tp://acvila30.

ro/episcop-ortodox-roman-despre-razboiul-din-ucraina-in-ce-tara-s-au-bagat-americanii-
numai-vrajba-si-sange-au-adus-vor-sa-vada-cum-se-omoara-ortodocsii-pentru-a-le-apara-bussines-ul-lor-
video/

Episcopul Longhin catre un grup de pelerini din Romania (martie 2015):

„Avem multe probleme… Am probleme oleaca cu statul acesta blestemat, cu Europa blestemată şi cu
America blestemată de Dumnezeu şi de oameni, cu masoneria asta care lucrează atât de tainic, cu
ecumenismul ăsta pe care ni-l dă pe gât cu de-a sila, ne face atâtea greutăţi şi atât de şiret lucrează toti…
Dar nu-i nimic… Şi asta este problema, părinte dragă, mi-au deschis dosar penal, m-au dat pe la Parchet, dar
eu nu mă duc nicăieri… La cercetări nu mă duc.

Am spus ca avem un stat antihristic, conducerea e antihristică şi slujitorii – lui satan. Am greşit cu ceva?!
Mata ca o mamă bună, un copil ti-e bun – rău, îi iubeşti pe toţi, nu? Ca mamă. Şi pe cel mai rău mai mult il
strângi, pentru că ţi-e mai milă de dânsul. Dar cu ţara noastră ce-au făcut? Şaizeci de mii ne-au omorât?! Ce
fel de conducător de ţară poţi să fii când tu-ţi omori poporul tău propriu?! De ce? Pentru ce-l omori? De ce
ne duci copiii la moarte? Au venit la mine, ca să-mi duc copiii la moarte. Cum, i-am crescut douăzeci de ani,
douăzeci şi cinci de ani şi să-i dau, ca să mi-i omori? Ei nici nu socotesc că aceştia sunt oameni, dragă
părinte.

Nici nu-i intereseaza de oameni. Până acum stau oamenii morţi, soldaţii morţi acolo, nu îi scoate nimeni, ca
să-i aducă măcar să-i deie mamei să-i îngroape… O adus câteva oase în sicriu, o pus câteva oase, nu se ştie
ale cui erau, asa au pus în toate sicriele oase şi le-au adus şi le-au îngropat, dar nu le-au dat voie să le
deschidă. Doar care au fost mai aşa (mai curajosi –n.n.) au luat toporul în mână, au descoperit şi-au văzut.
Mai puteau să trăiască, erau soldaţi răniţi. Îi lua şi îi tăia, le scoteau inima şi rinichii şi îi duceau acolo…, că
aveau comandă mare. Şi nu dovedeau să care avioanele organele pe care le luau de la soldati, soldati care
puteau să mai trăiască, dar nu le dadea nimeni ajutor. Ei se rugau: „Luaţi-mă! Nu mă lăsaţi!”; nu-i lua
nimeni.

Foamea pe care au tras-o soldaţii aceştia acolo… e nenorocire. Şi cu cine ne-am luptat? Care război?
Oamenii aceia trăiesc acolo şi-şi apără drepturile lor. Acolo e pământul lor, acolo s-au născut, acolo au trăit
şi trebuie să-i asculţi şi pe dânşii care-ţi spun durerea lor. Nu trebuie să mergi să-i omori. Toţi au băgat că
Rusia, că Rusia, că Rusia… Dacă americanilor nu le place Rusia, treaba lor… Eu n-am nimic nici cu America,
nici cu Rusia. Eu am ce am cu poporul meu… Si la mine au venit ca să mă duc de aicea. S-au ridicat
impotriva mea si mi-au dat o noapte ca să liberez Ucraina.

Dar eu sunt pe pământ român. Aici au fost moşii şi strămoşii şi părinţii mei, aici au fost toţi, aici au trăit! Si
nici nu poţi să-mi spui să mă duc de la mine acasă altundeva…

Să plece ei unde vor. Eu aici stau. Acum mi-au spus să mă duc in Rusia cu tot cu copii. Cu toţi. Toată familia
mea să mi-o iau – patru sute de copii, sa trec dincolo, îmi dau casă, îmi dau tot, la cele mai inalte niveluri…
să mă duc. Cui să las poporul acesta, care m-a crezut, care s-a rugat cu mine, care a plâns cu mine, cu care
am ridicat mănăstiri? Cui să îl las? Cum să mă duc? Zic: Nu! Ori mor, ori trăiesc, eu vreau aici, cu poporul
meu! Şi asta-i tot! Şi aşa raman cu gandurile astea mai departe. Nu mă poate schimba nimeni şi nu fug
nicăieri. Nu am nicio frică. Chiar cu două zile în urmă mi-au spus să mă păzesc că s-a comandat moartea
mea. Si?! E o fericire, măi fraţilor! De ce vă temeţi toţi de moarte?…” (va urma)
Episcopul Longhin catre un grup de pelerini din Romania (martie 2015): II

De ce vă temeţi toţi de moarte? Moartea este o cunună a veşniciei, întru care trebuie să ajungem acolo. Şi
ce vedeti rau aici în moarte? Dar dacă unui om care zace la pat i-ar spune că nu mai moare niciodată, aşa-i…
veşnic de acum, ce s-ar întâmpla? Deci trebuie sa intelegem ce înseamnă moartea. Eu nu spun ca pentru cei
drepţi, că eu as fi drept, ci mă rog la mila lui Dumnezeu, ca să ne ierte pe toţi. Cei care sunt pregătiţi nici nu
se mai gândesc, nici vorbă, că îi aşteaptă ceasul binecuvântării. Când pe sfinţii mucenici îi chinuiau, ei
aşteptau mai repede să le taie capul ca mai repede să se întâlnească cu Hristos, ca să termine mai repede
nu chinurile, ci viaţa asta pământească, ca să o înceapă pe cealaltă. Acum noi aşa… ne luptăm… pentru ce
ne luptăm….

O credincioasa: Ei pentru ce se omoară? Că sunt ucraineni cu ucraineni…

PS Longhin: Da, pentru ce?! Tocmai că asta e, de asta am spus. Opriţi-vă, vă rugăm frumos! Rugăm
conducerea ţării: Opriţi vărsarea de sânge! Am pus acum tot poporul posteşte la noi, toţi românii postesc
aici. Au care lunea, care marţea, câte şapte oameni, s-au făcut grupări aşa de şapte oameni, cu Psaltiri, cu
privegheri, fără apă, fără mâncare, aşa. Să ştiţi că Dumnezeu a ascultat rugăciunea. Cum s-o pus? Cu două
săptămâni înainte de Postul Mare noi am pus. Am pus aşa mai mult pe ai nostri, am pus câteva grupuri de
oameni, fraţii de mănăstire, surorile, mai din copii şi i-a luminat Dumnezeu. Acum ei pregătesc, aşa vă spun,
ceea ce au spus Sfinţii Părinţi şi simtul acesta pe care-l avem, noi suntem în pragul celui de-al treilea Război
Mondial. Noi nu trecem fără acesta. Constanţa cred că va fi ştearsă de pe faţa pământului cu totul, pentru
că de acolo vor împuşca împotriva ruşilor. Şi răspunsul va veni tot acolo. Şi acolo, în Constanţa, este cea mai
mare bază NATO, a americanilor.

O credincioasa: Deja au început, să ştiţi, aplicaţie în Marea Neagră. Şi au apărut şi ruşii imediat.

O alta credincioasa: E normal, fără ei nu se poate.

PS Longhin: Aici nu e vorba de ruşi… Toti vor să arunce că ruşii sunt vinovaţi, ca ei vor ceva… Aici este
masoneria, care lucrează atât de tainic… atât de tainic… şi americanii. Unde s-au băgat, în care ţară nu s-au
băgat, numai dezastru au făcut şi au lăsat praf în urmă. La noi viaţa atât de frumoasă era, dragii mei, acum
doi ani in urma… atât de frumoasă era… Puteai să mergi pe la magazine să te îmbogăţeşti, să cumperi…
măcar că salariul era puţin. Acum ne-au dat peste cap cu totul, cu totul ne-au dat peste cap… Şi nu te
întreabă nimeni, doi ani de zile nu m-o întrebat nimeni cum hrănesc copiii, ce fac şi cu ce. Nimic absolut.
Aşa-i o greutate… N-ai nici cui te plânge, nici cui spune. Nimic, absolut. Taci şi rabdă, du.

O credincioasa: De la Moscova, de la dumneavoastră ierarhic nu intervine cu nimic?

PS Longhin: Pentru pace? Toţi au intervenit. Şi al nostru, Mitropolitul Onufrie. Toţi au intervenit. Tot am
rugat statul: Opriţi-vă, nu e bună asta.

O credincioasa: Şi cu ultima hotărâre de la Minsk…

PS Longhin: Ei au oprit doar ca să se poată pregăti pentru război. Ăsta nu-i tratatul de pace, să ştiţi. Adică
aşa simt eu, eu sunt un om păcătos, nenorocit, dar aşa sufletul meu îmi spune. Că noi nu o ducem bine, să
ştiţi. Nu ştiu ce va fi, dar va fi foarte greu. Dar nici nu putem trece peste ceea ce a spus Dumnezeu prin
Sfinţii Părinţi. Acestea trebuie să se împlinească. Sfântul Lavrentie de Cernigov, când a strâns toate surorile
din mănăstiri, fiii duhovniceşti, a spus: Uite aici sunteţi între voi cei care nu veţi muri până nu va veni
Antihristul. A mai rămas un diacon foarte bătrân si o maica, care era o chileiniţă la maica stareţă care a
fost… Vremurile-s foarte aproape, sunt foarte aproape. Dar n-aş vrea să se tulbure poporul cum s-a tulburat
în Ierusalim pe vremea Mântuitorului. Aşa le spun şi în biserică: Oameni buni, tocmai că acum se cer de la
noi dragostea frăţească, dragostea de creştini, să împărţim pâinea unii cu alţii, să ne susţinem cu un cuvânt
unii pe alţii, cu un sfat, cu o mângâiere. Nu vă uitaţi la vremurile care sunt în jur, astea trebuie să vie toate,
că acum mai bine de 70 de ani n-am prea avut nimica, dragii mei. Cum spuneau părinţii noştri, în ’47 a fost
foametea, în ’45 s-a terminat războiul, în ’47 a fost foametea. Deci ei povesteau chinurile foametei, Siberia,
unde au fost duşi, deportaţi, închisorile comuniste, deci toate greutăţile care au trecut peste lumea asta,
dar noi ne-am trezit într-o pace, într-o binecuvântare, că n-am prea suferit nimic, noi n-am ştiut nimic. Si s-a
stricat lumea în 25 de ani de când s-a deschis cu credinţa liber din anul ’90 sau ’88, ’89, când a fost şi
Revoluţia la România, la Timişoara s-a început, da?, şi am început să ne înrăim, anii aceştia ne-am făcut atât
de răi, tineretul s-a pierdut tot, copiii s-au pierdut complet cu internetul, cu telefoanele astea, cu toate, au
tot felul de nenorociri pe telefoanele acelea că te înspăimânţi. Am luat nişte telefoane, le-am confiscat (O
credincioasă: De la copii?), da, şi vedem ce legături au… te înspăimânţi şi noi nu dăm voie nimic. Ce folos?!
Cum se întâlnesc cu cei din sat, că merg acolo, merg la şcoli mai departe, se otrăvesc deodată şi n-o rămas
bunătatea, n-o rămas legătura între mamă şi copil, între soţ şi soţie. Uite, unui om acum – dă, Doamne, să
nu-şi puie juvăţul pe gât! -, acum în ogradă am mers si i-am spus că nici nu mai vorbesc cu dânsul, dacă nu
iese din starea asta. L-a lăsat femeia şi s-a dus cu alta. Deci s-a pierdut aşa, nu că ar fi pricini… Înainte mai
divorţau careva, in toate vremurile au fost despărţiri, dar erau unele probleme, erau unele învinuiri, era
ceva adevărat. Dar acuma nu-i nimic. Acum pentru că s-au săturat unul de altul, nu mai pot… Aşa i-a
nimicit, parcă le dă un program, ceva, la creier să nu mai iubească, să nu mai poată ierta, să nu mai poată
reveni la o viaţă… să spun de microcipurile astea. Eu mă uit acum la lume şi parcă ar fi aşa sub…, ar fi ca
nişte roboţi, aşa duşi, ştiţi? Nu mai este un om liber. (Întrerupere pentru o discuţie cu un frate de
mănăstire). Ca oameni să va gandiţi că iubesc pe toată lumea, nu iubesc rătăcirile. Dar la mine nici natiune
nu există şi nici că el e de credinta catolic… Trebuie să stimăm cultul fiecărui om. Pentru că atunci nu ai
iubire (Catre un preot: Părinte, vorbesc rău ori bine? Preotul: Bine.) Deci el nu-i vinovat că s-a născut
catolic… Eu să-i dau cu toporul în cap, să-l omor, că el e catolic şi eu sunt ortodox. Că atunci vine ura şi
omorul de frate. Stiti? Noi nu iubim păcatul, nu putem iubi păcatul, rătăcirea in care sunt, dar pe oameni
trebuie sa-i iubim pe toti, pentru ca altfel ajungem uşor ca nişte sectari, care ne iubim numai singuri pe noi,
singuri pe noi, aşa. Iubiţi toată lumea, faceţi bine la toată lumea, daţi mâncare la toată lumea, îmbrăcaţi pe
toată lumea. Nu-i întrebaţi cine, de unde vine şi cum merge. Dar omul îşi alege el singur, că la noi aşa s-a
întâmplat. Au fost oameni necredincioşi şi s-au apropiat de Dumnezeu numai prin asta: că au vazut cu totul
altceva. N-au ştiut credinţa, dar au văzut dragostea, au văzut cate ceva frumos la întâmpinare şi au primit şi
credinţa în Dumnezeu… Mi-a dăruit cineva din România două statui: una cu Domnul Iisus şi una cu Maica
Domnului din lemn, sculptate, dar atât de frumos lucrate şi le ţineam să le duc la o biserică catolică, să le
dau acolo, poate le face trebuinţă, ştiţi…, dar nici nu le poţi arunca, că-i tot chipul Mântuitorului şi al Maicii
Domnului şi parcă in suflet… nu ştii ce să faci. Dacă vine cineva şi vede, se sminteşte, că poate că nu e
normal aşa, ca ortodocşi, să ţinem aşa ceva. Dar nu pot nici aşa, nici aşa, trebuie să le faci cu cap pe toate…
(Va urma)
PS Longhin( Mihail Jar), Episcop vicar de Bănceni, supranumit “tatăl a 400 de copii”,
cu referire la cei 400 de copii înfiaţi, a ţinut o predică extrem de dură împotriva
războiului din Ucraina, precum şi a conducătorilor acestei ţări, pe care i-a numit
“blestemaţi” sau “slujitorii satanei”. Mai mult, episcopul le-a cerut credincioşilor
ucraineni să nu-şi trimită copiii la moarte, căci asta este împotriva credinţei ortodoxe.
PS Longhin despre mobilizarea la război a românilor din Ucraina
Atâta vă rog: să fiţi uniţi şi să nu daţi copiii la moarte. Credinţa noastră
ortodoxă nu ne dă voie să ne omorâm unii pe alţii. Pentru interesele politice,
pentru cei care-şi apără bussines-ul lor, care-şi apără scaunele lor de
conducere, vor să omoare lumea noastră, care trăieşte în pace şi-n
Dumnezeu.
Dragii mei, nu aveţi voie să împuşcaţi, să omorâţi. Dumnezeu dă viaţă,
Dumnezeu o ia. Conducătorii Ucrainei au spus: “credinţa ortodoxă este cel
mai mare vrăjmaş al Ucrainei”. Aşa le-au dictat străinii, care nu pot suporta
adevărul, pentru că sunt orbi.
PS Longhin despre victimele conflictului din Ucraina
Cum pot ridica arma şi împuşca făptura lui Dumnezeu? Are şi el mamă, soţie,
copil, ca şi voi. De ce impun, cu de-a sila, să omorâm? Va ieşi adevărul la
suprafaţă: sunt mii şi zeci de mii care au murit şi ei vorbesc de sute. Eu nu
dau binecuvântare să mergeţi la război. Noi vă îndemnăm la pace.
Sunt circa 10.000 de soldaţi ucişi, de care nici mamele lor nu ştiu că nu mai
sunt în viaţă. Nu fac politică, ci spun cu durere că nu-i război împotriva
vrăjmaşului, ci e războiul cel dintre noi. Când blestemaţii apără Statele Unite,
vor să vadă cum se omoară ortodocşii, cum se împuşcă ortodocşii, şi ei stau
şi beau, mănâncă şi se veselesc, şi se bucură de sângele care se varsă pe un
pământ sfânt.
PS Longhin despre implicarea Statelor Unite şi a Occidentului în conflict
Greu vor plăti sângele care curge pe mâinile şi pe hainele lor. Acestea le-a
făcut o Europă blestemată, de care Sfinţii Părinţi au spus ‘să nu vă închinaţi
fiarelor’ şi americanii, care în ce ţară s-au băgat, numai vrajbă şi vărsare de
sânge au adus. S-au dat la o parte şi se bucură de sângele creştinilor noştri.
Simţim cu toţii, fraţilor, că suntem în pragul celui de-al treilea război
mondial. De aceea vă spuneam, pocăiţi-vă! Vă mulţumesc tuturor satelor,
poporului din Bucovina, că v-aţi ridicat şi aşa trebuie să se ridice toată
lumea: noi nu dăm copii la moarte!
PS Longhin despre actualii conducători ai Ucrainei
Niciodată nu voi pomeni la Sfânta Liturghie pe aceşti conducători blestemaţi
ai ţării noastre. Niciodată pe aceşti conducători necredincioşi, fără frică de
Dumnezeu, care stau în fotolii şi arată cu degetul zicând: omorâţi. Doar o
singură rugăciune: Dacă mai poţi Doamne, luminează-i, că i-a cuprins lumina
întunericului şi iadul este peste ei. Nu vor altceva decât să curgă sânge şi
asta este plăcerea lor. Satanişti! Slugile satanei sunt. Dacă nu se vor opri, îi
va opri Dumnezeu, dar va fi jale mare.