Sunteți pe pagina 1din 3

Doina MODOLA

Chipul Silviei Ghelan face parte din acea categorie rară,


căreia timpul nu-i surpă trăsăturile, ci le şlefuieşte ca o
efigie de preţ. Frumos la toate vârstele, cu linii ferme şi
căutătură francă, nasul clasic arcuit, el a căpătat de-a
lungul anilor o concentrare a frunţii în care durerea,
nobleţea şi misterul au luminat privirea interioară.
Făptura întreagă a actriţei a păstrat o zvelteţe şi o
agilitate, o tinereţe a mişcării, a staturii, a reacţiei,
dominate numai de eleganţa funciară a structurii.
Aristocratismul fiinţei, discreţia, distincţia au ţinut-o
departe de vâlva vieţii publice, ca şi de vâltorile şi
patimile histrionice.
Personalitatea Silviei Ghelan s-a decantat în timp din
esenţa tare a unui caracter puternic ce a învins plămada
fragilă a unei feminităţi hollywoodiene. A păşit pe scenă
ca .femeie fatală" şi ca .vampă", la sfârşitul celui de-al
cincilea deceniu ( 1 948), odată cu proletcultismul
triumfal, şi a păstrat în anii '50 întreaga aură a lucrurilor
înfierate. Era prin excelenţă personajul în răspăr cu tabla
de valori a dictaturii proletare, cu totul străină eroinelor
de tip nou ale unei dramaturgii acum de mult uitate.
Avea ceva din Joan Crawford şi Ava Gardner, din poezia
nostalgică a unei lumi apuse. Wanda din Gaiţele, creat
în 1 952 (pentru care, în 1 954, a primit, totuşi, premiul
al III-lea de interpretare, conferit de preşedintele juriului,
Ion Manolescu), poezie de alb şi negru, păr strălucitor
şi pălării ample cu baruri largi îi fixează ideal ipostaza
de atunci. Vocea aparte, cu inflexiuni de cleştar,
tonalităţile uşor nazale care îi sporeau limpiditatea,
tempou l rostirii ce adăsta imperceptibil în cadenţe largi,
distonau în contextul realismului simplist - cu emfaze
rudimentare de romantism revoluţionar cu personaje
maniheiste şi victorii ideologice.
Tânăra actriţă părea anume croită pentru o dramaturgie
a cărei vreme trecuse. Era Steaua f�r� nume a unui
Silvia Ghelan pregAtlndu•se pentru intrarea in scenă
timp barbar.
lată însă că forţa aspră, neaşteptată teatru acumulaţi până atunci. Visul expresionistă şi brechtiană, proiec­
a unei structurii artistice care sub sau Damen vals de D.R. Popescu tând zbateri le eroinei sale în orizontul
fragilitatea graţiei, ascundea făptura (1968), aclamat la Festivalul de teatru sumbru al supravieţuirii sordide,
de granit a personajelor lui scurt de la Arezzo, în care preşe­ evoluând firesc de la identificare, la
Agârbiceanu a început să se facă dintele juriului a remarcat-o ca "actriţă distanţare şi şarjă, dominând scena
simţită. Vidra (1956) dezvăluia setea de mare expresivitate şi sensi­ cu prezenţa ei impunătoare.
de putere a unei femei în care iubirea bilitate ... o tragediană de mare clasă" Ranevskaia din Livada de vişini
se îngemăna cu ambiţia virilă, până a impus-o ca redutabilă interpretă a (1986) în regia lui Harag Gyorgy la
la confuzie. Doamna Clara din Vlaicu­ tânărului dramaturg. Va mai juca şi Teatrul Naţional din Târgu Mureş a
Vodă (1966) sau Crina din Două ore în alte piese de D . R . Popescu, încunu nat într-un spectacol de
de pace de D.R. Popescu (1973) vor participând prin extraordinara ei fo�ă excepţie seria eroinelor cehoviene
desăvârşi tipologia românească a de caracterizare la impu nerea (Anna Petrovna din Nefericitul
veleitarei Lady Macbeth cu mereu acestuia ca dramaturg (O pasăre Platonov-1967, în Trei surori în regia
reînnoite aptitudini de portretizare a dintr-o altă zi şi Două ore de pace în lui Vlad Mugur la Teatrul Maghiar din
întunecatei patimi de mărire. Silvia regia lui Alexa Visarion sau Pasărea Cluj). Era o întâlnire artistică sub
Ghelan descoperea cu fiecare rol o Shakespeare în regia lui Alexandru zodia destinului, acest spectacol unic,
inegalabilă putere de pătrundere a Tatos). cutremurător care a văzut luminile
marilor drame existenţiale. Anisia Prin Cesonia din Caligula de Albert rampei după moartea creatorului său,
(1961) din Puterea intunericului de Camus şi Clitemnestra din lfigenia in ca un fruct fabulos. Şi în care actriţa
Lev Tolstoi se face dovada acelei Aulis, Silvia Ghelan a parcurs în recucerea scena, într-un moment de
u riaşe capacităţi de sublimare aceeaşi stagiune tragicul, contra­ restrişte existenţială când părea
tragică. dictori u l , absurd u l , grotescu l , condamnată să stea departe de
Expresivitatea actriţei, capabilă să sublimul. Este perioada î n care strălucirile ei. Spectacolul era un
declanşeze drama, iluminând-o din rolurile pieselor lui Oscar Wilde testament viu, genial, al unei naturi
străfundurile ei , se va nuanţa şi (Doam na Erlyne din Evantaiul gemene, capabilă să şi trans­
diversifica prin aventura creatoare a doamnei Windermere şi Doamna substanţieze în tulburătoare artă
eroi nelor teatrului u niversal Arbuth not) , completează fericit marea trecere. Silvia Ghelan întâlnea
contemporan, în piese de Tennessee creaţiile din piesele lui Jean Cocteau aici un suflet pereche, conducându-1
Williams (Lady Torrance din Orfeu in prin exerciţiul usturătoarei satire, a în moarte cu acea dem nitate şi
infern-1962, Lady Goforth din Trenul spiritului şi ironiei, al farmecului şi surdină delicată, cu care a întâmpinat
cu lapte nu mai opreşte aici -1982, cochetăriei (Leonie din Părinţi teribil!), toate tragediile propriei sale vieţi.
Amanda din Menajeria de sticlă - al sagacităţii şi distincţiei (Solange din O magică vitalitate, o energ ie
1978, Blanche din Un tramvai numit Maşina de scris). Ele se vor valorifica uluitoare îi dă actriţei o inepuizabilă
dorinţă-1975) sau de O'Neill (Mary plenar în lumina pacifică în care îşi tinereţe. Silvia Ghelan, revenită din
Tyrone în Lungul drum al zilei către va concepe eroina, pe Dona Rasa, 1993 pe scena Teatrului Naţional din
noapte - 1968, în regia lui Crin în Sâmbătă, duminică, luni de Cluj, pe care 1-a slujit cu exemplară
Teodorescu). Oscilaţiile, slăbiciunea, Eduardo de Filippo (1983). statornicie, dă dovadă de o mereu
dependenţele de tot soiul măresc aria Un eveniment de impunătoare proaspătă disponibilitate interpre­
investigării unui bovarism modern, creaţie (şi surprinzătoare înnoire a tativă. lat-o mereu alta: Solange în
dezechilibrat, suav şi himeric. mijloacelor expresive) a fost Anna Cameristele de Jean Genet, Mama
Î ntâlnirea cu Vlad Mugur i-a confirmat Fierling din Mutter Courage în regia în Regina Mamă de Manlio Santinelli
la un nivel superior, rafinat, calităţile lui Alexandru Tatos. Silvia Ghelan, (1996), Janina Wegorzewska în Nu
de tragediană îmbogăţite de traseul mereu reco nfirmata Doamnă a poţi trece cu capul prin zid ( 1996).
repertorial al celor optsprezece ani de scenei, a izbutit o creaţie în manieră Fiecare dintre aceste creaţii la care
a colaborat cu două tinere regizoare,
Mana Chirifă şi Anca Bradu, a
dezvăluit ipostaze noi ale artistei care
îşi sparge necontenit propriile tipare,
de astă dată în sensul unei
interpretări corporala mai expansive.
Întunecată şi echivocă în Solange, ea
devine nesigură, temătoare, agitată
şi destrămată în Janina (ambele
piese, în regia Ancăi Bradu),
inflexibilă, contradictorie, bizară în
Regina Mamă (direcţia de scenă
Mana Chirilă). Rostirea ei e acum
mai precipitată, surprind excesul
şi incertitudinea, refuzul realităţii şi
refugiul în drog, dezamăgi rea
şi angoasa. Extrem de deschisă
colaborării cu regizoarele, cola­
borarea devine - pentru ambele
pă�i ! - izvor de purificator salt artistic,
moment de viguroasă dăltuire în
efemer.
Actriţa se înscrie în vizi unea
spectaculară cu uimitoare supleţe.
Absurdul, expresionismul, psiholo­
gismul abisal îi sunt deopotrivă
organice, le construieşte cu aceeaşi
siguranţă, cu aceeaşi personalitate,
cu acelaşi har.
Această tânără interpretă, această
nouă actriţă, e totuşi Silvia Ghelan al
cărei suflet s-a zidit vreme de cinci
decenii în nenumărate eroine de
neuitat.

Silvia Ghelan 'i Marius Bodochi în


.,Regina mamA" de M. Santelll
Foto: Nlc;u Cherc;lu