează următoarele obiective generale:
• Promovarea dezvoltării economice şi sociale
• Intărirea identităţii culturale şi sociale a Tării Haţegului
• Protejarea patrimoniului natural si cultural.
Una din premisele esenţiale pentru realizarea şi dezvoltarea cu succes a unui geoparc este
constituirea unui parteneriat, la care, pentru Ţara Haţegului, participă Consiliile locale din:
Haţeg, Baru, General Berthelot, Densuş, Pui, Sălaşu de Sus, Sarmizegetusa, Sântămăria Orlea,
Rîu de Mori, Răchitova, Toteşti, Consiliul Judeţean Hunedoara, Universitatea Bucureşti,
Universitatea Petroşani şi Asociaţia “Geoparcul Dinozaurilor Haţeg”.
Teritoriul care va constitui Geoparcul Dinozaurilor se suprapune teritoriilor administrative ale

comunelor situate în partea de sud-vest a judeţului Hunedoara, pînă la limitele administrative ale
acestora , respectiv pînă la limitele marilor zone protejate din vecinătate : Parcul Naţional
Retezat şi Parcul Natural Grădiştea Muncelului-Cioclovina, fiind foarte bine delimitat în spaţiu,
atât de caracteristicile geografice, cât şi de tradiţiile istorice si culturale extrem de specifice - şi
este caracterizat de o densitate excepţională a valorilor de patrimoniu cultural şi natural.
Proiectul Geoparcul Dinosaurilor Hateg este un proiect complex care urmăreşte stabilirea unor
premise şi a unui cadru pentru revigorarea activităţilor economico-sociale, inclusiv a tradiţiilor
locale şi pentru sprijinirea iniţiativelor private, în cadrul unui proces de dezvoltare durabilă.
Derularea proiectului implică o participare şi o implicare activă a comunităţilor locale, în cadrul
creat de parteneriatul între administraţiile locale ale celor 11 localităţi dar şi a organizaţiilor
neguvernamentale, a mediului academic şi a instituţiilor naţionale şi internaţionale.
55
ANEXA A
MEDIUL ECONOMIC ÎN ŢARA HAŢEGULUI
INTRODUCERE
In analiza mediului economic al regiunii trebuie să pornim de la toate elementele care îl

compun: legislaţie economică (care este generală pe toată ţara), dar şi infrastructură, populaţie,
calificarea persoanelor din zonă, structura pe tranşe de vârste, gradul de urbanizare, facilităţile
existente la dispoziţia investitorilor, mentalitatea populaţiei, resursele zonei, etc.
Din punct de vedere administrativ în zonă se află un un oraş – Haţeg, 10 comune, şi 28
de sate, având 38 133 de locuitori în total, din care 18 682 bărbaţi şi 19 451 femei răspândiţi pe
o suprafaţă de 145 158 ha:
1. HAŢEG 6 433 ha:
a. Nălaţvad
b. Silvaşu de Sus
c. Silvaşu de Jos
2. General Berthelot3 074 ha:
a. Farcadin
b. Livezi
c. Tustea
d. Crăguiş
3. Răchitova 7 358 ha:
a. Boiţa
b. Ciula Mică
c. Ciula Mare
d. Goteşti
e. Mesteacăn
f. Vălioara
4. Densuş 13 612 ha:
a. Criva
b. Hăţăgel
c. Peşteana
d. Peşteniţa
e. Poieni
f. Stei
5. Toteşti 2 203 ha:
a. Cârneşti
b. Păclişa
c. Recea
d. Copaci
6. Baru 14 571 ha:
a. Livadia
b. Petros
c. Valea Lupului
7. Pui 22 879 ha:
a. Băieşti
b. Federi
c. Fizeşti
56
d. Galaţi
e. Hobiţa
f. Ohaba
g. Ponor
h. Râu Bărbat
i. Ruşor
j. Serel
k. Uric
8. Sălaşu de Sus 22 303 ha:
a. Coroieşti
b. Mălăieşti
c. Nucşoara
d. Ohaba de sub Piatră
e. Paroş
f. Peştera
g. Râu Alb
h. Râu Mic
i. Sălaşu de Jos
j. Zăvoi
9. Sântămăria Orlea 6 780 ha:
a. Balomir
b. Bărăştii Haţegului
c. Bucium Orlea
d. Ciopeia
e. Săcel
f. Sânpetru
g. Subcetate
h. Vadu
10. Râu de Mori 38 632 ha:
a. Brazi
b. Clopotiva
c. Ohaba
d. Ostrov
e. Ostrovel
f. Ostrovu Mic
g. Sibişel
h. Suseni
i. Unciuc
j. Valea Dâljii
11. Sarmizegetusa 7 312 ha:
a. Breazova
b. Hobiţa - Grădişte
c. Păucineşti
d. Zeicani
CRITERII ECONOMICE IN CLASIFICAREA AŞEZĂRILOR HAŢEGANE
Prin specificul activităţilor desfăşurate în cadrul său, satul haţegan a încetat de multă
vreme să mai fie doar un domeniu afectat economiei agricole şi organizărilor social-teritoriale
rurale. Amplificarea şi diversificarea relaţiilor rural-urbane, dar mai ales schimbările intervenite
57
în activităţile productive, în repartiţia şi gestionarea resurselor, în modul de a concepe şi edifica

spaţiul construit sau în sfera standardelor ce consacră nivelul de trai şi calitatea vieţii modeme au
generat profunde transformări ale aşezărilor rurale, astfel încât, dincolo de percepţia şi accepţia
comună, distincţia clară dintre cele două forme de vieţuire umană, urbană şi rurală, devine o
întreprindere din ce în ce mai dificilă.
La nivelul Ţării Haţegului, pluriformitatea socialã are tradiţii istorice. În plus, ultimul
secol a marcat chiar un proces general de decompartimentare a structurilor şi de omogenizare
internã a societăţii rurale, în paralel cu care s-au afirmat noi raporturi economice, cu rol
,,destabilizator” pentru arhitectura social-economicã tradiţionalã a complexului rural. Dacă
impactul satului haţegan cu industria este unul foarte vechi — având în vedere participarea
populaţiei sale la activitãţile cu caracter industrial de exploatare şi prelucrare a unor resurse de
subsol din vatra depresiunii, dar mai ales din vecinătatea acesteia - schimbarea profilului sãu
economic, social şi cultural, prin diversificarea serviciilor oferite populaţiei rurale, este o
realitate mult mai recentä, conturatä după îndelungi acumulări cantitative.
Dimensiunile acestei schimbări sunt ilustrate de caracteristicile actuale, morfostructurale
şi edilitare, ale satelor din Ţara Haţegului, de unii indicatori ai standardului de viaţă, dar pot fi
surprinse şi sub raport statistic. Se remarcă, în acest sens, modificarea fundamentală a structurii
populaţiei active din mediul rural haţegan, operată în cursul anilor 80, astfel încât, la
recensământul din anul 1992, în sectorul primar nu mai este recenzată decât 34,8% din populaţia
activă a satelor, faţă de 50,6% în 1977. Cu 34,8%, activii din sectorul secundar deţineau deja
majoritatea relativă, în timp ce domeniul serviciilor continuă încă să fie mai slab reprezentat
(26,8%), reflectând insuficienta diversificare funcţională şi relativa rămânere în urmă a satului
haţegan ca de altfel a satului românesc în general — faţă de tendinţa europeană de terţiarizare
social-economică, manifestată inclusiv în mediul rural.
Unele comune sunt mult mai avansate în procesul tranziţieii transsectoriale a populaţiei
active. Acestea corespund, de regulă, zonelor cu implantări industriale de tradiţie şi cu potenţial
agroproductiv limitat (Baru, Băniţa) precum şi comunelor situate în apropierea unor centre
urbane (Băniţa, Sântămăria-Orlea, Toteşti). In acestea, populaţia activä în sectorul primar a
coborât sub 16%, chiar sub 10%, în cazul comunelor Băniţa şi Baru, în care prioritatea acordată
activităţilor industriale a împiedicat dezvoltarea unui sector zootehnic mai bine reprezentat, în
ciuda
suprafeţelor mari ocupate de păşuni şi fâneţe şi a remarcabilelor tradiţii păstoreşti
locale. Sectorul secundar (industrie şi construcţii) este cel mai bine reprezentat
tocmai în unele din aceste comune, depăşind 50% din totalul populaţiei active în
comunele Baru (62,1%) şi Sântămăria-Orlea ori apropiindu-se de acest
prag în Băniţa, Unirea şi Râu de Mori (43,6 – 47,2%), unităţi administrative cu profil
industrial propriu, ori furnizoare de forţă de muncă pentru întrepninderi situate în
afara lor (Unirea, Băniţa).
De la o societate tradiţional orientată către agricultură s-a trecut la o societate din ce în
ce mai diversificată şi specializată. Această metamorfoză este ilustrată, înainte de toate, de
reducerea, aşa cum am văzut, a populaţiei active din agricultură, mai recent şi din industrie, în
favoarea sectorului serviciilor, a cărui pondere, în rândul activilor din mediul rural, a trecut de la
58
20,8% în 1977, la 26,8% în 1992 şi a continuat să se amplifice, cu siguranţă, în ultimii ani.

Activităţile terţiare, cele mai dinamice, la care se adaugă cele din construcţii, marchează, în Ţara
Haţegului, un profil al forţei de muncă ce relevă tendinţa de ieşire de sub imperiul activităţilor
primare şi de transfer către sfera serviciilor, inclusiv către serviciile turistice.
În anii 1970, economia haţegană, ca de altfel economia întregii ţări, a cunoscut o
perioadã de relativã stabilitate şi prosperitate. Deceniul nouă a marcat un declin economic
generalizat, manifestat prin funcţionarea defectuoasã a tuturor rnecanismelor sistemului
producţiei sociale. Indicatorii forţei de muncă au înregistrat însă cu întârziere aceste
metamorfoze, faza de turbulenţă, de degringoladă chiar, intervenind abia în cursul anilor ‘90,
îndeosebi după 1993.
În condiţiile în care datele recensământului din 2002 nu au fost încă centralizate şi oferite
publicităţii, datele statistice furnizate de recensământul din anul 1992 nu mai pot constitui
oglinda fidelă a realităţii actuate, dar, ele ne permit, totuşi, să evaluăm interdependenţele şi
complementarităţile spaţiale, disparităţile locale, coeziunea şi organizarea teritoriului, la nivelul
structurilor cu cea mai mare semnificaţie, adică al celor funcţionale.
În mod normal, evoluţia şi clasificarea funcţională a aşezărilor nu pot fi ilustrate pe baza
unui singur criteriu, fie el şi unul cu mare relevantă diagnostică, aşa cum este structura populaţiei
active pe ramuri ale economiei naţionale. Însă, în conidiţiile în care aplicarea criteriului valoric
al producţiei a devenit imposibilă, datorită faptului că societăţile economice nu mai furnizează
date statistice privind valoarea producţiei, criteriul structurii economice a populaţiei active
rămâne singurul cu adevărat semnificativ. Utitizarea acestuia cere însă o oarecare prudenţă. Dacă
locul de muncă se suprapune rezidenţei, atunci structura profesională indică funcţia sau funcţiile
aşezării. În momentul în care intervine însă mişcarea pendulatorie a forţei de muncă, deci locul
de muncă se depărtează, se disociază de locatitatea de rezidenţă, populaţia activă ocupată,
recenzată în localitatea de domiciliu, nu mai contribuie la conturarea funcţiei aşezării analizate,
aceasta fiind definită tocmai de existenţa fenomenului migraţional.
Experienţa aduce în atenţie şi alţi indicatori cu rol diagnostic şi prognostic pentru
încadrarea tipologică a economiei satetor (poziţia geografică, gradul şi modut de utilizare a
terenurilor, valoarea desfacerilor de mărfuri etc.).
Tipuri de aşezări rurale din Ţara Haţegului după funcţiile lor economice
Pentru clasificarea funcţională a aşezăritor rurale din Ţara Haţegului s-a considerat că
utilizarea structurii economice a populaţiei active poate reprezenta reperul cel mai important al
unui sistem de criterii ce cuprinde, în mod comptementar, şi alţi indicatori, cantitativi şi calitativi
Observaţia cea mai generală care se poate desprinde este că dacã în 1977 peste 82% din
aşezãrile depresiunii se încadrau în câmpul statistic al satelor agricole şi mixte cu tendinţe agrare,
în 1992, ponderea lor s-a redus la numai 44%. Vom sublinia, totuşi, că acest transfer ilustrează
numai între anumite limite mutaţiile intervenite în funcţionalitatea propriu-zisă a fiecãrei aşezări.
De fapt, o bună parte a populaţiei active din sectoarele neagricole îşi valorifică forţa de muncã în
afara localitãţilor de rezidenţã, îndeosebi în oraşele şi centrele industriale din proximitate (Haţeg,
Petroşani, Cãlan, Hunedoara, Baru etc.).
Criteriile complementare care s-au avut în vedere ne vor permite, astfel, să diminuăm
caracterul schematic al clasificării şi să realizăm o tipologie nuanţată, axată pe determinarea
59
funcţiei cheie a fiecărei aşezări şi pe evidenţierea eventualelor funcţii secundare, a tendinţelor

evolutive, a importanţei relative a functionalităţii fiecărei aşezări în raport cu celelalte sate.
S-au identificat, astfel, următoarele tipuri majore de aşezări: sate predominant agricole,
sate predominant industriale, sate mixte şi sate cu funcţii speciale (predominant de servicii). În
cadrul fiecãrui tip au fost structurate mai multe subtipuri funcţionale, decurgând fie din gradul de
intensitate şi de dominantă al unei/unor funcţii majore anume, fie din particularizarea
subsectorială a acesteia/acestora.
1. Satele cu funcţii predominant agricole, continuă să fie, de departe, cele mai numeroase în
Ţara Haţegu1ui. Evident, tipice din acest punct de vedere sunt satele profund agricole, cu peste
70% din populaţia activă cuprinsă în sectorul primar, aşezări ce corespund, fără excepţie, zonei
de contact al depresiunii cu rama muntoasã înconjurătoare. Unele dintre ele au caracter tipic
pastoral (Federi, Fizeşti, Ohaba-Ponor, Peştera, Poieni, Goteşti, Criva), altele agro-pastoral
pomicol (Păucineşti, Mesteacăn), în timp ce, un sat cum este Ştei (spre Munţii Poiana Ruscă) se
încadrează în acest tip ca urmare a declinului funcţional manifestat în ultimul secol, în care s-a
transformat dintr-un centru de coordonare a activităţilor miniere şi metalurgice locale, într-o
aşezare obscurã, izolată pe firul unei văi montane şi aflată în declin demografic. Sunt, apoi, mai
multe sate agricole cu tendinţä de diversificare funcţionalã (Densuş, Hobiţa, Râu Bărbat,
Răchitova), cele mai multe având ponderi semnificative ale populaţiei active fie în sectorul
secundar, fie în industrie (Peşteniţa, Vălişoara, Zeicani, Râu Alb etc.) fie în construcţii (Ohaba-
Sibişel, Ostrovel, Unciuc), valorificate însă în alte localităţi decât cele de rezidenţă. Şi acestea
sunt, în general, aşezări foarte mici, cu structuri economice profund agrare. Câteva au un
pronunţat caracter pomicol (Peşteniţa, Vălioara, Crăguiş), sau pastoral-agricol (Ohaba-Sibişel).
2. Satele cu funcţii predominant industriale sunt puţine în Ţara Haţegului, respectiv Baru,
Boiţa şi Nălaţi, fiecare având caracter monoindustrial, diferit, însă, de la o localitate la alta:
producţia de materiale de construcţii, în primul caz, industria extractivă a minereurilor neferoase,
în cel de al doilea şi industria mobilei în ultirnul. Celelalte aşezări încadrate acestui tip funcţional
îşi valorifică forţa de muncă neagricolă mai ales în alte localităţi, fie urbane, fie rurale. Unele
furnizează angajaţi în industria extractivă (Ciula Mare pentru Boiţa) altele în industria
prelucrătoare (Petros, Valea Lupului, Galaţi, Ruşor pentru Baru şi Petroşani; Vadu, Recea,
Ciopeia, Săntămăria-Orlea etc. pentru Haţeg şi Nălaţi), în timp ce sate ca Brazi şi Ostrovu Mic
dezvoltă sectorul construcţilor (hidrotehnice), iar altele, cum sunt Balomir sau Bucium-Orlea, s-
au orientat către serviciile de transport favorizate fiind de vecinătatea lor cu importantul nod
feroviar de la Subcetate. Unele dintre aceste aşezări păstrează încă însemnate funcţii agricole
(pomicole şi de creştere a animalelor la Boiţa, Ciula Mare şi Breazova, respectiv ceralier-
legumicole la Ostrovu Mic).
Activităţile industriale au pătruns, de fapt, în multe dintre celelalte sate haţegane,
îndeosebi sub forma micilor unităţi de prelucrare a produselor agricole (mori, brutării, linii de
îmbuteliere a băuturilor, abatoare şi carmangerii), a diverselor tipuri de ateliere de producţie a
materialelor de construcţie, de reparaţii şi construcţii metalice, de vulcanizare, de reparaţie a
utilajelor agricole, a aparatelor de uz casnic ş.a., fără însă ca forţa de muncă angrenată în aceste
unităţi şi producţia obţinută, încă reduse, să se reflecte definitoriu în profilul economic al
aşezărilor respective.
3. Satele cu funcţii mixte coincid, în general, cu acele reşedinţe de comună care, beneficiind
de poziţii geografice de convergenţă, au reuşit să polarizeze principalele instituţii administrative
60
şi social-culturale de importanţă locală, şi-au dezvoltat diverse unităţi de deservire a populaţiei,

inclusiv ateliere cu caracter industrial, astfel încât acestea acoperă nu numai o parte din cerinţele
socioeconomice ale populaţiei proprii, ci şi ale satelor aflate în subordine. Aici se includ aşezări
ca Râu de Mori, Sălaşu de Sus, Silvaşu de Jos, Sarmizegetusa, Unirea, toate reşedinţe de
comună, dar şi alte sate cu poziţie geografică favorabilă, cum sunt: Clopotiva, Bărăştii Haţegului,
Cârneşti, Peşteana, Ostrov, Ohaba de sub Piatră, Livadia, Băieşti etc. Şi în aceste cazuri, funcţia
predominantă a aşezărilor rămâne, cu rare excepţii, cea agricolă. Ea este completată, însă, de alte
funcţii secundare, din sfera industriei locale (Cârneşti, Sarmizegetusa ş.a.), a construcţiior (Râu
de Mori, Ostrov, Suseni, Clopotiva), a transporturilor şi telecomunicaţiilor (Ohaba de sub Piatră,
Livadia) şi de faptul că o parte a forţei de muncă se valorifică în unităţile economice ale altor
centre polarizatoare din depresiune şi din afara ei. Remarcabil este cazul unor localităţi ca Bãieşti
şi Livadia, în care funcţia agricolã pare să fi trecut cu adevărat pe un plan secundar, cedând locul
activitãţilor industriale şi serviciilor în transporturi şi telecomunicaţii.
4. Satele cu funcţii speciale nu sunt prea numeroase în Ţara Haţegului, dar prezintă situaţii
particulare. Astfel, pentru Subcetate, caracteristicã este funcţia de nod de cale ferată, ilustrată de
ponderea mare a populaţiei active în sectorul transporturilor şi telecomunicaţiilor (25%), dar şi
de faptul că alte câteva sate vecine îşi trimit, la rândul lor, o bună parte a activilor, la Subcetate,
în aceeaşi ramură de activitate: Bucium-Orlea 27%, Balomir 17%, Ciopeia 16% din popu1aţia
lor activă. În cazul satelor Păclişa, din comuna Toteşti, şi Săcel, din comuna Sântămăria-Orlea,
existenţa unor unitãţi spitaliceşti şi de învãţământ special pentru copii şi tineri cu handicap
intelectual a mobilizat o forţă de muncă numeroasã în sfera ocrotirii sănătăţii, acest sector de
activitate impunând profilul funcţional al celor două aşezări şi influenţând distribuţia activilor şi
din unele sate vecine (Toteşti, Reea, Cârneşti). Funcţia lor agricolã rămâne însă importantă, chiar
dacă ea nu este reflectată de structura populaţiei active.
În sfârşit, satele Pui şi Toteşti, reşedinţe ale comunelor omonime, au structuri economice
mult mai diversificate decât celelalte aşezãri rurale haţegane. Funcţiile cu rol polarizator local
(Toteşti) şi subzonal (Pui) au reuşit să determine o largă reprezentare a activităţilor din sectorul
terţiar, îndeosebi în cazul satului Pui, cu vechi tradiţii de coordonare a satelor din
compartimentul răsăritean al depresiunii. Lipsit de obiective industriale semnificative, Puiul
continuă să fie un centru comercial important şi să îşi accentueze, după 1990, rolul administrativ,
prin instalarea aici a unor instituţii descentralizate ale statului. Bine reprezentate, în acest sat,
sunt şi contingentele de forţă de muncă active în sectorul transporturilor şi telecomunicaţiilor
(20%), administraţie, învăţământ, sănătate (21%), agricultură (15%), comerţ, hotelărie (12%),
construcţii (8%), în timp ce activii din industrie (21%), în marea lor majoritate, se deplasează în
alte localităţi (Baru, Haţeg, Petroşani).
O categorie distinctă, o constituie satele a cãror funcţie principală este aceea de furnizor
de forţă de muncă pentru alte aşezări, mai importante decât ele prin anvergura funcţiilor lor.
Acestea se ordonează, de regulă, în jurul centrelor polarizatoare zonale şi de-a lungul căilor de
comunicaţie. Aşa sunt satele Vadu, Ciopeia, Bucium-Orlea, Livezi, aşezate în proximitatea
complexului economic Haţeg-Subcetate; Petros, Valea Lupului, Livadia, Galaţi, în jurul
localităţii Baru; apoi Bãieşti şi Ruşor, pe axa feroviară Subcetate-Petroşani. Deşi Sântămăria-
Orlea are un profil economic ceva mai complex, ponderea mare a navetiştilor care se deplaseazã
de aici spre Haţeg, Călan, Simeria, Hunedoara, Petroşani şi Baru, absenţa unor unităţi economice
locale mai importante şi ponderea redusă a activilor agricoli (7%) sunt argumente pentru
61
încadrarea sa în aceeaşi categorie a aşezărilor furnizoare de forţă de muncă.

Dimpotrivă, la scara depresiunii sunt câteva localităţi care se manifestă ca importante
polarizatoare de forţă de muncă. Exceptând Haţegul, care este de departe cel mai însemnat, se
remarcã, în acest sens, satele Baru — pentru activităţi industriale, Brazi — pentru construcţii,
Subcetate — intermediar pentru transporturi, Boiţa — pentru minerit şi Păclişa — în domeniul
ocrotirii sănătăţii. Celelalte aşezări cu poziţie geografică favorabilă, de exemplu Pui ori
Sarmizegetusa, nu se manifestă, deocamdatã, ca debuşee semnificative pentru forţa de muncă
excedentară din satele înconjurătoare. Promovarea unei mai largi autonomii economico-
financiare locale ar putea deschide însă perspectiva unei mai nuanţate ierarhizări interne a reţelei
de aşezări din Ţara Haţegului. Aceasta ar favoriza concentrarea unor activităţi neagricole în
centrele cu poziţie favorabilă în teritoriu şi ar permite centrelor polarizatoare, astfel constituite,
să genereze adevărate subsisteme zonale de aşezări, în măsură să valorifice resursele materiale şi
umane locale, să amelioreze calitatea vieţii populaţiei lor, obiective prioritare ale conceptului
dezvoltării durabile.
Tipuri de aşezări după specializarea agrară a acestora
Specializarea agricolă a aşezărilor rurale din Ţara Haţegului rezultă din analiza producţiei
agricole, cele două aspecte, respectiv funcţionalitatea productivă a pământului şi cea
valorizatoare a aşezărilor, formând unitatea care dă substanţă oricărui mediu rural tradiţional. O
anumită diversificare a profilului funcţional agricol al aşezărilor, în raport cu domeniile agricole
identificate, este inerentă dacă avem în vedere faptul că procesul de zonare presupune
armonizarea variabilelor teritoriale, înscrise însă între anumite limite care să le asigure
similaritatea, în timp ce fiecare aşezare, acoperind un spaţiu mai restrâns, poate avea o
,,personalitate” funcţională distinctă, dată şi de experienţa unică a devenirii fiecărei comunităţi
rurale în parte. În acelaşi timp însă, considerând aşezarea în toată complexitatea sa, fie şi numai
în relaţia acesteia cu pământul, vom constata că, în multe cazuri, nivelul de generalizare în
aprecierea funcţiei agricole a unor sate este foarte ridicat. Cauzele sunt multiple. Între acestea, se
impun raporturile funcţiei agricole cu celelalte funcţii ale aşezărilor, apoi dimensiunea teritorială
şi caracteristicile structurale ale moşiei.
Se constată astfel că, în Ţara Haţegului, a crescut numărul de sate a căror funcţionalitate
caracteristică nu mai este cea agricolă, deşi exploatarea fertilităţii solului continuă să rămână o
activitate importantă, dominantă în peisaj. De altfel, stabilirea profilului funcţional al unei
aşezări este dificil de făcut, întrucât sursele statistice, pe baza cărora sunt posibile analiza şi
aprecierea complexului caracteristic de activităţi economice, sunt din ce în ce mai puţine, adesea
apreciate nefundamentat sau insuficient nuanţate — mai ales în sfera agriculturii — şi, deci,
inexacte. În aceste condiţii, criteriul esenţial de apreciere a intensităţii funcţiei agricole a unei
aşezări, în raport cu celelalte funcţii, rămâne structura populaţiei active. Cum însă aceasta este
evaluată numai cu ocazia recensămintelor, iar publicarea datelor la nivel de sat se face cu mare
întârziere, rezultatele obţinute nu reflectă întotdeauna situaţia actuală din teren. Dar chiar în
legătură cu acest indicator, există două surse de eroare: - angrenarea unei părţi a populaţiei
active în alte localitãţi decât cea de domiciliu, respectiv activitatea parţialã pe care angajaţii din
sectoarele neagricole o prestează, de regulă, în agricultură, fără ca aceasta să fie înregistrată
62
statistic. Devine astfel explicabil de ce satele cu funcţie agricolã secundară se concentrează în

jurul principalilor angajatori neagricoli de forţã de muncă, localizaţi, în cuprinsul depresiunii, la
Haţeg, Baru şi în complexul hidroenergetic Râu Mare-Retezat (fig. 1).
Stabilirea specializării agrare este dificilă şi în cazul satelor ale căror moşii se extind atât
în vatra depresiunii (inclusiv câmpia piemontană), cât şi în zona de munte, până în etajul alpin,
valorificând în mod complementar resursele specifice fiecărui domeniu agricol (Păucineşti,
Clopotiva, Râu de Mori, Nucşoara, Şerel, Petros, Livadia, Balomir, Răchitova etc.). Tocmai de
aceea, cunoscând realitatea din teritoriu, respectiv
tendinţa spre policultură, îmbinată cu creşterea animalelor, am optat pentru realizarea
unei tipologii agrare în cadrul căreia aşezările să nu fie clasificate, neapărat, numai după
structura producţiei agricole, ci şi după tipul social carateristic. Aceasta a presupus un proces de
generalizare, dar a însemnat şi nuanţarea tipologiei rezultate, respectiv mai buna ei adaptare la
realitatea din teren. În cadrul celor cinci tipuri agrare identificate, pot fi însă puse în evidenţã
unele subtipuri locale, fără ca particularizarea să devină o regulă.
Astfel, în cazul aşezărilor cu funcţie agricolă de tip agro-zootehnic, specifice câmpiei
piemontane, se impun anumite nuanţe locale, cum ar fi dezvoltarea mai puternică a
legumiculturii în Haţeg (peste 15% din terenul arabil), Bãrăştii Haţegului, Cârneşti, Ostrov,
Ostrovu Mic, Clopotiva, Băieşti sau Galaţi, a culturii cartofului, îndeosebi la Ostrov, apoi la
Sânpetru, Săcel, Bărăştii Haţegului, unde pământul mai bun permite obţinerea unor recolte de
calitate, sau conturarea de sectoare zootehnice specializate, fie în localităţi cu soluri mai puţin
propice culturilor de câmp (Balomir, Bucium, Subcetate), fie în sate cu tradiţie în acest sens
(Bãrãştii Haţegului, Pui — pentru bovine, Săcel – pentru ovine, Bucium – pentru cai), fie ca
urmare a constituirii recente a unor ferme particulare, de profil (Hăţăge1 – creşterea bovinelor,
Pui – creşterea ovinelor etc.).
Aşezări1e cu funcţie agricolă, de tip agro-pastoral-pomicol, concentrate în partea de
nord-vest a depresiunii, au, de asemenea, situaţii particulare: de la cele cu profil pomicol
dominant, impus de extinderea recentă a plantaţiilor intensive (Densuş), la cele cu economie
pastoral-pomicolă tradiţională (Răchitova), de la satele cu un sector al culturilor de câmp bine
reprezentat (Unirea, Fărcădin, Tuştea), La cele orientate îndeosebi spre sectorul zootehnic
(Peşteana, Peşteniţa, Silvaşu de Sus).
În cadrul aşezărilor în funcţie agricolă de tip agro-pastoral şi pastoral-agricol,
diferenţierile sunt impuse de asociaţiile de plante cultivate într-un compartiment sau altul al
depresiunii, de pildă preponderent grâu-porumb-secară-cartof în partea de vest, respectiv
porumb-grâu-cartof în cea de est, cât şi de specializarea pastorală. De pildă, aşezările pastoral-
agricole din bazinul Sibişelului (Nucşoara, Sibişel, Ohaba-Sibişel) se axeazã îndeosebi pe
creşterea bovinelor, în timp ce satele de la poalele Munţilor Ţarcu (Clopotiva, Hobiţa-Grădişte,
Zeicani) şi de la poalele părţii răsăritene a Retezatului (Coroieşti, Şerel, Uric, Hobiţa) dezvoltă
mai ales creşterea ovinelor, ca urmare a diferenţierii fizice şi calitative a suprafeţelor de păşune
şi fâneaţă, mai propice creşterii ovinelor în Munţii Ţarcu şi Tulişa.
Chiar şi între cele trei sate cuprinse la tipul pastoral (Federi, Fizeşti, Ohaba-Ponor),
asemãnãtoare ca profil socio-cultural cu cele din bazinul superior al Sibişelului, amintite mai sus,
există diferenţieri, în sensul că, în timp ce economia rurală a ultimelor două sate este mai
deschisã contactelor în domeniul agrozootehnic al şesului depresionar, satul Federi apare ca find
tipic pastoral, cu un rost economic legat strâns de aria montana a păşunilor şi a fâneţelor, arie ce,
63
pe alocuri, se confundă cu vatra aşezării, într-un amestec de locuinţe permanente, sălaşe,

grajduri, stâne etc., risipite pe culmile şi versanţii însoriţi ai reliefului, pâna la altitudini de cca
900 m. Rolul cel mai important revine aici creşterii ovinelor, care se desfăşoară şi astăzi în
conformitate cu tiparele consacrate ale tradiţei locale.
Pe ansamblul aşezãrilor din Ţara Haţegului, intervin apoi şi alte tipuri de relaţii între sate,
în sfera producţiei primare, cu rezonanţă în ceea ce priveşte tipologiile şi ierarhiile locale. Aşa,
de exemplu, în urma demarajului diferenţiat al mecanizării agriculturii private, unele sate au
devenit prestatoare de servicii în agricultură, deservind activitãţile de profil şi din alte aşezări,
aşa cum sunt: Fărcădinu de Sus şi Tuştea, în comuna Unirea, Cârneşti în comuna Toteşti,
Densuş, Râu de Mori, Bãrăştii Haţegului în comuna Sântămăria-Orlea, Pui etc.
Rolul activităţilor industriale în diversificarea economiei şi în restructurarea

habitatului
Deşi de vechime apreciabilă, activităţile industriale şi paraindustriale din satele

Ţării Haţegului au păstrat mult timp un caracter manufacturier, chiar artizanal, axându-se pe
valorificarea unor resurse locale, cu prioritate din sfera produselor agricole, forestiere şi a
materialelor de construcţie. În toată perioada de ascensiune industrială a regiunilor învecinate de
la nord (Hunedoara - Călan), sud (Valea Jiului) şi vest (Oţelu Roşu - Nădrag), Depresiunea
Haţegului a continuat să funcţioneze mai ales ca piaţă de desfacere pentru produsele industriale
manufacturate în afara sa. Prin profilul resurselor locale, dar mai ales prin specificul tradiţional
al organizării vieţii sociale, populaţia băştinaşă şi-a exprimat vocaţia productivă cu predilecţie în
sfera sectorutui primar, în cadrul economiei familiale de subzistenţă, şi mai puţin în cel
industrial.
Profilul actual al industriei din Ţara Haţegului este dominat de producţia de bunuri de
consum, în special ale industriei alimentare, textile şi a confecţiilor şi ale prelucrării lemnului,
specifice de altfel regiunilor preponderent rurale. Prezenţa unor resurse de subsol şi a unui ridicat
potenţial hidroenergetic, economic exploatabil, a determinat dezvoltarea şi a altor sectoare
industriale, respectiv a industriilor energetică şi a materialelor de construcţie, a căror repartiţie
este însă dependentă de localizarea resurselor şi apare, deci, sub formă de nuclee locale, relativ
izolate.
În prezent, aplicarea practică a modelului dezvoltării durabile în Ţara Haţegului, pentru
sectorul secundar, pune problema opţiunii, între diversele ramuri industriale, pentru acele
activităţi care s-ar putea integra cel mai bine complexului economic şi cultural haţegan, astfel
încât, acţionând din interior, să-l antreneze într-o evoluţie economică ascendentă şi generalizată,
fără a-l transforma integral (ca în cazul Văii Jiului, de pildă). Ramurile industriale care s-ar preta
cel mai bine declanşării unui astfel de proces, par să fie cele care, pentru a-şi asigura producţia
— într-o anumită măsură şi desfacerea – mobilizează resursele cu cea mai largă răspândire
locală, anume cele agricole. In acest caz, sursa prosperităţii nu constă atât în producţia industrială
propriu-zisă, cât în complexul de activităţi pe care realizarea acesteia le presupune în amonte şi,
într-o oarecare măsură, şi în aval. Centre de prelucrare a laptelui, de preparate din carne unităţi
de prelucrare superioară a fructelor, ateliere ale industriei uşoare, toate stimulând dezvoltarea
producţiei autohtone de materii prime, îşi pot armoniza efectele pozitive cu cele ale altor sectoare
de activitate, cum ar fi turismul rural. Nerenunţând la activităţile deja consacrate — industria
energetică, industria materialelor de construcţie, industria lemnului — promovând dispersia
64
industrială, Ţara Haţegului s-ar putea transforma, dintr-o sursă de forţă de muncă pentru
regiunile industriale vecine — azi epuizată în mare măsură — într-un complex economic şi
cultural echilibrat şi dinamic, cu o unitate internă bine conturată şi cu rol de matrice regulatoare
pentru procesele social-economice din jumătatea sudică a judeţului Hunedoara.
Acest tip de dezvolatare regională se sprijină şi pe o altă concepţie asupra caracteristicilor
şi rolului infrastructurii în susţinerea dezvoltării economice. Prezenţa facilităţilor de circulaţie şi
de comunicaţie moderne, suficient de dense şi bine deservite, rămâne o condiţie esenţială, fără
însă ca subunităţile teritoriale cele mai dinamice să coincidă, obligatoriu, cu principala axă de
drenaj a regiunii. Dispersia industrială presupune şi dispersia infrastructurii, iar aceste două
procese generează noi ierarhii în cadrul habitatului regional. Are loc o multiplicare a polilor ce
structurează reţeaua, fără însă ca prin evoluţia lor să determine declinul microspaţiilor
înconjurătoare, care reprezintă, de fapt, sursa primară a prosperităţii regionale. Centrele
industriale se transformă astfel din polarizatori ai forţei de muncă (de tipul actual al localităţi1or
Baru sau Boiţa), în dinamizatori ai valorificării resurselor locale (ca în cazul noilor unităţi de
prelucrare a cărnii de la Galaţi şi Cârneşti ori al celor mai vechi de la Haţeg).
În întreaga zonă sunt înmatriculate 1026 firme la o populaţie de 38133 locuitori, ceea ce
înseamnă că revin 37,17 locuitori pe o societate comercială. La nivelul judeţului, fiind 19.596
societăţi comerciale la 525.000 locuitori, revin 26,8 locuitori pe fiecare societate comercială.
De aici rezultă că în zona Haţeg, media societăţilor comerciale pe număr de locuitori este mai
mare decât media pe judeţ ceea ce demonstrează spiritul întreprinzător al locuitorilor acestei
zone.
După structura capitalului se înregistrează 708 societăţi comerciale, 5 O.C. şi 282
AF+PF cu capital integral românesc, 24 societăţi comerciale cu capital mixt şi 7 cu capital
străin. Cu capital integral de stat mai sunt 4 societăţi comerciale, iar cu capital mixt – de stat şi
privat – 4 societăţi comerciale.
Circulaţia şi habitatul
Pentru o unitate geografică intracarpatică, aşa cum este Ţara Haţegului, scoaterea din
izolare constituie un factor primordial de dezvoltare social-economică. Răspunzând unei
funcţiuni esenţialmente socială, şi aceasta în mod special în cazul aşezărilor rurale montane,
sistemul regional de transport permite populaţiei locale să se deplaseze şi să se racordeze la
valorile generale ale societăţii, rupând astfel izolarea fizică impusă de dispersia habitatului.
Reţeaua rutieră a Ţării Haţegului este formată din drumuri publice de diferite categorii, a
căror lungime însumează aproximativ 395 km (fără drumurile forestiere şi diversele căi de acces
cu destinaţie specială), din care 210 km drumuri modernizate şi cu îmbrăcăminţi asfaltice uşoare.
La acestea se adaugă alţi cca. 295 km, cât reprezintă străzile orăşeneşti (33 km) şi comunale.
Considerând ansamblul drumurilor publice (fără străzi), infrastructura rutieră a Ţării Haţegului
este relativ densă, pentru o depresiune intramontană. Dacă spaţiul haţegan, în limitele sale
administrative (inclusiv domeniul economic montan), înregistrează o densitate medie de 27 km
drumuri la 100 km2, uşor sub media ţării (30,5 km/100 km2), depresiunea propriu-zisă este mult
mai bine echipată infrastructural. Aici, atât densitatea generală cât şi cea a drumurilor
modernizate depăşesc media naţională, situându-se la 57 km/100 km2, respectiv la 35 km/100
km2, faţă de abia 15,6 km/100 km2 teritoriu, cât reprezintă media ţării.
65
În Haţeg converg 5 drumuri modernizate şi o cale ferată în funcţiune, pe care circulă

zilnic cca 50 perechi de curse auto de transport în comun, peste 7000 de autovehicule diverse şi 6
perechi de trenuri locale.
În Subcetate nu se formează zilnic decât cele 6 mici trenuri pentru Hateg şi unul către
Simeria.
În prezent, infrastructura feroviară din depresiune (considerată în accepţiune
geomorfologică) însumează 72 km de cale de rulare, din care numai 49 km se află în exploatare.
Aceasta deserveşte un număr de 21 staţii şi halte feroviare, dintre care 6 au fost trecute în
conservare. Cea mai importantă este calea ferată dublă şi electrificată Subcetate – Pui – Baru –
Băniţa, care leagă magistrala 200, de pe Valea Mureşului cu Valea Jiului şi, mai departe, cu
sudul ţării, respectiv cu magistrala 100, pe traseul Simeria – Petroşani – Tg. Jiu – Filiaşi. Acest
sector feroviar este cu atât mai important cu cât el reprezintă unitatea de racord pentru
majoritatea căilor de comunicaţie ce împânzesc arealul depresionar.
Relativ departe de marile noduri de comunicaţie ale României contemponane, Ţara
Haţegului şi-a constituit un sistem propriu de noduri de transport, structurat în conformitate cu
dimensiunile actuale ale circulaţiei de bunuri şi de persoane. Distribuţia teritorială a centrelor
generatoare de trafic, din interiorul, ca şi din afara spaţiului depresionar, coroborată cu existenţa
unor puncte obligatorii de trecere —impuse de poziţia culoarelor geomorfologice transregionale
— au condus la ierarhizarea aşezări1or haţegane, în funcţie de rolul pe care îl au acestea în
dirijarea, absorbţia şi dispersia fluxurilor de transport.
Este evident însă că, având în vedere dimensiunile Ţării Haţegului şi poziţia sa funcţională
în ansamblul ordonatorilor de trafic din acestă parte a României, sfera transporturilor locale se
află sub imperiul decizional al macrostructurilor în care se integrează, beneficiind de o mai largă
autonomie doar în ceea ce priveşte domeniul rutier, în cadrul căruia acţionează şi un mare număr
de transportatori privaţi.
In acest context, nodurile de trafic, cu rol de reglare a fluxurilor de masă, energie şi
informaţii care pătrund şi ies modificate din sistem, prezintă nu numai o dispersie inegală în
teritoriu, ci şi o structură ierarhică. Se disting, în primul rând, centrele subregionale de
coordonare a traficului rutier şi feroviar, reprezentate prin oraşul Haţeg şi localitatea Pui.
Calibrul celor două localitãţi este net diferit, din multe puncte de vedere, însă raporturile acestora
cu aşezările din jur au unele similitudini, ambele exercitând funcţii de coordonare subregională.
Haţegul se manifestă ca un puternic generator de trafic rutier (şi feroviar în subsidiar) de
mărfuri şi persoane, cu o însemnată funcţie polarizatoare, dar şi de redistribuire spaţială a
fluxurilor. Oraşul reprezintă nu doar principala destinaţie din cuprinsul depresiunii, ci şi cel mai
solicitat releu local pentru circulaţia interregională. Aici converge majoritatea traseelor de
transport în comun din spaţiul depresionar şi tot aici se află cele mai importante depozite
destinate să asigure circulaţia locală a mărfurilor. In hinterlandul său se regăsesc, de asemenea,
cei mai mulţi dintre polii traficului local, ierarhizaţi în functie de importanţă. Principala
deficienţă a nodului de transport Haţeg constă în insuficienta deservire feroviară, ca urmare a
distanţei ce îi separă de principala axă transregională Simeria-Filiaşi, şi a suprimării circulaţiei
feroviare spre Banat, în urma căreia oraşul a devenit punct terminus în transportul pe calea
ferată. Rolul polarizator se manifestă, însă, mai ales asupra aşezărilor din compartimentul vestic
şi din părţile centrale, în timp ce compartimentul răsăritean este centrat pe localitatea Pui.
Ca nod de transport, localitatea Pui are funcţii coordonatoare mai slab conturate, în
special în transportul organizat de călători. Moştenitor al unor tradiţii de responsabilitate
66
administrativă (centru de plasă etc.) pe care încearcă să le revalorizeze în prezent, acest sat nu
dispune de forţa demografică şi economică necesară pentru a se erija în organizator
instituţionalizat de trafic. Totuşi, prin poziţia sa şi în virtutea tradiţiei, el se manifestă ca
ordonator local al circulaţiei informale şi îndeosebi al redistribuirii mărfurilor către aşezările din
jur. Are atuul poziţiei pe calea ferată cea mai circulată din depresiune, dar este defavorizat de
constrângerile naturale şi de vecinătăţile urbane (Petroşani, Haţeg) care îi limitează hinterlandul.
A doua treaptă ierarhică o constituie centrele locale de redistribuire intermodală a
traficului de călători şi de marfă. In afara Heţegului, din această categorie face parte localitatea
Subcetate, nod feroviar important în perioada în care funcţiona şi calea ferată spre Banat, redus
însă în prezent la rolul de gară de deservire pentru oraşul Haţeg, aflat în apropiere. Se impun,
apoi, centrele de tranzit intermodal fără vocaţie polarizatoare, reprezentate prin localităţi care,
aşezate pe calea ferată, asigură transferul călătorilor deserviţi rutier, din satele înşirate pe văi,
către sistemul feroviar de transport (Ohaba de sub Piatră, Băieşti, Ruşor ş.a.). Mai importante
sunt însă nodurile rutiere de importanţă locală, cu potenţial de polarizare. Acestea corespund nu
atât unor centre de amplă convergenţă rutieră, cât unora care, prin funcţiile lor economice,
determină o interacţiune intensificată cu aşezările din jur, în cadrul cărora deţin un loc central (în
sens funcţonal), impunând astfel şi ameliorarea infrastructurilor (Toteşti, Păclişa, Sarmizegetusa,
Sălaşu de Sus, Râu de Mori ş.a.). Poziţie nodală remarcabilă nu deţine decât Sântămăria-Orlea,
care, împreună cu Haţegul şi Subcetatea, formează un triunghi complementar, cu rol major în
redistribuirea traficului între văile Streiului, Jiului şi Bistrei, fiecare cu aşezările sale, cu reţelele
sale de corespondenţe către diverse regiuni ale ţării.
Cele mai multe sunt nodurile rutiere de importanţă locală, fără potenţial de polarizare
(Densuş, Ciula Mare, Peşteana, Unciuc, Hobiţa ş.a.), aşezãrile de tranzit rutier şi localităţile
terminus în transportul public de marfă şi călători. Numărul celor din urmă (24) este deosebit de
ridicat (20% din totalul aşezărilor Ţării Haţegului) datorită aşezării geografice a unităţii
depresionare. Multe dintre satele localizate la contactul cu munţii marchează astfel limita
accesului public, cu mijloace moderne de transport, către unităţile naturale înalte şi fragmentate
din jur.
În sfârşit, o categorie aparte o constituie aceea a principalilor generatori de trafic, care
nu se rezumă neapărat la aşezările mari şi cu activităţi economice complexe. Punerea în
exploatare, la scară industrială, a unor resurse locale (minerale sau de altă natură) a impus
mobilizarea forţei de muncă din spaţiul adiacent şi a antrenat un intens proces de transport de
bunuri (materii prime, materiale auxiliare, mijloace de muncă, produse semifabricate sau finite
etc.), centrele respective constituindu-se astfel în importanţi pulsatori de transport (Baru,
Câmeşti, Ohaba-Ponor, Boiţa, şantierele hidrotehnice de pe cursul Râului Mare). Unii dintre
aceştia, prin natura lor, au caracter efemer, în măsura în care exploatarea resurselor nu este
urmată de valorificarea lor în situ, proces generator de activităţi conexe durabile, deci fixator de
populaţie (Ohaba-Ponor, Boiţa). În alte cazuri (Baru, valea superioară a Râului Mare),
diversificarea funcţională permite menţinerea rolului de generator de trafic şi după eventuala
dispariţie a activităţii care i-a dat naştere. Noile funcţii impun însă noi structuri ale fluxurilor
derulate şi la parametri diferiţi ca intensitate. Aşa, de exemplu, valea montană a Râului Mare,
important generator de trafic greu în perioada amenajării barajului de la Gura Apelor, îşi menţine
acest rol, dar la nivele mai scăzute şi transformate calitativ, prin amplificarea recentă a funcţiilor
sale turistice.
Tipuri de aşezări după potenţialul lor turistic. Forme de turism în Ţara Haţegului
67
Spaţiu1 geografic al Ţării Haţegului, cu una dintre cele mai interesante poziţii naturale şi
social-economice din toţi Carpaţii Meridionali, exprimată prin încadrarea sa între unităţti
geografice contrastante şi complementare prin potenţialul lor specific de ofertă şi de cerere
turistică, dispune, la rândul său, de o gamă variată de resurse naturale, istorice, socio-culturale şi
economice, exploatabile în acest scop. Cum potenţialul turistic face parte dintre puţinele resurse
al căror consum nu poate fi realizat decât ,,in situ”, angrenarea sa în circuitul social al valorilor
înseamnă nu doar un proces de valorificare superioară a potenţialului existent, ci şi un factor
important în dezvoltarea economică a spaţiului respectiv, în acest caz, în modernizarea şi
consolidarea vitalităţii aşezărilor din Ţara Haţegului.
Pornind de la identificarea specificului fiecărui sat, s-a putut realiza o clasificare pe tipuri
de sate cu potenţial turistic. În acord cu principiile definitorii ale turismului rural, am considerat
că, practic, toate aşezările din Ţara Haţegului manifestă un minim de resurse ce pot trezi
interesul consumatorului de turism. Ele se ierarhizează însă în funcţie de gradul în care
cumulează elemente de favorabilitate. Au fost identificate, astfel, următoarele tipuri de sate (fig.
31):
a) sate agro-turistice pastorale, cuprinzând aşezări cu vocaţie în creşterea animalelor, în special
a ovinelor şi a bovinelor. Potenţialul acestora se sprijină nu doar pe activitatea pastorală în sine,
ci şi pe valoarea elementelor de tradiţie din sfera tehnicii populare şi a folclorului. Unele dintre
ele dispun de infrastructuri apreciabile, inclusiv arhitecturale (Clopotiva), altele de un cadru
natural, cultural şi folcloric de excepţie (Federi, Fizeşti, Nucşoara, Ohaba-Sibişel etc.);
b) sate agro-turistice pomicole, specifice ramei de ford-vest a depresiunii (Si1vaşu de Jos,
Răchitova, Vălioara, Livezi, Densuş, Peştenita ş.a.), în care activitîţile turistice sunt posibile pe
toată durata anului, atât în perioada recoltării, cât şi ulterior, prin oferirea fructelor şi a
preparatelor obţinute din acestea (ţuică, băuturi răcoritoare, dulceţuri etc.);
c) sate agro-turistice cu profil mixt, în care se împletesc cultura câmpului cu creşterea
animalelor în gospodărie, cu îngrijirea microlivezilor din vatra satului, dar şi cu alte activităţi,
cum ar fi cele din sfera creaţiei artistice şi artizanale (Valea Lupului, Ruşor, Băieşti, Fărcădin,
Peşteana, Paroşi etc.). Unele dintre sate se disting prin ocupaţii care le personalizează în mod
evident: Ciopeia şi Bucium prin creşterea cailor şi tradiţiile legate de aceasta, Băieşti, Ruşor prin
meşteşugul ţesutului, Sălaşu de Jos renumit pentru preparatele tradiţionale din carne etc.;
d) sate turistice peisagere (Ohaba-Ponor, Petros, Crivadia, Peştera, Zeicani, Mesteacăn) sunt
cele care au, prin sit şi poziţie, ancadramente naturale de excepţie (topografie variată, forme de
relief interesante — chei, peşteri, abrupturi —, covor vegetal mozaical, hidrografie
personalizată), coroborate cu un tip de habitat care să permită o oarecare solitudine, reconfortând
astfel dorinţa de ,,reîntoarcere la natură” a unui număr mare de turişti;
e) sate turistice cu potenţial cultural-istoric Sântămărie Orlea, Silvaşu de Sus, Suseni,
Sălaşul de sus etc.) între care unele dispun de obiective de interes naţional şi chiar internaţional
(Sarmizegetusa), însă insuficient puse în valoare insuficient puse în valoare;
f) sate turistice-bază de plecare pentru ascensiuni montane (Nucşoara, Brazi, Şerel, Hobiţa,
Ponor, Ştei ş.a.) şi sate-sprijin pentru arealele de dispersie a caselor de vacanţã (Râu de Mori,
Clopotiva, Brazi) sunt cele care, aflate la marginea muntelui, în puncte de răspântie a traseelor
turistice sau în puncte de corespondenţă între diverse mijloace de transport (Ohaba de sub Piatră,
68
Subcetate, Pui) asigură dispersia opţională, motivaţională a turiştilor spre celelalte localităţi sau
obiective turistice din zona lor de influenţă. Rolul acestor aşezări creşte în măsura în care ele
furnizează turişti1or diverse servicii şi se asigură aprovizionarea cu produse agro-alimentare
(Râu de Mori, Clopotiva, Suseni).
g) sate sprijin pentru turismul de tranzit, cu rol major îndeosebi în derularea turismului
automobilistic. Beneficiind de situri pitoreşti, de poziţii cu rol de ,,capăt de etapă” sau la
intersecţia unor trasee intens circulate, acestea îşi dezvoltă, de regulă, mici capacităţi de cazare şi
de deservire rapidă a călătorilor aflaţi în tranzit spre marii poli de interacţiune turistică. Tipice,
din acest punct de vedere, sunt aşezări ca Sarmizegetusa, Pui, Subcetate, Sântămãria-Orlea, Baru
sau oraşul Haţeg. Uneori, aceste aşezări dispun şi de un potenţial propriu valoros, caz în care
amenajările locale iau amploare, iar serviciile oferite sunt şi ele mai complexe (Haţeg,
Sarmizegetusa);
h) sate cu obiective economice de interes turistic. În această categorie se încadrează fie acele
aşezări în care persistă activităţi industriale dezvoltate de timpuriu şi unde se mai păstrează vechi
instalaţii şi amenajări de producţie, astăzi devenite pitoreşti (Baru — în industria ceramică, Boiţa
— în minerit), ceea ce nu exclude prezenţa în proximitate a unor secţii moderne de producţie, fie
aşezări în care funcţionează obiective moderne, cu impact peisager evident (de exemplu, Ostrovu
Mic sau Păclişa, cu lacuri de acumulare şi hidrocentrale).
Vom observa că unele sate pot fi încadrate la 2-3 tipuri de potenţial turistic. Nu este însă
obligatoriu ca tocmai acestea sa aibă şi funcţia de profil cea mai dezvoltată, întrucât obiectivele
lor nu sunt suficient de prestigioase sau ca urmare a faptului că au habitat şi infrastructuri
deficiente. Ierarhizarea satelor turistice din Ţara Haţegului a avut în vedere tocmai măsura în
care comunităţile rurale s-au putut organiza pentru a pune în valoare potenţialu1 local şi pentru a
genera fluxuri turistice cât mai importante. Am distins, în consecinţă, sate cu infrastructură
turistică precară, categorie care include cea mai mare parte a aşezărilor haţegane (55), sate cu
infrastructură turistică satisfăcătoare, îndeosebi din punct de vedere al calităţii habitatului şi al
infrastructurii de transport (14 aşezări) şi sate cu perspective certe de dezvoltare turistică (10), în
care atât calitatea obiectivelor —naturale sau antropice —, cât şi infrastructurile deja acumulate
permit o prognoză optimistă în privinţa evoluţiei funcţiei turistice (fig. 2).
Acestea din urmă se grupează îndeosebi la poalele nordice ale Munţilor Retezat, unde s-a
conturat o adevărată zonă de sprijin pentru turismul montan şi alpin (Clopotiva, Brazi, Râu de
Mori, Nucşoara, Sălaşu de Sus), restul dispersându-se în centre cu obiective cultural-istorice
remarcabile (Sarmizegetusa, Densuş, Sântămăria-Orlea, Silvaşu de Sus) sau cu rol de polarizare
locală (Pui). Evoluţia lor este potenţată şi de raporturile pe care le dezvoltă cu celelalte tipuri de
areale turistice conturate în Ţara Haţegului: zona agroturistică de deal aflată în prelungirea
Munţilor Poiana Ruscă, complexul peisager, folcloric (pastoral) şi istoric din nord—estul
depresiunii (continuat mult spre nord, unde include şi sistemul cetăţilor dacice din Munţii
Şureanu), respectiv nodul de dirijare a fluxurilor turistice din zona Haţeg-Subcetate-Sântămăria-
Orlea şi culoarele de tranzit turistic ce străbat depresiunea între cele trei porţi ale sale —
Subcetate, Merişor (Băniţa) şi Zeicani (Poarta de Fier a Transilvaniei) (fig. 2).
Vom sublinia, de asemenea, că, prin particularităţile sale de spaţiu relativ restrâns,
caracterizat de o dominantă tectono-structurală specific montană şi de o componentă umană
moderată în dimensiuni, în contextul social-economic actual, Ţara Haţegului permite
69
desfăşurarea unui număr relativ restrâns de forme de turism, unele dintre acestea la nivel
incipient. În condiţiile echipării teritoriului la standarde internaţionale şi ale unei situaţii
economice prospere, prin lărgirea gamei serviciilor oferite şi prin creşterea solvabilităţii cererii,
formele de turism practicabile pe plan local ar putea fi mult diversificate.
Impactul actual cel mai semnificativ asupra spaţiului geografic şi socio-cultural al Ţării
Haţegului îl au următoarele forme de turism:
- turismul montan (drumeţia), cu bază de plecare din aria depresionară a Haţegului spre
culmile munţilor înconjurători. Traseele cele mai spectaculoase şi, deci, cele mai frecventate,
pornesc din satele de pe rama sudică a depresiunii (Râu de Mori-Brazi, Sălaşu de Sus-
Nucşoara, Pui-Hobiţa) către zona centrală înaltă a masivului Retezat, unde sunt vizitate parcul
naţional, relieful glaciar impresionant, numeroasele lacuri glaciare (82) sau vârfurile
piramidale ce depăşesc 2300 m altitudine. Alte circuite pun în valoare carstul şi aşezări1e
păstoreşti din zona platoului Ohaba-Ponor (Munţii Şureanu), iar altele se îndreptă din
Clopotiva şi Hobiţa-Grădişte spre Munţii Ţarcu ori din Densuş către Munţii Poiana Ruscă;
- turismul de circulaţie, favorizat de existenţa, îndeosebi în compartimentul vestic al
depresiunii, a unei game variate de atracţii turistice (vestigii dacice şi romane, vechi
monumente de cult, cetăţi medievale, castele nobiliare, lacuri de baraj antropic, centre de
dirijare a turismului montan, situri paleontologice etc.) şi a unei reţele dense de drumuri
modernizate, bine întreţinute;
- turismul montan asociat cu sporturi de iarnă, necesitând un volum mare de investitii şi dotari
tehnice de anvergură, este practicat în mod organizat numai în zona Complexului Râuşor, unde
a fost amenajată o pârtie de schi şi s-a construit o instalaţie de transport pe cablu. În condiţii
naturale, unele sporturi de iarnă se practică şi în alte situri favorabile, îndeosebi pe văile
nordice ale Retezatului;
- turismul de tranzit este legat de poziţia Ţării Haţegului la convergenţa unor importante axe de
comunicaţie care leagă Transilvania de Oltenia şi de Banat, toate beneficiind de remarcabile
resurse turistice, localizate în regiunile submontane şi montane adiacente. Calea ferată şi
drumul european 79 (Simeria – Petroşani - Tg. Jiu), precum şi drumul naţional 68 (Hateg-
Caransebeş) canalizeazä fluxuri apreciabile de turişti aflaţi în tranzit spre obiectivele din
nordul Olteniei, din sudul Transilvaniei şi Munţii Apuseni, ori din Banatul răsăritean. Nu
intâmplător, puţinele capacităţi de cazare din vatra depresiunii sunt localizate, cu predilecţie,
tocmai în lungul acestor axe (Sântămăria-Orlea, Haţeg, Pui, Sarmizegetusa);
- turismul cu1tura1-ştiinţific, s-a dezvoltat în legãtura cu existenţa în Depresiunea Haţegu1ui şi
în împrejurimile acesteia a câtorva obiective-unicat, de mare valoare culturalã şi ştiinţificã,
pentru studierea cărora existã un permanent aflux de specialişti din varii domenii: istorie-
arheologie (siturile rupestre, cele dacice, romane şi medievale), geografie, biologie,
paleontologie (Parcul Naţional Retezat, complexul montan-glaciar, endocarstul, staţiunile cu
fosile de dinozaur, tipurile specifice de aşezări etc.), sociologie, antropologie ş.a. Anual,
numeroase echipe de specialişti şi de studenţi din Centre universitare ca Timişoara, Cluj-
Napoca, Bucureşti, Craiova şi chiar din strãinătate, sosesc în stagii de cercetare cu finalitate
ştiintifică şi formativ-didactică. Precaritatea condiţiilor de sejur obstructionează însă
dezvoltarea acestui tip de turism la nivelul potenţialului oferit de mediul geografic local;
- turismul de sfârşit de săptămână antrenează mai puţin populaţia Ţării Haţegului şi mai mult pe
70
aceea a regiunilor industrial-urbane din apropiere — HunedoaraCălan, Valea Jiului —, de

unde, de regulă, grupuri de tineri se îndreaptă spre cabanele din Munţii Retezatului ori spre
obiective din Munţii Şureanu. Un fenomen reorientat recent este cel al sejurului de week-end,
practicat vara de cãtre familiile hunedorene la reşedinţele de vară de pe vãile Râuşorului ăi
Râului Mare;
- turismul balneo-climateric (pentru tratament şi odihnã) nu este specific Ţării Haţegului, decât
sub aspectul cererii de astfel de servicii, cerere satisfăcută în unităţile balneo-climaterice din
apropiere (Călan Băi, Geoagiu etc.), din diverse alte regiuni ale ţării ori în staţiunile litorale;
- agroturismul, aflat mai mult în fază experimentalã şi de organizare, găseşte în Ţara Haţegului
un potenţial remarcabil prin calitatea mediului natural, a ambientului socio-cultural, prin
standardul habitatului, prin divensitatea activităţilor economice cu tentã traditionalã, condiţii
obligatorii pentru atragerea unei clientele cât mai variate către aceastä formă de sejur turistic.
Teoretic, toate aşezările rurale cu funcţie agricolă încă puternică dispun de potenţial pentru
practica agroturisticä. În realitate însă, intervin o serie de conditionări, care ţin de cel puţin
patru mari categorii de factori: factorii de poziţie (în cadrul unor vecinătăţi cu potenţial de
atracţie complementar şi cu accesibilitate facilă), factorii de sit (calitatea peisajului natural şi
antropic local), factorii economici (un profil agricol personalizat, dinamizat de
complementarea sa cu alte activităţi, rod al valorificării moderne a resurselor şi a tradiţiilor
locale), factorii demo-culturali (un suport demografic viguros, deschis şi bine pregätit, capabil
să internalizeze acele valori care i-ar putea permite vânzarea unui serviciu turistic de calitate).
Privită sub acest unghi, practica agroturismului se dovedeşte a fi una deosebit de complexă,
mai ales sub raportul punerii de acord a modului de viaţă — relativ arhaic — al populaţiei
rurale haţegane, cu exigenţele consumatorului de turism, cu atât mai mult cu cât satele care
păstreazã cel mai bine valorile tradiţiei sunt, în acelaşi timp, şi ccl mai puţin pregătite
(infrastructural, material şi chiar cultural) pentru a oferi servicii turistice atractive. Începând de
la condiţiile de igienä (alimentarã, vestimentară, casnică) şi până la utilităţile indispensabile
confortului modern (apă curentă, apă caldă, canalizare, telefon, posibilităţi de destindere etc.)
sau la aspectul locuintei şi la salubritatea anexelor gospodăreşti, pe functionalitatea cărora se
bazeazä, de altfel, practica agroturistică, toate necesită eforturi de ,,aducere la zi”, fără ca
aceste transformãri să le afecteze specificul autohton valoros.
În multe dintre satele Ţării Haţegului există gospodãrii care îndeplinesc, în bună măsură,
condiţiile enuntate mai sus. Lipseşte însă suportul organizatoric necesar introducerii lor în
circuitul turistic. Absenţa oricărei activităţi promoţionale, în măsură să faciliteze ,,întâlnirea”
dintre ofertă şi cerere, face ca practica agroturistică să aibă caracter accidental şi să se desfăşoare
în regim natural, sub forme care ţin mai mult de turismul rural decât de cel agrar. Cele mai
importante fluxuri se înregistrează în legătură cu participarea turiştilor la o serie de obiceiuri
tradiţionale organizate în satele zonei, cum sunt nedeile, târgurile tradiţionale (Pui), hramurile
bisericeşti (Prislop, Colţ ş.a.), colindele de sărbători, spectacolele folclorice etc.
Sursa: Camera de Comerţ şi Industrie Hunedoara
71
ANEXA B
STUDIU PRIVIND DELIMITAREA SPATIALA A ZONELOR NATURALE DE
INTERES PENTRU GEOPARCUL DINOZAURILOR – TARA HATEGULUI
Ţara Haţegului
Aşezată pe drumul principal care lega încă din antichitate, şi apoi în evul mediu, Transilvania de
Banat, cu vămile de la Bretea, Haţeg şi Poarta de Fier şi de asemenea având o strânsă legătură cu
părţile Olteniei, prin pasul Vâlcanului, Ţara Haţegului este una dintre cele mai însemnate şi
cunoscute vetre de civilizaţie şi prefacere neîntreruptă din întreg spaţiul românesc.
Relieful variat, format din câmpii udate de apele Streiului, Râului Mare şi Galbenei şi ale
numeroşilor lor afluenţi, din piemonturi şi culmi acoperite cu păduri şi păşuni bogate, s-a aflat la
temelia unei înfloritoare economii mixte, agrar pastorale. Pescuitul, vânatul, spălarea aurului din
râuri, exploatarea fierului, calcarului, marmurei completează îndeletnicirile tradiţionale ale
locuitorilor.
Începând cu omul locuitor al peşterilor (Ohaba-Ponor, Cioclovina), continuând cu etnogeneza

poporului român (daco-romanii), până la vechile alcătuiri social-politice ale evului mediu,
fiecare epocă şi-a imprimat pecetea în această vatră ancestrală românească.
Prima menţiune documentară a Ţării Haţegului datează din 1247; în cel mai vechi document cu
privire la înjghebarea primelor voievodate româneşti - Diploma cavalerilor ioaniţi, "terra
Harszok" figurează ca un vechi district sau comitat românesc ca loc al cnejilor români, făcând
parte din voievodatului lui Litovoi, cu centrul în Oltenia. Originea numelui Ţării Haţegului a
primit explicaţii şi interpretări foarte variate; numele ar proveni fie din limba maghiară - hat-
szeg, cu sens de "colţ sau vârf aflat în spate, pe umăr (pe deal)", fie dintr-un antroponim
românesc, fie este pus în legătură cu apelativul "haţeg" ("pădure măruntă, tânără, tufiş, hăţiş").
Ţării Haţegului i s-a recunoscut locul de excepţie pe care-l ocupă sub aspectul vechimii şi
numărului mare de monumente medievale româneşti pe care le cuprinde. Este vorba de cel puţin
20 de monumente anterioare secolului al XV-lea, adăpostind numeroase ansambluri de pictură
murală din secolele XIV-XV. Din acest ţinut îşi trag rădăcinile cea mai importantă familie a
istoriei regatului maghiar din sec. al XV-lea - Corvineşti - şi una dintre cele mai strălucite
personalităţi ale istoriei sud-estului european - Iancu de Hunedoara. De altfel, asupra trecutului
Ţării Haţegului s-au oprit mari istorici români (Nicolae Iorga, Bogdan Petriceicu-Haşdeu, A. D.
Xenopol, Nicolae şi Ovid Densusianu), etnologi, cercetători ş.a.
În Ţara Haţegului s-a menţinut până la sfârşitul sec. al XV-lea o puternică nobilime românească.
Legăturile ţinuturilor de aici cu ţările române au fost vii şi neîntrerupte. Negustori ardeleni cu cei
din Ţara Românească, spre exemplu, se întâlneau la târgurile sau bâlciurile care se bucurau de o
bună faimă încă din vechime.
Meşteşugarii din satele învecinate oraşului Haţeg căutau să se aşeze aici, în oraş, angajându-se la
tot felul de munci. Documentele amintesc despre o categorie diversă de meşteşugari (tăbăcari,
cizmari, cojocari, croitori, dogari, dulgheri, rotari, fierari, olari, ţiglari, sobari, măcelari şi
bărbieri), care vor constitui nucleul pentru înfiinţarea, în secolele XVII-XVIII, a unor bresle
româneşti.
Începând cu secolul al XV-lea, Haţegul îşi consolidează poziţia de principală cetate a comitatului
Hunedoara (în anul 1413 castelanul de Haţeg îndeplinea şi funcţia de comite de Hunedoara). În
prima jumătate a secolului, ţinutul Haţegului este atacat de turci, suferind mari pagube materiale
72
şi pierderi umane. Spre sfârşitul veacului, la 8 aprilie 1482, Cetatea Haţegului este dăruită de
către regele Matei Corvinul fiului său Ioan. În cursul secolelor următoare oraşul se desprinde de
ţinut şi în anul 1669 este investit cu magistratură autonomă, supusă numai guvernului. Circa o
sută de ani mai târziu, Haţegul devine oraş militar, aici fiind înfiinţată o companie de grăniceri
pentru apărarea graniţei de sud a Imperiului Austriac.
În timpul revoluţiei române de la 1848 oraşul cunoaşte mari frământări; la fel se întâmplă şi în
preajma anului 1918, când haţeganii participă activ la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia.
Ceea ce numim azi Tara Haţegului nu corespunde ca dimensiune cu strãvechiul teritoriu

românesc cu acelaşi nume, care fãcea parte din voievodatul lui Litovoi, aşa cum atestã cunoscuta
Diplomã a cavalerior ioaniţi din 2 iunie 1247, prin care cavalerii ioaniţi primesc pãrţi din ţara lui
Litovoi, cu excepţia ţãrii « Harzszoc ». Acest domeniu se încadra într-unul cu mult mai larg, care
mai târziu a devenit Tara Româneascã, aşa cum s-a pãstrat în conştiinţa neamului, cã Negru
Vodã s-a nãscut la Haţeg (Azag), de unde a descãlecat spre sud.
Ţara Haţegului era organizatã în cnezate unite în districte, conduse de un comite, fiecare
district fiind legat de o cetate cu rol de capitalã, în fruntea cãreia se afla un pârcãlab. Fiecare
cnezat, la rândul lui, era condus de un cneaz, care avea mai multe posesiuni, fie moştenite, fie
primite ca « donatio », ca urmare a unor servicii aduse regalitãţii. Astfel, pe la 1387, Tara
Haţegului apare formatã din patru districte : Hunedoara, Deva, Dobra, Soimuş, aceastã perioadã
marcând şi «prima etapã a stãpânirii ungureşti la sud de Mureş.
Elemente naturale
Bazinul Haţeg este un bazin intramontan situat în partea nord-vestică a Carpaţilor

Meridionali. Este înconjurat la sud de Munţii. Retezat, la nord-est de Munţii. Şurianu şi la nord-
vest de Munţii. Poiana Ruscă. Spre nord, bazinul se deschide spre Depresiunea Transilvaniei prin
culoarul Ştei; spre sud, comunică cu Bazinul Petroşani prin pasul Merişor, iar spre vest cu
Bazinul Rusca Montană prin Poarta de Fier a Transilvaniei.
Principalele cursuri de apă sunt Streiul, ce îl străbate de la sud-est spre nord, Râul Mare,
cu cursul de la sud spre nord-est; alte cursuri importante, din punctul de vedere al depozitelor
continentale fosilifere cu dinosauri ale Cretacicului superior sunt râurile Bărbat, Sibişel şi Râul
Galbena cu afluenţii lui nordici.
Ţara Haţegului este o zonă unică în România atât prin raportul echilibrat între terenurile
influenţate antropic şi cele aflate în regim natural, cât şi prin gradul ridicat de conservare al
zonelor naturale.
Cu valoare deosebită se remarcă parcurile din împrejurimile vechilor conace care în
pofida faptului că reunesc exemplare de arbori din specii rare autohtone şi aclimatizate pentru
România, de vârste venerabile, multe dintre ele depăşind 100 de ani, nu sunt descrise în
monografiile localităţilor cărora le aparţin.
Un exemplu îl constituie parcul conacului Nălaţi care pe o suprafaţă de aproximativ 7500
m2 reuneşte un număr de 525 de exemplare aparţinând la 45 de specii de arbori şi 15 specii de
arbuşti, o parte din acestea fiind reunite in anexa 1. Sunt reunite în această asociaţie artificială
specii tipice de etaj înalt cum ar fi bradul, molidul, tuia, ienupărul, laricea, tisa; cu cele de etaj
mijlociu (stejarul, gorunul, carpenul, teiul) şi inferior de lunca cum sunt plopul şi salcia. De
asemenea sunt aduşi la olaltă indivizi ai speciilor autohtone fructifere ca mărul, corcoduşul,
cireşul, dudul cu indivizi din specii decorative aclimatizate: catalpa, chiparosul de baltă, sequoia,
arborele lalea, magnolia, etc.
Prin bogăţia mare de specii tipice pentru întregul gradient altitudinal pentru speciile
autohtone , prin prezenţa speciilor aclimatizate reunite pe o suprafaţă restrânsă, prin vigoarea
exemplarelor şi venerabila lor vârstă, parcul Nălaţi poate constitui nucleul unui parc dendrologic
în viitor. Dacă ideea constituirii unui parc dendrologic implică costuri suplimentare ce nu pot fi
73
suportate din bugetele locale, se impune numai conservarea acestor exemplare fără plantarea de
noi exemplare din noi specii.
Localnicii spun ca iernile sunt adesea grele si ca Muntii Retezat isi fac simtita perzenta in
instabilitatea vremii. Observand extinderea retelei hidrografice si debitul paraielor, se poate
concluziona ca zona beneficiaza de precipitatii suficiente in tmpul verii, bineinteles, cu exceptia
perioadelor de seceta acuta.
Comuna Densus beneficiaza de un vast patrimoniu natural, in parte si datorita pozitiei sale,
oarecum izolate, la capat de drum, si la marginea unui bloc deluros care inghite incet urmele
civilizatiei. Limita vestica a comunei este nepopulata, in cea mai mare parte reprezentata de
dealuri impadurite.
Flora cea mai evidenta este cea lemnoasa - in special Fag, Carpen si cu pondere mai mica
Stejar, Cer, Salcam, Jneapan (dealurile stancoase din nordul comunei), Cires Salbatic,
Mesteacan, Plop, Salcie si alte foioase. Vegetatie de pajiste prolifereaza foate bine, la fel ca si
cateva specii de Ferigi si, antropic, foarte mari suprafete cu Pomi fructiferi (Prun Mar, Nuc)
Speciile de conifere sunt mai rar prezente, fie in plantatii silvice fie accidental.
Fauna este bine dezvoltata avand pe langa majoritatea animalelor specifice zonelor
deluroase - Caprior, Lup, Mistret, Cerb, Urs (mai rar intalnit) si diferite exemplare de pasari
specifice zonei de stepa. In ceea ce priveste vanatul, in special mamiferele mari, din discutiile cu
localnicii, se pare ca oamenii detin informatii contradictorii, si probabil mai mult sau mai putin
eronate. Se pare ca majoritatea oamenilor se multumesc sa traiasca in vaile lor, intrand in padure
doar dupa lemne, si de aceea cunostintle lor despre paddure se rezuma la cateva experiente
personale si multe povesti.
Climat tipic depresiunilor intramontane.In general izoterma anuala este in jur de 10
grade.Primele zile de inghet apar treptat, uneori la mijlocul lunii octombrie, iar ultimele pot fi la
inceputul lunii mai. Precipitatiile sunt suficiente pentru dezvoltarea vegetatiei.Media anuala este
in jur de 720m.Precipitatiile cazute in lunile iulie si august sunt de multe ori torentiale.Regimul
eolian este neregulat.In general vanturile sunt moderate.Solul, clima si relieful sunt favorabile
cultivarii pomilor fructiferi, in special a prunilor si a merilor, precum si cresterii animalelor,
dispunand de fanete intinse.
Geologia
In timpul sutelor de milioane de ani in care au fost formate si modelate structurile

geologice din Ţara Haţegului marea şi uscatul au alternat continuu, lăsând în urmă roci de
diverse tipuri mereu supuse eroziunii.
Istoria geologică a rocilor sedimentare din zonă a inceput acum mai bine de 250 milioane
de ani la sfîrşitul Paleozoicului, in Permian (295 – 245 milioane de ani) si a continuat pina in
prezent.
Cele mai vechi roci sedimentare s-au format in Permian si sunt reprezentate azi prin
conglomerate ce apar la suprafaţă în zona localităţii Cioclovina.
După Permian apele marine revin abia în Jurasic (205 – 135 milioane de ani). Rocile
formate acum cuprind congomerate, gresii (nisipuri cimentate) şi argile cu intercalaţii de cărbuni
ce conţin resturi de plante, calcaroase cu un bogat conţinut de fosile de organisme marine :
gastropode, bivalve, amoniţi. Tipurile de organisme ce au trăit atunci erau toate tipice unui
climat cald, tropical.
Aceleaşi condiţii marine tropicale s-au mentinut şi in timpul cretacicului inferior (135 –
108 milioane de ani) cind s-au format calcare recifale şi perirecifale ce vor fi supue unui proces
de carstificare si de formare a bauxitei, incă prezentă la Ohaba Ponor.
Actualul aranjament al Carpaţilor Meridionali incepe să se formeze după cretacicul
inferior când are loc deplasarea şi încălecarea unor mase mari de roci, pe distanţe kilometrice,
intr-un proces complex de orogeneză ce stă la baza formării edificiilor muntoase. Tot de aceste
momente de orogeneză este legată şi formarea Bazinului Haţeg, ca o arie depresionară rezultată
74
prin prăbuşirea unor segmente ale catenei muntoase nou formate şi ridicate deasupra nivelului
mării.
La inceputul cretacicului superior zona este din nou inundată de ape marine. Spre
diferenţă de perioada anterioară, când depozitele marine erau în principal calcaroase in cretacicul
superior rocile formate sunt rezultate din transportul masiv de material erodat din zonele
continentale invecinate. Acest fapt se datorează mişcărilor orogenice care au dus la ridicarea
anumitor sectoare din Carpaţii Meridionali dispuse pe marginea nordică. Resturi ale
sedimentelor acumulate atunci se găsesc in zona Pui – Fizeşti, extinzându-se şi în jumătatea
vestică a bazinului la Ştei - Răchitova.
Maximul instabilităţii bazinului este atins la sfârşitul Cretacicului, când se acumulează
aşa-numitele depozite de tip “fliş” (alternanţe ritmice de depozite mai grosiere şi mai fine,
depuse din curgeri submarine de sedimente) atât în regiunea Pui – Fizeşti cât şi în zona Ştei -
Răchitova (83 – 72 milioane de ani). Depunerea acestor depozite precede orogeneza laramică ce
este responsabilă de formarea structurii actuale a Carpaţilor Meridionali şi favorizează apariţia
insulei Haţeg şi a turmelor de dinosauri din acel paradis tropical.
La sfârşitul cretacicului (Maastrichtian, intre 72 – 65 milioane de ani). întreaga zonă a
Haţegului suferă o ridicare în bloc, şi devine o arie continentală, depresionară, înconjurată de
zone muntoase în ridicare.
Concomitent, în partea vestică a bazinului, precum şi în zona Rusca Montană (şi alte
regiuni ale Carpaţilor Meridionali de vest şi a Munţilor Apuseni) au avut loc importante
manifestări vulcanice.
Stratele fosilifere cu resturi de dinosauri sunt formate in principal din conglomerate,
gresii şi argile, ce au diferite culori şi compoziţii. Se pot intâlni şi in sud-vestul şi nord-vestul
Bazinului Transilvaniei, in zona localităţilor Alba Iulia-Sebeş şi respectiv Jibou.
Analiza caracteristicilor rocilor fosilifere a permis reconstituirea condiţiilor de mediu din
vremea dinosaurilor. S-a dedus astfel existenţa unor unor albii de râuri şi şi a unor câmpii de
inundaţie. Din punct de vedere paleogeografic, zona de sedimentare se afla pe o insulară,
poziţionată la sud de marginea de sud europeană, de la acea vreme.Climatul era subtropical
dominat de alternanţa anotimpurilor secetoase şi ploioase.
Depunerea sedimentelor continentale continuă şi în cea mai mare parte a erei neozoice,
probabil din Paleocen până în Miocenul inferior (aprox. 65 – 20 milioane de ani), când se
acumulează depozite asemănătoare cu cele purtătoare de resturi de dinosauri: conglomerate,
gresii şi argile. Acestea sunt răspândite în principal în zonele piedmontane (la baza zonelor
muntoase) ale bazinului, în apropierea localităţilor Merişor, Crivadia şi Clopotiva. Pe lângă
numeroasele resturi de gastropode de apă dulce, apar şi fosile de organisme marine, precum şi un
mamifer (Crivadiatherium, denumit aşa după localitatea unde au fost descoperite resturile fosile
ale acestuia).
Incepând din Miocenul mediu, apele marine inundă pentru un ultim scurt episod regiunea
Bazinului Haţeg, dinspre Bazinul Transilvaniei; diversele tipuri de roci conţin resturi de
gastropode şi bivalve. Ridicarea, in miocen, a întregului bloc al Carpaţilor Meridionali a avut
impact şi in Bazinul Haţeg, care devine o zonă continentală, emersă aşa cum este şi azi.
Ultimele sedimente importante s-au format în decursul glaciaţiunilor cuaternare, când
catenele Carpaţilor au suferit un proces continuu de ridicare şi au fost acoperite de gheţari.
Terasele principalelor râuri din depresiune se formează în acest interval de timp, acestea
reprezentând cele mai noi roci din regiunea Haţegului.
Dinosaurii din bazinul Haţeg
Dinosaurii din Haţeg se cunosc de peste un secol; în perioada scursă de la prima lor
semnalare până în prezent, cunoştinţele noastre legate de aceşti “giganţi pitici” au suferit o
75
continuă acumulare cantitativă, dar în acelaşi timp şi o transformare cantitativă. Astăzi suntem
mult mai aproape de reconstituirea unei imagini a acestei faune de dinosauri care să fie cât mai
apropiată de realitate.
Vârsta dinosaurilor din Haţeg a fost multă vreme relativ incertă, cu toate că majoritatea
cercetătorilor le plasau la sfârşitul perioadei cretacice. (Existau însă şi păreri conform cărora
acestea nu se află în stratele în care s-au sedimentat iniţial, ci au fost erodate, transportate şi
resedimentate – remaniate – de mai multe ori, fiind mult mai vechi decât rocile ce le conţin.
Cercetările recente, şi mai ales descoperirea unor cuiburi cu ou de dinosauri în cadrul unor locuri
de eclozare, au demonstrat invaliditatea acestor păreri; ouăle de dinosauri, mult, mai fragile, nu
puteau fi remaniate fără să se distrugă atât ouăle în sine, cât mai ales cuiburile!). Studiile cele
mai recente, folosind surse diferite cum ar fi resturile de plante (mai ales resturile microscopice
ale structurilor reproducătoare – spori şi polen), şi nevertebratele (gastropodele, şi un grup
important de artropode, aşa-numitele ostracode) sau caracteristicile geochimice sau magnetice
ale depozitelor fosilifere cu dinosauri sau conţinutul de microfosile a depozitelor marine
subiacente, demonstrează în mod clar că depozitele au vârsta Maastrichtian. În conclizie,
dinosaurii din Haţeg au trăit foarte aproape de sfârşitul perioadei cretacice, moment în care
dinosaurii, alături de numeroase grupe de organisme, au dispărut. Aceştia pot fi consideraţi deci
unii dintre ultimii dinosauri de pe Pământ, aproape martori ai extincţiei acestui grup de animale
ce a dominat continentele timp de peste 150 de milioane de ani.
Prima semnalare a resturilor de dinosauri din Bazinul Haţeg i se datorează unui tânăr
moşier de prin părţile Haţegului, baronul Franz Nopcsa. Intâmplător, moşiile acestuia includeau
unele dintre terenurile cele mai bogate în resturi de dinosauri, de la Săcel şi Sînpetru şi tot
întâmplarea a făcut ca sora acestuia să descopere din întâmplare nişte fragmente curioase în
apropierea castelului lor de la Săcel. Aceste întâmplări fericite aveau să schimbe în mod radical
soarta şi viaţa unui tânăr baronet de ţară, acesta devenind în timp scurt unul dintre cei mai
faimoşi paleontologi (cercetători ai fosilelor) pe plan mondial. Opera lui de viaţă este
impresionantă, mai ales având în vedere durata scurtă a vieţii acestuia, curmată în mod tragic în
1933; peste 100 de articole ştiinţifice, tratate, cărţi îl au ca autor pe baronetul haţegan, tratând
domenii atât de diferite ca naşterea lanţurilor muntoase, paleontologia reptilelor fosile,
paleobiologia, reproducerea şi dimorfismul sexual al dinosaurilor, geografia, etnografia sau
istoria Albaniei. Dar în toată această diversă operă, geologia regiunii Haţeg, şi în principal
dinosaurii de aici au reprezentat un punct stabil, un element de continuitate. Şi într-adevăr,
descrierile dinosaurilor haţegani pe care i le datorăm lui Nopcsa sunt încă valabile, şi ele
reprezintă fundamentarea studiilor ulterioare dedicate acestui subiect.
Nopcsa a publicat numeroase lucrări şi note referitoare la asociaţia de vertebrate cretacice din
Bazinul Haţeg şi alte zone ale Bazinului Transilvaniei, inclusiv monografii ale unor specii de
dinosauri: Telmatosaurus, Rhabdodon, Struthiosaurus sau altor reptile (broasca ţestoasă
Kallokibotion), lucrări generale referitoare la descoperirea, compoziţia şi afinităţile faunei
respective sau sinteze de amploare, cu implicaţii mai largi de ordin paleoecologic,
paleobiologic şi paleobiogeografic. In plus, menţiuni referitoare la diverse specii din cadrul
asociaţiei din Haţeg se întâlnesc şi în alte lucrări ale lui Nopcsa, în secţiunile comparative ale
articolelor dedicate descrierii unor taxoni (în general de dinosauri) din Cretacicul din Europa
sau America de Nord. Numărul mare de articole ce conţin menţiuni referitoare la această
asociaţie demonstrează, dincolo de ataşamentul cercetătorului faţă de descoperirile ce i-au
marcat cariera în mod decisiv, importanţa pe care Nopcsa a acordat-o cunoaşterii acestei
faune. Această importanţă era datorată, în viziunea lui Nopcsa, următoarelor fapte:
1. fauna de vertebrate din Bazinul Haţeg reprezenta una dintre cele mai bogate asociaţii de
vertebrate continentale Cretacic superioare din Europa în momentul descrierii ei, şi reprezenta
un important punct de referinţă şi pe plan internaţional
2. fauna avea o compoziţie taxonomică surprinzătoare pentru vârsta ei, comparată de Nopcsa
mai curând faunelor Cretacic inferioare europene decât celor contemporane din America de
76
Nord. Această observaţie sugera faptul că este vorba de o faună relictă, dominată de taxoni
endemici, supravieţuitori anacronici ai unor faune mai vechi
3. majoritatea taxonilor din Haţeg erau repezentaţi de indivizi cu talii semnificativ mai mici
decât rudele acestora din arelele cratonice ale Europei (e.g. Rhabdodon) sau Americii de Nord
(Telmatosaurus). Nopcsa a interpretat această observaţie pe baza datelor derivate din studiul
faunelor plio-pleistocene din insulele mediteraneene şi pe baza propriilor observaţii geologice
şi geotectonice regionale (care îi sugerau caracterul insular al zonei emerse ce cuprindea şi
Bazinul Haţeg la sfârşitul Cretacicului) ca un exemplu de nanism (“piticism”) insular.
4. plasarea temporală a faunei în Danian (considerat ultimul etaj al perioadei cretacice)
includea asociaţia din Haţeg între cele semnificative pe plan mondial pentru discuţia
referitoare la evenimentul de extincţie de la limita Cretacic-Terţiar.
Trebuie menţionat faptul că, în pofida reculului important reprezentat de întreruperea
activităţilor de cercetare specifică în Bazinul Haţeg timp de aproape 50 de ani (urmând morţii lui
Nopcsa), corelată cu accelerarea activităţilor similare în alte zone ale lumii, aspectele menţionate
mai sus sunt în continuare valabile. Datele noi, rezultate ca urmare a reluării activităţilor de
cercetare după 1977, au adus completări importante, au dus la recunoaşterea caracterului mult
mai complex al problematicii legate de importanţa acestei faune de vertebrate, dar nu au
schimbat în mod semnificativ percepţia în legătură cu aspectele de ordin taxonomic, filogenetic,
paleoecologic-paleobiologic, evolutiv şi paleobiogeografic evocate de Nopcsa.
Contribuţiile majore ale cercetărilor recente în bazinul Haţeg sunt:
1. recunoaşterea unor diversităţi semnificativ mai mari în cadrul paleocomunităţii, prin
descoperirea unor noi taxoni, necunoscuţi de Nopcsa, de theropode de talie mică, pterosauri,
dar mai ales de microvertebrate (peşti, broaşte, şopârle, crocodilieni) şi mamifere
multituberculate;
2. descoperirea unor areale de cuibărire aparţinând unor dinosauri, mai întâi la Tuştea, apoi şi
în alte zone ale bazinului. Orizonturile de eclozare de la Pui şi respectiv Toteşti sunt cu atât
mai importante cu cât aici au fost întâlnite inclusiv resturi de nou-născuţi asociate cojilor de
ouă şi cuiburilor, acest tip de descoperiri reprezentând un caz rar pe plan mondial;
3. studiul stratigrafic, litologic-sedimentologic şi geochimic al depozitelor fosilifere,
pentru înţelegerea cadrului temporal şi geografic în care a avut loc evoluţia ecosistemului
maastrichtian din Haţeg.
In prezent, se cunosc cca. 10 specii diferite de dinosauri din Bazinul Haţeg, alături de alte
peste 10 specii de alte vertebrate, peste 20 de specii de gastropode, 10 specii de ostracode şi
peste 30 de specii diferite de plante. Imaginea unui ecosistem complex începe să se formeze, a
unui ecosistem în care au trăit următorii dinosauri :
Telmatosaurus transsylvanicus (“şopârla de apă transilvană) – un hadrosaur (dinosaur cu

cioc de raţă) de talie mică (cca. 5 m lungime, faţă de 7 până la 14 m la alţi hadrosauri) şi
primitiv. Este primul dinosaur descoperit şi descris din Bazinul Haţeg şi remarcabil mai ales
pentru faptul că lui îi aparţin cuiburile de ouă descoperite la Tuştea, Toteşti şi Nălaţ.
Rhabdodon robustus şi Rhabdodon “shqiperorum” (“cu dinţi crestaţi”)- cel mai comun
dinosaur din Bazinul Haţeg era un ornithopod, reprezentat prin două specii diferite: robustus şi
shqiperorum. Talia primului nu depăşea probabil 2,5-3 m, în timp ce cea de a doua specie era
ceva mai mare. Sunt reprezentanţii unei familii de dinosauri tipic europene. Cele două specii
diferite erau considerate de către Nopcsa ca masculul şi femela aceleiaşi specii.
Magyarosaurus dacus (“şopârla ungară din Dacia” – denumită aşa după naţionalitatea lui
Nopcsa) – era, alături de Rhabdodon, cea de a doua specie ierbivoră comună. Face parte din
gupul sauropodelor, şi putea atinge chiar şi 10 m lungime; era însă pitic prin comparaţie cu
77
giganţii grupului respectiv. Rudele lui trăiau mai ales în continentele sudice (America de Sud,
Africa, Madagascar).
Struthiosaurus transilvanicus (“şopârla cuirasată transilvană”) – cea mai rară specie de
dinosaur ierbivor era un dinosaur patruped acoperit cu plăci osoase (nodosaurid). Rudele lui se
cunosc din Austria, Franţa şi Spania. Avea cel mult 2,5 m lungime.
Dinosaurii carnivori erau de departe mai rari decât cei ierbivori ca număr, dar cel puţin la
fel de diverşi. Toate speciile erau de talie mică (cel mult 2,5 m în lungime). Resturile lor sunt
mult mai rare (în general dinţi). Cea mai răspândită specie aparţinea grupului raptorilor
(dromaeosauridelor) cunoscuţi din filmul Jurassic Park al lui S. Spielberg. Alte theropode erau
reprezentate de aşa-numitele euronychodontide (cunoscute dar din Europa), paronychodontide
(cunoscute mai ales din America de Nord) şi elmisauride (de asemenea cunoscute mai ales din
America de Nord şi Asia).
Elementele geologice de interes stiintific educaţional si turistic
- Calcarele cu fauna de virsta Jurasic de la Fizesti;

- Roci de tip “terra rosa” si bauxita de virsta Cretacic inferior la Ohaba Ponor;
- Depozitele continentale de virsta Cretacic Superior ce afloreaza in localitatile Sanpetru (V
Sibiselului), Nalat Vad si Totesti (Valea Riul Mare), Tustea;
- Depozitele vulcanogen sedimentare de virsta Cretacic Superior de la Rachitova ;
- Depozitele cu resturi de gastropode de apă dulce şi fosile de organisme marine, precum şi un
mamifer la Crivadia, Merişor şi Clopotiva.
Sursa: Universitatea Bucureşti
Coordonator: Alexandru Andrasanu

Colectiv:
Prof dr Dan Grigorescu
Alexandru Andrasanu
Dan Valentin Palcu
Mirela Dardac
78
ANEXA C
FAUNA CRETACICĂ A INSULEI HAŢEG
DINOSAURII
Rhabdodon robustus (“sopârla robustã cu dinti crenelati”)
Ornitischia: Ornithopoda: Euiguanodontia

Acest dinosaur ierbivor si biped era cel mai comun membru al paleocomunitãtii din
Bazinul Hateg. Resturi de Rhabdodon au fost întâlnite peste tot în cadrul bazinului, precum si în
Bazinul Transilvaniei, în regiunea oraselor Alba Iulia si Jibou. Rudele apropiate ale acestuia se
cunosc din Ungaria, Austria, Franta si Spania; acestea însã au dimensiuni aproape de douã ori
mai mari.
In pofida dimensiunilor relativ mici, scheletul acestui dinosaur era surprinzãtor de masiv si greoi
(de unde si numele de robustus), comparativ cu alte ornithopode înrudite. Din acest motiv, este
probabil cã uneori, când pãstea, se deplasa pe patru picioare, în timp ce de prãdãtori scãpa
alegând doar pe picioarele din spate.
Magyarosaurus dacus (“sopârla ungarã din Dacia”)
Magyarosaurus era un dinosaur ierbivor si patruped. Rudele lui trãiau mai ales în America de
Sud, India si Madagascar, dar si în Franta si Spania. Este deci posibil ca acesta sã reprezinte un
animal “imigrant” din Sud, dar care a trãit izolat în Hateg suficient de mult timp pentru a evolua
într-o specie nouã. Dimensiunile lui sunt reduse fatã de rudele lui de pe alte continente, si mai
ales fatã de ale unor sauropode ca Diplodocus sau Brachiosaurus.
O caracteristicã specificã titanosauridelor, dintre toate sauropodele, este prezenta pe spate si
pãrtile laterale ale corpului a unor plãci (“scuturi”) osoase, pentru protecþie si sustinerea
coloanei vertebrale. Astfel de plãci, de altfel foarte rare, au fost descoperite si în Hateg.
Elopteryx nopcsai
Fiind mai rari, dinozaurii carnivori din Bazinul Hateg sunt mai putin cunoscuti decât cei
ierbivori. Descoperirile demonstreazã însã cã existau mai multe specii diferite de theropode, cel
mai comun fiind un membru al familiei dromaeosauridelor, un velociraptor. “Elopteryx nopcsai”
era de talie micã, biped, prevãzut cu dinti ascutiti, zimtati si curbati, picioarele având gheare
lungi si curbate ca o secerã. Dromaeosauridele erau rãspândite mai ales în Asia si America de
Nord; resturile lor au fost însã descoperite si în Franta si Spania.
Pe lângã dromaeosauride mai existau in Hateg si alte specii de dinosauri carnivori, dar nici unul
de talie mare, asemãnãtor lui Tyrannosaurus rex, care a fost contemporanul acestora.
Struthiosaurus transilvanicus (“sopârla cuirasatã din Transilvania”)
Cel mai rar dinosaur din Hateg era Struthiosaurus, un dinosaur ierbivor si patruped.
Caracteristica cea mai importantã a animalului o reprezenta prezenta unei armuri osoase alcãtuite
din plãci si spini, care acoperea gâtul, spatele, coada si pãrtile laterale ale corpului. Armura era
mijlocul principal de protectie împotriva carnivorelor, necesar unui animal foarte greoi si lent.
Dentitia simplã a animalului îi permitea doar hrãnirea cu plante moi, suculente, eventual
fructificatii sau insecte.
79
Rudele lui apropiate trãiau în Ungaria, Austria, Franta si Spania, iar alte specii înrudite se cunosc
din America de Nord. Struthiosaurus din Hateg era un animal de talie micã, fãrã a fi sub
dimensiunea altor specii din Europa.
Telmatosaurus transsylvanicus (“sopârla lacustrã transilvanã”)
Telmatosaurus este un membru al familiei “dinosaurilor cu cioc de ratã”, rãspânditi în Cretacicul

superior în America de Nord si Asia. Trãia în vecinãtatea apei, unde se hrãnea cu vegetatia
abundentã ce crestea în zonele umede. In procesul de hrãnire un rol important îl avea dentitia
alcãtuitã din baterii dentare complexe, formate din mai multe generatii de dinti. A fost un
hadrosaur primitiv, de talie micã; avea dimensiuni de 3-4 ori si greutatea de 8-10 ori mai mici
decât rudele lui de pe alte continente.
Numele de dinosauri cu cioc de ratã provine de la lãtirea pãrtii anterioare a craniului, adaptare
utilizatã atât în procesul de hrãnire cât si în producerea unor sunete specifice.
ALTE REPTILE
Hatzegopteryx thambema (“monstrul zburãtor din Hateg”)
Alãturi de dinosauri, în Hateg existau si reptile zburãtoare (pterosauri). Unele erau de talie micã,
însã Hatzegopteryx, recent descoperit, reprezintã un adevãrat gigant. Cu craniul de peste 2 m si
anvergura aripilor de peste 10 m, era mai mare decât un avion planor; probabil reprezintã unul
dintre cele mai mari animale capabile de zbor din toate timpurile. Capacitatea de zbor a unui
animal atât de mare cu un craniu masiv era sustinutã de structura internã a oaselor, care erau în
bunã parte goale si umplute cu aer (pneumatice).
Azhdarchidele au fost reptile zburãtoare de talie mare, rãspândite în Asia si America de Nord;
resturile lor au fost însã descoperite si în Franta si Spania.
Kallokibotion bajazidi (“testoasa îngustã a lui Bajazid”)
Broasca testoasã comunã din Hateg. A fost denumitã de Nopcsa dupã numele majordomului lui
credincios, albanezul Doda E. Bajazid. Aceasta reprezintã o specie foarte de primitivã, întâlnitã
doar în Bazinul Hateg si in Bazinul transilvaniei.
Allodaposuchus precedens (“crocodilul-strãmos straniu”)
Allodaposuchus este un crocodil de talie micã ce popula cursurile de apã si lacurile din Bazinul
Hateg. Chiar dacã probabil nu reprezenta un pericol real pentru majoritatea dinosaurilor de talie
mare, puii acestora puteau fi atacati în apropierea apelor. O altã sursã de hranã pentru crocodili o
reprezentau corpurile dinosaurilor morti sau ucisi de alte carnivore; urmele dintilor de crocodili
s-au pãstrat pe numeroase oase.
Allodaposuchus mai este cunoscut din Franta si Spania.
80
ANEXA D
TRADIŢIE ŞI MODERNITATE ÎN SATUL ACTUAL DIN ZONA HAŢEG
Cercetarea a fost realizată în luna august 2001, în comunitatea de tip rural Tuştea, situată
la 5 km de orasul Hateg, scopul fiind acela de a surprinde unele aspecte social- economice cu
care se confrunta satul in prezent si in ce masura se mai regasesc aspecte si activitatitraditionale
in viata comunitatii. Totodata am dorit sa surprindem disponibilitatea acestor locuitori pentru noi
activitati din zona. Au fost investigate ( cu ajutorul studentilor de la specializarea
Psihosociologie din Universitatea Petrosani) 86 de gospodarii, 9 subiecti au refuzat interviul iar
26 de case erau nelocuite in perioada cercetarii. Pentru ca aceeasi cercetare a fost realizata si in
localitatea rurala Rau de Mori aflata la 17 km de orasul Hateg ( in apropierea barajului Rau
Mare- Retezat) si multe aspecte sunt comune celor doua asezaminte, in comentariul care
urmeaza vom pune in evidenta asemanarile dar si diferentele existente.
Un prim aspect care denota ca in zona Hateg viata locuitorilor este aproximativ aceeasi, il
constituie aprecierea vietii in general, asa cum o resimt locuitorii din Tustea ( au fost intervievati,
de regula, capul de familie), care o vad nici prea buna nici rea, procentele fiind aproape identice
cu cele ale locuitorilor din Raul de Mori, respectiv:
• Foarte neplacuta si placuta 29.0%

• Nici placuta nici neplacuta 44.0%
• Foarte neplacuta si neplacuta 27.0%
Problemele care-i ingrijoreaza cel mai mult pe locuitorii comunitatii Tustea sunt aceleasi cu
ale celor din Rau de Mori si anume:
• Cresterea preturilor 79.0%

• Probleme de sanatate 56.0%
• Instabilitatea economica in general 41.0%
• Somajul 38.0%
• Probleme privind viitorul copiilor din sat,
legate in primul rand de locuri de munca 32.0%
In Tabelul nr.1 este redata structura pe categorii de varsta si sexe, care sugereaza ca:
• Pe ansamblul populatiei structura pe sexe este echilibrata ( 48.8% M si %1.2% F), ca si in

situatia Raului de Mori;
• Esista o tendinta de imbatranire a populatiei mai accentuata decat pentru Raul de Mori.
Astfel, populatia de pana la 40 de ani ( din cei 223 de locuitori) este sub jumatate ( 43%)
iar cea de pana la 20 ani reprezinta doar 17%. Desigur ca cele 26 de case nelocuite in
perioada cercetarii pot fi considerate un indiciu al acestei stari de fapt- imbatranirea
populatiei- la care se adauga si faptul ca s-au constatat 11 situatii in care o persoana in
varsta de peste 60 de ani, de regula femeie, locuia singura, iar in 14 cazuri, tot persoane
de peste 60 de ani locuiau doar sotul si sotia.
81
Tabel. nr.1 Structura pe categorii de varsta si sexe a populatiei Tustea

Categorii de varsta masculin feminin
Peste 70 ani 11 14
66- 70 ani 6 12
61-65 ani 6 10
56-60 ani 8 8
51-55 ani 9 5
46-50 ani 10 14
41-45 ani 6 9
36-40 ani 6 6
31-35 ani 7 6
26-30 ani 12 5
21-25 ani 3 11
16-20 ani 6 1
11- 15 ani 9 2
6-10ani 2 8
Sub 6 ani 8 3
Nivelul de scolarizare ( tabelul nr.2) al locuitorilor din Tustea este acceptabil pentru o zonă
rurală, având in vedere ca 41% dintre acestia au mai mult de 10 clase, chiar daca exista si un
procentaj de 15% care nu au mai mult de 4 clase. Pe sexe ( tabelul nr.3), procesul de pregatire
intra in limitele “ normale ale anormalului”, in sensul ca populatia feminina are – ca si la nivelul
intregii societati- un nivel inferior celui al barbatilor. Asfel, dintre cei cu o pregatire de pana la 4
clase, sexul masculin detine doar o cincime, in timp ce in categoria celor cu peste 10 clase, detin
aproape doua treimi. In schimb, exista un relativ echilibru intre sexe, in cadrul absolventilor de
liceu si studii superioare.
Tabel. nr.2 Nivelul de pregatire scolara al populatiei din comunitatea Tustea
prescolari 8.0%
elevi 7.6%
studenti 1.0%
fara studii 3.1%
1-3 clase 0.5%
4 clase 12.5%
7-10 clase 26.4%
scoala profesionala 15.7%
liceu 19.7%
studii superioare 5.8%
Daca in cazul Raului de Mori, sexul feminin reprezinta numai 20% dintre locuitorii cu studii
superioare, in Tustea procentul se ridica la 46%.
Tabel . nr.3 Nivelul de pregatire scolara pe sexe, al populatiei din comuna Tustea
masculin feminin
prescolari 8.0 61% 39%
elevi 7.6% 59% 41%
studenti 1.0% 50% 50%
fara studii 3.1% 14.3% 85.7%
1-3 clase 0.5% 100%
4 clase 12.5% 21.4% 76.6%
7-10 clase 26.4% 37.3% 62.7%
scoala
profesionala 15.7% 91.4% 8.0%
82
liceu 19.7% 44.2% 55.8%

studii superioare 5.8% 63.9% 46.1%
Ca fenomen demografic esential pentru existenta unei comunitati- si a intregii societati-,

natalitatea in asezarea Tustea urmeaza- aproximativ- trendul inregistrat la nivelul societatii
romanesti de dupa 1990. In fapt, este vorba de o scadere a indicelui natalitatii, daca avem in
vedere faptul ca dintre subiectii chestionati, 43% au crescut in familii in care au fost cel putin
doi frati ( cel putin trei frati in familia de origine). Ori, in familiile proprii, conjugale, doar
in 15 % din cazuri sunt mai multi de 2 copii, iar dintre familiile cu copii, peste 80% i-ar
sfatui pe urmasi sa nu aiba mai mult de 2 copii. Chiar daca fenomenul de reducere a
natalitatii caracterizeaza tarile- comunitatile civilizate, credem ca este cazul localitatii Tustea,
ca de altfel in cazul Romaniei in general, “ cauza” nu este nivelul ridicat al civilizatiei ci,
dimpotriva, daca nu neaparat saracia, atunci un nivel de trai scazut.
Sentimentele parintesti, dar si speranta de a avea un ajutor la batranete se manifesta in mare
masura in dorinta celor care au copii, ca acestia sa nu paraseasca satul natal, dar conditiile
actuale de la sat nu-i stimuleaza pe tineri in acest sens. Datele comparative da mai jos pun
fata in fata realitatea cu dorinta:
in casa, in alta
gospodarie in sat in alt la situatie ( in
cu dv. cu dv. sat oras strainatete)
Copiii dvs. Casatoriti locuiesc? 27.0% 17.0% 8.0% 46.0% 2.0%
Copiidvs. Cand se vor casatori
unde ati dori sa locuiasca? 47.0% 23.0% 2.0% 21.0% 7.0%
Se observa diferenta clara intre ceea ce doresc parintii in legatura cu domiciliul copiilor si
ceea ce se intampla in realitate. Cel putin pana in prezent, cifrele ne sugereaza ca, doar in
proportie de aproximativ 50% din cazuri optiunea copiilor ce se casatoresc, carespunde cu
dorinta parintilor in privinta viitorului lor. Cei aproximativ o cincime dintre parintii care
prefera sa suporte “ singuratatea” la tara dar sa-si vada copii la oras, considera ca orasul
ramane totusi, mediul unei vieti mai usoare ( scolarizare si loc de munca).
Nivelul studiilor pe care parintii si-l doresc pentru copii lor, este destul de ridicat
(pretentios), doua treimi dintre ei vizand studii superioare, 16.0%- studii medii si 18.0%
scoala profesionala. Intre profesiile dorite, pe primele locuri se afla, desigur, cele care impun
studii superioare si anume: medic- 29.0%, inginer- 15.0%; profesor- 15.0%; informatica-
15.0%; economist- 9.0%. La agricultura ca domeniu, nu se gandesc decat 5.0%, ceea ce
inseamana, cel putin la nivelul optiunilor, o indepartare aproape totala de aceasta activitate,
care, in prezent, este pentru o bina parte din locuitori principala sursa de existenta.
Este insa vorba, de nivelul de aspiratie al subiectilor pentru ca nivelul de expectatie este, cu
siguranta mai redus.
Referitor de ajutorul acordat de catre parinti copiilor care s-au casatorit (zestrea) si la ajutorul
pe care il vor acorda celor ce se vor casatori, situatia se perzinta astfel:
Bani Casa/locuinta Obiecte Pamant Autoturism Animale/atelaje

(%) ( %) de uz ( %) (%) (%)
casnic
(%)
Cu ce i-ati 69.0 31.0 31.0 24 19.0 17.0
ajutat pe
copiii dvs
casatoriti
83
Cu ce ii veti 64.0 74.0 36.0 49 31.0 36.0

ajuta pe
copiii dvs
care se vor
casatori?(39
subiecti)
Situatia de mai sus reflecta dorinta, dar si posibilitatile mai mari ale parintilor in privinta
ajutorului pe care il vor acorda copiilor care se vor casatori, chiar daca ei ( parintii) considera
in marea majoritate ca veniturile familiei sunt sub nivelul necesitatilor. “ Cota” cea mai
ridicata- ca zestre- pentru viitor o are casa/ locuinta, numarul parintilor care le vor oferi
copiilor astfel de zestre fiind de 2.4 ori mai mare decat al celor care au oferit astfel de “
cadou” in trecut. S-au dublat insa si cei care le vor oferi pamant si, in consecinta si
animale/atelaje.
Aproape o treime dintre tinerii care se vor casatori vor primi de la parinti autoturism.
Ambitiile parintilor sunt destul de mari in privinta viitorului copiilor ceea ce denota ca nici
posibilitatile nu sunt prea reduse.
Procentul destul de ridicat al parintilor care vor da zestre copiilor casa/locuinta
( 74.0%) pare sa aiba semnificatia intoarcerii la o traditie, daca avem in vedere ca dintre
subiectii chestionati 67.0% au mostenit casa in care locuiesc. Asa se explica, in mare parte,
procentul foarte ridicat al constructiilor care au o vechime de peste 20 ani ( 90.0%). Chiar
daca constructiile au vechime mare, conditiile de locuit, cel putin sub aspectul spatiului de
locuit sunt destul de bune, ca si in cazul comunitatii Raul de Mori, existand un excedent de
spatiu, daca avem in vedere ca la un numar de 223 de locuitori exista un numar de 268 de
camere de locuit ( 72 de case cu cel putin 3 camere). Casele sunt construite aproape in
totalitate din zid ( 95.0%) si acoperite cu tigla.
78% dintre case sunt pardosite cu scandura si parchet si 15% numai parchet, in 7 case fiind
beton.
Aproximativ 80% dintre locuinte au soba de teracota ( in cel putin o camera) dar, incalzirea
se mai realizeaza si cu soba din caramida sau din tabla in peste o treime din situatii.
Localitatea Tustea fiind o zona submontana, este normal ca pentru incalzire sa fie folosit in
totalitate lemnul.
Putin peste jumatate dintre gospodarii ( 56.0%) au bucataria amenajata intr-o camera a casei,
iar restul ( 44%) au bucataria in constructie separata.
Una din principalele stringente pentru locuitorii din Tustea o constituie alimentarea cu apa
potabila, mai precis, absenta unei retele de apa potabila, apa provenind in totalitate din
fantana/put, iar pentru unele activitati gospodaresti se mai foloseste si apa din rau ( 10%).
Neexistand retea de apa potabila in localitate, nu exista nici canalizare, desi putin peste o
cincime ( 23%) dintre locuinte sunt dotate cu instalatie pentru baie. Aproximativ 80% dintre
gospodarii cresc animale si 95% cresc pasari, dar produse vand la piata ( la oras) numai
40.0% dintre acestia.
Dintre cele 86 de gospodarii, 46.0% detin autoturism, si aproape 35.0% poseda atelajele
necesare pentru practicarea agriculturii( car/ caruta, plug). Surprinzator pare sa fie numarul
destul de mare al gospodariilor care au in dotare tractor- 29.0%.
Dotarea locuintei cu obiecte de uz casnic indelungat se prezinta astfel: mobila- 94.0%;
aragaz- 91.0%; frigider- 82.0%; radio- 64.0%; televizor alb/negru- 56%; masina de cusut-
51.0%; casetofon- 44.0%; televizor color- 43%; masina de spalat- 41.0%; aspirator-
17%;telefon- 15.0%; instrumente muzicale- 12%;antena parabolica- 7.0%; calculator- 2.0 %.
Comparativ cu Raul de Mori, comunitatea Tustea, pare a avea un grad de confort al
locuintei- prin dotari- mai redus, desi este plasata mai aproape de principalul oras – Hateg.
84
Acest astpect poate fi, in buna masura, explicat prin faptul ca Raul de Mori este deja o zona
turistica si in consecinta s-a dezvoltat mai mult.
Mai mult de jumatate ( 53%) dintre subiecti sunt multumiti de viata pe care o duc in
satul lor, motivand ca este liniste, aer curat si s-au obisnuit aici, dar ca ar mai trebui facute
multe in comunitate. Principalele probleme de rezolvat in opinia celor nemultumiti de
conditiile de viata dar si a celor multumiti, sunt in ordinea importantei urmatoarele: telefon,
retea de apa potabila,canalizare,curatenia localitatii ( nu exista un loc de depozitare a
gunoiului), modernizarea drumurilor, reparatia scolii si a caminului cultural, transportul in
comun. In procent de pana la 15% mai apar probleme precum lipsa dispensarului in
localitate, introducerea televiziunii prin cablu, amenajarea localitatii pentru agroturism si
siguranta individului in comunitate ( furturi).
O problema arzatoare- in principal pentru tineri-, dar care nu tine doar de comunitatea
Tustea este, in opinia a peste jumatate( 58%) dintre subiecti, lipsa locurilor de munca.
De vina pentru neajunsurile din localitate este in proportie de 92.0% primaria( doar in 8% din
situatii sunt implicati si cetatenii).
La intrebarea daca s-au gandit vreodata sa se mute la oras, aproximativ un sfert dintre cei
interveivati au raspuns afirmativ, motivul principal fiind acela ca viata este totusi mai usoara
la oras.
Activitatile in gospodarii si muncile agricole sunt realizate in proportie de 58% numai de
catre membrii familiei, iar in 20% din cazuri utilizeaza si forta de munca platita.O problema
esentiala pentru viata oamenilor din mediul rural si care nu a fost inca rezolvata este
repunerea in drepturile de proprietate pe suprafetele la care legea da dreptul. Nu mai putin de
83.0% dintre familiile din Tustea mai au inca probleme cu proprietatea. Din cele 86 de
familii 57 au probleme cu suprafetele agricole iar 32 si cu cele de padure si fanete.
Locuitorii acestei comunitati manifesta manifesta deschidere pentru practicarea turismului
in zona, 76.0% fiind dispusi sa primeasca turisti in gazda, dar doar o treime dintre acestia
dispun de conditii in prezent. De altfel, aceeasi proportie dintre subiecti ( 76%) considera ca
turismul ar putea fi una dintre putinele surse de venit ( bineinteles pe langa cea de baza
care este in prezent agrozootehnia).
Deschiderea populatiei locale este catre turism, nu-i impiedica pe locuitori sa recunoasca
conditiile necorespunzatoare pentru o astfel de activitate in zona.
Pentru ca dorinta ( zona turistica) sa devina realitate, sunt necesare- in opinia subiectilor-
urmatoarele dotari si servicii:
• Retea de apa potabila si canalizare 56%
• Telefoane 52%
• Retea de gaz metan 52%
• Locuri de cazare in hotel si cabane 36%
• Amenajarea unei zone de agrement 34%
• Amenajarea ( repararea) drumurilor si podurilor 34%
• Atragerea investitorilor straini 28%
• Fonduri de la primarie pentru amenajarea localitatii 23%
In procente nesemnificative, dar nu si fara importanta pentru localitate s-au mai inregistrat:
transportul in comun; schimbarea aspectului caselor; restaurant pensiune; muzeu local;
popularizarea parcului cu dinozauri prin INTERNET; renovarea castelului de la Unirea.
Unitatile invocate pentru practicarea turismului se regasesc in mare parte si la propunerile
privind viata in general in localitate, fara a fi vizat turismul, dar in procente mai reduse.
Ponderea mai mare a subiectilor ce propun dotarile si serviciile respective pentru practicarea
turismului, nu este altceva decat un grad ridicat de constientizare al faptului ca, daca viata
locuitorilor se poate desfasura- mai bine sau mai rau- si in conditiile actuale, turismul presupune
schimbari esentiale in viata comunitatii.
Principalele activitati ale satenilor, duminica si in zilele de sarbatoare din timpul saptamanii sunt:
• Mersul la biserica ( 46% dintre subiecti intotdeauna si 50% uneori);
85
• Intalniri cu vecinii si alti consateni ( 36 % intotdeauan si 12 % uneori);

• Deplasarea la oras ( 27 % si respectiv 49%);
• Vizite la rude ( 18% si 52%);
Traditiile satului mai sunt respectate in general, de catre cei mai in varsta, tineretul- in proportie
de doua treimi- nemaiagreandu-le. Totusi si tineretul “ gusta” din bucuria obiceiurilor de Craciun
si de Paste. Nedeile, prilej de intalnire cu neamurile si consatenii, devin din ce in ce mai mult o
“formalitate”, fara ritualurile de alta data.
Mestesugurile si activitati traditionale pe care localnicii le regreta si le-ar dori reactivate in zona
sunt, in ordinea importantei, urmatoarele:
• Tamplarie;
• Cojocarie;
• Tesutul artizanal la razboi;
• Fierarie;
• Croitorie;
• Moraritul;
• Prelucrarea lanii ( daracitul);
Desigur, disparitia sau ponderea redusa a acestor mestesuguri este resimtita de catre localnici si
datorita posibilitatilor mari de dezvoltare a acestor activitati. Unele dintre mestesuguri pot fi
invatate de la batranii satului, insa altele necesita desfasurarea organizata a unor cursuri de
initiere. Principalele cursuri de calificare sau perfectionare solicitate pe plan local sunt:
• Croitorie 28%
• Tamplarie 24%
• Agroturism 16%
• Calculatoare/informatica 16%
• Marochinarie 15%
• Asistenta medicala 12%
• Macanic auto 10%
Desigur, aceste optiuni sunt determinate, in principal, de posibilitatilegasirii unui loc de munca
in zona apropiata.
Informatiile locuitorilor despre posibilitatea dezvoltarii turismului in zona sunt destul de putine
si neclare, reducandu-se mai degraba la nivelul unui zvon. De aceea, credem ca se impune o
informare mai organizata si concreta despre posibilitatile dezvoltarii zonei Hateg ca zona
turistica.
Sursa : Universitatea Bucureşti
Conf.univ.dr.Parvulescu Ion (Petroşani)

Prep.univ.Parvulescu Raluca (Petroşani)
86
ANEXA E
VIATA SATULUI ACTUAL DIN ZONA HATEG
Cercetarea a fost realizata in perioada 2-18 august 2001, in comunitatea Rau de Mori din
zona Hateg, cu ajutorul studentilor de la specializarea Psihosociologie de la Universitatea din
Petrosani. Scopul demersului nostru a fost de a surprinde unele aspecte social – economice cu
care se confrunta satul in prezent ( in perioada de tranzitie) si in ce masura traditiile se mai
regasesc in activitatile locuitorilor. Din cele 91 de gospodarii locuite, au fost investigate 80, 11
subiecti refuzand interviul sociologic. S-a urmarit, pe cat posibil, sa fie intervievat capul de
familie, iar acolo unde nu s-a reusit acest deziderat, interlocutorul operatorului de ancheta a fost
un membru adult al familiei.
Locuitorii comunitatii Raul de Mori ( plasata in apropierea barajului Raul Mare), considera
ca viata lor in prezent este, in general, nici placuta nici neplacuta, existand un echilibru puternic
intre cei care o considera neplacuta si placuta, respectiv:
• Foarte neplacuta si neplacuta………….27.5%

• Nici placuta nici neplacuta…………….42.5%
• Foarte placuta si placuta……………….30.0%
Problemele care-i ingrijoreaza cel mai mult sunt:
• Cresterea preturilor……………………..76.0%
• Instabilitatea economica in general……..54.0%
• Probleme de sanatate……………………48.0%
• Somajul………………………………….42.0%
• Probleme privind viitorul tineretului din sat ( scolarizare, locuri de munca
etc.)……………………………………...28.0%
Sructura pe sexe si cea pe categorii de varsta ( graficul nr. 1) a populatiei din Raul de Mori
este in general echilibrata. Astfel, populatia feminina detine nici doua procente in plus ( 51.7%),
diferenta rezultata din categoriile de varsta mai ridicata ( peste 50 ani).
87
Structura pe categorii de varsta si sexe a populatiei comunitatii Raul de Mori
18
16
14
12
10
masculin
feminin
8
0
peste 70 66-70ani 61-65ani 56-60ani 51-55ani 46-50ani 41-45ani 36-40ani 31-35ani 26-30ani 21-25ani 16-20ani 11- 15 6-10 ani sub 6
ani ani ani
Analizand datele din graficul nr.1, rezulta ca, cel putin deocamdata, nu se constata o
imbatranire a populatiei, categoria de varsta 0-20 ani reprezentand 33% iar cea de 21-40 ani,
25%).
Populatia de pana la 40 ani detine o pondere mai mare de jumatate. Nivelul de instruire al
locuitorilor din Rau de Mori apreciem ca este satisfacator( chiar daca un procent de 9.0% nu au
mai mult de 4 clase) avand in vedere ca aproape o cincime dintre ei au varsta de peste 60 ani. Pe
sexe, se confirma fenomenul general( la nivelul intregii tari si nu numai) al nivelului mai scazut
de scolarizare al populatiei feminine :
Nivelul de pregatire scolara al populatiei din comunitatea Raul de Mori

prescolar 6.3%
elev 20.8%
student 2.2%
fara studii 1.9%
1-3 clase 0.7%
4 clase 6%
7-10 clase 30.5%
sc. profesionala 10%
liceu 18.2%
post-liceal 0.8%
studii sup. 2.6%
Sursa: Universitatea Bucureşti
Conf. univ. dr. Parvulescu Ion (Petroşani)

Prep. Univ. Parvulescu Raluca (Petroşani)
88
89

Tara Hateg Etapa1

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tara Hateg Etapa1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

INSTITUTUL NATIONAL DE CERCETARE-DEZVOLTARE PENTRU URBANISM SI AMENAJAREA TERITORIULUI

SECŢIA : AMENAJAREA TERITORIULUI

TITLUL LUCRĂRII : PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL

TITLUL FAZEI : EVALUAREA SITUATIEI EXISTENTE

BENEFICIAR : MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCŢIILOR ŞI

ELABORATOR : INSTITUTUL NAŢIONAL DE CERCETARE-DEZVOLTARE

COLABORATOR : UNIVERSITATEA BUCUREŞTI

DIRECTOR GENERAL : ARH. DOINA BUBULETE

Arh. ION PELEANU

FACTORI CARE CONDIŢIONEAZĂ DEZVOLTAREA

3. EVOLUŢIA POPULAŢIEI ŞI POTENŢIALUL RESURSELOR UMANE

7. ECHIPAREA CU REŢELE DE TRANSPORT AL ENERGIEI

8. ECHIPAREA CU REŢELE DE TELECOMUNICAŢII

10. GEOPARCURILE ÎN CONTEXTUL DEZVOLTĂRII SOCIAL-ECONOMICE

A. MEDIUL ECONOMIC ÎN ŢARA HAŢEGULUI

B. STUDIU PRIVIND DELIMITAREA SPATIALA A ZONELOR NATURALE DE

D. TRADITIE SI MODERNITATE IN SATUL ACTUAL DIN ZONA HATEG

E. VIATA SATULUI ACTUAL DIN ZONA HATEG

1. INFRASTRUCTURA: CĂI RUTIERE ŞI FEROVIARE

2. INFRASTRUCTURA: CĂI DE TRANSPORT AL ENERGIEI

3. INFRASTRUCTURA: GESTIUNEA RESURSELOR HIDRO

5. ZONE PROTEJATE NATURALE ŞI CONSTRUITE

Perioada vizată: 5 ani (2004 – 2009)

Relaţia cu alte planuri de amenajare a teritoriului:

ELEMENTE CARE CONDIŢIONEAZĂ DEZVOLTAREA

- declinul industriilor tradiţionale din sectoarele miniere şi al metalurgiei feroase şi

Dealul Cetăţii şi oraşul Haţeg

Destinaţia şi folosinţa solurilor

Din punct de vedere al condiţiilor pedoclimatice teritoriul studiat se înscrie în categoria

Zonele naturale protejate

Rezervaţiile naturale ocupă o suprafaţă totală de 79,3 ha şi au următoarele caracteristici

RISCURI NATURALE ŞI ANTROPICE

STAREA FACTORILOR DE MEDIU

Principala sursă de poluare şi degradare a solului o constituie deşeurile mixte (menajere,

De altfel majoritatea covârşitoare a populaţiei zone este grupată în cuprinsul depresiunii

INFRASTRUCTURĂ PENTRU TURISM:

INFRASTRUCTURA PENTRU TURISM: nu există, în formele curente

Comuna GENERAL BERTHELOT

INFRASTRUCTURA PENTRU TURISM: nu există, în formele curente

Comuna SÂNTĂMĂRIA ORLEA

Tranziţie transsectorială a populaţiei active; populaţia activă în sectorul secundar (industrie şi

INFRASTRUCTURA PENTRU TURISM:

INFRASTRUCTURA PENTRU TURISM: nu există, în formele curente

INFRASTRUCTURA PENTRU TURISM:

(1) Sarmizegetusa: reşedinţă de comună care, beneficiind de o poziţie geografică de

INFRASTRUCTURĂ PENTRU TURISM:

INFRASTRUCTURĂ PENTRU TURISM:

(1) Baru: funcţii predominant industriale, caracter monoindustrial: materiale de construcţii;

INFRASTRUCTURA PENTRU TURISM:

Structuri pentru alimentaţie:

Structuri pentru agrement:

Comuna SĂLAŞU DE SUS

transport; generator de trafic; sat-sprijin pentru un areal de dispersie a caselor de vacanţã

INFRASTRUCTURĂ PENTRU TURISM:

Comuna RÎU DE MORI

Activităţi în sectorul secundar (industrie şi în special construcţii) în declin; tranziţie

Lungimea reţelei de distribuţie a apei potabile - 5km

INFRASTRUCTURĂ PENTRU TURISM:

Textul preia tipologia stabilită de geogr.Nicolae Popa, Universitatea de Vest Timişoara -

3. EVOLUŢIA POPULAŢIEI ŞI POTENŢIALUL RESURSELOR UMANE

Evoluţia populaţiei 1966/1992/2002

La fenomenul scăderii în ansamblu a numărului populaţiei contribuie evoluţia negativă a

Figura 1. Evoluţia populaţiei din Ţara Haţegului la recensăminte: 1992 - 2002