Sunteți pe pagina 1din 579

Camelia Petrescu

ELECTROTEH
NICĂ
€JP TEHNOPRESS
1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE
1.1 Aproximaţiile teoriei circuitelor electrice cu parametri concentraţi
1.2 Circuite şi semnale. Tipuri dc probleme Întâlnite în studiul
circuitelor electrice
1.3 Mărimi fizice utilizate în studiul circuitelor electrice
1.4 Clasificarea semnalelor electrice
1.5 Clasificarea circuitelor electrice
1.6 Regimuri de funcţionare ale circuitelor electrice
2. ELEMENTE DE CIRCUIT DIPOLARE
2.1 Elemente dc circuit pasive
2.1.1 Rezistorul
2.1.2 Bobina Ut M 3Hfcî^i.i 3TIM30'
2.1.3 Condensatorul
2.2 Elemente de circuit active
2.2.1 Generatoare independente
2.2.2 Generatoare comandate
3. TEOREMELE GENERALE ALE CIRCUITELOR
ELECTRICE
3.1 Teoremele lui Kirchhoff
3.2 Teorema lui Joubert
3.3 Teorema deplasării generatoarelor
3.4 Teorema superpoziţiei
3.5 Teorema reciprocităţii
3.6 Teoreme de transformare a schemelor circuitelor
electrice
3.6.1 Gruparea elementelor pasive de circuit de acelaşi fel
3.6.2 Gruparea generatoarelor
3.7 Teorema conservării puterii instantanee în reţele izolate
4. ELEMENTE DE ANALIZĂ TOPOLOGICĂ A
CIRCUITELOR ELECTRICE
4.1 Graful topologic. Arbore, coarbore. buclă, secţiune
4.2 Matrici de incidenţă asociate grafului topologic. Forma matriceală
a teoremelor lui FCirchhoff
5. CIRCUITE REZISTIVE LINIARE
5.1 Teoremele generale ale circuitelor electrice rezistive

5.2 Analiza circuitelor rezistive cu ajutorul teoremelor lui FCirchhoff


şi a teoremei lui Joubert
5.3 Analiza cu ajutorul metodei curenţilor de buclă
5.4 Analiza cu ajutorul metodei tensiunilor nodale
5.5 Circuite rezistive duale
5.6 Liniaritatea, reciprocitatea şi superpoziţia în cazul

circuitelor rezistive liniare


5.7 Circuite rezistive tip uniport (circuite dipolare)

5.8 Teorema transferului puterii maxime între un uniport activ şi unul


pasiv
6. CIRCUITE LINIARE ÎN REGIM PERMANENT
SINUSOIDAL
6.1 Semnale periodice şi semnale sinusoidale
6.2 Reprezentarea simbolică prin mărimi complexe
a semnalelor sinusoidale
6.3 Forma în complex a teoremelor lui FCirchhoff
6.4 Forma în complex a teoremei lui Joubert
6.5 Puteri în regim permanent sinusoidal
Circuite electrice simple în regim permanent sinusoidal
6.6

6.6.1 Dipolul RLC serie fără cuplaje magnetice


6.6.2 Dipolul FILC paralel fără cuplaje magnetice
6.7 Analiza circuitelor electrice liniare în reiîim
permanent sinusoidal
6.7.1 Analiza cu ajutorul teoremelor lui FCirchhoff şi a teoremei lui
Joubert
6.7.2 Forma matriceală a teoremelor lui Kirchhoff şi a teoremei lui
Joubert
.7.3 Analiza cu ajutorul metodei curenţilor de buclă .7.4 Analiza cu
ajutorul metodei tensiunilor nodale .8 Teorema conservării puterilor
în regim permanent
sinusoidal 124
7. CIRCUITE UNIPORT ÎN REGIM PERMANENT 131
SINUSOIDAL
7.1 Uniporţi activi şi uniporţi pasivi 131
7.2 Teorema transferului puterii active maxime de la un
uniport liniar activ la un uniport liniar pasiv 137
7.3 Compensarea puterii reactive. îmbunătăţirea factorului
de putere 139
7.4 Circuite uniport funcţionând la rezonanţă 140
7.4.1 Circuitul RLC serie la rezonanţă 140
7.4.2 Circuitul RLC paralel la rezonanţă 146
7.5 Circuite uniport speciale utilizate în electrotehnică 149
7.5.1 Circuite uniport care furnizează curent invariabil în
raport cu impedanţa de sarcină 149
7.5.2 Circuite complet rezistive 152
7.5.3 C i r c u i t e defazoare 153
7.5.4 Circuite divizoare de tensiune şi de curent 154
8. CUADRIPOLI DIPORŢI ÎN REGIM PERMANENT 157
SINUSOIDAL
8.1 Ecuaţiile şi parametrii cuadripolilor liniari, pasivi şi
reciproci 158
8.2 Determinarea parametrilor cuadripolilor 161
8.3 Impedanţe caracteristice şi impedanţe imagine 165
8.4 Cuadripoli echivalenţi şi scheme echivalente 168
8.5 Matricile cuadripolilor. Forma matriceală a
ecuaţiilor caracteristice 170
8.6 Conexiunile cuadripolilor diporţi 171
8.7 Exponentul de transfer 174
8.8 Lanţuri de cuadripoli 177
8.9 Filtre electrice de frecvenţă 178
8.9.1 Determinarea limitelor intervalelor de trecere pentru
1
filtre simetrice nedisipative 80
9. CIRCUITE ELECTRICE TRIFAZATE ÎN REGIM 184
PERMANENT SINUSOIDAL
9.1 Sisteme trifazate simetrice de mărimi sinusoidale , 85
9.2 Conexiunile sistemelor trifazate 1 87
9.2.1 Conexiunile generatoarelor 187
9.2.2 Conexiunile receptoarelor 189
9.3 Circuite trifazate echilibrate cu cuplaje magnetice 1 95
9.4 Circuite trifazate complexe 197
9.5 Sisteme trifazate nesimetriee de mărimi sinusoidale. Teorema lui
Fortescue 204
9.6Puteri în reţele trifazate 205 10. CIRCUITE LINIARE ÎN REGIM
PERMANENT 208
PERIODIC NESINUSOIDAL
10.1 Analiza semnalelor periodice nesinusoidale 209
10.1.1 Dezvoltarea în serie Fourier a semnalelor
nesinusoidale 209
10.1.2 Seria Fourier complexă 214
10.1.3 Spectrul de frecvenţă al unui semnal periodic 215
10.1.4 Valori caracteristice ale semnalelor periodice 217
10.2 Puteri în regim periodic nesinusoidal 217
10.3 Toremele lui fCirchhoff în regim deformant 219
10.4 Teorema conservării puterilor în regim deformant 220
Circuite electrice liniare în regim permanent
10.5
periodic nesinusoidal 221
10.5.1 Elemente de circuit ideale pasive în regim deformant 221
10.5.2 Circuitul RLC serie in regim deformant 225
10.5.3 Analiza circuitelor liniare în regim periodic
nesinusoidal utilizând dezvoltarea în serie Fourier 226
11. CIRCUITE LINIARE ÎN REGIM TRANZITORIU 233
11.1 Determinarea condiţiilor iniţiale de funcţionare. Teoremele de
comutaţie 234
11.2 Circuite liniare de ordinul unu în regim tranzitoriu 236
11.2.1 Circuitul RL serie 236
11.2.2 Circuitul RC serie 240
11.3 Circuite liniare de ordinul doi în regim tranzitoriu 243
11.3.1 Circuitul RLC serie 244
11.3.2 Circuitul RLC paralel
11.4 Analiza reţelelor electrice liniare cu ajuioru metodei variabilelor
de stare
Analiza circuitelor liniare în regim tranzitoriu cu ajutorul
11.5
transformatei Laplace
11.5.1 Transformata Laplace. Funcţii original şi funcţii
imagine
11.5.2 Transformatele Laplace ale unor funcţii uzuale
11.5.3 Proprietăţile transformatei Laplace
11.5.4 Determinarea funcţiei original corespunzătoare unei funcţii
imagine date
11.5.5 Utilizarea transformatei Laplace în studiul unor regimuri
tranzitorii
11.5.6 Forma operaţională a teoremelor Iui Kirchhoff şi a teoremei lui
Joubert
11.5.7 Metoda operaţională de analiză a circuitelor liniare în regim
tranzitoriu
11.6 Metoda răspunsului tranzitoriu
11.6.1 Răspunsul circuitelor simple Ia excitaţie delta-unitate
11.6.2 Metoda răspunsului tranzitoriu la excitaţie delta-unitate
11.6.3 Metoda răspunsului tranzitoriu la excitaţie treaptă unitate
11.6.4 Utilizarea metodei răspunsului tranzitoriu în cazul circuitelor
cu condiţii iniţiale nenule
11.7 Funcţii de circuit
11.7.1 Polii şi zerourile funcţiilor de circuit
11.7.2 Funcţii de circuit în regim permanent sinusoidal. Transmitanţa
complexă
11.7.3 Utilizarea funcţiei operaţionale de transfer în studiul
stabilităţii circuitelor liniare
11.8 Metoda transformatei Fourier
11.8.1 Transfonnata Fourier
11.8.2 Transformatele Fourier ale unor funcţii uzuale
10

11.8.1 Proprietăţile transformatei Fourier B


11.8.2 Utilizarea transformatei Fourier în analiza regimului i
b
tranzitoriu t
li! ELEMENTE DE TEORIA CÂMPULUI i
o
ELECTROMAGNETIC s
12.1 Regimurile câmpului electromagnetic r
a
12.2 Mărimi electrice
f
12.3 Legile de stare ale câmpului electric i
12.4 M ă r i m i magnetice e
12.5 Legile de stare ale câmpului magnetic
12.6 Legile de evoluţie ale câmpului electromagnetic
12.7 Ecuaţiile Iui Maxwell
12.8 Metode de calcul a câmpului electric şi magnetic
12.9 Capacităţi electrice
12.9.1 Calculul capacităţilor electrice
12.10 Inducti vităti ■
308 313

313 314 321 323 324

326 333 334 340 341 343 349


PARTEA I

CIRCUITE ELECTRICE CU PARAMETRI


CONCENTRAŢI
CAPITOLUL 1

NOŢIUNI INTRODUCTIVE

Circuitele electrice sunt sisteme fizice având rolul de a produce,


transmite şi prelucra semnale electrice. Ele fac pane dintr-o clasă mai
larga, cea a sistemelor electromagnetice capabile să producă, sâ
transporte şi să utilizeze energia electromagnetică. în timp ce sistemele
electromagnetice se studiază. în cazul cel mai general, utilizând legile
electromagnetismului, care permit determinarea mărimilor de stare ale
sistemului ca funcţii de punct şi de timp. circuitele electrice, în speţă cele
cu parametri concentraţi, se caracterizează prin variabile de stare (mărimi
electrice) care depind numai de timp. Atributul "parametri concentraţi"
se referă la faptul că proprietăţile elementelor care compun circuitul
(elemente de circuit) se presupun localizate, "concentrate". într-un punct,
putând astfel să se facă abstracţie de forma şi dimensiunile acestora.
La polul opus se situează sistemele electromagnetice cu
parametri distribuiţi, pentru care dependenţa mărimilor de stare de
variabilele spaţiale nu poate fi neglijată.
în acest capitol se introduc mărimile fizice utilizate în studiul
circuitelor electrice, se prezintă criteriul ce permite distincţia între
sistemele electromagnetice cu parametri distribuiţi şi cei cu parametri
concentraţi şi se prezintă o primă clasificare a circuitelor electrice.

1.1 APROXIMAŢIILE TEORIEI CIRCUITELOR ELECTRICE CU


PARAMETRI CONCENTRAŢI

Având în vedere faptul că circuitele electrice constituie o


submulţime în mulţimea sistemelor electromagnetice, ele ar putea fi, în
principiu, studiate, cu ajutorul legilor generale ale teoriei macroscopice
clasice a electromagnetismului. Utilizarea acestor legi permite stabilirea
unor ecuaţii diferenţiale cu derivate parţiale, analiza sistemului
necesitând soluţionarea acestora. Totuşi, o sene de ipote2e simplificatoare,
perfect valabile în cazul c.rcu.telor cu parametri concentraţi, permit o
analiza mai simpla, prin soluţionarea unor ecuaţii diferenţiale ordinare.
Aceste ipoteze, stabilite prin particularizarea legilor generale ale
electromagnetismului pentru cazul regimului cvasistaţionar. sunt
prezentate în cele ce urmează.
1. Curentul de deplasare i p = — , unde T reprezintă fluxul

electric, este neglijabil peste tot. cu excepţia dielectricilor


condensatoarelor; aceasta înseamnă că circuitul nu radiază energie
electromagnetică în mediul înconjurător.
2. Câmpul magnetic este localizat în miezul bobinelor, iar
câmpul electric în dielectricul condensatoarelor: această ipoteză conduce,
de exemplu, la neglijarea capacităţii parazite dintre spirele învecinate ale
unei bobine.
3. Intensitatea curentului electric. /(/). ce intră în una din bornele
unui element de circuit, este egală cu intensitatea curentului ce iese din
cealaltă bornă la acelaşi moment f. Aceasta înseamnă că nu există efecte
de propagare a curentului şi a tensiunii în lungul conductoarelor. Absenţa
propagării este caracteristică, după cum se demonstrează riguros in
cadrul teoriei câmpului electromagnetic. [24]. [14], circuitelor a căror
dimensiune maximă, /, este mult mai mică decât cea mai mică lungime
de undă, L corespunzătoare celei mai înalte frecvenţe la care poate să
funcţioneze circuitul:
/«X.

(1.1)
Pentru circuite de dimensiuni uzuale (centimetri sau zeci de
centimetri) condiţia (1.1) este îndeplinită pentru frecvenţe situate in
domeniul audio, radio şi TV (/<lGHz).
4. Conductoarele se presupun filiforme, astfel încât să nu fie
necesar să se ţină seama de efectul pelicular, efect ce constă in
repartizarea curentului cu densitate variabilă în punctele secţiunii
transversale a conductorului. Astfel, în teoria circuitelor cu parametri
concentraţi nu se ia în calcul majorarea rezistenţei şi a inductanţei odată
cu creşterea frecvenţei semnalelor.
Capitolul 1
18
1.2 CIRCUITE ŞI SEMNALE. TIPURI DE PROBLEME
ÎNTÂLNITE ÎN STUDIUL CIRCUITELOR ELECTRICE

Situaţia tipică întâlnită în studiul circuitelor cu parametri concentraţi


este prezentată în Fig. 1.1. Circuitul are o pereche de borne de intrare , (a) şi
(b), la care se aplică un semnal de intrare (sau de excitaţie), *(/), Ş> o
pereche de borne de ieşire, (c) şi (d), unde se obţine semnalul de ieşire (sau
semnalul răspuns), y ( t ) .
-O ic ) (a) O
semnal de *C0 semnal
intrare
de ieşire
(b)O
-O ( d )

Fig. 1 . 1

în studiul unui circuit pot fi întâlnite două tipuri de probleme:


a) o problemă de analiză a circuitului, în cazul în care se cunoaşte
structura circuitului şi semnalul de excitaţie x ( t ) ;
b) o problemă de sinteză a circuitului dacă sunt cunoscute cele două
semnale x ( t ) şi_v(f) şi urmează să se stabilească structura circuitului.

1.3 MĂRIMI FIZICE UTILIZATE ÎN STUDIUL


CIRCUITELOR ELECTRICE

Mărimile electrice care caracterizează funcţionarea unui circuit sunt


tensiunea electrică şi intensitatea curentului electric.
După cum se cunoaşte curentul de conducţie se caracterizează cu
ajutorul mărimii scalare numită intensitatea curentului electric, /. Deoarece la
nivel microscopic circulaţia curentului este reprezentată de o deplasare a
purtătorilor de sarcină electrică, se poate spune că intensitatea curentului
inir-un conductor este egală cu sarcina electrică, q , ce traversează o secţiune
transversală a acestuia în unitatea de timp:
in schemele circuitelor electrice se adoptă in mod arbitrar un sens de
referinţă pozitiv pentru intensitatea curentului electric, simbolizai nrintr-o
săgeată ce indică sensul de deplasare al purtătorilor pozitivi de sarcină
electrică (Fig.1.2). O valoare negativă pentru intensitatea curentului indică
faptul că purtătorii de sarcină electrică pozitivă au sens opus faţă de sensul
de referinţă adoptat.
Capitolul 1
20
UD O (/,)
O

Fig. 1.2

in sistemul internaţional de unităţi (SI) unitatea de măsură pen


intensitatea curentului electric este amperul (A). Acesta poate lua valori
mulţimea numerelor reale, gama de valori extinzându-se de la pico-amper
kilo-amperi.
Tensiunea electrică. //. intre două puncte ale unui circuit reprez
energia. W, pe care o sarcină electrică pozitivă, q , egală cu IC, o primeşte
o cedează dcplasându-se între cele două puncte. Se poate scrie astfel că:
dW
(1
dq
Tensiunea electrică între două puncte A şi B se defineşte în m
riguros în cadrul teoriei câmpului electromagnetic în funcţie de intensita
câmpului electric ( Fig. 1.3), cu ajutorul relaţiei:

Fig.
1.3

"AB =
B

pB- t y p J
B

£-<//cosa (1.4)

,n rc
8' m «aţionar sau cvasistaţionar tensiunea electrică este egală cu
diferenţa potenţialelor electrice ale celor două puncte:
" A B = V K - V.. (1.5)
Pentru indicarea sensului de măsurare a A O tensiunii se adoptă în
schemele circuitelor electrice, în mod arbitrar, un sens de referinţă
pozitiv marcat printr-o săgeată (Fig. 1.4). în cazul în care u V A > V B
tensiunea este pozitivă, în caz contrar fiind negativă. Fig. 1.4
Unitatea de măsură pentru tensiune în SI este voltul (V).
Tensiunea ia valori în mulţimea numerelor reale, valorile întâlnite în practică
putând să se situeze de la jiV la sute de kV.
Deoarece sensurile de referinţă pozitive pentru tensiune şi pentru
curent se aleg in mod arbitrar, este posibil ca ambele semnale să aibă acelaşi
sens în raport cu bornele A şi B (Fig.l.5.a) sau, dimpotrivă, să aibă sensuri
opuse (Fig.l.S.b). Primul dintre aceste moduri de asociere a sensurilor de
referinţă poartă numele de regula de la receptoare, deoarece este specifică
unui receptor, iar cel de al doilea - regula de la generatoare, fiind specific
generatoarelor.

Circuit Circuit
electric electric
(ai (fa) u
u
Fig. 1 . 5
BO

Cu ajutorul celor două mărimi definite anterior, intensitatea


curentului electric şi tensiunea, se pot defini alte două mărimi electrice:
puterea instantanee şi energia electrică.
Puterea instantanee, /?(/), pentru un circuit cu două borne de acces
se defineşte cu ajutorul relaţiei:
1
/>(>)="(/)•'(') C -
6
)
ă tensiunea şi curentul au sensurile de referinţă asociate după regula de la
receptoare, iar p(t)>0 circuitul absorbe putere pe la bornele de acces, în caz
contrar, p(/)<0, el cedând putere în exterior.
Energia primită sau cedată de circuit în intervalul de timp (0,r)
este definită de relaţia:
Capitolul 1
22 t
W{t)*\p{t)&>

(1.7)
o
Unitatea de măsură pentru putere este wattul (W), i ar pcntru energie
joulul (J). Se observă că U=lW-ls. O unitate tolerată pentru energie este W h
sau kWh.
Capitolul 1
23

1.4 CLASIFICAREA SEMNALELOR ELECTRICE

în funcţie de modul de variaţie în timp. un semnal electric. .v(/). poate


fi:
a) semnal continuu (invariabil în timp) (Fig. 1.6.a):
x { t ) = X = const.;

(1.8)
b) semnal periodic de perioadă T:
x ( ( ) = x(l + T ) = x ( t ± n T ) . (1.9)
în Fig. 1.6 b...l.6.d sunt reprezentate câteva semnale periodice întâlnite
în elctrotehnică.
Un caz particular frecvent întâlnit în aplicaţii îl reprezintă semnalul sinusoidal
(Fig. 1.6.e):
x ( t ) = X m sin(co/ + 7) (1.10)
unde Xm este amplitudinea semnalului. a>=27t/T=27ţ/ este pulsaţia semnalului
([a)]=rad/sec), iar/este frecvenţa semnalului ([/]=s''=Hz).
c) semnal aperiodic. Principalele tipuri de semnale aperiodice ce
prezintă o deosebită importanţă în studiul circuitelor electrice sunt:
- semnalul treaptă (Fig.lJ.a) definit de relaţia

x(t) = 0,/<0 xm , f > 0 ;



(1.11)
- semnalul impuls dreptunghiular de durată t (Fig. 1.7.b) definit prin
Capitolul I
25
.rfimpu^iracsau demn,*, (Fig...7.0
(1 13
40 = 5(0 = joo.,-0' - )

O alta modalitate de clasificare a semnalelor electrice are >m

ZSZ

ÎS S
a în care acestea pot lua valon. Asfcl. semnalele care pol
de valon se numesc semnale discr^
nu-ncc, Ce.c mai frecvent întâlnite semnale discrete m
Sele binare, care pot lua numai doua valon, cărora h se pot asocia
valorile bg.ee OjM. ^ ^ ^ orice va,oarc inlervaI
din mulţimea numerelor reale se numesc semnale analogice.
Circuitele in care toate semnalele sunt analogice se numesc circuite
analogice, iar circuitele care procesează numai semnale digitale se numesc
circuite digitale sau numerice.

1.5 CLASIFICAREA CIRCUITELOR ELECTRICE

O primă modalitate de clasificare a circuitelor electrice are in


vedere numărul de borne de acces ale circuitului. Astfel, un circuit cu n
borne de acces se numeşte multipol. Circuitul având rr^2 borne de acces se
numeşte dipol sau uniport: cel cu n=4 borne de acces se numeşte cuadripol
sau diport. Un circuit fără borne de acces se spune că este izolat galvanic
faţă de exterior.
Un alt criteriu de clasificare are în vedere prezenţa sau absenţa
generatoarelor (surselor dc energie electrică) în structura circuitului. Astfel,
un circuit care conţine surse de energie se numeşte activ, un circuit fără surse
este pasiv. Un circuit este fie generator de energie. în cazul în care furnizează
energie pe la bornele de acces, fie receptor, când primeşte energie din
exterior.
în sfârşit, circuitele electrice se pot clasifica după relaţia de
dependenţă dintre semnalele răspuns şi cele de excitaţie. Astfel, considerând
un element de circuit având semnalul de intrare x ( t ) şi cel de
Noţiuni introductive 26
ieşire y ( t ) (Fig. 1.8). funcţionarea acestuia este caracterizată de o relaţie de
forma:
y(t) = y(x{t),t) .... (1.14)
numită ecuaţia caracteristică de yin >
A(0 Element
di' circuit funcţionare a clementului de circuit.
In cazul în care dependenţa între
Fig. 1.8 semnalele y(t) şi .v(/) este liniară, cu o
constantă de proporţionalitate invariabilă
în timp. elementul de circuit este liniar şi neparametric, având o caracteristică
de funcţionare de forma (Fig.l.9.a):
y(t)=c- x (t) (i.i5)
Elementul de circuit este liniar şi parametric (Fig.l.9.b) dacă are ecuaţia
caracteristică dc funcţionare de forma
' >>(/) = C(f)x(0, 0-16)
neliniar (Fig.l.9.c) dacă prezintă o dependenţă neliniară între .v(/) ş i y ( f ) de
forma:
MO = >'«')),
respectiv neliniar şi parametric (Fig. 1.9.d). în cazul unei ecuaţii caracteristice
neliniare de forma (1.14).
Noţiuni introductive 27

Un circuit electric care are în structura sa numai elemente liniare dc

circuit se numeşte circuit liniar. Un circuit care are cel puţin un element
neliniar este un circuit ncliniar. iar unul care are , n structura sa elemente
liniare şi cel puţin unul parametric este un circuit parametric.

1.6 REGIMURI DE FUNCŢIONARE ALE CIRCUITELOR ELECTRICE

După modul dc variaţie în timp a semnalelor într-un circuit electric


regimul său de funcţionare poate fi:
a) regim staţionar (sau de curent continuu) - este regimul în care toate
semnalele sunt invariabile în timp:
b) regim periodic sinusoidal - caracterizat dc faptul că toate semnalele din
circuit sunt funcţii sinusoidale de timp având aceeaşi pulsaţie w;
c) regim periodic nesinusoidal - toate semnalele sunt periodice, dar
nesinusoidale, de aceeaşi perioadă T;
d) regimul genera) variabil - este regimul în care semnalele electrice au un
mod dc variaţie în timp oarecare;
Noţiuni introductive 28
c) regimul tranzitoriu reprezintă un caz particular al regimului general
variabil, apărând la închiderea sau deschiderea comutatoarelor sau la apariţia
unor întreruperi sau scurtcircuite accidentale. Regimurile rranzitorii fac
trecerea de Ia un regim permanent (de curent continuu sau periodic) la un alt
regim permanent.
CAPITOLUL 2

ELEMENTE DE CIRCUIT DI POLARE

In acest capitol sunt prezentate elementele dc circuit dipolarc


pasive şi active care intră în structura circuitelor cu parametri concentraţi.
Pentru fiecare element de circuit se prezintă modelul său idealizat care ţine
seama numai dc caracteristica sa fundamentală, neglijând unele aspecte
secundare întâlnite în cazul elementelor reale. Astfel, se neglijează dc
exemplu rezistenţa înfăşurării unei bobine şi capacitatea dintre spirele ei,
inductanţa rezistorului. rezistenţa dc pierderi a dielectricului
condensatorului, etc.

2. 1 ELEMENTE DE CIRCUIT PASIVE

2 . 1 . 1 Rezistorul

Rezistorul este un element de circuit a cărui ecuaţie caracteristică


de funcţionare se exprimă fie sub forma dependenţei tensiunii u ( t ) de
curentul /(/):

fie a curentului dc tensiune:


J /(0='0<('V)- . ^ .
A (2.2)
în cazul rezistorului liniar neparametric ecuaţia caracteristica
devine:
u(t) = / ? ■ / ( / ) , i(t) = G u { t )

(2.3)

unde R reprezintă rezistenţa elementului de circuit, iar c7 = —


conductanţa sa. Unitatea de măsură pentru rezistenţă în SI este ohm (£2).
iar pentru conductanţa siemens (S). Rezistanţa şi conductanţa unui rezistor
liniar sunt întotdeauna pozitive , R>0. G>0, domeniul de valori
Capitolul 2
31
pen.ru R extinzându-se de te mft la tffe In cazul in care R=0. şi d Cci
elementul reprezintă un scurtcircuit, realizând cond.ţ.a tt (, H
i
dacă -«o ?i deci (7=0. elementul reprezintă o latură în gol
(circuit

deschis) fiind realizată condiţia i(t)=0.


Simbolul gr aflc utilizat în schemele circuitelor electrice pentru
rezistorul liniar este reprezentat în Fig.2.1 .a.
Relaţiile (2.3) arată câ tensiunea şi curentul au aceeaşi formă de
undă în cazul unui rezistor liniar şi neparametric.
R

o-~T7-\
O

(ci
)

(b)
4)

Puterea instantanee la bornele unui rezistor liniar este:


p(t) = u(t)i(t) = Ri2(t) = Gu2(t) (2.
fiind întotdeauna pozitivă. Rezistorul transformă energia electrică primită pe
la borne în energie termică.
Capitolul 2
32
Rezistam! liniar şi parametric are ecuaţia caracteristică: «(0 =
R { i ) ■ K t ) , respectivf(j) = G { t ) ■ u { t ) şi simbolul grafic reprezentat în
Fig.2.l.b. Un exemplu de rezistor liniar şi parametric este potenţiomctrul.
Rezistorul neliniar, parametric sau neparametric, are ecuaţia
caracteristică de forma (2.1) sau (2.2) şi simbolul grafic din Fig.2.l.C sau
2.1.4 Dacă fiecărei valori a tensiunii îi corespunde o singură valoare
curentului pe caracteristica de funcţionare, se spune că rezistorul este cu
control în tensiune (Fig.2.2.a), ecuaţia caracteristică fiind de forma N(«> In
cazul opus. în care pentru fiecare valoare a curentului se obţine o singură
valoare a tensiunii, rezistorul este controlat în curent, iar ecuaţia
caracteristică este u=u{i) (Fig.2.2.b).
Elemente de circuit dipolare 33

Fig. 2.2

Ca exemple de rezistoarc neliniarc se pot menţiona: dioda cu


joncţiune, dioda Zener, dioda cu gaz, tubul cu fir incandescent, varistorul
(care este un rezistor controlat în tensiune); termistorul. a cărui rezistenţă
variază cu temperatura, şi arcul electric sunt rezistoare neliniare variabile în
timp (parametrice).

2.1.2 Bobina

Bobina fără cuplaje magnetice are ecuaţia caracteristică de funcţionare;


(0
<D = *(/(/),') (2.5)
unde <!' reprezintă fluxul magnetic prin suprafaţa tuturor spirelor bobinei
produs de curentul /(/) din bobină.
Tensiunea la bornele bobinei este, conform legii inducţiei
electromagnetice:
(0*^r-
w
d/
(2.6)

Bobina liniara şi neparametică, iară cuplaje magnetice, cu simbolul


grafic din Fig.2.3.a, are ecuaţia caracteristică:
(D(/) = L /(0 (2.7)
unde L reprezintă inductivitatea proprie a bobinei. în cadrul Teoriei câmpului
electromagnetic se demonstrează faptul că inductivităţile proprii sunt
Elemente de circuit dipolare 34
întotdeauna pozitive [11], [20]. Unitatea de măsură pentru L este henry
(II).
Tensiunea la bornele bobinei liniare şi neparametrice este.
conform (2.6) şi
(2.7):
(2.8)

iar curentul are expresia:


I
i ( t ) = j |w(/)d/.
—X

Puterea instantanee la bornele bobinei are expresia:

/>(') = "(')• K t ) = Li{t)—

iar energia acumulată până la momentul / in câmpul magnetic al


bobinei este:

TO= j>)d/ = |l/(/)| = ^ > 0 . (2.,,)

Bobina liniara şi parametrica are ecuaţia caracteristică


O(/)=X(0-/(0

(2.12)
unde
/.(/) este inductivitatea parametrică (variabilă în timp). Tensiunea
la bornele acestei bobine, cu simbolul grafic din Fig.2.3.b, are expresia:

(2.13
dt dt )
O bobină al cărei miez magnetic liniar se deplasează este o bobină liniară şi
parametrică.
Fig. 2.3

(a (b
) ) (c)

Bobina neliniară are ecuaţia caracteristică de forma (2.5) şi simbolul


grafic din Fig.2.3.c. Bobinele neliniare au miezuri din materiale feromagnetice
a căror comportare neliniară determină şi neliniaritatea caracleristicii flux-
curcnt. în cazul bobinelor cu miez realizat din materiale feromagnetice moi (cu
ciclu dc histerezis foarte îngust) caracteristica <I>(/) este de tipul celei din
Fig.2.4.a; în cazul unei bobine cu miez feromagnetic dur (cu ciclu de histerezis
lat) caracteristica 0(2) este reprezentată în Fig.2.4.b.
Elemente de circuit dipolare

(a
)
Fig. 2.4

Bobina cu cuplaje magnetice se află suficient de aproape de alte bobine,


astfel încât curenţii din acestea, i \ ( t ) y . . . //.(/), să producă un flux magnetic prin
suprafaţa bobinei în cauză; în acest fel fluxul magnetic <l>* ce străbate spirele
bobinei A* depinde de toţi curenţii /i(/)....//X/):
(/) = O, (ij (f)V»,<* ( t U J i ('))• (2.14)
Dacă bobinele sunt liniare şi neparametrice, imobile una faţă de alta, atunci
fluxul magnetic total <I>* este o sumă algebrică a fluxurilor magnetice
produse d e curenţii /,(/):
L i

^(o=^^(0=X^/y(/)* '
(2 15)

Mărimea Lkj , din relaţia (2.15) reprezintă inductivitatea mutuală dintre


bobinele A' şi j . Se observă că inductivitatea mutuală se poate defini cu
ajutorul relaţiei:
d>
t K±j (2.16)
ir=0,P=),L.p*j

ceea ce înseamnă că Lş reprezintă raportul dintre fluxul magnetic produs de


curentul din bobina;' prin suprafaţa bobinei k şi intensitatea curentului
, din ^1^ bdbinc tund nuli. Se poate demonstra faptul ca
iri e
r ST[20]. , curenţilor şi de modul de realizare .
561 Elemente de circuit dipolare
^r^^ ^^
toftşoiarilot bobinelor
Lgneticc produse
^ nuxu,
dc curenţii
etic propriu ^
■ Z k ( t ) se pot aduna sau . ^ fluxu,ul magnetlc ^ fe

de i. Pentru a pred» D ^ conccntraţi bornele bobinelor


schemele circuitelor clean sau cu punct). Dacă cei

se polarizează (se inarchcaw ^^ po,anzale (ambu ^


aC
doi curenţi ^ ^ nuxun magnetice se adună, tar cuplajul sau ambii ^s) cele două -
^^^^ , lcsc dm
--etic este *^^c c„t, se scade din fluxul magnet,
Capitolul 2

39

(a (b) ' :

Fig. 2.5

<W = L <f>* - vv
+
k <k
L
kj>j Qj=Ljij
Qj=Ljij~Lvik
+ Lyik
cuplaj diferenţial
cuplaj aditiv

2.1 .3 Condensatorul

are
Condensatorul având tensiunea la borne u ( i ) şi sarcina q ( < )
ecuaţia caracteristică:
(1
q ( l ) = q ( u ( t ) , t ) sau u ( t ) = u ( q ( t ) J ) ■ ..
Curentul absorbit de condensator este, conform legii consen sarcinii
electrice:
dq

(2.18)
d/
Capitolul 2
40
Condensatorul liniar şi neparametric, având simbolul grafic din
Fig.2.6.a, este caracterizai de ecuaţia;
9(/) = C.«(/) ht »m +m (2.19)
unde C reprezintă capacitatea condensatorului: unitatea dc măsura pentru
capacitatea electrică în SI este faradul (F). Intensitatea curentului electric în
acest caz este:

dl di' (2.20)
iar tensiunea se poate scrie sub forum:

(2.21)
-a:

Puterea instantanee la bornele condensatorului liniar neparametric


are expresia:

p { , ) = „(,)./(/) = C H (0~. (2.22)


d/
Condensatorul liniar şi parametric cu simbolul grafic din Fig,2.6.b are
ecuaţia caracteristică :
9(0 *C(/) •«(/). (2.23)
C u r e n l u ) absorbit de acesta va fi:
du dC
i ( t ) = C ( t ) ~ + «(0 — (2.2
d/ dl
Un condensator ale cărui armături sau izolaţie se deplasează este u exemplu
de condensator parametric.
Condensatorul neliniar, având simbolul grafic din Fig.2.&£, prezintă
un diclecirk neliniar între armături, ceea ce determina o caracteristică
neliniară sarcină-tensiune, descrisă de ecuaţia (2.17).
Fig. 2.6

((ab (O
))
2.2 ELEMENTE DE CIRCUIT ACTIVE

2.2.1 Generatoare independente

Generatorul ideal independent de tensiune este un element


circuit care furnizează o tensiune ce nu depinde de curentul debitat ^
2!
generator. Ecuaţia caracteristică a acestui element este: ^
u { t ) = e ( t ) , V/(/) ,
unde e ( t ) reprezintă tensiunea electromotoare a generatorului Simbol* |
grafic şi caracteristica de funcţionare în pianul (/, u ) sunt reprezentate'
Fig.2.7.

e
«(/) (t
)
t
(a)
0 (b)
Fig. 2.7

Generatorul real de tensiune (Fig.2.8.a) prezintă o rezistenţă internă R,


astfel încât tensiunea la bornele sale are expresia:

Caracteristica dc
funcţionare a acestui
generator este
reprezentată în Fig.2.8.b.
t1/,
Se observă că (t
generatorul real de
tensiune se apropie cu
atât mai mult de un
generator ideal cu cât rezistenţa sa interna este mai mică. în cazul
generatorului ideal rezistenţa internă este nulă, /?f=0.
Generatorul ideal independent de curent având simbolul grafic din
Fig.2.9.a furnizează un curent ig(t) ce nu depinde dc tensiunea la bornele sale.
Ecuaţia caracteristică a generatorului ideal dc curent este:
i ( t ) = i g ( t ) , VM(0, (2.27)
iar caracteristica de funcţionare este reprezentată în Fig.2.9.b.

nil)
/,(0
1

o
(a) (b)
Fig. 2.9

Generatorul real de curent (Fig.2.10.a) prezintă o conductanţa internă


G f = \ / R i astfel încât curentul debitat, are expresia:
/(0=' g (')-C/"C). (2 -28)
Caracteristica de funcţionare a generatorului real de curent este reprezentată
în Fig.2.10.b. Se observă că un generator real de curent se apropie cu atât
mai mult de unul ideal, cu cât conductanţa sa internă este
mai mică (rezistenta internă este mare). In cazul generatorului jd
curent GfO (*,—»). °a| ^
în analiza circuitelor electrice este de multe ori utj|
substituie un generator real de tensiune printr-o schemă echivalentă !f *
generator real de curent, sau invers, tensiunea şi curentul râm-
neschimbate în umia acestei înlocuiri. Pentru a stabili relaţiile r i " '
parametrii celor două scheme (Fig.2.8.a şi Fig.2.I0.a) se c '"^
tensiunea //(/) din relaţia (2.28) cu ajutorul relaţiei: ' Pnmă
^f-f^o-m, ,
( 29)
Comparând această relaţie cu relaţia (2.26) şi identificând termenii se
obţine relaţia de echivalenţă dintre generatorul real de tensiune şi Cc | real
de curent:
e(/) = /?,/*(') sau is(0 = Gie(t).
2.2.2 Generatoare comandate

Sursele comandate de tensiune, respectiv de curent, intervin în


modelarea funcţionării unor circuite sau a unor elemente de circuit având
o structura compiexă. în toate variantele posibile, generatoarele comandate
furnizează o tensiune, respectiv un curent, care depind (sunt comandate) de
tensiunea sau curentul dintr-o altă latură a circuitului. Astfel, există patru
tipuri dc generatoare comandate:
a) generator de tensiune comandat in tensiune (Fig.2.11.a) având
ecuaţia caracteristică:

In cazul unei comenzi liniare aceasta relaţie devine:


ek(t) = o. tj- Uj(t), (2.32)
unde at, este un coeficient adimensional de transfer în tensiune;
b) generator de tensiune comandat in curent (Fig.2.11 .b)
uk(t) = e k ( i j ( t ) ) ; (2.33)
în cazul în care comanda este liniara relaţia (2.33) devine:
134)
et(,) = V',0. (
unde Ih, are semnificaţia unei rezistenţe dc transfer între laturile j şi k\
c) generatorul de curent comandat in tensiune (Fig.2.1 l.c) are ecuaţia
caracteristică:
ik(0= i g t ( U j ( t ) ) : ' (2.35)
Pentru cazul unei comenzi liniare relaţia precedentă devine:
'*.(') = <V W; (0, (2.36)
unde Gk} reprezintă conductanţa dc transfer între laturile j şi Ar,
d) generatorul de curent comandat in curent (Fig.2.ll.d) furnizează
curentul:
(',(0) ' (2-37)
sau, pentru generatorul cu comandă liniară:
''« 4(') = P<rO ( ')' (2.38)
unde fhj este un coeficient adimensional de transfer în curent.
Sursele comandate pot fi considerate clemente de circuit de tip
diport, cu patru borne de acces: două la care se aplică mărimea de comandă
şi două de la care se culege semnalul de ieşire (comandat).
TEOREMELE GENERALE ALE CIRCUITELOR
ELECTRICE

in acest capitol se prezintă principalele teoreme care permit analiza,


respectiv transformarea schemelor circuitelor electrice în vederea
simplificării analizei lor.

3.1 TEOREMELE LUI KIRCHHOFF

Prima teorema a lui Kirchhoff. teorema de curenţi, (TKT) reprezintă


o particularizare a legii conservării sarcinii electrice pentru cazul regimului
cvasistaţionar [11], [20]. Se consideră un nod, (a), al unei reţele electrice şi
o suprafaţă închisă, I. ce îl înconjoară (Fig.3.1). Suprafaţa I intersectează
toate laturile circuitului incidente nodului (a), fără a trece prin dielectricii
condensatoarelor. Deoarece sarcina electrică nu se poate acumula în nodul
(a), curentul de conducţie total prin suprafaţa S este nul:
(3.1)
astfel încât suma algebrică a valorilor instantanee a l e c t t r e n f i o r h din
laturile incidente nodului (a) al circuitului este nulă:
Teoremele generale ale circuitelor electrice 47

(3.2)

Fig.
3.1

Relaţia (3.2) reprezintă prima teoremă


a lui Kirchhoff fiind valabilă în orice regim de
funcţionare al circuitului electric. Notaţia k e
(a) din relaţia (3.2) se interpretează sub forma
"latura k este incidenţă nodului (a)". în
scrierea sumei algebrice din relaţia (3.2) se
considera, în
mod convenţional, curenţii care ies din nod cu semnul plus, iar cei care intra
in nod cu semnul minus.
A doua teoremă a lui Ktrchhoff% teorema de tensiuni (TKII) este o
consecinţă a legii inducţiei clectomagneticc scrisă pentru cazul regimului
cvasistaţionar [11], [20], Se consideră un ochi sau buclă, [v], a circuitului şi
o curbă închisă. T, trasată de-a lungul laturilor k incidente acesteia, A* e[v]
(Fig.3.2). Deoarece în regim cvasistaţionar tensiunea electromotoare
indusă pe conturul V este nulă, câmpul magnetic fiind localizat numai în
miezul bobinelor, rezultă că suma algebrică a valorilor instantanee ale
tensiunilor, Uh I a bornele laturilor incidente buclei [v], este nulă:
(3.3)

Relaţia (3.3) reprezintă a doua


teoremă a lui Kirchhoff fiind valabilă pentru
orice regim de funcţionare a circuitului. In
scrierea sumei algebrice din relaţia (3.3) se
iau cu semnul plus tensiunile al căror sens
de referinţă pozitiv coincide cu sensul de
parcurs al buclei V şi cu semnul minus
tensiunile care au sens de referinţă opus.
Se poate observa că cele două teoreme ale lui Kirchhoff reflectă doar
topologia reţelei (modul de interconectare între ele a laturilor), fiind
independente de natura elementelor de circuit care intră în compunerea lor.

3.2 TEOREMA LUI JOLJBERT

Se considera o latură a unui circuit electric formată dintr-un rezistor,


o bobină fără cuplaje magnetice, un condensator şi un generator ideal de
tensiune conectate în serie (Fig.3.3). Scriind teorema de tensiuni pentru
conturul inchis T se obţine:
Teoremele generale ale circuitelor electrice 49
uind «-* K0SiUni lor la bornele elementelor de c
'rcui
inlK
i

=
u Ri; "l

(3.

J
4,

sL d±. U c = ± /(/)d/; = -e(/). seobţi ne: df' ^


+ 1 f ,-(Odr-c(0
-CC

Ecuaţia (3.4) exprimi relaţia


dintre tensiunea şi curentul
corespunzătoare
unei laturi R-L-C seric
active, fară cuplaje
magnetice, şi poara
numele Fig.
de ecuaţia ki
Joubert. Relaţia (3.4} ■ 3.3 fa bornele laturii R-L-C serie este egală
cu suma arată că tensiunea ta ^ rezistivă căderea de tensiune inductivi.

3.3 TEOREMA DEPLASĂRII GENERATOARELOR

Un generator ideal de tensiune se poate deplasa trecând printr-un


nod al unui circuit electric conform următoarei teoreme: tensiunile f i
curenţii in laturile unei reţele electrice nu se modifică dacă se introduc, in
serie cu toate laturile conectate la un nod al reţelei, generatoare ideale de
tensiune având aceeaşi tensiune electromotoare, e(t), şi aceeaşi polaritate
faţă de nod (Fig.3.4).
Demonstraţia teoremei este evidentă: prin conectarea acestor
generatoare suplimentare expresia teoremei dc tensiuni în buclele formate
cu câte două din laturile incidente nodului nu se modifică (apar termeni
de forma +e(r)-e(r)). Astfel de la o schemă de tipul celei din Fig.3.4.a se

Fig.
3.4

ajunge la schema din Fig.3.4.c.


Un generator ideal de curent se poate deplasa într-o buclă a unui
circuit electric conform următoarei teoreme; tensiunile şi curenţii în
laturile unei reţele electrice nu se modifica, dacă se conectează in paralel cu
toate laturile incidente unei bucle a circuitului, generatoare ideale de curent
având acelaşi curent şi acelaşi sens în raport cu sensul de parcurs al buclei
(Fig.3.5).
Teoremele generale ale circuitelor electrice 51
Demonstraţia este evidentă dacă se ţine seama de faptul că
ecuaţiile obţinute prin scrierea primei teoreme a lui Kirchhoff rămân
neschimbate (apar termeni de forma fg (*)). In acest mod se trece
de
la o schemă de tipul celei din Fig.3.5.a la schema echivalentă din
Fig.3.5.c.

3.4 TEOREMA SUPERPOZIŢIF.I


in circuitele electrice liniare, datorită liniarităţii ecuaţiilor obţinute
prin scrierea teoremelor lui Kirchhoff şi a teoremei lui Joubert este
valabil principiul superpoziţiei având următorul enunţ: semnalul răspuns,
tensiune sau curent, obţinut atunci când in circuit acţionetca simultan mai
multe semnale de excitaţie, este egal cu suma semnalelor răspuns obţinute
atunci când semnalele de excitaţie acţionează separai.
Demonstraţia acestei teoreme se bazează pe liniaritatea sistemului
de ecuaţii obţinut cu ajutorul teoremelor lui Kirchhoff şi a teoremei lui
Joubert, precum şi pe posibilitatea de a exprima soluţia sistemului ca°
combinaţie liniară a semnalelor de excitaţie. Detaliile demonstraţii
vor putea fi prezentate după discutarea pe larg a metodelor de analiză
aplicabile în diverse regimuri de funcţionare ale reţelelor electrice.

3.5 TEOREMA RECIPROCITĂŢII

Se consideră două laturi distincte /' şi j ale unui circuit electric.


Enunţul teoremei reciprocităţii este următorul: semnalul răspuns într-o
latură i a circuitului, atunci când semnalul de excitaţie acţionează in latura
j , este egal cu semnalul răspuns obţinut în latura j atunci când sursa de
excitaţie acţionează în latura i, restul circuitului fiind pasiv sau pasivizat.
Circuitele liniare rezistive satisfac teorema reciprociăţii,
demonstraţia urmând a fi prezentată în Capitolul 5.

3.6 TEOREME DE TRANSFORMARE A SCHEMELOR


CIRCUITELOR ELECTRICE

3.6.1 Gruparea elementelor pasive de circuit de acelaşi fel

a) Gruparea rezistoarelor
Teoremele generale ale circuitelor electrice 53
Gruparea serie se caracterizează prin faptul că acelaşi curent, /
(/), străbate toate elementele de circuit. în cazul a n rezistoare liniare
conectate în serie (Fig.3.6) teorema de tensiuni conduce la:

u(t) = », (0 +... + u„ a ) = /?,/(/) + ..jyco = i(0%


* k = R e - Kt) •

astiel încât cele n rezistoare înseriate pot fi înlocuite cu unul singur având
rezistenţa:
Re

Gruparea paralel
aceeaşi tensiune Ia borne
Fig. 3.6 G„ conectate în paralel (F
obţine:

/(/) = /, (/) +... + /„(/) =

11

Astfel grupul paralel se


conductanţa echivalentă:
Teoremele generale ale circuitelor electrice 55
respectiv rezistenţa echivalentă:

R..=
I
(3.7)
Capitolul 3
Gruparea mixtă este o grupare reductibilă la o secvenţă de grupări
serie şi paralel. în cazul rezistoarelor liniare rezistenţa echivalentă a
grupării se obţine prin utilizarea în mod adecvat a relaţiilor (3.5).... (3.7).
Dc exemplu, pentru gniparea mixtă din Fig.3.8 R- rezistenţa
3—O
echivalentă este: R.

R -(Ri+Wfiy
' R\ + ^2 + ^3 R. Fig. 3.8

Gruparea complexă este o grupare ireductibilă la o secvenţă de


grupări serie şi paralel. Pentru determinarea rezistenţei echivalente în cazul
unei grupări complexe de rezistenţe se apelează la teorema transfigurării
stea-triunghi.
Considerând trei rezistenţe R \ . Rj cu conexiunea în stea
(Fig.3.9.a) se urmăreşte să se determine expresiile rezistenţelor R\2, R 2 3 ,
/?3i ce formează un triunghi conectat între aceleaşi noduri (1), (2) şi (3).
(Fig.3.9.b). O lrtuuirs<*9R vwm
(i) o(D

Cele
două
grupări
sunt
O C)

echivalente
dacă prin
substituirea uneia cu cealaltă tensiunile şi curenţii rămân neschimbate în
circuit. Se consideră cazul particular în care alimentarea se realizează
succesiv pe la bornele (l)-(2), apoi (2)-(3) şi în final (3)-(l). atât pentru
configuraţia din Fig.3.9.a cât şi pentru cea din Fig.3.9.b. cea de a treia
bornă rămânând în fiecare caz în got Deoarece la aplicarea tensiunii U
curentul absorbit. /. trebuie sa aibă aceeaşi valoare în ambele cazuri,
urmează că rezistenţa
echivalentă faţă de perechile de borne considerate trebuie să aibă aceeaşi
valoare în cele trei situaţii. Se pot astfel scrie relaţiile:
r
_g i ; <* 3 ,+* M )

«12 + /*23 + A 3 I

*„(* , 2 +* a )

Prin rezolvarea sistemului algebric liniar (3.8) în raport cu necunoscutele R\.


R2, /?3, se obţin relaţiile de transfigurare triunghi-stea (notate uneori A-*Y)
pentru rezistenţe:
/Jjj " /?23 n ^31 * ^23

«i2+«23+«3.
+
"i: + «23 «31 (3.9) 31
Rezolvând sistemul algebric (3.8) în raport cu R12, «23 şi «31 se obţin
relaţiile de transfigurare stea-triunghi (Y—»A):
_ RlR2+R2Ri +
«12 = R3R]

23= (3.10
«/ •
RţR-, + R-,Ry + R-ţRj

/j) Gruparea bobinelor


Gruparea serie
Se consideră n bobine conectate în serie, lipsite de cuplaje magnetice, având
inductivităţile L,,... /.„ (Fig.3.I0). Scriind teorema a doua a lui Kirckkoff se
obţine:

d/ "d/ "d; *d/


Rezultă că gruparea serie se poate substitui cu o singură bobină având
Teoremele generale ah- circuitelor electrice 59
tensiunea la borne //(/) = L^-. a cărei inductivitate va fi deci'
d/

(3 . 1 1

<
> =
U
1

Fig. 3.10

Gruparea paralel
Se consideră /; bobine de inductivităţi L \ , . . . M n legate în paralel şi lipsite
de cuplaje magnetice (Fig .3. 1 1 ) . Scriind prima teoremă a lui fCirchhoff
se obţine:

Fig. 3. 1 1

;(0 = / i(/) + .../ II (0 = -^ fw(/)d/ + + t


fw(/)d/ = ^-p- (0d/. Urmează că

gruparea paralel se poate substitui cu o singură bobină pentru care se poate

scrie relaţia /(/) = j J«(0* astfcl


» ncâl inductivitatea
-/

echivalentă va fi:
60 Capitolul 3
(3.12;

c> Gruparea condensatoarelor


Gruparea serie
Se consideră /; condensatoare de capacităţi C,,...C„ conectate în seric
(Fig.3.I2). Utilizând a doua teoremă a lui KirchhofTse poate scrie reiaţi;

U (i) = uy(t) + ... + u n ( t ) = -^- f/(/)d/ + ... + ■— f/(/)d/ = £


Gruparea se poate substitui cu un singur condensator de capacitate C

pentru care relaţia dintre tensiune şi curent este !/(/)=— ['(0d/. astfel

l
C
-x

încât, deoarece în urma substituţiei tensiunea şi curentul rămân neschimbate,


capacitatea echivalenta a grupării serie este:

1 7****—*-; C = (3.13)

,. Q C:

II

>

Cn
-------II— o <=

Fig. 3 . 1 2

CC
61 Capitolul 3
1 2
Jn cazul n=2 se obţine C = ■
c1+c2-
Gruparea paralel
Se considera „ condensatoare conectate în paralel având capacităţile C " (F 'g-3-
13
)- Scriind prima teoremă a lui KirchhofT se obţine:

/ v )A=l / I ( i—t
/ ) + . .*. At
+ l + +
dt /^o=c ^ ... c„ ^ = y . ^
Ci

Gruparea se poate substitui cu un singur condensator pentru care relaţia

dintre tensiune şi curent este i ( t ) = C ~ , astfel încât capacitatea


Qt
etnce 62
echivalentă a grupării paralel este:

Fig.
3.13

(3.14)
erie şi

upări serie şi
se utilizează
consideră trei
ectiv,un grup
celeaşi borne
Capitolul 3
63

Fig.
3.15

Cele două grupări sunt echivalente dacă, prin substituirea uneia cu


cealaltă, tensiunile şi curenţii (sau sarcinile) absorbiţi prin bornele de acces
rămân neschimbate. Pentru gruparea având conexiunea în stea s pot scrie
relaţiile:
a
<1\ 2

"31 = » 3 - » l =
C:
3 C,

j
Rezolvând acest sistem algebric liniar în raport cu necunoscutele q\. qz,
qirezultă: ,,- ----------------*— I
C,C2 c,c 3
, etc. 1\ = (3.15) ; U
31
"12 "
C,+C +C ~ c c, c
2 3 1+ + 3
Capitolul 3
64
Pentru gruparea în triunghi se poate scrie că sarcina absorbită prin nodul
(1). de exemplu, este suma sarcinilor absorbite de cele două condensatoare
conectate în acest nod:
A
\ = <?P_ - ?3i = C u tt n - Cj , H 3 , . (3.16)
Identificând coeficienţii ce apar în relaţiile (3.15), (3.16) se obţin relaţiile de
transfigurare stea-triunghi pentru condensatoare:
Rezolvând sistemul (3.17) în raport cu necunoscutele C u C 2, C 3 se obţin
relaţiile de transfigurare triunghi-stea pentru condensatoare:
r _ C ] 2 C ^ + C2 3C 3I + C uC r >
u,-------------------------------------
C
23

c2 = »^23^c 2 3 c 3 l+ c 3 ,c l ?
c
(3 jg)
C
3I
+
Q _ ^12^23 Q 3C 3| +C 3|C |2
3
" C, 2

3.6.2. Gruparea generatoarelor

Gruparea generatoarelor ideale


Generatoarele ideale de tensiune se pot conecta tară nici o restricţie în
serie. De exemplu, scriind teorema a doua a lui Kirchhoff pentru circuitul din
Fig.3.16.a, se obţine:
/<(/) = //,(/)+ // 2 (/)... + // n(0 = -e,(/) + (? 2 (/)-...-(? n (0, şi, deoarece pentru
generatorul echivalent u { t ) = — e ( t ) , se deduce că
e ( t ) = e, (/) - e2 ( t ) + . . . + en ( t ) , (3.19)
ceea ce mscamm că tensiunea electromotoare a generatondui echivalent este egală
cu suma algebrică a tensiunilor electromotoare ale generatoarelor inseriate.
Generatoarele ideale de tensiune se pot conecta în paralel numai dacă
toate debitează aceeaşi tensiune electromotoare şi au aceeaşi polaritate faţă de
bornele de acces (Fig.3.16.b): această restricţie este impusă dc faptul că fiecare
generator trebuie să satisfacă ecuaţia u i t ) = -e( t ) . Grupul paralel se poate astfel
substitui cu un singur generator
Capitolul 3
65 având tensiunea electromotoare e ( t ) .
Capitolul 3
66

t
"2 i

(a)

e o
(b)

Fig. 3 . 1 6

Generatoarele ideale de curent se pot grupa fară restricţii în paralel.


criind prima teoremă a Iui Kirchhoff pentru circuitul din Fig.3.l7.a se obţine:
( t ) = i ^ { t ) - i g ^ ( t ) + . . . + i g (/), încât gruparea se
Capitolul 3
67

Fig.
3.17

e
Teoremele generale ale circuitelor electrice
poate substitui cu un generator ideal care debitează curentul i ( t ) = i K ( t ) având
expresia:
''«(0 = /, I (/)-/ g; (0 + ..^/^(0. (3.20)
Gruparea seric a generatoarelor ideale de curent se poate realiza numai
dacă acestea debitează acelaşi curent în acelaşi sens (Fig.3.17.b). întreaga
grupare poate fi înlocuită cu un singur generator care furnizează curentul i ( t ) =
ig(t).

Gruparea generatoarelor reale a) Gruparea serie a generatoarelor reale de


tensiune
Considerând n generatoare reale de tensiune conectate în scrie (Fig.3.18.a)
şi scriind teorema dc tensiuni se obţine :

Gruparea se poate înlocui cu un sigur generator real de tensiune (Fig.3.18.b)


pentru care u ( t ) = R i ( t ) - e (0 • Se deduce astfel că parametrii generatorului
echivalent sunt:

(3.21)

Fig. 3.18
Teoremele generale ale circuitelor electrice
b) Gruparea paralel a generatoarelor reale de curent Considerând n generatoare
reale de curent conectate în paralel (Fig.3.19.a) şi scriind a doua teoremă a lui
Kirchhoff se obţine:
/(,) = GM<) * <'> + ~ + G
""(,) +
^ '

=v G u{t)(o
k

Pentru generatorul de curent echivalent (Fig.3.19.b) relaţia curent-


tensiune este i ( t ) = G u { t ) + /„(/) , astfel încât se deduc parametru schemei
echivalente:

(3.22)

Fig. 3 . 1 9

c) Gruparea paralel a generatoarelor reale de tensiune Pentru a găsi generatorul


echivalent a /; generatoare reale de tensiuni conectate in paralel (Fig.3.20.a) se
utilizează teorema echivalenţei dintre un generator real de tensiune şi unul real de
curent: schema din Fig.3.20.a

devine astfel de tipul celei din Fig.3.19.a, unde i K i ( t ) = Gtek(,t) =


Rk
Făcând apel la rezultatele obţinute la punctul precedent, urmează că gruparea
iniţială se poate înlocui cu un singur generator real de curent (Fig.3.20.c), având
parametrii:

respectiv cu unul real de tensiune (Fig.3.20.b), având parametrii:


G
I— I

(b
(c)
)

în seric (Fig.3.21 .a) şi


ne, se ajunge la schema
cu un generator real dc

(3.25)
';

(3.2

(b) <c)
Fiu. 3. 2 »

3.7 TEOREMA CONSERVĂRII PUTERII INSTANTANEE î REŢELE


IZOLATE

Se consideră un circuit electric cu / laturi, izolat galvanic ş magnetic


faţă de exterior, pentru care tensiunile şi curenţii dc latură a sensurile asociate
după regula de la receptoare. O serie dc laturi, pen care puterea instantanee la
borne,p t(/) = w t (/)/ fc (/)>0, sunt receptoare,
iar altele, pentru care p k ( t ) < 0 9 sunt generatoare, astfel încât, în
ansamblu, suma algebrică a puterilor instantanee este nulă. circuitul fiind izolat
faţă de exterior
^ (/)=0
-
stantanee î
re, cât şi ncliniare sa

PITOLUL 4

CĂ A
UITELOR ELECTRICE

cum s-a menţionat în


valorii semnatelor dc
eflectată, pc de o parte,
de topologia reţelei), şi,
ice de funcţionare ale
4.1 GRAFUL TOPOLOGIC. ARBORE, COARBORE, BUCLĂ,
SECŢIUNE

Unui circuit electric având / laturi şi n noduri i se poate asocia în mod


unic un graf orientat numit graf topologic sau graf de incidenţă după următorul
procedeu: fiecărei laturi din circuit i se asociază în graful topologic un arc
orientat în sensul de referinţă al curentului din latură. Graful astfel obţinut are
de asemenea / laturi şi n noduri reflectând topologia circuitului, dar făcând
abstracţie de natura elementelor de circuit care îl compun.
Considerând, spre exemplu, circuitele din Fig.4.1.a şi 4.1.c, grafurile
topologice asociate acestora sunt reprezentate în FigAl.b, respectiv Fig.4.1 .d.
Se observă modul de numerotare a nodurilor ((I), (2), etc), precum şi
numerotarea laturilor cu cifre arabe (1, 2,etc.\ notaţii care corespund, de regulă,
numerotării laturilor din circuit şi, implicit, indicilor curenţilor şi tensiunilor de
latură.
Se numeşte cale o curbă deschisă trasată de-a lungul laturilor între două
noduri ale grafului, astfel încât fiecare latură să fie parcursă o singură dată şi
exemplu, în graful din
nodurile ( 2 ) şi (4).
(5
)

Fig.
4.1
afului o curbă închisă,
laturilor grafului astfel
care nod de pe această

r-un graf conex, fară a


x. Laturile care aparţin
arborelui se numeşte
umesc corzi. Alegerea
nd graful din Fig .4.I.b.
elemente de analiză topologică a arcanelor electrice

coarbore sunt:
arbore
coarbore •
2 4 6 7 ;
''' - ^1,3,5,8 ! . »i
J'4'6'7 2,3,5,8 etc.
In cazul unui graf neconex se alege câte un arbore pentru fiecare
subgraf conex, reuniunea acestora formând o pădure. De exemplu, pentru
graful din FigAl.d cei doi arbori pot fi: laturile 2 şi 5, 1 şi 4, etc.
Se numeşte secţiune într-un graf subgraful format din laturile
secţionate de o suprafaţă închisă, I. care intersectează graful, astfel încât prin
înlăturarea laturilor secţionate graful se reduce la două subgrafuri conexe,
distincte. Unul dintre subgrafuri se poate eventual reduce la u nod.
In teoria grafurilor (care constituie o ramură de studiu matematicii) se
stabilesc o serie de rezultate, dintre care se prezintă i continuare cele ce
urmează a fi utilizate în analiza circuitelor electric Aceste rezultate, ce
formează împreună teorema fundamentală a teoriei grafurilor, sunt:
a) între două noduri ale arborelui există o singură cale;
b) arborele unui graf conex cu /; noduri şi / laturi conţine n-\ ramu coarbore le
fiind format din f-n+1 corzi;
c) fiecare ramură a arborelui împreună cu corzi din coarbore formează
secţiune independentă;
d) fiecare coardă a coarborelui împreună cu ramuri din arbore formează o
buclă independentă.
Teorema fundamentală a teoriei grafurilor permite deci să stabilească
cu ajutorul arborelui şi a coarborelui secţiunile independent în număr de n - \
şi buclele independente în număr de Atât în căzu secţiunilor cât şi al
buclelor independente se stabileşte un sens poziti relativ la secţiune, respectiv
buclă, astfel;
- se consideră sens pozitiv relativ Ia suprafaţa de secţiune sensul d referinţă
din ramura secţionată;
- se consideră sens pozitiv de parcurs al buclei sensul de referinţă din
coarda inclusă în buclă.
De regulă, ramurile arborelui se reprezintă în graful topologic cu
linii îngroşate.
Fie de exemplu, graful topologic din Fig.4.2 având /=8 laturi şi „=5
noduri. Alegând arborele format din laturile 2. 4. 6. 7 (coarborele [. 3, 5. 8),
buclele independente, in număr de (5
)
/-;/+l=4. notate pe figură cu [B,]..........[B 4],
conţin câte o singură coardă; sensul pozitv de
parcurs al acestor bucle, dictat de sensul de
referinţă din coarda inclusă, este indicat pe
figură printr-o săgeată. Secţiunile
independente, in număr de //-1=4, notate cu
S S 4 , secţionează câte o singură
ramură, sensul pozitiv relativ Ia secţiune,
impus de sensul din ramura secţionată, fiind
marcat printr-o săgeată.
Utilizarea sistemului arbore-coarborc permite o scriere
sistematică şi compactă a ecuaţiilor obţinute prin aplicarea teoremei I şi a Il-a
a lui Kirchhoff pentru un circuit electric, după cum se va vedea în paragraful
următor.

.2 MATR1C1 DE INCIDENŢĂ ASOCIATE GRAFULUI TOPOLOGIC.


FORMA MATRICEALĂ A TEOREMELOR LUI KIRCHHOFF

Unui graf topologic cu n noduri şi / laturi i se pot asocia matrici re


reflectă incidenţa laturilor la noduri, bucle sau secţiuni.
Matricea completă de inc ideii f ă a laturilor la noduri Ml
având elementul generic ag, i = l,n,j« \ J , Se defineşte astfel:
I. daca latura j este incidenţa la nodul i si sensul de referinţa din
latura iese din acest nod;
-1. daca latura j este incidenţa la nodul i. sensul de referinţa
fiind orientat către nod; [0, daca latura j nu este incidenţa nodului i
Pentru graful topologic din Fig.4.2 matricea de incidenţă [A] este:
Elemente de analiza topologică a circuitelor electrice
55

0 - 1 0 - 1 0 1 l o"
1 0 0 1 1 0
[Alea = 0 0
o o O 0 - 1 0 - 1 1
O 0 - 1 0 0 - 1 0 - 1
-1 1 1 0 0 0 0 0
Se observă că numărul elementelor ncnule de pe o linie, 7, este egal
cu numărul laturilor incidente nodului j şi in Fiecare coloană, j . se găseşte
un element egal cu 1 şi unul egal cu -1; acest ultim aspect se datorează
faptului că orice latură, j, este dipolară. fiind conectată între două noduri,
sensul de referinţă fiind orientat de la un nod către celălalt.
Graful topologic se poate trasa pe baza cunoaşterii matricii [A] c .
In sfârşit, se poate face observaţia că elementele din oricare linie
a matricii [A] c se pot obţine ca o combinaţie liniară a elmcnielor din
celelalte n - \ linii. Astfel, pentru exemplul considerat, clementul din linia
5 se obţin ca suma cu semn schimbat a elementelor din liniile 1 . 2. 3, 4
(L5=-L1-L2-L3-L4). • *
Matricea de incidenţă a laturilor la noduri permite scrierea sub o
formă compactă, matriceală, a ecuaţiilor obţinute prin aplicarea primei
teoreme a lui Kirchhoff. Astfel, dacă se defineşte matricea coloană a
curenţilor de latură:
'i

l'ki =

teorema dc curenţi aplicată în cele /; noduri ale circuitului se scrie sub


forma:'
. [A]c-U]=0 (4.1)
Deoarece în analiza circuitului se utilizează ecuaţii independente
între ele, este necesar sâ se definească matricea redusă de incidenţă, [A],,,.,*/
obţinută prin suprimarea unei linii k a matricii [A] c . Aceasta corespunde
alegerii nodului k drept nod de referinţă în circuit, nod notat cu (0) în
82
c 'apitolul 4
circuitului, celelalte noduri fiind considerate independente.
e referinţă se alege în mod arbitrar. Din punct de vedere practic,
nodului dc referinţă i se atribuie potenţialul zero, el poate
de punctului de legătură la pământ, dacă acesta există.
Sternul de n - l ecuaţii independente obţinut prin aplicarea primei
teoreme a lui Kirchhoff se scrie sub forma:
[A]-[/] = 0. (4.2)

în exemplul considerat dacă se alege nodul (I) ca nod de referinţă


matricea [AJ-ux este:
1 0 0 i 1 0 0 0 0 0 0 -l 0
0 -l I
0 - ţ 0 [A] = 0 o - l 0 - l
1 I 0 0 -l0 0 0
iar ecuaţiile obţinute prin utilizarea relaţiei (4.2) sunt:
f; I+ ,4+/5=0
-15-/7 +'s = °

- '1 +
+' j = 0
Matricea de incidenţă a laturilor la buclele independente, [B], având l-n+\ linii şi /
coloane are elementul generic bg definit astfel: I. daca latura j este incidenţa
buclei i si sensul dc referinţa din latura coincide cu sensul de parcurs al buclei; by
= < -1 . daca latura j este incidenţa buclei i si sensul de referinţa este opus
sensului de parcurs al buclei; 0 . daca latura j nu este incidenţa buclei i.
Pentru graful topologic din Fig.4.2 matricea de incidenţa [B] este:
"1 1 0 - 1 0 0 0 0' 0 - l I 0 0 -
1 0 0
0 0 0 - 1 1 0 - 1 0
0 0 0 0 0 -1 1 1
Se observă că în fiecare linie a matricii [B] există un număr de elemente nenule egal
cu numărul laturilor incidente buclei.
Dacă se numerotează mai întâi, în sens crescător, laturile I arborelui şi apoi
cele din coarbore. matricea [B] admite o partiţionare de forma:
t BW.)./=[B l/ B f ], (4.3)
unde [B a J r/ .„, U x M , e ste submatricea corespunzătoare arborelui, iar (BcWiw/.^,,
este submatricea corespunzătoare coarborelui. Ţinând
84
c 'apitolul 4

seama de modul dc stabilire a buclelor independente şi a sensului pozitiv de


parcurs al buclei rezultă că submatricea [B c ] este o matrice unitate [Bc]=[l].
Notând cu [ u ] matricea coloană a tensiunilor de latură

teorema a doua a lui Kirchhoff se poate scrie compact, sub formă matriceală cu
ajutorul relaţiei:
[B]-[w] = 0. (4.4)
Ecuaţiile obţinute prin utilizarea relaţiei (4.4) pentru exemplul considerat
sunt:
' u x + M 2 - W 4 =0

- M 6 +w 7 +// 8 - 0
Se observă că prin combinarea celor /;-l ecuaţii independente
obţinute din prima teorema a lui Kirchhoff cu cele ecuaţii
independente obţinute cu a doua teoremă a lui Kirchhoff se obţine un sistem de
/ ecuaţii cu 21 necunoscute, valorile instantanee ale curenţilor şi
tensiunilor de latură.
A treia matrice asociată unui graf topologic este matricea de incidenţă a
laturilor la secţiunile independente, lQ] ( „-i>x/. Elementul
generic qij, i = 1./; -1, j = 1,/ al matricii este definit astfel:
1, daca latura j este incidenţa secţiunii S s si sensul de referinţa din latura
coincide cu sensul pozitiv relativ la secţiune; qH = \ - i, daca latura j este
incidenţa secţiunii S^ si sensul de referinţa este opus sensului pozitiv relativ
la secţiune; 0 , daca latura j nu este incidenţa secţiunii Sj.
Pentru graftil topologic din Fig.4.2 matricea de incidenţă [ Q ] este:
Capitolul 4
86

1 O O 1 1 0 0
-l 1 1 0 0
[Qh* = o o - i o 0 0 0 0
o o o o 0 1 0 -
1
-! O - l I
Dacă laturile arborelui se numerotează primele în ordine crescătoare şi apoi se
numerotează corzile, rezultă că matricea [Q] admite o partiţionare de forma:
[QW=W.Qc] (4.5)
unde [QJot-iWif-j) corespunde arborelui, iar [QJcn-iw /iHi) corespunde
coarborelui. De asemenea, având în vedere modul de stabilire a secţiunilor şi a
sensului pozitiv relativ la o secţiune rezulta că submatricea [Q.J este o matrice
unitate [Q a ]=[l].
în sens mai larg prima teoremă a lui Kirchhoff (3.1 ) sc poate scrie pentru
orice suprafaţă închisă, I, deci şi pentru o suprafaţă dc secţiune, exprimând faptul că
suma curenţi/or care intră în suprafaţa de secţiune este egal cu suma curenţilor care
ies din suprafaţă. Ecuaţiile obţinute prin aplicarea teoremei de curenţi pentru cele
n - \ secţiuni independente se pot scrie compact sub formă matriceală, cu ajutorul
relaţiei:
[Q][/] = 0 (4.6)
Relaţiile obţinute prin utilizarea ecuaţiei (4.6) în cazul grafului opologic din
Fig.4.2 sunt:
h +
k +'5= 0

!
+/', + / 3 = 0
-'3+'6-'8= 0 -
Capitolul 4
87 -/5-/7+/8=0
Se poate arăta [7] câ între roatricile [A], [ B ] şi [Q] există relaţiile:
[A][B ] T = 0 ; [B]-[A ] T = 0 (4.7)
[QHB ] T = 0 ; [BHQ]T=0. (48)
Capitolul 5
88
CAPITOLUL 5

CIRCUITE REZISTIVE LINIARE

Circuitele rezistive liniare conţin în structura lor rezistenţe liniare şi


generatoare independente sau comandate cu comandă liniară, variabile sau
invariabile în timp. Studiul acestor circuite prezintă importanţă atât clin punct de
vedere teoretic, deoarece analiza lor comportă un grad de dificultate redus, cât şi din
punct de vedere practic, unele sisteme utilizate in electrotehnică putând fi modelate,
cel puţin în anumite domenii de funcţionare, prin astfel de circuite.

5.1 TEOREMELE GENERALE ALE CIRCUITELOR


ELECTRICE REZISTIVE

Forma generală a teoremelor lui Kirchhoff rămâne neschimbată, ea Fiind


aceeaşi pentru orice circuit electric. Prin urmare prima teoremă a lui Kirchhoff are
expresia:
£/4 = 0 sau, matriceal, [A][/] = 0 . (5.1)

A doua teoremă a lui Kirchhoff se scrie sub forma:


^JUk = 0 sau matriceal [ B]-[ M] = 0. (5.2)

Relaţiile (5 .1) şi (5.2) formează un sistem de / ecuaţii independente cu 21


necunoscute: /,,..., //, "i,-, ''/< unde / reprezintă numărul de laturi al
circuitului.
Teorema lui Joubert pentru o latură activă rezistivă
având structura din Fig.5.1 se scrie sub forma:

sau, în final:
ut = R k i k - R k i g t - * ' ■ A = (53)

Dacă se exprimă curentul din latura, h. în funcţie de tensiunea de


latură. »*. se obţine: _
ik=Gtuk
+ G e
's,+ k k • * ' (5.4)

unde GirifRk este conductanţa laturii.


înlocuind relaţia (5.3) în teorema de tensiuni se obţine o altă
formă a acestei teoreme:
= Z**+ 2>*. • -
(5 5)

Relaţiile (5.3), (5.4) pot fi scrise compact sub formă matriceală dacă se
definesc în prealabil următoarele matrici: - matricea diagonală a rezistenţelor de
latură:
Capitolul 5
90
R} 0 0 .. * o
& o

0 ... 0 R , -
matricea diagonală a conductanţelor de latură:
G] 0 0 0 ,
G-, 0
[<3
w=
0 ... 0 G,
matricea coloană a tensiunilor electromotoare a generatoarelor de
tensiune:

M
e-,

Daca mtr-o latură k a circuitului lipseşte generatorul independent de te


elementul din linia k a matricii [,] este nul; de asemenea, deoarece .n s
relaţiei (5.3) sensul (polaritatea) sursei de tensiune influenţează s
termenului sursele al căror sens coincide cu sensul de refennţă al curentulu
cu semnul * în matricea [el, iar cele cu sens opus, cu semnul-;
Circuite rezistive liniare

matricea coloană a curenţilor generatoarelor de curent:


/

*

Precizările referitoare la prezenţa sau absenţa generatorului de curent în latură,


precum şi cele referitoare la sensul sursei de curent în raport cu sensul
curentului /*, sunt similare celor făcute la matricea [e].
Cu aceste notaţii, cele / relaţii dc forma (5.3) se pot scrie compact cu
ajutorul relaţiei matriceale:

M = [K\ ■ [ / ] - [ * ] ■ [ / , ! - [eh (5,6)


iar cele / relaţii de forma (5.4) se exprimă sub formă matriceală cu ajutorul
relaţiei:
W = [^]-M + [/J + [G ]-[e]. (5.7)
Teorema conservării puterilor în cazul unui circuit rezistiv, liniar, izolat
îşi păstrează forma generală.

£M') = XM')'*(>) = 0.
Această relaţie poate fi scrisă şi matriceal utilizând matricile coloană [ u ] şi [/']
sub una din formele echivalente:
MM''] = 0 ; [/] T •["] = 0. (5.8)
înlocuind în relaţia (3.27) tensiunea u*cu expresia (5.3) se obţine o
formă echivalentă a teoremei conservării puterilor în cazul reţelelor rezistive:

Analog, dacă se înlocuieşte în relaţia (3.27) curentul i k având expresia (5.4) se


obţine o a doua formă echivalentă a acestei teoreme:
t^'^-i^'tew- (5-10)
Observând că matricile [ R ] şi [ G ] sunt diagonale şi prin urmare
satisfac relaţiile [ R ] r = [ R l [G\H&\i relaţiile < 5- 9)- (5:10) P ot fi scrise şi
matriceal dacă
se ţine scama dc faptul că:

[/]T=MT^]+[',JT+MT^
[„locuind [ u f , respectiv [ i f în expresiile (5.8) se obţin în final două fomie
echivalente ale acestora:

Relaţiile de bilanţ de puteri (5.9). (5.10) exprimă faptul că suma


algebrica a puterilor■furnizate de generatoarele de tensiune şi de cele de curent
este egala cu suma puterilor disipate în rezistoare. energia absorbită de
rezistoare conducând la încălzirea acestora.

5.2 ANALIZA CIRCUITELOR REZISTIVE CU AJUTORUL


TEOREMELOR LUI KIRCHHOFF ŞI A TEOREMEI LUI JOUBERT

Se consideră pentru început cazul unui circuit rezistiv cu / laturi şi /;


noduri care conţine numai generatoare reale şi rezistenţe. Utilizarea teoremelor
lui Kirchhoff şi a teoremei lui Joubert permite să se obţină un sistem algebric
liniar de 21 ecuaţii cu 2 1 necunoscute, tensiunile uk şi curenţii/>, A = 1./, de
forma:
[AJ[/J = 0 [B][»] = 0
l"] = [ R ] [ i ] - [ R ] [ i t , ] - (5.12,)
[e]
sau

[A][/] = 0
[Bjr >3= o (5.12:)
^[G][u) + [G][e] + [ig]
Dacă se urmăreşte, în principal, determinarea curenţilor în laturi se va
solupona sistemul (5.12,) în care se substituie ultima ecuaţie matriceală
( ircuitc rezistive liniare 94
in cea dc a doua obţinându-sc:
** [M1W = 0 ' Vv :J ( 5 l 3 )
\[B][R][i) = [B][R][it] + [B][ey
Analog, dacă se urmăreşte, în principal, analiza în raport cu tensiunile, se
rezolvă sistemul (5.12 2 ) în care ultima ecuaţie matriceală se înlocuieşte în
prima obţinându-se:
'[B][M] = 0
(M4)
[h][G){u] = -\A][i K ) - [ A ) [ G ] [ e y
In oricare variantă sistemul obţinut are / ecuaţii şi / necunoscute.
Dacă s-au determinat mai întâi curenţii, tensiunile de latură pot fi ulterior
calculate cu ajutorul relaţiei (5.6). în mod analog, dacă s-au determinat
iniţial tensiunile, curenţii în laturi pot fi calculaţi utilizând relaţia (5.7).
Sistemul de tensiuni şi curenţi de latură obţinuţi trebuie să satisfacă teorema
conservării puterilor (relaţia (5.8)).
Pentru circuite cu o structură simplă scrierea teoremelor lui
Kirchhoff şi a teoremei Iui Joubert se poate face direct, prin examinarea
reţelei, (ară a se recurge la formele matriceale ale acestor teoreme.
Exemplul 5.1 Sâ se analizeze circuitul clin Fig.5.2 utilizând teoremele
lui Kirchhoff şi teorema lui Joubert. Se cunosc: R/=40/3 Q, R : =2Q, R 3 =40Q,
igi=7,5Ât e3=!80 V. Circuitul are /=3 laturi şi n=2 noduri. Teorema de curenţi
se va scrie de /7-I = l ori, în nodul (I), iar teorema dc tensiuni dc /-/;
(l)
+l=2 ori pentru cele două bucle independente. Alegând
sensurile de referinţă pentru curenţi şi sensul dc
parcurs al buclelor ca în figură se obţine:

"i
f fjj [ 0
H

(0)

Fig.

5.2
Rj\ * R-ih = *t'gt'

înlocuind valorile numerice şi rezolvând sistemul se obţine:


ii=6 A, i 2=10 A, i3=4 A. Tensiunile de
latură au expresiile:

ui = R1i1 ^ 20 V

Bilanţul puterilor este:


w,/,+w 2 /2 + W 3/3 = -20-6 + 20-10-20-4 = 0.
Laturile 1 şi 3 furnizează putere laturii 2.
în cazul circuitelor care conţin generatoare ideale analiza comportă
aceleaşi clape, cu următoarele observaţii:
- dacă în circuit de găsesc /z c generatoare ideale de tensiune sunt cunoscute
de la începutul analizei nc tensiuni de latură (// ( = ±et);
- dacă în circuit sunt prezente tt\ surse ideale dc curent sunt cunoscuţi de
la început nx curenţi de latură (z 4 = i);
- deoarece pentru laturile care conţin generatoare ideale nu se poate scrie o
relaţie de legătură directă între tensiune şi curent, rezultă că teorema lui
Joubert se poate scrie de l-ne-n\ ori;
- completând cu cele / ecuaţii obţinute prin utilizarea teoremelor lui
Kirchhoff rezultă că sistemul algebric va avea în acest caz 2 /-/; -Wi c

necunoscute (/-/7 tensiuni de latură şi /-/;, curenţi de latură).


c

5.3 ANALIZA CU AJUTORUL METODEI CURENŢILOR DE BUCLĂ


In cazul circuitelor cu un număr mare de laturi sistemul de ecuaţii
obţinut prin utilizarea teoremelor lui Kirchhoff şi a teoremei lui Joubert este
de dimensiuni mari, implicând un volum important de calcule.
Pentru simplificarea analizei s-au conceput metode capabile să genereze
sisteme de ecuaţii de dimensiuni mai mici, prima dintre aceste metode fiind
prezentată în cele ce urmează.
Metoda curenţilor de buclă (sau a curenţilor independenţi) realizează
o schimbare dc variabilă considerând drept necunoscute un număr de /-/;+l
curenţi fictivi ataşaţi buclelor independente ale circuitului,
care străbat numai laturile incidente unei bucle. In cazul
unui circuit liniar este valabilă teorema superpoziţiei, astfel
încât fiecare curent de latură poate fi exprimat ca sumă
algebrică a curenţilor dc buclă care ating latura respectivă.
Astfel, presupunând situaţia din Fig.5.3, în care latura A'
este incidenţă numai buclelor p şi q, străbătute de curenţii
de buclă /'b şi /bq, având sensurile indicate în figură, se
P

poate scrie că:


f* ~
hP ~ ibq -
Deoarece incidenţa laturilor la bucle este reflectată de elementele
matricii de incidenţă [B], se poate scrie că:
'* = Vbp + Vbq < V =1 î%
sau, în general.
=1 7 (5 15)
SV« '* ' -
H
Relaţiile de forma (5.15) pot fi exprimate compact, sub forma matriceală, cu
ajutorul relaţiei:
[/],,,= [Btf ,,,W''bWiH (5-16>
unde prin [i b ] s-a notat matricea coloană a curenţilor dc buclă:
'bl
'b2

'b/-«-.|
Metoda curenţilor de buclă se bazează pe teorema de tensiuni şi pe teorema
lui Joubert. Astfel. înlocuind (5.16) în (5.6) şi rezultatul obţ.nut
Capitolul 5

in (5.2) se
obţine: [BP][B] T[/ b] = [BW/g ] + [ B]W (5-17)

Notând matricea de coeficienţi cu:


(5.18)

şi matricea termenilor liberi cu:


(5.19)
[eb]{l.M=meMB][R)[iB),
sistemul algebric (5.17) se scrie sub forma:
iA]['b] = K ] - <5-20)
Se poate conchide că metoda curenţilor de buclă presupune, în cazul
unui circuit cu generatoare reale, stabilirea şi soluţionarea unui sistem algebric
liniar cu l-n+\ ecuaţii cu l-n+\ necunoscute. Restricţia referitoare la absenţa
generatoarelor ideale provine din faptul că pentru acestea nu se poate scrie
ecuaţia lui Joubert, cazul acestor circuite
urmând a fi analizat separat.
in concluzie, etapele analizei unui circuit rezistiv liniar cu
ajutorul metodei curenţilor de buclă sunt:
r—'2
- se numerotează laturile şi se aleg sensuri de referinţă pentru curenţii de
latură;
- se stabilesc buclele independente, fie cu ajutorul grafului topologic şi al
sistemului arbore-coarbore. fie direct, prin examinarea reţelei;
- fiecărei bucle independente i se ataşează un curent de buclă având sensul
identic cu sensul de parcurs al buclei (sensul de referinţă din coarda inclusă în
buclă);
- se stabilesc matricile [B], [ R ] , [e], [/J;
- se calculează matricile [R b ] şi [<?b] cu relaţiile (5.18). respectiv (5.19);
- se soluţionează analitic sau numeric sistemul (5.20) determinându-se
matricea coloană a curenţilor de buclă. [/ b l;
- se determină curenţii de latură cu relaţia (5.16);
- se determină tensiunile de latură cu relaţia (5.6).
Capitolul 5
Se observă că deoarece l - n + \ < l , dimensiunea sistemului algebric
generat de metoda curenţilor de buclă este întotdeauna mai mică decât cea a
sistemului obţinut prin aplicarea teoremelor lui Kirchhoff si a teoremei lui
Joubert.
Circuite rezistive liniare
Exemplul 5.2 Să se analizeze circuitul clin Fig.5.4 cu ajutorul metodei
curenţilor de buclă.
Se cunosc: R t =3 Q, R2~6 Q, _
Rs=2 a R<=6 Q, Rs=3 Q.
e , = 3 0 V t e 2 = 1 2 V , i S3= 5 A .
R
Circuitul are /=5 laturi şi
;;=3 noduri. Alegând buclele
independente în număr de
/-n+l=3 şi sensurile curenţilor de
buclă şi a celor din laturi ca în
Fig.5.4. se pot scrie matricile:

0 0 0 0
1
1 0 0 1 o 0 R-> 0 0 0
[B]*05 = -1 I
= -1 0 0 0 0 0
0 1 0 1 0 0 0 0 R4 0
0 0 0 0 R5_
0
0
0 -'«6
00 0
0
Matricea coeficienţilor şi cea a termenilor liberi au expresiile:
-R 0
[RbL3 = L
B
MB]T = /?, + R 3 + R A - R2 - R,
0 R, + R 5 J

kL =[B]te] + [B][R]t/J = - R j g ) - e2

înlocuind valorile numerice şi rezolvând sistemul (5.20) se obţine:


Circuite rezistive liniare 101

[' HI, = hz—12

Curenţii de latură au valorile:

'l r »bi 4
1*2
* — 1
1
'bl -'b2
32 -#■

Reţinând faptul că asocierea sensurilor


de referinţă ale tensiunilor şi curenţilor se face după regula de la receptoare,
rezultă că tensiunile d latură vor fi;
e "-
r ^i'i - i 1
18*1
— -6
12

[ " J 5 .I = "y = [*][/]-[fl][',]-M =18


Rs's . 6

Verificarea bilanţului de puteri conduce la identitatea:


[ u ] T [ i ] = [ I ] [ H ] = -72 - 6 +12 + 54 +12 = 0.
T

Pentru circuite cu o structură simplă (număr mic de bucle) stabilirea


sistemului de ecuaţii obţinut prin aplicarea metodei curenţilor independenţi
poate fi făcută şi direct prin examinarea reţelei. In acest scop se analizează, în
cele ce urmează, semnificaţia coeficienţilor şi a termenilor liberi ai sistemului
(5.20). Astfel, elementul generic al matricii [Rbl se poate scrie ţinând
seama de relaţia (5.18), sub forma:
*u = Z M k *jk ■ <J = 1 (5.21)
k=\

n cazul în care i=j (coeficient de pe diagonala principală) se obţine:


2
*n =2> ) **lk (5.22)
Capitolul 5
102
ceea ce arată că Ru reprezintă suma rezistenţelor laturilor, k, incidente
buclei i (bflntO). în cazul vfi se poate întâlni una din situaţiile ilustrate în
Fig.5.5. Observând că latura k trebuie să fie incidenţă simultan buclelor i şi j
(b lk ?0, bjtffcO) rezultă că % reprezintă suma algebrică a rezistenţelor laturilor
comune buclelor i şi j, acestea intervenind cu semnul + dacă cei doi curenţi de
buclă au acelaşi sens în latura comună (Fig.5.5.a) şi cu semnul - dacă ei au
sensuri opuse (Fig.5.5.b).

a b
) )
Fig. 5.5

Elementele matricii tennenilor liberi pot fi scrise, conform relaţiei


(5.19), sub forma:

^X^+ZM^- (5-23)

Analizând relaţia precedentă rezultă că ebi (tensiunea electromotoare


corespunzătoare buclei i) este egală cu suma algebrică a t.e.m. ale
generatoarelor de tensiune incidente buclei, luate cu semnul *■ dacă sensul
sursei coincide cu sensul curentului de buclă fy şi cu semnul - în caz contrar
(Fig.5.6). Se observă că în
această interpretare este necesar să
se echivaleze în prealabil
generatoarele reale de curent cu
generatoare reale de tensiune având tensiunea b
electromotoare Ryi^. )

Se consideră în continuare cazul circuitelor Fig. 5.6


care conţin în structura lor nc generatoare ideale de tensiune şi/sau n x
generatoare ideale de curent. Având în vedere semnificaţia coeficienţilor
sistemului algebric (5.20) şi ţinând seama de faptul că rezistenţa internă a
unui generator ideal dc tensiune este 0, iar a unuia ideal de curent este
infinită, rezultă că
0 atenţie deosebită trebuie aeordată surselor ideale de curent. Alega*,
1 independente astfel incât laturile cu generatoare ideale de curent
s7ap rtină câte unei singure bucle (să fie corn in graful topolog.c),
7K sunt cunoscup de la începu, , curenţi de buclă. rămânând necunoscuţi
ceilalţi /-«+!-«< curenţi de buclă. Sistemul algebric de ecuaţii este
determinat, ecuaţiile scriindu-se pentru cele l-n+l-m bucle la care nu sunt
incidente generatoare ideale dc curent. In plus in acest mod se evită
dificultatea eencrată dc apariţia coeficienţilor infiniţi în sistem.
Rxcmnlul 5.3 Să se analizeze circuitul rezistiv liniar din Fig.5.7 utilizând
metoda curenţilor de buclă. Se cunosc: e,=10 V, R,=5 Q, ig:=7A. R.,=10 Q. ej=20 V,
Ra=10 Q, R.<=5 Q, i g i =4 A.

Ri- k .

Fig. 5.7
-l
Circuitul are 1=5 laturi (dacă se consideră că grupul paralel Ryi, se echivalează cu
un generator real de tensiune). Alegând bucle independente ca în Fig.5.7 (bucla l
formată din laturile 1 şi 2, bucla 2 laturile 1. 3, 5, bucla 3 - laturile 3, 4) se
respectă cerinţa ca generatori ideal de curent /jj să aparţină numai unei bucle. în
plus se cunoaşi curentul

h =/bi ='g2 = 7 4 - j
Rămân necunoscuţi ib2 şi ia pentru determinarea cărora se scriu ecuaţiile generate
de metoda curenţilor independenţi pentru buclele 2 şi 3:
+*22'*2 + R 23'bi = e h 2 Ri\ih\
+ R32U2 + #33*43 = CM '
în care tf 2,=R,=5 O, R2 2 =R, + R i + R i = 2 0 a r^r^^q a R } , = 0 . R3 i= Ri+ Ra -20 Q,
eb2 =-e,-e -R5/B5=-30-20= -50 V eb 3 =e 3 =20 V Rezolvând sistemul se obţine:
3

i b2=-5 A, / b3=-l,5 A. Curenţii înlături au valorile:


* , '1 = -'bi -'b2 = - 2 a ;
'3=-'b2+'b3 =3,5^ -
'4 = -'w = 1.5 A

Tensiunile la bornele laturilor vor fi:


M , =/?,/,--e, =r-20V w 2 ="i
=-20V
v
v 1/3=^3/3 - ^ = 1 5 ^ ^ - : * - ■ ' m

»4 ="3 =15V
H5 = R5i5 = 5 V
Verificarea bilanţului de puteri:
5
Z"V* = "l'l + M 2'2 + " '3 + »4'4 +"5'5 + «s'g5 = 0 ■
3

In cazul în care în circuit există generatoare de curent comandate


procedeul de aplicare a metodei curenţilor independenţi rămâne acelaşi ca şi în
cazul generatoarelor de curent independente, urmând să se ţină seama în
calcule de funcţia dc comandă.
Exemplul 5.4 Pentru circuitul clin Fig.5.8 se cunosc valorile clementelor
de circuit şi curentul generatorului comandat ig6sGjtfift Să se stabilească sistemul
de ecuaţii obţinut prin aplicarea metodei curenţilor independenţi.
în Fig.5.8.b este reprezentat graful topologic, arborele şi coarborele
rezultând curenţii de buclă cu sensurile specificate în figură. Latura 6 (/ 6) este g

incidenţă unei singure bucle. Sistemul de ecuaţii va fi de forma:


'M = *g6

unde R 2 \=R\+Ri, RtfR^+Ri+Ra* Ri^ R^R i+ R *. Ry\=Rz-


Capitolul 5
107

înlocuind în sistemul de mai sus se obţine un sistem de doua ecuaţii având

necunoscutele & şi fa
2
m <>

Fig. 5.8

Observaţie. Posibilitatea de a exprima curenţii de latură în funcţii de


curenţii de buclă sub fonna relaţiei (5.16) poate Fi justificată riguroj nu numai
prin aplicarea principiului superpoziţiei, ci şi prin utilizai teoremelor lui
Kirchhoff [15],
Astfel, dacă se ţine seama de relaţia de ortogonalitate dini matricile
[Q] şi [B], precum şi de partiţionarea acestora în submatri» corespunzătoare
laturilor arborelui respectiv coarborelui, se pot scri< relaţiile:
[ Q H B ] T=0 ; [Q] = [ Q a Q c ] = [ l Q J ; [B] = [Ba Bc] = [Ba 1],

Se obţine [Q a Q c ] B
= 0 sau [1Q C ] = 0, ceea ce conduce îl
Bl
relaţia:

(5.24
)
Capitolul 5
108
D-acâ se partiţionează matricea [/] în două submatrici
corespunzătoare curenţilor în laturile arborelui, respectiv coarborelui, şi se sene
teorema 1 a lui Kirchhoff ÎD formă matriceală relativ la secţiunile
Circuite rezistive liniare
109

independente sc obţine: [ Q „ Q C ] - = 0 sau [1Q C] = 0,

conducând la [1MU+[Q c H L ] = 0 şi în final la la relaţia:


['a] = -[Qc]-['c] (5.25)

înlocuind (5.24) în (5.25) se poate scrie matricea [î] sub forma:


l/] =
fH4^C''Cl=fBlH=f ''Cl r
BT

= [B ] [/c].
T

Observând câ matricile [/ c ] şi [/b ] sunt egale rezultă în definitiv


relaţia (5.16).

Această demonstraţie arată că. de fapt, sistemul generat prin metoda


curenţilor de buclă se bazează, pe lângă teorema de tensiuni şi teorema lui
Joubert, şi pe teorema de curenţi. înglobând într-un singur sistem cele trei
teoreme generale ale circuitelor electrice. în plus. această demonstraţie arată
că metoda poate fi adaptată şi pentru analiza circuitelor neliniare, modul de
stabilire a sistemului de ecuaţii în acest caz urmând a fi prezentat în Capitolul
12.

5.4 ANALIZA CU AJUTORUL METODEI TENSIUNILOR


NODALE

Această metodă consideră drept necunoscute principale tensiui dintre


nodurile independente şi nodul de referinţă numite tensiuni nodale Pentru un
circuit conex cu / laturi şi n noduri vor fi /;-l tensiuni nodal
notate cu // 10, "20, •. •,w n -1 .o-
Fig. 5.9
Circuite rezistive liniare
110
Considerând latura k a circuitului conectată între nodurile p şi
(Fig .5.9) se observă că tensiunea 14 se poate
exprima utilizând a doua teoremă a lui Kirchhoff în Cp)Qj------------------poli
M
funcţie de tensiunile nodale ttpo şi w qo : /^V / *><i°

Latura k fiind dipolară este incidenţă numai nodurilor independente p şi q.

I Cele vela,» de fim.» (5.27) pol fi scrise compact, sub fora»


matriceala, cu ajutorul matricii de incidenţa a Wudor b nodurile
ZaSm. [Al. Dac. se defineşte „tatneca coloana a tcns.un.lo,
nodale:
"III

Fig. 5.9
Capitolul 5

« (5.28
)

7
0
»„-I.O

relaţia dintre vectorul tensiunilor de latură şi cel al tensiunilor nodale

A
[•IM = t ţ^i) 'KW
<5-29)
Pentru a stabili sistemul de ecuaţii ce are ca necunoscute tensiunile
nodale se rescriu teoremele generale ale circuitelor electrice în formă
matriceală:
- teorema de curenţi:

- teorema Iui Joubert: (5.30)


[i) = [G][u] + [ig] +
[G][e]. (5.31)

înlocuind (5.29) in (5.31) şi rezultatul obţinut în (5.30) se obţine:


[A][G][A]T[un] = -iA][it]-[A][G][e]. (5.32)

Dacă se notează matricea dc coeficienţi a sistemului (5.32) cu


K5, W.*-.» = [ A ] [ G ] [ A ] 1 (5.33)
şi matricea termenilor liberi cu:

PfcW =[ A ][' x l + [Al[C ][e], (5.34)


se obţine sistemul algebric liniar cu n-1 ecuaţii şi n-1 necunoscute:
IGJk ] = -[/•;,,,]. (5.35)
C
Rezulta astfel că etapele
generatoare ideale (restricţie impusă
in forma (5.31)) sunt:
- se numerotează laturile si nodurile
referinţă;
. se aleg sensurile de referinţă ale curenţilor din laturi, identice cu cele ale
tensiunilor la bornele laturilor;
- se stabilesc matricile [A], [G], [/ g ], [«]*
- se calculează matricea coeficienţilor şi matricea termenilor liberi ai
sistemului cu ajutorul relaţiilor (5.33), (5.34); se rezolvă analitic sau
numeric sitemul (5.35); se determină tensiunile de latură cu relaţia
(5.29); se calculează curenţii în laturi cu ajutorul relaţiei (5.31).
In concluzie metoda tensiunilor nodale presupune stabilirea şi
rezolvarea unui sistem algebric liniar cu //-l ecuaţii şi /;-l necunoscute,
întotdeauna de dimensiuni mai mici decât cel obţinut prin aplicarea teoremelor
lui Kirchhoff şi a teoremei lui Joubert.
Exemplul 5.5 Să se analizeze circuitul din Fig.5.4 cu ajutorii metodei
tensiunilor nodale.
Deoarece n=3 rezultă că există două tensiuni nodale independente: u\o,
wao- Ţinând seama de sensurile de referinţă ale curenţilor din laturi matricea
[A] este:
- 1 0 1 1 0
0 - 1 - 1 0 1

C\0000
0 0«100000
0 0e200
0 00! ['gJsxi "-'83 ; [e]s*i
=0000G A 000L ° 000G5 0
L ° -

Matricea coeficienţilor este

[GJ2,2=[A][C7][A]T =

Celelalte matrici implicate în calcule au valorile:


G, + G3 + G. -G 3 G, +
-G, G, + G, iar
matric

termenilor liberi
G,e~i
+»«.
G 2 e 2 -i a
înlocuind valorile numerice şi c
fcctuînd
calculele
V.
[ [18]
["io[ 6 rezultă:

["] 5 „=[A]T ["J = V.

r -«io |"-18l
-«20 -6
«10 _M
20 = 12
"10 18
"20 6
J
Pentru circuite având o structură simplă sistemul de ecuaţii (535) poate fi
obţinut şi direct, prin examinarea reţelei. Pentru a stabili semnificaţia coeficienţilor
acestui sistem se observă că elementul generic de pe poziţia y al matricii [G n ]
poate fi scris, conform relaţiei (5.33), sub forma:

In cazul /=/ (clement de pc diagonala principală) se obţine:

(5.37)

ceea ce indică faptul că G„ reprezintă suma conductanţelor laturilor


incidente nodului i (au^O, (a l t f>0). In cazul %' relaţia (5.36) arată că G\
reprezintă suma conductanţelor laturilor incidente simultan nodurilor i şi j
(aufQ, ajtfQ); cum laturile sunt dipolare unul din cei doi coeficienţi este +1,
iar celălalt -l, deci aik-aJk=-\. Prin urmare Gi} reprezintă suma, lu
-, a conductanţelor laturilor incidente simultan nodurilor i şi/ .
Semnificaţia tennenilor liberi se deduce analizând relaţi
Astfel, termenul liber din linia / are expresia:
=Zfl<*'«.
+Sa«C7*e*
ceea ce arată că igi reprezintă suma algebrică a generatoarelor d
din laturile k incidente nodului i (a^), incluzând aici şi generato
curent obţinute prin transformarea generatoarelor reale de tensi
sumă se iau cu semnul + generatoarele al căror curent iese din
şi respectiv cu semnul - cele al căror curent intră în
nod.
Trebuie observat şi in cazul acestei metode că utilizarea
Joubert (relaţia (5.31)) presupune că toate generatoarele sunt re
generatoarelor reale de curent nu pune probleme deosebite av
conductanţa internă nulă a acestora. în schimb, generatoare
tensiune, cu conductanţa internă infinită, trebuie tratate ca un
Dacă în circuit există un singur generator ideal dc tensiu
referinţă se impune a fi ales unul din nodurile la care este co
rezultând astfel o tensiune nodală cunoscută de la începutu
cazul în care în circuit sunt prezente nc generatoare ideale de
posibil să existe una din următoarele situaţii:
a) toate cele nc generatoare au un nod comun. în acest caz no
fi ales nod de referinţă rezultând astfel că sunt cunoscute din st
nodale;
b) generatoarele ideale dc tensiune nu au un nod comun. In ac
utilizând teorema deplasării generatoarelor de tensiune, se poa
la cazul precedent, fie la situaţia în care generatoarele de te
reale (în scrie cu o rezistenţă).
în oricare variantă se ţine seama de faptul că sistemul algebric de
ecuaţii, având acum n-nc-\ tensiuni nodale necunoscute, trebuie să rămână
determinat, astfel încât se vor scrie numai ecuaţiile corespunzătoare
nodurilor independente la care nu sunt incidente
generatoare ideale dc tensiune.
Exemplul 5A Sâ .se analizeze circuitul din Fig.5.10 cu ajutorul
metodei tensiunilor nodale.
Capitolul 5
-,v
Alccând ca nod de referinţă
unul din nodurile la care este conectat
generatorul ideal de tensiune e\ şi
numerotând nodurile ca în Fig.5.9 se poate
scrie sistemul de ecuaţii obţinut prin
utilizarea metodei tensiunilor nodale sub
forma:
«io=<îi ' to
'J ■ s
'
i
1
G 2| M10 + C ?22«20 + ?23M30 = ~'g2
+ G
%»io r.u2a + Ga'ho = -'^ Coeficienţii şi
termenii liberi au expresiile: G ;) =-C7 3
= :
G22 = G 2 + G 3 f G ş
=\/R2+\/Ri+MR,;
ţi = ~ G 2^ '„ = G 2 ^ - ' g 6 -
Tensiunile la bornele laturilor, exprimate cu relaţii de forma (5.27)
sunt:
"1 = -"io = -ci; «2 = "30 - "20; «3 = "20 - "10; "a = "10 - "30; "$ =

-"20; "a = -"30


Curenţii în laturi se exprimă fie cu ajutorul teoremei lui Joubert, fie, in cazul
laturii cu generator ideal de tensiune, utilizând teorema I a Iui Kirchhoff:
'2 = G 2u2 +
G 2 e 2 ;'3 = G 3 "3 -U = g
a"a

'5 = Gj"5 ; h = fa \i\ = / 4 - ' 3 ;

Circuitele rezistive care au în structura lor generatoare comandate de


tensiune sau de curent se analizează la fel ca şi circuitele cu generatoare
.dcale independente, cu observaţia că sistemul (5 35) se completează cu
ecuaţiile caracteristice de comandă ale acestora.
Exemplul 5.7 Sâ se analizeze circuitul din Fig. 5.8 cu aiutorul metodei
tensiunilor nodale.
Sistemul de ecuaţii având ca necunoscute tensiunile „ 10, u20, „30
este de forma:
t
j_ _1_ #1 +
M,or tt2o=H
r *
Ry

--------"io + 11
20 '5C 30
K, R2 R,
——«™ = -G<e

---------"20 + = "/
«2 + RA M 30

unc
*c '«6 ~ ^ 3 6 W 3 -G36 W | 0 . După rezolvarea sistemului se obţin

tensiunile şi curenţii dc latură:

"l= "io-"2o ;/, = G,H,"2= "20 -


"30; i2 = G 2 u 2 "3= "10;
h =G 3 u 3 U4= ""30; /4 = G4"4"5=
"20; ;5 = G5v5"6= "l0""30• '6 =
'g t =

5.5 CIRCUITE REZISTIX E DUALE

Noţiunea de dualitate se referă la similitudinea unor sisteme (fizice,


matematice, etc.) diferite între ele, dar care sunt într-un anumit identice. în
cazul circuitelor rezistive dualitatea se refera la identitatea, ca formă, a
sistemului de ecuaţii algebrice generate de metoda curenţilor de buclă,
pentru unul dintre circuite, cu sistemul generat de metoda tensiunilor nodale
pentru cel de al doilea circuit.
Capitolul 5
-,v
Fie, de exemplu, circuitele din Fig.5.1 l.a şi b. Pentru circuitul
din Fig.5.11.a se poate scrie, folosind metoda curenţilor independenţi,
ecuaţia:
Capitolul 5

ni

î) ^ Q*
Se observă că

I—T
(0) h)
Fig. 5. 1 1
ecuaţiile (5.39) şi (5.40)
suni formal identice, iar dacă valorile numerice ale parametrilor sunt egale
(R] Gt ; R2 <-> G2 : e <-> ig) cele două sisteme au soluţii
numeric egale. ib <-> M10- Circuitul din Fig.5.1 l.a este dualul celui din
Fis.S.ll.b.
Se poate constata că o primă condiţie pentru ca două circuite să fie
duale este ca numărul de bucle independente al circuitului analizat cu metoda
curenţilor de buclă să fie egal cu numărul de noduri independente al celui
analizat cu ajutorul metodei tensiunilor nodale.
Dacă se scriu sub forma matriceală sistemele de ecuaţii generate de
cele două metode de analiză pentru cazul unui circuit cu / laturi şi n noduri
se obţine:
ih \lh) = M respectiv, [G„ }[u„ ] = -[/', ].
OH

Pentru ca circuitele să fie duale trebuie ca sistemele obţinute să fie


identice, ceea ce revine la egalitatea matricilor coeficienţilor şi a termenilor
liberi. Având în ve
rezultă că se pot
descriu cele două c
Circuite rezistive liniare SI
[R] [G]
[B]**[A] (5.42)

Rezultă că două circuite rezistive liniare care satisfac condiţiile (5.42) şi


pentru care există relaţia l- circuit analizat cu
mctodac.de bucla

n+\ circuit
= n -1 M sunt
circuit analizat cu metoda tens. nodale
dualc.

5.6 LINIARITATEA, RECIPROCITATEA ŞI SUPERPOZIŢIA ÎN


CAZUL CIRCUITELOR REZISTIVE LINIARE

După cum s-a constatat din paragrafele anterioare analiza unui


circuit rezistiv liniar conduce, indiferent de metoda de analiză utilizată, la
necesitatea soluţionării unui sistem algebric liniar de ecuaţii. Aceasta are
drept consecinţă faptul că circuitele liniare satisfac teorema reciprocităţii şi
teorema superpoziţiei.
Pentru a demonstra faptul că un circuit rezistiv liniar este reciproc
se consideră cazul circuitului prezentat în Fig.5.12.a. In circuit există o

singură sursă de semnal care acţionează în latura L Alegând laturile i şi/ drept coarde
sistemul
şi dcmetoda
aplicând ecuaţii: curenţilor de buclă se poate scrie
124

=0
Clipitului
5
Curentul in latura./ va fi de forma:
(5,

(5.4:
+

«••

+ ... = 0
0= %=A
unde A este determinantul sistemului de ecuaţii (5.43). iar A, y este
minorul asociat liniei /' şi coloanei/
Dacă semnalul de excitaţie acţionează în latura / (Fig.5.12.b)
atunci curentul in latura i . i ] . va avea expresia:

(5.45)

obţinută prin soluţionarea unui sistem de forma (5.43), în care termenul liber
nenul apare în linia/. Deoarece minorii A,y şi A ;, sunt egali, matricea
coeficienţilor fiind simetrică faţă de diagonala principală, rezultă că este
îndeplinită condiţia:

adică circuitul satisface teorema reciprocităţii.


In mod similar se poate demonstra teorema reciprocităţii dacă sursa
de semnal este un generator ideal de curent, utilizându-se în acest caz
teorema tensiunilor nodale.
Circuitele liniare rezistive satisfac teorema superpoziţiei. Astfel,
considerând din nou circuitul din Fig.5.1 l.a se observă că dacă semnalul de
excitaţie creşte de X ori_(/.c) semnalul răspuns va creşte, conform relaţiei
(5.44), tot de X ori. în plus, dacă in circuit există două surse de semnal care
acţionează în corzile asociate buclelorp şi q, ep şi eq, scriind sistemul de
ecuaţii obţinut prin aplicarea metodei curenţilor de buclă rezultă un sistem de
forma (5.43) cu doi termeni liberi nenuli în liniile p i q. Curentul în latura j
va avea expresia:
Circuite rezistive liniare
i - i - A"> o

+ (5.47)
Circuite rezistive liniare
'îl

a a doi curenţi
A
A "

determinaţi de
i singur generator.
a teoremei superpoziţiei poate simplifica uneori analiza
ce dacă se determină pe rând răspunsul la acţiunea fiecărei
i apoi se însumează răspunsurile astfel obţinute.

REZISTIVE TIP UNI PORT (CIRCUITE


RE)

it uniport. sau dipol electric, este un circuit cu două borne


ircuitul este compus numai din elemente pasive, uni-portul
contrar el fiind activ.
ort pasiv rezistiv (care conţine numai rezistenţe) poate fi
o rezistenţă echivalentă a cărei valoare poate fi determinată
, prin măsurători de tensiune şi de curent, fie analitic,
de grupare ale rezistoarelor (Fig.5.13).
asemenea posibil ca determinarea rezistenţei echivalente a
o structură internă cunoscută să fie realizată prin aşa-
a aplicării sursei. Conform acestei metode se consideră
at de un generator ideal de tensiune sau de curent, se
apoi analiza
exprimându-se
Unipo
ă şi curentul w rt
du-se în final rezis
lentă cu relaţia: tiv
Circuite rezistive liniare
* 4. (5.48) S' 5- 13
Fi
e=
Exemplul 5. fi Să se determine rezistenţa echivalentă Rab o grupării din
FigJ. M . cele 12 rezistenţe egale. R. fiind dispuse pe laturile
unui cub.
Se consideră dipolul alimentai
cu o sursă de curent. is. Din motive de
simetrie curenţii /,. h, h sunt egali:

/( _ j2 = j} = 'jL. Tot din motive de

simetrie curenţii U Ş> h, precum şi


curenţii în laturile analoage acestora
r

sunt egali; / = i = ^ = - j • în mod


4 s
asemănător curenţii fa h şi U sunt egali
i = i j -1 = —. Astfel
6 8

tensiunea U ^ S Q poate scrie urmărind un traseu conductor între nodurile A şi


B şi aplicând teorema a doua a Iui Kirchhoffi
'2i
g _| = -/?/'. Rezistenţa echivalentă va 6
8 *

Un uniport activ rezistiv admite o schemă echivalentă de tip generator


real de tensiune sau generator real de curent (Fig.5.15). Pentru a determina
parametrii acestor scheme echivalente (R c , e, /g) se consideră situaţia în care
dipolul alimentează o rezistenţă de sarcină R s (Fig.5.16.a). Curentul prin R,
este curentul furnizat de dipol i\Q=i0. în etapa următoare

/
Uniport
rezistiv
activ

a)
se conectează în serie cu R, un generator ideal de tensiune de valoare
aleasă astfel mcât curentul prin R, să se anuleze (Fig.5.16.b). Notând cu /,
Circuite rezistive liniare
130
curentul furnizat dc sursa dc tensiune e şi aplicând teorema superpoziţici
se obţine i D +U=0. Această situaţie este similară mersului in gol când /f s -.co
şi /' AB=0. Tensiunea între bornele A şi B va fi în acest caz tensiunea de mers în
gol UABO- Scriind teorema lui Joubert pentru latura serie R s e rezultă că
valoarea tensiunii este:
" ABQ = e (5.49)
in line uniportul se pasivizează (Fig.5.16.c) caz în care prin R s va circula
curentul U—io, egal şi de sens contrar curentului iniţial furnizat de dipol.
M) ' A B M Uniport —
c
Uniport
J,
R, « A
rezistiv
activ
_ "B A o

rezistiv
IB)
activ u B
(B)
a)

(.1)
Uniport -o—
pasivizat
(B)
c)
D (.-l)
_q_
Om

'AB
\R>

Fig. 5.16
Uniportul pasivizat se substituie prin rezistenţa sa echivalentă în rapo cu
bornele A şi B, R, , (Fig.5.16.d). iar sensul sursei e se inversează pentru a
schimba sensul curentului, Re revenindu-se astfel la situaţia originală când
curentul prin R> era /'o-
Se observă că dacă Ks =0, adică bornele A şi B sunt scurtcircuitate, se
obţine un curent / Absc , iar * c se poate exprima cu ajutorul relaţiei:
" AB o . (5.50)
AB ,c
Circuite rezistive liniare
131
Conform schemei echivalente din Fig.5.16.d curenml în rezistenţa de
sarcină se poate exprima cu ajutorul relaţiei:
Capitolul 5
132
Alin (5.5
1

Echivalenta dintre un dipol activ re


tensiune (FigSAS.a şi b) ai cărui parametri
rela\iile (5.49X (5.50) formează conţinutul
tensiune (sau teorema Iui Thevenin).
în mod analog, deoarece orice gener
fi substituit printr-un generator real de cur
uniport activ rezistiv se poate echivala cu u
generatorului echivalent de curent sau teorema
generatorului va fi-

' AR* (5
)

reprezentând curentul de scurtcircuit al


rezistenţei de sarcină, // AB, se poate exprima
z / A B = *AB&C

Teoremele generatoarelor echivalen


utilizate ca metode de analiză a circuitelor e
interesează răspunsul circuitului (tensiune s
Exemplul 5*8 Să se determine cure
utilizând metoda generatorului echivalent de tens
Capitolul 5
133

c)
Capitolul 5
134
Capitolul 5
135

a
)
Fig. 5.
17

c)
Pentru a determină dipolul echivalent în raport cu bornele A-B se
deconectează R, şi apoi se determină pe rând parametrii Rc şi ,, Ano . Prin
pasivizarca dipolului cu bornele de acces A şi B se obţine schema din
Fig.5.17.b având rezistenţa echivalentă:

Tensiunea la mersul în gol se obţine analizând schema din Fig.5.17.c,


de exemplu cu ajutorul metodei tensiunilor nodale. Astfel se obţine sistemul
dc ecuaţii:
5.8 TEOREMA TRANSFERULUI PUTERII MAXIME ÎNTRE UN

" i o = ~e\

prin a cărui soluţionare se obţine tensiunea de mers în gol:

"aho = "30 •

UNIPORT LINIAR ACTIV ŞI UNUL PASIV

Se consideră situaţia în care un uniport activ rezistiv (o sursă de


semnal) alimentează un uniport pasiv (un receptor) (Fig.5.18.a). Fiecare din
cei doi uniporţi poate fi substituit primr-un dipol echivalent, obţinându-se
circuitul din Fig.5.18.b. Puterea absorbită de receptorul R,

1
1

Ui)

Fig. 5.18
Unipor
t
rezistiv
activ

Unipor
t rezistiv
pasiv

Fig. 5.18
Capitolul S

ss

de la sursă are
expresia:
ABn

ă se determine în ce condiţii puterea absorbită dc


este maximă, in acest scop se calculează derivata dc
>,(/?,):
R
+ RS--2R,(RC+R< ) _ „ 2 <-R<
-----------------------:
•\H(i
ABN
dA* (R,+ R ,r dP. 1*,+*,)
L
— = 0 se obţine:
A",
R, = Re. - a (5-55)
li natura punctului Rs = Re (maxim, minim sau punct
ză derivata de ordinul II:
d- 1

P.
dR = -u ABN 3"
8/?

unctul A\ = R r . rezultă că acesta reprezintă un dR:

u P„ şi Ps
AR
de transfer al puterii de la generator la receptor are, în
area:

R
B,* " R, + R, = - = 50%.

nt reprezentate graficele funcţiilor P,(R 5 ) şi respectiv r\


ate observa. în condiţia Rt»Rc puterea transm.să este mai
l este mai apropiat de 1, în timp ce pentru valori ale
Rs = * . puterca l r a n s m i s ă are valoarea maximă, însă jumătate
lui se pierde pe
Circuite rezistive liniare 89

rezistenţa R©, neajungând la receptor.


Dacă se realizează condiţia /? ţ = R c % se spune că sarcina este adaptată
la generator.

1 |-------;--- ------1 -------------1---- ------1------— i------------1


-------------- ----1 -------------.

0 Rr

0 R,.

Fig.
5. 1 9
TE LINIARE ÎN REGIM PERMANENT
SINUSOIDAL

inusoidal este regimul de funcţionare al unui it în care


sunt sinusoidale, de aceeaşi pulsaţie co. Acest tip de
tâlnit atât în tehnica curenţilor tari (transmiterea
nii de înaltă sau joasă tensiune, maşini electrice de
ât şi în tehnica curenţilor slabi ( î n radiocomunkaţ'ri).
nent sinusoidal prezintă importanţă nu numai datorită
rotehnică, cât şi datorită faptului că furnizează un
bordării analizei altor regimuri cum este. de exemplu,
dic nesinusoidal.

RIODICE ŞI SEMNALE SINUSOIDALE

dic.^/), de perioadă T, satisface relaţia: f ( t ) = f ( i +


i + n T ) ,V/el? , n e N .
tervalul minim de timp după care valorile semnalului
In cazul unui semnal periodic se definesc următorii parametri:
valoarea medie pe o perioadă:

7(0 = } j /( T) DT = -i:"{/( T)DT.


(6.1)

n semnal periodic cu valoare medie nulă pe o perioadă se numeşte semnal


alternativ, valoarea efectivă:
142
(6.2)

. valoarea de vârf (amplitudinea):


^ = mo ax{|/(/ )|}. (fif)
Dacă funcţia M are o variaţie de forma unui sinus sau a unui cosmus
semnalul eons.derat este sinusoidal, in prineipiu se poate alege ea formă dc
referinţa a semnalului sinusoidal fie forma în sinus fie d
-a in cosinus, trecerea
de la o formă la cealaltă efectuîndu-se cu ajutorul relaţiilor:

sinet = cos a - — ■
(

;'; 2 \
7T
în cele ce urmează se 4 , cosa = sin a+—
consideră expresia de referinţă pentru
semnalul sinusoidal de forma:
^
/ ( / ) = Fm sinţo)/ + (p), 2
>
(6.4)
in care:./(/) reprezintă valoarea instantanee a semnalului la momentul /. F m
amplitudinea semnalului, cor+tp faza semnalului la momentul i. a>=2jif=27t/T
pulsaţia semnalului, f frecvenţa sa. iar <p faza iniţiala a semnalului. în Fig.6.1
sunt evidenţiate o parte dintre aceste elemente.

(2n + <ji) (o/ + 4.)


143
Fig.6.1
Valoarea de vârf a unui semnal sinusoidal este amplitudinea sa, Fm, iar
valoarea sa medie pe o perioadă este zero deoarece
144
1 Capitolul 6
|F msin ((O/ + (6.5)
cp)=0.
o

Valoarea efectivă a semnalului /(/) este:

astfel încât semnalul sinusoidal se mai poate scrie sub form


/(/) = F >/2sin(cor + <p).

(6.7)
Se consideră două semnale f\{t) şifi(t) de aceeaşi
iniţiale diferite:
/,(/) = F ,V2sin(co/ + <p,),
/, ( / ) = F2 4l sin(ow + 9,). Defa
semnale, cp. este egal cu diferenţa fazelor lor:
9=91-92-
fn funcţie de semnul sau de valoarea defazajulu
următoarele situaţii:
a) <p>0 f\(t) este în avans de fază faţă de /:(/);
b) <p<0 f\(t) este în întârziere de fază faţă de/:(/);
c) <p=0 f\(t) ş'ifiit) sunt fn fază;
d) <p=±7t/2 f\{t) ş\fi(t) sunt în cuadratură;
e) q>=±7t /|(/) şi/:(0 sunt în opoziţie de fază.
In Fig.6.2 a.b.c sunt reprezentate două semnale aflate în ca
e).

\
/2\
■A If i T 0 T 0

a
b ) Fig. 6.2 A c)

)
145 Capitolul 6
Defazajul dintre un semnal sinusoidal J [ t ) şi derivata sa în raport
umăr emregmpermanent sinusoidal
93

lculând /"(/);

F cos( ) ! 71
m W + (p = (oFmSi OJ / + cp +
[i) cf a2afă cu
cste d - . 1}
este de © ori mai mare ' ^ acc stuia, iar
e primitiva semnalului şi semnal»!
Ş1 semna
'"l ong.nal se obţine

^ cos(wr + 9) = ^ sin ^ / + ^ £ N Prin urmare integrala în raport cu

emnale sinusoidale de aceeaşi pulsaţie o, este tot un


ulsaţie a>, în schlmb produsu ,J£^
e co nu este o mărime sinusoidală.

REA SIMBOLICĂ PRIN MĂRIMI


A SEMNALELOR SINUSOIDALE

uncţia sinusoidală /(/) de forma (6.4). Acesteia i se poate


mărul complex:
/(/) = F me j(0,,+*\ (6.9)

originală se poate regăsi cu ajutorul relaţiei:

/ ( / ) = \m\jXt)\. (6.10)

) reprezintă valoarea
a semnalului /(/). Afixul corespunzător numărului
n planul complex pe durata
erc cu centrul in origine, de rază Fm (Fig.6.3).
a biunivocă între semnalul /(() şi valoarea sa

Fig.
6.3
147
complexă stabilită prin relaţiile (6.9), (6.10) se numeşte reprezentare simbolică în
complex nesimplificat.
Reprezentarea semnalelor sinusoidale sub formă de valori instantanee
complexe se bucură de următoarele proprietăţi:
a) operaţiei de sumare în domeniul timp a funcţiilor reale îi corespunde
operaţia de sumare a valorilor instantanee complexe a celor două funcţii:
/, (0 + h (0 = l m ^(0}+ Iml/; (/)) = = Im{£(/)
+ £(/)}
b) operaţiei de înmulţire cu un scalar real a funcţiei J { t ) îi corespunde
înmulţirea cu acelaşi scalar a funcţiei /(/) :
X f ( t ) = Um{£(()} = lm{X£(t)} , X e R ;
c) ca o consecinţă a proprietăţilor a) şi b). unei combinaţii liniare de funcţii reale
în domeniul timp îi corespunde aceeaşi combinaţie liniară a valorilor instantanee
complexe:

d) operaţiei de derivare în raport cu timpul a semnalului f[ t ) îi corespunde


înmulţirea cu jco a valorii sale instantanee complexe:
d/ .
c r. j to/+<p~
= Im{jcD/(0};
— = coF m sin co/ + cp + — = Im-! coF me v
d/ 2 j

:) operaţiei de integrare
în raport cu timpul a funcţiei reale /(/) îi corespunde împărţirea valorii instantanee
complexe prin jco:

|/(/)d/=-^-sin Fm 0)
J 1 2
co "' e
tŞt+tp-E | = im^
F i ej(oj/
Im
+ip)
produsul a două funcţii sinusoidale de aceeaşi pulsaţie/,(/) şi f 2 (f) nu ite o funcţie
sinusoidală şi prin urmare nu are o reprezentare simbolică sub formă de număr
complex:
149

F,„.F
/, CO • fi (O = im F sin u +
(' 9. )• F 2m sin(wr
I m ' 2m

+ q> 2 ) = [cos((p, - <p2) - cos(2cor + cp,

+ <p 2 )]
în concise deoarece regula de reprezentare a funcţiilor sinusoidale sub
formă de valori instantanee complexe este o S£ „niara, care transforma
denvarea şi integrarea în raport cu timpul întro operaţie de înmulţire cu o
constantă complexă, rezultă că oricărui operator l.n.ar mtegro-d.ferenţial aplicat
unei funcţii//) îi corespunde o operaţie algebrică de înmulţire cu o constantă
complexă a lui /(/). Astfel unei expresii de forma:
a
f ( t Y + b — + c j f ( j )dt , a ,b,c< = R (6.11)
ii va corespunde prin reprezentarea în complex nesimplificat expresia:
a f ( t ) + }(obf(t) + — f ( t ) . (6.12)
- Jffi-
Se poate constata astfel că utilizarea reprezentării simbolice în complex
simplificat transformă ecuaţiile integro-diferenţiale scrise în domeniul timp în
ecuaţii algebrice cu coeficienţi complecşi.
Utilizând regula de însumare a numerelor complexe în planul (+1, +j),
ilustrată în Fig.6.4.a, rezultă că expresia (6.12) admite o reprezentare în planul
complex ca în Fig.6.4.b. în această reprezentare s-a ţinut seama de faptul că
y=fi'*n şi l/j=e' ir'2 ceea ce înseamnă că o

b
)
a) Fig.
6.4
151
înmulţire sau o împărţire cu j implică o creştere, respectiv o scădere a
fazei cu n/2.
O modalitate mai simplă de reprezentare prin numere complexe a
semnalelor sinusoidale se poate obţine dacă se observă că în regim
permanent sinusoidal toate semnalele au aceeaşi pulsaţie, cunoscută, o),
astfel încât informaţiile legate de semnal se referă la amplitudinea sa (sau
la valoarea efectivă) şi la faza sa iniţială. Astfel, semnalului
/(/) = /rV2sin(co/ + (p) i se
poate asocia in mod unic numărul complex:
F = Fe* . . . . (6.13)
numit valoarea efectivă complexă a semnalului. Corespondenţa inversă
între F şi funcţia//) este asigurată de relaţia:
/ ( / ) = lm{£(t)} = Im[/2£e^}. (6.14)
Se observă că între semnalul./?/) şi valoarea sa efectivă complexă există o
corespondenţă biunivocă stabilită prin relaţiile (6.13), (6.14).
în planul complex afixul numărului complex F este fix şi nu rotitor
ca în cazul lui £ ( t ) (Fig.6.5). Vectorul care uneşte originea cu
afixul lui F s c numeşte fazor.

formă de valori efective complexe se numeşte


reprezentare în complex simplificat. Această mod
de reprezentare se bucură de aceleaşi proprietăţi
ca şi reprezentarea în complex nesimplificat,
putându-se stabili corespondenje între expresiile
în domeniul timp şi cele în complex simplificat,
după cum urmează:
a) proprietatea de aditivitate:

/i (0 + /2(0- I m U ^
/.(0+/2(0*»3+2|
+
j

b) înmulţirea cu un scalar real, X : 0 +


Fig. 6.5

Jtot
c) proprietatea de liniaritate este o corneei,,,* a proprietăţilor a) şi b)-

d) derivatei în raport cu timpul a lui J [ , ) 5i corespunde


cu io) a
înmulţirea
valorii efective complexe:

-~ = lm (j(o/(0)= lm (j(o£V2e il0'} d/

c) integralei în raport cu timpul a semnalului J [ t ) îi corespunde


împărţirea prin jco a valorii efective complexe:
III)/
fU)âi = =
Im JO)
Im- 10)

J jco

0 unui operator liniar integro-difercnţial ii corespunde prin


reprezentarea în complex simplificat un operator algebric de înmulţire
cu o constantă complexă:
4T
dr
a/(/) + />— + c
J
f/(/)d/<-> lo + jo)fe +j«>
^-

Astfel, utilizarea reprezentării simbolice sub formă de valori efective


complexe permite să se asocieze ecuaţiilor integro-difcrcnţialc scrise in
domeniul timp. ecuaţii algebrice cu coeficienţi complecşi. Deoarece
frecvenţa semnalelor apare în mod explicit în aceste ecuaţii prin
intervenţia factorului jco=j-2*f. acest tip de reprezentare mai poartă
numele de reprezentare în domeniul frecvenţă. Unei expresii algebrice
de forma:
aF + mbF + ~- £
- 1 (0
îi corespunde în planul complex o diagramă fazorială care se construieşte rinând
scama de regula de însumare a numerelor complexe ş. dc efectul Înmulţirii,
rspectiv împărţirii fazoruiui F prin constanta complexă jco (Fig .6.6).

Fig. 6.6

6.3 FORMA ÎN COMPLEX A TEOREMELOR LUI K1RCIIHOFF

Se consideră un circuit aflat în regim permanent sinusoidal pentru care


curentul într-o latură k a sa este de forma:
/x .(0 = ^V2sin(o)/ + Y/A ) (6.15)
având reprezentarea în complex simplificat
EÎT
i=4 *; (6.16)
In baza proprietăţii de aditivitate, prezentată în paragraful anterior, teorema I a
lui Kirchhoff scrisă în domeniul timp.
£'*(') = 0 , (6.17)

admite o reprezentare în complex simplificat de forma:

(6.18)
In Fig. 6.7 este exemplificat cazul în care sunt trei laturi incidente în
157
nodul (a).
-/,(/)-': (O+ /3 (0 = 0
-/,-Z2 +Z3 = 0 .
Pentru scrierea teoremei dc
tensiuni se presupune cfi tensiunea la
bornele laturii k are expresia: Mt (0 =
^V2sin(O)/ + YU I ) (6.19)
Fig. 6.7
cârcia îi corespunde valoarea efectivă
complexă:

(6.20)
Teorema de tensiuni scrisă în domeniul timp
X'MO = 0
*€(V]
(6.21)

2> = o .
se poate exprima în complex simplificat sub forma:
(6.22)

In Fig 6.8 este ilustrată scrierea teoremei de tensiuni pentru o buclă formată
din cinci latun dipolare.

Trebuie menţionat că în schema unui circuit electric semnalele se


notează fie pnn valorile lor instantanee reale, fie prin valorile lor instantanee
sau efective complexe, nef.ind permise notaţii combinate

Fig. 6.S
158
Capitoi tu

6.4 FORMA ÎN COMPLEX A TEOREMEI LUI JOUBERT


Teorema lui Joubert. prezentată în §3.2. exprimă relaţia dintre I
5iune şi curent pentru o latură RLC serie activă cu cuplaje magnetice |
(Fig.6.9):
+ + ( )d
».<'>=^«<" ir rJ" ' '" ' ' e < )
ii 9a

în exprimarea fluxului magnetic total prin spirele bobinei, %


trebuie să se ţină seama de posibilitatea existenţei unor cuplaje
magnetice între bobina din latura A- şi bobine din alte laturi, aflate la o distanţă
Fig. 6.9
suficient de mica pentru ca o parte din fluxul magnetic produs de curentul din
acestea să intersecteze suprafaţa spirelor bobinei k. După cum s-a arătat in

§2 .1
.2 fluxul magnetic total prin suprafaţa spirelor bobinei k are expresia:
A' A'

**(') s=
=
X= W) + £ V,C) 5=1
(6-24)

unde Lk reprezintă inductivitatea proprie a bobinei A% iar Lfa este inductivitatea


mutuală dintre bobinele k şi s. în expresia (6.23) sutnarea se efectuează algebric
ţinăndu-se seama de tipul de cuplaj: aditiv sau diferenţial.
Tensiunea Ia bornele bobinei are expresia:
Circuite liniare in regim permanent sinusoidal 101

în regim permanent sinusoidal curenţii din laturile circuitului au valori


instantanee de forma (6.15) şi valori efective complexe de forma (6.16). Utilizând
regulile de reprezentare în complex simplificat rezultă că valoarea efectivă
complexă a tensiunii la bornele bobinei Lk are expresia:
N
U -k = U LKeJT"u = joi*Lk + ]T jtoL fa Z, • (6.26)
s *k
Dacă latura k, reprezentată în Fig.6.9, are un singur cuplaj magnetic, cu latura s,
sensurile curenţilor fiind cele din figură, atunci, cuplajul magnetic fiind aditiv,
tensiunea jŢu are expresia:
LLLk =\(aLkLk +}®L k s L t . Dacă sensul curentului /, este
opus celui din figură, atunci cuplajul magnetic este diferenţial, iar tensiunea (Ţu
se scrie sub forma:
U_Ll = '}<oL k L k -}<iiL l a L s .
Având în vedere expresia (6.26) şi regulile de reprezentare în complex,
rezultă că relaţiei integro-diferenţiale (6.23) îi va corespunde relaţia algebrică:

N j

= R k L k + jcoZ, t Z* + Y jinft&£ +—^Lk Grupând termenii se

obţine:
jcoYL Ls ~Ek
i i

R k+JG>h +—— \h + h (6-27)


JOC. —

Relaţia (6.27) reprezintă forma în complex a teoremei lui Joubert pentru latura
RLC serie activă cu cuplaje magnetice. Mărimea complexă
161 Capitolul 6

I
= ioLt - (6.2
Rt+i 8)

(6.29)

reprezintă impedanţa complexă proprie a laturii k, iar

nia nupcutuiiu tuui^itAu .......--------------- .

Cu aceste notaţii teorema lui Joubert se mai poate scrie sub


reprezintă impedanţa complexă mutuală între laturile k şi s.
înnhprt se mai nc
fonna:

(6.30)
ar»l

Schema electrică corespunzătoare ecuaţiei (6.27) este reprezentată în


Fig.6.9.b. Se observă că toate semnalele sunt notate prin valorile lor efective
complexe, iar elementele pasive de circuit sunt notate prin impedanţele lor
complexe (/?*, j©Z*, I/jo)C*).
Dacă în relaţia (6.22) se înlocuiesc expresiile tensiunilor cu reiaţii de
forma (6.27) sau (6.30) şi se grupează termenii, se obţine o formă echivalentă
a teoremei Kirchhoff II în complex:

i
(6.31)
*€fv 5 =1
=
2>
162 Capitolul 6
Dacă latura k nu prezintă cuplaje
Lb=0 şi teorema lui Joubert capătă forma mai

U k = \ R k + jcoZ., +^rj/ 4 ~ E

caz teorema de tensiuni se reduce la:

2^Z*lk =
*«fv] X

Se poate constata analogia for


res^nv (6.33) şi relaţiile scrise în caz
rezisten
laturilor < e,or fiind
h* de impedan
6.5 PUTERI ÎN REGIM PERMANENT SIN
Si dC
•f, . ,m U T C i r C U i t Unip ° n ftinc » ionâ "d
r
(F.g.6.10). Tensiunea la borne şi curentul abs
t

//(/) = (/ V2sin(cor + Y u ) >/(/) =


/V2sin (a)r + J1' ' Puterea (6.34)
Y
instantanee Ia bornele circuitului arc expresia
yu )sin(cof + y t ) = Ul[cos{y u - y J - COS(2( O/ +
instantanee nu este o mărime (6.35)

dintre un termen j constant şi un termen si


numită putere oscilantă:

Fig.
6.10
163
(t)
Po = 2co/ + Y w+y| .--|. (6.36)
UIsm

Puterea activă se defineşte ca fiind valoarea medie pe o perioadă a


puterii instantanee:
j T
P « — \p(t)ât = UI cos(y u - y i) = UI cos<p. (6.37)
1
o

în expresia (6.37) s-a notat cu (p=Y u-Yi defazajul dintre tensiune şi curent.
Dacă P>0 puterea activă este absorbită de circuitul uniport, iar dacă P<0 puterea
activă este cedată circuitului exterior. Unitatea de măsură pentru puterea activă
este wattul (W).
Energia electrică primită sau cedată de circuit într-un interval de timp
egal cu un număr întreg de perioade, nT, este:
fff
W - J/7(/)d/ = «i7/cos(p = //^ (6.38)

Puterea reactivă, Q y se defineşte cu ajutorul relaţiei:


2 = t//sinip (6.39)
şi este egală cu valoarea medie pe o perioadă a oricăreia dintre mărimile:
9, c)=«(')'!'+-J ; ^(/)=M

T
T
(6.40
)
ăl

Efccruind calculele se obţine:


L J«(/)//+jjd/ = | Jc//sin((o/ + y )sin 7T
Q = H
co/ + Y / + — ]d/
=

7
UI cos| y„ -Y, l -cos| 2o)t + Ytt+ Y , + -1 d/ = t7/ s i n ( y ( / -
Y.)
2
U

Interpretarea semnului puterii reactive este aceeaşi ca în cazul puterii act


Q>0 semnifică o putere reactivă primită de circuit, iar O<0 o putere reac
cedată. Unitatea de măsură pentru puterea reactivă se numeşte Var,
Ulterior se va arăta că puterea activă este legată de transforma
ireversibila a unei părţi din energia electrică în căldură. în timp ce pute
reactivă apare ca efect al acumulărilor de energie electrică, respectiv magne
în câmpul electric al condensatoarelor, respectiv în câmpul magnetic
bobinelor.
Se defineşte puterea aparentă, 5, mărimea egală cu produsul între
valoarea efectivă a tensiunii U şi cea a curentului /:
tjj^JfcMui (6.
Se poate constata că puterea aparentă reprezintă maximul puterii active pen
cazul în care cos(p=l. Unitatea de măsură pentru puterea aparentă este v
amperul (VA).
Se observă că între puterile astfel definite £ P şi 0, există relaţiile
(Fig.6.11):
165

(6.42)

/ ? = 67coscp = 5'cos(p
0 = Ltfsin(p = Ssin(p
cele «rc. mărimi S. P şj q f ormâ rf

uşor ohT 8U1U8oidaIe


Fâcând apel la reprezentarea nrim ' ^ PtUn8WC a ' pUtcri,
°'-

formă
valori efective complexe se poate
dc
Q pot fi reunite într-o singură relaţie dacă CC C W pu,cri
' ***

== w cos «p +(/, sin v B p e ; .


(6 43)

Mănmea complexă Ş definită prin relaţia (6 43) c n


aparentă complexă. în relaţia (6.43) s-a nota, rin ' 5*
con
valorii efective complexe a curentul " P, ~ Jugatul
rCaCtivă şi
aparentă pot fi determinate, dacă se cunLe îSl
Ş,C pu,crea a ar
cu ajutorul relaţiilor: P cntă complexă.

* « R e <Ş ; 0 = Im<Ş } ; (6.44)

In planul complex ( -f|, +j) aceste puteri


fonncază un triunghi dreptunghic (Fig.6.12)
reprezentând relaţia Ş=P+jQ,
Pentru a caracteriza transmisia puterii active 0
in regim permanent sinusoidal se defineşte mărimea Fig. 6.12
* P , numită factorul dc putere al circuitului:
p = - = costp.
k

(6.45)

Factorul de putere al unui receptor este un număr adimensional care ia valori în


intervalul [0. 1]. în cazul A>=0 nu se transmite putere activă, iar în cazul Ap=l
puterea activă transmisă este egală cu puterea aparentă.

6.6 CIRCUITE ELECTRICE SIMPLE ÎN REGIM PERMANENT


SINUSOIDAL

6.6.1 Dipolul RLC serie fără cuplaje magnetice


167
Se consideră un circuit uniport (dipol) obţinut prin gruparea în
serie a unui rezistor. R. a unei bobine ^ R de
inductanţă L şi a unui condensator <f-H de
capacitate C (Fig. 6.13). Circuitul este
alimentat cu o tensiune sinusoidală de
pulsaţie io. Datorită liniarităţii circuitului
curentul este de asemenea sinusoidal de
aceeaşi pulsaţie.
Teorema lui Joubert scrisă în valori efective complexe are
expresia:

i Z = R + j(oL + - 1 z=zz (6.46)


jcoC
V
unde

Z = R + }\ a>L-
2
(6.47)
G )C

este impedanţa complexă proprie a laturii RLC serie. Mărimea


X, = (oL (6.48)
numeşte reactanţă inductivă a bobinei, iar mărimea
1
(oC (6.49)
constituie reactanţă capacitivă a condensatorului. Partea imaginară a
impedanţei Z
X = lm{Z} = XL-Xc (6.50)
rezintă reactanţă laturii RLC serie. Se observă că atât reactanţă inductivă
cât şi cea capacitivă depind de frecvenţă.
Impedanţa complexă poate fi scrisă şi sub formă polară:
1 = 2*" (6.51)
unde modulul impedanţei Z

1_
(oL- (6.52)
coC
constituie impedanţa (reală) a laturii RLC serie, iar argumentul lui Z este:
Circuite liniare in regim permanent
utusoulul 107
sinusal

(OL- I
9 = arg{Z} = arctg X — = a rţg coC
R R (6.53
)
nitatea de măsură pentru imn ^ i m *
,uu,u
impeaanţa şi pentru reactanţă este
).
acă dipolul RLC serie este alimentat în tensiune atunci curentul arc
efectivă complexă:

(6.54) 2 %- = /eiT'
/? + j COL - Ze
«C
ncât valoarea efectivă a curentului are expresia: / = ^-, iar

acestuia este: y, =y„-q> . Unghiul <p = argţZJ = y u -y,


defazajul pe care latura RLC serie îl introduce între tensiune şi

Conform relaţiei (6.53) defazajul <p ia valori în intervalul

. Semnul şi unele valori particulare ale defazajului permit

area dipolului RLC seric după cum urmează:

, ceea ce înseamnă XC <X'L , dipolul este inductiv;

ceea ce înseamnă Xc>Xi, dipolul este capacitiv;

— dipolul este pur inductiv; (p

— dipolul este pur capacitiv;

: în cazul Xc=X,*0 dipolul funcţionează la rezonanţă, iar în cazul


XL=Q. dipolul este pur rezistiv.
Valorile efective complexe ale tensiunilor la bornele elementelor
de circuit sunt:
U_R = R L = /?/e JY<
U L =jwU = (6.55)
jXLL

Ecuaţia de tensiuni :
U_ = y- R + U .L + V -c

admite o reprezentare ca în
tensiuni. diagramă fazorială de

De asemenea, impedanţa complexă Z = /? + ] { X L -


reprezentată în planul complex al impedanţelor obţinându
impedanţelor ca în Fig.6.15 (desenele corespund dipolulu

Fig. 6.14 Fig. 6.15

Mărimea complexă Ydefinită cu ajutorul relaţiei:


1 R V
Y=l= j.,' , 2 =G,-j*, = re-fr (6.57)
x
se numeşte admitanţa complexă a dipolului. Partea sa reală, G ft constituie
conductanţa echivalentă, iar panea sa imaginară, B,. se numeşte susceptanţa
echivalentă a dipolului. Se observă că există relaţiile:

G- = Re !n = R X
Circuite liniare in regim permanent sinusoi
(tid 109
al

(6.59)
admitanţa reală a circuitului RLC serie
nductanţa, susceptanţa şi admitanţa se măsoară în Siemens * ohm'
SAU

aceste definiţii curentul / se mai poate scrie:


(6.60)
terea aparentă complexă la bornele laturii RLC sene arc

2
UL =ZLL =ZI = (R + j(XL-Xc))l2=P + i Q (6.61)
terea activă

P = Rc{S} = RI2>0 (6.62)


bită de circuit şi transformată ireversibil în căldură de către rezistorul
m legii transformării energiei în conductoarele parcurse de curent [11],

uterea reactivă, £, are expresia:

2 L- I2. (6.63)
Q = lm{Ş} = (x, - X C ) I = IO

nui dipol inductiv puterea reactivă este absorbită (Q>0). iar în cazul
capacitiv ea este cedată restului circuitului (O<0).
terea reactivă este egală cu suma a doi termeni: puterea reactivă
Oi/.
Q L = X L 1 2 =<aU 2 > 0 , (6.64)
eactivă capacitivă Qc
Q --Xcl2=-—/ : < 0 (6.65)

Q = QL +QC -

( 666)
că bobina cedează putere reactivă (QL>01 iar condensatorul
utere reactivă (Oc<Q).
uterea aparentă complexă scrisă sub forma:
Ş = P + j(QL+Qc) <667)
poate fi reprezentată în planul complex sub forma unei diagrame
fazoriale de puteri ca în Fig.6. 16.
Expresiile (6.64). (6.65) ale putem reactive
inductive, respectiv a celei capacitive, permit să se
dea o interpretare energetică putem reactive. Astfel,
utilizând notaţia /(/) pentru valoarea medie pe o
perioadă a unei funcţii periodice, puterile reactive Q L
şi Qc mai pot fi scrise sub formele:
„ LÎ2(t)
GR = coif = (ML i ' ( t ) = 2 <o—-— Fig. 6.16
(6.68)

= 2cofV m (0

(6.69)
Qc =
Relaţiile (6.68). (6.69) arată că puterea reactivă inductivă reprezintă valoarea
medie pe o perioadă a energiei înmagazinate în câmpul magnetic al bobinei
înmulţită cu dublul pulsaţiei, iar puterea reactivă capacitivă este egală cu
valoarea medie pe o perioadă a energiei înmagazinate în câmpul electric al
condensatorului înmulţită cu -2co . în sfârşit, puterea reactivă se mai poate scrie
sub forma:
Q = 2<J$? -W
y (6.70)
m e
exprimând faptul că în regim permanent sinusoidal ea este egală cu produsul
dintre 2co şi diferenţa între valoarea medie pe o perioadă a energiei magnetice
şi respectiv a celei electrice.
Acest rezultat, obţinut aici pentru cazul particular al dipolului pasiv
RLC serie, este valabil pentru orice circuit sau sistem electromagnetic care
funcţionează în regim permanent sinusoidal de pulsaţie o) [ ] 4 ] .
6.6.2 Dipolul RLC paralel fără cuplaje magnetice

Fie circuitul RLC paralel alimentat cu tensiune sinusoidală de pulsaţie


(o având valoarea efectivă complexă U (Fig.6. 17). Curentul total absorbit, /.
precum şi curenţii în laturi sunt sinusoidali de aceeaşi
///

Pulsaţie. Seriind teorema de eurenţi si eorema


lu, Jouben pentru fieeare din eele
R 6L =C lre
' laturi se obţin relaţiile:

(6.71)

Fig. 6.17
V = RLR = iuu,
~ jcoC'
=Ip_ (6.72)
Substituind
- , ... , expresiile celor trei curenţi de
latură in relaţia (6.71) rezultă:

-coC \ \ U . (6.73)
coZ.
Mărimea complexă

1
coi. = G - j f î = y e •J<p (6.74)
reprezintă admitanţa complexă a grupului RLC paralel. Partea reală (7=1//?
este conductanţa echivalentă a grupării, iar partea imaginară

B= (aC=BL Bc (6 75)
ii~ ~ -
reprezintă susceptanţa echivalentă, B L =MiS )L fiind susceptanţa bobinei, iar
5c=toC susceptanţa condensatorului. Mărimea )' = |y| =Vg: + B ~
reprezintă admitanţa circuitului, iar cp = arctg(S /G) unghiul de defazaj
între curent şi tensiune.
Curentul absorbit. /. poate fi exprimat în formă polară:
(6.76)
L = m = Ye* Ue»- = /e JTl

având valoarea efectivă

I = Y U = y l G 2 + B 2 U = _\_ f
-coC U (6.77)
JG- + [LOL

şi faza iniţială:
1 -
co
C
(6.78)
G - G
Ecuaţia de curenţi (6.73) permite construirea în planul complex a
unei diagrama fazoriale de curenţi (Fig.6.18); în mod asemănător relaţia
(6.74) se poate reprezenta în planul complex sub forma unui triunghi al
admitanţelor (Fig.6.19).

Fig. 6.18 Fig. 6.19


Puterea aparentă complexă absorbită de circuit pe la borne se
exprimă conform definiţiei cu ajutorul relaţiei:
Ş = U l =U(YU)m = I U 2
=(G + j B ) U 2 = P + jQ (6.79)
Puterea activă absorbită de circuit este:
P=G-U 2>0, (6.80)
iar puterea reactivă schimbată de dipolul RLC paralel cu restul circuitului
este:
2 2
ll2
0 = B U = ( B L - B C ) U = - -----coO/2 *0 (6.81)
ioL
In cazul dipolului inductiv ( B / > B C ) puterea reactivă este primită de
circuit, iar în cazul celui capacitiv ( B i < B c ) puterea reactivă este cedată.
Se poate constata că ecuaţia de tensiuni (6.46) scrisă pentru circuitul
RLC serie este similară cu ecuaţia de curenţi (6.73) scrisă pentru dipolul RLC
paralel, cele două circuite fiind duale.

ANALIZA CIRCUITELOR ELECTRICE LINIARE ÎN REGIM


PERMANENT SINUSOIDAL
circuitelor liniare în regim permanent sinusoidal este
regtm permanent sinusoidal
113

C mplex
°
simplificat. în acest caz problema de 2£T
mult simplificată dacă sc apelează Ia renr &

întotdeauna la necesitatea soluţionării unu' ' * ClrCUllului c °nducc


ecuaţii cu coeficienţi complecşi Ca si I ' ^t** a,scbric liniar dc
C,rCuitelor
prezintă în continuare cele trei metode nr" ' x «Mve se
pe utilizarea teoremelor lui Kirchhoff si
curenţilor dc buclă şi metoda tensiunilor
mcloda
nlir
° ""^ CCa bazafiemei
^
6.7 .1 Analiza cu ajutorul teoremelor lui Kirchhoff şi a teoremei lui Joubert

Se consideră un circuit liniar cu / laturi şi n noduri funcţionând în regim


permanent sinusoidal. Spre deosebire de circuitele rezistive sau de de curent
continuu, in structura cărora există numai cuplaje galvanice - prin legături
conductoare. în regim permanent sinusoidal, datorită prezenţei cuplajelor
magnetice, este posibil să existe în componenţa reţelei
electrice subcircuite neconexc. între care nu există
legături conductoare. Un exemplu tipic în acest sens este
transformatorul (Fig.6.20), legătura între primar şi
secundar realizându-sc numai prin intermediul câmpului
magnetic.
Fig.
Presupunem că circuitul considerat este compus din s 6.20
subcircuite
neconexc, fiecare având /* laturi şi m noduri. A' = l,.v.
Pentru fiecare din cele s subcircuite teorema I a lui Kirchhoff poate fi
scrisă de n>r\ ori, în total obţinându-se un număr de
s ___
^{n k -1) = n - s ecuaţii independente având necunoscutele /*, A- = 1./.
Capitolul
182 6

ni poate fi scrisă în mod independent de un număr


e subcircuit, în total obţinându-se

l) = / - n + s ecuaţii
ente în necunoscutele
k = 11. Astfel din scrierea teoremelor lui KirchhofT se obţin in total / ecuaţii cu
21 necunoscute. Sistemul de ecuaţii se completează cu cele / relaţii furnizate dc
teorema lui Joubert. obţinăndu-se un sistem algebric determinat. După
rezolvarea acestuia în raport cu necunoscutele se face trecerea de la valori
efective complexe la valori instantanee reale. Exemplul 6.1 In circuitul din
Fig.6.21 se cunosc: e : (t)=200 sinm-n/4), e3(t)=200^2 cos(cot), Ri=coL,=5Q,
R:=l/((oC3)=20Q. Să se determine valorile instantanee ale curenţilor în
laturi ij(t), h(t). h(t).
Valorile efective complexe ale
tensiunilor celor două ceneratoare sunt:
E^fi = 100(1 -j)
4i
E 3 =200e : = 200 j
t W>
Teoremele Iui KirchhofT permit
scrierea ecuaţiilor în valori efective
complexe:
Fig.6.21

( R i + jwZ.,) + R 2 l 2 = £ 2 sau . numeric:

"Zi+Z: =0 5(1 + j)Z, + 20/, = 1


00(1 - j ) . [20/2 -20j/ 3=l00(l +j)
Sistemul obţinut are soluţia: Z,=10(I-j); ^_ 5 j ; /3=-10 +5j. Valonle tnstantanee reale
ale curenţilor de latură au expresiile:
184 Capitolul 6
Circuite liniare în regim permanent s
sinusoidal 115

71
;/ 2(0 = 5^2sini © / - - l -
2 ' /|(/) = 20sin^o)/--
i y ( i ) = V250sin| (ot -

2,
emplul 6.2. fn circuitul din Fig. 6.22 se
=100<2sin(wt)(V), 1,2(0=10^2 sin(cot+n/2)
W q R } =15Q. f=5i)Hz, L,=L 3 =0.]/ K
=0,05/n H, C,=l/n mF. Să se determine
, i3(t),
actanţclc inductive au valorile: <oL\ =2nf-L i =10Q:
a)Z .13=5a Reactanţă capacitivă are valoarea Aa=l/
a iar £,=100 (V) Ţ,2=10j (A). Teoremele lui Kirchhoff
Fig.
erea ecuaţiilor 6.22
+z3=o

I
Z, - jo3LnZ 3 +(/? 3 + JOJL 3 )Z 3 - jcoZ. 13Z, = £,'
(. ÎC

cu valorile numerice se obţine:


-Z , + / 3 = 1 0 j

11
(10-5j)/, +(15 + 5j)/ 3 =100 având soluţia /,=6(l-j),
Valorile instantanee reale ale celor doi curenţi vor fi:

sin lOOnt— ; / (/) = 52V2 sin^lOOTt/ + arctg-


3

jj (A).
xemplul 6.3 Să se determine tensiunea de mers in gol. u (t). pentru
2
atorul fără miez feromagnetic din
alimentat în primar cu tensiune >^
u
ă de pulsaţie co . Valori numerice:
Q^2 sintot (V), R,=I()(IQ,
L,=0,2H,

Fig. 6.23
Li=0.15H. L I2 =0,1H. C, = 10f iF. a>=500s'.

La mersul în gol curentul în secundar este / 2 (/)=0. Pentru circuitul


neconex din Fig.6.23 se pot scrie două ecuaţii de tensiuni, pentru primar şi
pentru secundar:
m =(*t + J <oZ,)Zi -jcoL /2 -^Ţ^> l2

U .2 =~( R 2 + 3 ®£i)H + J mZ
-i2-£i Dacă se ţine seama de faptul că
£=0 se obţine curentul în primar:

in
LLi _ 21(1 +j)
Xi = — . Tensiunea de mers în gol

20

secundar va fi: U 2 \,^ = j^i.li =52,5(-l + j) (V) având valoarea




Capitolul 6
186
instantanee reală: w :(0| n=0 =105sin 500/ + y | ( V ) .

atriceală a teoremelor Iui Kirchhoff şi a teoremei lui Joubert

a I a lui Kirchhoff scrisă în valori efective complexe cu ajutorul


pentru cele n -s noduri independente admite o exprimare
iceală, similară celei din domeniul timp (relaţia (4.2)), de forma:
[A] '1/1=0 (6.82)
vedere faptul că circuitul poate fi în general neconex.matricea de
urilor Ia nodurile independente, [A], are dimensiuni (n-s)xl
e ca elemente valorile efective complexe ale curenţilor în laturi.
a a Il-a a lui Kirchhoff scrisă în valori efective complexe cu
(6.22) pentru cele l-n+s bucle independente admite o formulare
iceală similară celei din domeniul timp (relaţia (4.4)) având
a.a (6.83) matncea de incidenţă
la
a l a t urilnr , u , < 6 «)
ea (/.„ +,)x/ c * J £ ™ » buclele independente
Matricea coloană U n a Mărului de bucle
V Mb cfcctiv
nsiunilor la bornele bturito ^ c
scrierea în formă matriceali
Care re
ex a teoremei lui To2cn '^ P rez'n<ă
(6 30)) se
anţelor complexe: ' defineşte
187
Zii ZII

Zn Za
ale cărei clemente au semnificaţiile:

1
- impedanţa 0)1, - complexă proprie a laturii /.
coC
hj = ±j<n£| - impedanţa mutuală complexă dintre laturile i ş i S e m n u l
+ corespunde unui cuplaj magnetic aditiv, iar semnul -. unui cuplaj magnetic
diferenţial între laturi. Se observă că matricea [Z] este simetrică faţă de
diagonala principală deoarece ZfZii (L,,=Lj).
Dacă se notează cu [£] M matricea coloană a valorilor efective complexe
ale tensiunilor electromotoare ale generatoarelor de tensiune urmează că forma
matriceală a teoremei lui Joubert în valori efective complexe este:
[ID = [ I W - [ E] - (6-84)
Se poate observa similitudinea relaţiei (6.84) cu relaţia (5.6) scrisă
pentru circuite rezistive. locul matricii rezistenţelor de latură fiind luat de
matricea impedanţelor complexe.

6.7.3 Analiza cu ajutorul metodei curenţilor de buclă

Principiul acestei metode, care a fost prezentată în §5.3 pentru cazul


circuitelor rezistive. constă în posibilitatea exprimării valorilor efective
complexe ale curenţilor de latură in funcţie de valorile efective complexe ale
curenţilor de buclă ataşaţi buclelor independente. Deoarece in demostraţia din
§5.3. care stabileşte relaţia dintre curenţii de latură şi cei de buclă, s-a
presupus un regim oarecare de funcţionare al circuitului, urmează că şi în
regim permanent sinusoidal se poate stabili o relaţie similară intre matricea
coloană [/J şi matricea coloană a curenţilor de buclă
188 Capitolul 6
Zb,
Zh:
[/J =
l b l -n+s

le forma:
[/] = [Bf[/b]. (6.85)
înlocuind (6.85) în (6.84) şi expresia rezultată în (6.83) se obţine sistemul:
[B][Z][B]T[/b] = [B][£]. (6.86)
Notând matricea coeficienţilor cu [ZJ:
feb] = [B][Z][B]T (6.87)
şi cea a termenilor liberi cu [£ D ]
tkb] = [B][£] (6.88)
^zultă că forma compactă a sistemului alsebric de ecuaţii generat de letoda
curenţilor de buclă este:
fc J[Z b]=[£ b ] (6-89)
ie observă similitudinea sistemului (6.89), obţinut în cazul regimului iermanent
sinusoidal, cu sistemul (5.20) obţinut în cazul circuitelor 'ezistive.
Pentru a stabili semnificaţia coeficienţilor şi a termenilor liberi ai
sistemului (6.89) se exprimă mai întâi un element generic al matricii [Zb].
Elementul de pe poziţia pq a matricii [Zb] are, conform relaţiei (6.87), expresia:

(6.90)
-
I2>
* = . tri=\
IV)
in cazul p-q (corespunzător unui element d* no v
dla
matricii [Z b ] ) pot fi întâlnite situaţiile: gonala principală a
. k=m. termenul corespunzător fiind h : 7 .
> Z t > accasta înseamnă că 2
conţine suma impedanţelor proprii complexe afe Io, •■ .
PeXC ale latunl0
, (b^O); -- '"cidente buclei
- kfim, termenul corespunzător din sumă fiind b 7 h .
. . . . "pk^-kmo , tcnnen
corespunzător unei impedanţe mutuale feimlni m •v-

m, incidente buclei p } n FigeTt^^T


r 4
- -I a -
,. 'fe-°- sunt prezentate situaţiile ce not fi
intalmte din punctul de vedere a. tipului de cuplaj realii m'căzu circuitulu,
reprezentat ,n F,g.6.24.a termenul corespunzător din sumă este *„k^ p m -l-J^-
l=jroZ. im şi cuplajul este aditiv. în cazul din Fig.6.24.b se obţine * >, iar
b/A fi

cuplajul magnetic este diferenţial, in sfârşit pentru cazul din Fi e 6 ?4 c se


poate sene că ^ P k Z . km b pm = iar cupkju] ^

diferenţial. Din analiza acestor cazuri se poate concluziona că termenul


'-k
hm
------v

\
V-m

a)
conţine în plus şi suma impedanţelor mutuale dintre laturile incidente
■ < . I _ _v r .. . . K . ... ■ i "i im
/• I I R TL ' I I

c
t y p TU I IU I I C NI P IU S . Ş I SU I NA )
I IU P TU AN ^ I WI —------------------------
buclei /;; termenul JU >Z. A „. apare cu semnul + dacă //,,, realizează un cuplaj
magnetic aditiv între cele două laturi, şi, respectiv cu semnul - , în cazul unui
cuplaj diferenţial. Deoarece sumarea este dublă în relaţia (6.90) rezultă că Zpp
conţine suma înmulţită cu 2 a impedanţelor mutuale complexe dintre laturile
incidente buclei p.
Cazul p f t , corespunzător unui element din afara diagonalei
principale a matricii [Z b] se analizează, de asemenea, în situaţiile: - k=m,
termenul b^Z*^, reprezentând impedanţa proprie a unei
laturi k incidenţă simultan buclelor p şi q (bprfQ. M*0). Dacă cei doi curenţi de
buclă au acelaşi sens în latura parcursă în comun atunci bpk'b q k-\ (Fig.6.25.a), iar
în caz contrar b^-b^=-1 (Fig.6.25.b).

a b d
) ) )

Fig. 6.25
în cazul kf=m termenul b p k Z.hnb q m reprezintă o impedanţa
mutuală existentă între o latură k a buclei p şi o latură a buclei q . Acest termen va
apare în suma din relaţia (6.90) cu semnul + dacă la circulaţia curenţilor de buclă
Jj t p şi lj^ se stabileşte un cuplaj magnetic aditiv între cele două laturi (Fig.6.25.c), şi
respectiv cu semnul - în cazul unui cuplaj diferenţial (Fig. 6.25.d). Se observă că
2^==^ matricea [ Z h ] fiind iimetricâ faţă de diagonala principală.
Pentru a stabili semnificaţia termenilor liberi ai sistemului (6.89) ;e observă
că elementul din linia p a sistemului are, conform relaţiei 6.88). expresia:

k=\
?ea ce înseamnă că reprezintă suma valorilor efective complexe ale nsiunilor
electromotoare ale generatoarelor de tensiune incidente buclei p. In cazul existenţei
unor generatoare reale de curent acestea trebuiesc în ►realabil înlocuite cu
generatoare reale de tensiune echivalente.
Exemplul 6.4 în circuitul din Fig.6.26 se cunosc: ?i(t)~240<2 sin(WOOt) (V)t
R 2 =R 3 =20 Q, L 2 =L 3 ~20 mH. C^lOO/3 VF,
191
A,, - - i, (cuplaj magnetic perJecl) ..
Cofc tee
efective complexe f i im,an,a,:ee ale "" " valorile

V^caaaivâfn^aaivăahsoroimaecZT0' * ,/

Sistemul de ecua|„ ob|inui p ri „ aplicat,

/?, + jcoZo
coC, ,
m

( _ R 2 - jcoZ 2 + jwL 23)/ bl + (/? 2 + /? 3 + jco(L 2 + L3 - 2L 2 , ) ) / b , = 0 înlocuind


valorile numerice se obţine sistemul: (20-10j)/ bl -20/b2 =240
-207 bl+40/ b2 = 0
, având soluţia / bI =i2(l+j). Ţj,2 =6(l+j).
Valorile efective complexe ale
curenţilor în laturi sunt: /i=/ b i=12(l+j). Z:=/bi -Zb2=6(l+j), /3=Zb2=6(l+j), cărora
le corespund valorile instantanee reale: /'i(/)=24 sin(1000/+rt/4), i 2 (t)=h(l)= \2
sin(1000 /+Tt/4).
Puterea aparentă complexă este Ş=£r/i'=24012(l-j)=2880(l-j): prin
urmare P=2880 W, Q=-2880 Var.

Fig.
Fig. 6.26 6.27

Exemplul 6.5 Sa se stabilească sistemul de ecuaţii obţinut prin aplicarea metodei


curenţilor de buclă pentru circuitul din Fig.6.27. Sistemul este de forma:

=
=n/bi +£i:Zb: Ebl
-2l Z b| + ^22Z b2 ~ Eb2 m care:
192 Capitolul 6

6.7.4 Analiza cu ajutorul metodei tensiunilor nodale

Ca şi în cazul circuitelor rezistive, metoda tensiunilor nodale


presupune drept necunoscute valorile efective complexe ale tensiunilor dintre
nodurile independente şi nodul de referinţă al circuitului. Dacă se notează
matricea coloană a tensiunilor de latură cu \JJ[. şi cu [U^] matricea coloană a
valorilor efective complexe a tensiunilor nodale, se poate stabili o relaţie
analoagă relaţiei (5.29):
[£/] = [A] T[ţ/J.

(6.92)
Notând cu [ Y ] matricea admitanţelor:
V[HZ\'\
(6.93)
matricea coloană a curenţilor de latură, [/], poate fi exprimata utilizând
teorema lui Joubert (6.84) sub forma:
B=iaE]+feK]-
(6.94)
înlocuind (6.92) în (6.94) şi expresia obţinută în (6.82) se obţine:
T
Mly }M k„h- WkU l (6.95i
Sistemul algebric (6.95) se poate scrie matriceal sub forma:
[LfcM/J, (6.96)
unde matricea coeficienţilor are expresia:

[L ] = [ A l ][Ar, (6.97)
iar cea a termenilor liberi:
|ZgJ= 4 A ][r][£]. (6.98)
Analiza unui circuit funcţionând în regim permanent sinusoidal cu ajutorul
metodei tensiunilor nodale conduce la un sistem algebric iniar cu coeficienţi şi
193
CazuI unui circuit con
termeni liberi complecşi de dimensiuni (n-s)x(n-s). ex, pentru
care 5 = 1 , dimensiunea sistemului este
n -\ ecuaţii cu n-\ necunoscute.

2
Pentru un circuit fără cuplaje m

IT^
este o matrice diagonală, astfel încât «rf™ ^ ' atUri ma
'™<* fZJ
estc
matrice diagonală având elementele dc « o
a,a
admitanţcle complexe ale laturilor: 8°nala principală egale cu

( M' 7 )
711 T
(6 W)
In acest caz coeficienţii şi «ermenii liberi ai cî ,
P l direct prin examinarea circuitulu fi
°
stabiliţi

mCntUl de
i.j a matricii [K] este, conform (6.97): Pe P***

llJ=
Z a ^ a «- (6.100)

Un raţtonament similar celui efectuat în &5 4 arată că Y I ■


rc
suma. cu semnul -. a admitanrHnr o Prezmtă

incidcnte Y es
T ^ î
şi
simultan nodurilor /

incidente
având expresia:
nodului , Element
P
^ l'3 ' 3 matnc
Z^^ErT? ^
" termenil
°' "'beri,

este egal cu suma curenţilor generatoarelor de curent, Xk'Ek incidente


(6.10!)
nodului /; în acesta sumă curenţii generatoarelor care ies din nod se iau
cu semnul r, iar cei care intră in nod, cu semnul
Exemplul 6.6 In circuitul clin (I
Fig.6.28 se cunosc: e:(t)~200 sinfeot- )

n/4), e } (t)=200<2 cos( cot), Ri=X u =5Q.


R:=Xc3=20Q. Sâ se analizeze circuitul
4
R
=^3

utilizând metoda tensiunilor nodale.


Numerotând nodurile ca în figură Ai se va
obţine o singură ecuaţie prin aplicarea metodei
tensiunilor nodale:
unde
i - Z i + l i + t - i - Ri + i X i i ■ r 7 - } x C 3 DU + J; ™w 20

F §L -3 unde g2=100(l-j), EJ=200). înlocuind sc obţine

£/,o=-l00 V. r „ .^, ^rr «


t , r

Curenţii în laturi au valorile :

2, = - =
10(1
R2 R:

U = L z - h =-10 + 5j.
Valorile instantanee reale ale curenţilor în laturi vor fi:
= 20sin ;/ (/) = 5V2sin^co/-^j;
K
/.(/)
(0/--------- :
4
/3(/) = 5VH)sin|w/ -arctg- + n

.8 TEOREMA CONSERVĂRII PUTERILOR IN REGIM


PERMANENT SINUSOIDAL

Teorema conservării puterilor instantanee a fost prezentată în &3.7


pentru cazul unui circuit izolat galvanic şi magnetic faţă dc exterior.
In regim permanent sinusoidal interesează bilanţul puterilor active,
reactive şi aparente complexe definite în &6.5. In cele ce urmează acest bilanţ
de puteri se va stabili într-un caz mai general, cel al unui circuit izolat din
punct de vedere magnetic, dar neizolat galvanic faţă de exterior.
Se consideră o reţea electrică liniară
constituită din elemente dipolare de circuit, ale
cărei laturi nu sunt cuplate magnetic cu exteriorul.
Reţeaua prezintă m borne de acces în care intră
curenţii /bI, / b2, .../ b„, (Fig.6.29). Circuitul are /
laturi s subretele

Fig. 6.29
196

neconexc între ele şi n noduri. Se presupune că n,


început cu bornele de acces (1) , . nunicr »tarca nodurilor a
0*1).....in). '•••-^continuând cu nodurile interioare
Se definesc matricile:

[l]=ll\ Li — LiY matricea valorilor ^ efccUvc com


curenţilor de latură: ' ^ ale
GZ]=feZ, «j ~ U.Y matricei valorilor efective
comp.exe ale
F tAt dlc
tensiunilor de latură; '

U
J matricea valorilor efective
complexe ale curenţilor din borncle dc ^
[iZ„J=liZ,o <Z 20 ... £Z m0 ... iZ n -,o]T matricea valorilor efective complexe ale
tensiunilor nodale.

Z
Anterior s-a arătat că pentru un circuit izolat galvanic de exterior
teorema 1 a lui Kirchhoff se scrie sub formă matriceală: [A][/] =0 Pe o
reţea ne.zolată galvanic având „ borne de acces această teoremă trebuie scrisă
sub forma:
. - i^MAim . 2)
(6 10

Demonstraţia este imediată dacă se obseda că, pentru nodurile interne ale

reţelei, relaţia (6.102) ia forma binecunoscută £a*Z*=0 ,

= m +1,- iar pentru bornele de acces se poate scrie că / Qfr Lk = Lb,« / =

l$w, ceea ce exprimă faptul că intensitatea curentului

care intră în borna dc acces /, /H;. este egală cu suma algebrică a curenţilor dc
latură care ies din acest nod .
Conjugând relaţia (6.102) şi înmulţind rezultatul la stânga cu
197
UZ»]T sc obţine: ■ Vj ^
/r
[£ZjT[A][z'J=[L n |z;]. (6.103)
Ţinând scama dc faptul că
198 Capitolul 6

[^]TW={[Aj[îZjf (6.104)
şi de relaţia dintre tensiunile de latură şi cele nodale, [U \=[A] T [U„l Se obţine:
{Uî[i'}=luj[h] (6..05)
Dacă se înlocuiesc tensiunile dc latură exprimate în funcţie de curenţii de latură
cu ajutorul teoremei Iui Joubert (6.84) astfel încât:

se obţine:

im4i']- iu. Y [^]*U T [ii (6.106,


Termenii care apar în relaţia (6.106) suni mărimi scalare având semnificaţia
unor puteri aparente complexe: termenul:

&=[£z„F|z;]=

m
-[(Zio UmO ILn-s .o]'
=2>oz;
*=i
(6.107)

o
reprezintă puterea aparentă complexă primită de reţea pe Ia bornele de acces;
termenul

Ş,=[£] T [/']=[£, ... £,]


(6.108)

L,
reprezintă puterea aparentă complexă furnizată dc generatoarele de tensiune din
reţea;
termenul
K&m permanent sinusoidal

(6.109
H )
1=1
reprezintă puterea aparentă eomplexâ absorbită de impedanţele din circuit.
Prin urmare relaţia (6.106) se mai poate scrie sub fonna:
Sft+S =
* S- (6.110)
Relaţia (6.110) exprimă faptul că puterea aparentă complexă absorbita de
impedanţele din circuit este egală cu suma dintre puterea aparentă complexă
primită pe la bornele de acces şi respectiv cea furnizată dc generatoarele din
reţea. Relaţia (6.110) cu interpretarea de mai sus reprezintă teorema
conservării puterilor în regim permanent sinusoidal pentru o reţea neizolată
galvanic.
Fiecare dintre cele trei puteri Şj,, Ş, Şg este o mărime complexă de
forma:

Şg=P g -r )Qg.
(6.111)

Relaţia (6.110) implică egalitatea părţilor reale şi imaginare ale celor doi
membri astfel încât bilanţul puterilor se mai poate exprima şi sub fonna:
Ph + P s = P (6*112)
Qb+Qg=Q. (6.113)
Aceste relaţii exprimă faptul că puterea activă, P, absorbită de impedanţele din
reţea, este egală cu suma dintre puterea activă primită pe la bornele de acces,
P b , şi puterea activă furnizată de generatoarele din reţea, P g . în mod similar
puterea reactivă absorbită de impedanţele din reţea. O, reprezintă suma dintre
puterea reactivă primită pe la borne. Q b , şi cea furnizată de generatoare. (?,.
Relaţiile (6.112) şi (6.113) arată ş. faptul că puterile activă şi reactivă se
conservă separat.
în cazul unei reţele izolată galvanic de exterior puterea primita pe la
borne, Sj, este nulă încât bilanţul de puteri se scrie sub forma:
Ş.=Ş (6.114)
Utilizând relaţiile (6.107) şi (6.105) se obţine:
5,=t/J T [/;]=fc] T [z*]=ţ^^ (6.117)

astfel încât în cazul unei reţele izolate galvanic şi magnetic de exterior suma
puterilor aparente complexe la bornele laturilor reţelei este zero î n orice
moment:
o (6.118)

Pentru o reţea pasivă alimentată din exterior 5^=0 şi Şb*0 încât bilanţul
de puteri are expresia:
Sy-S ; Ph=P i Qh=Q. (6.119)
Dacă reţeaua pasivă este izolată galvanic de exterior atunci 5^=0, Sb =0 încât se
obţine:
5=0; P = 0 ; Q = 0. (6.120)
Această reţea nu absoarbe nici putere activă, nici putere reactivă; de regulă
curenţii în laturile circuitului sunt în acest caz nuli.
Exemplul 6.7 Sâ se efectueze bilanţul puterilor pentru circuitul din Fig. 6.22
(analizat in exemplul 6.2).
Puterile aparente complexe la bornele laturilor se calculează după
:um urmează:

J
«-aii- Rt + jaL - Zi -JwZ 1 3 / 3 - E Zi =420-660j;
co
C i J

&ţ = U d \ =-900 + 200j: Ş , «ţyj =480 + 460j. Bilanţul de


puteri: Ş, + Ş 2 + Ş y = 0.

Transferul puterii active prin cuplaj magnetic Se consideră două laturi A- şi m


cuplate magnetic (Fig.6.30). tenie aparente complexe la bornele celor două
laturi au expresiile:
12')

Circuite liniare *'^gimpermanent


sinusoi ii'ida
l

5
s k = K* fi=+ « fi*- N^E - £4]/; = Pi + jQt
=<z z: = [(*„+jcoij/ + ^ -E
]r \
m m m LkmLk m m=P + 0
m m J!efm-
Presupunând că

Z , = /4 e jT - : Z m = 7 me JT - ; Rk = £ iC iu ; £ m = £ eJT „
şi separând părţile reală si imaginară ale celor "două puteri aparente

.J-^X
1
complexe rezulta că: «>pun,nie
/I-^-V I ^ . T -T.) (6.121) a-^*-V*siri(Y<4-Y^+o,!
^^ _ Tft ) ((U22)
P. = R J l - E J m cos(y,. m - Y J-aL^sinta - Y J (6.123) £ ffl = coL m/; - £ m /„ sin(y m
- Y m) + coZ^7, /m cos(y a - y,J. (6.124) Comparând expresiile puterilor active
corespunzătoare celor două laturi se observă prezenţa termenului
<oL k m l k I m sin(y im - y j termen ce apare cu semnul - în expresia lui Pk şi cu
semnul+ (datorită imparitătii funcţiei sinus) in expresia lui P m . Presupunând că
sm{y i m -y lk )>0 rezultă că latura k cedează o putere activă egală cu:

Puamfem = ^kmhL M j lm ~ Y« ) (6.124)


laturii m care o absoarbe. Se obser\'ă că in suma Pk+Pm cei doi termeni se reduc
ceea ce înseamnă că prezenţa cuplajului magnetic nu determină o absorbţie
suplimentară de putere activă.
De asemenea, comparând expresiile
puterilor reactive Q k şi Q m se observă
prezenţa termenului
Vm C < K ( Yim - Ya) a vâ nd, în
ambele cazuri, acelaşi semn. Se
constată că prezenţa cuplajului
magnetic determină o absorbţie
suplimentară de putere reactivă de la
generatoare sau pe la bornele de acces,
Fig 6 30
deoarece în suma Qk+Qm acest termen apare înmulţit cu 2.
12')
Transferul puterii active prin cuplaj magnetic este utilizat î n construcţia
unor dispozitive electrice, cel mai cunoscut fiind transformatorul.
CAPITOLUL 7

CIRCUITE UNIPORT ÎN REGIM PERMANENT


SINUSOIDAL

7 ! UNIPORŢI ACTIVI Şl UNIPORŢI PASIVI

După cum s-a arătat în &5.7 un circuit uniport (sau dipol) este un circu.t
cu două borne de acces care poate să includă în structura sa generatoare de
tensiune sau de curent - caz în care se spune că este activ-sau să fie const.tu.t
numai din elemente pasive de circuit - caz in care el este pasiv.
în regim permanent sinusoidal un dipol pasiv (Fig.7.1) se
caracterizează prin impedanţa sa complexă echivalentă definită prin
relaţia: « Ş -Ur ■»

l e = = = R ..+ix e (7.1)
/
U
Uniport p
pasiv r.p. sau prin admitanţa complexă echivalentă
s.
L e = ^ G c - ] B c . (7.2)
In cazul in care se cunoaşte
structura internă a dipolului impedanţa sa poate fi determinată
utilizând Fig. 7.1 regulile de grupare a impedanţelor. Aceste reguli se
stabilesc impunând condiţia ca în urma înlocuirii grupării originale cu cea
echivalentă tensiunea şi curentul să rămână neschimbate.
Astfel, pentru gruparea serie (Fig.7.2) se poate scrie:
ţ/ = z , / + . . . z „ / = / £ z i .
respectiv (7.3)
U =
ZcL

*=1
205

încât impedanţa complexă, rezistenţa şi reactanţa echivalentă au

expresiile:
n
n H

t- *=
l 1

z _z.

le
= J ^Zk ; *,=2> ! (7.4)
Fig. 7.2
Trebuie observat că în scrierea ecuaţiei (7.3) s-a presupus că impedanţele
Z\....Z„ nu au cuplaje magnetice.
în cazul a n impedanţe lipsite de cuplaje magnetice grupate in
paralel(Fig.7'.3) se pot scrie relaţiile:
U
+ +U = 1
= \^
^=ir - r ^I- ^2>*' 1=1
(7.4)
206 Capitolul 7
respectiv

(7.5)

astfel încât admitanţa complexă, conductanţa şi susceptanţa echivalentă a


grupării devin:

A i
iar impedanţa echivalentă este:
Zi &
207
Gruparea mixta este o Cru gnipări scrie şi paralel, în
Pare rcd
"ctibi| ă | a 0 secvenţă dc
acest caz impedanţa
echivalentă determinându-se prin
aplicarea rcgu\i\or de grupare
în scrie şi în paralel. De
exemplu, pemru gruparea Fig.
din Fig.7.4 impedanţa echivalentă este: 7.4

2 = fei±^)|
— r

Cm/w/iea C0ro/>/ex <5 este o grupare ireductibilă la o secvenţă de


grupări sene ş. paralel. In acest caz pentru determinarea impedanţei complexe
echivalente se utilizează teorema transfigurării stea triunghi. Se consideră trei
impedanţe Z,. £. Zj conectate în stea şi se urmăreşte să se determine trei
impedanţe cu conexiune în triunghi Z, ;. Z^, Zj, (Fig.7.5) astfel încât, prin
înlocuirea unei grupări cu cealaltă, tensiunile dintre nodurile (l)-(2), (2)-(3) şi
(3)-(l) precum şi curenţii absorbiţi prin nodurile (1), (2) şi (3) să nu se
modifice. în ambele configuraţii impedanţele se presupun lipsite de cuplaje
magnetice. Observând că în acest caz teorema lui Joubert are aceeaşi formă ca
şi în cazul circuitelor rezistive. rezultă că pentru stabilirea expresiilor
impedanţelor Z\i. £3. Z 3, se poate face un raţionament similar celui din
&3 .6.1. Relaţiile de transfigurare vor păstra aceeaşi formă ca şi în cazul
rezistenţelor:
208 Capitolul 7

Fig. 7.5
- transfigurarea stea-triunghi
Z , Z + Z Z y + Z,Z,
2 2

Zy
Z\Z2 +Z2Zy +ZşZ
(7.8)
Z.23 = ~z,

z2
- transfigurarea triunghi-stea
Z
n

+ ^23 + ^ 3 1
hi ^31^23

Z|2 + 2 23 + Z31
Z, = (7.9)
în cazul în care structura internă a dipolului nu este cunoscută impedanţa
echivalentă se determină experimental. Astfel, impedanţa complexă echivalentă
definită prin relaţia (7.1) se mai poate scrie sub forma:
I I U e"u U Z . . = = = ^— = -e^ = Ze eJ" = Re (©) + jXe (co).
7e (7.10)
jr,

Fig. 7.6

Deoarece, în general, atât


rezistenţa echivalentă, 7?t., cât şi
reactanţă echivalentă, Xc, depind de
pulsaţia co, rezultă că sunt necesare
patru determinări experimentale,
indicate în Fig .7.6: valoarea efectivă
a tensiunii, (/, cea a curentului, /,
valoarea defazajului, tp, şi a pulsaţiei OJ; parametrii
ajutorul relaţiilor:

Re =ycos(p ; X e =ysin<p. (7.


Un circuit uniport activ funcţionând în regim
sinusoidal (Fig.7.7.a) poate fi sub„if .

. co„r„ , ,,,,„,,,
m
cssa?,* •* fesa:ac,ivi
rezişti vi, fie printr -o schema , i Ca
Şi în r-.^, i

dc Cut b)
generatorului echivalent de cm» "cnt - ,„;, " fic
pe principiul superpozitie^ ^re(Fi^-7.0. S^^E
în &5.7 pentru uninnmL!, proeedeT ^
în &5.7 pentru MJ (-0 activi rezistivi
uniporţi " Şi cel descris

0
Uniport
liniar ^i
activ

— 1
1
a)
Tensiunea electromotoare a eeneratnmi,,; i .

• fie - ţ/^ . iar impedanţa


saintema este egală cu impedanţa echiva.entă ,a bornele A-B a dipolului
Dacă se conectează o impedanţa de sarcină Z, între bornele A si
Ş
B. curentul absorbit de aceasta este:

ti»-* (7.12)
Substituind generatorul real de tensiune din Fiu.7.7.b printr-un generator
echivalent de curent se obţine schema din Fig.7.7.c în care curentul generatorului
este:

~ (7.13)
ZA BSC
f

egal cu curentul de scurtcircuit al dipolului. La conectarea unei impedanţe de


sarcină Z, între bornele A şi B tensiunea are expresia:
* *
A I : 4 I»
213 Capitolul 7
mine

Excmnlul 7.1 Să se determine generatorul echivalent de tensiune

faţă de bornele A-B pentru

a h c
) ) )
Fig.
7.8
circuitul din Fig. 7.S.a.
Tensiunea Ia mers in gol se determină analizând circuitul din
Fig.7.8.a pentru care se pot scrie ecuaţiile de tensiuni:
C/| = (#, + jcoL,)/, -j(oL i 2 l 2 =(/?, + jwZ-,)/,

rezultând

R} + JO)L,

Impedanţa uniponului pasivizat, în raport cu bornele A - B, se


- AB = ~ = A\ + JQ)Zo + i
:
R] +
jcoL,
: r2

2 /**

+ jwZ-,
faţă de bornele AB este:

12
214 Capitolul 7

12
215 Capitolul 7

12
216 Capitolul 7

12
217 Capitolul 7

12
218 Capitolul 7

12
219 Capitolul 7

12
220 Capitolul 7

12
221 Capitolul 7

12
222 Capitolul 7

12
223 Capitolul 7

12
224 Capitolul 7

12
225 Capitolul 7

12
226 Capitolul 7

12
227 Capitolul 7

12
228 Capitolul 7

12
229 Capitolul 7

12
230 Capitolul 7

12
231 Capitolul 7

12
232 Capitolul 7

12
233 Capitolul 7

12
234 Capitolul 7

12
235 Capitolul 7

12
236 Capitolul 7
2 ,
2
orZ, 12
R: +o)-L:

12
arcuite uniport i„ regim permanent sinusoidal
237
7>2 TEOREMA TRANSFERULUI PUTERII ACTIVE MAXIMI DE
LA UN UNIPORT LINIAR ACTIV LA l \ UNIPORT LINIAR
PASIV

Se consideră un uniport liniar activ care alimentează cu tensiune


sinusoidală un uniport liniar pasiv (Fig.7.9.a). Fiecare din cele două
circuite uniport admite o schemă
m

cchivalrmsT'.' ' T
cu un generator rea. d fide
tensiune, i ^ "f -bstitui
P
PaS,V CU 0
Z, (Fig.7.9.b). ""Pedaniă de
sarcina
(A)
,
Uniportactivr.p.s.■ ■ i Z

i

a Ui)

m
)
Fig. b)
7.9

Considerând cele două impedanţe dc forma:Z,=/?,+jA',, Z^+jA',,


unde Rh Xt sunt fixe, iar R5J Xs variabile, se pune problema dctcnninării
valorilor parametrilor /?„ Xs pentru care puterea activă absorbită de
impedanţa dc sarcină este maximă. Deoarece curentul / arc expresia:
(7.15)

puterea activă absorbită de Z, va fi:


(7.16)

Maximul funcţiei P S (R, A',), dacă există, va fi o soluţie a sistemului dc


ecuaţii:
5 _
ap.
arcuite uniport i„ regim permanent sinusoidal
=0 238
< A (7.17
cP. )
dXs
Calculând cele două derivate se obţine:
Capitol"!
239
cP 2ţV,+*,)*,£
dX,
(7.18
)

dR,
Sistemul (7.18) are soluţia:
x,=-x,
(7.19
R,=R. )
ceea ce înseamnă că
Z,=Z,\ (7.20)

Pentru a determina natura soluţiei obţinute (punct de maxim, dc minim


sau punct staţionar) se studiază matricea hessiană asociată funcţiei dc
două variabile P,(R„ X,):
Elfi <r-p.
6R; dR t dX
H= d l P. (7.21
s
)
B2P.
dX,cR, 6X:

Efcctuind calculele se constată că matricea 11 este negativ definită (-11


este pozitiv definită) ceea ce înseamnă că soluţia definită dc relaţia (7.20)
reprezintă un punct de maxim pentru P,. Puterea activă maximă
transmisă are valoarea:
E2
(7.22)
4R
>

iar randamentul dc transfer al acesteia este:


RJ 2
= - = 50% (7.23
)
Pg P,+P, R , f - + R , I 2 2

Dacă este îndeplinită condiţia (7.20) se spune că impedanţa de


arcină este adaptată la generator.
Capitol"!
240
Se constată că şi în cazul regimului permanent sinusoidal se pot
formula concluzii similare celor stabilite pentru uniporţii rezistivi (5.8).
Astfel, deşi puterea activă transferată în condiţia (7.20) este maximă.
uniport în regim permanent sinusoidal
241
U 50% din aceasta ajunge la impedanţa de sarcină, restul fiind
disipată pe rezistenţa internă a generatorului.
Dacă puterea transmisă este mică (nivel redus al semnalelor)
este avantajos să se transfere o putere activă maximă către receptor.
Dacă insă puterea transmisă este mare, aşa cum se întâmplă în
electroencrgcticâ. atunci se preferă să se transmită o putere activă care
nu este maximă, dar în condiţii de randament mai bun. în realitate,
considerând că impedanţa de sarcină este un consumator casnic sau
industrial, valoarea acestei impedanţe este întotdeauna mult mai mare
decât cea a liniei dc transport a energiei electrice (Z,»Z,) astfel încât
pierderile de putere activă pe linie reprezintă doar o fracţiune mică din
puterea totală transmisă.

7.3 COMPENSAREA PUTERII REACTIVE.


ÎMBUNĂTĂŢIREA FACTORULUI DE PUTERE

Reţelele de transmisie a enersiei electrice sunt dimensionate


astfel încât să funcţioneze la o anumită tensiune nominală. U . în funcţie
de care se stabileşte distanţa dintre conductoarele liniei, şi la un curent
nominal. /. în funcţie de care se alege secţiunea conductoarelor. Cu alte
cuvinte linia de transmisie, care funcţionează în regim permanent
sinusoidal, este proiectată să transporte o anumită putere aparentă.
S=U-I. Dacă puterea reactivă absorbită de receptor este nulă atunci
puterea activă transportată este maximă, P=S, iar factorul de putere este
unitar A>=1. Cum insă majoritatea receptorilor de putere au caracter
inductiv (motoare, transformatoare, etc.) puterea reactivă este nenulă,
iar
P<Sş\ prin urmare Â><1.
Pentru îmbunătăţirea factorului de putere se conectează în
paralel cu receptorii ^ n inductivi baterii de condensatoare
dimensionate astfel încât să compenseze puterea reactivă inductivă,
apropiind factorul de putere de valoarea unitară (Fig.7.10).
Q> Q
2 =o
kP<
1
uniport în regim permanent sinusoidal
Fig. 7. 1 0
242
uterea reaCl,Vă
Dacă ZT M&s P absorbită de
aceasta este:
2
u
a=AV2=^^T-
(7.24)
Pentru o compensare totală a puterii reactive absorbite de Z> trebuie ca
puterea reactivă corespunzătoare grupului Z< în paralel cu C să fie
nulă:

Se obţine astfel valoarea capacităţii C de forma:

©te; + A, j

7.4 CIRCUITE UNIPORT FUNCŢIONÂND LA REZONANŢA


Capitolul 7

Fig.
7. 1 1

Se consideră un circuit uniport liniar


pasiv alimentat cu tensiune sinusoidală şi care
absoarbe curentul

/'(/) = /V2 sin(cor + y, ) = / VI sin(ca/ +


y u ~(ţ>)
(Fig.7.11). în cazul general defazajul dintre
tensiune şi curent este nenul:
<p=y,,-y,*o.
Dacă este îndeplinită condiţia
<P = Y u-Y/=0 (7.26)
se spune că s-a realizat rezonanţa la bornele circuitului. După cum s-a arătat
în &7.1 un uniport liniar pasiv se poate substitui cu o impedanţa
echivalentă:

(7.27)

sau cu o admitanţa echivalentă :

(7.28)

Deoarece *,=Z r cos.p şi X „ = Z , sin<p. iar Gc = Y, cos«p şi


BT = Y sin «p, urmează eă . la rezonanţă, reaetanţa echivalentă precum si
T

susceptanţa echivalentă a circuitului uniport se anulează:


" " ■ " • - , ...
(?29)
B =0
' - JP ^(7.30)
Capitolul 7
De asemenea, puterea aparentă complexă absorbită de dip
(6.43), egală cu puterea activă, iar puterea reactivă se anulea
(2 = (//sin <p = 0
Relaţiile (7.29)...(7.31) arată că circuitul uniport
rezonanţă se comportă ca o rezistenţă, chiar dacă în struc
clemente reactive de circuit.
Studiul rezonanţei in circuitele ce funcţionează în r
sinusoidal prezintă importanţă deoarece se pot pune" în ev
deosebite cum ar fi apariţia unor supratensiuni sau a unor
elementele reactive de circuit. Ca exemplu se prezintă în
circuitelor RLC serie şi RLC paralel funcţionând la rezonanţ

7 .4.1 Circuitul RLC serie la rezonanţă

Se consideră circuitul RLC scrie alimentat cu o tens


de pulsaţie co (Fig.6.13). Impedanţa complexă a circuitului e
Circuite uniport în regim permanent ti
Z = R + j co/.-— M +
sinusoidal 14/
jA". coC

La rezonanţă A>0 încât oiL = — sau


coC
XL'XC. (7.32)
Condiţia (7.32) poate fi realizată fie prin modificarea frecvenţei tensiunii de
alimentare, caz în care pusaţia de rezonanţă este:
<7 33)
•-•ic-
jES ;
fie la variaţia inductivităţii bobinei sau a capacităţii condensatorului. în
condiţia (7.33) Z=R, iar curentul absorbii »« L - R ■

Tensiunile pe elementele de circuit au, la rezonanţă, expresiile:


(7.34) = R I = U

(7.35
)

L
C
a, ta (7.3
6)

M KZ
(O, C R

elaţia (7.34) arată că la rezonanţă tensiunea aplicată circuitului RLC serie


se regăseşte la bornele rezistenţei. Relaţiile (7.35), (7.36) arată că tensiunile
pe bobină şi pe condensator au. la rezonanţă, valori efective egale, fiind in
opoziţie de fază:
L = U c \ =±
C
±-U = Q
rc/ % U. (7
37
)
Factorul
L
C
(7.38
R )
se numeşte factor de calitate al circuitului RLC serie, în funcţie de parametrii
circuitului acesta putând fi subunjîar sau supraunitar. Relaţia (7.37) arată că
în cazul O s >\ se obţin supratensiuni pe bobină şi pe condensator.
Impedanţa

(7.39)
reprezintă impedanţa caracteristică a circuitului RLC serie.
Diagrama fazorială de tensiuni pentru circuitul RLC serie la rezonanţă
este prezentată în Fig.7.12, rezonanţa în acest caz numindu-se ■ezenanţă de
tensiuni.
248
Ob|inerca supratensiunilor nc

elementele reactive la rezonanţă noatc fi ~ j


utilizată pentru amplificarea unui semnal
util, în cazul dc faţă a tensiunii aplicate U
La nivele mari de semnal, cum sunt cele
întâlnite m energetică. rca | i?area

accidentală a rezonanţei de tensiuni poate "°


fi periculoasă, conducând |a
suprasolicitarea bobinelor şi a condensam^,, a- 7 1 2

Valorile efective ale tensiunii "rC,Ca -


exprimate in funcţie dc pulsaţia o, si ™ CDteIe dc arcuit pot fi
1 W Ş de factoru
relaţiilor: ' ' * calitate ft CU ajutorul

UR = RJ = R (7.40)
U 0) 0)
1 + 2; r

U , = (oLI
=
\ Q t Ua c
o
R2 + co co
(7.41
)
coZ.
coC

(7. (7 (7.42
= coC )
coC, \ R 2 + (oL- r
(0 0)
COC;
(0

(oL -
ip = arctg = arcts CO (0r
(7.43
Q*
)
(0

In Fig. 7.13 sunt reprezentate graficele funcţiilor U R { ( o / < o r )


t/^(w/co r ),(/ c (co/o) r ),(p(co/(o r ) pentru un factor de calitate Qs=\. iar m
Fig.7.14 este reprezentată variaţia tensiunii pe rezistor pentru diverse
249
valori ale factorului de calitate al circuitului. în ambele grafice scara
pentru variabila o)/d) r este logaritmică.
Analiza graficelor din Fig.7.13. 7.14 permite să se observe că:
Capitolul 7
250
- tensiunea pe rczistor este maximă la rezonanţa;
- maximul funcţiei U c (<a/(O r ) se obţine pentru o pulsaţie maximul
funcţiei U L ( t o f & r ) se obţine pentru o pulsaţie a) : >to r , p entru a),=o) r cele
două tensiuni fiind egale;

1.5 1 u L /u

0. —
5
(')
0 (!),

Fig. 7.13
- pentru (0=0, ceea ce corespunde unei alimentări cu o tensiune
continuă, impedanţa Z->x, curentul 1=0 şi tensiunea U sc regăseşte la bornele
condensatorului;
- pentru valori mari ale pulsaţiei.
G>-KC, impedanţa Z-KX, curentul /—

>0. iar tensiunea aplicată. £7, se


regăseşte la bornele bobinei;
- cu cât factorul de calitate Qs este
mai mare, cu atât variaţia funcţiei
6//?(co) în vecinătatea pulsaţiei de
rezonanţă este mai abruptă. Pentru un
factor de calitate

Fig. 7.14
Circuite „nipon in regim permanent ti
*ntu\oidul 145

seric ca filtru electric de frecvenţa de tip treee b


t^^Sl
ridicat, graficul (7«(co) sugerează posibilitatea utili/irii
" °
- *ccvcn,e sUuatc în vecinătatea frecvenţei

suni mult atenuate Caractensttca de


frecvenţă a unui filtru trece bandă ideal este prezentata in F.g.7.15.
Intervalul [co,, co 2] constituie banda de trecere a filtrului.
în cazul filtrelor reale se admite că limitele benzii de trecere a
filtrului sunt pulsaţiile pentru care valoarea efectivă a semnalului de ieşire
scade la l/ V 2 din valoarea maximă. Pentru circuitul RLC scrie condiţia
U
(7.44)

permite determinarea pulsaţiilor coi şi co 2 (Fig.7.16); astfel, dacă se


utilizează relaţia (7.40) şi se consideră se obţine:
(0 (0 r
= +1
CO

ceea ce conduce la co, = to r 1- , respectiv w: =


2G. co r
Lăţimea benzii de trecere a filtrului, definită prin relaţia:

Aw = co, - co, = — (7.45


)
«5
este cu atât mai mică cu cât factorul de calitate Q s este mai mare. Un filtru
cu o bandă de trecere îngustă este un filtru cu o bună selectivitate.

U,

0 CO, <0

Fig. 7.15 Fig.


7.16
252 Capitolul 7

7.4.2 Circuitul RLC paralel la rezonanţă

Se consider* circuitu l RLC paralel lipsit de cuplaje magnetice


alimentat cu o tensiune sinusoidală de pulsaţie co (Fig.6. 1 7). Admitanţa
complexă a circuitului are expresia

La rezonanţă susceptanţa echivalentă se anulc «i2ă, 2? ( .=0, fiind îndeplinită


condiţia:
= o)C sau BL = Bc. (7.46
)

Ca şi în cazul circuitului RLC serie condiţia (7.46) se poate realiza fie Ia


variaţia capacităţii C a indiictiv 'itâţii L sau a pulsaţie i <o. în acest ultim
caz pulsaţia de rezonanţă a circuitului RLC paralel este:
1
r
VZc (7.47)

La rezonanţă Y=G, iar curentul absorbit de circuit este


A =YU=GU
-Jrcz-----------— (7.48)
Deoarece admitanţa circuitului

J
Y
= G
2
+
-coC

coZ.
este minimă la rezonanţă. Y\M = G rezultă că şi valoarea efectivă a
curentului total , /, pentru circuitul RLC paralel excitat in tensiune, este minimă
la rezonanţă:
j\m =min{/}=Gc/. (7.49)

Dacă G=0 atunci Y\m = 0 şi ^ = 0 , circuitul LC paralel acordat la rezonanţă

blocând circulaţia curentului de pulsaţie co=av.


Curenţii în rezistor. bobină şi condensator au, la rezonantă, expresiile:
253

L =^ =
R ttz
(7.50)

GU=L A
254

rcz
(7.51
)
W

(7.52)
xprimă în planul complex relaţia-
= I
-«+U+U (7.53)
itului anat la rezonanţă. în Fig.7.17.
2) şi a

ele

I (7.54) Fig.
nanţă curentul 7.17 total absorbit
renţii din bobina şi condensator
motiv rezonanţa în circuitul RLC paralel
factorul

(7.55)

circuitului RLC paralel. în funcţie de


ubunitar sau supraunitar, in cazul QP >U
două elemente reactive de circuit. Acest
nţilor slabi pentru a realiza o amplificare
di dăunător in tehnica curenţilor tari dacă
curenţi.
RLC paralel alimentat cu un curent
efectivă /. Valorile efcct.ve ale
celorlalţi curenţi precum şi a defazajului cp pot fi exprimate în funcţie dc
pusaţia co şi de factorul de calitate Qp cu ajutorul relaţiilor:
(7.56)

11 + CO
Q CO

QJa>
. (7.57)
CO

co

Qlio

cp = arctg

(7.58)

(7.59)
Dualitatea dintre circuitul RLC serie alimentat în tensiune şi circuitul
RLC paralel alimentat în curent se reflectă în similitudinea expresiilor (7.40)...
(7.43) şi respectiv (7.56)... (7.59), punându-se în evidenţă următoarele
corespondenţe: Ur <->Ir , Ul +-*Ig Uc *~+Il - Graficele funcţiilor //c{co). //.(co),
Icito) au aceeaşi formă ca şi cele reprezentate în Fig.7.13 pentru £/*(co), (/
({co), respectiv t//.(co). Pentru pulsaţii co<co r circuitul este inductiv (9=y M -
Y/>0), iar pentru pulsaţii co>« r circuitul este capacitiv (cp<0).
Considerând din nou circuitul RLC paralel alimentat în tensiune
valoarea efectivă a curentului absorbit poate fi exprimată în funcţie de pulsaţia
co şi de factorul de calitate Q p sub forma:
T
1
-Q>C| U = G U J l + Q'9 O)

J
2 (O
I = YU = G + toL (7.60)
co
In Fig.7.18 este reprezentat graficul funcţiei /(co/co r ) pentru diverse valori ale r 4
factorului de calitate 0,„ scara pulsaţiilor fiind logaritmică. Se observă că
variaţia curentului / în jurul pulsaţiei co r este cu atât mai rapidă
14')
te uniport fn regim permanentsi
cu cât factorul de calitate este mai mare.
Pentru un factor de / calitate
ridicat ( Q ,^\0) circuitul RLC paralel
arc o caracteristică
asemănătoare caracteristicii de
frecven|ă a unui filtru de lip opreşte
bandă. Un filtru ideal opreşte-bandă
blochează GU trecerea semnalelor Cu
pulsaţia cuprinsă în intervalul [toi,
to : ], lăsând să treacă semnalele cu
pulsaţii situate î n afara
1 C k c u k uS]
T™
paralel cu factor de calitate ridicat poate fi

bandă, admiţând ca lunnc ale benzfi dea tm ?


de
Fig.
7.18
ip
^
^* W
care este îndeplinită condiţia: ^ pulsa ",lc <»u co: pentru

(7.61)

Daca se are m vedere expresia n fim „ i


cazul expresiile: ' > "' ? H * au. î n
d0Uă pU,sa

2
co, s c o r I- co2 S C0r 1+ (7
20 22, .6
2)

7.5 CIRCUITE UNIPORT SPECIALE UTILIZATE ÎN


ELECTROTEHNICĂ

7.5.1 Circuite uniport care furnizează curent invariabil în raport cu


impedanţa de sarcină

Se consideră uniportul pasiv reprezentat în Fig.7.19. Impedanţa


complexă echivalentă a circuitului este:
z2zs (7.63)
z„ = z, +

curentul absorbit are expresia:


y
_ ţ/(Z 2 ^J (7 .64)
Fig. 7 . ] 9
Curentul £ prin impedanţa de
sarcina Z< se obţine rezolvând sistemul:
Z, +Z : = 0
atunci curentul /s are expresia:
Se obţine:
(7.65)

Dacă este îndeplinită condiţia


(7.66)

(7.67)

independent de impedanţa de sarcină Z,. Deoarece Z| = /?, + j X i şi , = /?

2 + jA\ condiţia (7.66) nu poate fi îndeplinită decât dacă


/?,=/?,= 0
x,
(7 68)
=.-*, : -

ceea ce însemnă că impedanţele Z\ şi Z> sunt pur imaginare, una fiind un


condensator, iar cealaltă o bobină:
Z, = jcoL _
(7.69)
sau coC
z2=-J-
toC Z2 = jcoL
UndC
w ?5
= Cl)Z Condi ia
" - P recedentă reprezintă o condiţie de rezonanţă.
Se observă că în raport cu impedanţa de sarcină Z s circuitul
funcţionează ca un generator ideal de curent de valoare Mb°îff&-
Circuite uniport in regim permanent
sillllsoi oulu 151
i

Presupunând că % este variabil î„ j nlerva]


curentului h rămâne constantă cu ex ° ° bscrvă că Poarca
(funcţionare în gol), când /> 0. î n această T T*^ Ca nd
sursa de tenstune U este pusă î n scuS^ deoarccc ftfe-O
c,rcu
distrugerea ei. " ceea ce poate conduce la
Circuitul din Fig .7. 1 9, pentru car
se numeşte circuit Boucherot.' ^ ° Ste ,nde P lin 'iă condiţia (7.66)
mizează ac
Un alt exemplu de circuit care fu i complexă a curentului în sarcină
ceaşi valoare efectivă
independent de valoarea impedanţei Z ţ
este cel prezentat în Fig.7.20.
Curentul £ poate fi

exprimat cu ajutorul teoremei generatorului

echivalent de tensiune:

—An0
unde tensiunea de mers în gol. U/MO * are (7.70)
expresia:
U
£-*v

(7.71
)

iar impedanţa echivalentă faţă de bornele AB, cu Z, deconectat, şi 6-0 este:

z,+z z +z
2 3 4

înlocuind în (7.70) se obţine expresia curentului /<:


-=U
L
S 7 - ll^Z ■

^ AU ~~ '
e+ li fe3 (Z, + Z A ) + Z y Z A (Z, +Z 2 ) (7.72)
observă că dacă este îndeplinită una din condiţiile: Z, +Z ;
= 0 sau Z, +Z 4 = 0
(7.73)

(7.74)
261

tunci curentul in impedanţa de sarcinii este independent dc Z, şi are


expresia: 7 j=--^- = -=-, în condiţia (7.74), , respecţi
Z : Z,

= _JL = JL în condiţia (7.74) 2. Condiţia (7.71), este îndeplinită f,c Z3 &


j in
coCj
1
ambele cazuri fiind necesar ca «L, = — respectiv o)L 2 =
Iacă Z.-jcoL,,^fie dacă Z, = -— , Z2 = jcoL : , ţ
coC

imîlar, condiţia (7.74) 2 se realizează fie dacă £ 3 = ja>Z 3 , Z 4 =---------------L


coC,

dacă Z, = —f-,Z 4 = jcoL,, iar C0L3 — respectiv


(oC 3 coC 4

,5.2 Circuite complet rezistive

Pentru majoritatea circuitelor uniport impedanţa complexă este reală


doar când pulsaţia tensiunii de alimentare este egală cu pulsaţia de rezonanţă.
Există însă circuite uniport care se comportă ca o rezistenţă pentru orice
pulsaţie a tensiunii de alimentare, chiar dacă în structura lor există bobine şi
condensatoare. Aceste circuite se numesc complet rezistive.
Structurile de bază ale circuitelor complet rezistive sunt rezemate în
Fig.7.21 aşi b.
impedanţa echivalentă a circuitului di n Fig.7.2ţ. aest c -

(7.75)
JwC
Dacă este îndeplinită condiţia
C (7.76
)
atunci

(7.77)
circuitul fiind complet rczistiv.
Pentru circuitul din Fig.7.21.b impedanţa echivalentă este:
1
(R + R+
i<oL) jcoC,
(7.78)
1
2 R + ja>L + -
jcoC

în condiţia (7.76) impedanţa echivalentă devine ZC~R. circuitul fiind complet


rczistiv.

7.5.3 Circuite defazoare

Valorile clementelor de circuit pot fi


alese astfel încât să se obţină valori impuse
ale defazajelor dintre tensiuni şi curenţi. Se
consideră ca exemplu circuitul din Fig.7.22. U
Se urmăreşte să se determine valoarea
capacităţii C pentru care curentul £> este în
cuadratură cu tensiunea IJ. Curentul o-
absorbit /i are expresia:
Fig. 7.22
265

z, = LL
(7.79
)
I

jcoC
Curentul h se poate exprima în funcţie de l_\ rezolvând sistemul dc
ecuaţii:
fZi=Z:+Z3
{ R : + j o i L )l 2 = - (7.80
jcoC )

astfel încât se obţine


J U
(7.81
)

1
Pentru ca /-. şi 6/ să fie in cuadraturâ este necesar ca MZ = — astfel
coC
încât capacitatea C are expresia:

(7.82)

Condiţia (7.82) reprezintă o condiţie de rezonanţă.

7.5 .4 Circuite divizoare de tensiune şi de curent

Un circuit divizor de tensiune este format din două impedanţe


conectate în serie (Fig.7.23).

OiUi— --l

u 6)
Fig.
o ) 7.23
o Hi

-
2,
l
267

Dacă cele două impedanţe sunt de forma:

atunci valorile efective ale tensiunii totale şi ale tensiunilor pe clemente


vor fi:
Ui=ZJ=^R2+X2-I

U 2 = Z 2 I =^Ri + X ; I t (7.83)

Z
Valorile efective complexe ale tensiunilor
Z, + Z ,
(7.84)
U\ şi au expresiile:
ţ/, = z,/ = — u

După cum se poate observa din relaţia (7.83) este posibil ca cele
două tensiuni, U\ şi LA, să aibă valori efective mai mici decât tensiunea
totală U (Fig.7.23.b) sau, dimpotrivă, mai mari decât U (Fig.7.23.c), în
funcţie de valorile parametrilor celor două impedanţe R\JC\9 f e i ^2- Cel mai
frecvent, divizoarele de tensiune sunt utilizate pentru a extinde gama de
măsură a unui voltmetru sau pentru a obţine un semnal util de amplitudine
mai mică decât ce) existent. Din acest motiv, un caz de tipul celui din
Fig.7.23.c este nedorit.
De regulă divizoarele de tensiune se realizează din două rezistenţe
sau din două condensatoare conectate în serie, caz în care condiţiile
,,v ; U\<U ; U2<U
sunt Întotdeauna îndeplinite.
Un circuit divizor de curent este alcătuit din două impedanţe
conectate în paralel (Fig.7.24.a). Deoarece
U U Zi+Z2

a) b)
c)

Fie. 724
au
curenţii I_\ şi & expresiile:
Ca şi în cazul divizoarelor de tensiune. î n funcţie de parametrii
celor două impedanţe. se pot obţine cazurile:
/,</ ; h<I (Fig.724.b)
sau /i>/ : I<>I (Fig.7.24.c).
Deoarece divizoarele de curent sunt utilizate pentru extinderea
gamei de măsură a ampermetrelor sau pentru obţinerea unui curent de
valoare efectivă mai mică decât cel total, cazul I\>I sau h>I este nedoriL
cel mai adesea fiind utilizau î n construcţia divizoarelor de curent dipolii
rezistivi.
CAPITOLUL 8

CLADRIPOLI DI PORŢI ÎN REGIM PERMANENT


SINUSOIDAL

în clasa circuitelor multipol un loc important îl ocupă circuitele


electrice cu patru borne de acces, numite tetrapoli (Fig.8.1). Funcţionarea
acestora în regim permanent sinusoidal este caracterizată de valonle efective
complexe ale curenţilor în bornele de
acces Iu h* şi de tensiunile dintre
perechile de borne de acces U\. Uz* L j -
Curenru] în cea de a patra bornă de acces
se exprimă cu ajutorul primei teoreme a
lui KirchhofT scrisă relativ la o suprafaţă
de secţiune care secţionează
conductoarele ce leagă tetrapolul de
exterior Fig.
8.1 (8.1)

Tensiunile dintre oricare pereche de borne se pot exprima in funcţie


de U\. Uz. L}. utilizând a doua teoremă a lui Kirchhoff. nodul (4) fiind
considerat drept nod de referinţă.
Dacă suma curenţilor in două borne de acces este egală cu zero cele
două borne formează o poartă. Un tetrapol cu două porţi de acces se
numeşte cuadripol dipon sau pe scurt cuadripol (Fig.8.2). Poarta 1-1 se
numeşte poartă de intrare, iar poarta 2-2* { î } ^
m

____________________________________________________.----------, / : a)
poartă de ieşire. Tensiunea U\ este
tensiunea de intrare, iar tensiunea Uz este
tensiunea de ieşire a cuadripolului: (1
curentul /, este curentul de intrare, iar iz
Fl
este curentul de ieşire al cuadripolului. 2- s -
Un cuadripol care conţine în structura sa eeneratoare
independente de tensiune sau de curent este un
158 Capitolul 8

cuadripol activ, în cazul în care este alcătuit numai din elemente pasive de
circuit fiind un cuadripol pasiv. Un cuadripol care verifică teorema de
reciprocitate se numeşte cuadripol reciproc, în caz contrar fiind nereciproc.
Un cuadripol care conţine rezistoare ce transformă ireversibil energia
electromagnetică în căldură este un cuadripol disipativ, în caz contrar el fiind
nedisipativ. Un cuadripol alcătuit din elemente liniare de circuit este liniar;
dacă în structura sa există elemente neliniare şi/sau parametrice el este
neliniar, respectiv parametric.
în cele ce urmează se consideră numai cuadripoli pasivi, liniari şi
reciproci care nu prezintă cuplaje magnetice cu exteriorul.
PARAMETRII CUADRIPOLILOR
RECIPROCI

ţilor în bornele ce formează o poartă este egală


ar să fie cunoscuţi numai doi dintre curenţii în
ctiv numai două tensiuni, U\ şi

se pot întotdeauna scrie două relaţii de legătură

fi(lli dulii d i ) = 0
Relaţiile (8.2) sunt ecuaţii liniare, pentru un cuadripol liniar, şi
omogene pentru un cuadripol pasiv, ele constituind ecuaţiile cuadripolului în
formă implicită.
Relaţiile (8.2) capătă diverse forme în funcţie de modul de alegere a
variabilelor independente. Astfel, dacă se aleg drept variabile independente
mărimile electrice de la poarta de ieşire, U2 şi h« ecuaţiile cuadripolului se
scriu sub forma:

(8.3)
Ecuaţiile (8.3) se numesc ecuaţiile fundamentale ale cuadripolului, iar
Cuadripoli diporţi în regim permanent sinusoidal 159

9 An, dzu Â22 sunt


parametrii fundamentali ai cuadripolului în regim permanent sinusoidal. Coeficientul Au
a unei impedanţe, coeficientului este o admitanţa complexă, iar^n şi ^22 sunt adimensionali.

că se aleg drept variabile independente curenţii I\ şi Ţ2 atunci ecuaţiile cuadripolului capătă forma:

(8.4)
+

U- 2 ~ Z L2 \1\ ^LllLl
u Z12, Zzu Z22 se numesc parametrii impedanţa ai cuadripolului.

sfârşit, dacă se exprimă curenţii 1\ şi I2 în funcţie de tensiunile Mi ŞÎ Uz se


obţin relaţiile:

h=l U Y U
n l + n 2
< (8.5
)
în care parametrii Y\\9 £ns Z21, Z22 sunt parametrii admitanţa ai cuadripolului.

In cazul cuadripolilor reciproci, datorită condiţiei impuse de teorema de reciprocitate doar trei din cei patru

parametri sunt independenţi între ei. Pentru stabilirea condiţiei de reciprocitate se analizează cazul particular al cuadripolului

alimentat pe la poarta de intrare 1-1', poarta 2-2' fiind în scurtcircuit (Fig.8.3.a) şi apoi cuadripolul alimentat cu aceeaşi

tensiune pe la bornele 2-2', poarta 1-1' fiind în scurtcircuit (Fig.8 . 3 . b).

(i) l -l (2) h
o— -o—*—

Cuadripol liniar
U- pasiv reciproc

0') (2')

Cuadripol liniar

pasiv reciproc

a) b)
Fig. 8.3

cazul din Fig.8.3.a, pentru care U\=E şi Uz=0, ecuaţiile fundamentale capătă forma:
Capitolul8
cuadripol activ, în cazul în care este alcătuit numai din clemente pasive de
circuit fiind un cuadripol pasiv. Un cuadripol care verifică teorema dc
reciprocitate se numeşte cuadnpo] reciproc, în caz contrar fij j nereciproc.
n(

Un cuadripol care conţine rezistoare ce transformă ireversibil energia


electromagnetică în căldură este un cuadripol disipativ, î n ca?. contrar eJ
fiind nedisipativ. Un cuadripol alcătuit din elemente liniare de circuit este
liniar: dacă în structura sa există clemente neliniare şi/sau parametrice el
este ncliniar, respectiv parametric.
în cele ce urmează se consideră numai cuadripoli pasivi, liniari şi
reciproci care nu prezintă cuplaje magnetice cu exteriorul.

8.1 ECUAŢIILE ŞI PARAMETRII CUADRIPOLILOR LINIARI,


PASIVI ŞI RECIPROCI

Deoarece suma curenţilor în bornele ce formează o poartă este


egală cu zero rezultă că este necesar să fie cunoscuţi numai doi dintre
curenţii în bornele de acces, Zi şi respectiv numai două tensiuni, U\ şi

Analizând cuadripolul se pot întotdeauna scrie două relaţii de


legătură între mărimile U\3 lu Lh* b:

(8 - 2 )

Relaţiile (8.2) sunt ecuaţii liniare, pentru un cuadripol liniar, şi


omogene pentru un cuadripol pasiv, ele constituind ecuaţiile cuadripolului
în formă implicită.
Relaţiile (8.2) capătă diverse forme în funcţie de modul de alegere
a variabilelor independente. Astfel, dacă se aleg drept variabile
independente mărimile electrice de la poarta de ieşire, şi ecuaţiile
cuadripolului se scriu sub forma:

(8.3)
Capitolul8
Ecuaţiile (8.3) se numesc ecuaţiile fundamentale ale cuadripolului, iar
279
Cuaa-npoli dipor(i tn rcKim permanem ^

coeficienţii A\u Av„ ^ sunţ


cuadripolului în regim permanent sinusoidal C rmcn,ali ai

dimensiunea unei impedanţe. coeficientul 4, °? ,cicntul 4n arc


iar4» Ş' sunt adimensionali. ° adm,,a"tA complexă,
Dacă sc aleg drept variabile independente p ■
Cnţ
ecuaţiile cuadripolului capătă forma: " Şl - atunci

^2=^,/,+^/,- (8.4)

.l2=yi } U l +Y 3 2 U 1 (8-5)
in care parametrii >'„, y12. jfc sunt parametri, admitanţa ai
cuadripolului.
în cazul cuadripolilor reciproci, datorită condiţiei impuse dc
teorema de reciprocitate doar trei din cei patru parametri sunt
independenţi între ci. Pentru stabilirea condiţiei de reciprocitate sc
analizează cazul particular al cuadripolului alimentat pc la poarta de
intrare 1-1'. poarta 2-2' fiind in scurtcircuit (Fig.8.3.a) şi apoi
cuadnpolul alimentat cu aceeaşi tensiune pc la bornele 2-2". poarta 1-1"
fiind in scurtcircuit (Fig.8.3.b).

£/2=01 !

(2'
)
a
)

în cazul din Fig.8.3.a, pentru care Jfi-£ şi ecuaţiile


280
fundamentale capătă forma:
E = Au-0 + Ai2I_2
(8.6)
L =421-0+422 • £2 cntru circuitul din
Fig.gJ.b pentru care U\=0 şi Uz='E sc pot scrie ecuaţiile:
[
0 = AII(-E)+A,J'2
(8.7)

/', = dj' £)+ dnli Satisfacerea teoremei de


reciprocitate impune ca:

Lz=Lr (8.8)

(8.9)
Din relaţia (8.6 )1 rezultă că iar

(8.10)
din relaţiile (8.7) sc obţine că

L = - d u E + dii--— = ---------------------------------- - â -

Comparând expresiile (8.9) şi (8.10) rezultă că egalitatea (8.8) are loc ă este
dac îndeplinită condiţia
58
(8.11) d w d n d \ z d 2 \ *
aceasta constituind condiţia dc reciprocitate pentru un cuadripol liniar pasiv în
regim permanent sinusoidal.
Un caz particular îl reprezintă cuadripolii simetrici. Aceştia au
proprietatea că la schimbarea porţii de intrare cu poarta de ieşire tensiunile şi
curenţii în circuit nu se modifică. Pentru stabilirea condiţiei de simetrie se
consideră cuadripolul alimentat in sens direct, pe la poarta l-T (Fjg.8.4.a) şj
apoi cuadripolu) alimentat în sens invers , pe Ja poarta 2-2' (Fig.8.4.b). Pentru
cazul alimentării directe sc pot scrie ecuaţiile fundamentale în forma (8.3).
Rezolvând sistemul (8.3) în raport cu U2 Ş« h şi ţinând seama de condiţia de
reciprocitate (8.11) se obţine:

I 12)
-, ,1
1 (2') Fig. 8.
U
x f—

O)
<2')
(!) Cuadripol
simetric

<2')
£2 =-4 2 ,IZ, + A \ X L (8.12)
Pentru cuadnpolul inversai tensiunea la poarta 2-2' este U for
iunca la poarta l-l este J£ astfel încât in relaţiile (8.12) au loc
tcnS

schimbările iar Ur*Ui, Dc asemenea din analiza Fig 8 4


observă că în rclaţnle (8.12) /,->-/,, iar Aslfc|
sc

ffl

capătă forma: relaţiile


JiZi =^22^2+^,2/2

Comparând relaţiile (8.13) cu relaţiile (8.3) sc obţine condiţia pc(8.12


care
trebuie să o satisfacă un cuadripol simetric:
d\ 1=422- (8.14)
Rezultă deci că în cazul unui cuadripol reciproc şi simetric doar doi
parametri fundamentali sunt independenţi intre ci.

8.2 DETERMINAREA PARAMETRILOR CUADRIPOLILOR

Determinarea parametrilor cuadripolilor se poate realiza fie pe cale


analitică, în cazul în care structura lor internă este cunoscută, fie pe cale
experimentală. In primul caz utilizarea metodelor dc analiză ale circuitelor
electrice permite să se scrie întotdeauna ecuaţiile cuadripolului
în una din formele (8.3), (8.4) sau (8.5).
Fie de exemplu cuadripolul din Fig.8.5.a numit cuadripol in T.
Utilizând teoremele lui Kirchhoff scrise în complex se obţin relaţiile:

L=L 2
23
+ (8.15
)

2
V
284 Capitolul <V
Prin identificarea coeficienţilor se obţin parametrii fundamentali a.
cuadripolului în T:

(8.16)
â± z,z
:
Z3 23

A2X =4"î 4a = 1 + —
*3
Cuadripolul din Fi».8.5.b reprezintă un cuadripol in Q. Analizând
circuitul cu ajutorul teoremelor lui Kirchhoff se obţin relaţiile:

ţ/, = U 2 + Z 2
(8.17)
L =l2+ +
> T f

Fig. 8.5
înlocuind pe (/, în expresia lui /, şi identificând coeficienţii mărimilor
de ieşire, LA şi h. rezultă parametrii fundamentali ai cuadripolului în fi:
286 Capitolul <V
A 1 1 2
-
(8.18
)
Zi

(8.16)
Cuadripoli diporli in regin, per,,,,,,,,;,, si
"nusoidal / 6 ,
în Fig.8.5.c este reprezentat n rvt

M. ; ^inre
.rcnno^ -(*. +M )Z -j
eCUndarsc
1 I .a ii,e
(t) p/ I ;
]
Prin identificare rezultă parametrii im ,
P an|â ai ,ra
miez feromagnetic. dc forma: nsformatoru| ui fără
£11 = R , +jwZ.. : Z L ,
Sistemul rx 1 Q » ■' (8.20)

rezolvândT^' ' 0
MStcmul (8.19) pennite obţinerea „
cuadripolului din Fig. 8.5;c. Astfel.

dc
funda
'"«-'ntali ai
rap n cu mari
poarta dc intrare (primară) se obţine: ' ° mile la

J'^i: jtoZ. l2 ~2

^.^A^^J&^iSjfc+ja^J . i (8.21,

de unde. prin identificare, rezultă parametrii fundamentali ai


transformatorului fără miez feromagnetic:
_ fl, + jcol, _ _ (/?, + jaiL, X^ + jolo) . ,
2
J f 0 12 J<DZl2
t*™
^| — - /Iii —

Pentru determinarea pe cale experimentală a parametrilor


fundamentali ai unui cuadripol reciproc se fac măsurători ale tensiunii şi
curentului absorbit în patru cazuri (Fig.8.6):
- cuadripolul alimentat în sens direct, pe la poarta 1-1', cu poarta 2-2' la
gol;
- cuadripolul alimentat în sens direct având poarta 2-2' în scurtcircuit;
- cuadripolul alimentat în sens invers, pe la poarta 2-2' cu intrarea la
• cuadripolul alimentat în sens invers cu poarta 1 -1' in scurtcircuit.
\

Fig. 8.6

Cuadrip )
ol
pasiv
reciproc
in fiecare caz măsurarea valorilor efective ale tensiunii şj curentului,
precum şi a defazajului dintre ele (cu ajutorul cosfimctrului) permite
calcularea unor impedanţe complexe echivalente la poarta Ul* respectiv 2-2'
când cealaltă poartă este în gol sau în scurtcircuit. Utilizând ecuaţiile
fundamentale ale cuadripolului aceste impedanţe complexe se pot exprima în
funcţie de parametrii fundamentali. Se obţin în felul acesta următoarele
relaţii:

z2. - _
z
in impedanţa primară la mers în gol;

ZlK = dr. impedanţa primară la scurtcircuit:


2 d .22
, U,*G

impedanţa secundară de mers în gol;


z z
Zi-0

- —'-. impedanţa secundară la scurtcircuit.


t/,«o dii
Se observă că aceste impedanţe satisfac relaţia:
Z. i * Z l K = Z i 0 Z X K (8.23)
ceea ce înseamnă că este suficient să se r
determinări experimentale, cea de a patra
ajuiorul relaţiei (8.23). Dacă se utilizează
atunci parametrii fundamentali ai cuadripo
impedanţele Z, 0 , £0, Z lte cu ajutorul relaţiilor
(8.24)
g j IMPEDANŢE CARACTERISTICE
IMAGINE IMPEDANŢE

Se consideră un cuadripol liniar Pasiv şi reciproc ce alimentează


impedanţa de sarcină Zj conectată la o poarta de ieşire 2-2'
(Fig.8.7.a).
1 ) Zi
1 hQ
Cuadripol
liniar 2.j
pasiv
&\
----------
0
(2'
J
Fig.
8.7

o—•— Cuadripol
\si\ liniar
T pasiv

fi-
1 )
-
a)
Evident Z, =U_1[L1. Impedanţa echivalentă la poarta de intrare 1-1'. numită
impedanţa de intrare primară, va avea expresia:

z [ JLx = 4ll £2+il2l2 = i n ^+il2 (g25)


(8.24)
Dacă se alimentează cuadripolul pe la poarta 2-2', iar impedanţa de
sarcină Z\ se conectează la poarta 1-1' (Fig.8.7.b). atunci impedanţa de
intrare secundară este:
(8.26)
2 _ LL2 _ AlzţLl +
d \2L\ _ jJ22 ^-l
+
 \2
_e2
~ 77 +
iii^i " iîili +in în general ZrffiZi şi Zei±Z\. Prezintă insă
" i 2 i ^i

interes cazul în care aceste impedanţe sunt egale. Astfel, se defineşte


impedanţa caracteristică directă , Z c ,, acea impedanţa care trebuie conectată
la bornele 2-2' (Fig.8.8.a) pentru ca impedanţa de intrare primară să satisfacă
relaţia:
Z e , -z, cl - a 2 .

Utilizând relaţia (8.25) se obţine expresia impedanţei caracteristice directe:


(8.28)
166 holul 8

du -Â22 ± 4 {â\\+Anf-*

în mod asemănător se defineşte impedanţa caracteristică inversă, 2c2.


acea impedanţa care trebuie conectată la bornele 1 - 1 ' pentru ca la bornele 2-
2' impedanţa echivalentă să fie egală cu Zc2 (Fig.8.8.b):
= = Z, (8.29)
Utilizând expresia (8.26) se obţine impedanţa caracteristică inversă:

An'An ±VUH + Ă n T ~* (8.30


Z c2
= )

în relaţiile (8.28). (8.30) se alege semnul + sau - care conduce la


îndeplinirea condiţiilor i»îe{Z cl }> 0, i>îe{Z c ,)>0.
n

o b
) )
Fig. 8.8
Impedanţele caracteristice prezintă importanţă atunci când este necesar ca
sarcina să fie adaptată la generator. Astfel, dacă între impedanţa de
sarcină Z, şi generatorul de semnal având , —o-mpedanţa internă
Z% se intercalează ?J\ j
Cuadripol
pasiv
liniar

Fig. 8.9

cuadripol (Fîg.8.9), condiţia de adaptare nu


se modifică dacă £(0 impedanţele
caracteristice directă şi inversă a
cuadripolului satisfac eJaţiile:
(8.28)

(8.31)
Ă
«=z
£ r
simetric, pentru care A\\=Aj2 impedanţele «eristice
egale şi au expresia:
(8.32)
Cuadripoli diporţi î„ regi,,, per,m,H,u rf
sinusoidal
Impedanţele imagine, g, ş i Zj2 se d
«mină astfel încât dacă
-----— oauci incai
conectează impedanţa Za la bornele 2-2' impedanţa echivalentă la poarta
S ă He 'ar dacă la bornele 1-1' sc conectează impedanţa &, „„pedanta
echivalentă la poarta 2-2' să fie Z, 2 (Fig.8.10).
Aceste impedanţe satisfac relaţiile:

(8.33)

[A]
raft (2')
a
h
)
Fig.8. )
10
respectiv: Z ~~2- A2lU.\+dvM dizl* +â\2
= (8.34)
~'2 I2 421.^1 A u l \ d z x l x + d n ' Rezolvând sistemul
+

format din relaţiile (8.33), (8.34) se obţin cele două impedanţe imagine:

(8.35
)

In relaţiile (8.35) se alege semnul + sau - pentru care sunt îndeplinite


condiţiile: SRejZjJiO, 9ie{Z i2}>0.
Impedanţele imagine prezintă importanţă dacă sc urmăreşte ca
prin intercalarea unui cuadripol (1) (2)

U
r— ---------
9
----O
intre un uniport activ şi unul pasiv ----1
Cuadripol
să nu se modifice condiţia de & 7 ho ZJ
pasiv
adaptare care impune ca impedanţa liniar
de sarcină să fie egală cu impedanţa -----0- - - -
r i
(10 ( 2 )
generatorului (Fig.8.11). în acest
caz impedanţele imagine trebuie să Fig. 8 . 1 1
Capitolul 8
satisfacă relaţiile

z i 2 = z 5 " ------------------------

în cazul unui cuadripol simetric (8.36)


impedanţele imagine sunt egale şj au expresia

(837)
8.4 CUADRIPOLI ECHIVALENŢI ŞI SCHEME
ECHIVALENTE

Doi cuadripoli suni echivalenţi dacă ei pot fl înlocuiţi unul cu celălalt


fară ca tensiunile şi curenţii în restul circuitului să se modifice. Pentru ca cei doi
cuadripoli să fie echivalenţi este necesar şi suficient ca ei să aibă aceleaşi ecuaţii
caracteristice şi. prin urmare, aceiaşi parametri fundamentali.
Deoarece un cuadripol liniar, pasiv şi reciproc este caracterizat de trei
parametri fundamentali independenţi între ei, rezultă că pentru aceştia se poate
găsi întotdeauna o schemă echivalentă constituită din trei impedanţe complexe.
Cele mai simple scheme care satisfac această condiţie sunt cuadripolii în T.
respectiv în
Se considera un cuadripol liniar, pasiv ş j reciproc, funcţionând în regim
permanent sinusoidal şi având parametrii fundamentali Aj\ 9 An. âi\« âz2
cunoscuţi. Se pune problema determinării cuadripolului echivalent în T
(Fig.8.5.a) adică a valorii impedanţelor Zi, h-Utilizând relaţiile (8.16) cele trei
impedanţe pot fi exprimate în funcţie de parametrii fundamentali sub forma;

i z, =dnzl
z = 3
421 421 421 (8.38)
In mod asemănător se pot determina parametrii cuadripolului
echivalent în n (fig.8.5.b). Astfel, dacă se au în vedere relaţiile (8.18),
impedanţele Z,, Ţa, 2, ce alcătuiesc cuadripolul în fi au expresiile:
297
$39)
Ca exemplu se
consideră in continuare
cazul 'L ' « ftră miez feromagnetic (Fig.8.12.a) pentru ^! transforma ^ui
urmăreşte

(2') (

Fig.
8.12

determinarea unei scheme echivalente in T. Utilizând expresia <fc r »x ale


parametrilor fundamentali ai transformatorului fără miez feromagnetic,
impedanţele Z,, £, £ Ce formează cuadripolul in T (Fig.8.5.a) calculate cu
relaţiile (8.38) sunt de forma:
2 , =*,+jco(Z, -/,,,)
Z2=R2+id{L2-Li2). Z3 = (8.40)
joi/.,.

Relaţiile (8.40) permit să se stabilească structura fizică a celor trei impedanţe:


de exemplu. Zj se obţine prin înscrierea unui rezistor de valoare R\ cu o bobină
dc inductanţă L\-L\i, etc. astfel incât schema echivalentă "in T a
transformatorului fără miez feromagnetic este cea din Fig.8.12.b. Se poate
stabili şi schema echivalentă in n a cuadripolului din Fig.8.12.a, dar
interpretarea modului de realizare fizică a celor trei impedanţe este mai
dificilă.
Intr-un cadru mai general, se poate spune că echivalenţa dintre
cuadripolii reprezentaţi în Fig.8.l2.a şi 8.12.b permite să sc elimine cuplajul
magnetic dintre două laturi. Acest mod dc transformare a schemei unui circuit
298

electric poate simplifica uneori analiza sa, după cum se va constata în


capitolele următoare.
8.* MATRICILE CUADRIPOLILOR. FORMA MATRICEAL* A
ECUAŢIILOR CARACTERISTICE

Ecuaţiile caracteristice ale cuadripolilor liniari şi pasivi sunt ecuaţii


liniare putând fi scrise şi sub formă matriceală. Asfel. ecuaţiile (8.3) devin:
\ân
fa
"
.Ii. 421 Â22. L2
(8.41)

unde matricea

du du
(8.42)
L A 2 \ di z
reprezintă matricea fundamentală a cuadripolului.
Relaţiile (8.4) pot fi scrise matriceal sub forma:
~Zu Za] [Zi]
Ui Mu Zr li (8.43)
matricea

(8.44)
fel
-
fiind matricea parametrilor impedanţa a cuadripolului.
In mod similar relaţiile (8.5) se pot exprima sub forma:

- 1,2
rz, [In 1[ - ' 1 li

(8-
45)
unde matricea
I n I, 2 la
(8.46)
a cuadripolului.
0d= reprezintă matricea parametrilor admitanţa
Este de asemenea posibilă o scriere hibridă a ecuaţiilor caracteristice ale
cuadripolului în care perechea de mărimi U\9 h se exprimă în funcţie de I } şi £A:
Cuadripoli diporţi în rcKim pcrmanen,
^nu\„idal
/■/

h (8.47)
sau perechea 7|. LA se exprimă in funcţie de Uu şi /,

(8.48)
Se poate arăta [9] că matricile [Y\ \7\ \m ci • ,

8 .6 CONEXIUNILE CUADRIPOLILOR DIPORŢI

Determinarea parametrilor unor cuadripoli este mult s.mplificatâ dacă


se poate cons.dera că aceştia s-au obţinui pnn interconectarea unor cuadripoli
cu o structură mai simplă.
în cazul cuadripolilor se pot pune în evidenţă conexiuni in lanţ. in sene.
in paralel şi conexiuni hibride.
Conexiunea în lanţ (sau în cascadă) se obţine prin legarea porţi, de ieşire
a unui cuadripol la poarta de intrare a următorului cuadripol din lanţ
(Fig.8.13). Considerând că cei doi cuadripoli conectaţi in lanţ au
matricile

a b
) Fig. )
8.13

parametrilor fundamentali [A,], respectiv [A;], mărimile electrice de la poarta


de intrare 1-1' a primului cuadripol, Uţ\li se pot exprima în funcţie dc
mărimile de la ieşirea celui de al doilea cuadripol

ugQg astfel: „ , a'- xJ> < ' ' * ' . - ■

(I
)
1
w=
tu

i\ - Li
1?

U .]
.1 U
:l
Rezultă deci că matricea parametrilor fundamenta)} pentru cuadnpoluj
echivalent celor doi cuadripoli conectaţi în cascadă arc expresia:
U]=Li»ILi:I- (8.50)
Generalizând pentru cazul a n cuadripoli conectat în Janţ se obţine:

(8.51
,

in cazul în care cei n cuadnpoli sunt identici şi au matricea parametrilor


fundamentali [ A ' ) sc obfine:
U1=UÎ-
(8.52)
e poate face observaţia că în cazul in care se schimbă ordinea a doi
cuadnpoli din lan? matricea parametrilor fundamentali sc modifică
deoarece produsul a două matrici nu este comutativ.
Conexiunea in serie a doi cuadripoli presupune legarea in seric a
porţilor lor de intrare respectiv de ieşire. In Fie.8.14 sunt reprezentaţi doi
cuadnpoli conectaţi în scrie

Fig.
. 8.14
având matncile parametrilor J i 0 Jt
impedanţa [Zi], respectiv
\Zi\. Sc observă că există '
relaţiile;
Astfel, tensiunile U\ şi ţA de Ia intrarea, respectiv ieşirea ansamblului
celor doi
cuadripoli se pot exprima in funcţie de curenţii /i şi £ cu ajutorul
relaţiilor:
( 2 )1 ffdll fr(2)
Zi" <2) + h
12)
Matricea parametrilor impedanţa a cuadripolului echivalent celor doi
cuadripoli înseriaţi are expresia:
ia=K,]+fe21
(8.53)
Generalizând pentru cazul a n cuadripoli conectat, in scrie se obţine-
(8.5
4*1 4)

Conexiunea paralel a doi sau mai mult in

cazul acestui tip dc conexiune există relaţiile:


I> 2
z,=/I
-Zi '

Curentul de intrare J,
şi şi cel de ieşire & se pot expnma in funcţ.c de tensiunea
de intrare ţ/,. respectiv dc cea dc ieşire fi cu ajutorul rclaţnlor.

Matricea parametrilor
admitanţa ai
cuadripolului echivalent celor doi
cuadripoli conectaţi în paralel
este:
(8-55)
Generalizând pentru cazul a n
cuadripoli conectaţi în paralel se
obţine:
(856 Fig.
[r]=£[rJ >
■ 8.15
Conexiunile hibride pot fi de două tipuri: serie la intrare şi
paralel la ieşire, respectiv paralel la intrare şi serie la ieşirea
cuadripolului. Utilizând un raţionament similar celor din cazurile
anterioare se obţine:
8 57
[y=to]+fc] <- >
în cazul conexiunii serie Ia intrare, paralel la ieşire.respectiv în cazul

conexiunii paralel la intrare, seric la ieşire.


306 Capitolul «V

8.7 EXPONENTUL DE TRANSFER

Se consideră
-i /: (2)
un cuadripol liniar,

Fig. 8. 1 6 /}
(îi

pasiv şi reciproc având conectată la


poarta 2-2' o impedanţa de sarcină Zs j
(Fig.8.16). Se defineşte exponentul de °
transfer în tensiune al cuadripolului
mărimea c o m p l e x ă definită prin relaţia;

y (8.59)
•-u ^2
4 •

Dacă L£i =t/,e JYl ' 1 şi Zi=/,e JY " atunci exponentul de transfer î tensiune se mai poate
scrie sub forma:

L =ln +J V =aH+J/?w (8.60)


' ^ ^" ^ '
Partea reală

a f / = In (8.61)
—U
reprezintă atenuarea în tensiune pe care o introduce cuadripolul, iar partea sa
imaginară
l^f^rr^ i
< b = y u\-yu2 i (8.62)

reprezintă defazajul introdus de cuadripol între tensiunea de intrare şi cea de ieşire.


In mod asemănător se defineşte exponentul de transfer în curent al
cuadripolului mărimea complexă yj calculată cu relaţia:
307 Capitolul «V
(8.63)
ii

Deoarece Z, = /,e JY " şi L 2 = /,e jy,: , % se mai poate scrie sub forma:

L=ln7L+j(y,1-yJ:=«,+j^ (8.64)
1-5

a, * Ini
I, (8.65)
reprezintă atenuarea în curent pe care o introduce cuadripolul ia

defazajul între curentul de intrare şi cel de ieşire. '


Atenuarea sau constanta de atenuare a andrei i ■ . ,, a| ,a (8.61). respectiv
C^ZVl ^ ?
(8.65, S e exprin* Neper (nep). Atenuarea este egala cu 1
«TtetuiS^ ,,, : =e ,0=2.7,828 ba Z a ,o Sar,, mi,„r J ftgft 3£S
pen.ru măsurarea a,e„uan, „ o .la unitate, bel, (B), sau S ubmu„ip,uU decbcll (<JB).
Atenuarea expmnatS în be„ se ealeuleaza cu Juumu relaţiilor:

fl „ B = 2 1 o g 1( AU
; a (ii=21og10 i (8.67)
2
iar în decibeli cu relaţiile:

" HdB =201og 10-f ; a . = 201og 1( A. (8.68)

Trecerea dc la o unitate de măsură la alta se face observând că:


i V\

a d B =201og I0 ^- = 201og 10e a^ = </ ncp • 20log 10e = 8.6858-a ncp

ncp
a„cn = -^- = 0,921 .a™.
8,6858 ^
Defazajul />,„ respectiv 6j se măsoară in radiani.
Dacă impedanţa dc sarcină este egala cu impedanţa caracteristică
directă
Is = Ic (8.69)
atunci, având în vedere faptul că tf, = Z r , / , şi (Z 2 =Z«-iZ: se obţine egalitatea

între exponentul de transfer în tensiune şi cel de transfer în


curent:
Capitolul 8
lu = li (8.70)
în acest caz mărimea complexă:

= ln^- = fl + .)/>
(8.71)

y = In

reprezintă exponentul de transfer pe impedanţa caracteristică al cuadripolului. Se


obţin de asemenea expresiile constantei de atenuare şi a celei de fază:
U
' = In-*- ; /3 = />„ = b{ = y ul - y„ 2 = y„ - y(8.72)
a = a., =u a, = In 1

2 -"2
Parametrii fundamentali ai unui cuadripol simetric pot fi exprimaţi în
funcţie de impedanţa caracteristică Zc şi de exponentul de transfer 2- Astfel, se pot
scrie relaţiile:

e- = bL2
(8.73)
U
Având în vedere că Z =
c
^A IAM I X se obţine că:

eI
= â\\ + V ^i2 ' A i \ • (8.74)
Pe dc altă parte, în cazul unui cuadripol simetric, pentru care Au^dn* condiţia de
reciprocitate capătă forma Au - A\iAi\ = 1, încât

-U A
A\\ ~ v A \7
& 2
\ I
= AU M 2I ■ (8-75)

Ţinând seama de relaţiile (8.68), (8.69) se obţine că:

e- T +e-? 2
A u = A-,-, = (8.76)
el -e L
= shy.

= chy (8.77)
Capitolul 8
In sfârşit, având în vedere şi expresia impedanţei caract
doi parametri fundamentali:
A l2 =Zcshy
(8.79)
Astfel ecuaţiile fundamentale ale euadripoiului li niar reeproc,
pasiv,
snnetnc, închis pe tmpedanţa caracteristică se pot scrie sub
forma: U} =chy-ţ; 2 + Z f shY-/ 2
shy
(8.80)
Z -

8.8 LANŢURI DE CUADRIPOLI

Se consideră /; cuadripoli pasivi, reciproci, conectaţi în lanţ (Fig.8.17).


Exponentul de transfer în tensiune al acestui lanţ de cuadripoli
este:

y =ln -=î-=ln
—u
E .I .......
u, u
L I ^±.M,

L — 2 ^3 (8.81)

unde y' ' = In reprezintă exponentul de transfer în tensiune al


—u

cuadripolului A- din lanţ.

Fiu. 8.17
în mod asemănător exponentul de transfer în curent se poate exprima sub
forma:
Capitolul S

y. = = ln
In 4 L+ >
(8.8
2)
= ym + r,:, + -r;
Srr , =^+J/>,

unde y w «'ln-=*- reprezintă exponentul de transfer în curent al


Lk+\
cuadripolului A'.
Se obţine de asemenea că:

",,=î>r ! *,.=î>"'
i «.-£«.'" i &-£
(8.83)*=| *=! *=1 *=I
ceea ce înseamnă că atenuarea totală este egală cu suma atenuărilor
fiecare cuadripol din cascadă, iar defazajul total este egal cu suma
introduse de fiecare cuadripol.
Dacă toţi cuadripolii sunt identici între ei lanţu
omogen. în acest caz y|*' = y_u = au + ]b u şi yy - y . = a ] + ] b ] ,

V A' = l.w, şi atenuarea totală va fi:

au=nau , a,=nait

(8.84)
iar defazajul total introdus de lanţul de cuadripoli este:
b„=nb' K , b,-,nb].

8.9 FILTRE ELECTRICE DE FRECVENŢĂ


Filtrele electrice de frecvenţă sunt circuite de tip cuadripol intercalate pe o
linie de transmisiune a unui semnal electric, având rolul de a permite trecerea
semnalelor cu frecvenţa cuprinsă într-un interval de frecvenţă numit interval de
trecere a filtrului şi de a bloca transmiterea semnalelor din intervalul de frecvenţă
complementar acestuia, numit interval de oprire sau de atenuare. Funcţionarea
filtrelor de frecvenţă se bazează pe faptul că atenuarea introdusă este funcţie de
frecvenţă sau de pulsaţia w:
Cuadripoli diparfi în regim permanent sinusoidal

N CAZUL UNU , OH. CU ft,nc|ionarc (tM)


PCN.RU FRECVENTE „U„,C ÎN BANDA DC , RCCCRE ! ™ «TE „„, MAM

J
S A

DE NPRNC. D,„ PUNE, DE VEDERE P ,,


VALON CA. NU. MAR, ,„ ,„ VA| ,LER U
^ " H INFINITA I„
ATENUARE?^
FRECVENŢA LA CEALALTĂ SI FIE CÂT MAI RAPIDA
RAC

DC
C

™ SI *
° W, DC
ALEMA
BAN

IA
KREA DC LA

IN LUNCPE DC FORMA CARAC.CRK,;


FRECVENŢĂ SE CLASIFICĂ IN: " " <*°) FILTRELE ELECTRICE DE
C

A ) FILTRE TRECE-JOS PENM, CARE ATENUAREA ESTE (F .8 ). IG IG A

fl((0) = 0 ,coe [o,co,]. * 0


,o)>o), '
b) filtru trece sus având o caracteristică a(co) de forma (Fig.8.18.b):
f
*0 , C O G [0, CO ,].
a(co) =
0 , co xo,
c) filtru trece bandă (Fig.8.18.c) pentru care:
VfJ ,coe[G\co,)
«(co) = 0 .coe[co,,co 2] ; * 0
. co > co.

0 (Ol (Ol (O, CO


©1
6) c)

(Ut CO, 0) 4 (O
(Oi (i> 2 IO li

d) C)

Fig. 8.18
d) filtru opreşte bandă (Fig.8.18.d) având caracteristica <*a» de forma:
'apitoiul 8
[0 , c o e [0 , co, ) fl(co) = J ^ 0
, © e[fl>,, G > 2 ] ; 0 , © > © 2
e) filtru tip pieptene având mai multe intervale de trecere şi de atenuare
(Fig.8.18.e).
Filtrele electrice de frecvenţă pot fi realizate cu elemente active de
circuit (fîftre active) sau cu elemente pasive de circuit (f il t re pasive), în cazul în care în
structura filtrului nu există rezistenţe (sau dacă rezistenţele au valori neglijabile)
filtrul se numeşte nedisipativ.
Deşi caracteristica o(co) poate fi obţinută, prin utilizarea metodelor de
analiză a circuitelor electrice, pentru orice tip de filtru, determinarea pe calc
analitică a limitelor intervalului de trecere este de multe ori dificilă. în cele ce
urmează se prezintă modul de determinare a benzii de trecere şi de atenuare pentru
filtre electrice nedisipative ealizate din cuadripoli simetrici închişi pe impedanţa
caracteristică.

'.9.1 Determinarea limitelor intervalelor de trecere pentru filtre simetrice


nedisipative

Filtrul electric nedisipativ şi simetric admite, ca orice cuadripol, o schemă


echivalentă în T sau în n realizată din două impedanţe distincte, pur imaginare.
Considerând cuadripolul în T, condiţia de simetric di\-dzi atrage după sine egalitatea
(]) z impedanţelor Z, şi Zj. Cuadripolul °—C= z
1
(2)
1—o
echivalent în T pentru filtrul considerat ţj este Io
SI,
reprezentat în Fig.8.19 unde
or ; • • ' "«
Fig. 8.19
arametrul fundamental A u al
Param< acestui cuadripol are expresia:
in = 1 + Z _r 0 = l + B0 (8.87)
fiind un număr real, Au e R.

Impedanţa caracteristică a cuadripolului, calculată cu relaţia (8.32), are


expresia:
Cuadripoli diporţi în regimpermanent
smusaidul
slnu.nl 1H1

Â2l (8.88)
B
ă parte, parametrul fundamental Au poate fi exprimat Fn funcţie de
ul de transfer pe impedanţa caracteristică fiind de forma-
n *422 =chY = ch( fl +j6) = ch fl .cos6 î+jshfl-sin6. (8.89) Deoarece A\i
â fie real este necesar ca:
Im{ i4 11} = sha-sin/) = 0 . ( g 90)

banda de trecere a filtrului atenuarea este nulă, </=0« şi condiţia (8.90) este

(sh fl=0), Parametrul Au devine în acest caz:


An = c o s b .
(8.91)

vă câ în banda de trecere este îndeplinită condiţia U„ <1.

în banda de oprire (sau de atenuare) a filtrului atenuarea este


*0. condiţia (8.90) impunând ca sin b=0 sau b e {0,+7t,-;r}.
are
ul A \ i > n acest caz
expresia:
i,,=±cha • (8.92)
ât în intervalul de atenuare |/[,,| > 1.
naliza efectuată permite să se observe că pulsaţiile limită ale intervalului
e al unui filtru nedisipativ simetric sunt soluţii ale ecuaţiei:
|i„| = l (8.93)
Concluziile obţinute sunt prezentate sintetic în Tabelul 8.1.
Tabelul 8.1
a b
alul de trecere 0 arccos (/[ii)
lul de atenuare anich(.in)
xemplul 8.1 Sâ se determine Umilele intervalului de trecere şi tipul filtrelor
nedisipative din Fig.8.20.a, b, c, d. a)-4,, = l + Z Y 0 = l + j < o L -
-(o2LC.
C
(1) .(2) (2
^—II—
/YY\
)
(1
HM

(2',
li f
o) A)

C
(2)
(2)
■ o

II-

Fig. 8.20
Condiţia U n | =
' se
poate realiza Fie daca dti = U ceea ce conduce la

(D|=0. fie dacă A\\=-\. conducând la co, = . Intervalul de trecere


LC

este 0. , iar filtrul este de tip trece-jos.


LC

! 1 1
b) A u = 1 + T = 1-

jcoC jcoZ. in'LC Condiţia |/i n | = l conduce la a >2 -»cc în cazul


4 ji=1, respectiv la

(Di =
în cazul A ] } =-1. Intervalul de trecere al filtrului este (coj, co),
4ÎLC
filtrul fiind de tip trece-sus.
C

c) A u = l + jcoZ,-jtoC = l-co:!Z.C.
^ i i = l => co, = 0
A\\ = 1 o • 2_
4n = - I co2
= LC
IH319
0.
Filtrul arc banda dc trecere 1 Ş' este un filtru de tip trece-jos.
= 1-
1

d
)^1=1 +

jcoCjcoL ( O -, —> co
( f E C â u = l =>
1 ■ Intervalul de trecere este (o>,, «), iar filtrul

este de tip trece-sus.


Exemplul 8.2 Să se determine intervalul de trecere al filtrului
nedisipativ din Fig.8.21.
Cuadripolul din Fig.8.21 este L

de tip T. iar impedanţele Z şi Y0 au

Fig. 1
8.21
(I
expresiile:

jcoL—-—
z =
I 1
j (oL- coZ. -
coC J
coC
(oC 0 -
wC 0 Parametrul
coZ. o;
fundamental /fu este: =1 +
. Din condiţia .iu=l se
C toL-

obţine co, = . iar din condiţia in=-

Intervalul de trecere al filtrului este [min{


este de tip trece bandă.
CAPITOLUL 9

CIRCUITE ELECTRICE TRIFAZATE ÎN REGIM


PERMANENT SINUSOIDAL

Transmiterea energiei electrice de la un generator dc semnal către un


receptor se poate realiza. în principiu, prin intermediul a două sau mai multe
conductoare (Fig .9.I). f n tehnica curenţilor tari, şi în special în clectroenergeiică,
sistemul de transmitere a energici electrice prin două conductoare se numeşte sistem
monofazat, sistemul de transmitere a energiei prin mai mult de două conductoare
fiind un sistem polifazat

Gen.

Fig. 9.1

în prezent in electroencrgctică se utilizează sistemul trifazat dc producere,


transmisie şi distribuţie a energiei electrice. Acest sistem presupune existenţa unui
generator trifazat care furnizează trei tensiuni electromotoare sinusoidale, având
valori efective egale şi defazate între ele cu 2 TC/3, a unei linii de transport formată din
trei conductoare principale, şi eventual unul neutru, precum şi a unor receptoare
trifazate (motoare, transformatoare) având impedanţele fazelor conectate în stea sau în
triunghi.
Sistemul trifazat de transport a energiei electrice s-a impus datorită
avantajelor sale dintre care sc pot enumera: o transmisie mai economică în raport cu
puterea totală transmisă, posibilitatea dc a dispune la receptor de două tensiuni de
valori efective diferite (tensiune de linie şi tensiune de faza), sau de doi curenţi de
valori efective diferite (curent de linie şi curent de fază), posibilitatea de a obţine
câmpuri magnetice învârtitoare care permit realizarea celor mai simple motoare anm
Wam ,-„ nglm iKmnm
gCn Cratoarc,or
Z
electrice, motoarele asincrone. î n p W construc ..
trifazatc nu este mai complicată decât a c r f
monofa
presupunând existenţa a trei înfăşurări (trei faze). ™e. ele

9il SISTEME TRIFAZATE SIMETRICE DE MĂRIMI


1111
SINUSOIDALE

Un sistem trifazat simetric de mărimi sinusoidale este un sistem de trei mărim


sinusoidale având aceeaşi pusaţie. to, aceeaşi valoare efectivă şi defazaje de 2n/3 înt
oricare dintre ele. Dacă cele trei mărimi, de exemplu trei tensiuni electromotoare,
succed în ordinea 1. 2, 3 se spune că sistemul este cu succesiune directă a fazelor,
acest caz valorile instantanee ale celor trei semnale au expresiile:
e, (/) = E^fl sin((o/ + <p)
e 2(/) = £V2sin((o/ + (p-^). (9.1)
e 3 (/) = £V2sin(cof + <p-4*)
Dacă cele trei semnale se succed în ordinea 3, 2, 1 sc spune că sistem
trifazat este cu succesiune inversă a fazelor. Valorile instantanee ale celor trei tensiu
electromotoare au în acest caz expresiile:
(0 = £"V2sin(cor + (p)
e\
e :(0 = £v 2sin((o/ + <p+-ţ ).
/ L
(9.2)
e\ (/) = E4Î sin(co/ + tp+-y) Pentru a simplifica reprezentarea în
complex a mărimilor sinusoidale ce formează sisteme trifazate se introduce notaţia:
— ">n 2n
a = e J 3 =cosy + jsiny. (9-3)
Se observă că numărul complex a satisface următoarele relaţii:

J
.2R
e *' -l / T a = — = a
2 =
a

1 +<7 + tf 2 = O

l-o 2 = V 3 e
. K
Valorile efective complexe ale sistemului de tensiuni
lectromotoare cu succesiune directă a fazelor sunt:
E y = £eJ*=£
.2r.
IS6 Capitolul 9
£\ = E e (9.5)
Ar
:(m A M
E3 = E c
iar ale celui cu succesiune inversă a fazelor sunt:
£J = £e j<p = E
2n
q>+ .2n

E*> = = £e 3 = a E (9.6)
Ee

E,=E \ 3i=£e 3 =a2E


c
în mod similar se poate concluziona că un sistem de măr
valorile efective complexe
F, = F L2 = a ^ L , £3 =aF
formează un sistem simetric cu succesiune directă a fazelor, i
£, = F , F2=aF , F3=a2F
constituie un sistem simetric cu succesiune inversă a fazelor.
In Fig.9.2.a este reprezentat sistemul celor trei fazo
directe a fazelor, iar în Fig.9.2.b cel corespunzător succesiun
Ţinând seama de faptul că 1 + a + a 2 = 0 rezultă că
Relaţiile (9.7) au
£0 + « + a2) = 0
drept consecinţă şi
faptul că suma £0 + a+a J )sO
(9.7)

valorilor
Fig.
instantanee 9.2
mărimilor formează
sistem
simetric, e,(O

e 2 (/)
h
cu + )

succesiune directă e 3(r) = 0 e ] ( t ) + e ' 2 (t)


sau inversă, este
+ e i ( t ) = o'
nulă:
(9.8)

9.2 CONEXIUNILE SISTEMELOR TRIFAZATE 9.2.1 Conexiunea

generatoarelor

în Fig .9.3 este reprezentat un generator trifazat cu conexiunea în stea a


fazelor. Acest tip de conexiune se obţine prin legarea în comun a bornelor (T),
(2'). (3') ale celor trei înfăşurări obţinându-se punctul comun (O) numit neutnd
generatorului. Nodurile (1), (2) şi (3) reprezintă
începuturile dc fază ale fazelor generatorului.
Tensiunile dintre începuturile de fază şi neutrul
generatorului se numesc tensiuni de fază şi au, în
cazul succesiunii directe, valorile efective
188 ('apUolul
9

(9.9)
U „ = £, = a E
fază formează un sistem trifazat simetric cu succesiune

re începuturile a două faze se numesc tensiuni de linie şi au


plexe:

2
) E = j3Ee 6 U n = V .2o- U .30
J-

2 = a2&Ee~<> (9.10)

arată că tensiunile de linie ale unui generator cu conexiunea


ză un sistem trifazat simetric cu succesiune directă defazat
lui de tensiuni de fază. Dacă se notează cu Uf valoarea
ză şi cu (7, valoarea efectivă a tensiunii de linie
o | = fco| = ^
3 |=fei| = V3V se observă că
i cea de Uîî fază există relaţia:

,=SlJf. (9.11)
0 V se obţine (7/=380 V.
sunt reprezentaţi fazorii
lui de tensiuni de fază,
or de linie.
IH<J
Generatorul trifazat cu conexiunea în triunghi a fazelor (Fig.9.5) se caracterizează
prin faptul că sfârşitul unei faze se leagă la începutul fazei următoare. în acest fel
tensiunea pe oricare fază a generatorului
c,y,,„y, „„.,*, „y,,,,,,. „, reglm

devine egalăU 2cu


i - tensiunea
- dc linie: (9.12)
Zi î (
I)
2
= E , = a E . trifazat al curenţilor de linie, iar curenţii A,, /
Curenţii /i, £, £ formează sistemul
13t ^ sistemul trifazat al curenţilor de fază. Sc observa că valorile efective
complexe ale curenţilor dc linie pot fi exprimate în funcţie de cele ale curenţilor
în fazele generatorului cu ajutorul relaţiilor:

!-\ -Z 13
(9.13)

£3=1 .3-/32

Dacă generatorul funcţionează la gol, frfcjfr* şi rin ^ fazele acestu.a


c.rculă acelaşi curent 4. Deoarece fiecare înfăşurare prezintă ş. o impedanţa de
valoare mică, rezultă că L se poate exprima sub forma:

=
3Z R °- (9.14
)
în cazul apariţiei unei nesimetrii în funcţionarea generatorului (datorate unor
cauze mecanice sau electrice) condiţia £,+£,+£3= 0 nu mai este îndeplinită,
astfel încât prin înfăşurările celor trei faze ale generatorului apare un curent 4 *0.
Acest curent are o valoare efectivă mare. datorită valorii mici a lui Z g, putând
duce la deteriorarea înfăşurărilor. Din acest motiv conexiunea în triunghi a
fazelor generatorului trifazat nu este întrebuinţată in practică.

9.2.2 Conexiunea receptoarelor

I. Se consideră pentru început un receptor trifazat cu conexiunea în stea a fazelor


alimentat de la un generator trifazat cu conexiunea în
stea (Fig.9.6). In analiza care urmează se presupune că impedanţele fazelor
receptorului. Zi, Z?, Z3, precum şi
impedanţa conductorului neutru, Z*, nu
prezintă cuplaje magnetice.
în Fig.9.6 s-au utilizat notaţiile:
i/iN, J2»N valorile efective
complexe ale tensiunilor de faza ale
receptorului;
- Ih h curenţii de fază;
- i /10, Lho valorile efective
complexe ale tensiunilor de faza l a generator;
- N neutrul receptorului, O neutrul
generatorului;
- U^o tensiunea dintre neutrul
receptorului şi neutrul generatorului, numită şi
tensiune de dezechilibru-
- l\ curentul fn conductorul neutru.
In genera) se presupun cunoscute tensiunile de alimentare, c7 10ţ îhh Lho Şi
impedanţele Z \ , Z>, Zţ, Z N şi se urmăreşte determinarea tensiunilor U\ s , Uzx, Lhs Şi a
curenţilor /i, Ţ2, Ţ3.

Circuitul din Fig.9.6 are două noduri (O) şi (N) şi poate fi uşor analizat cu
ajutorul metodei tensiunilor nodale. Alegând nodul(O) drept nod de referinţă se obţine
ecuaţia:

(9.15)

de unde rezultă tensiunea de dezechilibru

IU (9.16)
Im I i + Z a + I a .+lN ensiunile pe fazele receptorului vor
avea expresiile:
ILIN =LL\o - U.NO
U - i N = U .2o - U NO ■ (9.17)
LLIN = L /30 -LL NO urenţii de fază, egali cu cei
de linie, pot fi exprimaţi cu ajutorul elatiilor:
Valorile efective complexe ale curenţilor şi al
fazele receptorului, precum şi valoarea tensiunii de ăt^c^^
dc valorile impedanţelor din circuit, in cele ce URMST ^ 1 ^
câteva cazuri particulare. ™Cază sc analizează
a) în cazul în care impedanţele 7, 7, ci 7 £Stc echilibrat Notând CU Z
vabarca comunîa ICT.ora-
z
- = z-\ = Z 2 = Z 3 =2ej9 şi cu I = - = Y e i 9 se obţine

tensiunea de dezechilibru:

3Z+7« "°- (9-19)


Curentul în conductorul neutru este:

i,___ = 0 .
(9 20)

astfel încât în cazul unui receptor trifazat echilibrat cu conexiunea în stea a


fazelor, alimentat cu un sistem trifazat simetric de tensiuni sinusoidale,
conductorul neutru poate lipsi.
Tensiunile pe fazele receptorului sunt egale cu tensiunile pe fazele
generatorului şi deci formează un sistem trifazat simetric:

U .2N= U .20 (9.21)

Curenţii în faze au expresiile:

/ _ —10 _ —10
Z- «
g&irV ^ '
C J P

ML?"
; ^20_ = ^20_e-j9 (922)
Z Z
formând un sistem trifazat simetric ce verifică relaţia Z i +/3 = o
în Fig.9,7 este reprezentată diagrama vţ/30 = fazoriafă dc tensiuni şi
de curenţi fn cazul unui receptor echilibrat inductiv.
Tensiunile de linie Ia receptor sunt egale cu
cele dc la generator fiind satisfăcută relaţia
(9.11).
In cazul în care Z&ZyfiZs receptorul este
dezechilibrat, fn acest caz impedanţa ZN poate avea
diverse valori, inclusiv 0 şi oo.
b) Considerând cazul ZN=0 înseamnă
scurtcircuit între neutrul receptorului şi cel al
generatorului. Tensiunea de dezechilibru este nulă deoarece
IL NO = 2N Z- V = 0. (9.23)
Tensiunile pe fazele receptorului sunt egale cu cele de fază ale generatorului
formând un sistem trifazat simetric, la fel ca în cazul receptorului echilibrat. în
schimb, curenţii de fază au valori efective diferite, formând un sistem trifazat
nesimetric de mărimi sinusoidale:
=Li-
l2 20 (9.24)
u2
l3=l3 '"IO

urentul în conductorul neutru are expresia:


L N =XI+Z2+Z3* 0
fiind în general nenul.
Existenţa unui conductor neutru dc impedanţa n
prezintă, pe de o parte, avantajul că realizează simetriz
tensiuni de fază la receptor şi, pe de altă parte, permite modificar
o fază, prin modificarea impedanţei dc fază, fără a schimba
în celelalte faze. Acest ultim aspect prezintă o importanţă pra
c) In cazul unui receptor dezechilibrat fară conductor ne
tensiunea de dezechilibru este di
Circuite electrice trifazatc
,c,u
"'"usoidai ,93

NO = MLt^£2_ + ^ £
U
Tensiunile de fază şi curenţii de'FEJ TF' (9.26)
Un sis
nesimetric. Curenţii de fază satisfac relaţia *m
trifazat

iarmod.ficarea curentului dc pc 0 fa7a atrao. ■ (9 -27)


celelalte două faze. *
atra e
S ?' modificarea curenţilor î
d) Cazul general, al receptorului d „eufru, se analizează cu ajutorul
relaţiilor (9 llw^™ CU conduc'or
)
Diagrama fazorială dc tensiuni '"{91 ^-
reprezentată în Fig.9.8. Se observă că este 25 ****** ^ k
«te
Cfectivc ale
tensiun.lor pe unele dintre fazele receptorul
valoarea efectivă a tensiunii de fază de h n,n Să flC mai mari decât (în Fig.9.8
Ur>U30). Acest fenomen ^ , supratensiunilor pe fazele
unui re Cepto 4
dezechilibrat cu conex.unea în stea a
fazelor este cunoscut în practică, putând uneori să conducă
la deteriorarea receptorului de pe faza suprasolicitată Din
acest motiv în reţelele de distribuţie a energiei electrice
*4o
se urmăreşte întotdeauna o funcţionare echilibrata a
razelor.
H. Se consideră un receptor trifazat cu
conexiunea în triunghi a fazelor (Fie.9 9)
alimentat cu un sistem trifazat simetric de
tensiuni de linie.
t Hn= U , "
^23 = a ~ U , (9.28)
U2l=aU,
Tensiunile pe faze sunt egale cu tensiunile de
lime, formând un sistem trifazat simetric.
Presupunând că nu există cuplaje magnetice
între faze. curenţii de fază au expresiile:

Fig. 9.9
Capitolul 9
334
u
U Ll3 = y .21
(9.29)
£.3
Z.: =
"urenţii de linte se determină cu ajutorul relaţiilor:
i-31
(9.30)
= -
Z3 ^31 -23

Se observă, după cum era de aşteptat, că cei trei curenţi de linie sat
relaţia:
■y- - z, +/ 2 ¥â &^*mw : * . (

fn cazul unui receptor trifazat echilibrat cu conexiunea in triu


impedanţele de fază satisfac relaţiile Z, = Z 2 = Z 3 =Z = Z e jip\ i ar curenţii de
formează un sistem trifazat simetric:
C/n /,.=^-Z,2
(9.32)

u
&
H.23 2, Z23 =
Z, 2 = « i-12
z ~~ z
17
/ t/,
—- = — . Curenţii de linie au

având aceeaşi valoare efectivă /y = expresiile:


.71
6
I> = Z i 2 - / 3 i =Z i 2 = Z , 2 V3e"
2 1 2
Z 2 =Z 2 3 -Z 12 = « Z i 2 ( - " ) = a z, (9.33)
Z3 -Lsi ' I u =a
l \i 0 formând un sistem trifazat simetric de curen
defazaţi cu TT/6 în urma sistemului de curenţi de fază. Valoarea efectivă a curenţilo
linie este
de -Jî ori mai mare decât a curentului de fază:
J , = SI F (9.34)
Capitolul 9
335
Diagrama fazorialâ de tensiuni şi de curenţi pentru un
receptor echilibrat cu conexiunea în triunghi a fazelor este
reprezentată în Fig.9.10.
în cazul receptorului dezechilibrat curenţii de fază şi de
linie formează sisteme nesimetrice de mărimi trifazate.
(9.336)
.
9 3 CIRCUITE TRIFAZATE ECHl» i R D
MAGNETICE ^HILIBR ATE CU CUPUJE

Se consideră pentru început cazul unui receptor trifazat echilibrat, cU


conexiunea în stea a fazelor, între oricare două faze existând un cuplaj magnetic

a)

aditiv caracterizat de impedanţa mutuală Zst (Fig.9.1 l a ) .


Fig. 9.!
I
Scriind teorema de tensiuni pentru cele două bucle independente ale
circuitului se obţine:
(Zi: = Z Z i +Z A /Z: + Z A ,Z 3 - Z Z 2 - Z A /Z, -Z A ,Z 3 =
= (Z-Z_ A /)Z,-(Z-Z A ,)Z 2 [Lrs
(9.35)
=Z.Li+ZML\ + Z A /Z 3 - Z Z 3 -Z L\ -I L
U M I =

= (Z-Z A /)Z 2 -(Z-Z A /)Z 3 Relaţiile (9.35)


permit să se substituie circuitul din Fig.9.11.a cu schema echivalentă din Fig.9.Il.b
în care s-au desfiinţat cuplajele magnetice dintre faze. S-a obţinut astfel un
receptor trifazat echilibrat cu conexiunea în stea fără cuplaje magnetice, alimentat
cu un sistem trifazat simetric de tensiuni sinusoidale, caz studiat în &9.2.2.
Al doilea caz analizat este cel al unui receptor trifazat echilibrat cu
conexiunea în triunghi a fazelor ce prezintă cuplaje magnetice de impedanţa
mutuală Z\, între faze (Fig.9.12.a). Scriind teorema de tensiuni pentru cele trei
bucle independente ale circuitului se obţin relaţiile:
(9.338)
196 'aptiolul 9
Z .\il2i + Z s i h \ = Z l \2 + Z A /(Z 2 3 + Z 3 1 )
23 + Z A ,(Z l 2 +Z3.)
Z , i / (Zi 2 + Z 2 3 ) Zi
Fig. 9.12
seama de faptul că
şi ţinând

b
a) )

tensiuni V 12 + U 2 3

(Z + 2ZM ) ■ (Z12 + Z23 + Z 31 ) = 0. (9.37)

tiv Z + 2Z.u * 0 astfel încât:

Z I2 +Z23 + Z 3=!0 - (9.38)


(9.38) sistemul (9.36) devine:
£Z =(Z-Z A /)Z.
12 2

£Z23=(Z-Z A /)Z 23 . (9.39)


)h\ Relaţiile (9.39) permit să se înlocuiască circuitul din
echivalent din Fig.9.12.b. S-a ajuns astfel la un receptor
plaje magnetice cu conexiunea în triunghi a fazelor, caz

nării unei reţele de distribuţie a energiei electrice trebuie să


anţele liniilor de transport. în cele ce urmează se consideră
ii au impedanţe egale cu Z/ i prezintă cuplaje magnetice între
g.9.13.a).
arcuite electrice trifazate in regim „„„„„„„ ^
Fig. 9.13
Căderea de tensiune pe conductorul liniei 1
este- & - Z . , L > + Z.IM
h + C) (l)
ZM h = Z,Z, + Z/
„ (fc +I 3) (9 40) Dacă
receptorul conectat
la linia (3') (3) trifazată este
echilibrat atunci
sitemul a curenţilor de linie
b
) )
este simetric astfel încât
Ii+fc+fc-O. .
(9 41)

înlocuind / , + 7 3 = -/, în relaţia (9.40) se obţine:

U \ =(Z/ -Zu/)Zi. (9.42)


Relaţii similare se obţin şi pentru celelalte două linii. Astfel circuitul din Fig.9.13.a
se poate înlocui cu schema din Fig.9.13.b din care au fost eliminate cuplajele
magnetice.

9.4 CIRCUITE TRIFAZATE COMPLEXE

In &9.2 s-a analizat cazul unui singur receptor cu conexiune în stea sau în
triunghi Iară a se lua în calcul impedanţa liniilor de alimentare cu energie electrică.
Deoarece, în general, o reţea de distribuţie alimentează mai mulţi consumatori. în
cele ce urmează se analizează câteva cazuri de circuite trifazate complexe.
Receptorul trifazat cu conexiunea în stea a fazelor alimentat prin linii de
impedanţe Z)U ZihJdi. Zis (Fig.9.14.a) poate fi asimilat cu un singur receptor cu
conexiunea în stea având impedanţele fazelor:

Z'*=Z,+Z,4 , * = 1,2,...N. (9.43)

în cazul unui receptor cu conexiunea în triunghi a fazelor (Fig.9.14.b)


Capitolul 9
340
acesta poate fi substituit printr-un receptor cu conexiunea î n ste echivalent,

0
)

Z/3
2: (N
(3 3 * )
) L

b
)

ajungandu-se astfel Ia o situaţie de tipul celei din Fig.9,14 a ^


/341
a)
în cazul în care două
receptoare trifazate, unul cu
(Do
fig. 9. J 4
conexiunea în triunghi şi
<2> o
unul cu conexiunea in stea,
sunt alimentate prin aceleaşi
linii de impedanţa Z/k ( 3 ) o -
(Fig.9.15) se poate
transfigura receptorul
conectat în stea în unul conectat î n triunghi, după care se
grupează laturile conectate in paralel ale celor două
receptoare. Se ajunge astfel la o situaţie de ti pul celei din
Fig.9.14.b.
Dacă cei doi consumatori sunt ambii cu conexiunea în stea se echivalează
fiecare dintre ei cu un receptor conectat în triunghi ajungându-se la un caz discutat
anterior.
Exemplul 9.1 Receptorul trifazat dezechilibrat din Fig.9.16 este
dimentat cu un sistem trifazat simetric de tensiuni de faza cu succesiune
firectă. Se cunosc U W = I 2 0 V, R 2 =R 3 =10 Q, Xw^Xa^lOtâ Q, rL2" Xc2= 10'43 =

Q. Sâ se determine curenţii de faza precum şi curentul în iductorul neutru.


Capitolul 9
342
Sistemul de
tensiuni de
fiză de ,a S enerator
este:

Fig.
9 .16
3
0
'
f
(7,o=120V ^
(2
.2n
U 20 = \20c^ .
■ZL
ţ/30 = 120c ' J
3
Ţcns iunea de
dezechilibru are ( expresia:

y =_i- = 0 , l S ; I . v = -
U
R: 1

0
Rezul
< ă : 1( ; ; V O = 120e J
3 .
fi. Tensiu
receptorului au expresiile: 1
.Jt

U m =£Z.o-LU) = 120V3Y«
U 2 A' 2 o =120V3e'^ .
= a-aNo
L / Af = Lbo ~ U . N 0 = 0
3

Curenţii de fază au valorile efective complexe:


.it
U I
=36e 3 ; JT
/343
------
Cl
5=12
^;
*2
+ JlAV* )
/ = =â£L = o. Curentul în conductorul neutru este:
R
JT
IN = / , + / 2 + l 3 = 1 2 ^ e i - Exemplul 9.2 . Receptorul trifazat
echilibrat cu conexiunea in stea a fazelor clin Fig.9.17 având impedanţa
defaza Z=R+jX=15+18j Q este alimentat de la reţeaua trifazata cu un
sistem simetric de tensiuni de linie
de valoare efectivă U'i=208 V. Impedanţa conductoare/or de alimentar este Zj=3+2J Q. Să
se determine curenţii defaza şi de linie.

Fig.
9.17

Cele trei impedanţe conectate în triunghi se înlocuiesc cu o stea


echivalentă având pe fiecare latură impedanţa

Z>| = 5+6j.

Impedanţa fiecărei faze este:


r = z , + z >8+8j n .

Deoarece sistemul este echilibrat, tensiunea pe o fază va fi


dte-i n « -.■.!)
U
f =-^= = 120 V . Alegând ca origine de fază tensiunea pe faza (1) sistemul de

tensiuni de fază este:


J
lVC
" LLio = U f =I20V
27.

a o = U e =a2U
3
2 f f
An
U .30 = U / e ' T = a U f
Curenţii de linie au valorile: , _ ^ i o 120 , .v
Z
'"F ^j= = 7 5(, + j)
'
Circuite electrice trifazate în reg
Tensiunile pe fazele receptorului
'« Permanent sinusoidal
346
sunt-
Uk-Un -Z,Z,.+Z,fc . K t t ' .
V l 12 =
= 142,63- 11I.5J >

iZ l=«CZ ',2
3

Intensităţile curenţilor în fazele receptorului sunt: Zl2= ^ = 1 0,48

+ ,,83j;Z 23=o:, 1:;Z3i=oIi2


EXempk U P il
"
dezechilibrate din Fig.9.18 sunt R =
~ _ J_<**
_, .
*rf ftr m
receptoare triate

r; wSistemul de
tensiuni de linie este simetric şi are valoarea efectivă Ut=380 V Se cer,, să se
determine:
a) indicaţia voltmetrului de impedanţa internă infinită conectat intre neutrele
celor receptoare;
h) curenţii de linie;
c) puterile activă şi 1 ) reactiva1

absorbite de aceste receptoare.


Se analizează circuitul cu
ajutorul metodei tensiunilor nodale
alegând drept nod de referinţă nodul
(3) ( (3)=(0) ). Considerând ca
0V)
origine de fază tensiunea de linie
U\2* sistemul trifazat simetric de
tensiuni dc linie este: Fig. 9.18
ILn^lLi ; £Z23= a 2 £ Z / ; L L u = a U . i .
Circuitul arc patru noduri independente (1), (2), (N) şi (N') şi două
tensiuni nodale sunt cunoscute:
^10=^13=^31=^^/ î ^20=^3=^/-
Sistemul de ecuaţii obţinut prin aplicarea metodei tensiunilor
347 Capitolul')
nodale este:

-IxiiZio -ZmlLin+ZmtU. N <t -ZmlLm = 0 -Z A - I £Z I O - Z x - z U z o


- X. X W U. X O + Z X :\- U. X-O = 0 Admitanţa voltmctrului este zero şi deci
Z NN
1
= 0. Se obţine:

jo)C(-flc//)+-----a L / , 2

£ Z,vo = Z.V| [ Z+ll AO'2iZ20•(________J


r> 1
Q>£ 1
j cot?-----------
l- ' AA
—-f-

R l coZ.
- - j a U ,R o)C +
ioZ

£Z A "0 -
1
\
Zx? toC-
0 )L

Valoarea efectivă a tensiunii indicate de voltmetru este:

U v = \ L L x - o - U . x o \ - } a U ! R \ — + aC - 2 U , = 760V.

Valorile efective complexe ale curenţilor în fazele receptoarelor


sunt:

Zi =^- = jcoC(iZ,o- [ Z-o)


A ; Z;=^- = (iZ,o-
L / -0)/GwZ)
A

Zi ■

22 jtoZ ^ = ^ = jcoC({Z2o-
tZ^o)
^2
iZ30z3

U -30 - U .N'0
=
348 Capitolul')
R h = R

Curenţii de linie au valorile efective complexe:


Circuite electrice trifazate în regim permanent sinusoidal
/ , = /', + l\ = »5,2 A ; / 2 = f2 + /" 2 =-15.2 A ; /, = £ + £ =0 . Puterea aparentă
complexă primită pe la bornele dc acces, se calculează cu relaţia (6.107) şi are
expresia:
S b = U-xo ■ lî + ^.20 • Li = -aU t L , + a2l/, (- /,) = 5776 VA.
tcre a activă arc valoarea P=5776 W. iar cea reactivă este Q=Q. FxenwhţL2J- Se
consideră receptorul echilibrat cu conexi conexiunea in
ferelor şi cuplaj magnetic între faze (Fig.9.19.a) având parametrii R Q U)L=50 Q.
OJM=12 Q. Sistemul tensiunilor de linie este simetric ^' valoarea efectivă Ui=380 V .
Să se determine curenţii de fază.
L - M

a h
) )
Fig.
9.19
Reducând cuplajele

magnetice schema electrică este cea din Fig.9.19b. Tensiunile de fază au valoarea

efectivă U f =1 )^41 = 220 V Sistemul trifazat simetric al tensiunilor de fază este:


ţ/,o = c/;/ ţ/20 / ; C i=3a C /
=fl2t / 0 / .
Circuite electrice trifazate în regim permanent sinusoidal
Curenţii de fază au valorile efective complexe:

" R + )(a( L - M ) 38 + 38J Valorile instantanee ale

celor trei curenţi de fază sunt:

ţ/,0 220 5(1 -j)


=
V3 • 12
4i
Capitolul 9
351

I
9 ?
«* SISTEME TRIFAZATE NESIMETRICE DE MĂRIM]
S NUSOIDALE. TEOREMA LUI FORTESCUE

Sc consideră un sistem trifazat nesimetric de mărimi sinusoidale


caracterizat prin faptul că valorile lor efective complexe nu sunt egale, iar

« dmtre ele sun, diferite de 2*/3. F,e spre exemplu, s.stemu,


trifazat "« imelric .\ * ^

" Conform teoremei lui Fortescue [12], [19] un sistem trifazat nesimetric de
mărimi nesinusoidale poate fi cxpr.mat ca suma dmtre un sistem trifazat simetric
cu succesiune directă a fazelor, unul cu succesiune inversă a fazelor şi unul
homopolar, sub forma:

U2=a2Ud+aUi+Uh (9.44)

Rezolvând sistemul (9.44) în raport cu necunoscutele U j . U,. Uj, şi ţinând scama


de faptul că 1 W
=0, iar a 3=l. se obţ.ne:

-h= 3
U , +aU^ + a 2 U ,
U.j = —-----------=f-------------— • (9.45)

ţj
3
Sistemul homopolar are aceeaşi valoare efectivă complexă , L^, pentru toate
fazele, sistemul simetric cu succesiune directă este reprezentat de mărimile a'U^j,
aUj, iar cel simetric cu succesiune inversă de mărimile Uj. aUj. a* Uj . O
descompunere similară se poate obţine pentru un sistem trifazat nesimetric de
curenţi.
Astfel, un circuit trifazat liniar, alimentat cu un sistem trifazat nesimetric de
tensiuni sinusoidale, poate fi analizat fie prin utilizarea metodelor generale dc
Capitolul 9
352
analiză în complex, fie, utilizând teorema superpoziţiei şi realizând trei
analize succesive: la excitaţia cu sistemul simetric direct, apoi cu cel simetric invers
şi apoi, în sfârşit, cu cel
Circuite electrice trifazalc ;>f

L
k»u permanent sinusoidal
205

Analiza circuitelor trifazate, echilibrat


alimentate cu un sistem trifazat de tensiuni neVnJT d° ZCchilibratc
formuleze unnătoarelc concluzii: ' mcincc Permite să se
a ) deoarece suma curenţilor de linie într un i
conductor neutru este întotdeauna egală eu zero re/uhw
form (945
^ aceştia nu au componentă homopolară; ' >''
b)
ă că nic, tensiunile de linie nu conţin o
S^^ST
deoarece suma tensiunilor dc linie este egală cu »» î„
rczult

c) dacă există conductor neutru acesta este parcurs de curenTl

adică este egal cu tnplul componentei homopolare a curenţilor de fază-


d) în cazul unu, receptor trifazat cu conexiunea în triunghi componenta
homopolară a curenţilor de fază se închide numai prin impedanţele
triunghiului deoarece curenţii de linie nu au această componentă
In general răspunsul circuitului trifazat alimentat cu un sistem de
tensiuni nesimetnce este de asemenea nesimetric. Dacă receptorul este
echilibrat, atunci componentele simetrice ale sistemului tensiunilor de linie
(sau de fază) determină ca răspuns un sistem simetric de curenţi de fază cu
aceeaşi succesiune a fazelor ca şi sistemul dc tensiuni.

9.6 PUTERI Î N REŢELE TRIFAZATE

Se consideră un receptor trifazat având trei sau patru borne de acces


(Fig.9.20). Dacă neutrul este accesibil atunci se cunosc. în general, tensiunile de
fază de forma:
ţ/,o = tfi 0e jr " ; ^20 = : £/» = ■
Dacă neutrul nu este accesibil se cunosc tensiunile de
linie având valorile efective complexe: <
U l 2 = C/12eirl ; ţ/ 23 = t/23eJ72 : ţ/ 3I = (73Ie">. <3) Utilizând teorema
conservării puterilor (6.110) şi ţinând seama de faptul că receptorul
este un circuit

Fig.
9.20
2<>o Capi/olul 9

ă că puterea aparentă complexă absorbită de acesta este


aparentă complexă primită pe la bornele de acces:
imS = Ş b . » • (9-47)
cama de (6.107) se obţine expresia puterii aparente complexe
ptorul trifazat:
3

=2g*o4 =^.o-Z.*+^2oZ2+ţZ3 0 Z 3 - (9.48)

e linie Iu /j, h pot fi exprimaţi sub forma:

{i}
/, =/,e jr " , / 2=/ 2c JTa , / 3 =/3 e Jr ' J . Puterea activă absorbită de
trifazat are expresia: A» = Re = £/,„/, cos(y Ui - y,-,
s (y„, - y . J +
^3o/3cos( y u j - y , ) > ^
:
{ş} = £/,<>/, sin (y1(| - y , ( j+c/ 20/2 sin (y u , -y ; .J+
; T[ >^o/ 3 sin(y M3 -yJ • <9-5°)
ul reţelei nu este accesibil se poate alege drept nod dc referinţă
aparentă complexă absorbită de receptor are expresia:
Ş =y.l3l\ + U .23l2= P + JQ- (9.51)
ă exprimată în funcţie de tensiunile şi curenţii de linie este deci

-U n I { cos (y 3 - y /( )+ U ^ I , cos (y2 -y,J, (9.52)

-£/„/, sin(y 3 - y y J +c/^Asinly; - y , J . (9.53)

Dacă se notează cu /,, 72, J3, IN valorile efective ale curenţilor de


nductorul neutru, puterea aparentă complexă pentru
je magnetice, se poate exprima în funcţie de
u Z,, şi a cea conductorului neutru, Z, v , sub forma:
355
(9.54)
în cazul unui receptor trifazat echilibrat cu conexiunea in stea a

activă şi reactivă au expresiile:

/, = 3t // // cos(p = V3t// //Cos(P


e = 3L // // sin(p = V3L// /,sin(p (9 55)
'
unde s-a ţinut scama dc faptul c Z U , = S u f .
Pentru receptorul cu conexiunea in triunghi a fazelor puterea aparentă complexă
totală este egală cu suma puterilor aparente complexe absorbite de fiecare fază. Dacă
receptorul este echilibrat U,=U f , /, = V 3
I f şi, notând cu Uj şi Ţ*, k=\. 2. 3.
tensiunile şi curenţii dc fază se obţine:

Yu.kh =Yu I coscp ^+jYîV ^sincp, =


t!
S. = k k

*2? M (9.56)
= 3L/ // /cos(p + j3t/ // / sincp
de unde:

P = 3U , I f costp = 4
^11,1, costp
• (9.57)
Q = 5U f I f sin(D = v3/7// / rsinip
CIRCUITE LINIARE ÎN REGIM PERMANENT
PERIODIC NESINUSOIDAL

Regimul permanent periodic nesinusoidal se caracterizează prin aceea


că toate semnalele din circuit sunt periodice, de aceeaşi perioadă Ţ$ dar
nesinusoidale. Acest regim poate apărea fie în cazul unui circuit liniar alimentat
cu o tensiune periodică nesinusoidală, fie în cazul unuia neliniar sau parametric
alimentat cu o tensiune periodică.
Deoarece semnalele periodice nesinusoidale sunt deformate în raport cu
semnalul sinusoidal de aceeaşi perioadă, acest regim sc mai
numeşte deformant.
Prezenţa elementelor neliniare de circuit într-o reţea excitată cu tensiune
sinusoidală produce curenţi nesinusoidali care vor determina căderi de tensiune
nesinusoidale pe elementele neliniare de circuit. Conform clasificării făcute de
Constantin Budeanu elementele ncliniare de circuit sunt elemente deformante de
prima categorie, ca exemplu putând fi date bobina cu miez de fier. redresorul,
cuptorul cu arc electric, dioda cu vid şi cea semiconductoare, etc.
Elementele reactive de circuit pot realiza o deformare suplimentară a
semnalelelor nesinusoidale sau dimpotrivă o "netezire" a formei acestora. Astfel,
aşa cum se va vedea în acest capitol, bobina liniară deformează tensiunea mai mult
decât curentul, iar condensatorul liniar deformează mai mult curentul în raport cu
tensiunea la borne. Elementele reactive dc circuit sunt elemente deformante de a
doua categorie.
Studiul regimului deformant prezintă importanţă atât datorită efectelor
nedorite pe care acesta le produce în reţelele electrice (pierderi suplimentare de
energie electrică, rezonanţe periculoase, scăderea factorului de putere), cât şi
datorită frecvenţei cu care este întâlnit în electrotehnică. Trebuie menţionat că în
timp ce semnalele sinusoidale sunt în principal purtătoare de energie, semnalele
nesinusoidale pot fi şi
Circuite liniare i„ reel».

„ purtătoare de infonnapc.

,0 .1 ANALIZA SEMNALELOR
10.1.1 Dezvoltare, ;„ wil. N
ESIJVUSOIDALE

C
--d« - —I periodic dc „■

c a rer„dcp l i„c 51eu TO8, oare|ccond. ij ;/^r»

• e S,e ma,,„ ilJ|/(/)|d , <o=:


o

. are un număr finit de discontinuităţi de speţa I pc durata unei perioade;


. perioada T se poate descompune într-un număr finit de subintcrvalc pe care
funcţia este monotonă.
în aceste condiţii funcţia M poate fi scrisă ca sumă a unei serii trigonometrice,
numită serie Fourier, având expresia:

/(') ■ 4) + L A
km sm(*aw + Y*) ( 10.1)
sau

/(') = A
o+ Y B k m sin(A-o)/)+^C, m cos(A-co/) (10.2)

unde pulsaţia co este co = 27t /r.


Termenul A X m sin(co/ + y ( ), având aceeaşi perioadă ca şi semnalul
/{/), se numeşte armonică fundamentală, iar termenii având indicele A*>1 sunt
armonici superioare. Termenul Bk sin(Ator) reprezintă armonica de
rang k în sinus, iar termenul Ckm cos(A-(o/) armonica de rang k în cosinus. Ao

reprezintă componenta continuă a semnalului. Coeficienţii seriei Fourier, Akm ,

Bkm \\Ckm\ reprezintă amplitudinea armonicii de rang k,


respectiv a armonicii de rang k în sinus şi a celei de rang k în cosinus.
Determinarea coeficienţilor seriei Fourier se poate realiza Cu uşurinţă
dacă se observă că:
a) valoarea medie pe o perioadă a semnalului J[ i ) este egală Cu componenta
continuă ÂQ\
A 0 = j \f( 0 d t : o
(10.3)
b) multiplicând expresia (10.2) cu sin(kco/) şi integrând pe o perioadă s e obţine
coeficientul Bkm având expresia:

B
km = j J A ' ) s i n { k ( o ( ) d t ; (10.4)

c) înmulţind expresia (10.2) cu cos(kcor) şi integrând pe o perioadă se obţine


coeficientul C k având expresia:

=-J
?r
Ckm /O cos(A-cor )d/. (ţ 0.5)
o
între coeficienţii A k _, Bkm, Ckm şi faza iniţială yk a armonicii de
rang k există următoarele relaţii:

\, = Pi, + C
L > Y*=arctg (10.6)
Bk
*ţ.=4 cosy , C =A smy . (10.7)
m 4 km km k

In cazul în care funcţia f \ t ) nu este cunoscută analitic, ci sub formă


grafică, sau dacă în urma determinărilor experimentale se cunosc eşantioane ale
funcţiei J { t ) pe durata unei perioade, atunci calculul coeficienţilor se face
numeric, aproximând integralele (10.3),..(10.5) prin sume. Astfel, considerând că
se cunosc valorile funcţiei (eşantioanele) la momentele de timp echidistante m -
T / N , m = 0,1,..JV- l (Fig.10.1),
valorile aproximate ale coeficienţilor seriei Fourier se obţin cu ajutorul relaţiilor:
(10.11)
m=0

DI
sin
A-
m-0 (10.8)

cos
v N

Fig.
10.1
2u„,

Conform teoremei
eşantionării (teorema lui
Shanon) [25] pentru a putea
determina coeficienţii seriei
Fourier pană la armonica dc
rang p. inclusiv, este necesar
ca numărul dc intervale, N, în
care se împarte perioada Ţ s j
satisfacă relaţia N>2p. Cu

Fig. 10.2
alte cuvinte, pentru determinarea armonicelor dc rang p frecvenţa de
eşantionare N/T trebuie să fie mai marc decât 2p /T. Funcţii periodice
particulare
1) Semnalele cu valoare medie nulă pe o perioadă se numesc semnale
alternative şi au componenta continuă nulă: -4 0 =0.
2) Semnalele care îndeplinesc condiţia de simetrie:

T
/+ (10.9)
/«) = /
au numai armonici pare în sinus şi cosinus şi componentă continuă:
CC CD
/(/) = A0+Yj B
2k sin(2A(o/)+^C 2A cos(2A<o/). (10.10)

Calculând coeficienţii dezvoltării în scrie Fourier ai funcţiei //+ T/ 2 ) şi


identificând coeficienţii cu cei ai funcţiei /(/) se constată că

3) Semnalele care îndeplinesc condiţia


au o dezvoltare în serie Fourier de forma:

fit) = y ^2*+i sin(2A- + l>o/ cos 2


( *' + l>o/. (10 12)

înlocuind dezvoltarea de forma (10.2) în relaţia (10.11) şi idenficând termenii din


cei doi membri se constată că Ao^O, B^C^O. 4) Funcţiile pare pentru care
f (0= f (-0= f ( T - 0 ( io. I 3 )
au o dezvoltare în scrie Fourier de forma:

f (0 = A+£Ck m cos(to/) (10.14)


k=\

fapt ce poate fl uşor constatat clacă se înlocuieşte (10.2) în (10.13). 5 ) Funcţiile


impare, care îndeplinesc condiţia:
/(') = -/(-')—/(T- o cio.i5)
conţin numai armonici în sinus, după cum se poate verifica înlocuind (10.2) în
(10.15):

y
co

f(t) = ^B k sinA-w/. (10.16)

Exemplul 10.1 Să se determine dezvoltarea in serie Fourier a funcţiei crenel


reprezentate în Fig. 10.2.
Funcţia poate fi scrisă analitic sub forma:

m=
Semnalul f [ t ) este
f alternativ, A

impar şi antisimetric

yr
2
faţă de
semiperioadă, îndeplinind
condiţia (10.11). Dezvoltarea sa ~ A în serie
Fourier va fi deci de
(10.11
( j,ruite liniare în regim permanent DerinJt* ■
periodic nesinusoidal 213

fonna:

/ X
(*)'-2 *2*+i sin(2A + l ) w

unde:
T

= 1 f /-(/)sin(2fc + l )M /d/ =
t> 2 k + \ Ty
II

J,L
2 sin<2* l )a,/d/- f u i n (2A l
+ + )co/d/
T

2 .^RI-cos(2A- + L)(or/2 COSHÂR 4.-l


+ iUr "/
(2Jt+l>
(2* + L)(o
sin o)/ + ^-sin 3co/ + -sin 5co/ +...
3 5

Prin urinare: 4^
/(O =
71
Exemplul 10.2 Să se determine dezvoltarea in serie Fourier a semnalului
liniar variabil, in dinţi de fierăstrău, reprezentat în Fig. 10 .3.
/(/) = ^ . / , / e [0, r ] .
Componenta continuă este:

0 0
Amplitudinea armonicii de rang k In sinus
are expresia:

B = j I J/
sin k<ot d/ = sin km dt =
km A
Fig. 10.2 2 dt
A
o
2
A'(o A- co
2
cosAa)/
Alt + o
kto T T sin A-(or
Amplitudinea armonicii
0 Q de rang A' în cosinus este: ------+
- cosAA TT 2
'CD
'O)/
IA
C . = ~ [ f i t ) cos hat d t = ^ 4 fr cos hcot d/ =
J
*■ T J ' T~
o
T r_r
sin kiot
ii f sin = 0.
o fa )/ " J fco

2 sin A-
Prin urmare /(/) = ]
co/
-rZ ^-

10.1.2 Seria Fourier complexa

Semnalul periodic//) poate fi exprimat şi sub forma unei serii Fourier


complexe. Astfel, dacă în expresia (10.2) se înlocuiesc funcţiile sin(A-wr) şi
cos(Ao>/) prin:

sin ktot = : coskcot =


~~2 j
se obţine:
/(/) = ^ 0 +£^(e J "* u/ -e^'j-f (e J ^ +e' J ^') =
UI
(10.16)
£kei +

M , + Z '^ "
*=1

Notând cu O* numărul complex:


z
*-1
2

—— = - (cos Arco/- jsinA-tor)d/ (10.17)


o

şi ţinând seama dc ( 1 0 . 3 ) , . . . , ( 1 0 . 5 ) , se observă că sunt satisfăcute relaţiile:


=
^-*m i = i Q .km .0 = • Este astfel posibil să se

exprime /(/) sub forma unei serii Fourier complexe :


Circuite liniare în regim permanent periodic nesinusoi
nulul 2
1
5

/(')= ^D^e**
(10.18
)
-CC

un de coeficientul D k m se calculează, conform (10.17) cu relaţia:

JTO,
D. k m =- J/ (0e - DI. (10.19
)
o

0 13 Spectrul de frecvenţă al unui semnal periodic

Dacă sc reprezintă amplitudinile armonicelor 4. în funcţie de


_ co se obţine un grafic de forma celui din Fi B.IO.4.a Graficul aţinut
pusaţia
const.tu.e spectrul dc frecvenţă al semnalului. Se observă că un semnal
0 pcriod.c are un spectru discret de frecvenţă, corespunzător multiplilor
frecvenţei de bază. Se pot reprezenta grafic şi fazele iniţiale Yk în funcţie dc
pulsaţia co (Fig. 10.4b). Seria Fourier este univoc determinată dacă se cunoaşte
atât spectrul de frecvenţă cât şi fazele iniţiale yk(co).

1k

2<o 3o)
1 _____L
■*(■> 5 (0 to tu 2(i>
4 (D
W
5 (i)
0
h
)
a)
Fig. 10.4
10.1.4 Valori caracteristice ale semnalelor periodice

Valoarea efectivă a semnalului periodic fiţ) se defineşte cu ajutorul

relaţiei:
Utilizând dezvoltarea in serie Fourier a semnalului /(/) se obţine:

F2 = 1 fA 0 + £ Akm sin(*co/ + y k ) ' o .


**1
Explicitând intcgrandul din relaţia precedentă rezultă:

_ -

30
/=!
= Al + 2 /loX^« sin A C0/ +
( ' *y*) od
A
k m A L s>n(A:o)/ + y A )sin(/co/ + Y/ )
4
00

yJ
+ 2
sin (Â-co/ +

Deoarece J s i n (A'to/ + y k )dt = O şi Jsin(A:co/ + y^)*sin(/fl)/ + y , )d/ = O


o

pentru fot/, iar jsin 2.(Aa>f + y )d/ = - J [l - cos2(£co/ + y )]d/ = — , T


A t

o (

rezultă că: 2

(10.21)
km
]
Notând cu Ak valoarea efectivă a armonicii de rang k, astfel încât Ak - 4 l A k .
valoarea efectivă, F, a semnaluluiy(/) are expresia:

(10.22)

Dacă semnalul /(/) este o tensiune de forma:


CC

u d ) = U0 + 2 sin(*(M + y, ) , valoarea sa
efectivă este

In m d Similar va|
* ° ' oarea efeeti
km]
ivă a unui curent
\
+
/ ( / ) = 'o ^£ 7 * ^l**0' + ) este / = /
\
Coeficientul dc distorsiune al unui semnal nesinusoidal este un număr
adimensional definit prin relaţia:
x

*=2
l- 4 =-. (10.23)

£
4
Mărimea /l( y = i i rcPrc7.intă reziduul deformant al

semnalului. Coeficientul de distorsiune ia valori in intervalul [0, 1] şi arată căt


de deformat este semnalul în raport cu forma de unda sinusoidală. Valoarea
k ( f = 0 corespunde semnalului sinusoidal.
In clcctroencrgetică sc admite că semnalele având factorul dc distorsiune
kj<5% sunt sinusoidale.
CC
10 .2 PUTERI ÎN REGIM PERIODIC
NESINUSOIDAL

Pentru circuitul uniport având tensiunea la borne: u ( t ) =


(10.24)
U0 +42 ^U k sin(*fflf + y„ )
4

şi care absoarbe curentul:


Capitolul 10
372
i{t) = IQ ^42Y ^ I m
(10.25
sin(//70)/ + yJ
)
puterea instantanee la bornele de acces este:
co
p(t) = //(/)/(/) = U 0 1 0 + JÎUo ^ I m sin(w©/ + yim)

CC CC

+ j2IQ^Uk sin(*co/ + yWj )+^X^ - 7 s


M^ +
YW

+y/ J
Puterea activă. P , primită sau cedată de circuit reprez
valoarea medie pe o perioadă a puterii instantanee:

p( 0 d / = - J« ( / ) / ( / ) d / .
T T
P = j
o o
Utilizând dezvoltările în serie Fourier ale celor două sem
şi /(/) şi ţinând seama de faptul că: r
Jsin(A-co/ * yUi )sin(/?;co/ + y^ )d/ = 0 pentru m*ky o

iar
x 4
2 "

că puterea activă are expresia:


X
-cos<p A. rezultă o

(10.27)
Prin urmare puterea activă în regim permane
nesinusoidal este egală cu suma dintre puterile active pe a
puterea corespunzătoare componentei continue.
Capitolul 10
373
Puterea reactivă, O, se defineşte ca fiind suma puterilor
reactive corespunzătoare armonicelor:
CC
0= si sintpi (10.28
)

Puterea aparentă, 5, se defineşte Ia fel ca în regim permanent


Capitolul 10
374

*= (1033

arcuite liniare în regia, permanent periodic n


i """ic nesbuuoUal 2 /9

sinusoidal ca fiind produsul între valoarea efectivă . , •


,cnsi
cur cntului: "i" şi cea a

S = UI.
Unităţile de măsură pentru aceste puteri sunt: watt-ul
puterea activă, var pentru cea reactivă şi voltamper (V A
PCF (VA)
aparentă. P cm™ cea
Se observă că în regim permanent periodic nefi i„„e i. .
1
satisfăcută inegalitatea: ° d,C ncs,™so.dal este

• , „ ^' (10.30)
ceea ce .-a permis Iu, Constantin Budeanu să definească puterea
deformanta, D, prin relaţia: 1 u rtd
"-

Unitatea de măsură pentru puterea deformantă este volt-amper deformant (vad).


Factorul de putere în regim permanent sinusoidal se defineşte la fel ca în
regim permanent sinusoidal:
P
K -
K= -g (10.32)

îmbunătăţirea factorului de putere în regim deformant este mai dificil


de realizat decât în regim armonic, şi introducerea bateriilor de condensatoare
pentru ameliorarea sa pe armonica fundamentală poate să diminueze valoarea
sa globală obţinută cu relaţia (10.32) [12]. [9].
10.3 TEOREMELE LUI KIRCHHOFF ÎN REC1M
DEFORMANT

In regim permanent periodic nesinusoidal tensiunile şi curenţii pot fi


exprimaţi sub forma unor serii Fourier:
Capitolul 10
376

*= (1033

Uk ( , ) = Ulk0) + V 2|>r" sin(mco/ + yUm)


CD
ît(/)=/J°> +^£/4« sin(mcof+Y/-)
m =
1

Deoarece o serie Fourier este identic nulă atunci când atât termenul
constant cât şi amplitudinile armonicelor sunt nule, rezultă că teorema I şi
teorema a Il-a a lui Kirchhoff sunt satisfăcute atât la nivelul curenţilor şi
tensiunilor corespunzătoare laturilor:

5>.(') = 0 . £/,(,) = 0 cât Şî (10.34)

separat la nivelul Fiecărei armonici de rang m m parte:


Z<<r(') = 0 ; £/r(>) = 0, (10.35)

sau
2]^r>sin(ww/ + 7^)=0 î SÎD(OTQ>/ + 7/M)= 0. (10.36)
ke(a)

10.4 TEOREMA CONSERVĂRII PUTERILOR I N REGIM


DEFORMANT

Pentru o reţea cu / laturi izolata de exterior (fară cuplaje galvanice şi


magnetice), teorema conservării puterilor instantanee se scrie şi in regim
permanent periodic nesinusoidal sub forma:
/ = w (/)/ (/)=0 (10J7)
X^( ) Z * *
k=\ k-A
unde u k (t) şi /*(/) au expresiile (10.33).
Dacă se calculează valoarea medie pe o perioadă a relaţiei (10.37) se
obţine ecuaţia de bilanţ a puterilor active de forma:
Capitolul 10
378

*= (1033)

Circuite liniare în regim permanent periodic nesinus


oidut 221

Considerând reg.mul permanent nesinu v, J

tre un regim staţionar (C/f,/»)) şj 0 sumă 7°ldaI ca 0 s "Pcrpozi|ie


ulsap'e JIHO, m=I, 2,...co, se constată că r r Sinusoida,
e de

* =l *=i Y
* u
.«*I,oo. (io .39)
c asemenea puterile reactive se cnncr,,* .
COnServă
monici: ■* b nivel global, cât şi pc

k = \ mm] I
m (10.40
£ f /m )'J iw ) sinc^ m)
=0 Loc
=
)

uterea reactivă pentru armonica m corespunzătoare unei laturi k poate fi


xprimată generalizând relaţia (6.40) obţinută în regim permanent sinusoidal
u ajutorul expresiei:

■Am)
I+ dt. (10.41
)
4»; ,
10.5 CIRCUITE ELECTRICE LINIARE ÎN REGIM
PERMANENT PERIODIC NESINUSOIDAL

10.5.1 Elemente de circuit ideale pasive în regim deformant

Rezistorul liniar având tensiunea nesinusoidală la borne


u{t) =E/o* sin ( A_C0/ + Y <<* )

m = ^ = & f y
absoarbe curentul
^+ Ştfbfc» +
R R M
K
+ mf7 t
ut
sinfcco,
)= I0
+ v . \
M

'*>
U,
unde ?' Y/i s V i » ' Tensiunea şi curentul fiind proporţionali,

factorul de distorsiune al curentului, k d . având expresia:


CC

2>'
A=2 _ A=2
x (10.42)

ste e«al cu factorul de distorsiune al tensiunii, k , .

Puterea activă absorbită de rezistor este:

Puterea reactivă O este nulă (deoarece q>*=0),


S = U - I = RI2
este egală cu puterea activă. Prin urmare puterea deform
este nulă.
Bobina liniară cu tensiune nesinusoidală la born

ecuaţia caracteristică

' ( ' ) = — ju(t)ât. Bobina

componenta continuă a curentu


fonna:

"(/) =
yJ,

*=1
381

Circare iiniare
în ^>»/>^c/ jar intensitatea

curentului este

1
/ ( / ) = /«+ JÎJL, * + yk )= /
„ + VIV u
k.

Valoarea efectivă a curentului pentru armonici H

rang A-are expresia:


h = — ~ = -_*_
kfoL
Xţ- (10.45)

*de^ul<P. -y. 4 -r,4 «| e^ace^^^ Factorul de disto.iune a, -entului, , ,^^


ka
cstc ma

al tensiunii, . deoarece reactanţă inductivă y , ,


/., =tol creşte
v
odată
,u LU
cu
rangul armonicii:

lim/ t = li m ii_ = 0 Astfel:


CC CC

*=2 A =2
*=2
T. <k (10.46)

M I / - i

Se spune din acest motiv că bobina "netezeşte" fonna de undă a curentului in


raport cu cea a tensiunii la borne.
Puterea activă este nulă deoarece yk =n / 2 şi (/0=0; puterea reactivă
absorbită de bobină are expresia:
382

0 = Z<V *smq> 4 =£cy, = £ f a )£rj *0. (10.47)

Puterea aparentă se calculează, conform definiţiei, cu relaţia:


-i

(10.48)
*=1

iar puterea deformantă D = ^ S 2 - Q 2 este ncnulă.


Capitolul Jt)
383
Condensatorul liniar cu tensiune nesinusoidală la borne (Fig.]rj6)
blochează circulaţia componentei continue a curentului, astfel încât:

,c

■1
co

/ / ( / ) = U0 +45 YjPt Mk<»' +Y„J

du
Deoarece / = C— se obţine :
dt
» / \

/(/) = V^^T &oCL^sin Jatf + Y^ +—]■

Valoarea efectivă a armonicii de rang £ a curentului este;

/ t = k<oCUk = (10.49)

iar defazajul <p  . = y U| - y, = ia fel ca în regim permanent

sinusoidal.

Factorul de distorsiune al curentului este mai mare decât cel al tensiunii

deoarece reactanţa capacitivă X c =—-— scade odată cu


1
K(i)C

creşterea rangului armonicelor şi curentul A este mai puţin atenuat. Astfel


1 co

2tf
Capitolul Jt)
384
>k. k *
(10.50)
2
2#
km)
fl>^) 5W
I jh I *=J

Condensatorul deformează şi mai mult forma de undă a curentului în raport cu cea


a tensiunii la borne.
Puterea activă este nulă deoarece /0=0 şi <p*—7r/2, iar puterea reactivă
cedată de condensator are expresia:
arcuite liniare in regim permanent periodic nesinusoidal 225

CC

(10.51)
Puterea aparentă are expresia:

S=UI =
(10.52
1 )
jar C ea deformantă se calculează, ca şi în cazul bobinei, cu relaţia

10 .5.2 Circuitul RLC serie în regim deformant

în Fig. 10 .7 este reprezentată o


latură RLC serie fără cuplaje magnetice.
Teorema lui Joubert se poate scrie atât la
nivel global, pentru semnalele u{t) şi /(/),
cât şi pentru fiecare armonică în pane:
i/(/) = /î/(/) L^ I J /(,)d/ (10.53)
+ +
dl C
dî 1
i , k ( t ) = R i k ( l ) + L-^ + - \ i k ( i ) d i , k =î^ (10.54)
dl C J
unde u k (t) = U kj2s\n(laai + y U i ) şi i k (t) = ^Jîsm^ioi + y^).
Circuitul fiind liniar, poate fi analizat utilizând teorema superpoziţici.
Astfel, considerând ca semnal de excitaţie armonica de rang A- a tensiunii,
circuitul se va afla în regim permanent sinusoidal de pulsaţie km, iar semnalul
răspuns. u(/), va avea expresia:
M^^^ +7* "■**)• (10 55)
-
JtcoC
unde Zi. R2 kioL- iar <p* =arctg— li
AcoC
+
>
Răspunsul total. /</). este egal cu suma armonicelor de curenţi, /,(/):
i ( t ) = ^2 ^~sxn(k^t + y U k -<pj. (10.56)

Se observă că impedanţa circuitului şi defazajul sunt funcţii de ranuul


armonicii: Z^Z^o), <P*=<P*(M. în funcţie de valoarea elementelor de circuit
poate să apară o rezonanţă de tensiuni pentru

pulsaţia jto, în situaţia în care kcoL deci pentru kr -^jj-; ÎD


acest caz impedanţa Zk=R este minimă, iar amplitudinea curentului este maximă.
Pentru armonici de rang k<kT circuitul este capacitiv (<pk<0), iar pentru armonici
superioare, A>A*r. circuitul este inductiv (<p k >0).

10.5.3 Analiza circuitelor liniare în regim periodic nesinusoidal utilizând


dezvoltarea în scrie Fourier

Semnalele de excitaţie periodice se consideră cunoscute, fiind date fie


sub formă grafică, fie sub formă analitică. Analiza circuitului sc bazează pe
teorema superpoziţiei şi comportă următoarele etape:
a) se determină dezvoltarea în serie Fourier a semnalelor dc excitaţie
periodice de perioadă 7";
6) se analizează circuitul fn regimul permanent sinusoidal de pulsaţie Arco
stabilit de armonicele de rang k ale semnalelor de excitaţie, determinându-se
armonicele de rang k ale semnalelor răspuns;
c) utilizând teorema superpoziţiei se determină semnalul răspuns egal cu
suma valorilor instantanee reale ale armonicelor de rang k ale semnalului
răspuns. Suma obţinută reprezintă dezvoltarea în serie Fourier
a acestui semnal. / ____R

k
Exemplul 10 .3 Să se -------'—I u
TA
determine expresia
u

Fig. 10.8
P
curentului i(tj şi a tensiunii u l1 _
la bornele bobinei, uL(t)ţ în ~0
circuitul RL serie excita! cu o-----------------------1

Fig. 10.8
Circuite liniare în regim
----------11 ',tr"'«"' nesinusoidal 22~

0 tensiune în impulsuri dreptunghiulare alternative (Fig. 10.8) Tensiunea de


intrare are
are dezvoltarea
dezvolt**»* î_
m
Sene Fourier (vezi 4LL sin fon/

*U UU>: m
-
^Xe£?.
aa

Annorfc.de»**,
* impar

CU
rentului,
este:

M') sin froL


= AnV/? 2 + &2©2La
ktot - arctg

iar cea a tensiunii pe bobină, (/) are expresia:


d/, _ 4Umfl<aL
sinf
A'o)/-

Semnalele cerute au expresiile:

• f,
r w smU-co/-arctg-—- i U ) = n

tt kJtf+kWl}
* impar
fooL 7t sinf A 'tO/ -
arctg------+ -
AUm V2(,)L V -R

A impar
Exemplul 10.4 In Fig. 10.9.a este reprezentat un circuit redresor monoaltemanţă
cu o diodă ideală, a cărei caracteristică de funcţionare

Fig. 10.9 21 /

c)
b
a) )

Fig. 10.9 21 /

c)
391 Capitolul 10

este reprezentată în Fig. 10.9.h. Cunoscând că tensiunea de intrare


circuitului este / / ( / ) = V m sin co/ să se determine dezvoltarea fn serie Fourier a
tensiunii pe rezistor, uR(t). precum şi factorul de distorsiune al acesteia.
Dioda redresoare ideală arc rezistenţă nulă Ia polarizare directă (;/n>0) şi
rezistenţă infinită, blocând circulaţia curentului la polarizare inversă ( WD<0). Prin
urmare ca reprezintă un scurtcircuit pentru u{)>0 şi un circuit deschis pentru //D <0.
Rezultă că tensiunea la bornele rezistorului va fi:

Um sin T
(o/
* 4

fiind reprezentată în Fig.l0.9.c.


t e
V
Dezvoltarea în serie Fourier a semnalului u R (t) are expresia:
oo oc

= U 0 + ^ Bkm sin A-co/ + Ckm cos ku>t


k=\ M

unde:
\ T %
1 -cosco
U
7t

Bkm = — p/^(/)sin A'co/d/ = jsincofsin Aco/d/ =


o o

T t 1 sin(A--l )7t sin(A + l)-i


T I
= J
[cos(/r -1 )w/ - A-l A+l

cos(A- + 1 )co/]d/ =
o
pentru fc* I. U
T/
on ÎI î
392
B]m =
Capitolul 10

cos2<o/)d/ =
jsin : a)/d/ = -^- j "(l -
Circuite liniare în re.ia, permanent perioaic Berf

sin «)/cosA-co/d/ = 7/ u
\
t/« [ l-cos(Ar + l)rc | -cos(^ l O . * impar
A- + 1
2RC A-- l

rc = 1 \u m s\
'- r J M
sin co/cos (ord/ = O.
o
Prin urmare UR ( I ) este de forma:
U
l +-sina)/ + 2Y-C 2^
OS

71

Factorul de distorsiune are expresia:

*=2
= . 1-

unde t/ este valoarea efectivă a tensiunii u R (/):

' 1 1 0
Se obţine:

= 40%.
27C" - 8
Exemplul 10.5 Să se determine dezvoltarea în serie Fourier şi
factorul de distorsiune al tensiunii u R (t). obţinută la ieşirea
redresorului bialternanţâ din Fig.lO.IO.a, ştiind că tensiunea de
intrare este ufO-U^intot.
în Fig.lO.lO.b este reprezentat semnalul dublu redresat » R (/).
a) l>)

Fig. 1 0 . 1 0

Expresia sa analitică este: M R (/) = |C/ msinco/|. Deoarece uR(i) = uR(-t)

CC
în serie Fourier va fi de forma; u
dezvoltarea R
{ t ) = U0 + ^JTc^
cosit©/
unde U0 = - j i < ( t ) d t = U m 267,
o fsinw/d/- — fsinco/d/ =—-
0
%

2U
C. = — 2[//(/)
" 7J
f cos Â-(o/d/ =
T
m
jsinw/cos&o/d/
-
Jsinco/cositco/d/
0

AU
m
7\ . *
ar
P -

Prin urmare dezvoltarea în serie Fourier este de forma:

^(0 =
2U
1 + 2 Zcos2 /xo
7t
/
Valoarea efectivă a tensiunii uR{t) este:

r /2

" co/d/ + ~ Oii d i


Jv*
sin 2
0
r /2

ctorul de distorsiune:
Circuite liniare in regim permanent periodic neslnusol
~">ida 231
l

8
, 1- 1- = 17,4%.

mm

}
EmmhlLHlA Orcuitul din Fig.10.1 1 este alimenta, cu tensiunea = 80sin
0)1 + 60 sin 3co/. Parametrii
B=0 }L=I/(oC=2O. Sâ se determine curenţii in h,„ s n,:
"

fl, M factorul de distorsiune al teZ ^ tSZ R


precum şi puterile S. P. Q şi D absorbite de circuit. ""
Se utilizează teorema superpoziţici. Considerăm tensiunea de
intrare-
„(!)(/) = 80sîn ( O t . Impedanţa pe armonica
fundamentală:

■r - ^ ) _ ( 2 + 2j)(2-2j) "

(oCJ
(R + )
u>L) Fig.
10.1!
l,)
Z =
2R + j
Curentul pe armonica fundamentală este:
/"> =£_ = 20V2 ; / (1) (/) = 40sincof. Z (l)
Utilizând regula divizorului de curent se obţin armonicele fundamentale ale
curenţilor ij(0 şi MO'-

2 R + j coL
coC

2/1+j wL-
coC

iar în valori instantanee: ^


/| ,, (/) = 20>/2sin[co/-^ ; 4 n (/) = 20V2sin^ + ^
Considerând acum circuitul alimentat cu t(>nc...
"-"sitinca
},
u' ( t ) = 60sin3o>/. impedanţa complexa pe armonică a 3-a este:

Z(3) =
4 + <%j
=
2R +
3(oL-
j \
3w C 2Q
.
Curentuf totaf absorbit este: /{3) = =^ = 15 ^2 , / = 3o j 3W s n

Curenţii Fn laturi sunt:


(3)
60
i-\
R+j3wL V2(2 + 6j)
(i -3j)
-Jl ;
(3)
,0). U. 60
- = 4.5V2(3 + j),

R —— V2 2 - J - /f > ( / ) = 3 V Î 0 s i n (3(o/ - arctg3); t f >(/) =

9^10 s i n (3co/ + a r c t g - '


3,
In final se obţine:
/(/) = /'"(O + /(3) (/) = 40sin (o/ + 30sin 3 (0/
/, (/) = 20V2 sin^o)/ -
j j + 3VT0 sin(3(o/ -

arctg3)

I
/,(/) = 20VJsin (o/
+ Q
ViOsin| 3 (0/ + arctgj |.
+-
4;
CIRCUITE LINIARE ÎN REGIM TRANZITORIU

După cum s-a arătat în Capitolul 3 circuit^ i • in structura lor bobine şi


^T ^ "*»
condensatoare sunt dcscri
dC
ecuaţii integro-diferenţiale în
domeniul timp obZ "*? teoremelor lui Kirchhoff şi a
5L2
teoremei lui Joubert ™ „„egro-d.ferenţia.ă se datorează
faptului că b^f^
magnc ,ice. având tensiunea la borne i| şi condensatorul cu

tensiunea la borne «cCO Jl^dl introduc prin ecuaţiile lor

caracteristice o dependenţă dc timp a semnalului răspuns de semnalul de


excitaţie: din acest motiv bobina şi condensatorul sunt denumite elemente
dinamice de circuit.
Se numeşte regim permanent al unui circuit electric regimul in care
semnalele răspuns au acelaşi mod de variaţie în timp ca şi semnalele de excitaţie,
periodice, respectiv staţionare.
în circuitele care conţin elemente dinamice regimul permanent nu se
stabileşte instantaneu la aplicarea semnalelor de excitaţie, datorită faptului că
sursele de semnal reale pot furniza o putere finită şi nu infinită. Astfel, dacă un
parametru al circuitului sau valoarea unui semnal de excitaţie se modifică brusc,
circuitul funcţionează în regim tranzitoriu, trecând de la o stare de echilibru la o
nouă stare dc echilibru şi deci de la un regim permanent la un nou regim
permanent. Practic, regimul tranzitoriu apare la conectarea sau deconectarea de la
surse a circuitelor, la modificarea topologici circuitului (introducerea sau
scoaterea unor elemente din circuit), la realizarea unor scurtcircuite sau
întreniperi accidentale, la modificarea prin salt a valorilor tensiunilor sau
curenţilor de excitaţie.
Studiul regimurilor tranzitorii prezintă importanţă atât în
electrotehnic;, şi encreetică. datorită suprasolicitării unor clemente dc circuit la
supracurent sau la supratensiune, cat ş. in electronică şi automatizări. în
circuitele de impulsuri ale căror constante dc timp sunt comparabile sau mai
mari decât perioada impulsurilor.
Analiza regimului tranzitoriu sc poate efectua in domeniul timp sau in
domeniul frecvenţă. Metodele dc analiză în domeniul timp sunt metoda directă,
metoda variabilelor de stare ş. metoda răspunsului tranzitoriu, iar cele de
analiză in domeniul frecvenţă sunt metoda transformatei Laplace şi metoda
transformatei Fourier.

11.1 DETERMINAREA CONDIŢIILOR INIŢIALE DE


FUNCŢIONARE. TEOREMELE DE COMUTAŢIE

Se consideră un circuit cu / laturi. /; noduri şi s subcircuite conexe.


Teorema I a lui Kirchhoff. ^/ A (r) = 0 , generează n-s ecuaţii

independente, teorema a N-a a lui Kirchhoff. ^//*(/) = 0 , generează I-

n+s ecuaţii independente, iar teorema lui Joubert furnizează / ecuaţii


independente dc forma:

u ( t ) = R i (t) + ^ + -L ţi ( )dt- e (,t) , k = l,l (11.1)


k k k k t k

dt Ck
-X

Tensiunea la bornele condensatorului Q se poate scrie sub forma:


403 Capitolul 11
1 ' ° '
1
- J''*Od/ = — J/ (/)d/ + J- j/,(/)d/ =
t

CL

rir *■ (1L2)
'd " " ^'


= (0) J -J/ )d/
MCi + i(/
* 0
Curentul prin bobina fară cuplaje magnetice poate fi exprimat sub
forma:
ile liniare in reni,,, tranzitoriu

*i LJ
k
L
h(') = Ţ- (/)d/ = / i ( o ) + _ L 'f "'.<')d/
{U3)

i „ determinare JES??
şi
C 8
"
In rezolvarea sistemului de 21 ecuaţii im necunoscute un rol importau,

^lr '! T " "" cooditffle


1
au inipale.
Deoarece bobina conden
dc in rapon

- rr xs: **?
^ssa
se refera la valonle tenstumlor m.ţialc pe condensatoare. „ t . (0 ), şi , fluxurilor
magnetice ini,iale prin bobine. <p,(0), '
unde M QmMml momentul r=0 ca moment al
comutării.
Valorile tensiunilor sau ale sarcinilor iniţiale ,1c condensatoarelor, q ( 0 )
= C-,/c (0), precum şi valorile fluxurilor magnetice iniţiale prin bobine, O(0),
pot fi determinate analizând circuitul în regimul permanent existent înainte de
comutare.
Teoremele de comutaţie arată că. in circuite reale, cu surse de putere
finită, aceste mărimi nu pot avea discontinuităţi de speţa I (nu pot varia prin
salt).
Astfel, prima teoremă a comutaţiei afirmă că fluxul magnetic prin
bobină nu poate varia prin salt în momentul comutaţiei, ceea ce se exprimă din
punct de vedere matematic prin relaţia:
O(0-) = O(0+), (11.4)
unde <I>(0-) reprezintă fluxul magnetic în momentul imediat anterior
comutării, iar 0(0+) cel din momentul imediat ulterior comutării. Dacă bobina
nu are cuplaje magnetice astfel încât 0=2.7, atunci condiţia (11.4) se poate
exprima sub forma echivalentă:
/i(0-) = /£ (0+). (11.5)
405
Demonstraţia acestei teoreme se bazează pe faptul că puterea
instantanee la bornele bobinei:

MO = "('W ( 0 = ^-M')
t (U;6)

trebuie să aibă valori finite in orice moment, astfel încât — fiind finită.
at
fluxul magnetic este o mărime fără discontinutăţi dc speţa I.
A doua teoremă a comutaţiei afirmă că sarcina electrică acumulată pe
condensatoare nu poate varia prin salt, ceea ce se exprima prin relaţia:
<7(0-) = *(0+). (11,7)
q(0-) reprezintă sarcina electrică în momentul imediat anterior comutării, iar <?
(()+) cea din momentul imediat ulterior comutării. Deoarece q{t)=C-uc{t)
condiţia (11.7) poate fi scrisă şi sub forma echivalentă:
;/ c (0-) = w c (0+). (1 18)
Demonstraţia celei de a doua teoreme a comutaţiei se bazează pe faptul că
puterea instantanee la bornele condensatorului trebuie să fie finită în orice
moment:

p(t) = u(t)-i(t) = u(t)-^, (H .9)

iar — finită, implică absenţa discontinuităţilor de speţa 1 pentru sarcina di


q{<).

11.2 CIRCUITE LINIARE DE ORDINUL UNU I N REGIM TRANZITORIU

In Capitolul 5 s-a arătat că un circuit rezistiv este descris de un sistem de


ecuaţii algebrice, independent de modul de variaţie în timp a semnalelor de
excitaţie. Dacă în circuit există cel puţin un element dinamic, circuitul este
descris de o ecuaţie sau de un sistem de ecuaţii diferenţiale. In cazul cel mai
simplu, circuitele cu un singur element dinamic, bobină sau condensator, sunt
descrise de o ecuaţie diferenţială de ordinul I, ele numindu-se din acest motiv
circuite de ordinul I.

11.2.1 Circuitul RL serie

Se consideră circuitul RL serie care se conectează la momentul r=0 la o sursă de


tensiune e( t ) (Fig.) 1.1). Scriind teorema a 11-a a lui
407
regim tranzitoriu
Kirchhoff după comutare sc obţine ecuaţia.-
= , ,
(I 0)

Relaţia (11.10) este o ecuaţie


diferenţială neomogenă de ordinul I
cu coeficienţi constanţi. a cărei
c
"\ i/
i
1
soluţie generală este de forma: ^ "
/(/) = //(/) + /„(/). ( l i . U)
itf) reprezintă, din punct de vedere
F
matematic, soluţia generală a ecuaţiei * 11-1
diferenţiale omogene, iar. din punct de vedere flzic Cs„

i,Z~ ^ T
liberă a curentului /(/), ce apare numii n„ A componenta
amortizându-se în timp:

curenmlui în regimul permanent care se " T**


epuizarea regimului tranzitoriu. ^ C,rCU,, duPă
Pentru determinarea componentei de regim liber se soluţionează
ecuaţia diferenţială omogenă: ^'".luntaza
«W+if-o (IU2)

objinându-se
i,«) = A e > ' . (1U3)

Conatanta l sc determină impunând condiţia ca ifâ să satisfacă ecuaţia

(11-12):/? A c>-' - X L A e ' ' = 0 de unde >. = 1 . Constanta dc integrare


A se determină din condiţiile iniţiale de funcţionare:
/(0-)=/(0+)=/(0). Deoarece /(0+)= i p (0)+A,
rezultă constanta A de forma:
A* /(O)- ;,(0).
'nn urmare curentul în circuitul RL serie are în regim tranzitoriu
expresia:

'V) = 'l,U) + {m -' r (0))c'- 1 . (11.14)


Constanta T = — are dimensiunea s (secunde) şi reprezintă constanta dc
R
timp a circuitului-
Expresia componentei de regim permanent se stabileşte în funcţie de
natura tensiunii de excitaţie; In cazul în care e(0 =£=constant, regimul

permanent va fi unul staţionar, iar /,,(/) = const. = — deoarece bobina


A

reprezintă un scurtcircuit în curent continuu. In cazul în care e { ! ) = Bi/2m(d>t


+ y e ) componenta i P ( t ) va avea expresia:
(ol}
E4I
sin (of + y - arctg — |. (11.15)

în Fig. 11.2.a şi Fig.] ].3.a este reprezentat curentul /(/) m cazul conectării la
o sursă de tensiune constantă, respectiv sinusoidală, pentru un circuit RL cu
condiţii iniţiale nule. Se observă amortizarea componentei de regim liber. lim/,(/) =
0 şi intrarea în regim staţionar.

respectiv sinusoidal. i
Fig. \

Amortizarea este cu atât mai


rapidă cu cât -| constanta dc
timp este mai mică.
Teoretic Q i K f ) se
anulează după un timp
b
infinit de lung, dar din punct )
1.2
de

o)
vedere practic se consideră ca durată a regimului tranzitoriu intervalul de timp

după care /(/) diferă de /,,(/) cu mai puţin de 1%:

i(0-ip(()
<1%. (11.16)

5t = 5
Pentru circuitul RL serie durata regimului tranzitoriu este de aproximativ ~-

D
*n Fig. 11.3.a şi b se poate constata faptul că la conectarea circuitului RL serie la

o sursă de tensiune sinusoidală pot apărea


Circuite liniare în regim trântita
Uoriu
upracurcnţi a căror valoare den' H
,
s II (|/|>/m«)

TENSIUNII yc. Considerând /(0)=0 şi înlocuind M faza in'lială a


Hcpresia curentului în regim tranzitoriu: ' 0 l l 4 ) se obţine

sm^co* + y e - arctg 1
= -e -sin Y.-arctg^ R
'0 /T,2 . „2,2 Supracurentul este maxim atunci când sin (oL
Yc - arctg
R = 1 şi deci
coZ,
U =T +
arCtg
T (Fig 1
- L3 b)
- ' Caz în care
expresia curentului î
tranzitoriu este:
in re
gi
:
COSW/-C

iL 0
Y"''' / / \ \ W Iv / \

(A
)

/(/) =
Fig. 11.3
Supracurentul Ai obţinut la momentul / = — este maxim şi arc expresia:

A
'max = eS
-2 21
.

Tensiunea la bornele bobinei are, în regim tranzitoriu, expresia:


412 Capitolul 1 1
R
L
* * * „_ (11.17,
= ,, (o-«('«')-v (0))- ' ' e 1
£
Sc observă că in timp ce curentul prin bobină are o variaţie continuă
tensiunea pe bobină suferă la momentul r=0 un salt de valoare:
// /. r (0+)-;/ i (0-)-/?(/(0)-// ,(0)).
Spre exemplu, in cazul conectării la o sursă de tensiune continuă e(/)=£ pentru care
u L = 0, u L (0-) = 0, /(O) = 0 se obţine un salt de tensiune de

valoare E. Altfel spus. în momentul conectării la sursă, tensiunea acesteia se


regăseşte la bornele bobinei.
în Fie.ll.2.b este reprezentat graficul funcţiei *//.(') pentru cazul conectării la
o sursă de tensiune constantă.

11 .2.2 Circuitul RC serie

Considerând circuitul RC serie care la momentul r=0 se


conectează la sursa de tensiune e(t) (Fig. 1 1 .4) acesta poate fi analizat
scriind ecuaţia de tensiuni după comutare:
e(l) = Ri(t) + u c ( t ) . (11.18)
1= 0
dur

Deoarece /(/) = C—— se obţine


C\u
ecuaţia diferenţială: e{n
\\) ,

e ( t ) = RC—£- + u c ( t ) . (11.19) al
încât circuitul RC serie este un circuit dc
Fig. 1 1 .4
ordinul I. Soluţia udt) este suma a două
componente:
(1,
u c ( t ) = u C p ( l ) + i' C l (0 -20)
413 Capitolul 1 1
unde u C p ( t ) reprezintă componenta de regim permanent a tensiunii la
Circuite liniare h, regim tran*oH
"i

bornclc condensatorului, iar uq (/) cst c componenta de regim liber fi' ,


soluţie a ecuaţiei diferenţiale omogene: " '

C W
d' ' (11.21)
Se obţine ca şi în cazurile anterioare:

.. - y 01-22) înlocuind UQ
(/) în ecuaţia diferenţială (11.21) se obţine:

încât se obţine X = —; constanta ,1 se obţine impunând condiţia de


continuitate a tensiunii pe condensator în momentul r=0:
uc (0) = uc (0-) = uc (0+) => /} = „c (0) _,/(. (0).
în final se obţine soluţia generală de forma:

uc ( / ) = uCf ( l ) + («c (0) - uCf (0))e" «c ( j, 23)


Constanta x=RC reprezintă constanta de timp a circuitului RC seric. Ca şi în
cazul circuitului RL scrie, durata regimului tranzitoriu se consideră a fi intervalul
de timp după care valoarea tensiunii ti ( {t) diferă cu mai puţin de 1% de valoarea de
regim permanent uc ( / ) :
414
uc(t)-uc(t)
<1%.

(11.24)
r "c>(/)
aprecierea duratei regimului tranzitoriu:
* mvist/
ul conectării la o sursă de tensiune constantă, e(/)=£, se
t caz :

tc (,) = E + (uc ( 0 ) - E ) c « c . (11.25)

este sinusoidală, c(/) = £V2sin(co/ + yJ,

presia:
415 Capitolul U

E4Î 1 7X
u Cp ( / ) sin (11.2
coC (oRC 2 ,
= 6)

co 2C :
Înlocuind (1 1 .26) în (11.23) se obţine:
E-Jl
_J_____£
R' +
si n (o/ + y,. + arctg
1 coC co/?C 2
oTC:
(11.27
)
i
1 R + wc (0)e RC
-si n Y. + arctg
co/?C 2 ) C

Intensitatea curentului electric în regim tranzitoriu are expresia:


du "c(0)-"c r (0) R
i(D = C RC
(11.28
)
în timp ce tensiunea itc(t) este continuă în momentul r=0, itensitatea
curentului electric are. conform relaţiei (11.28) un salt de valoare:
«C(0)- M (0)
C

i p(0) - i {0-)- -• (11.29)


R
în cazul conectării la o sursă de tensiune constantă, pentru care u Cf (f) =
E . iar /,,(0)=0. ;'(0)=0 se produce un salt dc curent de valoare:
E-uc(0) R
In Fig. 11.5 sunt reprezentate mărimile u d t ) şi /(/)
în cazul în care e(/)=£=const.. iar în E Fig. 11.6 este
reprezentată u d t ) pentru cazul
e(t) = E&sfa(mi+y € ). Din Fig. 11.6 se observă
că fn cazul conectării circuitului RC serie la o sursă
sinusoidală pot apărea supratensiuni în regim tranzitoriu
Fig.
11.5
416 Capitolul U
la bornele condensatorului. Conform relaţiei (11.27) cazul cel
defavorabil este cel în care
*b-.*«nfe-fj-' * « Exprcsia
tensiuni' i/c<0 este in această situaţie:

£V2 1
coso)/- e *c
2 1 toC + u c (0)-e'«c ) (U30)

* +co C 2 2

graficul ei fiind reprezentat în Fig. 11.7 pentru cazul Mc <0H>.

Fig.
1 1 .6 Fig. U.7
Supratensiunea A MC este maximă
T.
Ia momentul 1 = — şi are
expresia:

A//, £
V
(11.31)
mu

2
Existenţa unei tensiuni inţiale nenule «<K0)<0 determină o
supratensiune suplimentară conducând la o suprasolicitare a condensatorului
în regim tranzitoriu.
1 1 .3 CIRCUITE LINIARE DE ORDINUL DOI ÎN REGIM
TRANZITORIU

Circuitele dc ordinul doi au în structura lor o bobină şi un condensator


fiind descrise de ecuaţii diferenţiale de ordinul doi. Ca exemple de circuite de
ordinul doi se analizează în cele ce urmează
circuitele RLC scrie şi RLC paralel.

1 1 .3.1 Circuitul RLC serie

în Fig. 11.8 este reprezentat un


circuit RLC scrie care la momentul r=0
se conectează Ia o sursă de e(0ffj
tensiune e{ t ) . După comutare teorema
a doua a lui Kirchhoff permite să se
scrie relaţia:
di Fig.
(11.32)
Ri(t)+L—+uc(t) = e(t) d/ 11.8

di/,
Deoarece /(/) = C—- se obţine ecuaţia:
d/
LC ^ + RC^ + u c ( l ) = e ( t ) .
dr (11.33)
di
Ecuaţia ( 1 1 .33) este o ecuaţie diferenţială neomogenă de ordinul II cu
coeficienţi constanţi a cărei soluţie generală este de fonna:
MO = WQ (') + "<:,('). (11.34)

uCi (;) reprezintă soluţia de regim permanent, iar UQ. (() , componenta de

regim liber, reprezintă soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale omogene:


d2u du.
(11.35)
dl
Soluţia generală wC; (r) este de fonna:

u Ci (t) = A l e >l ' + A 2 e > -' (11.36)


unde X \ şi X2 sunt rădăcinile ecuaţiei caracteristice ataşate ecuaţiei diferenţiale sau
echivalent

A. + —X +
L LC~°" (H.37)

acă se notează - = 2a şi — = co; rădăcinile ).,.


D au expresiile:

Xu = - o ±Va 2 - o » 5 . (U38)
Circuite liniare în regim tranzitoriu
421
Te sunt

reale şi negative, de forma = -a + p;)., = _ a _ p p = ^T ^r


11
^fliaT ^ ' *
cu

iar «c,(0 este:


«QO^ V^+V^. (11.39)
Răspunsul liber al circuitului este aperiodic.

sunt

complex conjugate cu partea reală negativă : X } =-a + jco;). 2 =-a-jco.unde w


= ^(03 - a 2 . Componenta de regim liber are expresia:
w C/(0 = ^e-a '-e^+^e-a ^e^ (11.40)
sau, în forma echivalentă:
uq ( / ) = A e a' sin (co/ + (p). (11.41)

in acest caz w C/ (f) se amortizează în timp datorită exponenţialei c"*, motiv

pentru care constanta a = — se numeşte coeficient de amortizare

(sau atenuare) a circuitului, având dimensiunea Neper/sec. Răspunsul liber al


circuitului este oscilant amortizat, oscilaţiile având pseudo-

perioada T = —, diferită de perioada proprie a oscilaţiilor circuitului


co

r0= — = 2WZc. *
(00
în cazul R = 2^ sau a=o)0, rădăcinile ecuaţiei caracteristice
sunt egale, reale şi negative h=h=-<^ iar soluţia de regim liber este de forma:
Wc,(') = (4 +^2 'W*!

(11.42)
caracterizând un răspuns liber aperiodic critic.
Rezistenţa
m tranzitoriu
422
jtfc

egimului tranzitoriu se poate face şi în


ui RLC serie, Qs =^Z /C//?.

aperiodic;
aperiodic critic;
scilant amortizat;
egim permanent sinusoidal (oscilaţii
anta de amortizare este nulă (a=0).
care apar în expresiile (1 L39)...(l
e continutate a curentului prin bobină
l comutării. Astfel, curentul în regim

/
e + M2eXl" )(11.44)
M

ntul era nul. iar tensiunea la bornele


teoreme ale comutaţiei conduc la

{X]A] (11.45)

0 ) + Ai

ţin expresiile constantelor A\, A2:


Circuite liniare în regim tranzitoriu
423
1 "*p(0)
%2 -A, c
>. 2 (» C (0)- H c v ( 0 ) j

1
A; 2 - Xj c
L * I («c(0)- H (0)jC

(U.46
)
Componenta de regim p er r n an e m a ^ ^
determină analizând regimul permanent către care tinde circuitul A S ,fH dacă
c(0=£=const., reg.mul permanent va fi unul staţionar /„(,)=() si U C f { t ) = E ,
iar dacă e( t ) = Ejl sin(co, + v< ) r e g i rn u l p e r m an c m y a fi

sinusoidal, iar expresiile curentului şi a tensiunii pe condensator vor fi:


1
/„(/) w
sin cof + y, - arctg---------
=
2
R
fl + coL-
(oC
1 (11.4
7)
1
coi-
.7: 1 coC
«c(') = sin iot +y - arctg
2 toC * "2
2 1
R + coL-
6 )C

în Fig. 11 .9 a, b sunt reprezentate semnalele udt) şi /'(/) după


conectarea la o sursă de tensiune constantă, în cazul unui regim tranzitoriu
apcriodic, respectiv oscilant amortizat. Se observă că amortizarea
componentei de regim liber se datorează rezistenţei circuitului. Dacă
aceasta este nulă. R =0, se obţine a=0 şi
1 . în circuit apărând, după conectarea la sursă, oscilaţii
w = co 0
=
iare în regim tranzitoriu
pusaţie egală cu pulsaţia de rezonanţă 424
<u7
>

II
\

/
l \ A_____

o
' - t

r
(a) (b)
Fig. 11.9
în continuare se analizează cazul descărcării unui condensator având
tensiunea iniţială »c<0) pe un circuit RL serie (Fig.11.10). Deoarece u C p (/)
= 0 şi i p {t) =0 constantele A\ şi A% au expresiile:

Considerând că R>Rcr, h-h= -2p, iar soluţia pentru udO este: "c (0 = ^[(« +
P)e p ' + (- a + p)e p ']uc(0) =
2P
e" a 'sh(p/+ y)
'—-[ashp/ + pchp /]i / r (0)« «c(0)
2p shy
•/=0 R
1

Fig. 11.10

unde cthy = -^. Dacă R<Rcr, uj$) are expresia:


0

«c(') f / w e* ''sin(co/+Y)
/ . \= « r (0)------------^--------— unde
siny
Circuite liniare în regim rran-i
(O Unriu
v = arctg—. 427
' a
1 1 .3.2 Circuitul RLC paralel

Circuitul RLC paralel din Fig. 11. U se P 0 la sursa de curent /,.


(/). Teorema I a lui K.V ^S^ '* momcnt
"l
P u rc n h 0
" Permite să se scrio
relaţia:
iR+iL+ic=ig(l) , / > 0
(11.48
i
R

Deoarec OBFINE:
~ R 'lQ
/ - r Cd " c
" "DT • "C - «i -LŞT
di
SE
)

(0. (11.49
)
Curentul //.(/) satisface o
ecuaţie diferenţială de ordinul ___Jtf
II similară ecuaţiei (11 .33), soluţia fiind dc fonna:

1
T'c"c
'.(') = /,,(/)+ /,,(/), W » J

*
în care iL (/) reprezintă

componenta dc regim Fig. 1 1 . 1 1

permanent, iar f^(f)« componenta de regim liber, soluţie generală

ecuaţiei diferenţiale omogene, având expresia:

1^/) = V+V^'-Ecuaţia
caracteristică ataşată ecuaţiei diferenţiale (11.49) este:

X 2 + —X + — = 0 sau X-+2a-X + coJ =0 RC LC


e in
având rădăcinile X l 2 = -a±^ja 2 -w 2 , .Rădăcinile sunt reale negativ

cazul în care R < , regimul tranzitoriu fiind aperiodic , iar în caz


Circuite liniare în regim rran-i
Unriu
428
contrar. /?>1 ? circuitul are un

regim tranzitoriu oscilant amortizat.


429 Capitolul 1 1
corespunzător unor rădăcini complex conjugate ale ecuaţiei

caracteristice. La limită, dacă R = Ra = -J— . circuitul are un regim

tranzitoriu aperiodic critic.


Constantele de integrare .-li şi Ai se determină din condiţiile
iniţiale (0) = 0,w c(0) = 0, calculele conducând la expresii similare celor
obţinute in cazul circuitului RLC serie.
Exemplul 11.1 IH circuitul din Fig. 11.12 la momentul t=0 se
închide întrerupătorul. Să se determine curentul prin bobină. iL(t), şi
tensiunea pe rezistorul Rj, u,(t). în regimul tranzitoriu care apare. Sursa
de tensiune E furnizează tensiune constantă.
Se analizează circuitul pentru /<0. cu întrerupătorul deschis, pentru
determinarea condiţiilor iniţiale. Deoarece £=const. regimul este staţionar
şi M/=0 Ecuaţia de tensiuni permite determinarea curentului
i,m /i(o-) = /(o-) =

,m
Rl+R3
După comutare, pentru r>0 se pot
scrie ecuaţiile:

tt
R
R,
3
+i
l='L 2
.1
E = uL+Ryi
uL=RJ,=L^ 2
«3
dl
Fig. 11.12

Eliminând necunoscutele i şi /'; se obţine ecuaţia diferenţială de ordinul I:


E = L^ + R d l
-111 :3 d/,
+ RJ
L diL
*2 d
3 'L
)
, Ri dt t

*2,
430 Capitolul 1 1

având soluţia i L ( l ) = i l i (t) + i L p ( t ) . Soluţia de regim permanent va

fi k f (f)-~r-j Ecuaţia caracteristică ataşată ecuaţiei diferenţiale este


^3

0 = ^ + /? 3 , obţinăndu-se X = - 2^3 _ unde


L

*2,
431
iareînre
8im tranzitoriu
R = . Prin
R. + urmare:
R-

^(0 = ^'=^
Constanta A se obţine din impunerea co H' • •
d co n ,i n
curentului prin bobină în momentul comut-,, ° "'tate a
conduce la: " ' ''-(°-)= //.(0+) ceea ce
= ^(0) + /, ; (0) = | + Ad e u n d e /i = _
R
l'n final curentul în bobină are expresia-

R.
1-
*> + R3

iar tensiunea */.,(/) este: ;/ (,) = R i = y


3 3 + = R +i
R

di R,R 2
Deoarece u , ( t ) = d/ (R { + R y )(R 2 + £-e L
se obţine:
R,)

[R.+R^R.+R,)
-V e L

1-

Exemplul 11.2 In circuitul din Fig. 11.13 comutatorul trece la


momentul t=0 de pe poziţia (1) pe poziţia (2). Tensiunea
f=0 r
Uo-const. să se determine uc:(t) ■
Condiţiile iniţiale de funcţionare sunt:
«c, (0-) = U 0 : uC: (0-) = 0. Teorema
<■ :== «o

Q= L^ C
a ll-a a lui Kircbhoff permite să se scrie ecuaţia:
-HC|(/)+/?/' + MCi(/) = 0, unde
du
c, d// c
dt
~
Fig. 11.13

'"=C,
432
d
7

Fig. 11.13

'"=C,
inlocuindu -1 pe i în ecuaţia de tensiuni se obţine ecuaţia diferenţială d c
ordinul I:
1_ _1_
C, + C 2 , uf

având soluţia generală de fonna i ( i ) = A e R C , unde C - — VZ%_

Particularizând ecuaţia de tensiuni pentru r =0 se obţine


^0)-» C : (0) = ^ = / lî n c ât

/(O) =
R
R

R
Integrând se obţine:

f
"cA') = — /(/)d/ + « c ,(0) = U
- 1-e * c o
o c, + c \

~ J/(/)d/ + ii
t
C
«c,(') = Ci
(0) 1+ u0.
c, + c,
=

Se observă că după amortizarea regimului tranzitoriu tensiunile la


bornele celor două condensatoare sunt egale:
Q
1/» -/•

Exemplul 11.3 în circuitul clin Fig. 11.14 la momentul t=0 se


include întrerupătorul. Curentul i^const. Se cere să se determine
curentul iL(t) şi tensiunea uc(0 ştiind ,y = 0
că iniţial condensatorul este descărcat.

wuuuiţiuc; uniune suni: /~\


k(0 -)=i $ ; ud0-)=0. După comutare se pot
scrie ecuaţiile:
Condiţiile iniţiale sunt:

Fig.
11.14
t't ''t(0 + /2(0
=

u c (,) = A + R i ci/

dt
Derivând a doua relaţie şi înlocuind /,(/) = c^- m p r im a
dt
ecuaţie se obţine ecuaţia diferenţiala de ordinul II:

Soluţia generală este de forma: i , _(/) = /,(,) + f (|) ţ n i


c a r e s o u ţi a d e regim

permanent i, r ( t ) = ig şi i'^(/) = 0. Soluţia de regim liber i^t) este de

forma i L i ( t ) = A^tKy' + Ae' : ' unde Xi şi X ; sunt rădăcinile ecuaţiei

caracteristice: L O 2 + #CX + 1 = 0 astfel încât

«c (0 = »c(0) + - }':(Od/ = i }(/, -i t (/))d/ =


o o

C
Deoarece //.(0 >/g rezultă că //|+//:=0. Impunerea condiţiei uci0)=0
conduce la o identitate: 0=0. A doua relaţie dintre constantele .1,
Circuite liniare în regim tranzitoriu
A
2S3

şi .-U sc obţine observând că « c (/) = /?/,. = — + I.


înlocuind
X,

4=-VFCREZULTĂ PI,/*, =RCig\th ÎNCĂT = JT '


Curentul //.(/) are deci expresia:
436 Capitolul I I

1+ (e^'-e^)

iar tensiunea //<</) este:


1 -c 1 -e^

în cazul fn care X,, X2 <0 regimul tranzitoriu este aperiod


X^-a-rjo), ).2=-a-j (0 regimul tranzitoriu este oscilant amorti

11.4 ANALIZA REŢELELOR ELECTRICE LIN


AJUTORUL METODEI VARIABILELOR DE ST

Circuitele electrice liniare având în structura


acumulatoare de energic, bobine şi condensatoare,
dinamice liniare descrise de ecuaţii diferenţiale ordina
circuitului, tensiuni şi curenţi, pot fi exprimate, utilizând
Kirchhoff şi ecuaţiile caracteristice ale elementelor de cir
de un set minimal de variabile independente, numite vari
Doarcce elementele de circuit care introduc dependen
semnalelor sunt bobinele şi condensatoarele, iar condiţ
funcţionare sunt reprezentate de valorile fluxurilor iniţia
şi de cele ale tensiunilor iniţiale la bornele condensato
drept variabile de stare ale circuitului intensităţile curenţi
şi tensiunile pe condensatoare.
Fie un circuit electric lipsit de cuplaje magneiice
şi / laturi format din rezistoare, bobine şi condensatoare,
I u generatoare de tensiune şi din /, generatoare de curent. E
437 Capitolul I I
caracteristice ale elementelor pasive de circuit sunt: iRk =

du, di
'c k = C k — ~ : uu = k — • Scriind teorema I a Iui Kirchhoff fie
* dt ** * dt
relativ la nodurile independente, fie relativ la secţiunile independente,
se
438
Mite liniare in regim tranzitoriu

obţin «-1 relaţii de fonna:

*6(0)

in mod analog scriind teorema a doua a lui Kirchhoff relativ la cele


/-n+l bucle independente se obţin ecuaţii dc forma:
=0
X"*
*£fv]
, M = (1] ['-n + 1].

Dacă se aleg drept necunoscute ale sistemului de ecuaţii obţinut


curenţii prin bobine. i'k , şi tensiunile pe condensatoare, u Ci , atunci sc
obţine un
sistem dc l, ecuaţii diferenţiale de ordinul unde W c +4 reprezintă I.
numărul de clemente reactive din circuit (/ c - numărul dc
condensatoare. IL~ numărul de bobine), de forma:
[ "c, 1 Cl
*
" 1 *

= A - "c,c

"C/c *

'/-l
' t -2 + B
(11.50)
dr *

Ecuaţiile (11.50) se numesc ecuaţii diferenţiale dc evoluţie ale


circuitului. Matricile A şi B au dimensiunile / r x/„ respectiv lr\(lu+l,).
'K/i
elementele acestora depinzând dc structura circuitului şi de
valorile clementelor de circuit. Dacă se notează cu x vectorul
variabilelor dc stare:

şi cu
u =[e, e2 e4 i f t ••• / f l l ]

vectorul variabilelor de intrare, atunci ecuaţiile de evoluţie pot fi scrise


matriceal .sub forma:
Circuite liniare in revin, tranzitoria
439

dx
= A x + B u
.

în cazul în care circuitul nu conţine nodun sau secţiuni de bobine şi


eventual generatoare dc curent, şi nici bucle formate din condensatoare si
eventual generatoare dc tensiune, sau bucle formate numai din bobine şi
eventual generatoare dc tensiune, atunci cele lr ecuaţii ce formează
sistemul (11.50) sunt liniar independente. Variabilele w C j , A-= l./ c , ^ y =
17/ 7 su n t variabilele de stare ale circuitului, fiind independente
fotre.ele. . . . .• • , u u
în cazul contrar, in care circuitul conţine secţiuni dc bobine sau
condensatoare şi. eventual, generatoare independente de current, sau
bucle de condensatoare, sau bobine şi. eventual generatoare independente
dc tensiune, atunci circuitul este cu elemente reactive în exces. în
această
situaţie numărul variabilelor de stare independente se reduce cu numărul

de astfel de secţiuni sau bucle.


Stabilirea sistematică a ecuaţiilor de evoluţie în cazul circuitelor cu
o topologie mai complicată se poate face utilizând sistemul arbore-
coarbore. Alegerea arborelui se face astfel încât condensatoarele şi
generatoarele Independente de tensiune să fie ramuri, iar
bobinele şi generatoarele independente de curent să fie corzi.
Fxemnlul 11.4 Să se stabilească ecuaţiile de evoluţie pentru
circuitul din Fig. 11.15.
Teoremele lui Kirchhoff permit scrierea ecuaţiilor:
Capitolul 11
440

/' - i, -u = 0
di
,
dt
d/
n ■ , 2
dt
îIn plus
. ■ r- C A I -
d u

i = C —— . Alegând ca
A Fig. 11.15
dt
necunoscute tensiunea u c şi curenţii i\ şi h se obţine sistemul dc ecuaţii
Circuite liniare in revin, tranzitoria
diferenţial 441
e: d
"c 1 /. . ,\

di
4 1 R,
u
i
1 c
d/
sau. în formă 1
_
matriceală: \"c 00
c
~
0 c 0 •
*
'l + 0 «1
*

uc d_ • k
*_
l2 10
i
dt 0 -S. Jjl
ti i
L
Prin identificare cu relaţia (11.50) rezultă matricile A şi B.
Exemplul 11.5 Sâ se stabilească ecuaţiile de evoluţie pentru circuitul
cu elemente reactive in exces din Fig. 11.16.
Circuitul are două
bobine şi două
condensatoare (/ r =4), dar
conţine o buclă formată din
condensatoarele C7, Ce şi
generatorul de tensiune ei%
precum şi o secţiune
formată clin bobinele L K şi
I5 şi generatorul de curent
i$\ prin urmare este un
circuit cu două elemente
reactive în exces, iar
numărul variabilelor dc
stare independente este egal
cu 2.
Capitolul 11
442
Relaţiile de legătură între variabilele

th. = "c, - u C f h " 's

-',. = 0 '

Teoremele lui Kirchhoff scrise relat


independente ale circuitului au expresiile: (
- /, + /„ - / 4 = 0
(3): - i 5 - i g 3 + i 4 = 0 ; (4): /6+'7-'8 =0 ;(5):
[B, ]: uC7 - Uc, =e 2 ; [B, ]: uk + uCt + +R
.în plus ecuaţiile caracteristice ale eleme
scrierea relaţiilor:

„ _ , -T «!*..) - C ^-i
d c _ , ţk."..-*.*'*
-c "'

Alegând drept variabile de stare independen

/„ se obţin ecuaţiile de evoluţie:


Circuite liniare in revin, tranzitoria
_d r 0 U. 443
"c. c 6 +c,
tu +
dt t*+Ls
444 Capitolul 1 1

0 I
o 'fi 0
o d/
oo fi
0 ii d/

Se observă că semnalele » Q şi /g depind nu numai de semnalele de


excitaţie, e2, e4, ig şi />, ci şi de derivatele acestora, de 2 /di, d/ g 9 /d/.
După cum se cunoaşte din studiul ecuaţiilor diferenţiale soluţia
generală a sistemului (11.51) este de fonna:

x(t) = e A ' ■ x(0) + Je A H• B• u(t )dT = x, ( i ) + xp ( i ) ( I I .52)


o

unde x(0) reprezintă vectorul valorilor iniţiale ale variabilelor de stare, U t ) -


soluţia de regim liber (soluţia generală a sistemului omogen (11.51)), iar \ p (t)
- soluţia de regim permanent (o soluţie particulară a

kM
"
,
„p»s.e ce sa.,sface co„di, i a r aj | j al a > ( ' ""> (, ,. 5 3 )
Vl'l «>M« »W este mai US O r H 7 " " ( 0 ) ' ° a C 5 * «"oas,,.
(Il.53)dccâ t cucxpre s i a ( ,,. 5 2 ) "' Ş 0 rd c *c,ua, p r in ^
Mafricca «*' po a r , a «■"* **!

unde X. reprezintă rădăcinile ecuaţiei caracteristice ataşate sistemului de


ecuaţii diferenţiale (11.51), şi anume:
iA-Xl| = 0
- (11.55)
Rădăcinile X* reprezintă din punct de vedere matematic valorile
proprii ale matricii A, iar din punct de vedere fizic ele constituie pulsaţiile
naturale sau frecvenţele ciclice naturale ale circuitului, in cazul unui circuit
fără elemente reactive în exces A are dimensiunile l r \l r. obţinându-se lr
Circuite liniare in revin, tranzitoria
frecvenţe ciclice naturale: fiecare element reactiv in exces reduce 445 cu 1
dimensiunea matricii A şi deci şi numărul pulsaţiilor
naturale.
Numărul pulsaţiilor naturale ale unui circuit se numeşte ordin de
complexitate al circuitului, fiind egal cu numărul maxim al condiţiilor
iniţiale.
In cazul circuitelor disipative pulsaţiile naturale pot fi reale negative
sau în perechi complex conjugate cu partea reală negativă, în oricare situaţie
putând fi simple sau multiple. în cazul circuitelor nedisipative frecvenţele
ciclice naturale sunt pur imaginare, în perechi complex conjugate, simple
sau multiple.
Existenţa elementelor disipative asigură stabilitatea circuitelor
liniare deoarece, în condiţia Re {**}<() componentele de regim liber ale
Capitolul 1 1
446
semnalelor tind asimptotic spre zero.
Metoda variabilelor dc stare prezintă avantajul abordării anali
circuitelor din punctul dc vedere al teoriei sistemelor. Sistemul de CCS
diferenţiale dc evoluţie (11.51) poate fi soluţionat analitic (într-un nurnâ'
restrâns de cazuri) sau numeric. în plus, metoda variabilelor de sta poate fi
utilizată. într-o formă adaptată, şi pentru analiza circuitel neliniare [5], [8].

11 .5 ANALIZA CIRCUITELOR LINIA RK ÎN RE Gn TRANZITORIU


CU AJUTORUL TRANSFORMATFi LAPLACE

1 1 .5.1 Transformata Laplace. Funcţii original şi funcţii imagine


«

Transformata Laplace este o transformată funcţională care asociază în


mod unic unei funcţii de timp /(/), numită funcţie original o funcţie de
variabilă complexă, F(s). numită funcţie imagine Clasa funcţiilor care admit
transformată Laplace se numeşte clasa funcţiilor original. Corespondenţa
intre funcţia original şi funcţia imaeine este biunivocă.
O funcţie fit) care îndeplineşte condiţiile:
a)y(/)=0, pentru /<0,
b) este mărginită, continuă pc porţiuni şi are un număr finit de
discontinuităţi de speţa I,

c) pentru f>to>0 funcţia \f(t)\ nu creşte mai repede decât o exponenţială,

adică există constantele Ao>0, ao>0, / o >0 astfel încât:


|/(')|<4>e° 0 ' ,'>'o, (11.56)
este o funcţie original în sensul transformatei Laplace. Ei îi corespunde în
mod biunivoc funcţia imagine:

F(s) = L{/(/)} = J /(/)e-''dr (U.57)


0-
unde s este un număr complex de forma s = a + jco. Integrala din relaţia
Capitolul 1 1
447 , , 57) este convergentă pentru domeniul Re (*W»
I convergenţă a lui F(.v). Limitele integralei din^
tbuiesc interpretate în sensul că:
domcniu
^ d ' n «P«* lui F(,>
S
r
F ( 5)=limEToi
f/(/)e"d/
' (H.58)

jn felul acesta putându-sc calcula şi transformatele Lanlace »U


U
fu n c ţ jj cu discontinuităţi de speţa I sau a II- a în origine "° r
Semnalele întâlnite în electrotehnica îndeplinesc condiţiile
menţionate antenor fund funcţii original în sensul transformatei Laplace

11.5.2 Transformatele Laplace ale unor funcţii uzuale

in acest paragraf se prezintă modul de determinare a transformatelor


Laplace ale unor semnale frecvent întâlnite in electrotehnică.
1) Funcţia exponenţială, definită prin:

J K )
le" J />0..

arc transformata Laplace:

F( J) = Je °V" d / = —.
s a
(11.59)
o ~
Domeniul de convergenţă se obţine observând că integrala este finită dacă:
Circuite liniare în revin, tranzitoriu
44
Uri /(/)-e's-' ► = = lime , a - c ) ' = 0,deci c>a.
;->x
lim

2) Funcţiile sinus şi cosinus



Funcţia /"(') =
[sinco/ , t > 0
' ' < 0
are transformata Laplace: V 7 w

F( s )=L{/(,)}= J^.-d<-jŞ-^-o-di- T -yXlLW


J
o o -
449 Capitolul II
{O , t< 0 . ,
arc
Funcţia /"(/) = < n transformata Laplace;
[coscot . I > U
» x
pe
J«»' + e
-J""
i
F(,)=L[/(/)}=/cosa ) /e-
'd/= j- e-"d/ '=< 0
2^(11.61)
3) Funcţiei treapta (Fig. 11.1 7 .a) 2 definită prin: /
II
(/) =
0 / > o
c o r e s p imaginea
u n d e Laplace:
F(j ) = L de /-= - .
w
(11.62)

4) Funcţia impuls dreptunghiular de amplitudine AJŢ şi durată


(Fig. 11.1 7 .b) are transformata Laplace ^ î
F(,)=/ie-d/ = (,-e- n
T (11.63
.v7" )
5) Funcţia impuls Dirac sau impuls delta unitate (Fig.l 1.1 7 .c) definită
0 . 1*0
prin relaţia 6(/) = poate fi considerată ca provenind dintr-un
1=0
-<-

impuls dreptunghiular de amplitudine A=\ a cărei durată T tinde la zero


astfel încât amplitudinea sa. 1/7"devine infinită.

a)

t i 0 t
i oi
h
) c)

A
450 Capitolul II
5(
"
A
In felul acesta transformata Laplace a funcţiei 6( 1 ) poate fi obţinută
calculând limita când 7"->0 a imaginii Laplace a impulsului dreptunghiular
de amplitudine 1/7":
Circuite liniare în regim tranzitoriu
2 (,i

1 -C" S T «"Hospiul s t .--i -T


F(s )=L { 5 (,)|=Hm-^- == lin.-—= 1. -
.
(1 1 M )
s

1 1 .5.3 Proprietăţile transformatei Laplace

Deoarece în ecuaţiile ce descriu comportarea circuitelor • in


domeniu, timp apar operaţiile de adunare. înmulţiri Zj^T derivare,
integrare, precum şi produsul de convoluţie a două ££ prezintă interes să se
stabilească efectul acestor operaţii asupra fimS
imagine.
1) Adunarea
Daca/,</) şi /:(0 sunt funcţii original atunci transformatei Laplace a
sumei celor două funcţii îi corespunde suma transformatelor lor
Laplace:
L{f 1 (0+/ 2 (0}=|l/ 1 (0+/ 2 (/)]e s 'd/ =
0

= J /,(r)e-"d/
j =F,(,) F (*)
+ / (/)e s 'dr
2 + 2
0 o
( 1 1 .65)

2) înmulţirea cu un scalar
Dacă /(O e s t c 0 funcţie original şi X o constantă atunci:

LK /r/)}=}U (0e -"d/ = >.F (5). d l -66)


0
3) Utilizând proprietăţile (1) şi (2) urmează că transformata Laplace a
unei combinaţii liniare de funcţii original este o combinaţie liniară a
imaginilor lor:

4) Transformau, Laplace a derivatei unei fimqii original, calculară


utilizând integrarea prin părţi este:
l{a/)}= JF-
E
"S' D/ = /(/)e
"1o + S
J-^ (/
> "MD/ •
E

o o
Dacă se impune ca lim|/(/)e* w = 0, condiţie care este îndeplinită ,

în vedere relaţia (11.56), pentru o>o0 şi />/o, se obţine:


l {T(/)}=.*F( j )-/(0). Dacă ftO)=f(0)=0 (H.68)
atunci rezultă că :
l{ t (/)}=* 2 F ( j). (11.69
5) Transformata Laplace a integralei unei funcţii este:

)
t| j >(/)D/ = ] J /( I ) D T e ' D / =
S
-le- s ' J /(T) DR
+1 j >(,)e » D ,.

Dacă este îndeplinită

= ^lime , 0 °- 0 ) ' =
condiţia: lim 0
0 O /-*

v - eO0/
e"' \ £ -40 lim e- s / C
<*0
f (x)dx /-MC
0

ceea ce revine la a>oo şi f>io. atunci sc obţine:

J/(T)d F( . v ,
(11.70
)

6) Transfonnata Laplace a unei funcţii original întârziate având o


întârziere T este:
« CC

rezultând în final:
^ ( / - T ^e-
11
F ( s ) . 7)
Teorema deplasării
(11.71
)

L^(0e- > , }= J/(/)e-''c s 'd/ = J/(/)e- ( ^"d/


454
ob! inându-se în final:
L|/(/) e -'') = F ( , + X)

g) Teorema convolutei (11.72)


D3C ă.A0 V s u n t două
o r i g i n a l , produsul W ,1,
/(/)* g(')> se defineşte cu ajutorul r e l a ţ i e i : ' involuţie.

/(0* ( / ) = J / ( . _
G T) G( / T)DI

01.73)
f n-
Transfonnata Laplace a produsului de convoluţie este
LtAO-sMl^MAOi.Mg,,),^,.^.
Propriclăţilc (1)...(5) arata că unui ,jn . '
^JJJ
operalor

J i f c r c ,„ial aplica, unei funepi de top ii corcspumic


ia
Laplace un operator algebric liniar:

+ + C /(0 d/ +

/O *F I ' = ° ^) *T
+ F
*M - /(0))£ (,),( 1 1 . 7 5 ) 0 .V

unde F (5)=L{/W).

H.5.4 Determinarea funcţiei origina] corespunzătoare unei funcţii


imagine date

Pentru stabilirea originalului /(/) corespunzător unei funcţii


imagine F(.v) date, se utilizează aşa-numitele formule de inversiune.
1) Formula de inversiune Mellin-Ricmann permite determinarea
funcţiei original cu ajutorul relaţiei [1]:

/(/) = L- , {F(.s)} = — JF(*)eMo> (11.76)


O -j»
455
integrarea facându-sc pe dreapta Rc{.vi=o, dreaptă care lasă în
semiplanul stâng toate singularităţile funcţiei F(.v).
2) Formula dc inversiune a lui Heaviside permite determinarea
funcţiei original atunci când F(.v) este de forma :
P(
F(. s)

v) =
Q(s)
(11.77)
unde P(s) şi Q(s) sunt două polinoame prime între ele de grad
respectiv /;. m<n. Sc pot întâlni două situaţii :
a) polinomul Q(s) are numai rădăcini simple fiind dc forma :
Q(s) = ( s - s l ) ( s - s 2 ) . . . ( s - s n ) , (1|

caz în care F(s) se poate descompune într-o sumă de fracţii simple •

F( 5 )=-^ _ -^- ... -^_.


L + + + M ;
s - S ] s-s 2 s-s n C1.79)

Coeficienţii Q, A-l,...,// se pot calcula uşor observând că


456 Capitolul I I
Ck = lim de unde prin aplicare
s-*st
"^SS^So'
regulii lui L'Hospital. rezultă : ' *
m) (11.80).

b) polinomul O(s) are rădăcini multiple, s\,.., sr având ordinul de


multiplicitate mu • • • r fiind deci de forma :
m

în acest caz F(s) se poate descompune în fracţii simple având expresia:


F(,) = -^i- + -^-r + ...+
(J-J,)-
(5-
5.)
+ ——+------------E—+ r.„+ 2m^
+
(j- (11.81
5 2 r= )

+ rl cr2 "'I.

Coeficientul Q, se poate calcula observând că:


( 1 1 .8
Cfa, = lim(.v-.v A r ' F (5). 2)

Derivând relaţia ( 1 1 .82) de mk-l ori se obţine coeficientul Cu de forma:


arcuite liniare în regim tranzitoria

d
- lim 457
G, =
" (mk -/)'•*-
V
*'«
v (11.83
)

S
nrieinalul corespunzător unui termen ueneric al ^ . .
(11.81) «stem:
-l
"^e al dezvolţi î„ fracţii
c
(11.84)
( 5 - 5 , ) ' ](/-l).
iar cel corespunzător unui termen general al dezvoltării (11. 7 9 ) cste .

(11.85)

în concluzie se pot stabili următoarele form,,. „ ■


. în cazul în care Q(s) are rădăcini simple , ? ""versiune:
(5
F )este: ' *'A 1
originalul funcţiei
,
(5
/(0 = L- {F ) ( = y _2£ţl (11.86)

. dacă polinomul £(.v) are rădăcini multinle it»HLi


Q'(s )
^ ^ A - I .........;• cu ordine de
__ r

*'
multiplicitate m k ,k = \, r V »•, Z,„ 7"*
••„ -, ", originalul funcţiei F(j)
este:
/<0 =
*=1 (11.87
)
L-'{FU ) } = ] T X

unde coeficienţii Cu au expresiile (11.83).


Relaţiile (11.86), (11.87) poarta numele de formulele de inversiune
ale lui Heaviside.
Formula de inversiune a Iui Heaviside (11.86) se poate aplica şi în

unde )'i(.v) şi )':(.v) nu sunt

YAs)
cazul unei funcţii imagine F(.v) =
Y2(s)
polinoame, dacă )':(.v) are poli simpli in număr finit sau infinit şi nu
arcuite liniare în regim tranzitoria
458
sin cu
conţine alte singularităţi. Un exemplu este funcţia F(s) =
—— care are cos [îs

o infinitate numărabilă de poli. rădăcinile ecuaţiei cosps-O.


Capitolul 11
1 1 .5.5 Utilizarea transformatei Laplace In studiul unor regi tranzitorii

Pentru a ilustra modul dc utilizare a transformatei Lapl a c e | i


smdiul regimului tranzitoriu sc considera n
r = Q
1

câteva exemple simple. ,-----R


I) Circuitul RL seric din Fig. 11.18, având condiţii
iniţiale nule, sc conectează Ia ( \ ) momentul /=0
la sursa de tensiune ^K^s constantă C/o. Se cere să se
determine curentul /(/) după comutare.
Fig.
Scriind ecuaţia de tensiuni după 11.18
d/

comutare //(/) = /?•/+ L - . unde u ( t ) = U 0 \ ( t ) şi aplicând acesteia

transfonnata Laplace se obţine :


o _ = RI(s) + sL/(s)-
U Li(0).
.v
Deoarece /'(0-)=/'(0+)=0 se obţine transformata Laplace a curentului
r o P
(.
s
)
s(R + sL) Q ( s )
Soluţia Q ( s )=0 are rădăcinile . Î,=0. S2 =-R/L, iar Q \s)=R+2sL. Utilizând
formula de inversiune (11.86) se obţine :
RL
R
,/
R
RL /
>
,_er 0
Q (0) R .

Fig. 11.19
Capitolul 11

C Wd)

2) Circuitul RC serie din Fig. 11.19


având condensatorul iniţial încărcat
cu sarcina q0, se conectează la
momentul r=0 la o sursă de tensiune

"(') = U 0 c '•<>, unde U0 >Să se

Fig. 11.19
2(><)
Circuite liniare i,
"'
tranzitoriu
dclC nmnc tensiunea u ( {i) după comuta
Scriind ecuaţia de tensiuni pe„' "

picând transformata Laplace acesta


Ic se obţine:
70 C
» ^ undc
5+

rezultă imaginea tensiunii pe condensator:

RC ,v C .(.0 02(*)i
+ RC

Rădăcinile polinomului Q.(.v) sunt .*,= l/flC şi .v 2 =-l/ Xo , iar rt'f5) = 25+—+

— • Utilizând formula de inversiune (11.86) se obţine in final:

e 10 - e *c -+-
« c (O = L- {t/ c (.v)} = t/ 0 . " ~
, c e r
C
1-

1 1 .5.6 Forma operaţională a teoremelor lui Kirchhoff şi a teoremei lui


.Joubert

Se consideră un circuit electric liniar având / laturi, n noduri şi c


subcircuite neconexe. Aplicând rransfonnata Laplace teoremei I a lui
Kirchhoff scrisă în domeniul timp :
2(><)
£/ t (/) = 0

(11 .88)
*€(«»
relaţia:
2 "O Capitolul I I
^ / t ( s ) = 0 , a=\,n-c
01.891
y
ke(a) '

unde h(s)=L{i(t)}. De asemenea, aplicând transformata Laplace :c


orc n ie i

J
ta a Il-a a lui KirchhofT scrisă în domeniul timp
^u k (t) =
(11.90)
0 ic|v]

se obţine:
^U k (s) = 0 , v = l./-« + c 01.91)

unde L /,(*)=L {//*</)}. Ecuaţiile (11.89). (11.91) reprezintă f o rr n c | c


operaţionale ale teoremelor 1. respectiv a Il-a, a lui Kirchhoff. p,^ teoremă
se poate scrie de n-c ori. relativ la nodurile sau secţiunii independente, iar
cea de a doua teoremă de l-n+c ori relativ la buclele independente.
Pentru obţinerea
formei operaţionale a teoremei lui
Joubert se consideră o latură RLC
serie activă cu ' cuplaje
magnetice (Fig. 11.20) pentru
care se poate scrie această
teoremă în domeniul timp:

dd> k
1 01.92)
uk ( t ) = Rkik (/) + _L + _ jik ( , ) d/ + Wc . (0) _ £k ( / )
*o

Aplicând transformata Laplace relaţiei (11.92) se obţine: U k ( s )


/ , (s) + -Ek(s)
= RkIk ( s ) + s L >®k(,)}-Qk(0) + -ţ-r sC,

"c'(0)
k s
unde /,(.9)=L{/(/)}. U^L^t)}, E k (s)=L{e k (r)}. Deoarece
i , L
2 "O Capitolul I I
^ V*j
rezultă că
27/

M<M<))=V.W +2v,(l).
/«I
J *k

j„ lo c; ,i»d $ V*** .cnnenii se „„,„„. f o ra i a „^.^ i ^ .


jftnberc

L/ A .(.v) = + .vi. + -L L
sCk I

- a > t ( o )+ ^L2. £t(5)


Mărimea complexă
^ ( 5 =) ^ +sL k + -L
sC* (11.94)
sc numeşte impedanţa operaţională proprie a laturii RLC seric iar
Z
*«-*« ' (11.95)
reprezintă impedanţa operaţională mutuală dintre laturile k şi/
Se observă prezenţa în relaţia (11.93) a doi tenneni datoraţi
condiţiilor iniţiale de funcţionare, şi anume fluxul magnetic iniţial in
bobină. <I>j(0). şi tensiunea iniţială pe condensator. uc (0).
Utilizând notaţiile (11.94). (11.95) teorema lui Jouben in formă
operaţională se mai poate scrie :

U k ( s ) = Z k ( s ) I k (s) + £Z k j ( s ) ■ (,< 5 ) - O, (0) + ^- Ek (,) (11.96)


7=1 S
f**
Ecuaţiilor (11.93), (11.96) li sc poate asocia o schemă echivalentă
operaţională reprezentată în Fig. 11.21, în care termenii corespunzători
condiţiilor iniţiale au fost modelaţi prin surse dc tensiune. într-adevăr,
scriind relaţia dintre U k (s) şi I k (s) pentru latura RLC scrie activă din
Fig. 11.21 se regăseşte ecuaţia (11.93).
27/
Sensul sursei operaţionale <W(0) corespunde sensului fluxului
prin bobina L k Ia momentul /=0. în absenţa cuplajelor magnetice, acesta
coincide cu sensul curentului iniţial prin bobină deoarece
<I>A(0)=Z.*'/A(0).
Capitolul 1 1
467

Uj
(s) r

Fig. 11.21
Sensul sursei operaţionale uCi ( Q ) / s reflectă polaritatea tensiunii
iniţiale pe condensator vârful săgeţii din simbolul sursei de tensiune este
orientat către borna cu potenţial mai ridicat a condensatorului i n momentul
r=0.
în situaţia în care condiţiile iniţiale sunt nule, circutul numindu-se
în acest caz relaxat, sursele operaţionale <1>*(0) şi u C i ( 0 ) / s lipsesc din
schema echivalentă operaţională.
Dacă se înlocuiesc expresiile tensiunilor Uk(s) cu expresii de tipul
(11.96) în a cea de a doua teoremă a Iui Kirchhoff se obţine o altă formă a
teoremei de tensiuni:

£ z,(5)/,(5 )+2v *V,(0

unde s-a notat cu EL ( s ) sursa opraţionalâ corespunzătoare condiţiilor

iniţiale :
uCk
EA (5) = O,(0) (0) (11.98
)
Capitolul 1 1
468
Se poate observa analogia formală dintre expresiile în
complex ale teoremelor lui Kirchhoff şi, respectiv, a teoremei lui Joubert.
corespunzătoare regimului permanent sinusoidal, (relaţiile (6.18), (6.22).
(6.27)), şi forma opraţională a acestor teoreme corespunzătoare regimului
tranzitoriu (relaţiile (11.89), (11.91), (11.93)). Singura deosebire constă
t ircuite liniare l
ui r
*8lm tranzîtoH
469
lC m iC n U , U i d at 0 r a l
in ^« condi ţl il o r ln iţ i al c .m

l r*T
operaţională a teoremei lui Joubert. Aceasta analog ncn., „nor
Btabflirea Intre reprezentările semnalelor
\u
corespondenţe
XC Kmc{oT
°
generale ale circuitelor electrice, prezentate în Tabelul

Tabelul U.l

Semnale Regim tranzitoriu funcţii

original
Reprezentare ■
£ = Fe"
a simbolică F i s ) = J /(t)e-"d!

complexă
Impedanţa operaţională

2 (5) =
Z = R + j(oL +-L.
jo)C

/? + ^ + -L
_______sC
Teorema
Kirchho
£/ t (,) = 0 ^L 1 (,)
Teorema Kirchhoff
tdv]
II =0
*€|v]

Teorema lui t/*U) = Z 4 (.v)/ 4 (.v)*


Joubert
/-l

-£t(5)-£f|(5)

Ca urmare a acestor corespondenţe, metodele şi teoremele stabilite


pentru analiza în complex a circuitelor liniare în regim permanent
sinusoidal pot fi extinse, formal neschimbate, şi pentru studiul circuitelor
liniare în regim tranzitoriu cu ajutorul transformatei Laplace.
t ircuite liniare l

470
ebirea esenţială constă în apariţia în schema echivalentă
a circuitului a surselor operaţionale corespunzătoare
niţiale. Teoremele referitoare la gruparea impedanţelor. la
enţilor dc buclă şi cea a tensiunilor nodale a
lui echivalent de tensiune şi de curent, au aceeaşi fonnâ ^ Ş
Ca
rmanent sinusoidal. ! i

toda operaţionala de analiză a circuitelor liniare î n regin,


zitoriu

nsideră cunoscute topologia reţelei, valorile elementelor


cuit şi semnalele de excitaţie. Etapele analizei circuitului î n
toriu sunt următoarele:
zează circuitul in regimul anterior comutării stabilindu-se
urilor magnetice iniţiale prin bobine, O*(0), şi ale tensiunilor
rnele condensatoarelor uCk (0);
zintă schema echivalentă operaţională a circuitului după
otând pe schemă impedanţele operaţionale ale clementelor
rcuit şi transformatele Laplace ale semnalelor dc excitaţie- de
reprezintă în schemă sursele operaţionale corespunzătoare
niţiale;
zează circuitul astfel obţinut fie utilizând transformata
oremelor lui Kirchhoff şi a teoremei lui Joubert, fie o altă
naliză în formă operaţională, determinându-se transformatele
semnalelor răspuns;
formulele de inversiune ale lui Heaviside de determină
orespunzătoare semnalelor răspuns.
mplul 11.6 fn circuitul din Fig. 11.22.a la momentul t=0 se
rerupătorul Să se determine curentul i,(t) după comutare dacă
sei este E0=constant.
iţiile iniţiale dc funcţionare sunt: /,(0-) = £ 0 /y?, ; /2(0-) = 0 .
valentă operaţională după
t ircuite liniare l

471

comutare este reprezentată în Fig.l 1.23.b. Utilizând teorema de tensiuni


în forma ( 1 1 .97) sc obţine transformata Laplace a curentului. I\(s):
27 S
Circuite mare tn regim ,ran:hnr;
FLORII,

'lW r

IU

"° L
© h
)

'10 '
c)

Fig.
11.22
— + ^,/,(0) .y
s( L t + L 2 ) 5+ —!------1

Impunând Q(s)=0 se obţin rădăcinile si=0, s, = - +


^:
L, + L 2 Q(s)
R+R
CALCULÂND DERIVATA NUMITORULUI ,^) = 25 + —!-------ŞI UTILIZÂND

FONNULA DE INVERSIUNE A LUI HEAVISIDE SE OBŢINE CURENTUL i\(t):

' G"(0) Q '(5 2 )

în Fic.l 1.22 .C este reprezentat semnalul


" Exemplul 11.7 Circuitul clin Fig.lU3.a se conectează la
momentul t=0 Ia sursa de tensiune U0=constant. Se cere să se
determine
2 "6 Capitolul 1 1
tensiunea la bornele condensatorului în regimul tranzitoriu care a
Circuitul arc condiţii inţialc nule. Schema echivaT*
operaţionala după comutare este reprezentată în Fig. I I.23.b. Util* ^
teorema dc tensiuni şi regulile de grupare a impedanţelor se
e
imaeinea curentului:

R 2 .± '
sC
/?, + .vZ., + 1
sC
2 "6 Capitolul 1 1
R,+

'Uci
s)

Fig. 1 1 .23
Tensiunea operaţională Ucis) are expresia:
1
■ sC _ U 0 _ P(s)
Uc(s) =
I(s) /fc,+-L L\c s{s 2 +2as + (*l)
QW 2
sC
+
unde s-au utilizat notaţiile a = — R, + R.
e ; m2 şi OJ0 =

R2LX C ■ ' R 2 L X C Impunând

O ( s )=0 se obţin rădăcinile s ,=0\ s 2 J = - a ± J a 2 - coj .

Q ' i s ) = ( s - s 2 ) i s - s i ) + s i s - s 2 ) + s i s - s i ) . Tensiunea
udt) se obţine cu ajutorul formulei de inversiune ( 1 1 .86):
Circuite liniare î n regim tranzitoriu
475

+
1
eJj' I =
Q'(.v 3
)
■ut
-
-Ja3 - o'-
i. Rt <4.,
e

ox.,
2Va : -(o 2 (-a + /aT r^'- ^Z^
0 > a +

EjmînM-JJJi 1» Ocultul din FigAlMa la momentul" t*0 comutatorul


trece de pe poziţia ( 1 ) pe poziţia (2). U0=cons,a,u, iar ,0 - £^2 sin (Ot. Se

Fig.
11.24

cere să se determine ujt) după comutare.


Condiţiile iniţiale sunt: ti c (0)= " : -U^, iar i t (0)=0.

Schema echivalentă operaţională după comutare este reprezentată în Fio


1 12 4 . bTransformata
. Laplace a semnalului e{t) este:
E(0
r a fe . Curentul I(s) are expresia: 5 2
( =

+(0 2
MO)
E(s) -
s
1+ RsL '

iar tensiunea LH<0 este: ,


„c ( 0 ) [frţEs -Ucm^^
» c C 0A). T ^ ^ + L
u (0 x ţ

PLO
+
M 51
0(.S) 5

Polinomul
Circuite liniare î n regim tranzitoriu
477
2 -V Clipitului 1 1

Q(s) = s(s 2 + (o2 ){RLCs2 + sL + R ) = RLCs(s 2 + or )(s 2 + 2cw + m 2 j


5
are rădăcinile ,=0, = ±jco. J4<3 = -a±-io 2 = -a ± p, j a r

Q'(s) = RLC[(s 2 +(0 2 )(s 2 +2as + (o20) + + 2s 2 ( s 2 + 2as + a>l) + 2s (s 2 + ar )


(s + a)]" Oricinalul va fi de forma:

Exemplul 11.9 în circuitul din Fig. 11.25.a la momentul t=0 Se închide


întrerupătorul. Sursa de tensiune este E=constant. Se cere să se determine curentul
in secundar, i;(t), după comutare.

IM R

(a
)
fig.
11.25
Condiţiile iniţiale suni /, (0-) = , h(0-)=0,

d>,(0-) = V,(0-)-Z i: / 2 (0-) = L

O , (0-) = L 2 i 2 (0-) - Lah (0-) = -Ll2,\ (()-). Schema


echivalentă operaţională este prezentată în Fig.l 1.25.b. Ecuaţiile de tensiuni
în formă operaţională au expresiile:
+ O, (0) = (/?, + sL,) /, ( s ) - sLv 1 , ( S )

) = (/? 2 + ^:) h(*) - sl<\il\{s)


raport cu Ia(s) se obţine:
L O,(0) + j^gi(0)) + gig2 (0) + E I„ _
ăcinile polinomului Q(s), curentul i 2 (t) va fi dc Rotând cu ■ i

ă rădăcinile j|, s 2 sunt reale şi negative pentru orice


or de circuit, fapt ce poate fi uşor verificat, regimul
ncriodic cu lim/_♦« MO = 0 . în secundar apare un curent
mului tranzitoriu.

SPUNSULUI TRANZITORIU

lui tranzitoriu este o metodă de analiză în domeniul timp ce


ea unei mărimi dc ieşire, y{t), a unui circuit liniar,
anticipativ. atunci când se cunosc semnalul de intrare, x{t),
uitului la un semnal dc excitaţie elementar, de tip treaptă
- unitate. Deşi aceste semnale au fost prezentate anterior, se
iţia lor. Funcţia treaptă unitate (Fig.l 1.26.a) este definită
, r< 0 (U.99)
f { t ) = K0
0
1 , r>0"
=
Funcţia treaptă unitate întârziată (sau retardată), având o întârziere

t (Fig.l 1.26.b) are expresia:

/ « > = « , ) = { ? ; <»•««»
Funcţia treaptă unitate intervine Fn exprimarea semnale]
cu
discontinutăţi de speţa I (care variază prin salt); de exemplu conecta ca
unui circuit la momentul r=0 Ia o sursă de tensiune [ f — _
•■ • ^ Colici
echivalează cu aplicarea unei tensiuni de intrare //(/) = U Q - . ;n

similar conectarea Ia o sursă de curent /o=const. echivalează cu


0
excitaţie de fonna /(/) = / 0 • 1 (0.
480 Capitolul 11
1 (0
t '
"
T
i
II
(a) (b)

Fig. 11 .26

Funcţia impuls dreptunghiular finit unitar (Fig. 1 1 .27) definită prin


laţia:
0 . t< 0

)= j , '€(0.7-) ( 1 1 . 1
0 1 )
0 1>T

oate fi exprimată în funcţie de semnalul 1 ( / ) sub forma:


, i(/)-i(/-r)
AT (0=-iJ-^-------(11.102)
ibutul "unitar" din denumirea funcţiei A j ( l ) provine din faptul că aria
ginită de impulsul dreptunghiular este egală cu 1.
Dacă durata impulsului 7"-»0. amplitudinea sa, l/T, devine infinită,
inându-se funcţia Dirac sau impuls unitar sau delta-unitatc. (Fig.ll.28.a):
0
5(/)= limA T (/) = r->o 1 ■ c.103,
I co
Se observă că impulsul
unitar reprezintă derivata în
ort cu timpul a funcţiei treaptă unitate:
481
Zitorit,
8(0
5( f

i -t)

1
T
T i

Fig. 11.27 (a)


<b)
Fig.
11.28

(11.104
Impulsul unitar retardat având o întârziere t (Fig.ll.28.b)
)
definit prin: ■ (

,_ g est

5(/-x) = 0 , t * x
(11.105)

O proprietate importantă a impulsului Dirac este aceea că:


« 0+

Js(/)d/= Js(0di = i. mm
0-

CC
Accastă proprietate rezultă din faptul că aria delimitată de funcţia Atfr) este
egală cu unitatea:
co Ţ^
JA (/)d/= J-d/ = l (U.106)
T
—x 0

şi. prin trecere la limită când T-»0, se obţine


ae te

j5(/)d/ = Hm JAT(0d/ = l.
-OO
Funcţia treaptă unitate este adimensională. iar funcţia Dirac are
dimensiunea s*1.
482
In funcţionarea unor circuite în regim tranzitoriu apar semnale ce
conţin derivata de ordinul I în raport cu timpul a impulsului Dirac, h\t\
numită dublet unitar.
Funcţia delta-unitate permite definirea unui semnal de tip impuls
unitar de tensiune, respectiv impuls unitar de curent. Astfel semnalul:
. dl(/) d(<I>l(/))
a ) . 6 (/ ) = ,I,.__ = —---------------------, (1 1
I0?)

unde d)=I Wb este un flux magnetic unitar, are dimensiunea unei


tensiuni si reprezintă un impuls unitar de tensiune. în mod similar
semnalul:
M v ^ dl(/) d(Q-l(/))
Q6(/) = Q — = d/ .
(11.108)
unde Q=\C reprezintă o sarcină unitară, are dimensiunea unui curent
electric, fiind numit impuls unitar de curent.
Metoda răspunsului tranzitoriu presupune determinarea
prealabilă a răspunsului circuitului la o excitaţie dc tip treaptă unitate,
respectiv delta-unitate. Deoarece comportarea circuitelor la excitaţie
treaptă unitate a fost studiată anterior. în continuare se analizează
răspunsul unor circuite simple la excitaţie tip impuls unitar.

11.6.1 Răspunsul circuitelor simple la excitaţie delta-unitate

Rczistorul liniar neparametric excitat cu un impuls unitar de


tensiune, <I>'6(/), răspunde cu un impuls dc curent:
. u ( i ) 4 > - 5 ( / ) ■ '/? O = — = —— = Q ■ 8(0

La excitaţie cu un impuls unitar de curent, Q d ( t ) , rezistonil răspunde cu


un impuls de tensiune:
u R ( t ) = R i ( t ) = R Q 6(/) = d>8(/).
Bobina liniară neparametrică fără cuplaje magnetice excitată cu un
impuls unitar de tensiune răspunde cu o treaptă de curent:

'L( ' ) = J f<I>-6(/)d/ = y [d(r)d/= -•.(/).


483

La excitaţia cu un impuls unitar de curent bobina răspunde cu un dublet de


tensiune:

d/ dt
2*3
CirCUi e,iniarci
' "^tr„^tHriu
Condensatorul liniar neparametric excitat •
MSFUNE răspunde cu un dublet dc curent: °U U° ' mp u l s Un
»ar de

dl d
, -CcD8'(/).
U excitaţie cu un impuls unitar dc cur™
răspunde cu o treaptă de tensiune: condensatorul

( , )}/(0d,
Mc
4 = IJ e . 8 ( , l d , = £. 1 ( ( )
-«o -co C
Circuitul RL seric conectat la
sursa de tensiune <I>5(t) (Fig.l 1 .29)
satisface ecuaţia dc tensiuni în
domeniul timp:

<D-8(/) = Ri + L — .
di
Aplicând transformata Laplce relaţiei Fig. u 19
precedente şi ţinând seama dc faptul
câ transformata Laplace a impulsului Dirac este:
0+ o*
L{8(/)}= j5(/)e-"d/= |5(/)e-"d/= fo, )di = \ ,
o- o- 0-

se obţine: d> = R l ( s ) + sLI( s ) . Circuitul are condiţii iniţiale nule /


(0-)=0.

Se obţine astfel imaginea Laplace: I ( s ) = — —î—, căreia îi corespunde


L. n
5+—
L

funcţia original /*(/) = — ■ e •!(/). Tensiunea pe bobină arc expresia:


1

u L ( t ) = L^ = <l>b(t)-<l>ţeT'-\(t).
dt L
Curentul care apare ca urmare a aplicării impulsului unitar dc tensiune
scade exponenţial în timp, având un salt de valoare O / L pentru f=0, iar
tensiunea pe bobină conţine un impuls dc tensiune în t=0 şi o componentă
care scade exponenţial în timp. în Fig.l 1.30.a, b sunt
Capitolul 1 1
485

O
(a
)

Fig. 11.30

reprezentate semnalele /(/), respectiv u,{t).


Circuitul RC serie alimentat fa o sursă de tensiune o>6(/) (Fig.
11.31) satisface ecuaţia de tensiuni:
<t>-o(t) = RC^z~- + u c .
dt
Aplicând transformata Laplace ecuaţiei precedente şi considerând că
circuitul are condiţii iniţiale nule, ;/ c <0)=0, se obţine: d> = (RCs + l ) -
U c ( s ) , d e unde

. Funcţia original.
<I> 1

T
RC 5+
//c(/), are expresia
Fig.

V~
// c (/) =--------e
RC
HC
iar curentul în 11.31

circuit este:

. Tensiunea pe condensator scade

exponenţial în timp având, la momentul r=0, un salt de valoare 0>/(RQ.


Curentul i(t) este egal cu suma dintre un impuls il>- S(t)/R şi o componentă
Capitolul 1 1
486
care scade exponenţial în timp. în Fig.l 1 .32a, b sunt reprezentate
semnalele itcit), respectiv /(/).
Circuite liniare in regim tranzitoriu
487

(a
)

fig. 11.32

Din analiza acestor circuite simple excitate cu surse de .in ■ , u n it a r

de tensiune sau de curent, se constată că variabilele dc'Tre curentul pnn


bobină, respectiv tensiunea pc condensator varia/!" s a lt in momentul
apariţiei impulsului, ceea ce contrazice prima resncT a doua teoremă de
comutaţie. Trebuie totuşi reţinut ca cele două teoreme de comutaţie
(relaţiile (11.5), (11 .8)) au fost stabilite in ipoteza ca sursele dc tens.une
din circuit furnizează o putere instantanee finită in orice moment.
Generatoarele de tip impuls unitar de tensiune, respectiv dc curent,
furnizează o putere instantanee infinită in momentul apariţiei impulsului şi
zero in restul timpului, ceea ce explică variaţia prin salt a variabilelor dc
stare ale circuitelor.
Circuitul RLC serie din Fig.l 1 .33 este alimentat dc o sursă de
tensiune <1>5(/). circuitul satisface ecuaţia diferenţială scrisă in domeniul
timp:
/?/ + L^ + wc(/) = <D.8(/)
sau, înlocuind / = Cd// c /d/ se obţine:
d 2 u^ „ „ duc
dr dt
Aplicând transfomata Laplace acestei ecuaţii rezultă:
\LCs2 +RCs + \ ^ U c ( s ) = <t>
Circuite liniare in regim tranzitoriu
unde s-a considerat că Mc<0-)=0 şi i(0-)=0. 488
in final expresia lui Ucis) este:
<I> Pis)
UMs)
= LC(s 2 +2as + (o u ) Q(s)

unde s-au 2a=RlL, utilizat notaţiile


Polinomul o2. = \JLC.
are 6-5( 1 )
Q(s) = s 2 +2as + (ol
rădăcinile

sl2 =- A ± JA
2
- 0 )5 , rădăcini care Fig.
1 1 .33
pot fi rea/e şi negative

dacă a>a>o, ceea ce echivalează cu/?>/? fr =2 ^I/C, sau complex


conjugate cu partea reală negativă în caz contrar. Considerând cazul în care
R>Rcr. s ,=-a+p, :=-a-P, s Q\s)=2s-s\-s2 se obţine, prin aplicarea
formulei de inversiune a lui Heaviside:
-a-/
fh 1
■shp/•!(/).
«c(') =
LC P
Daca /?</? r, rădăcinile Su $2 sunt de fonna
C

s,=-a +j(D, 52=-a-jco, iar tensiunea Ia bornele condensatorului este oscilant

amortizată:
tl> e"°"'
»r(0 = —-------------sin co/ - 1 ( / ) .
LC co

1 1 .6.2 Metoda răspunsului tranzitoriu la excitaţie delta-unitate

Această metodă de analiză a circuitelor liniare în regim tranzitoriu se


bazează pe cunoaşterea răspunsului circuitului la excitaţie de tip impuls unitar
(delta-unitate) de tensiune sau de curent. Se consideră pentru început cazul
circuitelor cu condiţii iniţiale nule, numite şi circuite relaxate.
După cum s-a arătat anterior, funcţia impuls unitar satisface
arcuite liniare în regim tranzitoriu
491
«o 0+

ol
faaalţinâ ambn membri ai r c i a ţ i cj (1 l.ţ 09)
rCCCdcn,
în oricine, mărginită şi integrabili <i c cu 0 fim,.-
x
obţine: r °* (
"°°' M sc

W
Considerând funcţia j m p u | °" -<'UlO)

d in tr U n
- 'mpU,S ^ 6(,T) c
prov
r
-*o -i^Zi „
satisface şi ea JcS( / - T ) d x =
J5( / - )dx = l
relaţia: X
(11.112
/-O )
şi înmulţind cu funcţia tfx) continuă în x=t, mărginită şi integrabilă, se
obţine: .*
"» 1+0

j6( / - T ).t( T ) d T = J8 ( / - T ).t(T)dT = .v(/) J6( / - T ) d T = x (0.


-oo r-0 -o
r

Relaţia precedentă rescrisă sub forma:

*(/) = j8( / - T ) x ( T ) d T
co

(U.113)

-CC
reflectă proprietatea impulsului Dirac de a extrage, prin integrare pe
întreaga axă reală, valoarea funcţiei ,v(x) la momentul apariţiei impulsului
x=/, numită proprietatea de filtrare a impulsului delta. Făcând o schimbare
de variabilă adecvată, relaţia (11.113) poate fi scrisă şi sub forma:
00
x( t ) = J8(x ) . r ( / - T ) d t . (11.114)

— X
Capitolul 1 1
492
■ A în fine că x(D reprezintă semnalul de excitaţie
COnS
Sn to
n
relaxat, iar,(O răspunsul său, si notând 1 cu , s (f )
aplicat circuitului 1 niar d c | t a . U nitatc, se poate face
pe
Un
răspunsul circu.mlui ' a c i r cu i tu lui şi utilizarea teoremei
raţionament bazat pe l.nu nu ,, 2

Semnalul de Semnalul răspuns


excitaţie

5(T)\V(/-T)dT
c
c y(')= Jr (T ) x ( / - t )dT
8

. v (,) = Jo(T)-V(/-T)dT —
cc

superpoziţiei, raţionament prezentai ________^ ^ ^ ^


-T

Prin urmare la aplicarea semnalului de excitaţie .v(/) exprimat în forma


(11.113) sau (11.114) circuitul răspunde cu un semnal y{t) având expresia:
= jr 6 (x)x(t-x)dx= j r f , ( i - x ) x ( x ) d x
vU) (11.115)

Presupunând că excitaţia se aplică la momentul r =0, limita inferioară a


integralei (11.115) este 0. De asemenea, deoarece circuitul liniar este
ncanticipativ, răspunsul său la momentul / nu depinde de valorile semnalului
de excitaţie la momente ulterioare lui /, T>/, şi, prin urmare limita superioară a
integralei (11.115) este /. Funcţia v(/) are deci expresia:

v(')= Jr6 (T)JC(/-T)dT= jr6(t' X )x(x)dx (11.116)


o o
Relaţia (11.116) permite determinarea răspunsului circuitului având
condiţii iniţiale nule, atunci când se cunosc semnalul de excitaţie şi răspunsul
său la un semnal de excitaţie tip delta-unitate. De asemenea relaţia (11.116)

y(Q=x(t t {t)
arată că v(/) reprezintă produsul de convoluţic între x ( t ) şi r*(/):
)*r (11.117)
Utilizarea metodei răspunsului trânti,
^pre^P^^P/'^^gereaunidtoarelor^0" la dcha
Capitolul 1 1
493 se determina răspunsul tranzitoriu al ci
,a Cxc
unitate, de tensiune sau de curent, în funcţie »aţia delta-
22 11
, se calculează răspunsul circuitului util.xând
i"
dacă semnalul dc intrare .v(,) arc discontinui»?

( , 16) se descompune în,r-o sumă de integrale


^
1
iî** ^
ţ??"**'! «0,

c
de continuitate ale funcţiei. 'ecruate pc intervalele
Exemplul 11. 10 Să se determine curentul i(A ■ , (Fig.lU4.a). daca la
intrarea acestuia se ^^"^^«rfc
graficul reprezentat în Fig. 11.34.b.c. respectiv
Răspunsul în curent al circuitului RI
J.i avât
>d
lie tip <b-m
Cne 13 excita
fost
I
determinat în §11.6.1, având expresia: / (r) = . T' ^
2*9

6 e

Răspunsul /'(/) calculat cu relaţia (11.116) va fi;


a) /(/)= f / / ( T ) / fi (/-T)dt= k e ^ 4 e ^'dT = (;nilllî

1
00 /<0 te

b) u ( t ) [0,7*]

4
=

^;
Dacă / e [0T] se obţine: /(/) = f(/ --e0

—I
1-e

iar în cazul 1>T curentul va fi:

0
J L R

0
Circuite liniare in regim trami.
orii,
495

(a
)
u

T i
(d
)
fig.
1 1 .34
(c)

//,(/) , /6[0./,)
U2(l) , /€
. Considerând cazul / e [/ 2 ,/ 3 ) se obţine:
[/,,/,)

« 4 (0 > *>h
'1 '
DT + ju (T) I (/ - T ) DI + j1/3
2 6

itoriu la excitaţie treaptă unitate

cunoaşterea răspunsului circuitului liniar şi


p treaptă unitate de tensiune, U o ' H O , Uvr=lV,
/o'l(r), / D= 1 A , precum şi pe cunoaşterea

&AcQl
se
foltâi
nalul
scop
n N
=t/N.
te fi

%
ară) anro ' mai c
ncţiei ser?":' * * « 1 1 .35

' d
' A*, la momentul
= ,( MT)

T>O ^ 0aproximată cu ajutorul


M R
poatc fl

(0H( ,+
' l^'"-)-
Circuite liniare in regim trami.
Dacă numărul dc intervale N-*r hacul ^ orii,
497

dt, A*) va deveni d„t, iar ^ * i,,„nit mi,


W
) ,clalimiao
integrala. In (ine. deoarece dv(T)-v'r, . "
forma: -*(T)*, rela,ia ( n . I I K ) cap5I5

*) = ,(0). , j,, , ,.
l( )+ t) ( ţ)dt (i|u9)

care *^^2^TT,^ -'«a, pc„, ra Poate faee un ^0^^^^ " '"—■W-


IH-
Tabelul
11.3

Semnalul de excitaţieSemnalul răspuns


i x ( 0 ) l ( i ) ■v(0) • /•, (/) —~ .v' ( t ) l ( / - t )di x ( r ) = x ( 0 ) ■
+ fx' W K r -Ddt v(0 = -v(0). ,,(/)+ fx' ( t ) . , - , ( , _ ţ)d 00

Prin urmare răspunsul circuitului liniar relaxat la excitaţia cu semnalul

.v(/) arc expresia:

(11.120)
y(t) = x(0) ■ g ( / ) + Jxf(T) - f ) ( / - T) dT .

Dacă fn relaţia precedentă se face schimbarea de variabilă /'=/. T se obţi

V(') = .V(0) • / } ( / ) + |.V, ( / - T ) - / 1 ( T ) d T .


(11.121)

In sfârşit dacă se utilizează formula de integrare prin părţi în relaţiile


(11.121) se obţin două forme echivalente pentru y( t ) :

)iO = x ( 0 - r ( 0 ) + J.v( T ) - / - ; ( / - T ) d T , (11.122)


}
Circuite liniare in regim trami.
orii,
y(t) = x(t) ■ r, (0) + jx(i - T) ■ r/(T) d i . 499
(11.123)

Relaţiile (11.120)........(11.123) se numesc integralele lui Duhamel.


Metoda răspunsului tranzitoriu la excitaţie treaptă unitate presupune
parcurgerea următoarelor etape:
- determinarea răspunsului circuitului la excitaţie treaptă unitate de tensiune
sau de curent, în acest scop utilizăndu-se orice metodă de analiză a regimului
tranzitoriu, inclusiv metoda transformatei Laplace;
- calcularea semnalului y(f) utilizându-se una dintre relaţiile (11.120)
(11.123).
Dacă semnalul .v(/) prezintă discontinuităţi, atunci se preferă
Circuite liniare in regim tranzitoriu
29.?
,izarca relaţiilor (11.1 22), ( 1 1 . 2 3 )
uti deoarece nu n , •
privatei semnalului dc intrare. nu
necesită calculul
fc*ţ»plul 11.11 La intrarea circuitului Rc % 1
apHcâ un impuls dreptunghiular de tensiune dcT*?"
iJatâ T (Fi,-1 I M b). Sa se determine H*
Râspunsul tranzitoriu al circuitului la conectarea la o
unttate de tensiune E- IV, a fost ţ**
«Ptreap*
particularizarea relaţiei 1( 1. 2 5 )
în cazul d „ O ) = o .. "
s c oh[]n(
, 1 U 3P tr i
M
c,(') = l-e ' A c .
Semnalul de intrare este: , / € ( 0, r )
0 ,t>T
« ( / ) = x (0 =
u
Ht»)
0

(a)
C =S
» (b)
Fig.
1 1 .36

Semnalul răspuns udt )=y( t ) se calculează


(11.122)
cu ajutoml relaţiei în două situaţii:
,r)
a) t € (0 , pentru care se obţine:
i

uc ( / ) = u ( ( ) • uC{ (0) + J//( T) • uq ( t - T)dl = 1-e


t/ 0

b) ţ>Tt pentru care se obţine: l-T


RC -P
T
"*C
u c { t ) = u(*) - u C ] (0) + J M(T) • u q (/ - x)dx = U\
o
Graficul semnalului răspuns Mc </) este reprezentat în Fig.l 1 .36.C.
501 Capitolul II
în cazul în care constanta de timp a circuitului RC serie. x=RC, C s t c
mai mică decât durata impulsului T. condensatorul se mc^rcă tensiunea
maximă Um=U0. în caz contrar. R C > T , condensatorul
K
încarcă la tensiunea maximă Um =uc(T) = U 0 \ l — e

11.6.4 l tilizarea metodei răspunsului tranzitoriu în CazuJ circuitelor


cu condiţii iniţiale nenule

în paraerafele anterioare s-au stabilit relaţiile de calcul u semnalului


răspuns cu ajutorul metodei răspunsului tranzitoriu pentru circuite cu condiţii
iniţiale nule. în cele ce urmează se extinde această metodă pentru cazul
circuitelor cu condiţii iniţiale nenule.
în acest scop se observă că atât bobina cât şi condensatorul având
condiţii iniţiale nenule se pot înlocui prin scheme echivalente în care fluxului
iniţial prin bobină, respectiv tensiunii iniţiale pe condensator, le corespund surse
de tensiune sau de curent de tip treaptă sau impuls.
Astfel, considerând bobina fără cuplaje magnetice, având curentul iniţial
//.(O) (Fig.l 1.37.a), se poate scrie ecuaţia curent-tensiune sub fonna:
o ' '
/(/) = 1 J„(,)d/ + - j u ( t ) d t = iL (0) • 1(0 + - \u{t)ăt; (11 -124)

acestei ecuaţii i se poate asocia schema echivalentă paralel din Fig.l 1.37.b.
înmulţind relaţia (11.124) cu L şi derivând se obţine:

u(t) = L - - L i L ( 0 ) d ( l ) , (11.125)
dt
relaţie căreia îi corespunde circuitul serie din Fig.l 1.37.C In schemele din Fig.l
1.37.b şi c bobina apare ca element cu condiţii inţiale nule.
Condensatorul liniar şi neparametric având tensiunea iniţială la borne
wc<0) (Fig.l 1.38.a) satisface ecuaţia tensiune-curent:
502

Li,(0) *4(0)«

(a
)

O ;

^ ) 4 J ' ( o * + i J /(„d,=„ c(0) , ( , )+i V


o CJ u , a/ ' (U.126)
ecuaţie căreia i se poate asocia schema echivalentă 1■
%1U8 b
înmulţind relaţia (11.126) cu C şi derivând se obdne -"
/(/) = c
Ti7 - C w c(0)-8 ( ,),
di '- GW ' OW i (11.127)
relaţie căreia îi corespunde schema echivalentă paralel din Fig.l 1 38 c în
schemele din Fig. 11.38.b şi c condensatorul are tensiunea inţială egală cu
zero.

1 "M
C MdO) (tjX c
"c (0)6(0 C« c (0) =

J
0
'(') o—*—|
''c(0 ) l ( / (
♦ ~C/^.(0) = 0
(0)
o (b )
! . • (c) '
Fig. 1 1 .38

Analiza circuitelor liniare cu condiţii iniţiale nenule cu ajutorul


metodei răspunsului tranzitoriu presupune parcurgerea următoarelor etape:
503
a) se analizează circuitul relaxat prin metoda răspunsului tranzitoriu la excitaţie
treaptă unitate sau delta unitate;
b) se pasivizează circuitul şi sc înlocuiesc bobinele şi condensato având
condiţii iniţiale nenule prin scheme echivalente serie sau parai C după cum s-
a arătat anterior; se determină răspunsul circuitului \ acţiunea surselor
corespunzătoare condiţiilor iniţiale;
c) se însumează răspunsurile obţinute la punctele a) şi b).

11.7 FUNCŢII DE CIRCUIT

în §11.6.2 s-a arătat că răspunsul circuitului liniar ncanticipativ cu


condiţii inţiale nule este egal cu produsul de convoluţie dintre semnalul de
excitaţie şi răspunsul circuitului la excitaţie delta-unitate:

y ( t ) = J .v( T )r 6 ( / - T ) d T = .t(/)*r 6 (/)

(11.128)
o
Considerând că funcţiile x ( t ) . y ( t ) . r.it) aparţin clasei funcţiilor original şi
aplicând transformata Laplace relaţiei precedente, se obţine:
Y(s)
= X(s)-H( s ) , (11.129)
unde s-a notat cu K(5)=L{>•(')},X(s)=L{ x ( t ) } , Z/(.s)=L{rg(/)}. Funcţia
H(s) = ^p- = L{ r , ( t ) }
(11.130)

numeşte funcţie operaţională de transfera circuitului.


In cazul unui circuit liniar neparametric expresia funcţiei
operaţionale de transfer, numită uneori şi transmitanţă oparaţională sau
funcţie de circuit, nu depinde decât de structura circuitului fară a fi
influenţată de modul de variaţie în timp al semnalelor x ( ( ) şi v(/).
Relaţia (11.129) permite să să se ataşeze circuitului liniar, pasiv
relaxat din Fig.l 1.39.a o schemă echivalentă operaţională ca în Fig.ll,39.b.
504 Capitolul 1 1
40 Circuit
\it) X{s) H(s) Y(s)=H(s)-
liniar pasiv X(s)
relaxat

(o)
Fig. 11.39
în funcţie de natura mărimilor *(5) şi Y( s ) funcţia
^nsfer poate căpăta diverse semnificaţii fizice. Astfel dacădC
cprczintă tensiunea de alimentare a circuitului şi V(,> cur n Jab^K

acesta, atunci funcţia operaţională de transfer: ' ' abs°rb,t dc


_ Kt) //(.v) =
(11.131)
U(s)
reprezintă admitanţa operaţională de intrare a c'
Dacă circuitul se consideră excitat cu un curent d1e^CU,tUlu, (Fi8-> 1.40.a).
reprezintă tensiunea de intrare, atunci: "ltrare Şl răsPunsul îl

Hs) (11.132)
este impedanţa operaţională de intrare a circuitului n ,r- •

CS,C
alimentat cu o tensiune de intrare şi semnalul răsn.1
alta latură a circuitului (Fig. 1 1 .40b). atunci ^

(11.133)

(a (b
) )

Fig.

11.40 M ( s )

reprezintă o admitanţa operaţională de transfer. In cazul în care


alimentarea se realizează cu un curent cunoscut şi semnalul răspuns este
tensiunea pe o latură a circuitului, funcţia operaţională de transfer
H (s)J£iM (11.134)
IM

reprezintă o impedanţa operaţională de transfer.


în sfârşit, în cazul în care X{s)=U,„(s) şi Y(s)=Uie}(s)
gte® (11.135)
H( s ) =
UJs)
reprezintă un coeficient operaţional de transfer în tensiune, iar dacă
507 Capitolul I I
X(s)=Us) ?i Y(s)=*Ikt(s) atunci:

H(s) = DM

• 136)
reprezintă un coeficient operaţional de transfer în curent.

11.7.1 Polii şi zerourile funcţiilor de circuit

După cum s-a arătat în §11.5. funcţiile operaţionale de transfer ale


circuitelor liniare şi neparametrice rezultă întotdeauna de forma raportului a
două polinoame în s:
+ - + a„ . < )
37)
+... + b0 ( s - p, )(5 - p 2 )...(.y - p )

Rădăcinile polinomului de Ia numărător, z\,...=„, reprezintă zerourile funcţiei


operaţionale de transfer, iar rădăcinile numitorului, p\,...p m , reprezintă polii
funcţiei operaţionale de transfer.
în general transformata Laplace a semnalului de excitaţie, X(s), este
de asemenea de forma raportului a două polinoame în s A'(.v) = A ( s ) / B ( s ) ,
astfel încât imaginea semnalului răspuns are expresia:
P(s) A(s)
(11.138)
Y(s) = H ( s ) X ( s ) =
Q(s) B(s)
Aceasta arată că polii funcţiei Y{s) sunt datoraţi atât funcţiei operaţionale de
transfer cât şi transformatei Laplace a semnalului de intrare.
Polii p k , k = \,m ai funcţiei de transfer se numesc frecvenţe naturale
ale circuitului având dimensiunea s"1.

L
508 Capitolul I I
Se consideră ca exemplu circuitul RL serie având ca semnal de intrare
tensiunea constantă E (Fig.l 1.41) şi ca semnal răspuns curentul ibsorbit.
Funcţia operaţională de transfer are expresia:

• 136)
J(s) 1 1 1 1

U(s) Z(s) R + sL L R
ST

L
509

L rC,U,CUniUrCÎ
' "^'ranzil0riu

Fr e C vcnţa naturală a circuitului este P] =~RiL T

1 ransf
se mnalului răspuns: ormata Up|
1
l(s) = U ( s ) - H ( s ) = - - acea
R
s+—
L
are doi poli p } = - R / L , datorat lui ş j ^=0. datorat
sursei de tensiune constantă. Se poate spune că
frecvenţa naturală a sursei de tensiune este nulă.
indicând astfel faptul că ea furnizează o tensiune
constantă.
Fig-
11.41

11.7.2 Funcţii de circuit în


regim permanent sinusoidal.
Transmitanţa complexă

Funcţnle de transfer ale circuitelor ce funcţionează în reeim


permanent sinusoidal de pulsaţie co pot f, obţinute prin particularizarea
funcţnlor operaţionale de transfer. Astfel, ţinând seama de faptul că
vanab.la s este un număr complex de forma .v=o+jco şi considerând ci=0.
rezultă că s=j(0.
Funcţia:
70'©) ' (11.139)
/Y(.v) = //(jco) =
A'(jco)

reprezintă funcţia de transfer a circuitului în regim permanent sinusoidal, numită


şi transmitanţa complexă sau imitanţă.
Ca şi în cazul funcţiei operaţionale de transfer, transmitanţa complexă
poate avea diverse semnificaţii fizice, depinzând de natura semnalelorx ( t )
şi. v { t ) :
510
- dacă A '0W)=L /„,(>) şi K(>)=UJw), atunci //(jto) = reprezintă admitanţa
complexă de intrare a circuitului;
- dacă A'(jto)=/,„(jco) şi ma>)=UM, atunci H {i ^ ) = V m ^ ) I L W
reprezenta impedanţa complexă de intrare a circuitului;

ta căzui in care A '0«)=6WJ W


) ?> >tJa >)=//^0^) se 0 bj l n e
ffQ®) = I*G®)/Ui*Q®) c a r e reprezintă o admitanţa complexă de transfer;
- în mod asemănător, H(jco) = Um (j(o)/I i n (jco) reprezintă o impedanţa
complexă dc transfer;
//(jto) = (/io0«)/^(jw) reprezintă un coeficient complex de isfer în
tensiune, iar
- /y(jo)) = / / r f 0'w)// i f I (ja)) reprezintă un coeficient complex de
transfer în curent.
Imitanţa H(jto) este o mărime complexă de fonna:
smi Capitolul I I
//(jco) = //(jco)
(11.
140)
Analiza comportării în frecvenţă a circuitului presupune studiul
variaţiei funcţiilor |//(jw)| şi arg{#(io)} la variaţia pulsaţiei © diagramele
corespunzătoare purtând numele de diagrame Bode.
Exemplul 11.12 Se considera
circuitul RL C serie pentru care semnalul de
excitaţie este o tensiune sinusoidală de pulsaţie w, iar
semnalul răspuns este curentul absorbit (Fig.l 1.42).
Admitanţa complexă de
intrarea circuitului este:
Fig. 11.42
(aZ.
/(jco) ^________________ -
//0'to) = iarcig R
VJ -
' tf + jco/, + -
jcoC col-

= |//( jco)|

In Fig.l 1.43 sunt reprezentate grafic funcţiile |//(j<o)| şi arg{//(jco)}.


, h 7 .3 Utilizarea funcţiei operaţionale de transfer î m studiul
stabilităţii circuitelor liniare

in §11 .4 s-a arătat că soluţia de regim tranzitoriu pentru variab


de stare ale unui circuit electric liniar poate fi exprimată sub forma:

(0+x p(0 = eA"[x(0)-x (0))+xp(0 (H .1


x(r) = x/ p

Presupunând că semnalele de excitaţie sunt mărginite, valorile


care tind variabilele circuitului in regim permanent sunt de asem
mărginite. Componenta de regim liber care depinde de valorile iniţ
.v(0) şi x p ( 0 ) , poate fi mărginită, tinzând la 0 pentru t-»x, caz în
circuitul este stabil, sau poate fi monoton crescătoare pentru f>0. situaţ
care circuitul devine instabil.
Deoarece condiţiile iniţiale de funcţionare pot fi modelate, dup
s-a arătat în § 1 1 .6 .4, prin surse de tensiune sau de curent de ti impuls.
5(r) sau Q b { t ) , rezultă că stabilitatea circuitelor liniare se poa an
studiind funcţia operaţională de transfer. H ( s )=L{r^l)}.
Funcţia operaţională de transfer a unui circuit liniar fiind d forma
raportului a două polinoame în s, admite o descompunere în fracţ simple. în
funcţie de natura polilor lui H{s) se pot întâlni următoarele situaţii:
a) H(.s) are poli simpli reali şi negativi:

s—P\ s - p 2 s-p
Funcţia original r,it) va avea expresia:
m

(U.
U3)

deoarecepk<0 . Iimr s (t) = 0. circuitul fiind asimptotic stabil.

b) //(.?) are şi poli multipli, reali şi negativi. Presupunând că polul p <Q are
ordinul de multiplicitate termenii corespunzători din dezvoltarea în
fracţii simple a lui H(s) sunt:
r {\) r (2)

neni le corespund funcţiile original:

/V'
(m,-l)f
ora pentru /->oo fiind egală cu zero. Circuitul este şi în acest caz
tabil.
oli simpli în perechi complex conjugate cu partea reala necativă. Fie
rma />*=-ct+jco, a-jto, a>0. Termenii din dezvoltarea în fracţii
espunzători acestora

sunt: —, iar funcţia original este Ck c' a t


sin((o/ -f y), ^+a — jco s + a + jco

' sin(co/ + y) = 0 Prin urmare circuitul este asimptotic stabil.

poli multipli în perechi complex conjugate, cu partea reală


mărind raţionamentul de la punctele b) şi c) rezultă că în
e vor găsi termeni de forma:

Y f ),C^Xe" 0 ,1 siniut + y , ) , . . ^ * — ---------------------------e'*' sin(co/ + y W i

nd a acestor termeni este nulă, rezultă că circuitul este asimptotic

oli simpli complex conjugaţi pur imaginari de fonna:


cărora
:
T ^'TTv funqia ori nai.
Acest tcrnicn
"u tinde la o pentru
u orice r>0. Circuitul este în acest caz stabil i V"* ^
multipli în perechi complex conjug „ * '
i =-Jco au ordinul de multipli^.? '"^^
i H{s) se vor găsi termenii ' ' alunci in

5 -jco 5 + jco' '(.sw- J ^ ' P - Y R cărora le corespund funcţiile original:


C;sin(co/ + YO ,...,Cr'"-i ^sinL \
Deoarece aceşti termeni cresc nemărginit pentru /->x circuitul est
s e
instabil.
Se pot prin urmare formula următoarele concluzii-
- circuitul este stabil dacă polii funcţiei de transfer sunt situaţi in scmiplanul
complex stâng ( R e {/?*}<());
- circuitul este stabil la limită dacă //(,) are poli simpli situaţi pe
axa imaginară (Re \pk\=0);
. circuitul este instabil dacă polii funcţiei H(s) sunt situaţi in semiplanul drept
(Re \p k }>0) sau dacă sunt pur imaginari, dar multipli.
in cazul circuitelor liniare disipative polii funcţiei operaţionale de transfer
îndeplinesc condiţia Re {/?*}<(), aceste circuite fiind întotdeauna stabile în raport cu
condiţiile iniţiale.

11.8 METODA TRANSFORMATEI FOURIER

11.8.1 Transformata Fourier


Ca şi transformata Laplace. transformata Fourier este o
516 Capitolul 1 1
transformare funcţională care asociază unei funcţii de timp, JTA

/e(~oo,oo), o funcţie de variabilă complexă, F(j<o), definită cu ajutorul


relaţiei:

FQa) = ¥ { / ( ! ) } = J /(/)e j ,u 'd/. (11.144


)
-CC
Variabila co reprezintă o pulsaţie, din acest motiv analiza circuitelor cu
ajutorul transformatei Fourier fiind o analiză în domeniul frecvenţelor Funcţia
de variabilă complexă F(jo)) constituie imaginea Fourier a funcţieiyf/).
Pentru ca integrala din relaţia (11.144) să fie convergentă, deci pentai
ca transformata Fourier să existe. J{t) trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii [12]:
a) să fie continuă pe porţiuni, să aibă un număr finit sau numărabil
de maxime şi minime şi de discontinuităţi de speţa I;
b) să fie absolut integrabilă, ceea ce înseamnă că
AC
j|/(/)|d/ < co (11.145
)

Dacă
lini /(/) = 0 , (11.146
)

atunci condiţia (11.145) este îndeplinită.


Dacă funcţia/{t)=0, pentru t<0, atunci

j
/ r (jw)= >;e-jt0'd/ (11.147
)

cea

(11.148)
Se poate observa similitudinea între definiţia transformatei Laplace şi
a transformatei Fourier. între aceste transformări existând relaţia:
517 Capitolul 1 1
^(Jco) = F | / ( / ) } = L{/(/)}[ . = F ( s )
Dacă se cunoaşte funcţia Ftjo)), atunci funcţia original./(/) se 5= J ( U
obţine cu ajutorul relaţiei:

(11.149
)
J
2n
518
Circile liniare în regim tranzitoriu
nu transformata Fourier inversă.

mi
ta

,1.8.2 Transformatele Fourier ale unor funcţii uzuale

a ) Transformata Fourier a impulsului Dirac:

„,,50,
b) Transformata Fourier a unei constantei
Deşi funcţia constantă, J[,)=A, ,
6 nu

( ,1.146), totuşi transformata sa Fourier se poate calcula, ceea ce arată că


această condiţie este suficientă, dar nu şi necesară pentru ca FMffl să
existe. Astfel, utilizând relaţiile (11.149) şi <11.130> se poate scrie că:'
\~
5(/) = — fl-e^dco
(11.151)
-00
sau. făcând schimbările de variabilă /+-*CD,

8(to) = — fe*d/,
(11.15
2)
\_

I n dar şi

8(-<D) = — fe- j w , d/ (11.15


2 TI
J

3)
Deoarece 5((o)=5(-co) rezultă, prin înmulţirea relaţiei precedente cu 2*4, că
transformata Fourier a funcţiei constante este:
00j
F{A}= /ie- "d/ = 27L-l-5(a)). (11154)
ja

-oc

c) Transformata Fourier a unui impuls dreptunghiular de amplitudine A Şi


de durată T:
519
0, /<0 ,«* f{t) = \ A , te(0,T). 0 .

/>0
d) Transformata Fourier a funcţiei treaptă unitate:!(/) = ■ 0 , /<0
1 \ t >Ţ
în cazul (0*0 se obţine:
CP
F{1(/)! = |c J H
" d/ =
o
în cazul co=0 transfonnata Fourier a funcţiei treaptă unitate devine infinită şi
se poate scrie în final că [9], [25]:

F{l(7)}HJco
, co* 0
(11.156)
71 • 5(co) , co = 0

e) Transformata Fourier a funcţiei exponenţiale

l
F{e-"'l(/)!= f - "-e'
e
, j tl >
'd/ = ^-î— (11.157)
J
o
.e a>0 pentru a sc asigura convergenţa integralei.
ia) /
0 Transfonnata Fourier a funcţiei e- °

F{e j a v }= JeiU U o - <o ) d/ = 27t6(to 0 -to) = 27r5((o-(o 0 ) (11.158)

unde s-a utilizat relaţia (11.152).


g) Transformata Fourier a funcţiei sin co0/

e w _ e -j«v ~2) 71
F {sinco 0 f} -J°" d/
e
=
- j- = -
Jo(co
- io0) - 5(« + .1 (11.159)
a>0)
s-a utilizat relaţia (11.158).
h) Transformata Fourier a funcţiei cosco 0 /
liniare în regim tranziloriu

%eJ°V -J«o» r
Ftcoscoo/} =
J + e

2 ' ""d'
C J = ,,
(I 60)

11.8.3 Proprietăţile transformatei Fourier

Având în vedere relaţia (11.148) rezultă că transformata Fourier


arc proprietăţi similare transformatei Laplace. a) proprietatea de liniaritate

(11.161)

b) Transformata Fourier a derivatei în raport cu timpul:


• = J<O- F (/"(/)} (11.162)
dt
c) Transformata Fourier a integralei funcţiei original

j/(0d/- = ^F{A')}.
-co (11.16
3)
d) Transformata Fourier a unei ecuaţii integro-difcrenţiale

a f ( t ) + b^ + c J /(/)d/| = a + ico6 + T- F ( j u ) . jco (11.16


4)

e) Transformata Fourier a produsului de convoluţie


ao
(11.16
J/!(t)-/ (*H>* 2
= F.(j W )-r : (jto)
5)
- *

f) Transformata Fourier a unei funcţii având o întârziere t


F(jco) (11.16
6)

g) Transformata Fourier a funcţiei /(O e


308 Capitalii/ 1 1

F|/(/)e X7
j = / (Jw + ^) (11.167)
r

Aceste proprietăţi arată că. utilizând transformata Fourier, ecuaţiile


intc.ro-difcrcnţialc care descriu funcţionarea în regi m tnn/itoriu a unui
circuit cu condiţii inţiale nule devin ecuaţii algebr.ee cu coeficienţi
complecşi, la fel ca în cazul funcţionări, in regim permanent sinusoidal Din
acest motiv metoda de analiză a regimului tranzitoriu bazată pe
transformata Fourier se aplică la fel ca ş. metoda de analiză în complex a
regimului sinusoidal, algoritmii utilizaţi fiind identici.

1 1 .8 .4 Utilizarea transformatei Fourier în analiza regimului tranzitoriu

Etapele analizei unui circuit în regim tranzitoriu cu ajutorul


transformatei Fourier sunt:
a) se calculează transformatele Fourier ale semnalelor dc excitaţie;
b) se stabileşte schema echivalentă operaţională a circuitului în care
clementele active sunt reprezentate prin transformatele Fourier ale
semnalelor, iar cele pasive prin impedanţele lor complexe (rczistoruI->#.
bobina->j(oZ., condensatorul-» I/(jcoC), impedanţa mutuală-»j(oA7);
c) utilizând una dintre metodele de analiză în complex (curenţi dc buclă,
tensiuni nodale, etc.) se determină transformata Fourier a semnalului răspuns,
F(j(o);
d) cu ajutorul formulei de inversiune (11.149) se determină funcţia original.
Observaţii
1. Utilizând relaţiile de definiţie ale transformatelor Laplace, respectiv
Fourier se constată că:
co co
M/O! = J /(/)e' M
d/ = J /(/)e°'e- jo>
'd/ = F{/(/)e°'}.
o o
Factorul e' face ca integrala corespunzătoare transformatei Laplace să fie
convergentă şi în situaţii în care transformata Fourier este divergentă.
nin acest motiv metoda transformatei Fourier se utiliza
rânsă decât metoda transformatei L,n ° dasi
ipal al metodei transformatei ZT
in
n complex similar celui folosi, i n anali'/
rC g , mu lu i
l; deosebirea principală f a ţ a dc

venirea de la funcţia imagine la Zfc 2*, * y in principiu,


Fourier s-ar nu. ! n,ru analiza circuitelor cu condiţii
f ^e3labil nuxurilc iniţiale ale bobinelor si tensiunile
eneratoare de tip treaptă sau impuls Dirac dM cum s-a
P
tilizând apoi teorema superpoziţici 4. Determinarea
utorai formulei de inversiune (11.149) necesită calculul
i complexe dc variabila complexă, de forma: \F(z)dz, unde
este de forma:

(1U68)
{ )
~ g ®^l&mY
F(z) admite o dezvoltare în serie Laurcnt dc forma:
F(z) = + / + 1J

7------------rr7T = 4> M--a) - -+"-- di.169)


z-a)h{z) z-a
reziduu relativ la punctul a, se obţine înmulţind expresia
d la limită pentru z->a:
iC, mliSl. (11.170)

urilor. [1]. dacă ok sunt poli simpli ai lui F(:). atunci

fF(r)d.- = 2 ,jX ^4, 0U7D


e V este un contur arbitrar care înconjoară polii lui F(z). în
situaţi pe axa imaginara, conturul T este format din segmente
emicercuri de rază e->0 ce înconjoară polii, şi respectiv cu
g.l 1.44).
( upitolul 1 1
525 >(0
Ex mlluL__JJM Circuitul din
s —1
F - 1 1 4 5M se conectează la momentul t=0 la
1 tensiunea
• \n u(t) f reprezentată
>u'/
a
. grafic . fn
J / • , H 4 5 b Să se determine mărimile iL(t),
\

i utilizând metoda transformatei Fourier.


10
/ 1/ Transfonnata Fourier a tensiuni, surse, este:
11
)

<J
toagmilc semnalelor /,(/) şi "ci') sunt:
Fig. 11.44

0 -
j (o7"

MJ°>) = jeo(*i+J<^) w 8i
jcoL jco +
! jco + —

1 ^o(l-e' J U , r (i
jcoC .
U c ()(o) = -: jco jcoC,
ju)C
R2
Utilizând teorema reziduurilor (11.171) se obţine:

-î U 1-e
t

- Z. 27rJj4jco + ^) *

1=0

Ml)

(
bl
(a) Fig.
11.45
( ircuite liniare in regim tranzitoriu
526
. A ..pel la relaţia (11.1 66) rezulta :

L
1-e • 10-7").in final
,-\
curentul
J
are
A,
L 1 -e
1-e Ut-7).
erpresia: „

■ od asemănător se obţine tensiunea uc


X
^ f i\ ( ±* itcit) de
forma: \
( ircuite liniare in regim tranzitoriu
\{t) + U0 1 - e * 527
uc
ELEMENTE DE TEORIA
CÂMPULUI ELECTROMAGNETIC
Elemente dc tebrtă tXntpulul il*ctromttgm

S TOLUL
a

Pe lângă sistemele electroma


anterioare, caracterizate de variabile .u8"01'" s,udiî>te în P f , ■
„urnite pe scurt circuite cu para,£ t coV'3" * dCpi"d «lifcS?

coordonatele şpaNe> prin unnar


acestor ««cmcU?? ! dC dimini
1''^
ogamă largă de dispozitive ale că o Sff ^ * S
^ Ci ««;mra.Siudm nguro, a.

precum şi legile câmpului elc^^^P^^ mărimi fizice macroscop.că clasică a


clearoma^i m I, ,T^ C,C di
" 2 («861-1879) şi H. Hertz
(1857-^^^ * J.C.
la
sistemelor macroscopice, permiţând fonnulal 5 ^'^ **« mani
majontăţi a sistemelor întâlnite în electo h '"'^ de studiu *

12.1 REGIMURILE CÂMPULUI ELECTROMAGNETIC

Regimul câmpului electromagnetic se stabileşte după modul de


variaţie în timp a mărimilor electrice şi magnetice. Astfel:
• regimul staţionar este regimul în care mărimile electromagnetice
sunt invariabile în timp, ele depinzând numai de coordonatele spaţiale;
• regimul cvasistaţionar este regimul în care mărimile
electromagnetice sunt variabile în timp, dar se poate neglija, fie variaţia
în timp a câmpului magnetic, fie a celui electric;
• regimul nestaţionar este regimul în care nu se poate neglija nici varia-
ţia în timp a câmpului electric, nici a celui magnetic. Acest regim este
caracterizat de apariţia fenomenului de propagare prin intermediul
undelor electromagnetice.
Câmpul electric, una din cele două componente ale câmpului
clectromaenetic. este produs de corpurile încărcate CU saremă electrica,
dc dieleetncii P olariza ţ i permanent - care reprezintă analogul electric al ma-
neplor permanenţi, precum si de varia,ia în timp a fluxuu, magnetic. S
uiumă sursă de câmp electric este pusă ,n evidenta de fenomenul de
inducţie electromagnetica, fenomen cc urmează a fi prezentat ulterior.
La nivel local. într-un punct P. câmpul electric este caracterizat de
mărimea fizică vectorială de stare numită intensitatea câmpului electric, E
Principalul efect al prezenţei tâmpului electric îl constituie exercitarea unei forţe
de tip electric, F asupra corpurilorjncărcate cu sarcină electrică. Astfel. în
principiu, prin măsurarea forţe. F, exercitată asupra sarcinii electrice
punctiforme q, se poate determina E cu ajutoml relaţiei:

(12.1
)

Considerând punctul P caracterizat de coordonatele x, \\ z în sistemul


de coordonate carteziene (Fig.l2.1), sau 9, z - în sistemul de coordonate
cilindrice (Fig. 12.2), respectiv r, 0, cp - în sistemul de coordonate sferice
(Fig. 12.3), E va fi funcţie de punct şi de timp. ceea ce se exprimă sub fonna
E ( P j ) . (Tabelul 1).

Tabelul I

SistemulCartezianCilindric SfericCoordonate X, y. z r.O.r r, 0,


(pVersorii axelor U j . k e r,eQ. k e r .eo. ^ p
Elemente de n-oria câmpului eleetromagnetic
532

~~~iP(xo- v
o-
-o)

7 ! Jb.

Cwbck având proprietatea dericca puncl


3 3 eCtorului
fi ,
'T' , ; 2 se numesc ^ ° 'a
C m
Totai.ra.ea l.m.lor de câmp corespunzătoare unu * P ^lecthc
Unui s,st
formează spectrul acelui câmp. em electromagnetic
Unitatea de măsură pentru £ c P f

in prezenta unut câmp electri^^


U, între două puncte din câmp. A şi fi F ,,S
= j£-d/. (12.2)

Simbolul • reprezintă produsul scalar dintre vectorii E şi dl având


expresia:

E d l = £d/cosa unde E = |^| şi d/ = d/ reprezintă


F.g.12.4

modulul celor doi

vectori. Unitatea dc măsură a tensiunii electrice este voltul (V). în relaţia


de definiţie (12.2) C reprezintă curba pe care se efectuează integrala intre
punctele A şi B. La frecvenţe foarte înalte de oscilaţie a mărimilor
electrice şi magnetice rezultatul acestei integrale depinde de alegerea
curbei de integrare C (după cum sc va vedea ulterior), fapt ce impune
anumite restricţii în măsurarea tensiunilor la frecvenţe inalte.
Dacă integrala din relaţia (12.2) se calculează în lungul unui contur
închis, f, se obţine tensiunea electromotoare în lungul acelui
Elemente de n-oria câmpului eleetromagnetic
contur, definita dc relaţia : 533

O altă modalitate de caracterizare a unui câmp electric esie


bazata pc cunoaşterea mărimii sclarc numită potenţial electric, V jn regim
staţionar şi cvasistaţionar electric (în care se poate neglija variaţia în
timp a câmpului magnetic) legătura între E şi Teste :
£ = -gradK. (1 2 4 )

în relaţia (12.4) s-a notat cu grad operatorul gradient. Expresia


acestuia Fn sistemul de coordonate carteziene este:
d rs.~- dV-. d V - c V j
(v dy dz iar în sistemul de
coordonate cilindrice :
... d V - \dV- 8 V T gradJ = — — *e+—
k . dr r cQ dz
Tensiunea electrică poate fi exprimată în funcţie de potenţialul
electric. Astfel, dacă se exprimă vectorii E şi dl în coordonate carteziene

E = E x i + E l J + E : k = - — i - — j - — k . d/ = dx/ + dv./ + ctA-


cx dy dz 'J '
atunci:
B
dV . dV
A A + — dy +--------dz
A dy dz
încât

«AB=^(A)-,/(B) (12.5)
ceea ce arată că în regim staţionar şi cvasistaţionar electric tensiunea dintre
două puncte este egală cu diferenţa potenţialelor lor electrice. Restricţia
anterioară referitoare la domeniul dc valabilitate al relaţiei (12.5) se va
justifica după discutarea legii inducţiei electromagnetice.
Dacă se alege în mod convenţional un punct P0 ca punct de
referinţă pentru măsurarea potenţialului, atunci, utilizând relaţiile (12.2)
şi (12.5), rezultă că potenţialul unui punct arbitrar P, poate fi exprimat cu
Elemente de teoria eâmpuiui electromagnetic 3,-

Il0 n.l

. Ioarca K (Po)=^o=constant se numeşte potenţial dc referinţă, alegerea


s tei valori, precum şi a poziţie, punctului de referinţă, P0 r u n d
titrară- Din relaţia (12.6) se observă că prin creşterea sau scăderea
leade
lorii potenţialului de referinţă potenţialul tuturor punctelor creşte sau
cu aceeaşi valoare. Din acest motiv se spune că potenţialul electric
i determinat până la o constantă aditivă, arbitrară, K (P 0 ). constată
Sc
\C modificarea valorii potenţialului de referinţă nu modifică valoarea
«rtrii câmpului electric deoarece grad r0=0.
,ntensitJJ" r , ....
Caracterizarea câmpului electric cu ajutorul potenţialului prezintă
o importanţă practică deosebită deoarece potenţialele pot fi uşor măsurate °u
ajutorul voltmctrului. în timp ce măsurarea directă a intensităţii câmpului
electric este mai dificil de realizat.
Alte mărimi ce caracterizează câmpul electric, cum ar fi larizaţia ~P Ş>
fluxul electric 4\ intensitatea curentului electric, i şi densitatea de curent 7,
sunt definite în paragraful următor, ele fiind lesate şi de comportarea materialelor
în câmp electric.

Câmpul electric în substanţă


în funcţie de comportarea substanţelor la introducerea în câmp electric,
acestea se clasifică în conductori şi diclectrici (izolatori). între aceste două
grupe există o categorie intermediară, cea a
semiconductorilor.
La introducerea unui conductor într-un câmp electric purtători! liberi
de sarcină electrică, electronii, se pun în mişcare sub acţiunea forţelor de
tip electric( qE ) determinând fie apariţia unui curent electric, in cazul in
care conductorul face parte dintr-un circuit închis (Fig.l2.5.a). fie separarea
sarcinilor pozitive şi negative pe suprafaţa conductorului, in cazul în care
acesta este izolat (Fig. 12.5.b).
Elemente de teoria eâmpuiui electromagnetic 3,-
în cazul în care conductorul este parcurs de curent se spune ca el se
află in stare electrocinetică, stare caracterizată la nivel macroscop.c de
J1S Capitolul 12

izolator
^contluctor

'CM izolator
'CM
/
a
F i p . i :.5
)
mărimea numita intensitatea curentului d
definit ca fiind egal cu sarcina electrică
secţiunea transversală a conductorului în
dg t=
d7' • <• \ , 02.7)
La nivel microscopic (într-un
caracterizează cu ajutorul mărimii vector
de conducţic, J . Aceasta reprezintă cu
suprafaţă aşezată perpendicular pe direcţi

AA-»0 AA

In relaţia precedentă Ai reprezintă curen


suprafaţa dc arie AA. Curentul total din c
densităţii de curent pe secţiunea conductoru

s
in relaţia (12.9) // reprezintă versorul
Unitatea de măsură pentru 7 este amper pe met
In cazul conductorului din Fig.l2
suprafaţa acestuia având o densitate supe
unitatea de suprafaţă:
J1S Capitolul 12
p,= Hm (12.10)
5
AA-OAA
Sarcina totală a conductorului este egală cu integrala densităţii de
* „«. suprafaţa acestuia. S (Fig. 12.6):
^ in ăP f f *i
J
/ \ (12.11)
Elemente de teoria eâmpuiui electromagnetic ,
? 9

FiR.12.
6

j„ cazul conductoarelor filiforme, cu secţiune transversala


neglijabilă, sarcina cleetncă se repartizează pc lungimea conductorului gvând
0 dens.tate l.ne.că de sarc.nă p,, egală cu sarcina pe unitatea de* lungime:
p'/= lirn-^r mm
A/-.0A/ (12.12)
Sarcina totală a conductorului este. în acest caz, egală cu integrala in lungul
conturului conductorului, C, a densităţii de sarcină p, (Fig. 116).
<7=jp,d/. Q2.13J
C

Unitatea dc măsură pentru p5 este coulomb pc metru pătrat (C/m2), iar


pentru p/ este coulomb pe metru (C/m).
în cazul izolatorilor şi al semiconductorilor sarcina electrică poate
fi repartizată şi în volumul acestora. Se defineşte în acest caz densitatea
volumetrică a sarcinii electrice, pv, egală cu sarcina în unitatea de volum:

p v = Hm (12.14)
Av-»0 Av
sarcina totală a corpului fiind egală cu integrala densităţii p v pe volumul
val corpului:

dv. (12.15)
■ in- Considerând acum cazul unui
corp dieleetric plasat într-un câmp electric exterior, absenţa purtătorilor
liberi de sarcină electrică nu permite
I i electric Leaâturilc puternice dintre atomii
circulaţia curentu e s u b st a n ţ e permit doar o uşoara deformare şj
moleculelor aces ^ ^^
»
o rotire a mole uUor. ^ ^
^
Elemente de teoria eâmpuiui electromagnetic ,
7
? 9

ticter,^ bmve. «oca. (într-un punct) de mărimea vectorială numuă


,> P Polarizaţia are în general o componentă temporară, P„

^ÎST S
c,cctric ap,icat n cxteri r
ses-ees
î * , , „ f tt n re 7 cn t
* ;' r
i ° -*
*
a şi o polarizare permanentă, P P , care persistă

x, Conduc,oare,c nu
T
ajutorul mărimii vectoriale de stare nuntiţi inducţie elecmca, D, definită
cu ajutorul relaţiei: _ _
J
D = z0E + P (12.16)
unde eo=l/(4rc-9-l0 9 ) F/m reprezintă penmuvitatea _vidului. Relaţia (12 16)
constituie legea iegătuni între vectori. D , E ^ P .
Prezenţa câmpului electric determina apariţia unu. flux eleetnc, y.
definit prin relaţia (Fig. 12.7):

Vsr- f P 'ndA. (12.17)

Fiti.12.7

In relaţia (12.17) Sr reprezintă o


suprafaţă deschisă ce se sprijină pe
conturul închis V , iar // este versorul
normalei la suprafaţa Sr ; sensul
lui n se corelează cu sensul de parcurs al lui Y după regula burghiului
drept.

Unitatea dc măsură pentru mărimile D şi P este C /m2.


12

3 LEGILE DE STARjş ^ip . rfnV«Jui


I.

electromagnetic, ea exDrinS Una

*ntre i ■

Legea fluxului electric are atât b


experimentale, fiind valabilă în orice rei>i m al cJhfl
,e

Relaţia (12.18) justifică. între altele, feptul c a l^^


inducţia electrică este C/m2. u n , t at c a
&
măsur
Utilizând transformarea Gauss-Ostrogradski
s c ri e că #^ ^ = €divDdv,p
1
*
recumşir ţia l
1 u ,5
, d^ »*■ să sc
- )> este po
se obţină o formă locală (referitoare la un ounrt Hin - ,
P Un Cl d ,n c a
eleerne. şi anume : ™P) a legii

2.

^
Icgor electrice
potofaţl temporare
polarizaţtei temporare, P „ de intensitatea câmpului
exprimă
Zn
dielectncilor liman ş. izotropi_această lege are forma ■

unde reprezintă o constantă de materni •


susceptivitate electrică. ad.mens.on
înlocuind relaţia (12.20) în (12J6) se_obţine D =

unde e, = , + Xr este permitivitatea relativă, iar ^ absoluta. Deoarece


că E>eo
12

™2
3- £«« m*^ electrice exprimă dependenţa dintre densitatea
^^^^ea câmpului electric . în medii liniare şi izotrope această
dependenţă este de forma :
322 ( a pi toiul
12

ntă conductivitatea mediului considerat. Unitatea ^ măsură


iemens pc metru (S/m). Mărimea p=l/ a reprc ■ d ° rczistivitatea
vând unitatea dc măsură ohm-mctni(Q- m *,IMa
carea materialelor în conductori, izolatori
?l
* are drept criteriu valoarea constantei a. Astfel:
le (conductoare dc speţa I) a=I0 6 -H0 8 S/m ;
roliţi (conductoare de speţa a N-a) o=I0 : S/m;
conductor! 0=10 +10 S/m
ctrici er= I O' +10 S/m.
etale, cum ar fi plumbul, prezintă fenomenul d
litatc. care constă în anularea reziştivităţii atunci când
scade sub o valoare critică, T<TC.
nsformării energiei in conductoarele parcurse de curent (legea
imă faptul că un conductor omogen căruia i aplică o
parcurs de un curent i (Fig. 12.8) absoarbe pefo borne o

/> =
'"/ 02.23)
în căldură, determinând încălzirea conductorului
ă constituie forma globală sau integrală a lesij J 0 u | e Lenz.
ală a acestei legi exprimă
ergie ce se transformă, în
timp, din energie
n alte forme de energie, /f
termică. Astfel.observând că
: Fig. 12.8

» = JE-dl ; i = jO-ndA
d) s
şi că puterea totală, /> este integrala densităţii de putere, p V9 calculată pe
volumul sistemului electromagnetic, P = jjjp y dv. rezultă că

p = l/ .i='j£cl/- jp»d-l= jjp-Edv,


• Ut scama dc fapml că clementul dc volum sc poate exprima unJc *
*
A dl • » d-'1 • Rc/uuă- prin 'dcnlif»carca intcgranzilor. că
01
«t»' """ " P„ *- =7J -7E (12.24)
jc ^ constituie forma locală a legii transformării energici în poarele
parcurse de curent.

, MĂRIMI MAGNETICE

Câmpul magnetic este produs de conductoarele parcurse de . n t de corpurile


magnetizate permanent (magneţii permanenţi) ^cum ş' d c variaţia în timp a fluxului
electric. Ultima dintre aceste trei ^-e dc câmp magnetic este pusă în evidenţă de
legea circuitului 5UrS *ii> lcoe ce urmează a fi prezentată ulterior.
Câmpul magnetic, cea de a doua componentă a câmpului lectromaenetic,
este caracterizat prin mărimea fizică vectorială de stare numită inducţie
magnetică. B. Principalul efect al prezenţei câmpului macnetic îl constituie
exercitarea de forţe asupra sarcinilor aflate în mişcare (forţa Lorentz F =
q \ ' t B ) , asupra conductoarelor parcurse de curent (forţa Laplace F = i l * B ) , şi
respectiv asupra magneţilor
permanenţi. _
Unitatea dc măsură pentru B se numeşte Tesla (T).
O altă mărime fizică vectorială ce caracterizează câmpul
macnetic este intensitatea câmpului magnetic, H având unitatea de măsură
amper pc metru ( A /m), in vid legătura dintre intensitatea câmpului magnetic
şi inducţia magnetică este exprimată de relaţia :
~B = \ i 0 H (12.25)
=47fl0" 7 H/m reprezintă permeabilitatea magnetică a vidului
ca valoare de cea a acrului).
acă asupra unui corp, ce nu se află în stare electrocinctică. se
ri dc forte la introducerea aceshua într-un c a n i p poetic exterior,
p este magnetizat. In natură exis,, S magnetizate permanent
ce să fi fost ex P u S c nVun câmp'magnetic produs prin
De asemenea, 0 "rie de metale (fierul, nichelul şi cobaltul),
aceS,0ra) noi ti magnetizate permanent pnntr-o expunere în câmp
producând câmp magnetic după suprimarea câmpul u i
. . .. '
ea de magnetizare se caracterizează Ja nivel local cu ajutorul

mită magnetizajie. M . Ca_şi polarizajia, macnetizatia are in


ntă temporară A /,, care dispare după încetarea acţiunii
nt, şi o componentă permanentă. J f f , care persistă şi după
produs maenctizarea.

jp
rpurile magnetizate reprezintă o sursă de câmp magnetic
ucerea inducţiei magnetice), între mărimile B . M ş i H
tură^
B = n0(M + H) (12.26)
legea legăturii între vectorii B , M şi H .
obal, prezenţa câmpului magnetic determină apariţia unui
-o suprafaţă deschisă Sr, mărginită de conturul T, (Fig. 12.9),
laţiei:
-nte- ( - )
12 27

măsură pentru fluxul magnetic se


), iar cea pentru magnctizaţie este
m).

TARE ALE CÂMPULUI MAGNETIC


1. Legea fluxului magnetic, una dintre legile generale ale câmpului
546

Elemente de teoria câmpuiui electroni

1
< 7r i m af a"| U l C 5 ™S™<< Primr.„ su p r a f a | ă
. « v este nul .
închisă. — dtf-pi-
£=
° f^='°- (12.28)
Această lege poate fi demonstrată teoretic şi sc verifică .„mental în
orice regim al câmpului electromagnetic. tXpC Se poate stabili o formă locală a
legii fluxului magnetic j-ervândca $ B n d A = JJJdivfldv = 0 ceea ce conduce
la :

div5 = 0 .
.., .. . , (12.29)
Se observa similitudinea formelor globală şi locală ale legii
|luxului electric, respectiv magnetic, cu deosebirea că, neexistând sarcini

-genetice, membrul drept in legea fluxului magnetic este nul. 2 Legea


magnetizaţiei temporare exprimă dependenţa dintre oagnetizaţia temporară şi
intensitatea câmpului magnetic. Pentru materiale liniare şi izotrope această
dependenţă este de forma :
Ml=
XmH (1230)
este 0 constantă
unde Xm de material adimensională numită susceptibilitate
magnetică.
în cazul materialelor fără magnetizaţie permanentă ( Ă P =7 0 Înlocuind
)
1 2 . 3 în0 )(1 2 . 2 se6 )obţine :
(
£ = Mo(xm + l ) / 7 .

( 1 2 .31)

Constanta adimensională
Hr=l+Xm Jfcfc fcfab ,
(12.32) reprezintă permeabilitatea magnetică relativă, iar
=
HUo-JJ* (12.33
permeabilitatea magnetică absolută. Se obţine astfel ecuaţia de material
B = yiH ... . J : . (12.34)
valabilă în cazul materialelor liniare şi izotrope.
Materialele pentru care constanta jfo < 0 (u <l, dar u^l) se numesc
r

diamagnetice, iar cele pentru care x , „ > (u,>l,


0 dar ţ v=l) se numesc
547
paramagnetice. Practic, în calcule, se consideră atât pentru materialele
diamagnetice cât şi pentru cele paramagnetice u r =l, acestea
constituind categoria substanţelor
neferomagnetice.
Materialele feromagnetice se
deosebesc de restul materialelor prin valorile
deosebit de mari ale permeabilităţii
relative (p r = 10"-10*). In plus. acestea au o
caracteristică neJiniară B(H) şi prezintă
fenomenul de histerezis (Fig. 12.10). Dacă un
corp din material feromagnetic este expus într- Fig.
12.10
un câmp magnetic alternativ se constată că acesta sc încălzeşte
deoarece o pane din energia câmpului electromagnetic se transformă în
energie termică Deoarece, de regulă, acest fenomen este nedorit, se spune că
materialei feromagnetice prezintă pierderi de putere prin histerezis magnetic.
O clasă specială de materiale feromagnetice sunt feritele. Acestea au o
reziştivitate care ie plasează în domeniul semiconductorilor şi un ciclu de
histerezis îngust, ceea ce determină pierderi prin conducţie şj prin histerezis
magnetic reduse.

12.6 LEGILE DE EVOLUŢIE CÂMPULUI

ELECTROMAGNETIC

fi
In afară de legile de stare prezentate anterior. în care intervin fie numai mărimi
electrice, fie numai mărimi magnetice, în teoria macroscopică clasică a
electromagnetismului mai există trei legi în ale căror expresii intervin mărimi
electrice şi magnetice, precum şi derivate ale acestora în raport cu timpul, ele
numindu-se legi de evoluţie. 1. Legea conservării sarcinii electrice exprimă
faptul că intensitatea curenruJui electric ce iese dintr-o suprafaţă închisă I este
egal cu viteza de scădere în timp a sarcinii electrice q din interiorul suprafeţei
(Fig.12.11):
Elemente dc teoria câmpuiui electromagnetic
549

jn cazul în care se poate vorbi de o repartiţie volumetrică a i


t.|ectricc. iar corpurile încărcate sunt imobile în raport cu I,

arunci

utilizând relaţia (12.9) dc legătură dintre / n pluS. uu


"
u j precum şi transfonnarca Gauss-Ostrogradski,
inP' FiR.12.11
«obţine ------ _
/ = 4j/-"d.4= jjjdivJdv,
s

div7 =
~1r
jjtfel încât, comparând integranzii, rezultă
(12.36)
Relaţia precedentă reprezintă fonna locală a legii conservării arcinii
electrice în domenii dc continuitate ale vectorului 1 . 7 Legea circuitului
magnetic
1) Legea circuitului magnetic în regim staţionar. Teorema lui impere
Această lege stabileşte expresia integralei vectonilui 77 în lumzul
unei curbe închise V (Fig.12.12), integrală ce poartă numele de tensiune
magnetomotoare. In regim staţionar aceasta are expresia:
JH-dl= £/4 + Jp-ncU, (12.37)
r *csr 5r

fiind deci egală cu suma algebrică a tuturor


curenţilor de conducţie care traversează
suprafaţa Sr ce se sprijină pe conturul T.
Notaţia k e S, semnifică un conductor filifonn
k ce traversează Sp. Convenţia privitoare la
semn stabileşte că dacă sensul lui ik se
corelează cu sensul de parcurs al conturului T Fijţ.12.12
după regula burghiului drept, atunci ik se ia cu
semnul plus în sumă. în caz contrar el fiind luat cu semnul minus. Cel de al
doilea termen din membrul drept al relaţiei (12.37) reprezintă curentul
z parcurge un conductor masiv de arie a secţiunii transversale ncnulâ "
care densitatea de curent este J .
Teorema lui Ampere poate fi demonstrată teoretic [11], 120] j
verifică experimental pentru cazul regimului staţionar (curenţi const- ^ şi
conductoare imobile). Fără a prezenta aici o demonstraţie a acest»
teoreme, care ar depăşi cadrul acestei expuneri generale, se poate tot '
verifica valabilitatea ci pentru cazul simplu prezentat în FjgJ213
Se consideră un conductor filiform drept foarte lung, parcurs de
curentul /. Liniile de câmp magnetic sunt în acest caz cercuri de rază având
centrul situat pe conductor, iar H are expresia :

(12.38
)

Fi*». 12.13

e alege conturul T o linie de câmp magnetic. Elementul dl, tangent la


conturul de integrare, se exprima vectorial sub forma dl = d/eo. Se obţine astfel:
d77-d7
} Jlnr
= <f— dl = — cfd/ = — • 2nr = i.
2nrj 2nr
Deoarece singurul curent care traversează suprafaţa Sr este curentul /, al cărui
sens se corelează cu sensul de parcurs a) conturului T după regula burghiului
drept, teorema lui Ampere este verificată, b) Legea circuitului magnetic in regim
nestaţionar
In regim variabil expresia (12.37) nu mai este valabilă membrul drept
trebuind să conţină termeni suplimentari. Pentru a ilustra acest fapt

t consideră un condensator alimentat cu un


^ vanab.1 i(t) (Fig.12. 14) şi s e alege un . ^
^wr închis T care înconjoară conductorul de -^--illl>-'
^entare. Se pot alege două suprafeţe închise
jTl/^
puncte care se sprijină pe conturul r, S r ' 3r r '
„versată dc conductorul parcurs dc curentul i
f.,Sr-trasată prin diclcctricul condensatorului Fi«.I2 l4
.,Jeci neparcursă de curent. Evident, dacă se scrie r,.
r f „două suprafeţe S r , respectiv Sr" în membru 1 (l237)
™ru
k respectiv 0 pentru Sr . Totuşi, făcând apel | a L„ J* ° b ţ in c PCn*]
e,ectrj
(J /egea conservării sarcinii electrice se p o a t c şi

SUPrafa a 1 CU

' ^ * — "-.^ e-ccLe

r ^r"' r l "H 5p şj

dar ^ =0 deoarece câmpul electric este r«


tC C nCentrai
° «ntre armăturile
cocorului, încât ^ . ^ s q . _ ^ ^
sepo
*
ate
terme Astfel, pentru '- "**^
Sr

nul /+
ir = /
''' a r P e nrruS r " S eob r ineO + ^l - ,
d/ ie
«fcpendcm
dV dc modul de aW,r '' ** rezu,ta<
a SUprafe ei
Prin urmare legea , î Sr.
C ,r c u
gresia: »"'u' magnetic fa reeim
regim nestafionar are

r iJ
Rda!ia
^)-stituie forma giobală a acestei legi

I entru cazu , ,
S I S t e m e o r e I e c t ro m a g n ct i c e ^
situaţie în care variaţia în timp a fluxului electric este produsă numai de
a inducţiei electrice. In acest caz

m timp
variaţia

A. JJ ^ Q(
d¥ _d

Dacă suprafaţa Sr este intersectată de conductoare parcurse de un


curent având densitatea J atunci:
cJH - d / = \p- n d A + \\^--nc\A. (12.40)

Folosind transformarea Stokes J H - d l = JJrottf • n d A şi identificând


s,
integrantii din cei doi membri ai relaţiei (12.40) se obţine:
77 7 SD
ro\H = y +
ci (12.41)
Relaţia precedentă reprezintă forma locală a legii circuitului magnetic.
Legea circuitului magnetic în forma (12.41) pune în evidenţă faptul că
un câmp electric variabil în timp constituie o sursă de câmp magnetic.
3. Legea inducţiei electromagnetice
Această lege a fost stabilită experimental dc Michael Faraday (1791-
1867) care a pus în evidenţă apariţia unor tensiuni electromotoare induse în
conductoare ce mărginesc suprafeţe străbătute de un flux magnetic variabil în
timp (Fig. 12.15). Variaţia fluxului magnetic se poate obţine fie datorită
dependenţei de timp a unui curent, conductoarele fiind imobile, situaţie în care
se obţine o tensiune electromotoare indusă statică, fie prin
deplasarea conductorului în raport cu sursa de câmp
magnetic, rezultând o tensiune electromotoare indusă
dinamică.
Legea inducţiei electromagnetice exprimă
faptul că tensiunea electromotoare indusă într-un
contur r este egală cu viteza de scădere în timp a
fluxului magnetic prin orice suprafaţă deschisă ce
se sprijină pe curba închisă T. Fig. 12.15
e de teoria câmpului electromag
331

Forma globală a acestei legi arc expresia:


<1>,
def-----------U
cr =«{E-d/ =-------5 L .
(12.42
)
Semnul minus din relaţia (12.42) apare datorita unui efect de mcrţ.e
ce însoţeşte fenomenul de inducţie electromagnetică Acesta constă în laptul că.
in cazul în care conductorul dc contur r formează un circuit închis, în el ia
naştere un curent indus (ca urmare a apariţiei tensiuni, electromotoare er) ce
produce un câmp magnetic propriu care se opune variaţiei fluxului
magnetic inductoric.
Fonna locală a legii inducţiei electromagnetice se stabileşte ţinând
scama de expresia derivatei fluxului magnetic <D5|, pentru cazul
general în care conturul F este în mişcare cu viteza v [11], [20]:

^- = ^JF5.,,cL4=JJLŞ +

v.divB + rot(Bxv) f

(5 •/!&* = [fl-
dt
Făcând apel la relaţia (12.29) şi la transformarea Stokes care
pennitesăse scrie că J£ d / = JJrot£»d-l relaţia (12.42) devine :
r s,

\\rot£ • n d/1
s,
= s,-JJ^-ndA-
dl
s,
[Jrot(flx v)-n 6A.

Identificând integranzii în cei doi membri se obţine:


rot E = -£^_rot(flxv) (12.43)
el

sau, pentru medii imobile, ( v = 0 ) :

rot/: = ——-. (12.44)


dt —*-o

li

Relaţiile (12.43). (12.44) reprezintă ( 1 )


formele locale ale legii inducţiei electromagnetice. •

J
"L L 1
or
iile în electrotehnică ale
de inducţie electromagnetică
cele mai cunoscute fiind ^
Capitolul 12
y 5 *»
332
transformatorul (Fiu. 12.16) şi generatorul
de curent alternativ (Fig. 12.17).
In cazul transformatorului variaţia în timp a curentului din primar. i i ( r ) .
determina un câmp magnetic variabil şi deci un flux magnetic variabil, care străbate
spirele înfăşurării secundare. Astfel la bornele secundarului (2-2') apare o
tensiune electromotoare indusă (componenta statică).
Generatorul dc curent alternativ constă.
în principiu, dintr-o bobină cu N spire de arie A
care sc roteşte cu viteza unghiulară io într-un câmp
magnetic omogen, de inducţie B. produs de o
sursă exterioară. Unghiul dintre versorul
normalei la suprafaţa spirelor, w, şi direcţia liniilor
de câmp magnetic este variabil în timp, având expresia a = co/ + <p.
Fip.12.17
La bornele generatorului apare o tensiune electromotoare indusă
(componenta dinamică) de forma
• " M dO ' * ^
<?(/) = -
unde dt
ci> = N JjT? • /;d l = N jJB- dA cosa = NBA cosfwf + cp),

astfel încât
e ( t ) = (titfBÂ sin(co/ + <p) = E m sin(co/ + <p). (12.45)

în conductoarele masive situate într-un câmp magnetic exterior, variabil


în timp, apar tensiuni electromotoare induse care determină circulaţia unor
curenţi induşi, numiţi curenţi turbionari. Acest fenomen este utilizat în
electrotermic ca procedeu de încălzire a conductoarelor în câmp magnetic de
înaltă frecvenţă (zeci de kHz). în afara acestei aplicaţii fenomenul de circulaţie a
curenţilor turbionari trebuie limitat, deoarece produce pierderi de putere nedorite.
Spre exemplu, miezul feromagnetic al unui transformator este divizat in tole,
izolate între ele, pentru a diminua circulaţia curenţilor turbionari.
12.7 ECUAŢIILE LUI MAXWELL

După cum se cunoaşte din analiza vectoriala, un câmp de vectori este


determinat mtr-un domeniu spaţial Vj dacă se cunosc divergenta "i rotorul său în
Capitolul 12
orice punct al domeniului. în cazul câmpului electromagnetic, caracterizat dc
mărimile vectoriale de stare £.73 fi si 77 rotorul si divergenţa sunt furnizate
dc formele locale ale leeilor de stare şi de evoluţie. Particularizate pentru cazul
mediilor liniare şi imobile ncpolarizate şi nemagnetizate permanent acestea
formează un sistem de 7 ecuaţii vectoriale numite ecuaţiile lui Maxwell:
1. legea circuitului magnetic

— - d~D
" ă;T -
(1246)

2. legea inducţiei electromagnetice

rot£ = -— ; (12.47)
ot
3. legea fluxului electric
divD = p v ; (12.48)
4. legea fluxului magnetic
divfl = 0 ; (12.49)
5. legea leeăturii dintre D şi E
D = E£ ; (12.50)
Elemente de teoria câmpului electromagne
559
6. legea legăturii dintre B şi I I
B =p /7 ; (12.51
)
7 . legea conducţiei electrice
J = o£. (12.52)
Utilizând relaţiile (12.46) ... (12.52) se pot stabili ecuaţii vectoriale cu
derivate parţiale, atât după coordonatele spaţiale cât şi în funcţie de timp, ale
căror soluţii indică propagarea câmpului, sub formă de unde electromagnetice,
având o viteză v, ce depinde de parametrii e şi U ai mediului.
,2.8 METODE DE CALCUL A CÂMPULUI ELECTRIC Ş] MAGNETIC

Există două categorii dc mc.ode de calcul a mărimilor electrice şi


magnetice : metode exacte si metode aproximative r (sau_numcr.ee ).
" Dintre metodele exacte amintim metoda directă (bazată p c utilizarea legilor
câmpului electromagnetic), metoda imaginilor electrice, metoda separării
variabilelor (ca metodă de soluţionare a ecuaţiilor cu derivate parţiale satisfăcute de
unele mărimi clcctr.ee sau magnetice), metoda funcţiilor Green [II]. [20].
Principalele metode numerice de analiză a câmpului electromagnetic
sunt: metoda diferenţelor finite, metoda clementelor finite şi metoda
elementelor de frontieră [11]. [20].
întrucât în acest capitol s-au prezentat legile generale ale câmpului
electromagnetic, în continuare se prezintă câteva exemple de calcul a
intensităţii câmpului electric, respectiv magnetic, bazate pe utilizarea acestor legi.

Metode directe
1. Calculul intensităţii câmpului electric produs de repartiţii cunoscute de sarcină
electrică
a) Sarcina punctiformă q situată intr-un mediu dielectric omogen şi
liniar de permitivitate E produce un câmp ^ j-
electric cu orientare radială şi care depinde \-' Njjr
numai de distanţa faţă dc sarcină E ( r ) ! '/ \
(Fig. 12.18). Folosind legea fluxului electric şi ~ "l a >o /
alegând drept suprafaţă închisă. I. o sferă de \ /
Elemente de teoria câmpului electromagne
560
centrul în punctul în care este situată
/ ? ----*''\
q. se obţine :
jţD-nâA = q . FÎR.12.18
z
z E , iar /; = e r (versorul direcţiei radiale) încât rezultă :
<£J L4 = cEAitr = q
E£C 2
Elemente de n-oria c
âmpuiui electromagnetic
561
şi în final
/.• _ 9 ~
*-* — ■----------g
4nerJ (12.53)

b)Un conductor drept dc lungime finită. /. aflat in aer. este uniform


încărcat cu densitatea de sarcină P( (Fig.l2.19.a). Se cerc intensitatea
câmpului electric şi potenţialul electric într-un punct aflat la distanţa r faţă
dc fir.

i
cl
i K
.> db. AV

(a)

Fig. 12.19

Pentru calculul câmpului electric se aplică principiul


superpoziţiei astfel : se descompune firul în segmente de lungime infinit
mică, d/. se exprimă câmpul electric elementar , d£ = d£ r e r + d£_£ produs
de
sarcina elementară df/^p/d/ aflată pe segmentul dl şi, în final, se
integrează în lungul firului componentele d£r, d£: obţinându-se £ = E r e r +
Elemente de n-oria c
âmpuiui electromagnetic
562
E : k . Deoarece segmentul dl este infinit mic sarcina d</ este
practic punctiformă şi produce un câmp electric :
P/d/
d£ = ———~~R* = : (cosagr -sina*).
4nc { t R
4nt 0 R
Dar R = —^— ; dl = dz = d(rtga) = ——da - meat
cosa cos a
Pi sinada
Pi cosa da, d£ = -
dEr
4m0r
=
şi în final rezultă
Q'

Pi Pi (sina 2 -sina,) (12.54)


cosa da =
4nc 0 r 4nc0 r

£. = fd£. = — — (cosa. - cosa,). J


47rs0 r (12.55)

Spectrul câmpului electric al acestui fir încărcat este reprezentat


înFig.l2.19.b.
Dacă firul are lungime mult mai mare decât distanţa r (la limită
Ri
;te infinit de lung) atunci a 2 ->7E /2, ai ->-7t/2. Er= ------------------------ şi £",=0.

câmpul electric având în acest caz numai componenta Er perpendiculară pe fir.


Pentru calculul potenţialului electric, V9 se utilizează din nou
principiul superpoziţiei. Potenţialul electric elementar, d l \ produs de sarcina
elementară d</=p/d/ este:
p,d/ p,dz
dV =
4m 0 R 47t £ 0 V /- +z
2 2

rin integrare se obţine potenţialul în punctul P:

+
t
v( P ) = V(r z) =^)-rr=T =#"4 ^
-l
4ne 0 J Vr - + z 2
4 TTE0

.
z2 + J r 2 + z ; (12.5
Pi In
6)
4 TIE,
■o z, + -Jr 2 + z 2
unde ;,=rtgai, 2 =rtga .
2 2

c) Să se determine intensitatea câmpului electric şi potenţialul electric produse


de o folie conductoare plană, de dimensiuni mari în raport cu distanţa la care se
calculează E şi V (Fig. 12.20). Folia este uniform încărcată cu densitatea
superficială de sarcină ps.
Elemente de te »ria vămpuiui electromagnetic

în acest caz câmpul electric sc poate


determina cu formula directă, bazată pc principiul
superpoziţiei, ca şi în cazul anterior:

£(P) = i_ JF P ^-„
(12.57)
4 os «
dar efortul dc calcul poate fi diminuat în mod considerabil dacă se observă că
planul încărcat cu sarcină electrică având densitatea ps =constant produce un
câmp electric ale r5n,; r

depind. nu„,a, de d, s ,an,a f» t i d c plan


,n J**- '

,1i t,1
poate determina utilizând legea fluxului electric. Astfel «toc, * ,1 supra„a I un
c.indna drep, cu bazele de arie ac distanţa z faţă de plan, se
poate scrie că:
<$DndA = q x
i
unde D = E0 £ . Integrala din membrul stâng se scindează intr-o sumă de
integrale pc suprafaţa laterală, S,. şi pe cele două baze. Ţinând seama de faptul că
D şi n sunt ortogonali in punctele situate pe S, şi că pe cele două baze £=£
(z)=constant, se obţine:
<£[D • ndA = j|o • nâA + JJ D • n<L4 + JJ D • 7/dl = 2 D ■ A.

Pe de altă parte = J*JpsdL-I = ps /l încât rezultă:

(1158)
e 0 2c f
Sc observă că de fapt câmpul electric nu depinde nici de coordonata r fiind
un câmp uniform sau omogen.
in particular, în cazul unui condensator plan ale cărui armături sunt
încărcate cu densităţile superficiale de sarcina ps, -ps, aplicând principiul
superpoziţiei sc obţine (Fig. 12.21):
= E:
\E2 o

I
Ps

Fig.I2.21

2. Calculul inducţiei magnetice şi a intensităţii câmpului magnetic produs


de repartiţii cunoscute de current. a) Formula Biot-Savart-Laplace
Această formulă, care este o consecinţă a legilor câmpului magnetic,
(pentru detalii se pot consulta lucrările [11], [20]) permite calculul inducţiei
magnetice produse de conductoare parcurse de currentul, /, situate în medii
uniforme de permeabilitate magnetică u (Fig. 12.22). Formula Biot-Savart-
Laplace are expresia:
ui C d l x R
B{P) ţ i 2.60)
4nJ fi-

unde T reprezintă conturul conductorului


filiform parcurs de
curentul i, dl este un vector de lumiime
infinit mică tangent la conturul T şi orientat
în sensul curentului, iar R este vectorul de
poziţie al elementului d/ în raport cu
punctul P în care se exprimă câmpul Fig.
12.22
magnetic.
Ca exemplu se consideră cazul unui conductor filiform, drept, de lungime
finită parcurs de curentul i (Fig. 12.23). Alegând sistemul dc
coordonate cilindrice având versorii axelor e r , e * J c , vectorii R şi d7 se pot
scrie sub forma:

R = -zk + r e r ; M = d z k .
Prin urmare
«Wetic 339

337
568
demente <U- e„,riu câmpuiui electron

(12.59)

FiR.
12.23
i Crdz-

unghiul a şi observând că
_ r
a; R =
cos" a cosa

-^-(sina 2 - =if>
'

cercuri cu centrul situat pe tirul


corelat cu sensul curentului după

arte mare în raport cu distanţa r,


e:

02-61)
c cu ajutorul teoremei iui

ia (12.37))_poate fi utilizată penti


calculul vectorului 77 în situaţia în care J H • d/ este uşor de
ramn

considerente de simetrie a câmpului.


Ca exemplu se consideră cazul unei bobine toroidalc parcursă de
curentul i având N spire uniform înfăşurate pe un tor de permeabilitate
magnetică u (Fig. 12.24). Torul arc o formă inelară, putând să aibă secţiunea
transversală dreptunghiulară sau circulam. Datorită formei inelare a torului şi a
dispunerii uniforme a spirelor, liniile de câmp magnetic sunt cercuri de rază
r cu centrul situat pe axul torului, iar

Dacă se alege conturul T o linie de câmp atunci:


(JH ■ dl = (jfid l = H <jd/ = H 2nr.
r r r
Curentul total de conducţie care intersectează suprafaţa delimitată de
cercul T este £ f, = N i. Prin urmare:
icS,
H= ---
2nr
eo. (12.62)

Fip.
12.24
12.9 CAPACITĂŢI ELECTRICE

Un sistem format din două conductoare încărcate


şi d e semne contrare, între care se găseşte un dielectri
electrică şi nepolarizat permanent, constituie un con
pozitivă definită de raportul dintre sarcina unuia dintre c
potenţial dintre el şi celălalt conductor rcprez.ntă
condensatorului:

C = -l_______1
vt - V ţ ~u
în cazul în care dielectricul dintre armăturile co
atunci capacitatea sa nu depinde nici de q , nici de U
geometria acestuia şi dc permitivitatea diclectricului din
Se poate de asemenea defini şi capacitatea unui
mare distanţă faţă de alte conductoare). în acest caz cap
raportul dintre sarcina şi potenţialul său:

•;' - ' C= - . v ^L-,


Practic, dacă sc admite că punctele de la infinit au poten
referinţă), relaţia (12.64) defineşte capacitatea dintre c
sfera de la infinit.
12.9.1 Calculul capacităţilor electrice

Procedeul întrebuiţat de regulă pentru calculul capacităţilor electrice


este următorul: se presupune cunoscută sarcina de pe armăturile
condensatorului, se determină intensitatea câmpului electric produs de aceasta
în interiorul condensatorului, se determină apoi tensiunea cu relaţia (12.2) şi
în final se obţine capacitatea cu relaţia (12.63).
Exemple
1) Condensatorul plan cu dielectric omogen (Fig. 12.25) este format
din două armături de arie A, paralele, situate la distanţa d ş. separate de un
dielectric de permitivitate E. Dacă se admite că sarcina q se repartizează
uniform pe armături cu densitatea superficială atunci intensitatea câmpului
electric între armături are o expresie de
forma (12.59):
apitolul
572 12
Tensiunea va fi

r
in o« -'
iar capacitatea condensatorului plan este:
C=~, (12.65)
c/ Fin.
2) Condcnsatoml cilindric 12.25

mal din două conductoare cilindrice coaxiale separate


mogen dc permitivitate e. Câmpul electric în izolaţie,
e pe armătura interioară, arc simetrie cilindrică: D =
prafaţa I un cilindru dc rază r şi lungime /. coaxial cu
ând forma globală a legii
bţine: <j^DndA = q .

= D• 2nrl, deoarece

!ai
I vectorii D şi /; sunt
inducţia electrică în !6
D

(12.66)
2 n/7 Fie. 12.26

e armături va fi:

U= jm£.d7=f^d -^ln^,
/=
(l) a e 2 TTE/
satorului cilindric este:

(12.67)
In —

o linie de transmisiune a unui semnal formată din două


aralele, de rază a, situate în aer la distanţa d* d»a. La
U între cele două conductoare acestea se încarcă pc
rcinile p/, respectiv -p/, constante
în lungul conductoarelor. în sitinth ;„
în raport cu distanţa ,/(Fi B " 2 27) ^ aCCSt0ra *» marc
Pentru calculul intensităţii
câmpului electric se aplică principiul h?2] >.
superpoziţiei, Inducţia electrică ^Ngi.......te^JBiS
produsă de un conductor cilindric are o n
L- -Ifi \I7~*5
expresie de forma (12.66). încât, în
punctual P situat la distanţa x faţă de
axul conductorului încărcat cu P/, cele FiR 1 2 2 7

două conductoare produc fiecare un câmp electric de Intensitate:


E = P
\ = T~7T7 i ' »respectiv
27ie( 1 A / 27ie0x
=-------------------
2 h _
2«S 0 («/- X )'
(21 _
Câmpul total este £ = -£i_ (I + , 1 tar tensiunea U = ^ E d l arc
X d-x.
2 7TE expresia:

dx = -^ln
27te0 J ^.r d - x ) 0
7T£« a
Capacitatea dintre conductoare, pe unitatea de lungime, are
expresia:
= £l = 7TE
(12.68
)
In
a
Observaţie. In cazul sistemelor fonnate din mai mult de două
conductoare se definesc capacităţi parţiale dintre oricare două conductoare
din sistem, detalii putând fi găsite în [11], [20].

12.10 INDUCTIVITĂŢI

Pentru a defini inductivităţile proprii şi mutuale sc consideră un sistem


format din două circuite filiforme aflate unul în vecinătatea celuilalt, (dc
exemplu două bobine), având Nu respectiv Ni spire şi parcurse dc curenţi'.'
/,. respectiv /: (Fig. 12.28). S e notează cu <D„ f l u x u l magnetic total produs
dc curentul i\ prin suprafaţa celor N \ spire ale bobinei I. cu <I>:, fluxul
magnetic produs de ij prin suprafaţa celor N2 spire ale bobinei 2. şi cu 9a\ fluxul
magnetic de dispersie, produs de curentul /'[. dar care nu intersectează
suprafaţa spirelor bobinei 2.
I
I

Fig. 12.28

Se defineşte inductivitatea proprie a bobinei 1 mărimea pozitivă egală


cu raportul dintre fluxul magnetic total <!>,, şi curentul i\:

(12.69)

In mod asemănător dacă se consideră bobina 2 parcursă dc curentul /':


atunci inductivitatea bobinei 2 este:

L A- (12.70)

Inductivitatea mutuală dintre bobinele 1 şi 2 . notată cu L 2 \ se defineşte


prin relaţia:
L =^2L
(12.71)

espectiv

*na — : • (12.72)
576 (apitolul 12

în timp ce inductivitâţilc proprii sunt întotdeauna pozitive inductivităţile


mutuale pot fi atât pozitive cât şi negative. Se poate demonstra [11], [20] faptul că
L 2=L
' 2i- (12.73)
In medii liniare din punct dc vedere al proprietăţilor magnetice
inductivitâţilc nu depind nici de fluxuri, nici de curenţi, ci numai de geometria
circuitelor şi de poziţia lor relativă, precum şi de permeabilitatea magnetică a
mediului.
In general, nu toate liniile de camp magnetic produse de curentul /,
intersectează suprafaţa spirelor celui de al doilea circuit, existând un flux
magnetic de dispersie, «l^ i . Se defineşte inductivitatea de dispersie a circuitului 1
în raport cu circuitul 2 mărimea:
^:,=% L >0. (12.74)

Analog inductivitatea de dispersie a circuitului 2 faţă de 1 este:

Ana-- ^>0. (12.75)

Inductivităţile de dispersie nu sunt. in general egale: LM * L J Î X .


Pentru a caracteriza cuplajul magnetic al celor două circuite se
defineşte coeficientul de cuplaj magnetic, k. cu ajutorul relaţiei:

Acesta este o mărime adimensională care ia valori în intervalul [0, 1]. Valoarea
Â-0 caracterizează absenţa cuplajului magnetic (Li;=0, *i;=0). în timp ce
valoarea A-=l caracterizează un cuplaj magnetic perfect
(<Dd l 2 =<I>d21=0).
în cazul a două circuite cuplate magnetic, situate într-un mediu
liniar din punct de vedere magnetic, fluxurile magnetice totale prin suprafaţa
oricăruia dintre ele se obţin, utilizând principiul superpoziţiei, prin însumarea
fluxurilor produse de fiecare din cei doi curenţi:
o, =o +a> = /.
Elemente de teoria câmpului electromagnetic
577 „;,
+£,;»':
11 i:

(1277)
cp,= o ::+ax, =/.„/', +
/.,,/,
578 (apitolul 12
în general, pentru N circuite cuplate magnetic, parcurse de curenţii
/,./:..../.% fluxul magnetic total pentru un circuit / se obţine utilizând
superpoziţia. fiind de forma:

(12.78)
ui

Exemple
I ) Pe un tor circular de rază interioară a, rază exterioară b şi
permeabilitate magnetică \L sunt uniform înfăşurate două bobine având N|,
respective N: spire. Secţiunea torului este dreptunghiulară, de înălţime h
(Fig.12.29). Să se determine inductivităţile proprii ale celor două bobine,
inductivitatea mutuală şi coeficientul de cuplaj.
Presupunând bobina I parcursă
i dA
de curentul i \ inducţia _ magnetică produsă
B
de aceasta este, n conform relaţiei (12.62):
t
D =--------Ci\.
2itr Fig.12.29
Fluxul magnetic prin suprafaţa
dreptunghiulară a unei spire a bobinei 1 este:

J J J J 2nr 2n J J r 2n a

Fluxul total prin suprafaţa celor N\ spire ale bobinei 1 este \ ^ p|


ly
II
" 5 t . = 2n —*—In—, iar fluxul magnetic prin suprafaţa celor N 2 spire ale

bobinei 2 este <1>,, = i ^iA^l -. Inductivitatea proprie a bobinei 1 va


n

2 ti a
fi:

.. ^ii
LI I = = nn_ln^5
<I>.. \ 2 tt xN;h l b
In
iar cea mutuală între bobinele 1 şi 2 va fi:
Elemente de teoria câmpului electromagnetic
L L
2 i - \2 - — = —:-----------------In — .
579
/, 27r a
Similar se poate stabili că inductivitatea proprie a bobinei 2 este:

L
::-------~ = " ' In-.
<2 2K a
L
Coeficientul dc cuplaj între bobine are valoarea A - " -|

indicând un cuplaj magnetic perfect.


2) Să sc determine inductivitatea proprie a unui solenoid având N
spire uniform şi strâns înfăşurate pc un cilindru de rază a şi lungime /
( l » a ) (Fig. 12.30). Miezul solenoidului
are permeabilitatea magnetică \x. V
Pentru a determina intensitatea I
câmpului magnetic în interiorul 2d -f — i —V. —^—Y...
solenoidului se consideră că, deoarece |
t»a> câmpul magnetic este concentrat "7
în interiorul cilindrului, fluxul de dispersie
t u n d nul. I n aceste condiţii
admiţând că fî^constant în interiorul solenoidului, şi aplicând teorema lui Ampere
pentru conturul dreptunghiular T, se obţine:

477- d / = M , H I = NÎ ; //=-y.

l : luxul magnetic prin suprafaţa unei spire este:

unde A=iuf este aria unei spire. Fluxul magnetic total prin suprafaţa celor N
spire este <I>=Mty . încât inductivitatea proprie a solenoidului de

lungime / şi arie A este: L = ~ r = —j — ■

S-ar putea să vă placă și