Teoria evolutiei

Teoria evolutiei este una dintre cele mai importante teorii stiintifice, si totodata
una dintre cele mai putin intelese. Teoria evolutiei nu numai ca explica
diversitatea vietii pe pamant si aparitia unor specii noi, inclusiv aparitia omului,
dar este singura teorie care face acest lucru.

In limbajul de zi cu zi, prin „teorie” intelegem o banuiala care nu a fost inca

verificata. In limbajul oamenilor de stiinta, lucrurile stau altfel. O astfel de
banuiala se numeste ipoteza. Dar o teorie ia nastere prin „metoda stiintifica”.

S-a putut demonstra formarea

universului, a galaxiilor si a planetelor, aparitia primelor forme de viata in „supa
primordiala”. Elemente unicelulare precum bacteriile sau algele fara nucleu in
atmosfera incarcata de metan.

Teoria evolutiei este oarecum controversata. Iar pentru a elimina orice dubiu,
ar trebui ca materia sa prinda viata. Toata industria alimentara se bazeaza pe
acest fapt, ca materia ramane materie si nu capata viata.

Evolutia, in sens biologic, poate fi descrisa ca procesul prin care speciile se

schimba prin transformari succesive pornind de la alte organisme si nu prin
generare spontana. Ideea evolutiei s-a dezvoltat incepand cu secolul XIX.
 Doua mecanisme majore dirijeaza
evolutia. Primul este selectia naturala, iar al doilea driftul genetic. Selectia
naturala este procesul care face ca acele caracteristici ereditare care sunt mai
eficace pentru supravietuire si reproducere sa devina mai raspandite in cadrul
unei populatii. Indivizii cu caracteristici mai avantajoase se vor reproduce mai
usor, astfel ca tot mai multi indivizi din generatiile urmatoare vor mosteni acele
trasaturi. Prin acestea se realizeaza adaptarea.
Driftul genetic este un proces independent care produce schimbari aleatorii ale
trasaturilor la o populatie mica. Aici probabilitatea joaca un rol important. Desi
diferentele prin mutatie genetica sunt mici, in timp acestea se pot acumula,
producand adevarate schimbari la nivelul organismelor, astfel incat se poate
ajunge la noi specii (speciatie). Similaritatile dintre organisme sugereaza faptul
ca toate speciile cunoscute provin dintr-un stramos comun printr-un proces de
divergenta graduala.

Studiind fosilele si biodiversitatea formelor de viata existente, oamenii de

stiinta si-au dat seama, mai ales pe la jumatatea secolului al XIX-lea ca speciile
se modifica in timp. Acest mecanism a ramas necunoscut pana in 1859 cand
Charles Darwin a publicat cartea „Originea speciilor”, explicand aceasta teorie
prin intermediul conceptului de selectie naturala. Prin anii 1930 are loc
combinarea dintre teoria selectiei naturale ale lui Darwin cu legile lui Mendel
privind ereditatea si se obtine teoria sintetica a evolutiei, in cadrul careia se
realizeaza legatura dintre unitatile evolutive (gene) si mecanismul evolutiei
(selectia naturala).