Scrisoarea

Scrisoarea este mesajul scris pe care emițătorul îl

adresează receptorului cu scopul de a-i comunica o
informație, un sentiment, o opinie, o părere etc.
Scrisoarea familială se adresează unei persoane
apropiate (părinți, prieteni, colegi)Ț iar emițătorul folosește un
limbaj colocvial, familiar, amical etc.
Scrisoarea poate fi și oficială, atunci când emițătorul se
adresează unui ziar, unei oficialități, Parlamentului, unui
minister sau ministru, unui conducător de instituție sau firmă
etc. și atunci stilul este, bineînțeles, oficial.
Scrisoarea trebuie să cuprindă:
-data și localitatea (în partea de sus, în dreapta paginii: 15
mai 2012, București;
-formula de adresare urmată de virgulă (Dragă mamă,;
Iubite prietene,; Domnule Redactor-șef,; Domnule Director,);
-conținutul comunicării;
-formula de încheiere, urmată de virgulă, din finalul
scrisorii (Cu drag,; Cu deosebită considerație,)
-semnătura (numai prenumele – Ioana -, dacă scrisoarea este
personală sau numele și prenumele – Neagu Ioana -, dacă
scrisoarea este oficială.
 Scrisoare familială

Cerința
Te numești Cătălin/Cătălina Popa, ai 12 ani și îți
petreci vacanța la bunici, în comuna Scăieni, din județul
Iași.
Redactează, pe o pagină distinctă, o scrisoare
familială adesată părinților, în care să le relatezi
întâmplări din vacanța de vară.

Dragii mei,

Au trecut deja două săptămâni de când amvenit aici și abia

acum am început să simt că petrec o vacanță adevărată. Să știți
că în prima săptămână mi-a fost greu, nu știam ce să fac toată
ziua, mă plictiseamîngrozitor fără calculatorul meu, fără mess și
fără prietenii mei. Am și plâns de vreo două ori, deși bunica nu
mai știa ce să-mi arate; m-a dus pe la toate animalele, mi-a
făcut gogoși și clătite cu dulceață de zmeură, mi-a povestit tot
felul de întâmplări despre oamenii din sat.
De câteva zile am descoperit cu uimire natura, frumusețea
munților, am constatat că respir mai adânc și că aerul are
dimineața un miros incredibil. Am cunoscut și două fete
apropiate de vârsta mea, care sunt și ele în vacanță la bunici,
dar nu sunt din București, ci de la Craiova. N-am mai vorbit
niciodată cu cineva din Oltenia și mă amuză foarte mult că ele
folosesc perfectul simplu al verbelor, adică mă întreabă, de
exemplu, ”mâncași”?, în loc de ”ai mâncat?”. Nu mai spun de
limba dulce moldovenească a bunicilor și a sătenilor de aici.
Totul este minunat și grozav de distractiv. Sunt convinsă că
atunci când mă voi întoarce acasă, mă voi gândi multă vreme la
toate aceste lucruri uimitoare și vor regreta că vacanța s-a
terminat.
Închei, pentru că au venit noile mele prietene să mergem
împreună într-o drumeție pe munte.
Mi-e dor de voi și vă sărut cu drag,
Cătălina