DEŞERTĂCIUNE

Acolo în întuneric pereţi umezi şi reci

Acolo cu palme bătătorite de plug dacă treci

Acolo vei simţi durerea tăcerii pe veci

Acolo timpul îşi ţine pumnalele-n teci

Acolo cu foşnetul paşilor pierduţi te îneci

Acolo cu lanţuri grele inimi şi gânduri fereci

Acolo nu-i timpul şi loc să zâmbeşti

Acolo eşti doar tu cu tine, eşti ceea ce eşti

Acolo cu vinuri vechi turnate-n butelci

Acolo cu glasuri urlând prin cochilii de melci

Acolo cu golul temporal în întuneric te-ntreci

Acolo cu spatele gol şi rănit de zabrele te freci

Acolo-i nu-i sărbătoare să poţi să petreci

Acolo nu-i masa bogată ci este doar terci

Acolo cu lacrimi amare şi umbră-n fereşti

Acolo nu mai ai timp să stai să gândeşti

Acolo pe nimeni şi nimic nu mai iubeşti

Acolo eşti obligatoriu nu poţi să chiuleşti

Acolo somnul trece prin stări iepureşti

Acolo pe ce, unde, şi ce să cheltuieşti?

Acolo nu-i păr de fecioara să-l despleteşti

Acolo poţi doar veni dar nu să şi pleci

Acolo nu-s chipuri de om ci doar măşti

Acolo apa-i coclita în carafe pline şi ploşti

Acolo nu poţi iubi nimic, doar să urăşti

Acolo nu-s lacrimi, doar zaţul cafelei în ceşti

Acolo nu-s nici ştiri şi nici veşti

Acolo-s schelete uscate şi resturi de peşti

Acolo nu-i nici dor şi nici doici

Acolo e nisip şi rămăşiţe de scoici

Acolo nu-s deştepţi dar nu-s nici prosti

Acolo nici fructe coapte în pomi sau pe craci

Acolo nici racii parcă nu mai au cleşti

Acolo nici pictorii în soare vestitele băşti

Acolo nu scrii nimic şi nici nu mai citeşti

Acolo nu-s obraji de copii pe care să-i ciupeşti

Acolo nu este dulcele must ,pe care să-l guşti

Acolo nu-i nici colţul pâinii pe care să-l muşti

Acolo sunt doar ochi goi, plânşi şi trişti

Acolo privești cu durere spre vechile cruci