Lactat dehidrogeneza (LDH) – izoenzime

synevo.ro/lactat-dehidrogeneza-ldh-izoenzime

Informaţii generale

LDH este o oxidoreductază ce participă la glicoliza anaerobă, catalizând reacţia

reversibilă de conversie a acidului lactic în acid piruvic. Este o enzimă citoplasmatică
tetramerică, compusă din subunităţi H (Heart) şi M (Muscle), larg distribuită în organism, fiind
întâlnită cu precădere în rinichi, miocard, musculatura scheletică, creier, eritrocite, ficat şi
plămâni.

LDH este un indicator nespecific de lezare tisulară. Pentru a identifica sursa creşterii nivelului
enzimatic sunt necesare izolarea şi cuantificarea celor 5 fracţiuni diferite ale LDH-ului
rezultate prin combinarea în diferite proporţii a celor două tipuri de monomeri H şi M: LDH-1
(H4), LDH-2 (H3M), LDH-3 (H2M2), LDH-4 (HM3) şi LDH-5 (M4).

Specificitatea tisulară derivă din faptul că în anumite ţesuturi există sinteza specifică de
diferite subunităţi în raporturi bine definite. Astfel celulele cardiace, eritrocitele şi rinichii
sintetizează preferenţial subunităţi H (LDH-1 -H4), în timp ce hepatocitele sintetizează
aproape exclusiv subunităţi M. Musculatura striată scheletală produce, de asemenea, în
mare măsură, subunităţi M, astfel încât LDH-5 creşte atât în afecţiuni hepatice cât şi
musculare. LDH-1 şi LDH-5 sunt cel mai adesea utilizate pentru a indica patologie cardiacă
sau hepatică. LDH-2 se găseşte în eritrocite, inimă, rinichi, sistemul reticuloendotelial, LDH-3
se întâlneşte preferenţial în plămani, limfocite şi pancreas, iar LDH-4 în musculatura striată,
ficat, rinichi sau pancreas2;3.

Recomandări pentru determinarea izoenzimelor LDH

Diagnosticul afecţiunilor cardiace, hepatice, musculare, renale, pulmonare sau

hematologice;
Diagnosticul diferenţial al bolilor cardiace, hepatice, musculare, renale, pulmonare sau
hematologice;
Diagnosticul IMA în combinaţie cu creatinkinaza totala (CK) şi CK-MB;
Investigarea cauzelor inexplicabile de creşteri LDH;
Detectarea formelor macro-LDH 3.

Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate) sau postprandial 1.

Specimen recoltat – sânge venos1.

Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator 1.

Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare 4.

Volum probă – 2 ml ser 4.

Cauze de respingere a probei – specimen hemolizat 4.

1/4
Stabilitate probă – 1 saptamana la 15-28°C. Probele NU se trimite refrigerate sau
congelate4.

Metodă – electroforeză1.

Valori de referinţă1:

LDH-1: 0.66-1.29 µmol/sl

LDH-2: 1.2 – 1.71 µmol/sl

LDH-3: 0.7 – 1.07 µmol/sl

LDH-4: 0.24 – 0.5 µmol/sl

LDH-5: 0.13 – 0.71 µmol/sl

Interpretarea rezultatelor

Creşteri marcate ale activităţii lactat dehidrogenazei totale (LDH) sau modelul izomorf (LDH
total semnificativ mai mare, fără nici o creştere în procente a unei fracţiuni) pot fi observate
în anemia megaloblastică, anemia pernicioasă netratată, boala Hodgkin, neoplazii, boli
cardiorespiratorii, hipotiroidism, mononucleoza infecţioasă sau alte afecţiuni inflamatorii,
uremie, hipoxie sau şoc sever.

In infarctul miocardic acut LDH-1 apare crescut în ser după aproximativ 10-12 ore, atinge
valori maxime în 48-72 ore, apoi revine la normal în 10-14 zile. Deoarece acest test este
nespecific, el poate fi înlocuit cu determinarea troponinei T sau creatinkinazei-MB (CK-MB), cu
excepţia cazului în care IMA a avut loc cu cel puţin 24 ore înainte de testare.

In mod normal, raportul LDH-1/LDH-2 este subunitar (<0.81). Valorile cuprinse între 0.82-0.99
indică o suspiciune de leziune miocardică, iar un raport >1 (sau cel puţin >0.9) este diagnostic
pentru IMA, în cazul în care şi criteriile clinice sunt îndeplinite. Angina instabilă se asociază cu
o creştere a LDH-1/LDH-2, dar cu valori normale ale LDH-ului total. Cu toate acestea, o
creştere progresivă a LDH-1/LDH-2 fără inversiune completă este importantă pentru
diagnosticul de IMA.

Persistenţa inversiunii raportului LDH-1/LDH-2 în zilele următoare infarctului miocardic acut

poate reprezenta un marker pentru reinfarctizare. Atunci când IMA este complicat cu şoc,
modelul izomorf precede modificarea raportului LDH-1/LDH-2.

Creşterile raportului LDH-1/LDH-4 s-au dovedit a fi un indicator mai bun al IMA.

Valori ridicate ale LDH-1 asociate cu inversarea raportului LDH-1/LDH-2 caracterizează

anemia megaloblastică (deficit de acid folic, anemia pernicioasă), boala hemolitică sau alte
forme de hemoliză in vivo, rabdomioliză, efortul fizic excesiv şi ocazional, infarctul renal.

Concentraţii plasmatice crescute ale LDH-1 pot fi intâlnite la pacienţi cu seminom testicular,
tumori testiculare nonseminomatoase sau disgerminom.

2/4
Creşterea raportului LDH-5/LDH-1 poate fi sugestiv pentru carcinomul prostatic sau alte
tipuri de tumori.

Creşteri ale formelor LDH-2, LDH-3, LDH-4 sunt nespecifice şi se asociază cu şoc septic,
trombembolism pulmonar, pneumonie extinsă, leucemie acută, limfocitoză, pancreatită
acută, neoplasme.

Nivele serice ridicate ale fracţiunii LDH-5 sunt determinate de leziuni ale musculaturii striate
(traumatisme), de boli hepatice (congestie hepatică, insuficienţă cardiacă congestivă,
hepatită, ciroză, alcoolism, hepatita determinată de clorpromazina, intoxicaţia cu tetraclorura
de carbon) precum şi de afecţiuni cutanate (arsuri). Unele studii au arătat că un raport LDH-
4/LDH-5 <1 susţine diagnosticul de carcinom hepatocelular, în timp ce o valoare supraunitară
a raportului indică metastaze hepatice în > 90% dintre cazuri.

Creşterea LDH-5 este mai semnificativă dacă se asociază şi cu creşteri ale raportul LDH-
5/LDH-4. Cu toate acestea, teste suplimentare, cum ar fi: ALT, GGT, electroforeza proteinelor
serice şi timpul de protrombină pot fi utile în stabilirea unui diagnostic de certitudine.

Macroenzimele sunt complexe cu greutate moleculară mare, formate dintr-o enzimă şi

imunoglobuline A sau G, ce pot fi detectate în ser. Aceste complexe se caracterizează printr-o
migrare anormală a benzilor electroforetice de izoenzimă sau prin extinderea anormală a
unei benzi. Deşi nu pare să provoace sau să fie asociată cu nici un simptom sau boală,
prezenţa de macro-LDH poate determina o creştere a LDH-ului total.

Recent s-a descoperit o a şasea izoenzimă, localizată în apropierea catodului şi denumită

LDH-6. Aceasta nu este un complex cu imunoglobulină şi a fost descrisă la subiecţii cu boli
hepatice şi presupune un prognostic nefavorabil2;3.

Limite şi interferenţe

Un specimen hemolizat nu este acceptabil deoarece eritrocitele conţin mai mult LDH decât
serul şi determină valori fals crescute. Activitatea LDH este unul dintre indicatorii cei mai
sensibili ai hemolizei in vitro. Ingheţarea sau depozitarea prelungită la 4 0C (> 12 ore) poate
cauza modificări ale fracţiunii LDH-51;3.

• Medicamente

Creşteri: acebutolol, acid valproic, amiodarona, anestezice, aspirina, azitromicina, azlocilina,

captopril, cefalosporine, cimetidina, clorpromazina, dicumarol, etanol, etretinat, flufenazin,
foscarnet, furosemid, heparina, imipramina, interferon, ketoconazol, labetalol, metotrexat,
metoprolol, nitrofurantoin, antiinflamatoare nesteroidiene (ex.: diflunisal, ketoprofen,
piroxicam), penicilamina, piperacilina, plicamicina, propoxifen, simvastatin, sulfonamide,
ticarciclina.

Scăderi: acid ascorbic, amikacina, anticonvulsivante, clofibrat, enalapril, hidroxiuree,

metronidazol.

3/4
Bibliografie

1. Laborator Synevo. Referinţe specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type:
Catalog.

2. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Lactate

Dehydrogenase (LD) Isoenzymes. www.labcorp.com . 2010. Ref Type: Internet
Communication.

3. Mayo Clinic, Mayo Medical Laboratories. Test Catalog. Lactate Dehydrogenase (LD)
Isoenzymes, Serum. www.mayomedicallaboratories.com.Ref Type: Internet Communication.

4/4