Luceafărul și licuriciul

De Ionel Bologan
– apartenența la fabulă –

Această creație epică este o fabulă în versuri deoarece

prezintă întâmplări din viața oamenilor prin intermediul unor ființe
deosebite, criticându-le satirizîndu-le defectele cu scopul de a se
îndrepta.
Pe de o parte / În primul rând are o structură specifică
alcătuită dintr-un conținut și o morală explicită.
Faptele sunt redate prin cele trei moduri de expunere și
structurate în momentele subiectului.
Indicii spațiali și temporali se pot deduce din expresiile:
”Luceafărul de seară / Pe boltă strălucind ... Din margine de codru
...”.
În al doilea rând / Pe de altă parte o trăsătură importantă a
fabulei rezultă din figurile de stil alegoria, personificarea și antiteza.
În această întâmplare pilduitoare personajele sunt: ”Luceafărul și
licuriciul”.
Într-o seară, un licurici se adresează Luceafărului afirmând:
”Doar noi, iubite, frate / Lucim în noapte – acum!”
”Mărețul astru” îi răspunde ”cu un surâs candid” întrebându-l
dacă se crede ”lumină”.
La acest dialog intervine și luna afirmând: ”-Sclipești și tu nițel
/ E fapt neconstestat / Tu licărești în iarbă / Luceafărul pe cer / Dar
care-i diferența / Vei înțelege sper.”
În plus Luceafărul reprezintă tipul omului superior, modest,
puternic în antiteză cu licuriciul care simbolizează tipul ființei
orgolioase, lipsită de respect.
Morala se deduce din deznodământ, fiind explicită fiind
sugerată prin versurile...
Această creație literară întrunește toate trăsăturile unei
fabule. Conținutul poate fo comparat cu proverbul: ”Lauda de sine
nu miroase a bine.”.