Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ELECTROTEH
NICĂ
€JP TEHNOPRESS
1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE
1.1 Aproximaţiile teoriei circuitelor electrice cu parametri concentraţi
1.2 Circuite şi semnale. Tipuri dc probleme Întâlnite în studiul
circuitelor electrice
1.3 Mărimi fizice utilizate în studiul circuitelor electrice
1.4 Clasificarea semnalelor electrice
1.5 Clasificarea circuitelor electrice
1.6 Regimuri de funcţionare ale circuitelor electrice
2. ELEMENTE DE CIRCUIT DIPOLARE
2.1 Elemente dc circuit pasive
2.1.1 Rezistorul
2.1.2 Bobina Ut M 3Hfcî^i.i 3TIM30'
2.1.3 Condensatorul
2.2 Elemente de circuit active
2.2.1 Generatoare independente
2.2.2 Generatoare comandate
3. TEOREMELE GENERALE ALE CIRCUITELOR
ELECTRICE
3.1 Teoremele lui Kirchhoff
3.2 Teorema lui Joubert
3.3 Teorema deplasării generatoarelor
3.4 Teorema superpoziţiei
3.5 Teorema reciprocităţii
3.6 Teoreme de transformare a schemelor circuitelor
electrice
3.6.1 Gruparea elementelor pasive de circuit de acelaşi fel
3.6.2 Gruparea generatoarelor
3.7 Teorema conservării puterii instantanee în reţele izolate
4. ELEMENTE DE ANALIZĂ TOPOLOGICĂ A
CIRCUITELOR ELECTRICE
4.1 Graful topologic. Arbore, coarbore. buclă, secţiune
4.2 Matrici de incidenţă asociate grafului topologic. Forma matriceală
a teoremelor lui FCirchhoff
5. CIRCUITE REZISTIVE LINIARE
5.1 Teoremele generale ale circuitelor electrice rezistive
NOŢIUNI INTRODUCTIVE
(1.1)
Pentru circuite de dimensiuni uzuale (centimetri sau zeci de
centimetri) condiţia (1.1) este îndeplinită pentru frecvenţe situate in
domeniul audio, radio şi TV (/<lGHz).
4. Conductoarele se presupun filiforme, astfel încât să nu fie
necesar să se ţină seama de efectul pelicular, efect ce constă in
repartizarea curentului cu densitate variabilă în punctele secţiunii
transversale a conductorului. Astfel, în teoria circuitelor cu parametri
concentraţi nu se ia în calcul majorarea rezistenţei şi a inductanţei odată
cu creşterea frecvenţei semnalelor.
Capitolul 1
18
1.2 CIRCUITE ŞI SEMNALE. TIPURI DE PROBLEME
ÎNTÂLNITE ÎN STUDIUL CIRCUITELOR ELECTRICE
Fig. 1 . 1
Fig. 1.2
Fig.
1.3
"AB =
B
pB- t y p J
B
£-<//cosa (1.4)
,n rc
8' m «aţionar sau cvasistaţionar tensiunea electrică este egală cu
diferenţa potenţialelor electrice ale celor două puncte:
" A B = V K - V.. (1.5)
Pentru indicarea sensului de măsurare a A O tensiunii se adoptă în
schemele circuitelor electrice, în mod arbitrar, un sens de referinţă
pozitiv marcat printr-o săgeată (Fig. 1.4). în cazul în care u V A > V B
tensiunea este pozitivă, în caz contrar fiind negativă. Fig. 1.4
Unitatea de măsură pentru tensiune în SI este voltul (V).
Tensiunea ia valori în mulţimea numerelor reale, valorile întâlnite în practică
putând să se situeze de la jiV la sute de kV.
Deoarece sensurile de referinţă pozitive pentru tensiune şi pentru
curent se aleg in mod arbitrar, este posibil ca ambele semnale să aibă acelaşi
sens în raport cu bornele A şi B (Fig.l.5.a) sau, dimpotrivă, să aibă sensuri
opuse (Fig.l.S.b). Primul dintre aceste moduri de asociere a sensurilor de
referinţă poartă numele de regula de la receptoare, deoarece este specifică
unui receptor, iar cel de al doilea - regula de la generatoare, fiind specific
generatoarelor.
Circuit Circuit
electric electric
(ai (fa) u
u
Fig. 1 . 5
BO
(1.7)
o
Unitatea de măsură pentru putere este wattul (W), i ar pcntru energie
joulul (J). Se observă că U=lW-ls. O unitate tolerată pentru energie este W h
sau kWh.
Capitolul 1
23
(1.8)
b) semnal periodic de perioadă T:
x ( ( ) = x(l + T ) = x ( t ± n T ) . (1.9)
în Fig. 1.6 b...l.6.d sunt reprezentate câteva semnale periodice întâlnite
în elctrotehnică.
Un caz particular frecvent întâlnit în aplicaţii îl reprezintă semnalul sinusoidal
(Fig. 1.6.e):
x ( t ) = X m sin(co/ + 7) (1.10)
unde Xm este amplitudinea semnalului. a>=27t/T=27ţ/ este pulsaţia semnalului
([a)]=rad/sec), iar/este frecvenţa semnalului ([/]=s''=Hz).
c) semnal aperiodic. Principalele tipuri de semnale aperiodice ce
prezintă o deosebită importanţă în studiul circuitelor electrice sunt:
- semnalul treaptă (Fig.lJ.a) definit de relaţia
ZSZ
■
ÎS S
a în care acestea pot lua valon. Asfcl. semnalele care pol
de valon se numesc semnale discr^
nu-ncc, Ce.c mai frecvent întâlnite semnale discrete m
Sele binare, care pot lua numai doua valon, cărora h se pot asocia
valorile bg.ee OjM. ^ ^ ^ orice va,oarc inlervaI
din mulţimea numerelor reale se numesc semnale analogice.
Circuitele in care toate semnalele sunt analogice se numesc circuite
analogice, iar circuitele care procesează numai semnale digitale se numesc
circuite digitale sau numerice.
circuit se numeşte circuit liniar. Un circuit care are cel puţin un element
neliniar este un circuit ncliniar. iar unul care are , n structura sa elemente
liniare şi cel puţin unul parametric este un circuit parametric.
2 . 1 . 1 Rezistorul
(2.3)
o-~T7-\
O
(ci
)
(b)
4)
Fig. 2.2
2.1.2 Bobina
(2.12)
unde
/.(/) este inductivitatea parametrică (variabilă în timp). Tensiunea
la bornele acestei bobine, cu simbolul grafic din Fig.2.3.b, are expresia:
(2.13
dt dt )
O bobină al cărei miez magnetic liniar se deplasează este o bobină liniară şi
parametrică.
Fig. 2.3
(a (b
) ) (c)
(a
)
Fig. 2.4
^(o=^^(0=X^/y(/)* '
(2 15)
39
(a (b) ' :
Fig. 2.5
<W = L <f>* - vv
+
k <k
L
kj>j Qj=Ljij
Qj=Ljij~Lvik
+ Lyik
cuplaj diferenţial
cuplaj aditiv
2.1 .3 Condensatorul
are
Condensatorul având tensiunea la borne u ( i ) şi sarcina q ( < )
ecuaţia caracteristică:
(1
q ( l ) = q ( u ( t ) , t ) sau u ( t ) = u ( q ( t ) J ) ■ ..
Curentul absorbit de condensator este, conform legii consen sarcinii
electrice:
dq
(2.18)
d/
Capitolul 2
40
Condensatorul liniar şi neparametric, având simbolul grafic din
Fig.2.6.a, este caracterizai de ecuaţia;
9(/) = C.«(/) ht »m +m (2.19)
unde C reprezintă capacitatea condensatorului: unitatea dc măsura pentru
capacitatea electrică în SI este faradul (F). Intensitatea curentului electric în
acest caz este:
dl di' (2.20)
iar tensiunea se poate scrie sub forum:
(2.21)
-a:
((ab (O
))
2.2 ELEMENTE DE CIRCUIT ACTIVE
e
«(/) (t
)
t
(a)
0 (b)
Fig. 2.7
Caracteristica dc
funcţionare a acestui
generator este
reprezentată în Fig.2.8.b.
t1/,
Se observă că (t
generatorul real de
tensiune se apropie cu
atât mai mult de un
generator ideal cu cât rezistenţa sa interna este mai mică. în cazul
generatorului ideal rezistenţa internă este nulă, /?f=0.
Generatorul ideal independent de curent având simbolul grafic din
Fig.2.9.a furnizează un curent ig(t) ce nu depinde dc tensiunea la bornele sale.
Ecuaţia caracteristică a generatorului ideal dc curent este:
i ( t ) = i g ( t ) , VM(0, (2.27)
iar caracteristica de funcţionare este reprezentată în Fig.2.9.b.
nil)
/,(0
1
o
(a) (b)
Fig. 2.9
(3.2)
Fig.
3.1
=
u Ri; "l
(3.
J
4,
+ 1 f ,-(Odr-c(0
-CC
Fig.
3.4
a) Gruparea rezistoarelor
Teoremele generale ale circuitelor electrice 53
Gruparea serie se caracterizează prin faptul că acelaşi curent, /
(/), străbate toate elementele de circuit. în cazul a n rezistoare liniare
conectate în serie (Fig.3.6) teorema de tensiuni conduce la:
astiel încât cele n rezistoare înseriate pot fi înlocuite cu unul singur având
rezistenţa:
Re
Gruparea paralel
aceeaşi tensiune Ia borne
Fig. 3.6 G„ conectate în paralel (F
obţine:
11
R..=
I
(3.7)
Capitolul 3
Gruparea mixtă este o grupare reductibilă la o secvenţă de grupări
serie şi paralel. în cazul rezistoarelor liniare rezistenţa echivalentă a
grupării se obţine prin utilizarea în mod adecvat a relaţiilor (3.5).... (3.7).
Dc exemplu, pentru gniparea mixtă din Fig.3.8 R- rezistenţa
3—O
echivalentă este: R.
R -(Ri+Wfiy
' R\ + ^2 + ^3 R. Fig. 3.8
Cele
două
grupări
sunt
O C)
echivalente
dacă prin
substituirea uneia cu cealaltă tensiunile şi curenţii rămân neschimbate în
circuit. Se consideră cazul particular în care alimentarea se realizează
succesiv pe la bornele (l)-(2), apoi (2)-(3) şi în final (3)-(l). atât pentru
configuraţia din Fig.3.9.a cât şi pentru cea din Fig.3.9.b. cea de a treia
bornă rămânând în fiecare caz în got Deoarece la aplicarea tensiunii U
curentul absorbit. /. trebuie sa aibă aceeaşi valoare în ambele cazuri,
urmează că rezistenţa
echivalentă faţă de perechile de borne considerate trebuie să aibă aceeaşi
valoare în cele trei situaţii. Se pot astfel scrie relaţiile:
r
_g i ; <* 3 ,+* M )
«12 + /*23 + A 3 I
*„(* , 2 +* a )
«i2+«23+«3.
+
"i: + «23 «31 (3.9) 31
Rezolvând sistemul algebric (3.8) în raport cu R12, «23 şi «31 se obţin
relaţiile de transfigurare stea-triunghi (Y—»A):
_ RlR2+R2Ri +
«12 = R3R]
23= (3.10
«/ •
RţR-, + R-,Ry + R-ţRj
(3 . 1 1
<
> =
U
1
Fig. 3.10
Gruparea paralel
Se consideră /; bobine de inductivităţi L \ , . . . M n legate în paralel şi lipsite
de cuplaje magnetice (Fig .3. 1 1 ) . Scriind prima teoremă a lui fCirchhoff
se obţine:
Fig. 3. 1 1
echivalentă va fi:
60 Capitolul 3
(3.12;
pentru care relaţia dintre tensiune şi curent este !/(/)=— ['(0d/. astfel
l
C
-x
1 7****—*-; C = (3.13)
,. Q C:
II
■
>
Cn
-------II— o <=
Fig. 3 . 1 2
CC
61 Capitolul 3
1 2
Jn cazul n=2 se obţine C = ■
c1+c2-
Gruparea paralel
Se considera „ condensatoare conectate în paralel având capacităţile C " (F 'g-3-
13
)- Scriind prima teoremă a lui KirchhofT se obţine:
/ v )A=l / I ( i—t
/ ) + . .*. At
+ l + +
dt /^o=c ^ ... c„ ^ = y . ^
Ci
Fig.
3.13
(3.14)
erie şi
upări serie şi
se utilizează
consideră trei
ectiv,un grup
celeaşi borne
Capitolul 3
63
Fig.
3.15
"31 = » 3 - » l =
C:
3 C,
j
Rezolvând acest sistem algebric liniar în raport cu necunoscutele q\. qz,
qirezultă: ,,- ----------------*— I
C,C2 c,c 3
, etc. 1\ = (3.15) ; U
31
"12 "
C,+C +C ~ c c, c
2 3 1+ + 3
Capitolul 3
64
Pentru gruparea în triunghi se poate scrie că sarcina absorbită prin nodul
(1). de exemplu, este suma sarcinilor absorbite de cele două condensatoare
conectate în acest nod:
A
\ = <?P_ - ?3i = C u tt n - Cj , H 3 , . (3.16)
Identificând coeficienţii ce apar în relaţiile (3.15), (3.16) se obţin relaţiile de
transfigurare stea-triunghi pentru condensatoare:
Rezolvând sistemul (3.17) în raport cu necunoscutele C u C 2, C 3 se obţin
relaţiile de transfigurare triunghi-stea pentru condensatoare:
r _ C ] 2 C ^ + C2 3C 3I + C uC r >
u,-------------------------------------
C
23
c2 = »^23^c 2 3 c 3 l+ c 3 ,c l ?
c
(3 jg)
C
3I
+
Q _ ^12^23 Q 3C 3| +C 3|C |2
3
" C, 2
t
"2 i
(a)
e o
(b)
Fig. 3 . 1 6
Fig.
3.17
e
Teoremele generale ale circuitelor electrice
poate substitui cu un generator ideal care debitează curentul i ( t ) = i K ( t ) având
expresia:
''«(0 = /, I (/)-/ g; (0 + ..^/^(0. (3.20)
Gruparea seric a generatoarelor ideale de curent se poate realiza numai
dacă acestea debitează acelaşi curent în acelaşi sens (Fig.3.17.b). întreaga
grupare poate fi înlocuită cu un singur generator care furnizează curentul i ( t ) =
ig(t).
(3.21)
Fig. 3.18
Teoremele generale ale circuitelor electrice
b) Gruparea paralel a generatoarelor reale de curent Considerând n generatoare
reale de curent conectate în paralel (Fig.3.19.a) şi scriind a doua teoremă a lui
Kirchhoff se obţine:
/(,) = GM<) * <'> + ~ + G
""(,) +
^ '
=v G u{t)(o
k
(3.22)
Fig. 3 . 1 9
(b
(c)
)
(3.25)
';
(3.2
(b) <c)
Fiu. 3. 2 »
PITOLUL 4
CĂ A
UITELOR ELECTRICE
Fig.
4.1
afului o curbă închisă,
laturilor grafului astfel
care nod de pe această
coarbore sunt:
arbore
coarbore •
2 4 6 7 ;
''' - ^1,3,5,8 ! . »i
J'4'6'7 2,3,5,8 etc.
In cazul unui graf neconex se alege câte un arbore pentru fiecare
subgraf conex, reuniunea acestora formând o pădure. De exemplu, pentru
graful din FigAl.d cei doi arbori pot fi: laturile 2 şi 5, 1 şi 4, etc.
Se numeşte secţiune într-un graf subgraful format din laturile
secţionate de o suprafaţă închisă, I. care intersectează graful, astfel încât prin
înlăturarea laturilor secţionate graful se reduce la două subgrafuri conexe,
distincte. Unul dintre subgrafuri se poate eventual reduce la u nod.
In teoria grafurilor (care constituie o ramură de studiu matematicii) se
stabilesc o serie de rezultate, dintre care se prezintă i continuare cele ce
urmează a fi utilizate în analiza circuitelor electric Aceste rezultate, ce
formează împreună teorema fundamentală a teoriei grafurilor, sunt:
a) între două noduri ale arborelui există o singură cale;
b) arborele unui graf conex cu /; noduri şi / laturi conţine n-\ ramu coarbore le
fiind format din f-n+1 corzi;
c) fiecare ramură a arborelui împreună cu corzi din coarbore formează
secţiune independentă;
d) fiecare coardă a coarborelui împreună cu ramuri din arbore formează o
buclă independentă.
Teorema fundamentală a teoriei grafurilor permite deci să stabilească
cu ajutorul arborelui şi a coarborelui secţiunile independent în număr de n - \
şi buclele independente în număr de Atât în căzu secţiunilor cât şi al
buclelor independente se stabileşte un sens poziti relativ la secţiune, respectiv
buclă, astfel;
- se consideră sens pozitiv relativ Ia suprafaţa de secţiune sensul d referinţă
din ramura secţionată;
- se consideră sens pozitiv de parcurs al buclei sensul de referinţă din
coarda inclusă în buclă.
De regulă, ramurile arborelui se reprezintă în graful topologic cu
linii îngroşate.
Fie de exemplu, graful topologic din Fig.4.2 având /=8 laturi şi „=5
noduri. Alegând arborele format din laturile 2. 4. 6. 7 (coarborele [. 3, 5. 8),
buclele independente, in număr de (5
)
/-;/+l=4. notate pe figură cu [B,]..........[B 4],
conţin câte o singură coardă; sensul pozitv de
parcurs al acestor bucle, dictat de sensul de
referinţă din coarda inclusă, este indicat pe
figură printr-o săgeată. Secţiunile
independente, in număr de //-1=4, notate cu
S S 4 , secţionează câte o singură
ramură, sensul pozitiv relativ Ia secţiune,
impus de sensul din ramura secţionată, fiind
marcat printr-o săgeată.
Utilizarea sistemului arbore-coarborc permite o scriere
sistematică şi compactă a ecuaţiilor obţinute prin aplicarea teoremei I şi a Il-a
a lui Kirchhoff pentru un circuit electric, după cum se va vedea în paragraful
următor.
0 - 1 0 - 1 0 1 l o"
1 0 0 1 1 0
[Alea = 0 0
o o O 0 - 1 0 - 1 1
O 0 - 1 0 0 - 1 0 - 1
-1 1 1 0 0 0 0 0
Se observă că numărul elementelor ncnule de pe o linie, 7, este egal
cu numărul laturilor incidente nodului j şi in Fiecare coloană, j . se găseşte
un element egal cu 1 şi unul egal cu -1; acest ultim aspect se datorează
faptului că orice latură, j, este dipolară. fiind conectată între două noduri,
sensul de referinţă fiind orientat de la un nod către celălalt.
Graful topologic se poate trasa pe baza cunoaşterii matricii [A] c .
In sfârşit, se poate face observaţia că elementele din oricare linie
a matricii [A] c se pot obţine ca o combinaţie liniară a elmcnielor din
celelalte n - \ linii. Astfel, pentru exemplul considerat, clementul din linia
5 se obţin ca suma cu semn schimbat a elementelor din liniile 1 . 2. 3, 4
(L5=-L1-L2-L3-L4). • *
Matricea de incidenţă a laturilor la noduri permite scrierea sub o
formă compactă, matriceală, a ecuaţiilor obţinute prin aplicarea primei
teoreme a lui Kirchhoff. Astfel, dacă se defineşte matricea coloană a
curenţilor de latură:
'i
■
l'ki =
- '1 +
+' j = 0
Matricea de incidenţă a laturilor la buclele independente, [B], având l-n+\ linii şi /
coloane are elementul generic bg definit astfel: I. daca latura j este incidenţa
buclei i si sensul dc referinţa din latura coincide cu sensul de parcurs al buclei; by
= < -1 . daca latura j este incidenţa buclei i si sensul de referinţa este opus
sensului de parcurs al buclei; 0 . daca latura j nu este incidenţa buclei i.
Pentru graful topologic din Fig.4.2 matricea de incidenţa [B] este:
"1 1 0 - 1 0 0 0 0' 0 - l I 0 0 -
1 0 0
0 0 0 - 1 1 0 - 1 0
0 0 0 0 0 -1 1 1
Se observă că în fiecare linie a matricii [B] există un număr de elemente nenule egal
cu numărul laturilor incidente buclei.
Dacă se numerotează mai întâi, în sens crescător, laturile I arborelui şi apoi
cele din coarbore. matricea [B] admite o partiţionare de forma:
t BW.)./=[B l/ B f ], (4.3)
unde [B a J r/ .„, U x M , e ste submatricea corespunzătoare arborelui, iar (BcWiw/.^,,
este submatricea corespunzătoare coarborelui. Ţinând
84
c 'apitolul 4
teorema a doua a lui Kirchhoff se poate scrie compact, sub formă matriceală cu
ajutorul relaţiei:
[B]-[w] = 0. (4.4)
Ecuaţiile obţinute prin utilizarea relaţiei (4.4) pentru exemplul considerat
sunt:
' u x + M 2 - W 4 =0
- M 6 +w 7 +// 8 - 0
Se observă că prin combinarea celor /;-l ecuaţii independente
obţinute din prima teorema a lui Kirchhoff cu cele ecuaţii
independente obţinute cu a doua teoremă a lui Kirchhoff se obţine un sistem de
/ ecuaţii cu 21 necunoscute, valorile instantanee ale curenţilor şi
tensiunilor de latură.
A treia matrice asociată unui graf topologic este matricea de incidenţă a
laturilor la secţiunile independente, lQ] ( „-i>x/. Elementul
generic qij, i = 1./; -1, j = 1,/ al matricii este definit astfel:
1, daca latura j este incidenţa secţiunii S s si sensul de referinţa din latura
coincide cu sensul pozitiv relativ la secţiune; qH = \ - i, daca latura j este
incidenţa secţiunii S^ si sensul de referinţa este opus sensului pozitiv relativ
la secţiune; 0 , daca latura j nu este incidenţa secţiunii Sj.
Pentru graftil topologic din Fig.4.2 matricea de incidenţă [ Q ] este:
Capitolul 4
86
1 O O 1 1 0 0
-l 1 1 0 0
[Qh* = o o - i o 0 0 0 0
o o o o 0 1 0 -
1
-! O - l I
Dacă laturile arborelui se numerotează primele în ordine crescătoare şi apoi se
numerotează corzile, rezultă că matricea [Q] admite o partiţionare de forma:
[QW=W.Qc] (4.5)
unde [QJot-iWif-j) corespunde arborelui, iar [QJcn-iw /iHi) corespunde
coarborelui. De asemenea, având în vedere modul de stabilire a secţiunilor şi a
sensului pozitiv relativ la o secţiune rezulta că submatricea [Q.J este o matrice
unitate [Q a ]=[l].
în sens mai larg prima teoremă a lui Kirchhoff (3.1 ) sc poate scrie pentru
orice suprafaţă închisă, I, deci şi pentru o suprafaţă dc secţiune, exprimând faptul că
suma curenţi/or care intră în suprafaţa de secţiune este egal cu suma curenţilor care
ies din suprafaţă. Ecuaţiile obţinute prin aplicarea teoremei de curenţi pentru cele
n - \ secţiuni independente se pot scrie compact sub formă matriceală, cu ajutorul
relaţiei:
[Q][/] = 0 (4.6)
Relaţiile obţinute prin utilizarea ecuaţiei (4.6) în cazul grafului opologic din
Fig.4.2 sunt:
h +
k +'5= 0
!
+/', + / 3 = 0
-'3+'6-'8= 0 -
Capitolul 4
87 -/5-/7+/8=0
Se poate arăta [7] câ între roatricile [A], [ B ] şi [Q] există relaţiile:
[A][B ] T = 0 ; [B]-[A ] T = 0 (4.7)
[QHB ] T = 0 ; [BHQ]T=0. (48)
Capitolul 5
88
CAPITOLUL 5
sau, în final:
ut = R k i k - R k i g t - * ' ■ A = (53)
Relaţiile (5.3), (5.4) pot fi scrise compact sub formă matriceală dacă se
definesc în prealabil următoarele matrici: - matricea diagonală a rezistenţelor de
latură:
Capitolul 5
90
R} 0 0 .. * o
& o
0 ... 0 R , -
matricea diagonală a conductanţelor de latură:
G] 0 0 0 ,
G-, 0
[<3
w=
0 ... 0 G,
matricea coloană a tensiunilor electromotoare a generatoarelor de
tensiune:
M
e-,
*
■
£M') = XM')'*(>) = 0.
Această relaţie poate fi scrisă şi matriceal utilizând matricile coloană [ u ] şi [/']
sub una din formele echivalente:
MM''] = 0 ; [/] T •["] = 0. (5.8)
înlocuind în relaţia (3.27) tensiunea u*cu expresia (5.3) se obţine o
formă echivalentă a teoremei conservării puterilor în cazul reţelelor rezistive:
[/]T=MT^]+[',JT+MT^
[„locuind [ u f , respectiv [ i f în expresiile (5.8) se obţin în final două fomie
echivalente ale acestora:
[A][/] = 0
[Bjr >3= o (5.12:)
^[G][u) + [G][e] + [ig]
Dacă se urmăreşte, în principal, determinarea curenţilor în laturi se va
solupona sistemul (5.12,) în care se substituie ultima ecuaţie matriceală
( ircuitc rezistive liniare 94
in cea dc a doua obţinându-sc:
** [M1W = 0 ' Vv :J ( 5 l 3 )
\[B][R][i) = [B][R][it] + [B][ey
Analog, dacă se urmăreşte, în principal, analiza în raport cu tensiunile, se
rezolvă sistemul (5.12 2 ) în care ultima ecuaţie matriceală se înlocuieşte în
prima obţinându-se:
'[B][M] = 0
(M4)
[h][G){u] = -\A][i K ) - [ A ) [ G ] [ e y
In oricare variantă sistemul obţinut are / ecuaţii şi / necunoscute.
Dacă s-au determinat mai întâi curenţii, tensiunile de latură pot fi ulterior
calculate cu ajutorul relaţiei (5.6). în mod analog, dacă s-au determinat
iniţial tensiunile, curenţii în laturi pot fi calculaţi utilizând relaţia (5.7).
Sistemul de tensiuni şi curenţi de latură obţinuţi trebuie să satisfacă teorema
conservării puterilor (relaţia (5.8)).
Pentru circuite cu o structură simplă scrierea teoremelor lui
Kirchhoff şi a teoremei Iui Joubert se poate face direct, prin examinarea
reţelei, (ară a se recurge la formele matriceale ale acestor teoreme.
Exemplul 5.1 Sâ se analizeze circuitul clin Fig.5.2 utilizând teoremele
lui Kirchhoff şi teorema lui Joubert. Se cunosc: R/=40/3 Q, R : =2Q, R 3 =40Q,
igi=7,5Ât e3=!80 V. Circuitul are /=3 laturi şi n=2 noduri. Teorema de curenţi
se va scrie de /7-I = l ori, în nodul (I), iar teorema dc tensiuni dc /-/;
(l)
+l=2 ori pentru cele două bucle independente. Alegând
sensurile de referinţă pentru curenţi şi sensul dc
parcurs al buclelor ca în figură se obţine:
"i
f fjj [ 0
H
(0)
Fig.
5.2
Rj\ * R-ih = *t'gt'
ui = R1i1 ^ 20 V
'b/-«-.|
Metoda curenţilor de buclă se bazează pe teorema de tensiuni şi pe teorema
lui Joubert. Astfel. înlocuind (5.16) în (5.6) şi rezultatul obţ.nut
Capitolul 5
in (5.2) se
obţine: [BP][B] T[/ b] = [BW/g ] + [ B]W (5-17)
0 0 0 0
1
1 0 0 1 o 0 R-> 0 0 0
[B]*05 = -1 I
= -1 0 0 0 0 0
0 1 0 1 0 0 0 0 R4 0
0 0 0 0 R5_
0
0
0 -'«6
00 0
0
Matricea coeficienţilor şi cea a termenilor liberi au expresiile:
-R 0
[RbL3 = L
B
MB]T = /?, + R 3 + R A - R2 - R,
0 R, + R 5 J
kL =[B]te] + [B][R]t/J = - R j g ) - e2
'l r »bi 4
1*2
* — 1
1
'bl -'b2
32 -#■
a b
) )
Fig. 5.5
^X^+ZM^- (5-23)
Ri- k .
Fig. 5.7
-l
Circuitul are 1=5 laturi (dacă se consideră că grupul paralel Ryi, se echivalează cu
un generator real de tensiune). Alegând bucle independente ca în Fig.5.7 (bucla l
formată din laturile 1 şi 2, bucla 2 laturile 1. 3, 5, bucla 3 - laturile 3, 4) se
respectă cerinţa ca generatori ideal de curent /jj să aparţină numai unei bucle. în
plus se cunoaşi curentul
h =/bi ='g2 = 7 4 - j
Rămân necunoscuţi ib2 şi ia pentru determinarea cărora se scriu ecuaţiile generate
de metoda curenţilor independenţi pentru buclele 2 şi 3:
+*22'*2 + R 23'bi = e h 2 Ri\ih\
+ R32U2 + #33*43 = CM '
în care tf 2,=R,=5 O, R2 2 =R, + R i + R i = 2 0 a r^r^^q a R } , = 0 . R3 i= Ri+ Ra -20 Q,
eb2 =-e,-e -R5/B5=-30-20= -50 V eb 3 =e 3 =20 V Rezolvând sistemul se obţine:
3
»4 ="3 =15V
H5 = R5i5 = 5 V
Verificarea bilanţului de puteri:
5
Z"V* = "l'l + M 2'2 + " '3 + »4'4 +"5'5 + «s'g5 = 0 ■
3
necunoscutele & şi fa
2
m <>
Fig. 5.8
Se obţine [Q a Q c ] B
= 0 sau [1Q C ] = 0, ceea ce conduce îl
Bl
relaţia:
(5.24
)
Capitolul 5
108
D-acâ se partiţionează matricea [/] în două submatrici
corespunzătoare curenţilor în laturile arborelui, respectiv coarborelui, şi se sene
teorema 1 a lui Kirchhoff ÎD formă matriceală relativ la secţiunile
Circuite rezistive liniare
109
= [B ] [/c].
T
Fig. 5.9
Capitolul 5
« (5.28
)
7
0
»„-I.O
A
[•IM = t ţ^i) 'KW
<5-29)
Pentru a stabili sistemul de ecuaţii ce are ca necunoscute tensiunile
nodale se rescriu teoremele generale ale circuitelor electrice în formă
matriceală:
- teorema de curenţi:
C\0000
0 0«100000
0 0e200
0 00! ['gJsxi "-'83 ; [e]s*i
=0000G A 000L ° 000G5 0
L ° -
[GJ2,2=[A][C7][A]T =
termenilor liberi
G,e~i
+»«.
G 2 e 2 -i a
înlocuind valorile numerice şi c
fcctuînd
calculele
V.
[ [18]
["io[ 6 rezultă:
r -«io |"-18l
-«20 -6
«10 _M
20 = 12
"10 18
"20 6
J
Pentru circuite având o structură simplă sistemul de ecuaţii (535) poate fi
obţinut şi direct, prin examinarea reţelei. Pentru a stabili semnificaţia coeficienţilor
acestui sistem se observă că elementul generic de pe poziţia y al matricii [G n ]
poate fi scris, conform relaţiei (5.33), sub forma:
(5.37)
--------"io + 11
20 '5C 30
K, R2 R,
——«™ = -G<e
---------"20 + = "/
«2 + RA M 30
unc
*c '«6 ~ ^ 3 6 W 3 -G36 W | 0 . După rezolvarea sistemului se obţin
ni
î) ^ Q*
Se observă că
I—T
(0) h)
Fig. 5. 1 1
ecuaţiile (5.39) şi (5.40)
suni formal identice, iar dacă valorile numerice ale parametrilor sunt egale
(R] Gt ; R2 <-> G2 : e <-> ig) cele două sisteme au soluţii
numeric egale. ib <-> M10- Circuitul din Fig.5.1 l.a este dualul celui din
Fis.S.ll.b.
Se poate constata că o primă condiţie pentru ca două circuite să fie
duale este ca numărul de bucle independente al circuitului analizat cu metoda
curenţilor de buclă să fie egal cu numărul de noduri independente al celui
analizat cu ajutorul metodei tensiunilor nodale.
Dacă se scriu sub forma matriceală sistemele de ecuaţii generate de
cele două metode de analiză pentru cazul unui circuit cu / laturi şi n noduri
se obţine:
ih \lh) = M respectiv, [G„ }[u„ ] = -[/', ].
OH
n+\ circuit
= n -1 M sunt
circuit analizat cu metoda tens. nodale
dualc.
singură sursă de semnal care acţionează în latura L Alegând laturile i şi/ drept coarde
sistemul
şi dcmetoda
aplicând ecuaţii: curenţilor de buclă se poate scrie
124
=0
Clipitului
5
Curentul in latura./ va fi de forma:
(5,
(5.4:
+
«••
+ ... = 0
0= %=A
unde A este determinantul sistemului de ecuaţii (5.43). iar A, y este
minorul asociat liniei /' şi coloanei/
Dacă semnalul de excitaţie acţionează în latura / (Fig.5.12.b)
atunci curentul in latura i . i ] . va avea expresia:
(5.45)
obţinută prin soluţionarea unui sistem de forma (5.43), în care termenul liber
nenul apare în linia/. Deoarece minorii A,y şi A ;, sunt egali, matricea
coeficienţilor fiind simetrică faţă de diagonala principală, rezultă că este
îndeplinită condiţia:
+ (5.47)
Circuite rezistive liniare
'îl
a a doi curenţi
A
A "
determinaţi de
i singur generator.
a teoremei superpoziţiei poate simplifica uneori analiza
ce dacă se determină pe rând răspunsul la acţiunea fiecărei
i apoi se însumează răspunsurile astfel obţinute.
/
Uniport
rezistiv
activ
a)
se conectează în serie cu R, un generator ideal de tensiune de valoare
aleasă astfel mcât curentul prin R, să se anuleze (Fig.5.16.b). Notând cu /,
Circuite rezistive liniare
130
curentul furnizat dc sursa dc tensiune e şi aplicând teorema superpoziţici
se obţine i D +U=0. Această situaţie este similară mersului in gol când /f s -.co
şi /' AB=0. Tensiunea între bornele A şi B va fi în acest caz tensiunea de mers în
gol UABO- Scriind teorema lui Joubert pentru latura serie R s e rezultă că
valoarea tensiunii este:
" ABQ = e (5.49)
in line uniportul se pasivizează (Fig.5.16.c) caz în care prin R s va circula
curentul U—io, egal şi de sens contrar curentului iniţial furnizat de dipol.
M) ' A B M Uniport —
c
Uniport
J,
R, « A
rezistiv
activ
_ "B A o
rezistiv
IB)
activ u B
(B)
a)
(.1)
Uniport -o—
pasivizat
(B)
c)
D (.-l)
_q_
Om
'AB
\R>
Fig. 5.16
Uniportul pasivizat se substituie prin rezistenţa sa echivalentă în rapo cu
bornele A şi B, R, , (Fig.5.16.d). iar sensul sursei e se inversează pentru a
schimba sensul curentului, Re revenindu-se astfel la situaţia originală când
curentul prin R> era /'o-
Se observă că dacă Ks =0, adică bornele A şi B sunt scurtcircuitate, se
obţine un curent / Absc , iar * c se poate exprima cu ajutorul relaţiei:
" AB o . (5.50)
AB ,c
Circuite rezistive liniare
131
Conform schemei echivalente din Fig.5.16.d curenml în rezistenţa de
sarcină se poate exprima cu ajutorul relaţiei:
Capitolul 5
132
Alin (5.5
1
' AR* (5
)
c)
Capitolul 5
134
Capitolul 5
135
a
)
Fig. 5.
17
c)
Pentru a determină dipolul echivalent în raport cu bornele A-B se
deconectează R, şi apoi se determină pe rând parametrii Rc şi ,, Ano . Prin
pasivizarca dipolului cu bornele de acces A şi B se obţine schema din
Fig.5.17.b având rezistenţa echivalentă:
" i o = ~e\
"aho = "30 •
1
1
Ui)
Fig. 5.18
Unipor
t
rezistiv
activ
Unipor
t rezistiv
pasiv
Fig. 5.18
Capitolul S
ss
de la sursă are
expresia:
ABn
P.
dR = -u ABN 3"
8/?
u P„ şi Ps
AR
de transfer al puterii de la generator la receptor are, în
area:
R
B,* " R, + R, = - = 50%.
0 Rr
0 R,.
Fig.
5. 1 9
TE LINIARE ÎN REGIM PERMANENT
SINUSOIDAL
sinet = cos a - — ■
(
;'; 2 \
7T
în cele ce urmează se 4 , cosa = sin a+—
consideră expresia de referinţă pentru
semnalul sinusoidal de forma:
^
/ ( / ) = Fm sinţo)/ + (p), 2
>
(6.4)
in care:./(/) reprezintă valoarea instantanee a semnalului la momentul /. F m
amplitudinea semnalului, cor+tp faza semnalului la momentul i. a>=2jif=27t/T
pulsaţia semnalului, f frecvenţa sa. iar <p faza iniţiala a semnalului. în Fig.6.1
sunt evidenţiate o parte dintre aceste elemente.
(6.7)
Se consideră două semnale f\{t) şifi(t) de aceeaşi
iniţiale diferite:
/,(/) = F ,V2sin(co/ + <p,),
/, ( / ) = F2 4l sin(ow + 9,). Defa
semnale, cp. este egal cu diferenţa fazelor lor:
9=91-92-
fn funcţie de semnul sau de valoarea defazajulu
următoarele situaţii:
a) <p>0 f\(t) este în avans de fază faţă de /:(/);
b) <p<0 f\(t) este în întârziere de fază faţă de/:(/);
c) <p=0 f\(t) ş'ifiit) sunt fn fază;
d) <p=±7t/2 f\{t) ş\fi(t) sunt în cuadratură;
e) q>=±7t /|(/) şi/:(0 sunt în opoziţie de fază.
In Fig.6.2 a.b.c sunt reprezentate două semnale aflate în ca
e).
\
/2\
■A If i T 0 T 0
a
b ) Fig. 6.2 A c)
)
145 Capitolul 6
Defazajul dintre un semnal sinusoidal J [ t ) şi derivata sa în raport
umăr emregmpermanent sinusoidal
93
lculând /"(/);
F cos( ) ! 71
m W + (p = (oFmSi OJ / + cp +
[i) cf a2afă cu
cste d - . 1}
este de © ori mai mare ' ^ acc stuia, iar
e primitiva semnalului şi semnal»!
Ş1 semna
'"l ong.nal se obţine
/ ( / ) = \m\jXt)\. (6.10)
) reprezintă valoarea
a semnalului /(/). Afixul corespunzător numărului
n planul complex pe durata
erc cu centrul in origine, de rază Fm (Fig.6.3).
a biunivocă între semnalul /(() şi valoarea sa
Fig.
6.3
147
complexă stabilită prin relaţiile (6.9), (6.10) se numeşte reprezentare simbolică în
complex nesimplificat.
Reprezentarea semnalelor sinusoidale sub formă de valori instantanee
complexe se bucură de următoarele proprietăţi:
a) operaţiei de sumare în domeniul timp a funcţiilor reale îi corespunde
operaţia de sumare a valorilor instantanee complexe a celor două funcţii:
/, (0 + h (0 = l m ^(0}+ Iml/; (/)) = = Im{£(/)
+ £(/)}
b) operaţiei de înmulţire cu un scalar real a funcţiei J { t ) îi corespunde
înmulţirea cu acelaşi scalar a funcţiei /(/) :
X f ( t ) = Um{£(()} = lm{X£(t)} , X e R ;
c) ca o consecinţă a proprietăţilor a) şi b). unei combinaţii liniare de funcţii reale
în domeniul timp îi corespunde aceeaşi combinaţie liniară a valorilor instantanee
complexe:
:) operaţiei de integrare
în raport cu timpul a funcţiei reale /(/) îi corespunde împărţirea valorii instantanee
complexe prin jco:
|/(/)d/=-^-sin Fm 0)
J 1 2
co "' e
tŞt+tp-E | = im^
F i ej(oj/
Im
+ip)
produsul a două funcţii sinusoidale de aceeaşi pulsaţie/,(/) şi f 2 (f) nu ite o funcţie
sinusoidală şi prin urmare nu are o reprezentare simbolică sub formă de număr
complex:
149
F,„.F
/, CO • fi (O = im F sin u +
(' 9. )• F 2m sin(wr
I m ' 2m
+ <p 2 )]
în concise deoarece regula de reprezentare a funcţiilor sinusoidale sub
formă de valori instantanee complexe este o S£ „niara, care transforma
denvarea şi integrarea în raport cu timpul întro operaţie de înmulţire cu o
constantă complexă, rezultă că oricărui operator l.n.ar mtegro-d.ferenţial aplicat
unei funcţii//) îi corespunde o operaţie algebrică de înmulţire cu o constantă
complexă a lui /(/). Astfel unei expresii de forma:
a
f ( t Y + b — + c j f ( j )dt , a ,b,c< = R (6.11)
ii va corespunde prin reprezentarea în complex nesimplificat expresia:
a f ( t ) + }(obf(t) + — f ( t ) . (6.12)
- Jffi-
Se poate constata astfel că utilizarea reprezentării simbolice în complex
simplificat transformă ecuaţiile integro-diferenţiale scrise în domeniul timp în
ecuaţii algebrice cu coeficienţi complecşi.
Utilizând regula de însumare a numerelor complexe în planul (+1, +j),
ilustrată în Fig.6.4.a, rezultă că expresia (6.12) admite o reprezentare în planul
complex ca în Fig.6.4.b. în această reprezentare s-a ţinut seama de faptul că
y=fi'*n şi l/j=e' ir'2 ceea ce înseamnă că o
b
)
a) Fig.
6.4
151
înmulţire sau o împărţire cu j implică o creştere, respectiv o scădere a
fazei cu n/2.
O modalitate mai simplă de reprezentare prin numere complexe a
semnalelor sinusoidale se poate obţine dacă se observă că în regim
permanent sinusoidal toate semnalele au aceeaşi pulsaţie, cunoscută, o),
astfel încât informaţiile legate de semnal se referă la amplitudinea sa (sau
la valoarea efectivă) şi la faza sa iniţială. Astfel, semnalului
/(/) = /rV2sin(co/ + (p) i se
poate asocia in mod unic numărul complex:
F = Fe* . . . . (6.13)
numit valoarea efectivă complexă a semnalului. Corespondenţa inversă
între F şi funcţia//) este asigurată de relaţia:
/ ( / ) = lm{£(t)} = Im[/2£e^}. (6.14)
Se observă că între semnalul./?/) şi valoarea sa efectivă complexă există o
corespondenţă biunivocă stabilită prin relaţiile (6.13), (6.14).
în planul complex afixul numărului complex F este fix şi nu rotitor
ca în cazul lui £ ( t ) (Fig.6.5). Vectorul care uneşte originea cu
afixul lui F s c numeşte fazor.
/i (0 + /2(0- I m U ^
/.(0+/2(0*»3+2|
+
j
Jtot
c) proprietatea de liniaritate este o corneei,,,* a proprietăţilor a) şi b)-
J jco
Fig. 6.6
(6.18)
In Fig. 6.7 este exemplificat cazul în care sunt trei laturi incidente în
157
nodul (a).
-/,(/)-': (O+ /3 (0 = 0
-/,-Z2 +Z3 = 0 .
Pentru scrierea teoremei dc
tensiuni se presupune cfi tensiunea la
bornele laturii k are expresia: Mt (0 =
^V2sin(O)/ + YU I ) (6.19)
Fig. 6.7
cârcia îi corespunde valoarea efectivă
complexă:
(6.20)
Teorema de tensiuni scrisă în domeniul timp
X'MO = 0
*€(V]
(6.21)
2> = o .
se poate exprima în complex simplificat sub forma:
(6.22)
In Fig 6.8 este ilustrată scrierea teoremei de tensiuni pentru o buclă formată
din cinci latun dipolare.
Fig. 6.S
158
Capitoi tu
§2 .1
.2 fluxul magnetic total prin suprafaţa spirelor bobinei k are expresia:
A' A'
**(') s=
=
X= W) + £ V,C) 5=1
(6-24)
N j
obţine:
jcoYL Ls ~Ek
i i
Relaţia (6.27) reprezintă forma în complex a teoremei lui Joubert pentru latura
RLC serie activă cu cuplaje magnetice. Mărimea complexă
161 Capitolul 6
I
= ioLt - (6.2
Rt+i 8)
(6.29)
(6.30)
ar»l
i
(6.31)
*€fv 5 =1
=
2>
162 Capitolul 6
Dacă latura k nu prezintă cuplaje
Lb=0 şi teorema lui Joubert capătă forma mai
U k = \ R k + jcoZ., +^rj/ 4 ~ E
2^Z*lk =
*«fv] X
Fig.
6.10
163
(t)
Po = 2co/ + Y w+y| .--|. (6.36)
UIsm
în expresia (6.37) s-a notat cu (p=Y u-Yi defazajul dintre tensiune şi curent.
Dacă P>0 puterea activă este absorbită de circuitul uniport, iar dacă P<0 puterea
activă este cedată circuitului exterior. Unitatea de măsură pentru puterea activă
este wattul (W).
Energia electrică primită sau cedată de circuit într-un interval de timp
egal cu un număr întreg de perioade, nT, este:
fff
W - J/7(/)d/ = «i7/cos(p = //^ (6.38)
T
T
(6.40
)
ăl
7
UI cos| y„ -Y, l -cos| 2o)t + Ytt+ Y , + -1 d/ = t7/ s i n ( y ( / -
Y.)
2
U
■
(6.42)
/ ? = 67coscp = 5'cos(p
0 = Ltfsin(p = Ssin(p
cele «rc. mărimi S. P şj q f ormâ rf
formă
valori efective complexe se poate
dc
Q pot fi reunite într-o singură relaţie dacă CC C W pu,cri
' ***
(6.45)
Z = R + }\ a>L-
2
(6.47)
G )C
1_
(oL- (6.52)
coC
constituie impedanţa (reală) a laturii RLC serie, iar argumentul lui Z este:
Circuite liniare in regim permanent
utusoulul 107
sinusal
(OL- I
9 = arg{Z} = arctg X — = a rţg coC
R R (6.53
)
nitatea de măsură pentru imn ^ i m *
,uu,u
impeaanţa şi pentru reactanţă este
).
acă dipolul RLC serie este alimentat în tensiune atunci curentul arc
efectivă complexă:
(6.54) 2 %- = /eiT'
/? + j COL - Ze
«C
ncât valoarea efectivă a curentului are expresia: / = ^-, iar
Ecuaţia de tensiuni :
U_ = y- R + U .L + V -c
admite o reprezentare ca în
tensiuni. diagramă fazorială de
G- = Re !n = R X
Circuite liniare in regim permanent sinusoi
(tid 109
al
(6.59)
admitanţa reală a circuitului RLC serie
nductanţa, susceptanţa şi admitanţa se măsoară în Siemens * ohm'
SAU
2
UL =ZLL =ZI = (R + j(XL-Xc))l2=P + i Q (6.61)
terea activă
2 L- I2. (6.63)
Q = lm{Ş} = (x, - X C ) I = IO
nui dipol inductiv puterea reactivă este absorbită (Q>0). iar în cazul
capacitiv ea este cedată restului circuitului (O<0).
terea reactivă este egală cu suma a doi termeni: puterea reactivă
Oi/.
Q L = X L 1 2 =<aU 2 > 0 , (6.64)
eactivă capacitivă Qc
Q --Xcl2=-—/ : < 0 (6.65)
Q = QL +QC -
( 666)
că bobina cedează putere reactivă (QL>01 iar condensatorul
utere reactivă (Oc<Q).
uterea aparentă complexă scrisă sub forma:
Ş = P + j(QL+Qc) <667)
poate fi reprezentată în planul complex sub forma unei diagrame
fazoriale de puteri ca în Fig.6. 16.
Expresiile (6.64). (6.65) ale putem reactive
inductive, respectiv a celei capacitive, permit să se
dea o interpretare energetică putem reactive. Astfel,
utilizând notaţia /(/) pentru valoarea medie pe o
perioadă a unei funcţii periodice, puterile reactive Q L
şi Qc mai pot fi scrise sub formele:
„ LÎ2(t)
GR = coif = (ML i ' ( t ) = 2 <o—-— Fig. 6.16
(6.68)
= 2cofV m (0
(6.69)
Qc =
Relaţiile (6.68). (6.69) arată că puterea reactivă inductivă reprezintă valoarea
medie pe o perioadă a energiei înmagazinate în câmpul magnetic al bobinei
înmulţită cu dublul pulsaţiei, iar puterea reactivă capacitivă este egală cu
valoarea medie pe o perioadă a energiei înmagazinate în câmpul electric al
condensatorului înmulţită cu -2co . în sfârşit, puterea reactivă se mai poate scrie
sub forma:
Q = 2<J$? -W
y (6.70)
m e
exprimând faptul că în regim permanent sinusoidal ea este egală cu produsul
dintre 2co şi diferenţa între valoarea medie pe o perioadă a energiei magnetice
şi respectiv a celei electrice.
Acest rezultat, obţinut aici pentru cazul particular al dipolului pasiv
RLC serie, este valabil pentru orice circuit sau sistem electromagnetic care
funcţionează în regim permanent sinusoidal de pulsaţie o) [ ] 4 ] .
6.6.2 Dipolul RLC paralel fără cuplaje magnetice
(6.71)
Fig. 6.17
V = RLR = iuu,
~ jcoC'
=Ip_ (6.72)
Substituind
- , ... , expresiile celor trei curenţi de
latură in relaţia (6.71) rezultă:
-coC \ \ U . (6.73)
coZ.
Mărimea complexă
1
coi. = G - j f î = y e •J<p (6.74)
reprezintă admitanţa complexă a grupului RLC paralel. Partea reală (7=1//?
este conductanţa echivalentă a grupării, iar partea imaginară
B= (aC=BL Bc (6 75)
ii~ ~ -
reprezintă susceptanţa echivalentă, B L =MiS )L fiind susceptanţa bobinei, iar
5c=toC susceptanţa condensatorului. Mărimea )' = |y| =Vg: + B ~
reprezintă admitanţa circuitului, iar cp = arctg(S /G) unghiul de defazaj
între curent şi tensiune.
Curentul absorbit. /. poate fi exprimat în formă polară:
(6.76)
L = m = Ye* Ue»- = /e JTl
I = Y U = y l G 2 + B 2 U = _\_ f
-coC U (6.77)
JG- + [LOL
şi faza iniţială:
1 -
co
C
(6.78)
G - G
Ecuaţia de curenţi (6.73) permite construirea în planul complex a
unei diagrama fazoriale de curenţi (Fig.6.18); în mod asemănător relaţia
(6.74) se poate reprezenta în planul complex sub forma unui triunghi al
admitanţelor (Fig.6.19).
C mplex
°
simplificat. în acest caz problema de 2£T
mult simplificată dacă sc apelează Ia renr &
l) = / - n + s ecuaţii
ente în necunoscutele
k = 11. Astfel din scrierea teoremelor lui KirchhofT se obţin in total / ecuaţii cu
21 necunoscute. Sistemul de ecuaţii se completează cu cele / relaţii furnizate dc
teorema lui Joubert. obţinăndu-se un sistem algebric determinat. După
rezolvarea acestuia în raport cu necunoscutele se face trecerea de la valori
efective complexe la valori instantanee reale. Exemplul 6.1 In circuitul din
Fig.6.21 se cunosc: e : (t)=200 sinm-n/4), e3(t)=200^2 cos(cot), Ri=coL,=5Q,
R:=l/((oC3)=20Q. Să se determine valorile instantanee ale curenţilor în
laturi ij(t), h(t). h(t).
Valorile efective complexe ale
tensiunilor celor două ceneratoare sunt:
E^fi = 100(1 -j)
4i
E 3 =200e : = 200 j
t W>
Teoremele Iui KirchhofT permit
scrierea ecuaţiilor în valori efective
complexe:
Fig.6.21
71
;/ 2(0 = 5^2sini © / - - l -
2 ' /|(/) = 20sin^o)/--
i y ( i ) = V250sin| (ot -
2,
emplul 6.2. fn circuitul din Fig. 6.22 se
=100<2sin(wt)(V), 1,2(0=10^2 sin(cot+n/2)
W q R } =15Q. f=5i)Hz, L,=L 3 =0.]/ K
=0,05/n H, C,=l/n mF. Să se determine
, i3(t),
actanţclc inductive au valorile: <oL\ =2nf-L i =10Q:
a)Z .13=5a Reactanţă capacitivă are valoarea Aa=l/
a iar £,=100 (V) Ţ,2=10j (A). Teoremele lui Kirchhoff
Fig.
erea ecuaţiilor 6.22
+z3=o
I
Z, - jo3LnZ 3 +(/? 3 + JOJL 3 )Z 3 - jcoZ. 13Z, = £,'
(. ÎC
11
(10-5j)/, +(15 + 5j)/ 3 =100 având soluţia /,=6(l-j),
Valorile instantanee reale ale celor doi curenţi vor fi:
jj (A).
xemplul 6.3 Să se determine tensiunea de mers in gol. u (t). pentru
2
atorul fără miez feromagnetic din
alimentat în primar cu tensiune >^
u
ă de pulsaţie co . Valori numerice:
Q^2 sintot (V), R,=I()(IQ,
L,=0,2H,
Fig. 6.23
Li=0.15H. L I2 =0,1H. C, = 10f iF. a>=500s'.
U .2 =~( R 2 + 3 ®£i)H + J mZ
-i2-£i Dacă se ţine seama de faptul că
£=0 se obţine curentul în primar:
in
LLi _ 21(1 +j)
Xi = — . Tensiunea de mers în gol
20
Zn Za
ale cărei clemente au semnificaţiile:
1
- impedanţa 0)1, - complexă proprie a laturii /.
coC
hj = ±j<n£| - impedanţa mutuală complexă dintre laturile i ş i S e m n u l
+ corespunde unui cuplaj magnetic aditiv, iar semnul -. unui cuplaj magnetic
diferenţial între laturi. Se observă că matricea [Z] este simetrică faţă de
diagonala principală deoarece ZfZii (L,,=Lj).
Dacă se notează cu [£] M matricea coloană a valorilor efective complexe
ale tensiunilor electromotoare ale generatoarelor de tensiune urmează că forma
matriceală a teoremei lui Joubert în valori efective complexe este:
[ID = [ I W - [ E] - (6-84)
Se poate observa similitudinea relaţiei (6.84) cu relaţia (5.6) scrisă
pentru circuite rezistive. locul matricii rezistenţelor de latură fiind luat de
matricea impedanţelor complexe.
le forma:
[/] = [Bf[/b]. (6.85)
înlocuind (6.85) în (6.84) şi expresia rezultată în (6.83) se obţine sistemul:
[B][Z][B]T[/b] = [B][£]. (6.86)
Notând matricea coeficienţilor cu [ZJ:
feb] = [B][Z][B]T (6.87)
şi cea a termenilor liberi cu [£ D ]
tkb] = [B][£] (6.88)
^zultă că forma compactă a sistemului alsebric de ecuaţii generat de letoda
curenţilor de buclă este:
fc J[Z b]=[£ b ] (6-89)
ie observă similitudinea sistemului (6.89), obţinut în cazul regimului iermanent
sinusoidal, cu sistemul (5.20) obţinut în cazul circuitelor 'ezistive.
Pentru a stabili semnificaţia coeficienţilor şi a termenilor liberi ai
sistemului (6.89) se exprimă mai întâi un element generic al matricii [Zb].
Elementul de pe poziţia pq a matricii [Zb] are, conform relaţiei (6.87), expresia:
(6.90)
-
I2>
* = . tri=\
IV)
in cazul p-q (corespunzător unui element d* no v
dla
matricii [Z b ] ) pot fi întâlnite situaţiile: gonala principală a
. k=m. termenul corespunzător fiind h : 7 .
> Z t > accasta înseamnă că 2
conţine suma impedanţelor proprii complexe afe Io, •■ .
PeXC ale latunl0
, (b^O); -- '"cidente buclei
- kfim, termenul corespunzător din sumă fiind b 7 h .
. . . . "pk^-kmo , tcnnen
corespunzător unei impedanţe mutuale feimlni m •v-
\
V-m
a)
conţine în plus şi suma impedanţelor mutuale dintre laturile incidente
■ < . I _ _v r .. . . K . ... ■ i "i im
/• I I R TL ' I I
c
t y p TU I IU I I C NI P IU S . Ş I SU I NA )
I IU P TU AN ^ I WI —------------------------
buclei /;; termenul JU >Z. A „. apare cu semnul + dacă //,,, realizează un cuplaj
magnetic aditiv între cele două laturi, şi, respectiv cu semnul - , în cazul unui
cuplaj diferenţial. Deoarece sumarea este dublă în relaţia (6.90) rezultă că Zpp
conţine suma înmulţită cu 2 a impedanţelor mutuale complexe dintre laturile
incidente buclei p.
Cazul p f t , corespunzător unui element din afara diagonalei
principale a matricii [Z b] se analizează, de asemenea, în situaţiile: - k=m,
termenul b^Z*^, reprezentând impedanţa proprie a unei
laturi k incidenţă simultan buclelor p şi q (bprfQ. M*0). Dacă cei doi curenţi de
buclă au acelaşi sens în latura parcursă în comun atunci bpk'b q k-\ (Fig.6.25.a), iar
în caz contrar b^-b^=-1 (Fig.6.25.b).
a b d
) ) )
Fig. 6.25
în cazul kf=m termenul b p k Z.hnb q m reprezintă o impedanţa
mutuală existentă între o latură k a buclei p şi o latură a buclei q . Acest termen va
apare în suma din relaţia (6.90) cu semnul + dacă la circulaţia curenţilor de buclă
Jj t p şi lj^ se stabileşte un cuplaj magnetic aditiv între cele două laturi (Fig.6.25.c), şi
respectiv cu semnul - în cazul unui cuplaj diferenţial (Fig. 6.25.d). Se observă că
2^==^ matricea [ Z h ] fiind iimetricâ faţă de diagonala principală.
Pentru a stabili semnificaţia termenilor liberi ai sistemului (6.89) ;e observă
că elementul din linia p a sistemului are, conform relaţiei 6.88). expresia:
k=\
?ea ce înseamnă că reprezintă suma valorilor efective complexe ale nsiunilor
electromotoare ale generatoarelor de tensiune incidente buclei p. In cazul existenţei
unor generatoare reale de curent acestea trebuiesc în ►realabil înlocuite cu
generatoare reale de tensiune echivalente.
Exemplul 6.4 în circuitul din Fig.6.26 se cunosc: ?i(t)~240<2 sin(WOOt) (V)t
R 2 =R 3 =20 Q, L 2 =L 3 ~20 mH. C^lOO/3 VF,
191
A,, - - i, (cuplaj magnetic perJecl) ..
Cofc tee
efective complexe f i im,an,a,:ee ale "" " valorile
V^caaaivâfn^aaivăahsoroimaecZT0' * ,/
/?, + jcoZo
coC, ,
m
Fig.
Fig. 6.26 6.27
=
=n/bi +£i:Zb: Ebl
-2l Z b| + ^22Z b2 ~ Eb2 m care:
192 Capitolul 6
(6.92)
Notând cu [ Y ] matricea admitanţelor:
V[HZ\'\
(6.93)
matricea coloană a curenţilor de latură, [/], poate fi exprimata utilizând
teorema lui Joubert (6.84) sub forma:
B=iaE]+feK]-
(6.94)
înlocuind (6.92) în (6.94) şi expresia obţinută în (6.82) se obţine:
T
Mly }M k„h- WkU l (6.95i
Sistemul algebric (6.95) se poate scrie matriceal sub forma:
[LfcM/J, (6.96)
unde matricea coeficienţilor are expresia:
[L ] = [ A l ][Ar, (6.97)
iar cea a termenilor liberi:
|ZgJ= 4 A ][r][£]. (6.98)
Analiza unui circuit funcţionând în regim permanent sinusoidal cu ajutorul
metodei tensiunilor nodale conduce la un sistem algebric iniar cu coeficienţi şi
193
CazuI unui circuit con
termeni liberi complecşi de dimensiuni (n-s)x(n-s). ex, pentru
care 5 = 1 , dimensiunea sistemului este
n -\ ecuaţii cu n-\ necunoscute.
2
Pentru un circuit fără cuplaje m
IT^
este o matrice diagonală, astfel încât «rf™ ^ ' atUri ma
'™<* fZJ
estc
matrice diagonală având elementele dc « o
a,a
admitanţcle complexe ale laturilor: 8°nala principală egale cu
( M' 7 )
711 T
(6 W)
In acest caz coeficienţii şi «ermenii liberi ai cî ,
P l direct prin examinarea circuitulu fi
°
stabiliţi
mCntUl de
i.j a matricii [K] este, conform (6.97): Pe P***
llJ=
Z a ^ a «- (6.100)
incidcnte Y es
T ^ î
şi
simultan nodurilor /
incidente
având expresia:
nodului , Element
P
^ l'3 ' 3 matnc
Z^^ErT? ^
" termenil
°' "'beri,
2, = - =
10(1
R2 R:
U = L z - h =-10 + 5j.
Valorile instantanee reale ale curenţilor în laturi vor fi:
= 20sin ;/ (/) = 5V2sin^co/-^j;
K
/.(/)
(0/--------- :
4
/3(/) = 5VH)sin|w/ -arctg- + n
Fig. 6.29
196
U
J matricea valorilor efective
complexe ale curenţilor din borncle dc ^
[iZ„J=liZ,o <Z 20 ... £Z m0 ... iZ n -,o]T matricea valorilor efective complexe ale
tensiunilor nodale.
Z
Anterior s-a arătat că pentru un circuit izolat galvanic de exterior
teorema 1 a lui Kirchhoff se scrie sub formă matriceală: [A][/] =0 Pe o
reţea ne.zolată galvanic având „ borne de acces această teoremă trebuie scrisă
sub forma:
. - i^MAim . 2)
(6 10
Demonstraţia este imediată dacă se obseda că, pentru nodurile interne ale
care intră în borna dc acces /, /H;. este egală cu suma algebrică a curenţilor dc
latură care ies din acest nod .
Conjugând relaţia (6.102) şi înmulţind rezultatul la stânga cu
197
UZ»]T sc obţine: ■ Vj ^
/r
[£ZjT[A][z'J=[L n |z;]. (6.103)
Ţinând scama dc faptul că
198 Capitolul 6
[^]TW={[Aj[îZjf (6.104)
şi de relaţia dintre tensiunile de latură şi cele nodale, [U \=[A] T [U„l Se obţine:
{Uî[i'}=luj[h] (6..05)
Dacă se înlocuiesc tensiunile dc latură exprimate în funcţie de curenţii de latură
cu ajutorul teoremei Iui Joubert (6.84) astfel încât:
se obţine:
&=[£z„F|z;]=
m
-[(Zio UmO ILn-s .o]'
=2>oz;
*=i
(6.107)
o
reprezintă puterea aparentă complexă primită de reţea pe Ia bornele de acces;
termenul
L,
reprezintă puterea aparentă complexă furnizată dc generatoarele de tensiune din
reţea;
termenul
K&m permanent sinusoidal
(6.109
H )
1=1
reprezintă puterea aparentă eomplexâ absorbită de impedanţele din circuit.
Prin urmare relaţia (6.106) se mai poate scrie sub fonna:
Sft+S =
* S- (6.110)
Relaţia (6.110) exprimă faptul că puterea aparentă complexă absorbita de
impedanţele din circuit este egală cu suma dintre puterea aparentă complexă
primită pe la bornele de acces şi respectiv cea furnizată dc generatoarele din
reţea. Relaţia (6.110) cu interpretarea de mai sus reprezintă teorema
conservării puterilor în regim permanent sinusoidal pentru o reţea neizolată
galvanic.
Fiecare dintre cele trei puteri Şj,, Ş, Şg este o mărime complexă de
forma:
Şg=P g -r )Qg.
(6.111)
Relaţia (6.110) implică egalitatea părţilor reale şi imaginare ale celor doi
membri astfel încât bilanţul puterilor se mai poate exprima şi sub fonna:
Ph + P s = P (6*112)
Qb+Qg=Q. (6.113)
Aceste relaţii exprimă faptul că puterea activă, P, absorbită de impedanţele din
reţea, este egală cu suma dintre puterea activă primită pe la bornele de acces,
P b , şi puterea activă furnizată de generatoarele din reţea, P g . în mod similar
puterea reactivă absorbită de impedanţele din reţea. O, reprezintă suma dintre
puterea reactivă primită pe la borne. Q b , şi cea furnizată de generatoare. (?,.
Relaţiile (6.112) şi (6.113) arată ş. faptul că puterile activă şi reactivă se
conservă separat.
în cazul unei reţele izolată galvanic de exterior puterea primita pe la
borne, Sj, este nulă încât bilanţul de puteri se scrie sub forma:
Ş.=Ş (6.114)
Utilizând relaţiile (6.107) şi (6.105) se obţine:
5,=t/J T [/;]=fc] T [z*]=ţ^^ (6.117)
astfel încât în cazul unei reţele izolate galvanic şi magnetic de exterior suma
puterilor aparente complexe la bornele laturilor reţelei este zero î n orice
moment:
o (6.118)
Pentru o reţea pasivă alimentată din exterior 5^=0 şi Şb*0 încât bilanţul
de puteri are expresia:
Sy-S ; Ph=P i Qh=Q. (6.119)
Dacă reţeaua pasivă este izolată galvanic de exterior atunci 5^=0, Sb =0 încât se
obţine:
5=0; P = 0 ; Q = 0. (6.120)
Această reţea nu absoarbe nici putere activă, nici putere reactivă; de regulă
curenţii în laturile circuitului sunt în acest caz nuli.
Exemplul 6.7 Sâ se efectueze bilanţul puterilor pentru circuitul din Fig. 6.22
(analizat in exemplul 6.2).
Puterile aparente complexe la bornele laturilor se calculează după
:um urmează:
J
«-aii- Rt + jaL - Zi -JwZ 1 3 / 3 - E Zi =420-660j;
co
C i J
5
s k = K* fi=+ « fi*- N^E - £4]/; = Pi + jQt
=<z z: = [(*„+jcoij/ + ^ -E
]r \
m m m LkmLk m m=P + 0
m m J!efm-
Presupunând că
Z , = /4 e jT - : Z m = 7 me JT - ; Rk = £ iC iu ; £ m = £ eJT „
şi separând părţile reală si imaginară ale celor "două puteri aparente
.J-^X
1
complexe rezulta că: «>pun,nie
/I-^-V I ^ . T -T.) (6.121) a-^*-V*siri(Y<4-Y^+o,!
^^ _ Tft ) ((U22)
P. = R J l - E J m cos(y,. m - Y J-aL^sinta - Y J (6.123) £ ffl = coL m/; - £ m /„ sin(y m
- Y m) + coZ^7, /m cos(y a - y,J. (6.124) Comparând expresiile puterilor active
corespunzătoare celor două laturi se observă prezenţa termenului
<oL k m l k I m sin(y im - y j termen ce apare cu semnul - în expresia lui Pk şi cu
semnul+ (datorită imparitătii funcţiei sinus) in expresia lui P m . Presupunând că
sm{y i m -y lk )>0 rezultă că latura k cedează o putere activă egală cu:
După cum s-a arătat în &5.7 un circuit uniport (sau dipol) este un circu.t
cu două borne de acces care poate să includă în structura sa generatoare de
tensiune sau de curent - caz în care se spune că este activ-sau să fie const.tu.t
numai din elemente pasive de circuit - caz in care el este pasiv.
în regim permanent sinusoidal un dipol pasiv (Fig.7.1) se
caracterizează prin impedanţa sa complexă echivalentă definită prin
relaţia: « Ş -Ur ■»
l e = = = R ..+ix e (7.1)
/
U
Uniport p
pasiv r.p. sau prin admitanţa complexă echivalentă
s.
L e = ^ G c - ] B c . (7.2)
In cazul in care se cunoaşte
structura internă a dipolului impedanţa sa poate fi determinată
utilizând Fig. 7.1 regulile de grupare a impedanţelor. Aceste reguli se
stabilesc impunând condiţia ca în urma înlocuirii grupării originale cu cea
echivalentă tensiunea şi curentul să rămână neschimbate.
Astfel, pentru gruparea serie (Fig.7.2) se poate scrie:
ţ/ = z , / + . . . z „ / = / £ z i .
respectiv (7.3)
U =
ZcL
*=1
205
expresiile:
n
n H
t- *=
l 1
z _z.
le
= J ^Zk ; *,=2> ! (7.4)
Fig. 7.2
Trebuie observat că în scrierea ecuaţiei (7.3) s-a presupus că impedanţele
Z\....Z„ nu au cuplaje magnetice.
în cazul a n impedanţe lipsite de cuplaje magnetice grupate in
paralel(Fig.7'.3) se pot scrie relaţiile:
U
+ +U = 1
= \^
^=ir - r ^I- ^2>*' 1=1
(7.4)
206 Capitolul 7
respectiv
(7.5)
A i
iar impedanţa echivalentă este:
Zi &
207
Gruparea mixta este o Cru gnipări scrie şi paralel, în
Pare rcd
"ctibi| ă | a 0 secvenţă dc
acest caz impedanţa
echivalentă determinându-se prin
aplicarea rcgu\i\or de grupare
în scrie şi în paralel. De
exemplu, pemru gruparea Fig.
din Fig.7.4 impedanţa echivalentă este: 7.4
2 = fei±^)|
— r
Fig. 7.5
- transfigurarea stea-triunghi
Z , Z + Z Z y + Z,Z,
2 2
Zy
Z\Z2 +Z2Zy +ZşZ
(7.8)
Z.23 = ~z,
z2
- transfigurarea triunghi-stea
Z
n
+ ^23 + ^ 3 1
hi ^31^23
Z|2 + 2 23 + Z31
Z, = (7.9)
în cazul în care structura internă a dipolului nu este cunoscută impedanţa
echivalentă se determină experimental. Astfel, impedanţa complexă echivalentă
definită prin relaţia (7.1) se mai poate scrie sub forma:
I I U e"u U Z . . = = = ^— = -e^ = Ze eJ" = Re (©) + jXe (co).
7e (7.10)
jr,
Fig. 7.6
. co„r„ , ,,,,„,,,
m
cssa?,* •* fesa:ac,ivi
rezişti vi, fie printr -o schema , i Ca
Şi în r-.^, i
dc Cut b)
generatorului echivalent de cm» "cnt - ,„;, " fic
pe principiul superpozitie^ ^re(Fi^-7.0. S^^E
în &5.7 pentru uninnmL!, proeedeT ^
în &5.7 pentru MJ (-0 activi rezistivi
uniporţi " Şi cel descris
0
Uniport
liniar ^i
activ
— 1
1
a)
Tensiunea electromotoare a eeneratnmi,,; i .
ti»-* (7.12)
Substituind generatorul real de tensiune din Fiu.7.7.b printr-un generator
echivalent de curent se obţine schema din Fig.7.7.c în care curentul generatorului
este:
~ (7.13)
ZA BSC
f
a h c
) ) )
Fig.
7.8
circuitul din Fig. 7.S.a.
Tensiunea Ia mers in gol se determină analizând circuitul din
Fig.7.8.a pentru care se pot scrie ecuaţiile de tensiuni:
C/| = (#, + jcoL,)/, -j(oL i 2 l 2 =(/?, + jwZ-,)/,
rezultând
R} + JO)L,
2 /**
+ jwZ-,
faţă de bornele AB este:
12
214 Capitolul 7
12
215 Capitolul 7
12
216 Capitolul 7
12
217 Capitolul 7
12
218 Capitolul 7
12
219 Capitolul 7
12
220 Capitolul 7
12
221 Capitolul 7
12
222 Capitolul 7
12
223 Capitolul 7
12
224 Capitolul 7
12
225 Capitolul 7
12
226 Capitolul 7
12
227 Capitolul 7
12
228 Capitolul 7
12
229 Capitolul 7
12
230 Capitolul 7
12
231 Capitolul 7
12
232 Capitolul 7
12
233 Capitolul 7
12
234 Capitolul 7
12
235 Capitolul 7
12
236 Capitolul 7
2 ,
2
orZ, 12
R: +o)-L:
12
arcuite uniport i„ regim permanent sinusoidal
237
7>2 TEOREMA TRANSFERULUI PUTERII ACTIVE MAXIMI DE
LA UN UNIPORT LINIAR ACTIV LA l \ UNIPORT LINIAR
PASIV
cchivalrmsT'.' ' T
cu un generator rea. d fide
tensiune, i ^ "f -bstitui
P
PaS,V CU 0
Z, (Fig.7.9.b). ""Pedaniă de
sarcina
(A)
,
Uniportactivr.p.s.■ ■ i Z
■
i
a Ui)
m
)
Fig. b)
7.9
dR,
Sistemul (7.18) are soluţia:
x,=-x,
(7.19
R,=R. )
ceea ce înseamnă că
Z,=Z,\ (7.20)
©te; + A, j
Fig.
7. 1 1
(7.27)
(7.28)
(7.35
)
L
C
a, ta (7.3
6)
M KZ
(O, C R
(7.39)
reprezintă impedanţa caracteristică a circuitului RLC serie.
Diagrama fazorială de tensiuni pentru circuitul RLC serie la rezonanţă
este prezentată în Fig.7.12, rezonanţa în acest caz numindu-se ■ezenanţă de
tensiuni.
248
Ob|inerca supratensiunilor nc
UR = RJ = R (7.40)
U 0) 0)
1 + 2; r
U , = (oLI
=
\ Q t Ua c
o
R2 + co co
(7.41
)
coZ.
coC
(7. (7 (7.42
= coC )
coC, \ R 2 + (oL- r
(0 0)
COC;
(0
(oL -
ip = arctg = arcts CO (0r
(7.43
Q*
)
(0
1.5 1 u L /u
0. —
5
(')
0 (!),
Fig. 7.13
- pentru (0=0, ceea ce corespunde unei alimentări cu o tensiune
continuă, impedanţa Z->x, curentul 1=0 şi tensiunea U sc regăseşte la bornele
condensatorului;
- pentru valori mari ale pulsaţiei.
G>-KC, impedanţa Z-KX, curentul /—
Fig. 7.14
Circuite „nipon in regim permanent ti
*ntu\oidul 145
U,
0 CO, <0
J
Y
= G
2
+
-coC
coZ.
este minimă la rezonanţă. Y\M = G rezultă că şi valoarea efectivă a
curentului total , /, pentru circuitul RLC paralel excitat in tensiune, este minimă
la rezonanţă:
j\m =min{/}=Gc/. (7.49)
L =^ =
R ttz
(7.50)
GU=L A
254
rcz
(7.51
)
W
(7.52)
xprimă în planul complex relaţia-
= I
-«+U+U (7.53)
itului anat la rezonanţă. în Fig.7.17.
2) şi a
ele
I (7.54) Fig.
nanţă curentul 7.17 total absorbit
renţii din bobina şi condensator
motiv rezonanţa în circuitul RLC paralel
factorul
(7.55)
11 + CO
Q CO
QJa>
. (7.57)
CO
co
Qlio
cp = arctg
(7.58)
(7.59)
Dualitatea dintre circuitul RLC serie alimentat în tensiune şi circuitul
RLC paralel alimentat în curent se reflectă în similitudinea expresiilor (7.40)...
(7.43) şi respectiv (7.56)... (7.59), punându-se în evidenţă următoarele
corespondenţe: Ur <->Ir , Ul +-*Ig Uc *~+Il - Graficele funcţiilor //c{co). //.(co),
Icito) au aceeaşi formă ca şi cele reprezentate în Fig.7.13 pentru £/*(co), (/
({co), respectiv t//.(co). Pentru pulsaţii co<co r circuitul este inductiv (9=y M -
Y/>0), iar pentru pulsaţii co>« r circuitul este capacitiv (cp<0).
Considerând din nou circuitul RLC paralel alimentat în tensiune
valoarea efectivă a curentului absorbit poate fi exprimată în funcţie de pulsaţia
co şi de factorul de calitate Q p sub forma:
T
1
-Q>C| U = G U J l + Q'9 O)
J
2 (O
I = YU = G + toL (7.60)
co
In Fig.7.18 este reprezentat graficul funcţiei /(co/co r ) pentru diverse valori ale r 4
factorului de calitate 0,„ scara pulsaţiilor fiind logaritmică. Se observă că
variaţia curentului / în jurul pulsaţiei co r este cu atât mai rapidă
14')
te uniport fn regim permanentsi
cu cât factorul de calitate este mai mare.
Pentru un factor de / calitate
ridicat ( Q ,^\0) circuitul RLC paralel
arc o caracteristică
asemănătoare caracteristicii de
frecven|ă a unui filtru de lip opreşte
bandă. Un filtru ideal opreşte-bandă
blochează GU trecerea semnalelor Cu
pulsaţia cuprinsă în intervalul [toi,
to : ], lăsând să treacă semnalele cu
pulsaţii situate î n afara
1 C k c u k uS]
T™
paralel cu factor de calitate ridicat poate fi
(7.61)
2
co, s c o r I- co2 S C0r 1+ (7
20 22, .6
2)
(7.67)
echivalent de tensiune:
—An0
unde tensiunea de mers în gol. U/MO * are (7.70)
expresia:
U
£-*v
(7.71
)
z,+z z +z
2 3 4
^ AU ~~ '
e+ li fe3 (Z, + Z A ) + Z y Z A (Z, +Z 2 ) (7.72)
observă că dacă este îndeplinită una din condiţiile: Z, +Z ;
= 0 sau Z, +Z 4 = 0
(7.73)
(7.74)
261
(7.75)
JwC
Dacă este îndeplinită condiţia
C (7.76
)
atunci
(7.77)
circuitul fiind complet rczistiv.
Pentru circuitul din Fig.7.21.b impedanţa echivalentă este:
1
(R + R+
i<oL) jcoC,
(7.78)
1
2 R + ja>L + -
jcoC
z, = LL
(7.79
)
I
jcoC
Curentul h se poate exprima în funcţie de l_\ rezolvând sistemul dc
ecuaţii:
fZi=Z:+Z3
{ R : + j o i L )l 2 = - (7.80
jcoC )
1
Pentru ca /-. şi 6/ să fie in cuadraturâ este necesar ca MZ = — astfel
coC
încât capacitatea C are expresia:
(7.82)
OiUi— --l
u 6)
Fig.
o ) 7.23
o Hi
-
2,
l
267
U 2 = Z 2 I =^Ri + X ; I t (7.83)
Z
Valorile efective complexe ale tensiunilor
Z, + Z ,
(7.84)
U\ şi au expresiile:
ţ/, = z,/ = — u
După cum se poate observa din relaţia (7.83) este posibil ca cele
două tensiuni, U\ şi LA, să aibă valori efective mai mici decât tensiunea
totală U (Fig.7.23.b) sau, dimpotrivă, mai mari decât U (Fig.7.23.c), în
funcţie de valorile parametrilor celor două impedanţe R\JC\9 f e i ^2- Cel mai
frecvent, divizoarele de tensiune sunt utilizate pentru a extinde gama de
măsură a unui voltmetru sau pentru a obţine un semnal util de amplitudine
mai mică decât ce) existent. Din acest motiv, un caz de tipul celui din
Fig.7.23.c este nedorit.
De regulă divizoarele de tensiune se realizează din două rezistenţe
sau din două condensatoare conectate în serie, caz în care condiţiile
,,v ; U\<U ; U2<U
sunt Întotdeauna îndeplinite.
Un circuit divizor de curent este alcătuit din două impedanţe
conectate în paralel (Fig.7.24.a). Deoarece
U U Zi+Z2
a) b)
c)
Fie. 724
au
curenţii I_\ şi & expresiile:
Ca şi în cazul divizoarelor de tensiune. î n funcţie de parametrii
celor două impedanţe. se pot obţine cazurile:
/,</ ; h<I (Fig.724.b)
sau /i>/ : I<>I (Fig.7.24.c).
Deoarece divizoarele de curent sunt utilizate pentru extinderea
gamei de măsură a ampermetrelor sau pentru obţinerea unui curent de
valoare efectivă mai mică decât cel total, cazul I\>I sau h>I este nedoriL
cel mai adesea fiind utilizau î n construcţia divizoarelor de curent dipolii
rezistivi.
CAPITOLUL 8
____________________________________________________.----------, / : a)
poartă de ieşire. Tensiunea U\ este
tensiunea de intrare, iar tensiunea Uz este
tensiunea de ieşire a cuadripolului: (1
curentul /, este curentul de intrare, iar iz
Fl
este curentul de ieşire al cuadripolului. 2- s -
Un cuadripol care conţine în structura sa eeneratoare
independente de tensiune sau de curent este un
158 Capitolul 8
cuadripol activ, în cazul în care este alcătuit numai din elemente pasive de
circuit fiind un cuadripol pasiv. Un cuadripol care verifică teorema de
reciprocitate se numeşte cuadripol reciproc, în caz contrar fiind nereciproc.
Un cuadripol care conţine rezistoare ce transformă ireversibil energia
electromagnetică în căldură este un cuadripol disipativ, în caz contrar el fiind
nedisipativ. Un cuadripol alcătuit din elemente liniare de circuit este liniar;
dacă în structura sa există elemente neliniare şi/sau parametrice el este
neliniar, respectiv parametric.
în cele ce urmează se consideră numai cuadripoli pasivi, liniari şi
reciproci care nu prezintă cuplaje magnetice cu exteriorul.
PARAMETRII CUADRIPOLILOR
RECIPROCI
fi(lli dulii d i ) = 0
Relaţiile (8.2) sunt ecuaţii liniare, pentru un cuadripol liniar, şi
omogene pentru un cuadripol pasiv, ele constituind ecuaţiile cuadripolului în
formă implicită.
Relaţiile (8.2) capătă diverse forme în funcţie de modul de alegere a
variabilelor independente. Astfel, dacă se aleg drept variabile independente
mărimile electrice de la poarta de ieşire, U2 şi h« ecuaţiile cuadripolului se
scriu sub forma:
(8.3)
Ecuaţiile (8.3) se numesc ecuaţiile fundamentale ale cuadripolului, iar
Cuadripoli diporţi în regim permanent sinusoidal 159
că se aleg drept variabile independente curenţii I\ şi Ţ2 atunci ecuaţiile cuadripolului capătă forma:
(8.4)
+
U- 2 ~ Z L2 \1\ ^LllLl
u Z12, Zzu Z22 se numesc parametrii impedanţa ai cuadripolului.
h=l U Y U
n l + n 2
< (8.5
)
în care parametrii Y\\9 £ns Z21, Z22 sunt parametrii admitanţa ai cuadripolului.
In cazul cuadripolilor reciproci, datorită condiţiei impuse de teorema de reciprocitate doar trei din cei patru
parametri sunt independenţi între ei. Pentru stabilirea condiţiei de reciprocitate se analizează cazul particular al cuadripolului
alimentat pe la poarta de intrare 1-1', poarta 2-2' fiind în scurtcircuit (Fig.8.3.a) şi apoi cuadripolul alimentat cu aceeaşi
(i) l -l (2) h
o— -o—*—
Cuadripol liniar
U- pasiv reciproc
0') (2')
Cuadripol liniar
pasiv reciproc
a) b)
Fig. 8.3
cazul din Fig.8.3.a, pentru care U\=E şi Uz=0, ecuaţiile fundamentale capătă forma:
Capitolul8
cuadripol activ, în cazul în care este alcătuit numai din clemente pasive de
circuit fiind un cuadripol pasiv. Un cuadripol care verifică teorema dc
reciprocitate se numeşte cuadnpo] reciproc, în caz contrar fij j nereciproc.
n(
(8 - 2 )
(8.3)
Capitolul8
Ecuaţiile (8.3) se numesc ecuaţiile fundamentale ale cuadripolului, iar
279
Cuaa-npoli dipor(i tn rcKim permanem ^
^2=^,/,+^/,- (8.4)
.l2=yi } U l +Y 3 2 U 1 (8-5)
in care parametrii >'„, y12. jfc sunt parametri, admitanţa ai
cuadripolului.
în cazul cuadripolilor reciproci, datorită condiţiei impuse dc
teorema de reciprocitate doar trei din cei patru parametri sunt
independenţi între ci. Pentru stabilirea condiţiei de reciprocitate sc
analizează cazul particular al cuadripolului alimentat pc la poarta de
intrare 1-1'. poarta 2-2' fiind in scurtcircuit (Fig.8.3.a) şi apoi
cuadnpolul alimentat cu aceeaşi tensiune pc la bornele 2-2". poarta 1-1"
fiind in scurtcircuit (Fig.8.3.b).
£/2=01 !
(2'
)
a
)
Lz=Lr (8.8)
(8.9)
Din relaţia (8.6 )1 rezultă că iar
(8.10)
din relaţiile (8.7) sc obţine că
L = - d u E + dii--— = ---------------------------------- - â -
Comparând expresiile (8.9) şi (8.10) rezultă că egalitatea (8.8) are loc ă este
dac îndeplinită condiţia
58
(8.11) d w d n d \ z d 2 \ *
aceasta constituind condiţia dc reciprocitate pentru un cuadripol liniar pasiv în
regim permanent sinusoidal.
Un caz particular îl reprezintă cuadripolii simetrici. Aceştia au
proprietatea că la schimbarea porţii de intrare cu poarta de ieşire tensiunile şi
curenţii în circuit nu se modifică. Pentru stabilirea condiţiei de simetrie se
consideră cuadripolul alimentat in sens direct, pe la poarta l-T (Fjg.8.4.a) şj
apoi cuadripolu) alimentat în sens invers , pe Ja poarta 2-2' (Fig.8.4.b). Pentru
cazul alimentării directe sc pot scrie ecuaţiile fundamentale în forma (8.3).
Rezolvând sistemul (8.3) în raport cu U2 Ş« h şi ţinând seama de condiţia de
reciprocitate (8.11) se obţine:
I 12)
-, ,1
1 (2') Fig. 8.
U
x f—
O)
<2')
(!) Cuadripol
simetric
<2')
£2 =-4 2 ,IZ, + A \ X L (8.12)
Pentru cuadnpolul inversai tensiunea la poarta 2-2' este U for
iunca la poarta l-l este J£ astfel încât in relaţiile (8.12) au loc
tcnS
ffl
L=L 2
23
+ (8.15
)
2
V
284 Capitolul <V
Prin identificarea coeficienţilor se obţin parametrii fundamentali a.
cuadripolului în T:
(8.16)
â± z,z
:
Z3 23
A2X =4"î 4a = 1 + —
*3
Cuadripolul din Fi».8.5.b reprezintă un cuadripol in Q. Analizând
circuitul cu ajutorul teoremelor lui Kirchhoff se obţin relaţiile:
ţ/, = U 2 + Z 2
(8.17)
L =l2+ +
> T f
Fig. 8.5
înlocuind pe (/, în expresia lui /, şi identificând coeficienţii mărimilor
de ieşire, LA şi h. rezultă parametrii fundamentali ai cuadripolului în fi:
286 Capitolul <V
A 1 1 2
-
(8.18
)
Zi
(8.16)
Cuadripoli diporli in regin, per,,,,,,,,;,, si
"nusoidal / 6 ,
în Fig.8.5.c este reprezentat n rvt
M. ; ^inre
.rcnno^ -(*. +M )Z -j
eCUndarsc
1 I .a ii,e
(t) p/ I ;
]
Prin identificare rezultă parametrii im ,
P an|â ai ,ra
miez feromagnetic. dc forma: nsformatoru| ui fără
£11 = R , +jwZ.. : Z L ,
Sistemul rx 1 Q » ■' (8.20)
rezolvândT^' ' 0
MStcmul (8.19) pennite obţinerea „
cuadripolului din Fig. 8.5;c. Astfel.
dc
funda
'"«-'ntali ai
rap n cu mari
poarta dc intrare (primară) se obţine: ' ° mile la
J'^i: jtoZ. l2 ~2
^.^A^^J&^iSjfc+ja^J . i (8.21,
Fig. 8.6
Cuadrip )
ol
pasiv
reciproc
in fiecare caz măsurarea valorilor efective ale tensiunii şj curentului,
precum şi a defazajului dintre ele (cu ajutorul cosfimctrului) permite
calcularea unor impedanţe complexe echivalente la poarta Ul* respectiv 2-2'
când cealaltă poartă este în gol sau în scurtcircuit. Utilizând ecuaţiile
fundamentale ale cuadripolului aceste impedanţe complexe se pot exprima în
funcţie de parametrii fundamentali. Se obţin în felul acesta următoarele
relaţii:
z2. - _
z
in impedanţa primară la mers în gol;
o—•— Cuadripol
\si\ liniar
T pasiv
fi-
1 )
-
a)
Evident Z, =U_1[L1. Impedanţa echivalentă la poarta de intrare 1-1'. numită
impedanţa de intrare primară, va avea expresia:
du -Â22 ± 4 {â\\+Anf-*
o b
) )
Fig. 8.8
Impedanţele caracteristice prezintă importanţă atunci când este necesar ca
sarcina să fie adaptată la generator. Astfel, dacă între impedanţa de
sarcină Z, şi generatorul de semnal având , —o-mpedanţa internă
Z% se intercalează ?J\ j
Cuadripol
pasiv
liniar
Fig. 8.9
(8.31)
Ă
«=z
£ r
simetric, pentru care A\\=Aj2 impedanţele «eristice
egale şi au expresia:
(8.32)
Cuadripoli diporţi î„ regi,,, per,m,H,u rf
sinusoidal
Impedanţele imagine, g, ş i Zj2 se d
«mină astfel încât dacă
-----— oauci incai
conectează impedanţa Za la bornele 2-2' impedanţa echivalentă la poarta
S ă He 'ar dacă la bornele 1-1' sc conectează impedanţa &, „„pedanta
echivalentă la poarta 2-2' să fie Z, 2 (Fig.8.10).
Aceste impedanţe satisfac relaţiile:
(8.33)
[A]
raft (2')
a
h
)
Fig.8. )
10
respectiv: Z ~~2- A2lU.\+dvM dizl* +â\2
= (8.34)
~'2 I2 421.^1 A u l \ d z x l x + d n ' Rezolvând sistemul
+
format din relaţiile (8.33), (8.34) se obţin cele două impedanţe imagine:
(8.35
)
U
r— ---------
9
----O
intre un uniport activ şi unul pasiv ----1
Cuadripol
să nu se modifice condiţia de & 7 ho ZJ
pasiv
adaptare care impune ca impedanţa liniar
de sarcină să fie egală cu impedanţa -----0- - - -
r i
(10 ( 2 )
generatorului (Fig.8.11). în acest
caz impedanţele imagine trebuie să Fig. 8 . 1 1
Capitolul 8
satisfacă relaţiile
z i 2 = z 5 " ------------------------
(837)
8.4 CUADRIPOLI ECHIVALENŢI ŞI SCHEME
ECHIVALENTE
i z, =dnzl
z = 3
421 421 421 (8.38)
In mod asemănător se pot determina parametrii cuadripolului
echivalent în n (fig.8.5.b). Astfel, dacă se au în vedere relaţiile (8.18),
impedanţele Z,, Ţa, 2, ce alcătuiesc cuadripolul în fi au expresiile:
297
$39)
Ca exemplu se
consideră in continuare
cazul 'L ' « ftră miez feromagnetic (Fig.8.12.a) pentru ^! transforma ^ui
urmăreşte
(2') (
Fig.
8.12
unde matricea
du du
(8.42)
L A 2 \ di z
reprezintă matricea fundamentală a cuadripolului.
Relaţiile (8.4) pot fi scrise matriceal sub forma:
~Zu Za] [Zi]
Ui Mu Zr li (8.43)
matricea
(8.44)
fel
-
fiind matricea parametrilor impedanţa a cuadripolului.
In mod similar relaţiile (8.5) se pot exprima sub forma:
- 1,2
rz, [In 1[ - ' 1 li
(8-
45)
unde matricea
I n I, 2 la
(8.46)
a cuadripolului.
0d= reprezintă matricea parametrilor admitanţa
Este de asemenea posibilă o scriere hibridă a ecuaţiilor caracteristice ale
cuadripolului în care perechea de mărimi U\9 h se exprimă în funcţie de I } şi £A:
Cuadripoli diporţi în rcKim pcrmanen,
^nu\„idal
/■/
h (8.47)
sau perechea 7|. LA se exprimă in funcţie de Uu şi /,
(8.48)
Se poate arăta [9] că matricile [Y\ \7\ \m ci • ,
a b
) Fig. )
8.13
(I
)
1
w=
tu
i\ - Li
1?
U .]
.1 U
:l
Rezultă deci că matricea parametrilor fundamenta)} pentru cuadnpoluj
echivalent celor doi cuadripoli conectaţi în cascadă arc expresia:
U]=Li»ILi:I- (8.50)
Generalizând pentru cazul a n cuadripoli conectat în Janţ se obţine:
(8.51
,
Fig.
. 8.14
având matncile parametrilor J i 0 Jt
impedanţa [Zi], respectiv
\Zi\. Sc observă că există '
relaţiile;
Astfel, tensiunile U\ şi ţA de Ia intrarea, respectiv ieşirea ansamblului
celor doi
cuadripoli se pot exprima in funcţie de curenţii /i şi £ cu ajutorul
relaţiilor:
( 2 )1 ffdll fr(2)
Zi" <2) + h
12)
Matricea parametrilor impedanţa a cuadripolului echivalent celor doi
cuadripoli înseriaţi are expresia:
ia=K,]+fe21
(8.53)
Generalizând pentru cazul a n cuadripoli conectat, in scrie se obţine-
(8.5
4*1 4)
Curentul de intrare J,
şi şi cel de ieşire & se pot expnma in funcţ.c de tensiunea
de intrare ţ/,. respectiv dc cea dc ieşire fi cu ajutorul rclaţnlor.
Matricea parametrilor
admitanţa ai
cuadripolului echivalent celor doi
cuadripoli conectaţi în paralel
este:
(8-55)
Generalizând pentru cazul a n
cuadripoli conectaţi în paralel se
obţine:
(856 Fig.
[r]=£[rJ >
■ 8.15
Conexiunile hibride pot fi de două tipuri: serie la intrare şi
paralel la ieşire, respectiv paralel la intrare şi serie la ieşirea
cuadripolului. Utilizând un raţionament similar celor din cazurile
anterioare se obţine:
8 57
[y=to]+fc] <- >
în cazul conexiunii serie Ia intrare, paralel la ieşire.respectiv în cazul
Se consideră
-i /: (2)
un cuadripol liniar,
Fig. 8. 1 6 /}
(îi
y (8.59)
•-u ^2
4 •
Dacă L£i =t/,e JYl ' 1 şi Zi=/,e JY " atunci exponentul de transfer î tensiune se mai poate
scrie sub forma:
a f / = In (8.61)
—U
reprezintă atenuarea în tensiune pe care o introduce cuadripolul, iar partea sa
imaginară
l^f^rr^ i
< b = y u\-yu2 i (8.62)
Deoarece Z, = /,e JY " şi L 2 = /,e jy,: , % se mai poate scrie sub forma:
L=ln7L+j(y,1-yJ:=«,+j^ (8.64)
1-5
a, * Ini
I, (8.65)
reprezintă atenuarea în curent pe care o introduce cuadripolul ia
fl „ B = 2 1 o g 1( AU
; a (ii=21og10 i (8.67)
2
iar în decibeli cu relaţiile:
ncp
a„cn = -^- = 0,921 .a™.
8,6858 ^
Defazajul />,„ respectiv 6j se măsoară in radiani.
Dacă impedanţa dc sarcină este egala cu impedanţa caracteristică
directă
Is = Ic (8.69)
atunci, având în vedere faptul că tf, = Z r , / , şi (Z 2 =Z«-iZ: se obţine egalitatea
= ln^- = fl + .)/>
(8.71)
y = In
2 -"2
Parametrii fundamentali ai unui cuadripol simetric pot fi exprimaţi în
funcţie de impedanţa caracteristică Zc şi de exponentul de transfer 2- Astfel, se pot
scrie relaţiile:
e- = bL2
(8.73)
U
Având în vedere că Z =
c
^A IAM I X se obţine că:
eI
= â\\ + V ^i2 ' A i \ • (8.74)
Pe dc altă parte, în cazul unui cuadripol simetric, pentru care Au^dn* condiţia de
reciprocitate capătă forma Au - A\iAi\ = 1, încât
-U A
A\\ ~ v A \7
& 2
\ I
= AU M 2I ■ (8-75)
e- T +e-? 2
A u = A-,-, = (8.76)
el -e L
= shy.
= chy (8.77)
Capitolul 8
In sfârşit, având în vedere şi expresia impedanţei caract
doi parametri fundamentali:
A l2 =Zcshy
(8.79)
Astfel ecuaţiile fundamentale ale euadripoiului li niar reeproc,
pasiv,
snnetnc, închis pe tmpedanţa caracteristică se pot scrie sub
forma: U} =chy-ţ; 2 + Z f shY-/ 2
shy
(8.80)
Z -
y =ln -=î-=ln
—u
E .I .......
u, u
L I ^±.M,
L — 2 ^3 (8.81)
Fiu. 8.17
în mod asemănător exponentul de transfer în curent se poate exprima sub
forma:
Capitolul S
y. = = ln
In 4 L+ >
(8.8
2)
= ym + r,:, + -r;
Srr , =^+J/>,
",,=î>r ! *,.=î>"'
i «.-£«.'" i &-£
(8.83)*=| *=! *=1 *=I
ceea ce înseamnă că atenuarea totală este egală cu suma atenuărilor
fiecare cuadripol din cascadă, iar defazajul total este egal cu suma
introduse de fiecare cuadripol.
Dacă toţi cuadripolii sunt identici între ei lanţu
omogen. în acest caz y|*' = y_u = au + ]b u şi yy - y . = a ] + ] b ] ,
au=nau , a,=nait
(8.84)
iar defazajul total introdus de lanţul de cuadripoli este:
b„=nb' K , b,-,nb].
J
S A
DC
C
™ SI *
° W, DC
ALEMA
BAN
IA
KREA DC LA
(Ut CO, 0) 4 (O
(Oi (i> 2 IO li
d) C)
Fig. 8.18
d) filtru opreşte bandă (Fig.8.18.d) având caracteristica <*a» de forma:
'apitoiul 8
[0 , c o e [0 , co, ) fl(co) = J ^ 0
, © e[fl>,, G > 2 ] ; 0 , © > © 2
e) filtru tip pieptene având mai multe intervale de trecere şi de atenuare
(Fig.8.18.e).
Filtrele electrice de frecvenţă pot fi realizate cu elemente active de
circuit (fîftre active) sau cu elemente pasive de circuit (f il t re pasive), în cazul în care în
structura filtrului nu există rezistenţe (sau dacă rezistenţele au valori neglijabile)
filtrul se numeşte nedisipativ.
Deşi caracteristica o(co) poate fi obţinută, prin utilizarea metodelor de
analiză a circuitelor electrice, pentru orice tip de filtru, determinarea pe calc
analitică a limitelor intervalului de trecere este de multe ori dificilă. în cele ce
urmează se prezintă modul de determinare a benzii de trecere şi de atenuare pentru
filtre electrice nedisipative ealizate din cuadripoli simetrici închişi pe impedanţa
caracteristică.
Â2l (8.88)
B
ă parte, parametrul fundamental Au poate fi exprimat Fn funcţie de
ul de transfer pe impedanţa caracteristică fiind de forma-
n *422 =chY = ch( fl +j6) = ch fl .cos6 î+jshfl-sin6. (8.89) Deoarece A\i
â fie real este necesar ca:
Im{ i4 11} = sha-sin/) = 0 . ( g 90)
banda de trecere a filtrului atenuarea este nulă, </=0« şi condiţia (8.90) este
(2',
li f
o) A)
C
(2)
(2)
■ o
II-
Fig. 8.20
Condiţia U n | =
' se
poate realiza Fie daca dti = U ceea ce conduce la
! 1 1
b) A u = 1 + T = 1-
(Di =
în cazul A ] } =-1. Intervalul de trecere al filtrului este (coj, co),
4ÎLC
filtrul fiind de tip trece-sus.
C
c) A u = l + jcoZ,-jtoC = l-co:!Z.C.
^ i i = l => co, = 0
A\\ = 1 o • 2_
4n = - I co2
= LC
IH319
0.
Filtrul arc banda dc trecere 1 Ş' este un filtru de tip trece-jos.
= 1-
1
d
)^1=1 +
jcoCjcoL ( O -, —> co
( f E C â u = l =>
1 ■ Intervalul de trecere este (o>,, «), iar filtrul
Fig. 1
8.21
(I
expresiile:
jcoL—-—
z =
I 1
j (oL- coZ. -
coC J
coC
(oC 0 -
wC 0 Parametrul
coZ. o;
fundamental /fu este: =1 +
. Din condiţia .iu=l se
C toL-
Gen.
Fig. 9.1
J
.2R
e *' -l / T a = — = a
2 =
a
1 +<7 + tf 2 = O
l-o 2 = V 3 e
. K
Valorile efective complexe ale sistemului de tensiuni
lectromotoare cu succesiune directă a fazelor sunt:
E y = £eJ*=£
.2r.
IS6 Capitolul 9
£\ = E e (9.5)
Ar
:(m A M
E3 = E c
iar ale celui cu succesiune inversă a fazelor sunt:
£J = £e j<p = E
2n
q>+ .2n
—
E*> = = £e 3 = a E (9.6)
Ee
valorilor
Fig.
instantanee 9.2
mărimilor formează
sistem
simetric, e,(O
e 2 (/)
h
cu + )
generatoarelor
(9.9)
U „ = £, = a E
fază formează un sistem trifazat simetric cu succesiune
2
) E = j3Ee 6 U n = V .2o- U .30
J-
2 = a2&Ee~<> (9.10)
,=SlJf. (9.11)
0 V se obţine (7/=380 V.
sunt reprezentaţi fazorii
lui de tensiuni de fază,
or de linie.
IH<J
Generatorul trifazat cu conexiunea în triunghi a fazelor (Fig.9.5) se caracterizează
prin faptul că sfârşitul unei faze se leagă la începutul fazei următoare. în acest fel
tensiunea pe oricare fază a generatorului
c,y,,„y, „„.,*, „y,,,,,,. „, reglm
!-\ -Z 13
(9.13)
£3=1 .3-/32
=
3Z R °- (9.14
)
în cazul apariţiei unei nesimetrii în funcţionarea generatorului (datorate unor
cauze mecanice sau electrice) condiţia £,+£,+£3= 0 nu mai este îndeplinită,
astfel încât prin înfăşurările celor trei faze ale generatorului apare un curent 4 *0.
Acest curent are o valoare efectivă mare. datorită valorii mici a lui Z g, putând
duce la deteriorarea înfăşurărilor. Din acest motiv conexiunea în triunghi a
fazelor generatorului trifazat nu este întrebuinţată in practică.
Circuitul din Fig.9.6 are două noduri (O) şi (N) şi poate fi uşor analizat cu
ajutorul metodei tensiunilor nodale. Alegând nodul(O) drept nod de referinţă se obţine
ecuaţia:
(9.15)
IU (9.16)
Im I i + Z a + I a .+lN ensiunile pe fazele receptorului vor
avea expresiile:
ILIN =LL\o - U.NO
U - i N = U .2o - U NO ■ (9.17)
LLIN = L /30 -LL NO urenţii de fază, egali cu cei
de linie, pot fi exprimaţi cu ajutorul elatiilor:
Valorile efective complexe ale curenţilor şi al
fazele receptorului, precum şi valoarea tensiunii de ăt^c^^
dc valorile impedanţelor din circuit, in cele ce URMST ^ 1 ^
câteva cazuri particulare. ™Cază sc analizează
a) în cazul în care impedanţele 7, 7, ci 7 £Stc echilibrat Notând CU Z
vabarca comunîa ICT.ora-
z
- = z-\ = Z 2 = Z 3 =2ej9 şi cu I = - = Y e i 9 se obţine
tensiunea de dezechilibru:
i,___ = 0 .
(9 20)
/ _ —10 _ —10
Z- «
g&irV ^ '
C J P
ML?"
; ^20_ = ^20_e-j9 (922)
Z Z
formând un sistem trifazat simetric ce verifică relaţia Z i +/3 = o
în Fig.9,7 este reprezentată diagrama vţ/30 = fazoriafă dc tensiuni şi
de curenţi fn cazul unui receptor echilibrat inductiv.
Tensiunile de linie Ia receptor sunt egale cu
cele dc la generator fiind satisfăcută relaţia
(9.11).
In cazul în care Z&ZyfiZs receptorul este
dezechilibrat, fn acest caz impedanţa ZN poate avea
diverse valori, inclusiv 0 şi oo.
b) Considerând cazul ZN=0 înseamnă
scurtcircuit între neutrul receptorului şi cel al
generatorului. Tensiunea de dezechilibru este nulă deoarece
IL NO = 2N Z- V = 0. (9.23)
Tensiunile pe fazele receptorului sunt egale cu cele de fază ale generatorului
formând un sistem trifazat simetric, la fel ca în cazul receptorului echilibrat. în
schimb, curenţii de fază au valori efective diferite, formând un sistem trifazat
nesimetric de mărimi sinusoidale:
=Li-
l2 20 (9.24)
u2
l3=l3 '"IO
NO = MLt^£2_ + ^ £
U
Tensiunile de fază şi curenţii de'FEJ TF' (9.26)
Un sis
nesimetric. Curenţii de fază satisfac relaţia *m
trifazat
Fig. 9.9
Capitolul 9
334
u
U Ll3 = y .21
(9.29)
£.3
Z.: =
"urenţii de linte se determină cu ajutorul relaţiilor:
i-31
(9.30)
= -
Z3 ^31 -23
Se observă, după cum era de aşteptat, că cei trei curenţi de linie sat
relaţia:
■y- - z, +/ 2 ¥â &^*mw : * . (
u
&
H.23 2, Z23 =
Z, 2 = « i-12
z ~~ z
17
/ t/,
—- = — . Curenţii de linie au
a)
b
a) )
tensiuni V 12 + U 2 3
In &9.2 s-a analizat cazul unui singur receptor cu conexiune în stea sau în
triunghi Iară a se lua în calcul impedanţa liniilor de alimentare cu energie electrică.
Deoarece, în general, o reţea de distribuţie alimentează mai mulţi consumatori. în
cele ce urmează se analizează câteva cazuri de circuite trifazate complexe.
Receptorul trifazat cu conexiunea în stea a fazelor alimentat prin linii de
impedanţe Z)U ZihJdi. Zis (Fig.9.14.a) poate fi asimilat cu un singur receptor cu
conexiunea în stea având impedanţele fazelor:
0
)
Z/3
2: (N
(3 3 * )
) L
b
)
Fig.
9 .16
3
0
'
f
(7,o=120V ^
(2
.2n
U 20 = \20c^ .
■ZL
ţ/30 = 120c ' J
3
Ţcns iunea de
dezechilibru are ( expresia:
y =_i- = 0 , l S ; I . v = -
U
R: 1
0
Rezul
< ă : 1( ; ; V O = 120e J
3 .
fi. Tensiu
receptorului au expresiile: 1
.Jt
U m =£Z.o-LU) = 120V3Y«
U 2 A' 2 o =120V3e'^ .
= a-aNo
L / Af = Lbo ~ U . N 0 = 0
3
Fig.
9.17
Z>| = 5+6j.
a o = U e =a2U
3
2 f f
An
U .30 = U / e ' T = a U f
Curenţii de linie au valorile: , _ ^ i o 120 , .v
Z
'"F ^j= = 7 5(, + j)
'
Circuite electrice trifazate în reg
Tensiunile pe fazele receptorului
'« Permanent sinusoidal
346
sunt-
Uk-Un -Z,Z,.+Z,fc . K t t ' .
V l 12 =
= 142,63- 11I.5J >
iZ l=«CZ ',2
3
r; wSistemul de
tensiuni de linie este simetric şi are valoarea efectivă Ut=380 V Se cer,, să se
determine:
a) indicaţia voltmetrului de impedanţa internă infinită conectat intre neutrele
celor receptoare;
h) curenţii de linie;
c) puterile activă şi 1 ) reactiva1
jo)C(-flc//)+-----a L / , 2
R l coZ.
- - j a U ,R o)C +
ioZ
£Z A "0 -
1
\
Zx? toC-
0 )L
U v = \ L L x - o - U . x o \ - } a U ! R \ — + aC - 2 U , = 760V.
Zi ■
22 jtoZ ^ = ^ = jcoC({Z2o-
tZ^o)
^2
iZ30z3
■
U -30 - U .N'0
=
348 Capitolul')
R h = R
a h
) )
Fig.
9.19
Reducând cuplajele
magnetice schema electrică este cea din Fig.9.19b. Tensiunile de fază au valoarea
I
9 ?
«* SISTEME TRIFAZATE NESIMETRICE DE MĂRIM]
S NUSOIDALE. TEOREMA LUI FORTESCUE
" Conform teoremei lui Fortescue [12], [19] un sistem trifazat nesimetric de
mărimi nesinusoidale poate fi cxpr.mat ca suma dmtre un sistem trifazat simetric
cu succesiune directă a fazelor, unul cu succesiune inversă a fazelor şi unul
homopolar, sub forma:
U2=a2Ud+aUi+Uh (9.44)
-h= 3
U , +aU^ + a 2 U ,
U.j = —-----------=f-------------— • (9.45)
ţj
3
Sistemul homopolar are aceeaşi valoare efectivă complexă , L^, pentru toate
fazele, sistemul simetric cu succesiune directă este reprezentat de mărimile a'U^j,
aUj, iar cel simetric cu succesiune inversă de mărimile Uj. aUj. a* Uj . O
descompunere similară se poate obţine pentru un sistem trifazat nesimetric de
curenţi.
Astfel, un circuit trifazat liniar, alimentat cu un sistem trifazat nesimetric de
tensiuni sinusoidale, poate fi analizat fie prin utilizarea metodelor generale dc
Capitolul 9
352
analiză în complex, fie, utilizând teorema superpoziţiei şi realizând trei
analize succesive: la excitaţia cu sistemul simetric direct, apoi cu cel simetric invers
şi apoi, în sfârşit, cu cel
Circuite electrice trifazalc ;>f
L
k»u permanent sinusoidal
205
Fig.
9.20
2<>o Capi/olul 9
{i}
/, =/,e jr " , / 2=/ 2c JTa , / 3 =/3 e Jr ' J . Puterea activă absorbită de
trifazat are expresia: A» = Re = £/,„/, cos(y Ui - y,-,
s (y„, - y . J +
^3o/3cos( y u j - y , ) > ^
:
{ş} = £/,<>/, sin (y1(| - y , ( j+c/ 20/2 sin (y u , -y ; .J+
; T[ >^o/ 3 sin(y M3 -yJ • <9-5°)
ul reţelei nu este accesibil se poate alege drept nod dc referinţă
aparentă complexă absorbită de receptor are expresia:
Ş =y.l3l\ + U .23l2= P + JQ- (9.51)
ă exprimată în funcţie de tensiunile şi curenţii de linie este deci
*2? M (9.56)
= 3L/ // /cos(p + j3t/ // / sincp
de unde:
P = 3U , I f costp = 4
^11,1, costp
• (9.57)
Q = 5U f I f sin(D = v3/7// / rsinip
CIRCUITE LINIARE ÎN REGIM PERMANENT
PERIODIC NESINUSOIDAL
„ purtătoare de infonnapc.
,0 .1 ANALIZA SEMNALELOR
10.1.1 Dezvoltare, ;„ wil. N
ESIJVUSOIDALE
C
--d« - —I periodic dc „■
/(') ■ 4) + L A
km sm(*aw + Y*) ( 10.1)
sau
/(') = A
o+ Y B k m sin(A-o)/)+^C, m cos(A-co/) (10.2)
B
km = j J A ' ) s i n { k ( o ( ) d t ; (10.4)
=-J
?r
Ckm /O cos(A-cor )d/. (ţ 0.5)
o
între coeficienţii A k _, Bkm, Ckm şi faza iniţială yk a armonicii de
rang k există următoarele relaţii:
\, = Pi, + C
L > Y*=arctg (10.6)
Bk
*ţ.=4 cosy , C =A smy . (10.7)
m 4 km km k
DI
sin
A-
m-0 (10.8)
cos
v N
Fig.
10.1
2u„,
Conform teoremei
eşantionării (teorema lui
Shanon) [25] pentru a putea
determina coeficienţii seriei
Fourier pană la armonica dc
rang p. inclusiv, este necesar
ca numărul dc intervale, N, în
care se împarte perioada Ţ s j
satisfacă relaţia N>2p. Cu
Fig. 10.2
alte cuvinte, pentru determinarea armonicelor dc rang p frecvenţa de
eşantionare N/T trebuie să fie mai marc decât 2p /T. Funcţii periodice
particulare
1) Semnalele cu valoare medie nulă pe o perioadă se numesc semnale
alternative şi au componenta continuă nulă: -4 0 =0.
2) Semnalele care îndeplinesc condiţia de simetrie:
T
/+ (10.9)
/«) = /
au numai armonici pare în sinus şi cosinus şi componentă continuă:
CC CD
/(/) = A0+Yj B
2k sin(2A(o/)+^C 2A cos(2A<o/). (10.10)
y
co
m=
Semnalul f [ t ) este
f alternativ, A
impar şi antisimetric
yr
2
faţă de
semiperioadă, îndeplinind
condiţia (10.11). Dezvoltarea sa ~ A în serie
Fourier va fi deci de
(10.11
( j,ruite liniare în regim permanent DerinJt* ■
periodic nesinusoidal 213
fonna:
/ X
(*)'-2 *2*+i sin(2A + l ) w
unde:
T
= 1 f /-(/)sin(2fc + l )M /d/ =
t> 2 k + \ Ty
II
J,L
2 sin<2* l )a,/d/- f u i n (2A l
+ + )co/d/
T
Prin urinare: 4^
/(O =
71
Exemplul 10.2 Să se determine dezvoltarea in serie Fourier a semnalului
liniar variabil, in dinţi de fierăstrău, reprezentat în Fig. 10 .3.
/(/) = ^ . / , / e [0, r ] .
Componenta continuă este:
0 0
Amplitudinea armonicii de rang k In sinus
are expresia:
B = j I J/
sin k<ot d/ = sin km dt =
km A
Fig. 10.2 2 dt
A
o
2
A'(o A- co
2
cosAa)/
Alt + o
kto T T sin A-(or
Amplitudinea armonicii
0 Q de rang A' în cosinus este: ------+
- cosAA TT 2
'CD
'O)/
IA
C . = ~ [ f i t ) cos hat d t = ^ 4 fr cos hcot d/ =
J
*■ T J ' T~
o
T r_r
sin kiot
ii f sin = 0.
o fa )/ " J fco
2 sin A-
Prin urmare /(/) = ]
co/
-rZ ^-
M , + Z '^ "
*=1
/(')= ^D^e**
(10.18
)
-CC
JTO,
D. k m =- J/ (0e - DI. (10.19
)
o
1k
2<o 3o)
1 _____L
■*(■> 5 (0 to tu 2(i>
4 (D
W
5 (i)
0
h
)
a)
Fig. 10.4
10.1.4 Valori caracteristice ale semnalelor periodice
relaţiei:
Utilizând dezvoltarea in serie Fourier a semnalului /(/) se obţine:
_ -
30
/=!
= Al + 2 /loX^« sin A C0/ +
( ' *y*) od
A
k m A L s>n(A:o)/ + y A )sin(/co/ + Y/ )
4
00
yJ
+ 2
sin (Â-co/ +
o (
rezultă că: 2
(10.21)
km
]
Notând cu Ak valoarea efectivă a armonicii de rang k, astfel încât Ak - 4 l A k .
valoarea efectivă, F, a semnaluluiy(/) are expresia:
(10.22)
u d ) = U0 + 2 sin(*(M + y, ) , valoarea sa
efectivă este
In m d Similar va|
* ° ' oarea efeeti
km]
ivă a unui curent
\
+
/ ( / ) = 'o ^£ 7 * ^l**0' + ) este / = /
\
Coeficientul dc distorsiune al unui semnal nesinusoidal este un număr
adimensional definit prin relaţia:
x
*=2
l- 4 =-. (10.23)
£
4
Mărimea /l( y = i i rcPrc7.intă reziduul deformant al
CC CC
+y/ J
Puterea activă. P , primită sau cedată de circuit reprez
valoarea medie pe o perioadă a puterii instantanee:
p( 0 d / = - J« ( / ) / ( / ) d / .
T T
P = j
o o
Utilizând dezvoltările în serie Fourier ale celor două sem
şi /(/) şi ţinând seama de faptul că: r
Jsin(A-co/ * yUi )sin(/?;co/ + y^ )d/ = 0 pentru m*ky o
iar
x 4
2 "
(10.27)
Prin urmare puterea activă în regim permane
nesinusoidal este egală cu suma dintre puterile active pe a
puterea corespunzătoare componentei continue.
Capitolul 10
373
Puterea reactivă, O, se defineşte ca fiind suma puterilor
reactive corespunzătoare armonicelor:
CC
0= si sintpi (10.28
)
*= (1033
S = UI.
Unităţile de măsură pentru aceste puteri sunt: watt-ul
puterea activă, var pentru cea reactivă şi voltamper (V A
PCF (VA)
aparentă. P cm™ cea
Se observă că în regim permanent periodic nefi i„„e i. .
1
satisfăcută inegalitatea: ° d,C ncs,™so.dal este
• , „ ^' (10.30)
ceea ce .-a permis Iu, Constantin Budeanu să definească puterea
deformanta, D, prin relaţia: 1 u rtd
"-
*= (1033
Deoarece o serie Fourier este identic nulă atunci când atât termenul
constant cât şi amplitudinile armonicelor sunt nule, rezultă că teorema I şi
teorema a Il-a a lui Kirchhoff sunt satisfăcute atât la nivelul curenţilor şi
tensiunilor corespunzătoare laturilor:
sau
2]^r>sin(ww/ + 7^)=0 î SÎD(OTQ>/ + 7/M)= 0. (10.36)
ke(a)
*= (1033)
* =l *=i Y
* u
.«*I,oo. (io .39)
c asemenea puterile reactive se cnncr,,* .
COnServă
monici: ■* b nivel global, cât şi pc
k = \ mm] I
m (10.40
£ f /m )'J iw ) sinc^ m)
=0 Loc
=
)
■Am)
I+ dt. (10.41
)
4»; ,
10.5 CIRCUITE ELECTRICE LINIARE ÎN REGIM
PERMANENT PERIODIC NESINUSOIDAL
m = ^ = & f y
absoarbe curentul
^+ Ştfbfc» +
R R M
K
+ mf7 t
ut
sinfcco,
)= I0
+ v . \
M
'*>
U,
unde ?' Y/i s V i » ' Tensiunea şi curentul fiind proporţionali,
2>'
A=2 _ A=2
x (10.42)
ecuaţia caracteristică
"(/) =
yJ,
*=1
381
Circare iiniare
în ^>»/>^c/ jar intensitatea
curentului este
1
/ ( / ) = /«+ JÎJL, * + yk )= /
„ + VIV u
k.
*=2 A =2
*=2
T. <k (10.46)
M I / - i
(10.48)
*=1
,c
■1
co
du
Deoarece / = C— se obţine :
dt
» / \
/ t = k<oCUk = (10.49)
sinusoidal.
2tf
Capitolul Jt)
384
>k. k *
(10.50)
2
2#
km)
fl>^) 5W
I jh I *=J
CC
(10.51)
Puterea aparentă are expresia:
S=UI =
(10.52
1 )
jar C ea deformantă se calculează, ca şi în cazul bobinei, cu relaţia
k
Exemplul 10 .3 Să se -------'—I u
TA
determine expresia
u
Fig. 10.8
P
curentului i(tj şi a tensiunii u l1 _
la bornele bobinei, uL(t)ţ în ~0
circuitul RL serie excita! cu o-----------------------1
Fig. 10.8
Circuite liniare în regim
----------11 ',tr"'«"' nesinusoidal 22~
*U UU>: m
-
^Xe£?.
aa
Annorfc.de»**,
* impar
CU
rentului,
este:
• f,
r w smU-co/-arctg-—- i U ) = n
tt kJtf+kWl}
* impar
fooL 7t sinf A 'tO/ -
arctg------+ -
AUm V2(,)L V -R
A impar
Exemplul 10.4 In Fig. 10.9.a este reprezentat un circuit redresor monoaltemanţă
cu o diodă ideală, a cărei caracteristică de funcţionare
Fig. 10.9 21 /
c)
b
a) )
Fig. 10.9 21 /
c)
391 Capitolul 10
Um sin T
(o/
* 4
unde:
\ T %
1 -cosco
U
7t
cos(A- + 1 )co/]d/ =
o
pentru fc* I. U
T/
on ÎI î
392
B]m =
Capitolul 10
cos2<o/)d/ =
jsin : a)/d/ = -^- j "(l -
Circuite liniare în re.ia, permanent perioaic Berf
sin «)/cosA-co/d/ = 7/ u
\
t/« [ l-cos(Ar + l)rc | -cos(^ l O . * impar
A- + 1
2RC A-- l
rc = 1 \u m s\
'- r J M
sin co/cos (ord/ = O.
o
Prin urmare UR ( I ) este de forma:
U
l +-sina)/ + 2Y-C 2^
OS
71
*=2
= . 1-
' 1 1 0
Se obţine:
= 40%.
27C" - 8
Exemplul 10.5 Să se determine dezvoltarea în serie Fourier şi
factorul de distorsiune al tensiunii u R (t). obţinută la ieşirea
redresorului bialternanţâ din Fig.lO.IO.a, ştiind că tensiunea de
intrare este ufO-U^intot.
în Fig.lO.lO.b este reprezentat semnalul dublu redresat » R (/).
a) l>)
Fig. 1 0 . 1 0
CC
în serie Fourier va fi de forma; u
dezvoltarea R
{ t ) = U0 + ^JTc^
cosit©/
unde U0 = - j i < ( t ) d t = U m 267,
o fsinw/d/- — fsinco/d/ =—-
0
%
2U
C. = — 2[//(/)
" 7J
f cos Â-(o/d/ =
T
m
jsinw/cos&o/d/
-
Jsinco/cositco/d/
0
AU
m
7\ . *
ar
P -
^(0 =
2U
1 + 2 Zcos2 /xo
7t
/
Valoarea efectivă a tensiunii uR{t) este:
r /2
ctorul de distorsiune:
Circuite liniare in regim permanent periodic neslnusol
~">ida 231
l
8
, 1- 1- = 17,4%.
mm
}
EmmhlLHlA Orcuitul din Fig.10.1 1 este alimenta, cu tensiunea = 80sin
0)1 + 60 sin 3co/. Parametrii
B=0 }L=I/(oC=2O. Sâ se determine curenţii in h,„ s n,:
"
■r - ^ ) _ ( 2 + 2j)(2-2j) "
(oCJ
(R + )
u>L) Fig.
10.1!
l,)
Z =
2R + j
Curentul pe armonica fundamentală este:
/"> =£_ = 20V2 ; / (1) (/) = 40sincof. Z (l)
Utilizând regula divizorului de curent se obţin armonicele fundamentale ale
curenţilor ij(0 şi MO'-
2 R + j coL
coC
2/1+j wL-
coC
Z(3) =
4 + <%j
=
2R +
3(oL-
j \
3w C 2Q
.
Curentuf totaf absorbit este: /{3) = =^ = 15 ^2 , / = 3o j 3W s n
arctg3)
I
/,(/) = 20VJsin (o/
+ Q
ViOsin| 3 (0/ + arctgj |.
+-
4;
CIRCUITE LINIARE ÎN REGIM TRANZITORIU
dt Ck
-X
CL
rir *■ (1L2)
'd " " ^'
■
= (0) J -J/ )d/
MCi + i(/
* 0
Curentul prin bobina fară cuplaje magnetice poate fi exprimat sub
forma:
ile liniare in reni,,, tranzitoriu
*i LJ
k
L
h(') = Ţ- (/)d/ = / i ( o ) + _ L 'f "'.<')d/
{U3)
i „ determinare JES??
şi
C 8
"
In rezolvarea sistemului de 21 ecuaţii im necunoscute un rol importau,
- rr xs: **?
^ssa
se refera la valonle tenstumlor m.ţialc pe condensatoare. „ t . (0 ), şi , fluxurilor
magnetice ini,iale prin bobine. <p,(0), '
unde M QmMml momentul r=0 ca moment al
comutării.
Valorile tensiunilor sau ale sarcinilor iniţiale ,1c condensatoarelor, q ( 0 )
= C-,/c (0), precum şi valorile fluxurilor magnetice iniţiale prin bobine, O(0),
pot fi determinate analizând circuitul în regimul permanent existent înainte de
comutare.
Teoremele de comutaţie arată că. in circuite reale, cu surse de putere
finită, aceste mărimi nu pot avea discontinuităţi de speţa I (nu pot varia prin
salt).
Astfel, prima teoremă a comutaţiei afirmă că fluxul magnetic prin
bobină nu poate varia prin salt în momentul comutaţiei, ceea ce se exprimă din
punct de vedere matematic prin relaţia:
O(0-) = O(0+), (11.4)
unde <I>(0-) reprezintă fluxul magnetic în momentul imediat anterior
comutării, iar 0(0+) cel din momentul imediat ulterior comutării. Dacă bobina
nu are cuplaje magnetice astfel încât 0=2.7, atunci condiţia (11.4) se poate
exprima sub forma echivalentă:
/i(0-) = /£ (0+). (11.5)
405
Demonstraţia acestei teoreme se bazează pe faptul că puterea
instantanee la bornele bobinei:
MO = "('W ( 0 = ^-M')
t (U;6)
trebuie să aibă valori finite in orice moment, astfel încât — fiind finită.
at
fluxul magnetic este o mărime fără discontinutăţi dc speţa I.
A doua teoremă a comutaţiei afirmă că sarcina electrică acumulată pe
condensatoare nu poate varia prin salt, ceea ce se exprima prin relaţia:
<7(0-) = *(0+). (11,7)
q(0-) reprezintă sarcina electrică în momentul imediat anterior comutării, iar <?
(()+) cea din momentul imediat ulterior comutării. Deoarece q{t)=C-uc{t)
condiţia (11.7) poate fi scrisă şi sub forma echivalentă:
;/ c (0-) = w c (0+). (1 18)
Demonstraţia celei de a doua teoreme a comutaţiei se bazează pe faptul că
puterea instantanee la bornele condensatorului trebuie să fie finită în orice
moment:
i,Z~ ^ T
liberă a curentului /(/), ce apare numii n„ A componenta
amortizându-se în timp:
objinându-se
i,«) = A e > ' . (1U3)
în Fig. 11.2.a şi Fig.] ].3.a este reprezentat curentul /(/) m cazul conectării la
o sursă de tensiune constantă, respectiv sinusoidală, pentru un circuit RL cu
condiţii iniţiale nule. Se observă amortizarea componentei de regim liber. lim/,(/) =
0 şi intrarea în regim staţionar.
respectiv sinusoidal. i
Fig. \
o)
vedere practic se consideră ca durată a regimului tranzitoriu intervalul de timp
i(0-ip(()
<1%. (11.16)
5t = 5
Pentru circuitul RL serie durata regimului tranzitoriu este de aproximativ ~-
D
*n Fig. 11.3.a şi b se poate constata faptul că la conectarea circuitului RL serie la
sm^co* + y e - arctg 1
= -e -sin Y.-arctg^ R
'0 /T,2 . „2,2 Supracurentul este maxim atunci când sin (oL
Yc - arctg
R = 1 şi deci
coZ,
U =T +
arCtg
T (Fig 1
- L3 b)
- ' Caz în care
expresia curentului î
tranzitoriu este:
in re
gi
:
COSW/-C
iL 0
Y"''' / / \ \ W Iv / \
(A
)
/(/) =
Fig. 11.3
Supracurentul Ai obţinut la momentul / = — este maxim şi arc expresia:
A
'max = eS
-2 21
.
e ( t ) = RC—£- + u c ( t ) . (11.19) al
încât circuitul RC serie este un circuit dc
Fig. 1 1 .4
ordinul I. Soluţia udt) este suma a două
componente:
(1,
u c ( t ) = u C p ( l ) + i' C l (0 -20)
413 Capitolul 1 1
unde u C p ( t ) reprezintă componenta de regim permanent a tensiunii la
Circuite liniare h, regim tran*oH
"i
C W
d' ' (11.21)
Se obţine ca şi în cazurile anterioare:
.. - y 01-22) înlocuind UQ
(/) în ecuaţia diferenţială (11.21) se obţine:
(11.24)
r "c>(/)
aprecierea duratei regimului tranzitoriu:
* mvist/
ul conectării la o sursă de tensiune constantă, e(/)=£, se
t caz :
presia:
415 Capitolul U
E4Î 1 7X
u Cp ( / ) sin (11.2
coC (oRC 2 ,
= 6)
co 2C :
Înlocuind (1 1 .26) în (11.23) se obţine:
E-Jl
_J_____£
R' +
si n (o/ + y,. + arctg
1 coC co/?C 2
oTC:
(11.27
)
i
1 R + wc (0)e RC
-si n Y. + arctg
co/?C 2 ) C
£V2 1
coso)/- e *c
2 1 toC + u c (0)-e'«c ) (U30)
* +co C 2 2
Fig.
1 1 .6 Fig. U.7
Supratensiunea A MC este maximă
T.
Ia momentul 1 = — şi are
expresia:
A//, £
V
(11.31)
mu
2
Existenţa unei tensiuni inţiale nenule «<K0)<0 determină o
supratensiune suplimentară conducând la o suprasolicitare a condensatorului
în regim tranzitoriu.
1 1 .3 CIRCUITE LINIARE DE ORDINUL DOI ÎN REGIM
TRANZITORIU
di/,
Deoarece /(/) = C—- se obţine ecuaţia:
d/
LC ^ + RC^ + u c ( l ) = e ( t ) .
dr (11.33)
di
Ecuaţia ( 1 1 .33) este o ecuaţie diferenţială neomogenă de ordinul II cu
coeficienţi constanţi a cărei soluţie generală este de fonna:
MO = WQ (') + "<:,('). (11.34)
uCi (;) reprezintă soluţia de regim permanent, iar UQ. (() , componenta de
A. + —X +
L LC~°" (H.37)
Xu = - o ±Va 2 - o » 5 . (U38)
Circuite liniare în regim tranzitoriu
421
Te sunt
sunt
r0= — = 2WZc. *
(00
în cazul R = 2^ sau a=o)0, rădăcinile ecuaţiei caracteristice
sunt egale, reale şi negative h=h=-<^ iar soluţia de regim liber este de forma:
Wc,(') = (4 +^2 'W*!
(11.42)
caracterizând un răspuns liber aperiodic critic.
Rezistenţa
m tranzitoriu
422
jtfc
aperiodic;
aperiodic critic;
scilant amortizat;
egim permanent sinusoidal (oscilaţii
anta de amortizare este nulă (a=0).
care apar în expresiile (1 L39)...(l
e continutate a curentului prin bobină
l comutării. Astfel, curentul în regim
/
e + M2eXl" )(11.44)
M
{X]A] (11.45)
0 ) + Ai
1
A; 2 - Xj c
L * I («c(0)- H (0)jC
(U.46
)
Componenta de regim p er r n an e m a ^ ^
determină analizând regimul permanent către care tinde circuitul A S ,fH dacă
c(0=£=const., reg.mul permanent va fi unul staţionar /„(,)=() si U C f { t ) = E ,
iar dacă e( t ) = Ejl sin(co, + v< ) r e g i rn u l p e r m an c m y a fi
II
\
•
/
l \ A_____
o
' - t
r
(a) (b)
Fig. 11.9
în continuare se analizează cazul descărcării unui condensator având
tensiunea iniţială »c<0) pe un circuit RL serie (Fig.11.10). Deoarece u C p (/)
= 0 şi i p {t) =0 constantele A\ şi A% au expresiile:
Considerând că R>Rcr, h-h= -2p, iar soluţia pentru udO este: "c (0 = ^[(« +
P)e p ' + (- a + p)e p ']uc(0) =
2P
e" a 'sh(p/+ y)
'—-[ashp/ + pchp /]i / r (0)« «c(0)
2p shy
•/=0 R
1
Fig. 11.10
«c(') f / w e* ''sin(co/+Y)
/ . \= « r (0)------------^--------— unde
siny
Circuite liniare în regim rran-i
(O Unriu
v = arctg—. 427
' a
1 1 .3.2 Circuitul RLC paralel
Deoarec OBFINE:
~ R 'lQ
/ - r Cd " c
" "DT • "C - «i -LŞT
di
SE
)
(0. (11.49
)
Curentul //.(/) satisface o
ecuaţie diferenţială de ordinul ___Jtf
II similară ecuaţiei (11 .33), soluţia fiind dc fonna:
1
T'c"c
'.(') = /,,(/)+ /,,(/), W » J
*
în care iL (/) reprezintă
1^/) = V+V^'-Ecuaţia
caracteristică ataşată ecuaţiei diferenţiale (11.49) este:
,m
Rl+R3
După comutare, pentru r>0 se pot
scrie ecuaţiile:
tt
R
R,
3
+i
l='L 2
.1
E = uL+Ryi
uL=RJ,=L^ 2
«3
dl
Fig. 11.12
*2,
430 Capitolul 1 1
*2,
431
iareînre
8im tranzitoriu
R = . Prin
R. + urmare:
R-
^(0 = ^'=^
Constanta A se obţine din impunerea co H' • •
d co n ,i n
curentului prin bobină în momentul comut-,, ° "'tate a
conduce la: " ' ''-(°-)= //.(0+) ceea ce
= ^(0) + /, ; (0) = | + Ad e u n d e /i = _
R
l'n final curentul în bobină are expresia-
R.
1-
*> + R3
di R,R 2
Deoarece u , ( t ) = d/ (R { + R y )(R 2 + £-e L
se obţine:
R,)
[R.+R^R.+R,)
-V e L
1-
Q= L^ C
a ll-a a lui Kircbhoff permite să se scrie ecuaţia:
-HC|(/)+/?/' + MCi(/) = 0, unde
du
c, d// c
dt
~
Fig. 11.13
'"=C,
432
d
7
Fig. 11.13
'"=C,
inlocuindu -1 pe i în ecuaţia de tensiuni se obţine ecuaţia diferenţială d c
ordinul I:
1_ _1_
C, + C 2 , uf
/(O) =
R
R
R
Integrând se obţine:
f
"cA') = — /(/)d/ + « c ,(0) = U
- 1-e * c o
o c, + c \
~ J/(/)d/ + ii
t
C
«c,(') = Ci
(0) 1+ u0.
c, + c,
=
Fig.
11.14
t't ''t(0 + /2(0
=
u c (,) = A + R i ci/
dt
Derivând a doua relaţie şi înlocuind /,(/) = c^- m p r im a
dt
ecuaţie se obţine ecuaţia diferenţiala de ordinul II:
C
Deoarece //.(0 >/g rezultă că //|+//:=0. Impunerea condiţiei uci0)=0
conduce la o identitate: 0=0. A doua relaţie dintre constantele .1,
Circuite liniare în regim tranzitoriu
A
2S3
1+ (e^'-e^)
du, di
'c k = C k — ~ : uu = k — • Scriind teorema I a Iui Kirchhoff fie
* dt ** * dt
relativ la nodurile independente, fie relativ la secţiunile independente,
se
438
Mite liniare in regim tranzitoriu
*6(0)
'/-l
' t -2 + B
(11.50)
dr *
şi cu
u =[e, e2 e4 i f t ••• / f l l ]
dx
= A x + B u
.
/' - i, -u = 0
di
,
dt
d/
n ■ , 2
dt
îIn plus
. ■ r- C A I -
d u
i = C —— . Alegând ca
A Fig. 11.15
dt
necunoscute tensiunea u c şi curenţii i\ şi h se obţine sistemul dc ecuaţii
Circuite liniare in revin, tranzitoria
diferenţial 441
e: d
"c 1 /. . ,\
di
4 1 R,
u
i
1 c
d/
sau. în formă 1
_
matriceală: \"c 00
c
~
0 c 0 •
*
'l + 0 «1
*
uc d_ • k
*_
l2 10
i
dt 0 -S. Jjl
ti i
L
Prin identificare cu relaţia (11.50) rezultă matricile A şi B.
Exemplul 11.5 Sâ se stabilească ecuaţiile de evoluţie pentru circuitul
cu elemente reactive in exces din Fig. 11.16.
Circuitul are două
bobine şi două
condensatoare (/ r =4), dar
conţine o buclă formată din
condensatoarele C7, Ce şi
generatorul de tensiune ei%
precum şi o secţiune
formată clin bobinele L K şi
I5 şi generatorul de curent
i$\ prin urmare este un
circuit cu două elemente
reactive în exces, iar
numărul variabilelor dc
stare independente este egal
cu 2.
Capitolul 11
442
Relaţiile de legătură între variabilele
-',. = 0 '
„ _ , -T «!*..) - C ^-i
d c _ , ţk."..-*.*'*
-c "'
0 I
o 'fi 0
o d/
oo fi
0 ii d/
kM
"
,
„p»s.e ce sa.,sface co„di, i a r aj | j al a > ( ' ""> (, ,. 5 3 )
Vl'l «>M« »W este mai US O r H 7 " " ( 0 ) ' ° a C 5 * «"oas,,.
(Il.53)dccâ t cucxpre s i a ( ,,. 5 2 ) "' Ş 0 rd c *c,ua, p r in ^
Mafricca «*' po a r , a «■"* **!
J K )
le" J />0..
F( J) = Je °V" d / = —.
s a
(11.59)
o ~
Domeniul de convergenţă se obţine observând că integrala este finită dacă:
Circuite liniare în revin, tranzitoriu
44
Uri /(/)-e's-' ► = = lime , a - c ) ' = 0,deci c>a.
;->x
lim
a)
t i 0 t
i oi
h
) c)
A
450 Capitolul II
5(
"
A
In felul acesta transformata Laplace a funcţiei 6( 1 ) poate fi obţinută
calculând limita când 7"->0 a imaginii Laplace a impulsului dreptunghiular
de amplitudine 1/7":
Circuite liniare în regim tranzitoriu
2 (,i
= J /,(r)e-"d/
j =F,(,) F (*)
+ / (/)e s 'dr
2 + 2
0 o
( 1 1 .65)
2) înmulţirea cu un scalar
Dacă /(O e s t c 0 funcţie original şi X o constantă atunci:
o o
Dacă se impune ca lim|/(/)e* w = 0, condiţie care este îndeplinită ,
)
t| j >(/)D/ = ] J /( I ) D T e ' D / =
S
-le- s ' J /(T) DR
+1 j >(,)e » D ,.
= ^lime , 0 °- 0 ) ' =
condiţia: lim 0
0 O /-*
v - eO0/
e"' \ £ -40 lim e- s / C
<*0
f (x)dx /-MC
0
J/(T)d F( . v ,
(11.70
)
rezultând în final:
^ ( / - T ^e-
11
F ( s ) . 7)
Teorema deplasării
(11.71
)
/(0* ( / ) = J / ( . _
G T) G( / T)DI
01.73)
f n-
Transfonnata Laplace a produsului de convoluţie este
LtAO-sMl^MAOi.Mg,,),^,.^.
Propriclăţilc (1)...(5) arata că unui ,jn . '
^JJJ
operalor
+ + C /(0 d/ +
/O *F I ' = ° ^) *T
+ F
*M - /(0))£ (,),( 1 1 . 7 5 ) 0 .V
unde F (5)=L{/W).
v) =
Q(s)
(11.77)
unde P(s) şi Q(s) sunt două polinoame prime între ele de grad
respectiv /;. m<n. Sc pot întâlni două situaţii :
a) polinomul Q(s) are numai rădăcini simple fiind dc forma :
Q(s) = ( s - s l ) ( s - s 2 ) . . . ( s - s n ) , (1|
+ rl cr2 "'I.
d
- lim 457
G, =
" (mk -/)'•*-
V
*'«
v (11.83
)
S
nrieinalul corespunzător unui termen ueneric al ^ . .
(11.81) «stem:
-l
"^e al dezvolţi î„ fracţii
c
(11.84)
( 5 - 5 , ) ' ](/-l).
iar cel corespunzător unui termen general al dezvoltării (11. 7 9 ) cste .
(11.85)
*'
multiplicitate m k ,k = \, r V »•, Z,„ 7"*
••„ -, ", originalul funcţiei F(j)
este:
/<0 =
*=1 (11.87
)
L-'{FU ) } = ] T X
YAs)
cazul unei funcţii imagine F(.v) =
Y2(s)
polinoame, dacă )':(.v) are poli simpli in număr finit sau infinit şi nu
arcuite liniare în regim tranzitoria
458
sin cu
conţine alte singularităţi. Un exemplu este funcţia F(s) =
—— care are cos [îs
Fig. 11.19
Capitolul 11
C Wd)
Fig. 11.19
2(><)
Circuite liniare i,
"'
tranzitoriu
dclC nmnc tensiunea u ( {i) după comuta
Scriind ecuaţia de tensiuni pe„' "
RC ,v C .(.0 02(*)i
+ RC
Rădăcinile polinomului Q.(.v) sunt .*,= l/flC şi .v 2 =-l/ Xo , iar rt'f5) = 25+—+
e 10 - e *c -+-
« c (O = L- {t/ c (.v)} = t/ 0 . " ~
, c e r
C
1-
(11 .88)
*€(«»
relaţia:
2 "O Capitolul I I
^ / t ( s ) = 0 , a=\,n-c
01.891
y
ke(a) '
J
ta a Il-a a lui KirchhofT scrisă în domeniul timp
^u k (t) =
(11.90)
0 ic|v]
se obţine:
^U k (s) = 0 , v = l./-« + c 01.91)
dd> k
1 01.92)
uk ( t ) = Rkik (/) + _L + _ jik ( , ) d/ + Wc . (0) _ £k ( / )
*o
"c'(0)
k s
unde /,(.9)=L{/(/)}. U^L^t)}, E k (s)=L{e k (r)}. Deoarece
i , L
2 "O Capitolul I I
^ V*j
rezultă că
27/
M<M<))=V.W +2v,(l).
/«I
J *k
L/ A .(.v) = + .vi. + -L L
sCk I
Uj
(s) r
Fig. 11.21
Sensul sursei operaţionale uCi ( Q ) / s reflectă polaritatea tensiunii
iniţiale pe condensator vârful săgeţii din simbolul sursei de tensiune este
orientat către borna cu potenţial mai ridicat a condensatorului i n momentul
r=0.
în situaţia în care condiţiile iniţiale sunt nule, circutul numindu-se
în acest caz relaxat, sursele operaţionale <1>*(0) şi u C i ( 0 ) / s lipsesc din
schema echivalentă operaţională.
Dacă se înlocuiesc expresiile tensiunilor Uk(s) cu expresii de tipul
(11.96) în a cea de a doua teoremă a Iui Kirchhoff se obţine o altă formă a
teoremei de tensiuni:
iniţiale :
uCk
EA (5) = O,(0) (0) (11.98
)
Capitolul 1 1
468
Se poate observa analogia formală dintre expresiile în
complex ale teoremelor lui Kirchhoff şi, respectiv, a teoremei lui Joubert.
corespunzătoare regimului permanent sinusoidal, (relaţiile (6.18), (6.22).
(6.27)), şi forma opraţională a acestor teoreme corespunzătoare regimului
tranzitoriu (relaţiile (11.89), (11.91), (11.93)). Singura deosebire constă
t ircuite liniare l
ui r
*8lm tranzîtoH
469
lC m iC n U , U i d at 0 r a l
in ^« condi ţl il o r ln iţ i al c .m
l r*T
operaţională a teoremei lui Joubert. Aceasta analog ncn., „nor
Btabflirea Intre reprezentările semnalelor
\u
corespondenţe
XC Kmc{oT
°
generale ale circuitelor electrice, prezentate în Tabelul
Tabelul U.l
original
Reprezentare ■
£ = Fe"
a simbolică F i s ) = J /(t)e-"d!
complexă
Impedanţa operaţională
2 (5) =
Z = R + j(oL +-L.
jo)C
/? + ^ + -L
_______sC
Teorema
Kirchho
£/ t (,) = 0 ^L 1 (,)
Teorema Kirchhoff
tdv]
II =0
*€|v]
-£t(5)-£f|(5)
470
ebirea esenţială constă în apariţia în schema echivalentă
a circuitului a surselor operaţionale corespunzătoare
niţiale. Teoremele referitoare la gruparea impedanţelor. la
enţilor dc buclă şi cea a tensiunilor nodale a
lui echivalent de tensiune şi de curent, au aceeaşi fonnâ ^ Ş
Ca
rmanent sinusoidal. ! i
471
'lW r
IU
"° L
© h
)
'10 '
c)
Fig.
11.22
— + ^,/,(0) .y
s( L t + L 2 ) 5+ —!------1
R 2 .± '
sC
/?, + .vZ., + 1
sC
2 "6 Capitolul 1 1
R,+
'Uci
s)
Fig. 1 1 .23
Tensiunea operaţională Ucis) are expresia:
1
■ sC _ U 0 _ P(s)
Uc(s) =
I(s) /fc,+-L L\c s{s 2 +2as + (*l)
QW 2
sC
+
unde s-au utilizat notaţiile a = — R, + R.
e ; m2 şi OJ0 =
Q ' i s ) = ( s - s 2 ) i s - s i ) + s i s - s 2 ) + s i s - s i ) . Tensiunea
udt) se obţine cu ajutorul formulei de inversiune ( 1 1 .86):
Circuite liniare î n regim tranzitoriu
475
+
1
eJj' I =
Q'(.v 3
)
■ut
-
-Ja3 - o'-
i. Rt <4.,
e
ox.,
2Va : -(o 2 (-a + /aT r^'- ^Z^
0 > a +
Fig.
11.24
+(0 2
MO)
E(s) -
s
1+ RsL '
PLO
+
M 51
0(.S) 5
Polinomul
Circuite liniare î n regim tranzitoriu
477
2 -V Clipitului 1 1
IM R
(a
)
fig.
11.25
Condiţiile iniţiale suni /, (0-) = , h(0-)=0,
SPUNSULUI TRANZITORIU
/ « > = « , ) = { ? ; <»•««»
Funcţia treaptă unitate intervine Fn exprimarea semnale]
cu
discontinutăţi de speţa I (care variază prin salt); de exemplu conecta ca
unui circuit la momentul r=0 Ia o sursă de tensiune [ f — _
•■ • ^ Colici
echivalează cu aplicarea unei tensiuni de intrare //(/) = U Q - . ;n
Fig. 11 .26
)= j , '€(0.7-) ( 1 1 . 1
0 1 )
0 1>T
i -t)
1
T
T i
(11.104
Impulsul unitar retardat având o întârziere t (Fig.ll.28.b)
)
definit prin: ■ (
,_ g est
5(/-x) = 0 , t * x
(11.105)
Js(/)d/= Js(0di = i. mm
0-
—
CC
Accastă proprietate rezultă din faptul că aria delimitată de funcţia Atfr) este
egală cu unitatea:
co Ţ^
JA (/)d/= J-d/ = l (U.106)
T
—x 0
j5(/)d/ = Hm JAT(0d/ = l.
-OO
Funcţia treaptă unitate este adimensională. iar funcţia Dirac are
dimensiunea s*1.
482
In funcţionarea unor circuite în regim tranzitoriu apar semnale ce
conţin derivata de ordinul I în raport cu timpul a impulsului Dirac, h\t\
numită dublet unitar.
Funcţia delta-unitate permite definirea unui semnal de tip impuls
unitar de tensiune, respectiv impuls unitar de curent. Astfel semnalul:
. dl(/) d(<I>l(/))
a ) . 6 (/ ) = ,I,.__ = —---------------------, (1 1
I0?)
d/ dt
2*3
CirCUi e,iniarci
' "^tr„^tHriu
Condensatorul liniar neparametric excitat •
MSFUNE răspunde cu un dublet dc curent: °U U° ' mp u l s Un
»ar de
dl d
, -CcD8'(/).
U excitaţie cu un impuls unitar dc cur™
răspunde cu o treaptă de tensiune: condensatorul
( , )}/(0d,
Mc
4 = IJ e . 8 ( , l d , = £. 1 ( ( )
-«o -co C
Circuitul RL seric conectat la
sursa de tensiune <I>5(t) (Fig.l 1 .29)
satisface ecuaţia dc tensiuni în
domeniul timp:
<D-8(/) = Ri + L — .
di
Aplicând transformata Laplce relaţiei Fig. u 19
precedente şi ţinând seama dc faptul
câ transformata Laplace a impulsului Dirac este:
0+ o*
L{8(/)}= j5(/)e-"d/= |5(/)e-"d/= fo, )di = \ ,
o- o- 0-
u L ( t ) = L^ = <l>b(t)-<l>ţeT'-\(t).
dt L
Curentul care apare ca urmare a aplicării impulsului unitar dc tensiune
scade exponenţial în timp, având un salt de valoare O / L pentru f=0, iar
tensiunea pe bobină conţine un impuls dc tensiune în t=0 şi o componentă
care scade exponenţial în timp. în Fig.l 1.30.a, b sunt
Capitolul 1 1
485
O
(a
)
Fig. 11.30
. Funcţia original.
<I> 1
T
RC 5+
//c(/), are expresia
Fig.
V~
// c (/) =--------e
RC
HC
iar curentul în 11.31
circuit este:
(a
)
fig. 11.32
sl2 =- A ± JA
2
- 0 )5 , rădăcini care Fig.
1 1 .33
pot fi rea/e şi negative
amortizată:
tl> e"°"'
»r(0 = —-------------sin co/ - 1 ( / ) .
LC co
ol
faaalţinâ ambn membri ai r c i a ţ i cj (1 l.ţ 09)
rCCCdcn,
în oricine, mărginită şi integrabili <i c cu 0 fim,.-
x
obţine: r °* (
"°°' M sc
W
Considerând funcţia j m p u | °" -<'UlO)
d in tr U n
- 'mpU,S ^ 6(,T) c
prov
r
-*o -i^Zi „
satisface şi ea JcS( / - T ) d x =
J5( / - )dx = l
relaţia: X
(11.112
/-O )
şi înmulţind cu funcţia tfx) continuă în x=t, mărginită şi integrabilă, se
obţine: .*
"» 1+0
*(/) = j8( / - T ) x ( T ) d T
co
(U.113)
-CC
reflectă proprietatea impulsului Dirac de a extrage, prin integrare pe
întreaga axă reală, valoarea funcţiei ,v(x) la momentul apariţiei impulsului
x=/, numită proprietatea de filtrare a impulsului delta. Făcând o schimbare
de variabilă adecvată, relaţia (11.113) poate fi scrisă şi sub forma:
00
x( t ) = J8(x ) . r ( / - T ) d t . (11.114)
— X
Capitolul 1 1
492
■ A în fine că x(D reprezintă semnalul de excitaţie
COnS
Sn to
n
relaxat, iar,(O răspunsul său, si notând 1 cu , s (f )
aplicat circuitului 1 niar d c | t a . U nitatc, se poate face
pe
Un
răspunsul circu.mlui ' a c i r cu i tu lui şi utilizarea teoremei
raţionament bazat pe l.nu nu ,, 2
5(T)\V(/-T)dT
c
c y(')= Jr (T ) x ( / - t )dT
8
. v (,) = Jo(T)-V(/-T)dT —
cc
y(Q=x(t t {t)
arată că v(/) reprezintă produsul de convoluţic între x ( t ) şi r*(/):
)*r (11.117)
Utilizarea metodei răspunsului trânti,
^pre^P^^P/'^^gereaunidtoarelor^0" la dcha
Capitolul 1 1
493 se determina răspunsul tranzitoriu al ci
,a Cxc
unitate, de tensiune sau de curent, în funcţie »aţia delta-
22 11
, se calculează răspunsul circuitului util.xând
i"
dacă semnalul dc intrare .v(,) arc discontinui»?
c
de continuitate ale funcţiei. 'ecruate pc intervalele
Exemplul 11. 10 Să se determine curentul i(A ■ , (Fig.lU4.a). daca la
intrarea acestuia se ^^"^^«rfc
graficul reprezentat în Fig. 11.34.b.c. respectiv
Răspunsul în curent al circuitului RI
J.i avât
>d
lie tip <b-m
Cne 13 excita
fost
I
determinat în §11.6.1, având expresia: / (r) = . T' ^
2*9
6 e
1
00 /<0 te
b) u ( t ) [0,7*]
4
=
^;
Dacă / e [0T] se obţine: /(/) = f(/ --e0
—I
1-e
0
J L R
0
Circuite liniare in regim trami.
orii,
495
(a
)
u
T i
(d
)
fig.
1 1 .34
(c)
//,(/) , /6[0./,)
U2(l) , /€
. Considerând cazul / e [/ 2 ,/ 3 ) se obţine:
[/,,/,)
« 4 (0 > *>h
'1 '
DT + ju (T) I (/ - T ) DI + j1/3
2 6
&AcQl
se
foltâi
nalul
scop
n N
=t/N.
te fi
%
ară) anro ' mai c
ncţiei ser?":' * * « 1 1 .35
' d
' A*, la momentul
= ,( MT)
(0H( ,+
' l^'"-)-
Circuite liniare in regim trami.
Dacă numărul dc intervale N-*r hacul ^ orii,
497
*) = ,(0). , j,, , ,.
l( )+ t) ( ţ)dt (i|u9)
(11.120)
y(t) = x(0) ■ g ( / ) + Jxf(T) - f ) ( / - T) dT .
(a)
C =S
» (b)
Fig.
1 1 .36
acestei ecuaţii i se poate asocia schema echivalentă paralel din Fig.l 1.37.b.
înmulţind relaţia (11.124) cu L şi derivând se obţine:
u(t) = L - - L i L ( 0 ) d ( l ) , (11.125)
dt
relaţie căreia îi corespunde circuitul serie din Fig.l 1.37.C In schemele din Fig.l
1.37.b şi c bobina apare ca element cu condiţii inţiale nule.
Condensatorul liniar şi neparametric având tensiunea iniţială la borne
wc<0) (Fig.l 1.38.a) satisface ecuaţia tensiune-curent:
502
Li,(0) *4(0)«
(a
)
O ;
1 "M
C MdO) (tjX c
"c (0)6(0 C« c (0) =
J
0
'(') o—*—|
''c(0 ) l ( / (
♦ ~C/^.(0) = 0
(0)
o (b )
! . • (c) '
Fig. 1 1 .38
(11.128)
o
Considerând că funcţiile x ( t ) . y ( t ) . r.it) aparţin clasei funcţiilor original şi
aplicând transformata Laplace relaţiei precedente, se obţine:
Y(s)
= X(s)-H( s ) , (11.129)
unde s-a notat cu K(5)=L{>•(')},X(s)=L{ x ( t ) } , Z/(.s)=L{rg(/)}. Funcţia
H(s) = ^p- = L{ r , ( t ) }
(11.130)
(o)
Fig. 11.39
în funcţie de natura mărimilor *(5) şi Y( s ) funcţia
^nsfer poate căpăta diverse semnificaţii fizice. Astfel dacădC
cprczintă tensiunea de alimentare a circuitului şi V(,> cur n Jab^K
Hs) (11.132)
este impedanţa operaţională de intrare a circuitului n ,r- •
CS,C
alimentat cu o tensiune de intrare şi semnalul răsn.1
alta latură a circuitului (Fig. 1 1 .40b). atunci ^
(11.133)
(a (b
) )
Fig.
11.40 M ( s )
H(s) = DM
• 136)
reprezintă un coeficient operaţional de transfer în curent.
L
508 Capitolul I I
Se consideră ca exemplu circuitul RL serie având ca semnal de intrare
tensiunea constantă E (Fig.l 1.41) şi ca semnal răspuns curentul ibsorbit.
Funcţia operaţională de transfer are expresia:
• 136)
J(s) 1 1 1 1
U(s) Z(s) R + sL L R
ST
L
509
L rC,U,CUniUrCÎ
' "^'ranzil0riu
1 ransf
se mnalului răspuns: ormata Up|
1
l(s) = U ( s ) - H ( s ) = - - acea
R
s+—
L
are doi poli p } = - R / L , datorat lui ş j ^=0. datorat
sursei de tensiune constantă. Se poate spune că
frecvenţa naturală a sursei de tensiune este nulă.
indicând astfel faptul că ea furnizează o tensiune
constantă.
Fig-
11.41
= |//( jco)|
s—P\ s - p 2 s-p
Funcţia original r,it) va avea expresia:
m
(U.
U3)
b) //(.?) are şi poli multipli, reali şi negativi. Presupunând că polul p <Q are
ordinul de multiplicitate termenii corespunzători din dezvoltarea în
fracţii simple a lui H(s) sunt:
r {\) r (2)
/V'
(m,-l)f
ora pentru /->oo fiind egală cu zero. Circuitul este şi în acest caz
tabil.
oli simpli în perechi complex conjugate cu partea reala necativă. Fie
rma />*=-ct+jco, a-jto, a>0. Termenii din dezvoltarea în fracţii
espunzători acestora
Dacă
lini /(/) = 0 , (11.146
)
j
/ r (jw)= >;e-jt0'd/ (11.147
)
cea
(11.148)
Se poate observa similitudinea între definiţia transformatei Laplace şi
a transformatei Fourier. între aceste transformări existând relaţia:
517 Capitolul 1 1
^(Jco) = F | / ( / ) } = L{/(/)}[ . = F ( s )
Dacă se cunoaşte funcţia Ftjo)), atunci funcţia original./(/) se 5= J ( U
obţine cu ajutorul relaţiei:
(11.149
)
J
2n
518
Circile liniare în regim tranzitoriu
nu transformata Fourier inversă.
mi
ta
„,,50,
b) Transformata Fourier a unei constantei
Deşi funcţia constantă, J[,)=A, ,
6 nu
8(to) = — fe*d/,
(11.15
2)
\_
I n dar şi
3)
Deoarece 5((o)=5(-co) rezultă, prin înmulţirea relaţiei precedente cu 2*4, că
transformata Fourier a funcţiei constante este:
00j
F{A}= /ie- "d/ = 27L-l-5(a)). (11154)
ja
-oc
/>0
d) Transformata Fourier a funcţiei treaptă unitate:!(/) = ■ 0 , /<0
1 \ t >Ţ
în cazul (0*0 se obţine:
CP
F{1(/)! = |c J H
" d/ =
o
în cazul co=0 transfonnata Fourier a funcţiei treaptă unitate devine infinită şi
se poate scrie în final că [9], [25]:
F{l(7)}HJco
, co* 0
(11.156)
71 • 5(co) , co = 0
l
F{e-"'l(/)!= f - "-e'
e
, j tl >
'd/ = ^-î— (11.157)
J
o
.e a>0 pentru a sc asigura convergenţa integralei.
ia) /
0 Transfonnata Fourier a funcţiei e- °
e w _ e -j«v ~2) 71
F {sinco 0 f} -J°" d/
e
=
- j- = -
Jo(co
- io0) - 5(« + .1 (11.159)
a>0)
s-a utilizat relaţia (11.158).
h) Transformata Fourier a funcţiei cosco 0 /
liniare în regim tranziloriu
%eJ°V -J«o» r
Ftcoscoo/} =
J + e
2 ' ""d'
C J = ,,
(I 60)
(11.161)
j/(0d/- = ^F{A')}.
-co (11.16
3)
d) Transformata Fourier a unei ecuaţii integro-difcrenţiale
F|/(/)e X7
j = / (Jw + ^) (11.167)
r
(1U68)
{ )
~ g ®^l&mY
F(z) admite o dezvoltare în serie Laurcnt dc forma:
F(z) = + / + 1J
0 -
j (o7"
MJ°>) = jeo(*i+J<^) w 8i
jcoL jco +
! jco + —
1 ^o(l-e' J U , r (i
jcoC .
U c ()(o) = -: jco jcoC,
ju)C
R2
Utilizând teorema reziduurilor (11.171) se obţine:
-î U 1-e
t
- Z. 27rJj4jco + ^) *
1=0
Ml)
(
bl
(a) Fig.
11.45
( ircuite liniare in regim tranzitoriu
526
. A ..pel la relaţia (11.1 66) rezulta :
L
1-e • 10-7").in final
,-\
curentul
J
are
A,
L 1 -e
1-e Ut-7).
erpresia: „
S TOLUL
a
(12.1
)
Tabelul I
~~~iP(xo- v
o-
-o)
7 ! Jb.
«AB=^(A)-,/(B) (12.5)
ceea ce arată că în regim staţionar şi cvasistaţionar electric tensiunea dintre
două puncte este egală cu diferenţa potenţialelor lor electrice. Restricţia
anterioară referitoare la domeniul dc valabilitate al relaţiei (12.5) se va
justifica după discutarea legii inducţiei electromagnetice.
Dacă se alege în mod convenţional un punct P0 ca punct de
referinţă pentru măsurarea potenţialului, atunci, utilizând relaţiile (12.2)
şi (12.5), rezultă că potenţialul unui punct arbitrar P, poate fi exprimat cu
Elemente de teoria eâmpuiui electromagnetic 3,-
Il0 n.l
izolator
^contluctor
'CM izolator
'CM
/
a
F i p . i :.5
)
mărimea numita intensitatea curentului d
definit ca fiind egal cu sarcina electrică
secţiunea transversală a conductorului în
dg t=
d7' • <• \ , 02.7)
La nivel microscopic (într-un
caracterizează cu ajutorul mărimii vector
de conducţic, J . Aceasta reprezintă cu
suprafaţă aşezată perpendicular pe direcţi
AA-»0 AA
s
in relaţia (12.9) // reprezintă versorul
Unitatea de măsură pentru 7 este amper pe met
In cazul conductorului din Fig.l2
suprafaţa acestuia având o densitate supe
unitatea de suprafaţă:
J1S Capitolul 12
p,= Hm (12.10)
5
AA-OAA
Sarcina totală a conductorului este egală cu integrala densităţii de
* „«. suprafaţa acestuia. S (Fig. 12.6):
^ in ăP f f *i
J
/ \ (12.11)
Elemente de teoria eâmpuiui electromagnetic ,
? 9
FiR.12.
6
p v = Hm (12.14)
Av-»0 Av
sarcina totală a corpului fiind egală cu integrala densităţii p v pe volumul
val corpului:
dv. (12.15)
■ in- Considerând acum cazul unui
corp dieleetric plasat într-un câmp electric exterior, absenţa purtătorilor
liberi de sarcină electrică nu permite
I i electric Leaâturilc puternice dintre atomii
circulaţia curentu e s u b st a n ţ e permit doar o uşoara deformare şj
moleculelor aces ^ ^^
»
o rotire a mole uUor. ^ ^
^
Elemente de teoria eâmpuiui electromagnetic ,
7
? 9
^ÎST S
c,cctric ap,icat n cxteri r
ses-ees
î * , , „ f tt n re 7 cn t
* ;' r
i ° -*
*
a şi o polarizare permanentă, P P , care persistă
x, Conduc,oare,c nu
T
ajutorul mărimii vectoriale de stare nuntiţi inducţie elecmca, D, definită
cu ajutorul relaţiei: _ _
J
D = z0E + P (12.16)
unde eo=l/(4rc-9-l0 9 ) F/m reprezintă penmuvitatea _vidului. Relaţia (12 16)
constituie legea iegătuni între vectori. D , E ^ P .
Prezenţa câmpului electric determina apariţia unu. flux eleetnc, y.
definit prin relaţia (Fig. 12.7):
Fiti.12.7
*ntre i ■
2.
^
Icgor electrice
potofaţl temporare
polarizaţtei temporare, P „ de intensitatea câmpului
exprimă
Zn
dielectncilor liman ş. izotropi_această lege are forma ■
™2
3- £«« m*^ electrice exprimă dependenţa dintre densitatea
^^^^ea câmpului electric . în medii liniare şi izotrope această
dependenţă este de forma :
322 ( a pi toiul
12
/> =
'"/ 02.23)
în căldură, determinând încălzirea conductorului
ă constituie forma globală sau integrală a lesij J 0 u | e Lenz.
ală a acestei legi exprimă
ergie ce se transformă, în
timp, din energie
n alte forme de energie, /f
termică. Astfel.observând că
: Fig. 12.8
» = JE-dl ; i = jO-ndA
d) s
şi că puterea totală, /> este integrala densităţii de putere, p V9 calculată pe
volumul sistemului electromagnetic, P = jjjp y dv. rezultă că
, MĂRIMI MAGNETICE
jp
rpurile magnetizate reprezintă o sursă de câmp magnetic
ucerea inducţiei magnetice), între mărimile B . M ş i H
tură^
B = n0(M + H) (12.26)
legea legăturii între vectorii B , M şi H .
obal, prezenţa câmpului magnetic determină apariţia unui
-o suprafaţă deschisă Sr, mărginită de conturul T, (Fig. 12.9),
laţiei:
-nte- ( - )
12 27
1
< 7r i m af a"| U l C 5 ™S™<< Primr.„ su p r a f a | ă
. « v este nul .
închisă. — dtf-pi-
£=
° f^='°- (12.28)
Această lege poate fi demonstrată teoretic şi sc verifică .„mental în
orice regim al câmpului electromagnetic. tXpC Se poate stabili o formă locală a
legii fluxului magnetic j-ervândca $ B n d A = JJJdivfldv = 0 ceea ce conduce
la :
div5 = 0 .
.., .. . , (12.29)
Se observa similitudinea formelor globală şi locală ale legii
|luxului electric, respectiv magnetic, cu deosebirea că, neexistând sarcini
( 1 2 .31)
Constanta adimensională
Hr=l+Xm Jfcfc fcfab ,
(12.32) reprezintă permeabilitatea magnetică relativă, iar
=
HUo-JJ* (12.33
permeabilitatea magnetică absolută. Se obţine astfel ecuaţia de material
B = yiH ... . J : . (12.34)
valabilă în cazul materialelor liniare şi izotrope.
Materialele pentru care constanta jfo < 0 (u <l, dar u^l) se numesc
r
ELECTROMAGNETIC
fi
In afară de legile de stare prezentate anterior. în care intervin fie numai mărimi
electrice, fie numai mărimi magnetice, în teoria macroscopică clasică a
electromagnetismului mai există trei legi în ale căror expresii intervin mărimi
electrice şi magnetice, precum şi derivate ale acestora în raport cu timpul, ele
numindu-se legi de evoluţie. 1. Legea conservării sarcinii electrice exprimă
faptul că intensitatea curenruJui electric ce iese dintr-o suprafaţă închisă I este
egal cu viteza de scădere în timp a sarcinii electrice q din interiorul suprafeţei
(Fig.12.11):
Elemente dc teoria câmpuiui electromagnetic
549
arunci
div7 =
~1r
jjtfel încât, comparând integranzii, rezultă
(12.36)
Relaţia precedentă reprezintă fonna locală a legii conservării arcinii
electrice în domenii dc continuitate ale vectorului 1 . 7 Legea circuitului
magnetic
1) Legea circuitului magnetic în regim staţionar. Teorema lui impere
Această lege stabileşte expresia integralei vectonilui 77 în lumzul
unei curbe închise V (Fig.12.12), integrală ce poartă numele de tensiune
magnetomotoare. In regim staţionar aceasta are expresia:
JH-dl= £/4 + Jp-ncU, (12.37)
r *csr 5r
(12.38
)
Fi*». 12.13
SUPrafa a 1 CU
r ^r"' r l "H 5p şj
nul /+
ir = /
''' a r P e nrruS r " S eob r ineO + ^l - ,
d/ ie
«fcpendcm
dV dc modul de aW,r '' ** rezu,ta<
a SUprafe ei
Prin urmare legea , î Sr.
C ,r c u
gresia: »"'u' magnetic fa reeim
regim nestafionar are
r iJ
Rda!ia
^)-stituie forma giobală a acestei legi
I entru cazu , ,
S I S t e m e o r e I e c t ro m a g n ct i c e ^
situaţie în care variaţia în timp a fluxului electric este produsă numai de
a inducţiei electrice. In acest caz
m timp
variaţia
A. JJ ^ Q(
d¥ _d
^- = ^JF5.,,cL4=JJLŞ +
■
v.divB + rot(Bxv) f
(5 •/!&* = [fl-
dt
Făcând apel la relaţia (12.29) şi la transformarea Stokes care
pennitesăse scrie că J£ d / = JJrot£»d-l relaţia (12.42) devine :
r s,
\\rot£ • n d/1
s,
= s,-JJ^-ndA-
dl
s,
[Jrot(flx v)-n 6A.
li
■
J
"L L 1
or
iile în electrotehnică ale
de inducţie electromagnetică
cele mai cunoscute fiind ^
Capitolul 12
y 5 *»
332
transformatorul (Fiu. 12.16) şi generatorul
de curent alternativ (Fig. 12.17).
In cazul transformatorului variaţia în timp a curentului din primar. i i ( r ) .
determina un câmp magnetic variabil şi deci un flux magnetic variabil, care străbate
spirele înfăşurării secundare. Astfel la bornele secundarului (2-2') apare o
tensiune electromotoare indusă (componenta statică).
Generatorul dc curent alternativ constă.
în principiu, dintr-o bobină cu N spire de arie A
care sc roteşte cu viteza unghiulară io într-un câmp
magnetic omogen, de inducţie B. produs de o
sursă exterioară. Unghiul dintre versorul
normalei la suprafaţa spirelor, w, şi direcţia liniilor
de câmp magnetic este variabil în timp, având expresia a = co/ + <p.
Fip.12.17
La bornele generatorului apare o tensiune electromotoare indusă
(componenta dinamică) de forma
• " M dO ' * ^
<?(/) = -
unde dt
ci> = N JjT? • /;d l = N jJB- dA cosa = NBA cosfwf + cp),
astfel încât
e ( t ) = (titfBÂ sin(co/ + <p) = E m sin(co/ + <p). (12.45)
— - d~D
" ă;T -
(1246)
rot£ = -— ; (12.47)
ot
3. legea fluxului electric
divD = p v ; (12.48)
4. legea fluxului magnetic
divfl = 0 ; (12.49)
5. legea leeăturii dintre D şi E
D = E£ ; (12.50)
Elemente de teoria câmpului electromagne
559
6. legea legăturii dintre B şi I I
B =p /7 ; (12.51
)
7 . legea conducţiei electrice
J = o£. (12.52)
Utilizând relaţiile (12.46) ... (12.52) se pot stabili ecuaţii vectoriale cu
derivate parţiale, atât după coordonatele spaţiale cât şi în funcţie de timp, ale
căror soluţii indică propagarea câmpului, sub formă de unde electromagnetice,
având o viteză v, ce depinde de parametrii e şi U ai mediului.
,2.8 METODE DE CALCUL A CÂMPULUI ELECTRIC Ş] MAGNETIC
Metode directe
1. Calculul intensităţii câmpului electric produs de repartiţii cunoscute de sarcină
electrică
a) Sarcina punctiformă q situată intr-un mediu dielectric omogen şi
liniar de permitivitate E produce un câmp ^ j-
electric cu orientare radială şi care depinde \-' Njjr
numai de distanţa faţă dc sarcină E ( r ) ! '/ \
(Fig. 12.18). Folosind legea fluxului electric şi ~ "l a >o /
alegând drept suprafaţă închisă. I. o sferă de \ /
Elemente de teoria câmpului electromagne
560
centrul în punctul în care este situată
/ ? ----*''\
q. se obţine :
jţD-nâA = q . FÎR.12.18
z
z E , iar /; = e r (versorul direcţiei radiale) încât rezultă :
<£J L4 = cEAitr = q
E£C 2
Elemente de n-oria c
âmpuiui electromagnetic
561
şi în final
/.• _ 9 ~
*-* — ■----------g
4nerJ (12.53)
i
cl
i K
.> db. AV
(a)
Fig. 12.19
+
t
v( P ) = V(r z) =^)-rr=T =#"4 ^
-l
4ne 0 J Vr - + z 2
4 TTE0
.
z2 + J r 2 + z ; (12.5
Pi In
6)
4 TIE,
■o z, + -Jr 2 + z 2
unde ;,=rtgai, 2 =rtga .
2 2
£(P) = i_ JF P ^-„
(12.57)
4 os «
dar efortul dc calcul poate fi diminuat în mod considerabil dacă se observă că
planul încărcat cu sarcină electrică având densitatea ps =constant produce un
câmp electric ale r5n,; r
,1i t,1
poate determina utilizând legea fluxului electric. Astfel «toc, * ,1 supra„a I un
c.indna drep, cu bazele de arie ac distanţa z faţă de plan, se
poate scrie că:
<$DndA = q x
i
unde D = E0 £ . Integrala din membrul stâng se scindează intr-o sumă de
integrale pc suprafaţa laterală, S,. şi pe cele două baze. Ţinând seama de faptul că
D şi n sunt ortogonali in punctele situate pe S, şi că pe cele două baze £=£
(z)=constant, se obţine:
<£[D • ndA = j|o • nâA + JJ D • n<L4 + JJ D • 7/dl = 2 D ■ A.
(1158)
e 0 2c f
Sc observă că de fapt câmpul electric nu depinde nici de coordonata r fiind
un câmp uniform sau omogen.
in particular, în cazul unui condensator plan ale cărui armături sunt
încărcate cu densităţile superficiale de sarcina ps, -ps, aplicând principiul
superpoziţiei sc obţine (Fig. 12.21):
= E:
\E2 o
I
Ps
Fig.I2.21
R = -zk + r e r ; M = d z k .
Prin urmare
«Wetic 339
337
568
demente <U- e„,riu câmpuiui electron
(12.59)
FiR.
12.23
i Crdz-
unghiul a şi observând că
_ r
a; R =
cos" a cosa
-^-(sina 2 - =if>
'
02-61)
c cu ajutorul teoremei iui
Fip.
12.24
12.9 CAPACITĂŢI ELECTRICE
C = -l_______1
vt - V ţ ~u
în cazul în care dielectricul dintre armăturile co
atunci capacitatea sa nu depinde nici de q , nici de U
geometria acestuia şi dc permitivitatea diclectricului din
Se poate de asemenea defini şi capacitatea unui
mare distanţă faţă de alte conductoare). în acest caz cap
raportul dintre sarcina şi potenţialul său:
r
in o« -'
iar capacitatea condensatorului plan este:
C=~, (12.65)
c/ Fin.
2) Condcnsatoml cilindric 12.25
= D• 2nrl, deoarece
!ai
I vectorii D şi /; sunt
inducţia electrică în !6
D
(12.66)
2 n/7 Fie. 12.26
e armături va fi:
U= jm£.d7=f^d -^ln^,
/=
(l) a e 2 TTE/
satorului cilindric este:
(12.67)
In —
dx = -^ln
27te0 J ^.r d - x ) 0
7T£« a
Capacitatea dintre conductoare, pe unitatea de lungime, are
expresia:
= £l = 7TE
(12.68
)
In
a
Observaţie. In cazul sistemelor fonnate din mai mult de două
conductoare se definesc capacităţi parţiale dintre oricare două conductoare
din sistem, detalii putând fi găsite în [11], [20].
12.10 INDUCTIVITĂŢI
Fig. 12.28
(12.69)
L A- (12.70)
espectiv
*na — : • (12.72)
576 (apitolul 12
Acesta este o mărime adimensională care ia valori în intervalul [0, 1]. Valoarea
Â-0 caracterizează absenţa cuplajului magnetic (Li;=0, *i;=0). în timp ce
valoarea A-=l caracterizează un cuplaj magnetic perfect
(<Dd l 2 =<I>d21=0).
în cazul a două circuite cuplate magnetic, situate într-un mediu
liniar din punct de vedere magnetic, fluxurile magnetice totale prin suprafaţa
oricăruia dintre ele se obţin, utilizând principiul superpoziţiei, prin însumarea
fluxurilor produse de fiecare din cei doi curenţi:
o, =o +a> = /.
Elemente de teoria câmpului electromagnetic
577 „;,
+£,;»':
11 i:
(1277)
cp,= o ::+ax, =/.„/', +
/.,,/,
578 (apitolul 12
în general, pentru N circuite cuplate magnetic, parcurse de curenţii
/,./:..../.% fluxul magnetic total pentru un circuit / se obţine utilizând
superpoziţia. fiind de forma:
(12.78)
ui
Exemple
I ) Pe un tor circular de rază interioară a, rază exterioară b şi
permeabilitate magnetică \L sunt uniform înfăşurate două bobine având N|,
respective N: spire. Secţiunea torului este dreptunghiulară, de înălţime h
(Fig.12.29). Să se determine inductivităţile proprii ale celor două bobine,
inductivitatea mutuală şi coeficientul de cuplaj.
Presupunând bobina I parcursă
i dA
de curentul i \ inducţia _ magnetică produsă
B
de aceasta este, n conform relaţiei (12.62):
t
D =--------Ci\.
2itr Fig.12.29
Fluxul magnetic prin suprafaţa
dreptunghiulară a unei spire a bobinei 1 este:
J J J J 2nr 2n J J r 2n a
2 ti a
fi:
.. ^ii
LI I = = nn_ln^5
<I>.. \ 2 tt xN;h l b
In
iar cea mutuală între bobinele 1 şi 2 va fi:
Elemente de teoria câmpului electromagnetic
L L
2 i - \2 - — = —:-----------------In — .
579
/, 27r a
Similar se poate stabili că inductivitatea proprie a bobinei 2 este:
L
::-------~ = " ' In-.
<2 2K a
L
Coeficientul dc cuplaj între bobine are valoarea A - " -|
477- d / = M , H I = NÎ ; //=-y.
unde A=iuf este aria unei spire. Fluxul magnetic total prin suprafaţa celor N
spire este <I>=Mty . încât inductivitatea proprie a solenoidului de