ParteaI PDF

Ioan Florea HANTILA
Teoria C@mpului
Electromagnetic
INTRODUCERE
Pentru a studia natura i a utiliza fenomenele naturii în interesul lor, oamenii

creeaz modele care reflect (mai bine sau mai pu in bine) domeniile din natur . Deci,
oamenii creeaz teorii privitoare la anumite domenii din natur .
Din nevoia de a facilita ra ionamentele din cadrul teoriilor, gândirea omeneasc a
creat matematica, o tiin abstract , care opereaz cu concepte abstracte, nelegate de un
anumit domeniu din natur . Dovedindu- i utilitatea, matematica s-a dezvoltat în sine ca
tiin , unele dintre rezultatele matematicii neg sind înc aplicabilitate în teoriile ce se
refer la fenomenele din natur . Dac conceptele unei teorii pot fi reflectate în concepte
matematice, atunci se poate utiliza ra ionamentul matematic în cadrul teoriei. Uneori, se
afirm c o teorie este cu atât mai evoluat , cu cât este mai matematizat . În acest sens,
este util ca propriet ilor din natur s le asociem, reproductibil, elemente ale unor mul imi
matematice, adic s le m sur m. Spunem c , în acest fel, propriet ii din natur îi
asociem o m rime fizic . De exemplu, o lungime poate fi m surat stabilind de câte ori
intr metrul etalon în acea lungime (m surarea f cut de un vânz tor de stofe). Astfel,
asociem lungimilor (proprietate a corpurilor) m rimea fizic numit spa iu. Duratele ar
putea fi m surate prin unghiul f cut de o stea pe bolta cereasc i definim astfel m rimea
fizic numit timp. Dac asociem un num r (not ) cuno tin elor unui student, prin
examinare, nu realiz m o procedur de m surare, rezultatul nefiind, în general,
reproductibil. În organizarea unei teorii, o parte din m rimile fizice, definite prin
procedeul de m surare, se numesc m rimi primitive, iar celelalte, care se pot defini cu
ajutorul m rimilor primitive, se numesc m rimi derivate. Spa iul i timpul definite prin
procedeul de m surare propus mai sus sunt m rimi primitive. Viteza se poate defini prin
ds
rela ia υ = , fiind m rime derivat .
dt
Între propriet ile din natur exist leg turi. O parte dintre aceste leg turi, stabilite
inductiv, în urma experimentelor, acceptate ca fiind valabile, sunt numite legi, axiome.
Restul de leg turi pot fi deduse din legi, pe baz de ra ionamente, i sunt numite teoreme.
Legile i m rimile primitive dintr-o teorie depind de felul în care este organizat
teoria. De exemplu, dac viteza se introduce ca m rime primitiv , printr-un oarecare
ds
procedeu de m surare, atunci rela ia υ = devine lege. O teorie este cu atât mai bine
dt
organizat , cu cât are mai pu ine m rimi primitive i legi.
Pentru un anumit domeniu din natur , pot fi create mai multe teorii. De exemplu,
pentru studiul fenomenelor mecanice, se poate utiliza mecanica clasic sau mecanica
relativist . Pentru aprecierea unei teorii, putem admite câteva criterii. Un criteriu
important este dat de limitele de aplicare a teoriei. De exemplu, dup acest criteriu,
mecanica relativist este mai bun decât mecanica clasic , deoarece unele afirma ii din
mecanica clasic nu sunt valabile în domeniul vitezelor apropiate de viteza luminii în vid.
Alt criteriu este dat de efortul i de timpul necesar pentru ob inerea rezultatelor utile în
activitatea practic din domeniul din natur vizat. De exemplu, dup acest al doilea
criteriu, mecanica clasic este mai bun decât mecanica relativist pentru studierea i
proiectarea majorit ii instala iilor mecanice din practic . Am mai putea spune c o teorie
este mai bine organizat dac num rul de m rimi primitive i de legi este mai mic. Totu i,
pentru a înv a mai u or o teorie, este util ca legile s fie mai apropiate de în elegerea
cititorului, fapt care poate influen a organizarea teoriei.
Elaborarea unei teorii privind fenomenele electromagnetice a fost foarte dificil , în
special datorit faptului c acestea nu sunt direct accesibile sim urilor omului (nu pot fi
v zute, auzite, pip ite, mirosite sau gustate). Putem evalua doar efectele de natur
mecanic , termic sau chimic ale câmpului electromagnetic. Aceste efecte,
reproductibile, arat existen a fenomenelor electromagnetice i, cu ajutorul lor, explor m
aceast nou form de existen a materiei i definim m rimile de natur electromagnetic .
Prima teorie coerent privind fenomenele electromagnetice a fost dezvoltat de
Maxwell în renumitul s u tratat de electromagnetism. Ea nu este infirmat de experiment,
dar, din p cate, teoria poate fi aplicat doar la medii imobile. Luarea în considerare a
mediilor aflate în mi care a pus problema sistemelor de referin necesare definirii
m rimilor fizice din cadrul teoriei. Prima solu ie, remarcabil prin simplitate i
pragmatism, este oferit de teoria Maxwell-Hertz, unde sistemele de referin sunt locale,
ata ate micii vecin t i a punctului unde este definit m rimea fizic . Experimentele nu
verific aceast teorie în unele situa ii în care medii puternic polarizate electric se
deplaseaz cu viteze mari. În dorin a de a elimina acest inconvenient, teoria microscopic
a lui Lorentz propune un sistem de referin universal, fixat pe un mediu ideal, f r
vâscozitate, numit eter, prin care corpurile, formate din particule, se mi c f r frec ri.
Eterul este suportul undelor electromagnetice. M rimile macroscopice, accesibile
m sur rilor, sunt definite prin medierea m rimilor microscopice. Încerc rile de a
determina viteza P mântului prin acest mediu au dat gre , sugerând independen a vitezei
luminii fa de sistemul de referin . Electrodinamica relativist revine oarecum la teoria
Mawell-Hertz, definind m rimile fizice în sistemele de referin ata ate corpurilor în
mi care i postulând invarian a legilor fizicii în toate sistemele iner iale. Precizând
conceptul de simultaneitate, sunt deduse rela iile de transformare a m rimilor de la un
sistem de referin iner ial la altul. De i electrodinamica relativist nu este înc infirmat
de experiment, aplicarea ei la studiul mi c rilor neiner iale este practic imposibil .
Definirea sistemelor local iner iale presupune determinarea metricii spa iului. Analiza
simplei rota ii uniforme a unui cilindru în jurul axei este o problem deosebit de dificil .
Evident, dac vitezele corpurilor sunt comparabile cu viteza luminii în vid, atunci doar
electrodinamica relativist ofer explica ii coerente. Din fericire, aplica iile din tehnic
sunt inso ite de viteze mici în raport cu viteza luminii.
Aceast lucrare are la baz teoria macroscopic Maxwell-Hertz, acceptat unanim
ca fiind cea mai potrivit teorie pentru modelarea fenomenelor electromagnetice din
tehnic , motiv pentru care este de multe ori numit electrotehnic .
Autorii doresc s men ioneze c lucrarea de fa este doar o prelucrare a celor
înv ate de la marii no tri dasc li, academicienii R. R dule , Al. Timotin, A. ugulea,

precum i rodul unor utile discu ii avute în special cu profesorii A.Moraru, T.Maghiar,
M.Vasiliu, F. Constantinescu, I.Munteanu, D.Ioan, L.Ochean , dar i cu ceilal i colegi de
breasl .
Autorii
PARTEA I
M RIMILE I LEGILE ELECTROMAGNETISMULUI
1. M RIMI DE NATUR ELECTRIC
1.1. Câmpul electric în vid. Intensitatea câmpului electric în vid
Dac piept n m firele de p r uscat cu un pieptene de ebonit , se constat c între

firele de p r, ca i între pieptene i firele de p r, apar for e care nu sunt de natur iner ial
sau gravita ional . Spunem c sunt de natur electric , iar despre pieptene i firele de p r
spunem c sunt electrizate. Spunem c orice alt obiect este electrizat, dac asupra lui se
exercit for e de natur electric , când este pus în vecin tatea pieptenelui electrizat.
Numim corp de prob un obiect electrizat, de form sferic , arbitrar de mic i
metalizat. Exist puncte din spa iu, de exemplu în vecin tatea firelor de p r, unde asupra
corpului de prob se exercit for e de natur electric . Spunem c , în acele puncte, exist
câmp electric. Pentru a asocia o m rime fizic propriet ii spa iului de a avea câmp
electric, imagin m urm torul procedeu de m surare. Într-un punct P0 din spa iu (Fig. 1.1),
cu câmp electric, numit punctul cu câmp electric de referin , se introduce corpul de prob
i asupra lui se exercit for a F0 . În punctul P în care vrem s m sur m câmpul electric,
asupra aceluia i corp de prob , se exercit for a F.
M rimea ce caracterizeaz câmpul electric din punctul P are valoarea:
F
Ev = E0v (1.1)
F0
i se nume te intensitatea câmpului electric în vid. Intensitatea câmpului electric de
referin , în vidul din punctul P0, notat cu E 0v ,
depinde de sistemul de unit i ales. Intensitatea
câmpului electric în vid E v este o m rime
vectorial , ca i for a F, i este m rime primitiv ,
deoarece a fost introdus printr-un procedeu de
m surare.
In sistemul de unit i interna ional (S.I.),

!#"$%" &'$(*)+ unitatea de m sur pentru E v este voltul/metru
,.-*/10 32#34.25 , $67 ,!8 ":945; (V/m).
1.2. Sarcina electric q
S imagin m acum un procedeu de m surare a st rii de electrizare. Fie un punct

din spa iu P în vecin tatea c ruia avem câmp electric uniform de intensitate E v . Dac
punem în punctul P diferite corpuri electrizate, constat m c asupra lor se exercit diferite
for e, toate având orientarea intensit ii câmpului electric. Putem scrie:
F = qE v (1.2)
unde q este o constant care depinde de corpul electrizat ce se introduce în câmp electric i
nu de valoarea lui E v , adic , introducând acela i corp electrizat în alt punct cu câmp
electric, rela ia (1.2) r mâne valabil . Admitem c electrizarea corpului este cu atât mai
puternic , cu cât for a F este mai mare, deci q poate fi m rimea fizic ce caracterizeaz
starea de electrizare.
În S.I., unitatea de m sur pentru sarcina electric este Coulomb-ul (C). Deoarece
1C este o sarcin electric foarte mare, în practic se folosesc submultipli ai C:
mili… (m...) 10-3

micro...( µ ...) 10-6
nano... (n...) 10-9
pico... (p...) 10-12
Densitatea de volum a sarcinii electrice. Pentru a cerceta dac sarcina electric

admite distribu ie volumic într-un punct P, facem limita:
q (ω )
ρv = lim (1.3)
v (ω ) → 0 v (ω )
ω
•
unde ω este un mic domeniu suficient de regulat ce
con ine punctul P, iar v(ω ) este volumul domeniului ω

!
(Fig.1.2). Dac limita exist , spunem c , în punctul P,
densitatea de volum a sarcinii electrice este ρ v . Fie un
" #!$%'& )(+*, - .
$ /*.(+ *,0
domeniu Ω în interiorul c ruia sarcina electric este

distribuit cu densitate de volum
ρ v (Fig. 1.3). Împ r im
Ω domeniul Ω în mici subdomenii
de volume ∆v k în care sarcina
electric este ∆qk ≅ ρ vk ∆vk ,
∆ v k 1 ρ vk
∆q k unde ρ vk este densitatea de
volum a sarcinii electrice într-un
punct al subdomeniului. Sarcina
electric a întregului domeniu Ω
rezult prin însumarea sarcinilor
24357698'6;:<6 =?>,@BAC3D
>FECGECAH@B3ACIJ>LK
DK
3<MN!OPE,DQ3KR6 subdomeniilor:
qΩ = ∑ ∆qk = ∑ ρ vk ∆vk (1.4)

k k
Când dimensiunile subdomeniilor sunt arbitrar de mici, limita sumei (1.4), dac exist , ea
∫ ρ v dv
este:
qΩ = (1.5)
Ω
Dac facem o analogie între masa iner ial i sarcina electric a unui domeniu, atunci
densitatea de sarcin electric este analoag cu densitatea de mas .
Densitatea de suprafa a sarcinii electrice. Pentru a cerceta dac sarcina electric
admite distribu ie de suprafa într-un punct P al unei suprafe e S, facem limita (Fig 1.3):
q(σ )
ρs = lim (1.6)
s (σ ) → 0 s (σ )
unde σ ⊂ S este o mic
suprafa ce con ine punctul
σ •P P∈S , s(σ ) este aria
suprafe ei σ . Dac limita exist ,
S
spunem c , în punctul P de pe
suprafa a S, sarcina electric este
distribuit superficial, cu

!"$#%&('%)+*,-./0$&1"*32 4
densitatea de suprafa ρ S . Fie
"5627*, 268
o suprafa S pe care sarcina
electric este distribuit cu
densitate de suprafa ρ S . Împ r im suprafa a S în mici suprafe e de arii ∆sk în care
sarcina electric este ∆q k ≅ ρ sk ∆sk , unde ρ sk este densitatea de suprafa a
sarcinii electrice într-un punct al micii suprafe e. Sarcina electric a întregii suprafe e S
q S = ∑ ∆qk = ∑ ρ sk ∆sk
rezult prin însumarea sarcinilor micilor suprafe e:
k k
Când dimensiunile micilor suprafe e tind c tre zero, limita sumei de mai sus, dac exist ,
q S = ∫ ρ s ds
ea este:
(1.7)
S
Densitatea de suprafa a sarcinii electrice este analoag cu densitatea de suprafa
a masei pentru o tabl de grosime neglijabil (masa unui metru p trat pentru o tabl
omogen ). Spre deosebire de tabla de grosime neglijabil , care este o idealizare,
suprafe ele înc rcate cu sarcin electric exist , de exemplu, pe suprafe ele corpurilor
conductoare.
Densitatea de linie (lineic ) a sarcinii electrice. Pentru a cerceta dac sarcina
electric admite distribu ie lineic într-un punct P de pe curba C, facem limita:
q (λ )
ρ l = lim (1.8)
l ( λ ) → 0 l (λ )
unde λ este o mic por iune de pe curba C care
con ine punctul P, iar l (λ ) este lungimea micii
C
por iuni (Fig.1.5). Dac limita exist , spunem, c
λ • în punctul P, densitatea de linie (lineic ) a
sarcinii electrice este ρ l . Analog cu rela iile
P
9:;=<4>?<A@+<CBEDGF4H,:JILKGILDKNM:OFPD:Q7R (1.5), (1.7), sarcina electric pe curba C este:

S DNHTKVU,Q:OFPRWD MD QVIU3:XQ7RY<
qC = ρ l dl (1.9)
C
Densitatea lineic de sarcin ρ l este analoag cu densitatea lineic de mas a unei sârme
de grosime neglijabil (masa unui metru de sârm în cazul unei sârme omogene).
Observa ii: a) Din punct de vedere fizic, distribu iile de volum i suprafa ale
sarcinii electrice pot exista, în timp ce distribu iile lineice (pe curbe) i punctuale nu
exist , ele necesitând o energie infinit pentru a le crea. Totu i, ultimele dou distribu ii
pot fi deseori utile pentru a modela sarcini electrice de pe corpuri ale c ror dimensiuni sunt
mult mai mici decât celelalte dimensiuni ale domeniului în care studiem câmpul electric.
b) Defini iile de mai sus ale densit T ilor de sarcin electric sunt lipsite de
rigurozitate. De exemplu, în cazul densit , ii de volum, admitem c putem determina
sarcina electric a unui mic subdomeniu ω care poate face parte dintr-un corp. 5 inând
cont de modul în care a fost definit sarcina electric , ar trebui ca acolo unde se afl micul
subdomeniu s avem un câmp uniform, m surabil. Dar m sur toarea presupune
înl turarea micului subdomeniu, fapt care poate duce la modificarea câmpului electric.
Apoi, având micul subdomeniu la locul lui, cum putem m sura for a? Trebuie s preciz m
totu i faptul c sarcina electric i densit1 ile de sarcin pot fi introduse în mod riguros
admi ând legea fluxului electric ca rela ie de definire (par. 1.8). Sarcina electric apare
astfel ca o surs a unui câmp de vectori. Am preferat modul adoptat mai sus pentru
analogia sa cu masa iner ial , care permite o în elegere mai u oar a sensului fizic al
sarcinii electrice.
1.3. Câmpul electric în corpuri. Intensitatea

câmpului electric E. Induc6 ia electric 7 D
Pentru a caracteriza câmpul electric în corpuri, trebuie s practic m o cavitate în

jurul punctului pe care-l cercet m, astfel încât s putem introduce corpul de prob .
Numim fant lung o
cavitate cilindric arbitrar de
mic cu raza mult mai mic
decât lungimea, având
E 'v (n ) orientarea n (Fig. 1.6).
Fie o fant lung cu
centrul în punctul P, unde
dorim s studiem câmpul
electric. În punctul P din
P centrul fantei, intensitatea
câmpului electric în vid este
E v' (n) .
Numim intensitate a

!"#$%&'!(*),+.-0/1 câmpului electric în punctul P
acel vector E a c rui proiec ie
!!,)&324) pe orientarea n a fantei este
egal cu proiec ia vectorului
E v' (n) pe orientarea fantei, oricare ar fi aceast orientare:
E ⋅ n = E 'v (n) ⋅ n , (∀)n (1.10)

'
Observa8 ii: a) E v (n) depinde, în general, de orientarea fantei, dar E nu depinde
de aceast orientare (în caz contrar, E nu poate fi definit).
b) M rimea E este o m rime derivat , definit cu ajutorul m rimii primitive
intensitatea câmpului electric în vid E v . Se m soar tot în V/m.
c) Alegerea cavit T ii de forma fantei lungi permite m surarea, în principiu, a unor
m rimi derivate din intensitatea câmpului electric (tensiunea electric ).
d) Practicarea unei fante în vid nu modific cu nimic lucrurile. Ca urmare, în vid,
E v' (n) nu depinde de n i avem:
E = E 'v (n) (1.11)
Numim fant plat o cavitate

cilindric arbitrar de mic cu lungimea
"
ε E v (n ) mult mai mic decât raza, având
orientarea n (Fig. 1.7). Fie o fant plat
cu centrul în punctul P, unde dorim s
studiem câmpul electric. În punctul P din
centrul fantei, intensitatea câmpului
"
electric în vid este E v (n) . La aceea i
orientare, intensitatea câmpului electric
din vidul fantei plate poate s difere de
cea din vidul fantei lungi. Numim

"!# $&%('*)# induc ie electric în punctul P acel
+ + ' ,-.'"/
vector D a c rui proiec ie pe orientarea n
a fantei este propor ional cu proiec ia
vectorului E"v (n) pe orientarea fantei, oricare ar fi aceast orientare:
D ⋅ n = ε 0 E"v (n) ⋅ n , (∀)n (1.12)

Constanta ε 0 , numit permitivitatea vidului, are o valoare care depinde de
sistemul de unit , i utilizat. În sistemul interna ional
1
ε0 = farad/metru (F/m).
4π ⋅ 9 ⋅109
Unitatea de m sur pentru D este Coulomb/metru p trat (C/m2).
Observa ii: a) E"v (n) depinde, în general, de orientarea fantei, dar D nu depinde
de aceast orientare.
b) M rimea D este o m rime derivat , definit cu ajutorul m rimii primitive
intensitatea câmpului electric în vid E v . Se m soar tot în V/m.
c) Alegerea cavit 1 ii de forma fantei plate permite m surarea, în principiu, a unor
m rimi derivate din induc ia electric (fluxul electric).
d) Practicarea unei fante în vid nu modific cu nimic lucrurile. Ca urmare, în vid
E"v (n) nu depinde de n i avem:
D = ε 0 E"v (n) (1.13)

e) Din rela iile (1.11) i (1.13), rezult c în vid:
D = ε 0E (1.14)
1.4. Polariza ia electric
Numim polariza ie electric m rimea vectorial definit prin rela ia:

P = D − ε 0E (1.15)
Din rela ia (1.14), rezult c polariza ia este nul în vid.
Observa ie. Unele lucr ri definesc polariza ia electric ca o densitate de volum a
unei m rimi numite moment electric, ob inut printr-o procedur de m surare, ca m rime
primitiv . Atunci rela ia (1.15) devine lege (legea leg turii dintre induc ia electric ,
intensitatea câmpului electric i polariza ia electric ). Am preferat definirea polariza iei
electrice cu rela ia (1.15), deoarece procedura de m surare a momentului electric nu este
riguroas , iar definirea densit 1 ii de volum are acelea i neajunsuri ca i definirea
densit T ilor de volum ale sarcinilor electrice.
1.5. Legea leg turii dintre induc ia electric D i intensitatea câmpului electric E
Pentru majoritatea mediilor, se poate stabili o leg tur algebric între D i E. În

func ie de aceast leg tur , avem:
a) medii liniare

D = ε E; (1.16a)
unde constanta ε se nume te permitivitate i
întotdeauna ε ≥ ε 0 (Fig.1.8a). Pentru o
!!"#%$
comparare mai u oar a permitivit ii ε cu
permitivitatea vidului ε 0 , se define te m rimea
adimensional numit permitivitate relativ ε r = ε / ε0 .
cu rela ia Întotdeauna,
ε r ≥ 1. În particular, pentru vid, aer, gaze, majoritatea metalelor, ε = ε 0 .
b) medii liniare cu polariza ie electric permanent
Pp &
D = ε E + Pp (1.16b)
unde polariza ia electric
' (+*-,./,012,4365879((;:+(!<#(=?>@5BA%C
)
DE :+=F>@(!G/=?HI(+5 D 5%>KJL=M<N5M<#OIPQ, permanent P p este valoarea
induc iei electrice când
R
εE intensitatea câmpului electric este
nul (Fig. 1.8b).
S c) medii liniare anizotrope
D =εE (1.16c)
T UWVYX[Z]\;Z!^)_Z;`ba9c2VYV
d V+efVhgQi%ajg/e]Vk;lmKi%ln]aZ La aceste medii, vectorii D i E nu
sunt, în general, paraleli (Fig.1.8c),
dar leg tura dintre D i E este liniar ,
ε fiind un tensor numit tensorul permitivit1 ii. Rela ia (1.16c) se mai poate scrie în
sistemul cartezian astfel:

D x ε xx ε xy ε xz x E
D
y = ε yx ε yy ε yz E y (1.16c’)

Dz ε zx ε zy ε zz Ez
Observa ie. Matricea permitivit1 ii este simetric i pozitiv definit . Exist deci trei
direc ii ortogonale, numite direc ii principale de electrizare, în care leg tura dintre D i E
se scrie: E
D1 ε1 0 0
1
D = 0 ε2 0 E2 (1.16c”)
2
D3 0 0 ε 3 E3
Se poate ar ta c ε1 , ε 2 , ε 3 ≥ ε 0 .
d) medii liniare, anizotrope, cu polariza ie electric permanent
D = ε E + Pp (1.16d)
e) medii neliniare
D = f (E) unde f : R 3 → R 3
f) medii în care leg tura dintre D i E nu poate fi exprimat algebric
Spunem c un mediu este omogen electric dac , în toate punctele sale, are aceea i
leg tur între D i E. În caz contrar, se nume te neomogen.
1.6. Tensiunea electric

u
Fie o curb orientat C (Fig.1.9) i un câmp electric cu intensitatea E. Numim
u c = ∫ E ⋅ dl
tensiune electric de-a lungul curbei C m rimea:
(1.17)
C
Tensiunea electric uc este o integral curbilinie de spe a a 2-a, asem n toare cu lucrul
mecanic. Ea depinde atât de câmpul vectorial E, cât i de curba C. Tensiunea electric se
m soar în vol i (V).
Observa ii: a) În principiu, tensiunea electric poate fi m surat , dac inem cont
de felul în care a fost definit intensitatea câmpului electric, cu ajutorul fantelor lungi.
Intr-adev r, dac plas m curba C într-un irag de fante lungi (Fig.1.9), atunci, în vidul
'
fiec rei fante k, putem m sura E vk care, pe orientarea ∆l k a fantei, are aceea i
component ca i Ek :
E k ⋅ ∆l k = E 'vk (∆l k ) ⋅ ∆l k
Însumând în raport cu indicele k i f când lungimile ∆l k arbitrar de mici, avem:
∫ E ⋅ dl = ∫ E v ⋅ dl
'

C C
∆l k b) Lucrul mecanic pe care-
l face un mic corp de sarcina
E 'vk ( ∆ l k ) electric q, care se deplaseaz prin
iragul de fante, sub ac iunea
Ek for elor electrice, este:
!"$#%&(')+*,+- .0/1-324

Lc = ∫ F ⋅ dl = ∫ qE v' ⋅ dl = quc
C C
1.7. Poten ialul electric V. Teorema poten ialului electric scalar
Exist , uneori, domenii Ω în care tensiunea electric pe orice curb închis din
∫ E ⋅ dl = 0, (∀)Γ ⊂ Ω
domeniu este nul (v. legea induc iei electromagnetice, Cap.2, par.2.9):
(1.18)
Γ
Teorema poten ialului electric scalar. Dac în domeniul Ω este îndeplinit condi ia
(1.18), atunci se poate defini un poten ial electric scalar prin rela ia:
V ( P) = V ( P0 ) − ∫ E ⋅ dl
P
(1.19)
P0
unde integrala se face pe orice drum de la P0 la P, iar P0 este un punct cu poten ial de
referin fixat arbitrar.
Demonstra ie. Trebuie s ar t m c V este bine definit de rela ia (1.19), adic
integrala din membrul drept al rela iei nu depinde de drum. Fie C, C’ dou curbe de la P0

la P i fie C − curba care are aceea i pozi ie în
spa iu ca i C, dar este orientat invers
•
(Fig.1.10). Pe curba închis Γ = C '∪C −

∫ E ⋅ dl − + ∫ E ⋅ dl ' = 0
este valabil rela ia (1.18):
dl −
C− C'
•
∫ E ⋅ dl = ∫ E ⋅ dl '
sau:
P0 ,+.-0/-1324+5-6+87
!"$#&%('*)
C C'
Consecin e: i) În condi iile rela iei (1.18), tensiunea electric pe o curb C este
egal cu diferen a poten ialelor electrice scalare din punctele P0 i P ce m rginesc curba
(Fig. 1.10):
∫ E ⋅ dl = V ( P0 ) − V ( P) (1.20)
C
ii) Dac rela ia (1.18) este valabil , atunci este valabil forma local a teoremei
poten ialului electric scalar: exist
V astfel încât:
E = − gradV (1.21)
Demonstra ie. Fie un mic segment P0 P de lungime ∆x, paralel cu axa ox, într-un
∫ E ⋅ dl = ∫ E x dx = V ( P0 ) − V ( P) = V ( x, y, z ) − V ( x + ∆x, y, z )
sistem de axe carteziene. Rela ia (1.20) scris pentru acest segment este:
(1.22)
C C
∫ E x dx = ∫ E x ( x, y, z )dx = E x (ξ , y, z )∆x , unde
x + ∆x
Din teorema de medie avem
C x
ξ este cuprins între x i x+∆x. Înlocuim în rela ia (1.22), împ r im cu ∆x i facem ∆x→0.
∂V
Ob inem − = Ex . Procedând asem n tor cu segmentele orientate în direc iile
∂x
∂V ∂V
axelor oy i oz, ob inem: − = Ey , − = Ez . Înmul ind aceste ultime trei
∂y ∂z
rela ii cu versorii axelor de coordonate, respectiv i, j, k, i, adunând, rezult (1.21).
c) Poten ialul electric poate fi definit cu aproxima ia unei constante. Constanta
poate fi fixat prin fixarea poten ialului V(P0) în punctul P0.
1.8. Fluxul electric
Ψs = ∫ D ⋅ ndS
Fie S o suprafa orientat . Numim flux electric m rimea definit prin:
(1.23)
S
ε 0 E "vk Dk
nk
dS k

Observa ie. În principiu, fluxul electric poate fi m surat, dac inem cont de felul
în care a fost definit induc ia electric , cu ajutorul fantelor plate. Intr-adev r, dac
“plac m” suprafa a S cu fante plate (Fig.1.11), atunci, în vidul fiec rei fante k, putem
m sura ε 0 E"vk care, pe orientarea n k a fantei, are aceea i component ca i Dk :
D k ⋅ n k ∆S k = ε 0 E"vk ⋅ n k ∆S k
Însumând în raport cu indicele k i f când ariile ∆S k arbitrar de mici, avem:
∫ D ⋅ ndS = ∫ ε 0 E v ⋅ ndS
"
S S
1.9. Legea fluxului electric
În urma experimentelor, se constat urm toarea proprietate:

Fluxul electric pe o suprafa închis este egal cu sarcina electric din interiorul
ΨΣ = ∫ D ⋅ ndS = qΣ
suprafe ei (Fig. 1.12):
(1.24)
Σ
Consecin . Forma local a legii fluxului electric:
n divD = ρ v (1.25)
Demonstra ie. Se presupune c sarcina electric
este distribuit volumic cu densitatea de volum ρ v .
ΩΣ
Aplic m rela ia lui Gauss (Anexa A) în membrul stâng
∫ divDdv = ∫ ρ v dv
Σ al rela iei (1.24) i inem cont de rela ia (1.5). Rezult :
Fig. 1.12. Legea

fluxului electric. ΩΣ ΩΣ
Deoarece suportul de integrare ΩΣ este arbitrar,
rezult rela ia (1.25).
Observa ie. Din punctul de vedere al organiz rii teoriei Maxwell-Hertz, rela ia
(1.23) poate fi considerat formula de definire a sarcinii electrice qΣ din interiorul
suprafe ei închise Σ. În acest mod, nu mai apar probleme la definirea sarcinii electrice
pentru domenii interioare ale unor corpuri i densitatea de volum a sarcinii electrice poate
fi definit corect.
2. M RIMI DE NATUR MAGNETIC
2.1. Induc ia magnetic

în vid Bv
În punctul P din vid, introducem un mic corp de prob , care, fiind electrizat, are o
sarcin electric q. Dac , în punctul P, exist câmp electric, atunci asupra corpului de
prob , presupus imobil, se exercit o for de natur electric Fe . Dac îns corpul de
prob trece prin punctul P cu viteza v, se constat c , uneori, asupra lui se exercit o for
suplimentar Fm (Fig. 2.1), deci o for total Ft = Fm + Fe . Spunem c for a Fm este
de natur magnetic i c , în punctul P, exist câmp magnetic. În urma experimentului, se
constat c în orice punct P exist un vector B v , independent de q i v, cu proprietatea c
for a Fm poate fi exprimat prin rela ia:
Fm = qv× B v (2.1)
oricare ar fi q i v. Vectorul B v , numit induc ie magnetic în vid, este o m rime fizic

ce caracterizeaz proprietatea punctului P din vid de a avea câmp magnetic. B v este o
m rime primitiv definit prin rela ia (2.1). Unitatea de m sur în S.I este Tesla (T).
Din modul în care au fost definite m rimile intensitatea câmpului magnetic în vid
Ev i induc ia magnetic în vid B v , rezult c , dac în
Fm punctul P avem câmp electric i magnetic, atunci for a ce
Bv se exercit asupra corpului de prob este:
Ft = q(v× B v + E v )
q• Dac schimb m sistemul de referin în care se face
m surarea (deci, viteza v), atunci, admi ând c Ft i q nu
v se se modific , rezult c se modific valorile lui Ev i

"! Bv :
v1× B v1 + E v1 = v× B v + E v
unde E v1 i B v1 sunt valorile din noul sistem de referin . De exemplu, dac noul
sistem de referin se mi c fa de sistemul de referin ini ial cu aceea i vitez ca i
corpul de prob , atunci rela ia de transformare a lui E v din sistemul de referin ini ial în
cel al particulei este E v1 = v× B v + E v . Realitatea fizic este câmpul electromagnetic,
descris în punctul P din vid cu perechea de m rimi fizice ( E v , B v ). M rimea Ev
descrie componenta electric a câmpului electromagnetic, iar Bv , componenta
magnetic .
2.2. Câmpul magnetic în corpuri. Induc ia

magnetic B. Intensitatea câmpului magnetic H
Pentru explorarea câmpului magnetic din corpuri, se procedeaz la fel ca în

cazul câmpului electric (par.1.3). Fie o fant plat , de orientare n cu centrul în punctul P,
unde dorim s studiem câmpul magnetic (Fig.2.2). În punctul P din centrul fantei, induc ia
magnetic în vid este B"v (n ) . Numim induc ie magnetic în punctul P acel vector B a
c rui proiec ie pe orientarea n a fantei este egal cu proiec ia vectorului B"v (n ) pe

orientarea fantei, oricare ar fi aceast orientare:
B ⋅ n = B"v (n) ⋅ n , (∀)n (2.2)
"
Observa. ii: a) B v (n) depinde,
în general, de orientarea fantei, dar B nu
depinde de aceast/ orientare (în caz
contrar, B nu poate fi definit).
b) M / rimea B este o m/ rime
derivat / , definit/ cu ajutorul m/ rimii
primitive induc0 ia magnetic / în vid B v .
Se m / soar/ tot în T.
c) Alegerea cavit/10 ii de forma
fantei plate permite m/ surarea, în
principiu, a unor m/ rimi derivate din
induc0 ia magnetic/ (fluxul magnetic).
d) Practicarea unei fante în vid
nu modific/ cu nimic lucrurile. Ca urmare, în vid, B"v (n ) nu depinde de n 2 i avem:
B = B"v (n )
(2.3)
Fie o fant / lung/ , de orientare n cu centrul în punctul P, unde dorim s / studiem
câmpul magnetic (Fig.2.3). În punctul P din centrul fantei, induc0 ia magnetic/ în vid este
B 'v (n) . Numim intensitate a câmpului magnetic în punctul P acel vector H a c/ rui
proiec0 ie pe orientarea n a fantei
este propor0 ional/ cu proiec0 ia
'
vectorului B v (n ) pe orientarea
1
B (n ) ' fantei, oricare ar fi aceast /
µ0 v orientare:
H 1
H ⋅n = B 'v (n) ⋅ n , (∀)n
µ0
(2.4)
Constanta µ 0 , numit/
P
permeabilitatea magnetic/ a
vidului, are o valoare care depinde
de sistemul de unit/30 i utilizat. În
S.I:

! "#%$'&(*)+,(-#$#
µ 0 = 4π 10 − 7 henry/metru
(H/m)
'
Observa4 ii: a) B v (n ) depinde, în general, de orientarea fantei, dar H nu depinde
de aceast / orientare.
b) M / rimea H este o m / rime derivat / , definit/ cu ajutorul m/ rimii primitive
induc0 ie magnetic/ în vid B v . Se m/ soar/ în Amperi pe metru (A/m).
c) Alegerea cavit /0 ii de forma fantei lungi permite m/ surarea, în principiu, a unor
m/ rimi derivate din induc0 ia magnetic/ (tensiunea magnetic / ).
d) Practicarea unei fante în vid nu modific / cu nimic lucrurile. Ca urmare, în vid,
B v' (n) nu depinde de n 2 i avem:
1
H= B 'v (n) , (∀)n (2.5)
µ0
e) Din rela iile (2.3) i (2.5), rezult c în vid:
B = µ0H (2.6)
2.3. Polariza ia magnetic . Magnetiza ia
Numim polariza0 ie magnetic/ m/ rimea vectorial/ definit/ prin rela0 ia:

I = B − µ0H (2.7)
Magnetiza0 ia este definit/ prin rela0 ia:
1
M= I (2.8)
µ0
Din rela0 ia (2.6) rezult / c/ polariza0 ia magnetic/ este nul/ în vid.
Observa ie. Unele lucr/ ri definesc polariza0 ia electric / ca o densitate de volum a
unei m / rimi numite moment magnetic, ob0 inut / , printr-o procedur/ de m/ surare, ca
m/ rime primitiv/ . Atunci, rela0 ia (2.7) devine lege (legea leg/ turii dintre induc0 ia
magnetic/ , intensitatea câmpului magnetic 2 i polariza0 ia magnetic/ sau magnetiza0 ie). Am
preferat definirea polariza0 iei magnetice cu rela0 ia (2.7), deoarece procedura de m/ surare a
momentului magnetic nu este riguroas/ .
2.4. Legea leg turii dintre induc ia magnetic B i intensitatea câmpului magnetic H
Pentru majoritatea mediilor, se poate defini o leg/ tur / algebric/ între B 2 i H. În

func0 ie de aceast / leg/ tur/ , avem:
a) medii liniare (Fig.2.4a)
B = µH sau H = νB (2.9a)
unde constanta µ se nume 2 te permeabilitate magnetic/

!"#%$& 2 i cu bun / aproxima0 ie µ ≥ µ 0 . Pentru o comparare
mai u 2 oar/ a permeabilit/30 ii µ cu permeabilitatea
vidului µ 0 , se define 2 te m/ rimea adimensional/ ,
numit/ permeabilitate relativ/ , cu rela0 ia µ r = µ / µ0 . În particular, pentru vid, aer,
gaze, µ = µ0 .
b) medii liniare cu polariza ie magnetic permanent
B = µH + I p (2.9b)
unde polariza0 ia magnetic /
Ip '
permanent / I p este valoarea
( )*+ ,+ -./+103254)#)6)87):9<;&2>=%?
induc0 iei magnetice când
@BA 69C;&)8DE9<FG)2 @ 2%;IHJ9K7"2K7LGM+
intensitatea câmpului magnetic
N este nul/ (Fig. 2.4b).
µH
c) medii liniare anizotrope
(2.9c) B=µH
La aceste medii, vectorii B 2 i H nu sunt, în general, paraleli (Fig.2.4c), dar leg/ tura dintre

B 2 i H este liniar/ , µ fiind un tensor
"!$#% numit tensorul permeabilit /0 ii magnetice.
& (')+*,-!.*'/+02143,5146)!4 Rela0 ia (2.9c) se mai poate scrie în
sistemul cartezian astfel:

Bx µ xx µ xy µ xz Hx
B = µ µ yy µ yz H (2.9c’)
y yx y

Bz µ zx µ zy µ zz Hz
Observa ie. Matricea permitivit/30 ii este simetric / 2 i pozitiv definit / . Exist / deci trei
direc0 ii ortogonale, numite direc0 ii principale de magnetizare, în care leg/ tura dintre B 2 i H
se scrie: H

B1
µ1 0 0

1

B =
0 µ2 0
H2 (2.9c”)

2

B3 0 0 µ3 H 3
d) medii liniare, anizotrope, cu polariza ie electric permanent (Fig.2.4d)
B =ε H+Ip (2.9d)
Ip 7+849;:=< >4< ? @$<BADCE@F9;9$GH9;IF9(J-KLC
JMI9HNPOPQ(KROTSCVUMWXS$OTG(JMKR9HNPJMYZ9ZC e) medii neliniare
S CMK+[\J]I CMITQ+^_<
µH
`
B = f (H ) , unde f : R 3 → R 3
B
De exemplu, în cazul mediilor feromagnetice
izotrope, unde pe orice direc0 ie avem aceea 2 i
rela0 ie B-H, graficul acestei rela0 ii arat / ca în
Fig.2.4e.
f) medii neliniare în care dependen a B - H
nu poate fi descris printr-o rela ie algebric B -
H H. În aceste medii, numite medii cu histerezis,
Fig.2.4e. Mediu neliniar valoarea lui B depinde de H 2 i de evolu0 ia pe care
au avut-o m/ rimile B 2 i H. De exemplu, în cazul
unui câmp uniform, unde B 2 i H sunt coliniari,
putem descrie calitativ dependen0 a B - H (Fig.
2.4f). Presupunem c/ , ini0 ial, mediul este nemagnetizat: B = 0; H =0. Atunci, în graficul B
α
Bmax
Br
α’
δ
γ
- H max - Hc O H max H
β’

!#"$%&%#!&'(
)*+%-,.%0/1323"$45326
- H, ne afl/ m în originea axelor O. Dac/ m/ rim valoarea lui H pân/ la H max , atunci
dependen0 a B - H este descris / de curba Oα, numit / 2 i curb/ de prim/ magnetizare. Dac/ ,
dup/ atingerea valorii H max , sc/ dem valoarea lui H, dependen0 a B - H nu mai este
descris / de curba de prim/ magnetizare, ci de curba αβ. Intersec0 iile curbei αβ cu axele
OB 2 i OH au ordonata Br (numit / induc0 ie remanent/ ) 2 i respectiv abscisa -Hc (Hc numit
câmp coercitiv). Presupunem c/ atingem valoarea - H max 2 i apoi cre 2 tem din nou
valoarea lui H pân/ la H max . Ob0 inem ciclul αβα, numit ciclul de histerezis. El este
simetric fa0!/ de origine. Dac/ pe por0 iunea descendent/ αβ ne oprim în punctul γ 2 i apoi
cre 2 tem 2 i sc/ dem valoarea lui H, ob0 inem curba γδγ, numit/ ciclul secundar. Dac/ pe
curba de prim/ magnetizare ne oprim la o valoare a lui H mai mic/ decât H max , atunci
ob0 inem un ciclu de histerezis α'β'α', interior lui αβα, iar dac/ ne oprim la o valoare mai
mare decât H max , ob0 inem un ciclu exterior lui αβα. Exist / îns / o valoare limit / lui
H max , a c / rei dep/2 ire nu conduce la modificarea ciclului de histerezis. Exist / deci un
ciclu de histerezis limit / care, în Fig.2.4f, este chiar αβα.
Se va ar/ ta (în Vol.2) c/ energia care se transform/ , pe unitatea de volum, din
forma electromagnetic/ în c/ ldur / este egal/ cu aria ciclului de histerezis (Teorema lui
Warburg). Ca urmare, în multe utiliz / ri tehnice, unde câmpul magnetic este variabil în
timp, se încearc/ folosirea unor materiale cu ciclul de histerezis foarte îngust, numite 2 i
materiale magnetice moi. În cazul acestor materiale, se poate considera cu bun /
aproxima0 ie curba de prim/ magnetizare. Pierderile specifice (pe unitatea de volum) prin
histerezis sunt date apoi cu bun/ aproxima0 ie de valoarea maxim/ a lui B 2 i de frecven0/ .
Exist / utiliz/ ri tehnice în care sunt dorite materiale cu ciclul de histerezis cât mai
larg (magne0 i permanen0 i). Se va ar/ ta (Partea a IV-a, Cap.5) c / energia câmpului
magnetic produs de magne0 ii permanen0 i în afara lor este cu atât mai mare, cu cât ciclul de
histerezis este mai lat (mai exact, cu cât produsul –BH este mai mare). Fabrican0 ii de
magne0 i permanen0 i dau curba αβα a ciclului de histerezis limit / sau, uneori, numai
induc0 ia remanent / Br , câmpul coercitiv H c 2 i “energia maxim / ” − (BH ) max ,
corespunz/ toare ciclului limit/ . Pentru a atinge îns / acest ciclu limit / este necesar s /
ob0 inem pentru H max o valoare de cca 4-5 ori mai mare decât valoarea lui H c dat/ în
catalog.
În cazul în care B 2 i H nu sunt coliniari, dependen0 a B - H se complic/ foarte
mult.
2.5. Tensiunea magnetic u m
Fie o curb / orientat / C (Fig.2.5) 2 i un câmp magnetic cu intensitatea H. Numim

tensiune magnetic / de-a lungul

u mc = ∫ H ⋅ dl
curbei C m/ rimea:
(2.10)
∆l k
1
C
B 'vk ( ∆ l k ) Tensiunea magnetic / u mc este
µ0
o integral/ curbilinie de spe0 a a
Hk
2-a, asem / n / toare cu lucrul
mecanic. Ea depinde atât de

!"#$%
câmpul vectorial H, cât i de curba C. Tensiunea magnetic se m soar în Amperi (A).
Observa ie. În principiu, tensiunea magnetic poate fi m surat dac inem cont de
felul în care a fost definit intensitatea câmpului magnetic, cu ajutorul fantelor lungi. Intr-
adev r, dac plas m curba C într-un irag de fante lungi (Fig.2.5), atunci, în vidul fiec rei
1
fante k, putem m sura B 'vk care, pe orientarea ∆l k a fantei are aceea i component
µ0
ca i Hk :
1
H k ⋅ ∆l k = B 'vk (∆l k ) ⋅ ∆l k
µ0
Însumând în raport cu indicele k i f când lungimile ∆l k arbitrar de mici, avem:
∫ H ⋅ dl = ∫ µ
1
B 'v ⋅ dl
C C 0
2.6. Poten ialul magnetic scalar Vm . Teorema poten ialului magnetic scalar
Exist , uneori, domenii Ω în care tensiunea electric pe orice curb închis din
∫ H ⋅ dl = 0,
domeniu este nul (v. teorema lui Ampère, par.3.3):
(∀)Γ ⊂ Ω (2.11)
Γ
Teorema poten ialului magnetic scalar. Dac , în domeniul Ω, este îndeplinit
condi ia (2.11), atunci se poate defini un poten ial magnetic scalar prin rela ia:
Vm ( P) = Vm ( P0 ) − ∫ H ⋅ dl
P
(2.12)
P0
unde integrala se face pe orice drum de la P0 la P, iar P0 este un punct cu poten ial de
referin fixat arbitrar.
Consecin . Dac rela ia (1.18) este valabil , atunci este valabil forma local a
teoremei poten ialului magnetic scalar:
Exist câmpul de scalari Vm :Ω→R astfel încât:
H = − gradVm (2.12’)
Demonstra ia se face la fel ca în par.1.7.
2.7. Fluxul magnetic
Φ s = ∫ B ⋅ ndS
Fie S o suprafa orientat . Numim flux magnetic m rimea definit prin:
(2.13)
S
Observa ie. În principiu, fluxul magnetic poate fi m surat, dac inem cont de felul
în care a fost definit induc ia magnetic , cu ajutorul fantelor plate. Într-adev r, dac
“plac m” suprafa a S cu fante plate (Fig.2.6), atunci, în vidul fiec rei fante k, putem
m sura B"vk care, pe orientarea nk a fantei, are aceea i component ca i Bk :
B k ⋅ n k ∆S k = εB"vk ⋅ n k ∆S k
B"vk Bk
nk
dS k

"!#%$
Însumând în raport cu indicele k i f când ariile ∆S k arbitrar de mici, avem:
∫ B ⋅ ndS = ∫ B v ⋅ ndS
"
S S
2.8. Legea fluxului magnetic
Φ Σ = ∫ B ⋅ ndS = 0
Fluxul magnetic pe orice suprafa închis este nul (Fig. 2.7):
(2.14)
Σ
Observa ie. Nu exist sarcin magnetic analoag sarcinii electrice.

Consecin e: i) Forma local a legii fluxului electric:
n divB = 0 (2.15)
Demonstra ie. Aplic m formula lui Gauss în
∫ divBdv =0
membrul stâng al rela iei (2.14). Rezult :
ΩΣ
Σ ΩΣ
Deoarece suportul de integrare Ω Σ este arbitrar,
Fig. 2.7. Legea rezult rela ia (2.15).
fluxului magnetic. ii) Toate suprafe ele cu aceea i bordur au
&(' acela i flux magnetic.
& )+* Demonstra ie. Fie dou suprafe e S i S’ cu
) aceea i bordur Γ i fie S − , suprafa a care ocup în
spa iu aceea i pozi ie ca i S, dar este orientat invers
&,
-/.103254(2%6728:Γ9
;
<5=>.?<9A@B<
CEDGFAHF7DIF .
JK<509
LMN.?O2
(normala n − = −n ). Pe suprafa a închis Σ=S’∪ S − , este valabil legea fluxului
∫ B ⋅ n' dS + ∫ B ⋅ n − dS = ∫ B ⋅ n' dS − ∫ B ⋅ ndS =0

magnetic:
S' S− S' S'

Deci ΦS = ΦS'.
iii) Exist o func ie vectorial A, numit poten ial magnetic vector, cu proprietatea:
rotA=B (2.16)
Se vede imediat c , dac B verific rela ia (2.15), atunci verific i legea fluxului
magnetic. O expresie pentru poten ialul magnetic vector poate fi dat de formula Biot-
Savart-Laplace (Partea a IV-a, Cap.4, par.4.2). Pentru o induc ie magnetic dat , rela ia
(2.16) nu define te unic poten ialul magnetic vector: putem s -i ad ug m gradϕ, cu ϕ
arbitrar i ob inem aceea i valoare pentru B (rot(A+ gradϕ)=rotA). De obicei, se impune
lui A o restric ie suplimentar , numit condi ie de etalonare. De exemplu, dac impunem
divA=0, spunem c avem condi ia de etalonare Coulomb.
2.9. Legea induc iei electromagnetice

Tensiunea electric pe o curb Γ este egal cu viteza de sc dere a fluxului
magnetic pe orice suprafa S Γ cu bordura Γ, sensul pozitiv al fluxului magnetic prin
SΓ fiind dat de regula burghiului fa de sensul de parcurgere al curbei Γ (Fig. 2.9):
d
uΓ = − Φ SΓ

(2.17)
dt
Utilizând rela iile de definire a tensiunii

electrice (1.6) i a fluxului magnetic (2.13),
SΓ rela ia (2.17) se mai scrie:
∫ E ⋅ dl = − d t ∫ B ⋅ ndS
d
(2.17’)
Γ SΓ

Γ
!#"%$'&#(!*)+,.-/$1023#*
Observa ii: a) Curbele, suprafe ele,
corpurile sunt formate din puncte materiale
*&#*0#"4657)* .89#0:/
i deplas rile tuturor variet ilor sunt
definite de deplas rile punctelor materiale
din care ele sunt formate. În teoria macroscopic Maxwell-Hertz a câmpului
electromagnetic, m rimile sunt definite în sisteme de referin ata ate punctelor, care pot fi
în mi care. Spunem c sunt utilizate sisteme de referin locale pentru definirea m rimilor.
De exemplu, în punctul P de pe curba Γ, intensitatea câmpului electric se m soar cu un
corp de prob ce se mi c o dat cu punctul P. De aici, rezult c modul de introducere a
m rimilor primitive din vid, E v (par. 1.1) i B v (par.2.1) nu este riguros. În teoria
Maxwell-Hertz este necesar substan a pentru a putea defini sistemele de referin locale,
deci nu putem avea vid. De fapt, vidul este o stare limit de rarefiere a substan ei.
M rimea intensitatea câmpului electric în vid ar trebui definit ca o limit de m rimi E v ,
definite cu ajutorul for ei de natur electric (par.1.1) i corespunzând unor rarefieri cât
mai mari, caracterizate, de exemplu, de presiunile pn → 0 .
b) Dac mi carea curbei Γ este impus de deplasarea punctelor materiale din care
ea este format , deplasarea suprafe ei SΓ poate fi “eliberat ” de aceast restric ie, a a
cum rezult din consecin a ii) a legii fluxului magnetic. Evident, suprafa a S Γ trebuie s
fie m rginit de curba Γ.
c) Fluxul magnetic poate s varieze în timp atât datorit faptului c induc ia
magnetic B variaz în timp, cât i datorit faptului c suprafa a S Γ se modific .
Exemple
i) Într-un câmp magnetic uniform, se rote te o spir dreptunghiular , având axa de

rota ie perpendicular pe liniile de câmp (Fig. 2.10). S se determine tensiunea electric
indus în spir .
Rezolvare. Se alege un sens pentru calculul tensiunii electrice în spir (o orientare
a curbei Γ), de exemplu, cel din Fig. 2.10. Alegem ca suprafa cu bordura Γ chiar
suprafa a plan m rginit de Γ. Sensul pozitiv al fluxului prin S Γ este dat de regula
burghiului în raport cu sensul de parcurgere a curbei Γ. Deci, normala la SΓ este
∫ B ⋅ ndS ∫ B cosα dS
orientat în jos. Fluxul magnetic prin SΓ este:
Φ SΓ = =
∫ dS = AB cosα
SΓ SΓ
= B cosα
SΓ
Γ SΓ
unde A este aria dreptunghiului m rginit de
ω spir , iar α este unghiul dintre normala n i
induc ia magnetic B. Deci:
d d
α uΓ = − Φ S Γ = − AB cosα =
dt dt
= ωAB sinα
ii) Într-un câmp magnetic uniform de

!"$#"%'&)(*
induc ie magnetic B, se învârte, cu viteza
+ !,"-.!"/103245+!768-9:;9<(==!'>6
!?@3A.9B unghiular ω, un disc perfect conductor de raz
a, axul discului, tot perfect conductor, fiind
paralel cu induc ia magnetic B (Fig.2.11). La
periferia discului i pe axul de rota ie, alunec dou perii colectoare care fac leg tura cu
dou borne A i B (generatorul homopolar). Care este tensiunea electric u de la borne?
C Rezolvare.
D Încadr m curba tensiunii de
la borne într-o curb
închis , astfel încât pe
E
restul curbei s cunoa tem
F ∆α G H tensiunea electric .
GJI Fie Γ(t)=ABCoDA aceast
curb la timpul t. Deoarece
K discul, axul i leg turile BC
ω L i DA sunt perfect
conductoare, intensitatea
MON P?QR1Q)SS$Q$T7U8VWU8X=Y$Z.[X8\']1^[_`[ab[$]cYX=Q
u Γ = ∫ E ⋅ dl = ∫ E ⋅ dl + ∫ E ⋅ dl = 0 + u
câmpului electric este nul în acestea (v. Cap.3). Deci:
(2.18)
Γ BCoDA AB
Alegem ca suprafa cu bordura Γ(t) suprafa a plan m rginit de aceast curb . inând
cont c deplasarea curbei Γ(t) este definit de deplasarea punctelor din care ea este
format , la timpul t+∆t, por iunea Co a curbei se deplaseaz în C’o i curba va deveni
Γ(t+∆t)=ABCC’oDA. Putem alege ca suprafa de bordur Γ(t+∆t) reuniunea dintre
suprafa a plan cu bordura Γ(t) i suprafa a plan CC’o definit de sectorul de cerc de
unghi ∆α parcurs de Co în timpul ∆t. Varia ia de flux magnetic de la timpul t la t+∆t este
dat de fluxul magnetic de pe sectorul de cerc:
∫ B ⋅ ndS = B
πa 2 ∆α
∆Φ = (2.19)
CC 'o
2
π a 2 ∆α
inand cont c B i n sunt paraleli i c aria sectorului de cerc este . Ca urmare,
2
din (2.17), (2.18) i (2.19), rezult :
∆Φ πa 2ω
u = − lim =−−B (2.20)
∆t → 0 ∆t 2
Consecin e: i) Forma local a legii induc iei electromagnetice pentru medii

imobile. Dac mediile sunt imobile, atunci suportul integralei de suprafa din rela ia
(2.17’) este constant în timp i derivata în raport cu timpul intr sub semnul de integrare:
∫ E ⋅ dl = − ∫
∂B
⋅ ndS (2.21)
Γ SΓ
∂t
Aplicând formula lui Stokes în membrul stâng al rela iei (2.21), rezult :
∫ rotE ⋅ ndS = − ∫
∂B
⋅ ndS (2.22)
SΓ SΓ
∂t
Deoarece suportul de integrare este arbitrar, rezult c integranzii sunt egali:
∂B
rotE = − (2.23)
∂t
Rela ia (2.23) este forma local a legii induc iei electromagnetice, cunoscut i sub numele
de legea lui Faraday sau a doua lege a lui Maxwell.
ii) Forma local a legii induc iei electromagnetice pentru medii în mi care. Dac

mediul este în mi care, atunci suportul integralei de suprafa din rela ia (2.17’) este
variabil în timp i derivata în raport cu timpul intr sub semnul de integrare sub forma
derivatei substan iale de flux (Anexa A):
∫ E ⋅ dl = − ∫
dfB
⋅ ndS (2.24)
Γ SΓ
dt
unde (v. Anexa A):
dfB ∂B
= + vdivB + rot (B × v ) (2.25)
dt ∂t
Dac inem cont de forma local a legii fluxului magnetic (2.15), avem:
dfB ∂B
= + rot (B × v) (2.26)
dt ∂t
La fel ca la punctul precedent, aplic m formula lui Stokes în membrul stâng al rela iei
(2.24) i ob inem:
dfB
rotE = − (2.27)
dt
sau
∂B
rotE = − + rot (B × v ) (2.27’)
∂t
Observa ie. Pentru rela ia (2.27’) sunt necesare dou sisteme de referin : sistemul
de referin local, în care sunt definite m rimile câmpului electromagnetic, i sistemul de
referin al laboratorului, în care este definit viteza. Cei doi termeni din membrul drept al
rela iei (2.27’) depind de alegerea celui de-al doilea sistem de referin , dar suma lor este
independent de aceast alegere.
iii) Dac , într-un domeniu, fluxurile magnetice nu variaz în timp, atunci, din legea
induc iei electromagnetice, rezult c este îndeplinit condi ia definirii poten ialului
electric scalar (v. par.1.7 rela ia (1.18))
3. M RIMI DE NATUR ELECTROCINETIC
3.1. Intensitatea curentului electric i
Într-un punct P, unde avem câmp magnetic de induc ie magnetic B i nu avem

câmp electric, introducem un corp metalic filiform, rectiliniu, din care un mic segment ∆l
este legat de restul firului prin dou fine resoarte metalice, astfel încât s fie permis
mi carea micului segment i s poat fi m surate for ele ce se exercit asupra lui (Fig.
3.1). Se constat c , uneori, asupra micului segment se exercit o for ∆F, care nu este de
natur electric , pentru c nu avem câmp electric. For a nu are nici natura celei de la
par.2.1, deoarece micul segment nu se mi c . For a poate s apar chiar dac micul
segment nu are sarcin electric . Spunem c micul segment are proprietatea de a fi parcurs
de curent electric. F când mai multe m sur tori, se constat c este valabil rela ia:
∆F = i∆l × B (3.1)
∆
unde i este o constant ce nu depinde de
induc ia magnetic B i caracterizeaz
proprietatea micului segment de a fi
parcurs de curent electric. Se nume te
∆
intensitatea curentului electric i este o
m rime primitiv definit prin procedura
! de m surare dat de rela ia (3.1).
Orientarea lui ∆l define te sensul lui i
"$#&%('*)+'-,'*.0/21435/76#198:193;8=<5>2?@35/21&>BA>B#
prin micul segment. Unitatea de m sur
3A&3;<C1?@#-<D' pentru i este Amper-ul (A).
Observa ie. De multe ori, când nu exist riscul unor confuzii, spunem pe scurt
“curent electric” sau chiar “curent”, în loc de intensitatea curentului electric.
3.2. Densitatea de volum a curentului electric J
Dac “punem sub lup ” un detaliu din micul segment de la paragraful anterior,
observ m c apari ia curentului electric este înso it de deplasarea unor purt tori de
sarcin electric (Fig.3.2). F când analogia cu debitul masic al unui fluid printr-o
conduct , putem spune c , în cazul curentului electric, avem un debit de purt tori de
sarcin electric printr-o suprafa transversal a conductorului. În cazul fluidelor, putem
asocia debitul la orice suprafa orientat . În baza analogiei mai sus men ionate, extindem
i no iunea de curent electric la o suprafa orientat (debitul purt torilor de sarcin prin
acea suprafa ). Fie ∆in intensitatea curentului electric asociat unei mici suprafe e plane
∆S, de orientare n, cu centrul în punctul P. Fie:
∆i n
J n = lim (3.2)
∆A → 0 ∆A
unde ∆A este aria micii suprafe e ∆S care se “strânge” în jurul punctului P, p strând
orientarea n. Fie J n valoarea maxim a lui J n , ob inut pentru orientarea n max .
max
Numim densitate de volum a curentului electric în punctul P, m rimea vectorial :
J = J n max n max (3.3)
Densitatea de volum a curentului electric este analoag cu τv, unde v este viteza fluidului,
iar τ este densitatea de mas . Pentru o direc ie arbitrar n, avem:
∆

!"$#&%#&'()+*+'"-,!/.0213%4
Jn = J ⋅n (3.4)
iS = ∑ ∆ink
Pentru o suprafa orientat arbitrar S, avem (Fig. 3.3):
(3.5)
k
Conform rela iei (3.2), pe fiecare mic suprafa ∆S k , avem:
∆in k = J n k ∆S k = J k ⋅ n k ∆S k
Jk nk
∆S k Pk
iS

!" ""$&%(' *),+&) -/.102
iS # #
iS = ∑ J k ⋅ n k ∆S k
i rela ia (3.5) devine:
(3.6)
k
Când divizarea suprafe ei S în mici suprafe e ∆S k este arbitrar de fin , rela ia (3.6)
iS = ∫ J ⋅ ndS
devine, la limit :
(3.7)
S
Observa ie. Definirea densit ii de volum a curentului electric sufer de lips de
rigurozitate. Intr-adev r, dac inem cont de modul în care a fost definit curentul electric,
m surarea for ei asociate unei suprafe e ∆S nu are sens. Extinderea m rimii intensitatea
curentului electric la suprafa a ∆S se face doar intuitiv, pe baza analogiei cu debitul unui
fluid, iar aceast analogie presupune existen a unui “supermicroscop”, cu ajutorul c ruia
se vede deplasarea unor sarcini electrice. De fapt, se face apel la modelul microscopic al
curentului electric, în afara unei teorii macroscopice. În plus, rela ia (3.4) este admis tot
în baza analogiei cu debitul unui fluid. De fapt, aceast rela ie ne permite s spunem ca
densitatea de volum a curentului electric este vector. Valoarea maxim din rela ia (3.3) nu
define te neap rat un vector decât dac (3.4) este valabil . Definirea riguroas a densit ii
de volum a curentului electric i a curentului electric se poate face prin rela ia dat de
legea circuitului electric, dar, din p cate, aceast variant ar lipsi no iunea de curent
electric de sensul ei fizic.
3.3. Legea circuitului magnetic

Tensiunea magnetic pe o curb Γ este egal cu intensitatea curentului electric pe
orice suprafa SΓ cu bordura Γ adunat cu viteza de cre tere a fluxului electric pe
suprafa a S Γ , sensul pozitiv prin SΓ fiind dat de regula burghiului fa de sensul de
parcurgere al curbei Γ (Fig. 3.4):
d
u mΓ = iS Γ + ΨS (3.8)
dt Γ
d

Termenul iH = ΨS se nume te
dt Γ
SΓ curent electric hertzian. Utilizând rela iile
de definire a tensiunii magnetice (2.10), a
intensit ii curentului electric (3.7) i a
fluxului electric (1.23), rela ia (3.8) se
mai scrie:
∫ H ⋅ dl = ∫ J ⋅ ndS + d t ∫ D ⋅ ndS
Γ
d
"!$#&%'(*),+* -!.+/#0 -1#%2#3
4 )*536 + Γ SΓ SΓ
(3.8’)
Consecin e: i) Forma local a legii circuitului magnetic pentru medii imobile.
Dac mediile sunt imobile, atunci suportul integralei de suprafa din rela ia (3.8’) este
constant în timp i derivata în raport cu timpul intr sub semnul de integrare:
∫ H ⋅ dl = ∫ J ⋅ ndS + ∫ ∂t ⋅ ndS
∂D
(3.9)
Γ SΓ SΓ
Aplicând formula lui Stokes în membrul stâng al rela iei (3.9), rezult :
∫ rotH ⋅ dl = ∫ J ⋅ ndS + ∫ ∂t
∂D
⋅ ndS (3.10)
SΓ S Γ S Γ
Deoarece suportul de integrare este arbitrar, rezult c integranzii sunt egali:
∂D
rotH = J + (3.11)
∂t
Rela ia (3.11) este forma local a legii circuitului magnetic, cunoscut i sub numele prima
lege a lui Maxwell sau formula generalizat a lui Ampère.
ii) Forma local a legii circuitului magnetic pentru medii în mi care. Dac mediul
este în mi care, atunci suportul integralei de suprafa din rela ia (3.8’) este variabil în
timp i derivata în raport cu timpul intr sub semnul de integrare sub forma derivatei
substan iale de flux (Anexa A):
∫ H ⋅ dl = ∫ J ⋅ ndS + ∫ dt
dfD
⋅ ndS (3.12)
Γ SΓ S Γ
unde (v. Anexa A):
dfD ∂D
= + vdivD + rot (D × v ) (3.13)
dt ∂t
Dac inem cont de forma local a legii fluxului electric (1.25), avem:
dfD ∂D
= + vρ v + rot (D × v ) (3.14)
dt ∂t
La fel ca la punctul precedent, aplic m formula lui Stokes în membrul stâng al rela iei
(3.12) i ob inem:
dfD
rotH = J + (3.15)
dt
sau:
∂D
rotH = J + + vρ v + rot (D × v ) (3.15’)
∂t
În rela ia (3.15’), avem:
• J, densitatea de volum a curentului de conduc ie;
∂D
• Jd = , densitatea de volum a curentului de deplasare;
∂t
• J c = vρ v , densitatea de volum a curentului de convec ie;
• J R = rot (D × v ) , densitatea de volum a curentului Roentgen teoretic.
Integralele de suprafa- ale densit ilor de curent de mai sus definesc curen ii de
conduc ie, de deplasare, de convec ie i, respectiv, Roentgen teoretic.
Observa ie. Ultimul termen din rela ia (3.15’) nu este verificat experimental. Este
verificat doar curentul Roentgen experimental, în care intr polariza ia electric P, în loc
de induc ia electric :
J 'R = rot (P × v )
Din fericire, contribu ia acestui termen în membrul drept al rela iei (3.15’) este important
doar în cazul mediilor puternic polarizate electric i care se deplaseaz cu viteze mari.
iii) Teorema lui Ampère. Dac în rela iile (3.8) i (3.8’) neglij m curentul hertzian
d
iH = ΨS Γ , rezult :
dt
u mΓ = iS Γ (3.16)
∫ H ⋅ dl = ∫ J ⋅ ndS
sau:
(3.16’)
Γ SΓ
Aplicând rela ia lui Stokes în membrul stâng, rezult i forma local a teoremei lui
Ampère:
rotH = J (3.17)
iv) Teorema conserv rii sarcinii electrice. Intensitatea curentului electric printr-o
suprafa închis este egal cu viteza de sc dere a sarcinii electrice din interiorul
suprafe ei.
Demonstra ie. Fie o suprafa- S cu bordura Γ
arbitrar de mic , tinzând c tre un punct (Fig.3.5). Atunci,
suprafa a S tinde c tre o suprafa închis Σ. Membrul
stâng al rela iei (3.8’) tinde c tre 0 i rela ia (3.8’)
S→Σ devine:
0 = ∫ J ⋅ ndS + ∫ D ⋅ ndS
ΩΣ
d
Σ
dt Σ
Γ

"!#$&%'$(
!)$#*+,
-*./$0(/
iΣ = ∫ J ⋅ ndS , rezult
Dac inem cont de legea fluxului electric (par.1.9, rela ia (1.24)) i dac not m
:
Σ
d
iΣ = − qΣ (3.18)
dt
Dac sarcina electric este distribuit în volum cu densitatea de volum ρ v , atunci
mai putem scrie:
∫ J ⋅ ndS = − ∫ ρ v dv
d
(3.18’)
Σ
dt Ω
Σ
Forma local a teoremei conserv rii sarcinii electrice pentru medii imobile. În
cazul mediilor imobile, derivata din membrul drept al rela iei (3.18’) intr sub semnul de
integrare sub forma derivatei par iale i, dac aplic m formula lui Gauss în membrul stâng,
avem:
∫ divJdv = − ∫ ∂t dv
∂ρ v
ΩΣ ΩΣ
Suportul de integrare fiind arbitrar, rezult :
∂ρ v
divJ = − (3.19)
∂t
Forma local a teoremei conserv rii sarcinii electrice pentru medii în mi care.
Dac mediile sunt în mi care, atunci, suportul de integrare Ω Σ fiind variabil în timp,
derivata în raport cu timpul intr sub semnul de integrare sub forma derivatei substan iale
de volum (Anexa A):
∫ divJdv = − ∫
dv ρv
dv
ΩΣ ΩΣ
d t
i rezult :
dv ρv ∂ρ
v + div ( vρ )

divJ = − =− v (3.20)
dt ∂t
Observa ii: a) Tot la rela
ia (3.20) se poate ajunge i aplicând operatorul div în
membrul stâng al rela
iei (3.15’). Deoarece div(rot( ))=0, rezult :
∂D
0 = divJ + div + div( vρ v )

∂t
inând cont de forma local a legii fluxului electric (par.1.9, rela
ia (1.25)), avem:
∂D ∂ ∂ρ
div = divD = v
∂t ∂t ∂t
i rezult rela
ia (3.20).
b) De i legea circitului magnetic nu este întotdeauna verificat experimental,
teorema conserv rii sarcinii electrice, care este dedus din aceast lege, este totu i
verificat experimental. Se observ c “abaterea” de la experiment, din rela
ia (3.15’), este
dat de diferen
a dintre densit
ile curen
ilor Roentgen experimental i teoretic:
J 'R - J R = rot (P × v) - rot (D× v ) = ε 0 rot (E × v )
Prin aplicarea operatorului div rela
iei (3.15’), aceast m rime dispare.
c) În foarte multe lucr ri, teorema conserv rii
sarcinii electrice este denumit lege. Un motiv este faptul
c afirma
ia f cut de aceast teorem este u or de
i
admis, f r demonstra
ie, dac facem uz de analogia
dintre debitul unui fluid i curentul electric, ca debit de
i purt tori de sarcin . “Legea” conserv rii sarcinii electrice
este analoag cu cea a conserv rii masei. Curentul

electric prin suprafa
a închis Σ apare când purt torii de
!#"$%& '')(*
sarcin electric traverseaz aceast suprafa
, p r sind
+!,-'.0/%123
4+# domeniul VΣ (sau purt torii de sarcin electric
negativ intr în domeniul VΣ ). Atunci, sarcina electric
5 5 5
5
⇔
687&9;: <;: =;:>6@?-A#BDCEAF CHG+I+G7J ?-IK!G

JELM?AON*7P&7.N*?!A*BQKFRN#?!ASBTCUG+I
9-V7 GPWG7LXF!Y07'LZA07 I
[ GZ+A\CEZ+G+IF]A0F C^G+IG7
J ?-IK-GJ]LM?!A_N*7&P.7N#?A#B`Y07
CHK?-GaHJ ?-IK!GJ]LM?C]AFHG+I9V7 GP&CEAF-:
din domeniul VΣ scade. Prin compara

ie, afirma
ia din cadrul legii circuitului magnetic
este mult mai complicat i mult mai greu de admis direct, f r demonstra
ie. De fapt,
formularea legii circuitului magnetic a rezultat din teorema lui Ampère, din “legea”
conserv rii sarcinii electrice i din
legea fluxului electric. Intr-adev r,
teorema lui Ampère poate fi relativ
u or de intuit, cel pu
in în aer, stabilind
câmpul magnetic produs de un fir
b rectiliniu infinit lung (v. Partea a IV-a,
Cap.4, par.4.2) i de un conductor
b filiform în form de unghi (Fig. 3.6),
b b apoi, prin superpozi
ie, câmpul
Γ
magnetic produs de un conductor de
b forma unghiului te it (Fig.3.7) i, în
b final, câmpul magnetic produs de o
spir filiform de form oarecare
(Fig.3.8). Aplicarea teoremei lui
Ampère pentru conductoare închise se
face f r probleme (Fig.3.9). Dac îns
la capetele conductoarelor se poate
aduna sarcin electric (v.
condensatorul, la Partea a II-a, Cap.2),
ced.f
g h
gji+gUcek!lMmon4lp%nrqs+qdt%k su!qtvk!l8w#d.x.d'w#k!l#myk+nlSp t%nlp
udWsztEk>su qtvk+nlp3up3w#k l#mon{q+sf |d qx qd-vXp }\djv#g Γ atunci, la aplicarea teoremei lui
Ampère, apare o contradic
ie. Când
suprafa2 a S Γ de bordur 3 Γ taie conductorul, teorema este
verificat 3 , tensiunea magnetic 3 pe curba Γ fiind egal3 cu
'
curentul pe suprafa2 a S Γ . Dar dac 3 suprafa2 a S Γ cu aceea 4 i
bordur3 Γ trece prin mediul izolant de la cap3 tul
conductorului (Fig.3.10), unde se poate aduna sarcin 3
'
electric 3 , atunci, curentul pe suprafa2 a S Γ este nul 4 i rezult 3
u mΓ = ∫ H ⋅ dl ).
89+:;=<#; >#;@?/ACBEDGF!HD!AJIKFA1LNMPOQHK9 c 3 tensiunea magnetic3 pe curba Γ nu este bine definit 3
RSLUT#VCFWAK; (absurd: Dac 3 admitem valabilitatea
Γ
“legii” conserv3 rii sarcinii electrice, atunci:
dq
i= (3.21)
dt
"
Într-adev3 r, fie suprafa2 a S Γ care ocup3 în spa2 iu aceea 4 i pozi2 ie ca 4 i S Γ , dar este
orientat3 invers. Rela2 ia (3.21) rezult3 din aplicarea “legii” conserv3 rii sarcinii electrice pe
" '
suprafa2 a închis 3 Σ= S Γ ∪ S Γ . Totodat 3 , din legea fluxului electric rezult3 :
q = ∫ D ⋅ ndS = ∫ D ⋅ ndS
Σ S'
SΓ 4 i din (3.21) rezult 3 :
∫ D ⋅ ndS = iH S '
d
i= (3.22)
dt S '
Γ S Γ' unde iH S ' este curentul hertzian de pe suprafa2 a S’.

Rela2 ia (3.22) sugereaz3 ca în teorema lui Ampère s 3
înlocuim curentul de conduc2 ie i cu suma dintre acest
curent 4 i curentul hertzian pe aceea 4 i suprafa23 de
bordur3 Γ :

!#"$&%'"
'($&%')(*+ ,-%.,/%0*"&"'$1%- iT = i + i H (3.23)
astfel încât, dac3 suprafa2 a de bordur3 Γ trece prin
conductor ( S Γ ), se ob2 ine curentul de conduc2 ie, dar,
dac 3 suprafa2 a cu aceea4 i bordur3 trece prin mediul izolant de la cap 3 tul conductorului,
'
unde se poate aduna sarcin 3 electric3 ( S Γ ), atunci, în membrul drept, ob2 inem curentul
hertzian, egal cu curentul i 4 i contradic2 ia semnalat3 în teorema lui Ampère dispare.
Modificarea (3.23) adus3 teoremei lui Ampère reprezint3 , de fapt, legea circuitului
magnetic.
3.4. Legea leg5 turii dintre densitatea de volum a curentului electric J 6 i intensitatea
câmpului electric E (Legea conduc7 iei)
Pentru majoritatea mediilor, se poate defini o leg3 tur3 între J 4 i E. În func2 ie de

aceast3 leg3 tur 3 , avem:
a) medii liniare
J=σE (3.24)
sau
E=ρJ (3.24’)
unde σ se nume 4 te conductivitate, iar ρ se nume 4 te rezistivitate. Dac 3 ρ=0, spunem c3

mediul este perfect conductor, iar dac 3 σ=0 spunem c3 mediul este perfect izolant. În
general σ ≥ 0 .
b) medii liniare cu câmp electric imprimat
J = σ (E + E i ) (3.25)
unde E i se nume 4 te intensitatea câmpului electric imprimat 4 i reprezint3 cauze
neelectrice, care pot conduce la apari2 ia curentului electric (pentru E=0, putem avea
J = σE i ). Aceste cauze pot fi de natur3 mecanic3 (de exemplu, corpuri accelerate), de
natur3 chimic3 (de exemplu, diferen2 e de mobilit3E2 i pentru ioni sau contacte între metale
diferite), termic 3 (de exemplu, diferen23 de temperatur3 , între cele dou 3 puncte de sudur3 ,
ale unor fire metalice cu compozi2 ii diferite) etc.
c) medii neliniare
J=f(E)
3.5. Legea transform5 rii energiei din forma electromagnetic5 în alte forme, prin
conduc7 ie
În urma experimentelor, se constat3 urm3 toarea proprietate:

Densitatea de volum a puterii care se transform din forma electromagnetic în
alte forme, prin conduc ie, este
p = E⋅J

(3.26)
Dac 3 mediul este liniar (2.24), atunci
p = σE 2 = ρJ 2 ≥ 0 (3.27)
4 i, ca în cazul mediilor liniare, energia electromagnetic3 se transform 3 ireversibil în
c3 ldur 3 (efectul Joule). Dac3 mediul este liniar, cu câmp electric imprimat (2.25), atunci
p = σE 2 + σE ⋅ Ei (3.28)
Primul termen din membrul drept al rela2 iei (3.28) este pozitiv 4 i reprezint3 puterea
electromagnetic3 care se transform3 ireversibil în c3 ldur3 , în timp ce al doilea termen
poate fi negativ sau pozitiv, el reprezintând partea de putere electromagnetic3 care se
poate transforma reversibil în alte forme de putere.
4. COMPORTAREA M RIMILOR DE CÂMP ÎN VECIN TATEA
SUPRAFE ELOR
A4 a cum am v3 zut în paragrafele precedente, pentru descrierea propriet3K2 ilor

câmpului electromagnetic sunt folosi2 i operatori diferen2 iali (derivate, div, rot, grad) care
presupun continuitatea m3 rimilor câmpului, precum 4 i a derivatelor par2 iale pân3 la un
anumit ordin. Din p3 cate, propriet3K2 ile de material ale corpurilor nu sunt continue în
domeniul în care studiem câmpul electromagnetic. De exemplu, un corp feromagnetic
conductor, care se afl3 în aer, introduce discontinuit32 i la suprafa2 a sa pentru permeabilitatea
magnetic3 (de la µ 0 la µ fier ) 4 i pentru conductivitate (de la 0 la σ). Date fiind rela2 iile
constitutive B=µH 4 i J=σE, este evident c 3 m3 car dou3 din cele patru câmpuri de vectori au
discontinuitate la suprafa2 a corpului feromagnetic conductor. Este deosebit de important s 3
determin3 m comport3 rile m3 rimilor ce descriu câmpul electromagnetic în vecin3 tatea
suprafe2 elor ce separ3 diferite medii. Cunoa4 terea acestor comport3 ri permite, de asemenea,
formularea corect3 a condi2 iilor de frontier3 pentru câmpul electromagnetic din domeniul
studiat.
Corpuri perfect conductoare

Pentru început, vom analiza m3 rimile câmpului electromagnetic în corpurile perfect
conductoare. Aceste corpuri, care 4 i exist3 în realitate (supraconductivitatea), sunt îns 3 de
cele mai multe ori modele pentru corpuri a c3 ror conductivitate este mult mai mare decât
conductivitatea vecinilor. Vom ar3 ta în continuare c3 :
Toate m rimile câmpului electromagnetic sunt nule în interiorul unui corp perfect

conductor: E=0, B=0, D=0, H=0, J=0, ρ v = 0 .

Într-adev3 r, deoarece în corpul perfect conductor rezistivitatea ρ este nul3 , avem
E= ρJ = 0 .
Din legea induc2 iei electromagnetice, scris3 în sistemul de coordonate al corpului
∂B
(2.23), rezult3 c3 = −rotE = 0 , deci B=ct. Dac3 admitem c 3 , în momentul
∂t
apari2 iei corpului perfect conductor, induc2 ia magnetic 3 din interiorul s 3 u era nul3 , atunci,
la orice timp, ea va fi nul3 . Este drept c3 aceast 3 “mic 3 ” presupunere privind valoarea
ini2 ial3 a induc2 iei magnetice ar trebui ad3 ugat 3 la sistemul legilor electromagnetismului.
Alte teorii (elctrodinamica cuantic 3 ) ofer3 explica2 ii privind valoarea nul3 a induc2 iei
magnetice în corpurile supraconductoare, explica2 ii pe care, din p3 cate, teoria Maxwell-
Hertz nu le poate da. Se poate ar3 ta îns3 c3 , dac3 consider 3 m B=ct, ob2 inem aproape
acelea 4 i rezultate ca 4 i în cazul în care B=0, diferen2 ele fiind f3 r3 semnifica2 ie. Pentru
simplitate, vom considera îns 3 în continuare B=0.
1
Din legea leg3 turii dintre B 4 i H, rezult3 H= B = 0.
µ
Din legea leg3 turii dintre D 4 i E, rezult 3 D = εE = 0 .
Din forma local3 a legii fluxului electric, rezult3 (1.25) ρ v = divD = 0 .
Sarcina electric 3 se distribuie la suprafa2 a corpului perfect conductor cu densitatea de
suprafa2W3 ρ S .
Din forma local3 a legii circuitului magnetic, scris 3 în sistemul de referin2 3 al
∂D
corpului perfect conductor (3.11), rezult3 J = rotH − = 0 . Curentul electric se
∂t
distribuie doar la suprafa2 a corpului perfect conductor, sub forma pânzei de curent, cu
densitatea de suprafa23 J S .
4.1. Comportarea induc iei magnetice B în vecin tatea suprafe elor
În vecin tatea suprafe elor, componenta normal a induc iei magnetice se conserv
(Fig. 4.1):
B n1= B n 2 (4.1)
sau:
div s B = 0 (4.1’)
unde se folose 4 te nota2 ia:
div s B = n 21 ⋅ (B1 − B 2 ) (4.2)
Este util de comparat rela ia (4.1’) cu forma local a legii fluxului magnetic (2.15):
divB = 0 .
Demonstra ie. Fie o
B2 B1 n 21 suprafa23 închis 3 Σ, de forma
unui cilindru foarte mic, cu
în 3 l2 imea mult mai mic 3 decât
raza 4 i cu centrul în punctul P
de pe suprafa2 a S (Fig.4.2). Cele
dou 3 baze ale cilindrului sunt

S1 4 i S 2 , iar suprafa2 a lateral3

este S L . Scriind legea fluxului
magnetic pe suprafa2 a închis3 Σ,

!
"$#%"&')(*
+$,-'.'/'012+435' 6'0"/' ob2 inem:
27'
859,2:;"3<' 6'$=>
(4.3)
B 1 ⋅ n 1 dS + B 2 ⋅ n 2 dS + B ⋅ n L dS = 0
S1 S2 SL
B2 B1
n1
n 21
Σ S1

S0 nL
S2 SL
n2

"!#%$! '&()*+, $- ./!0&$#, *0$12&435$*- 6&57"!#$8!:9 ).;<!-=>$+"$8?@A
Deoarece în3 l2 imea cilindrului este foarte mic3 , ultima integral3 din membrul stâng al
rela2 iei (4.3) poate fi neglijat 3 . Avem B1 ⋅ n1 = B1 ⋅ n 21 = Bn1 4 i
B 2 ⋅ n 2 = −B 2 ⋅ n 21 = − Bn 2 . Dac3 admitem c3 , în vecin 3 tatea suprafe2 ei,
componentele normale ale induc2 iei sunt continue, atunci rela2 ia (4.3) devine
Bn1 A − Bn2 A = 0 , unde A este aria suprafe2 elor bazelor.
Consecin . Componenta normal a induc iei magnetice este nul în
vecin tatea suprafe elor ce m rginesc corpurile perfect conductoare. Liniile de câmp ale
induc2 iei magnetice B ocolesc corpurile perfect conductoare (Fig.4.3).
4.2. Comportarea induc iei electrice D în vecin tatea suprafe elor
Saltul componentei normale a induc iei electrice în vecin tatea suprafe elor este
egal cu densitatea de suprafa a sarcinii electrice:
D n1 − D n 2 = ρ S (4.4)
sau
div s D = ρ S (4.4’)
Este util de comparat rela ia (4.4’) cu forma local a legii fluxului electric (1.25):
divD = ρ v .
Demonstra ie. Demonstra ia urmeaz aceea i cale ca la paragraful precedent. Pe
suprafa închis Σ (Fig. 4.2), se scrie legea fluxului electric:
∫ D1 ⋅ n1dS + ∫ D 2 ⋅ n 2 dS + ∫ D ⋅ n L dS = ∫ ρ S dS (4.5)
S1 S2 SL S0
unde S0 este por iunea din suprafa a S decupat de suprafa a cilindric Σ i presupus
înc rcat cu densitatea de suprafa a sarcinii electrice ρ S . Neglijând integrala de pe
suprafa a lateral i admi ând continuitatea componentei normale a induc iei electrice,
precum i a densit ii de suprafa a sarcinii electrice, rela ia (4.5) devine
Dn1 A − Dn2 A = ρ S A .
Consecin . În vecin
tatea corpurilor perfect conductoare, componenta normal
a
induc iei electrice este egal
cu densitatea de suprafa
a sarcinii electrice: D n = ρ S .
Afirma ia rezult din rela ia (4.4) i faptul c , în interiorul corpurilor perfect conductoare,
D=0.
4.3. Comportarea densit ii de volum a curentului electric J în vecin tatea

suprafe elor
Saltul componentei normale a densit

ii de volum a curentului electric, în
vecin
tatea suprafe elor ce separ
medii care deplaseaz
cu aceea i vitez
, este egal cu
viteza de sc
dere a densit
ii de suprafa
a sarcinii electrice:
∂ρ S
J n1 − J n 2 = − (4.5)
∂t
sau:
∂ρ S
div s J = − (4.5’)
∂t
Este util de comparat rela ia (4.5’) cu forma local a teoremei conserv rii sarcinii electrice
∂ρ v
pentru medii imobile (3.19): divJ = − .
∂t
Demonstra ie. Vom urma aceea i cale ca la paragraful precedent. Pe suprafa a
închis Σ (Fig. 4.2), se scrie teorema conserv rii sarcinii electrice (în sistemul de referin
ce se deplaseaz o dat cu punctul P):
∫ J1 ⋅ n1dS + ∫ J 2 ⋅ n 2 dS + ∫ J ⋅ n L dS = − ∫ ρ S dS
∂
(4.6)
S1 S2 SL
∂t S
0
unde S 0 este presupus înc rcat cu densitatea de suprafa a sarcinii electrice ρ S ,
variabil în timp. Neglijând integrala de pe suprafa a lateral i admi ând continuitatea
componentei normale a induc iei electrice, precum i a derivatei în timp a densit ii de
∂ρ S
suprafa a sarcinii electrice, rela ia (4.6) devine J n1 A − J n 2 A = − A.
∂t
Consecin . În vecin tatea corpurilor perfect izolante, componenta normal a
densit ii de volum a curentului electric este egal cu viteza de sc dere a densit ii de
∂ρ S
suprafa a sarcinii electrice: Jn = − . Afirma ia rezult imediat din rela ia (4.5) i
∂t
din faptul c , în mediile perfect izolante, J=0. Dac densitatea de sarcin nu variaz în
timp, atunci componenta normal a densit ii de volum a curentului electric este nul .
Observa ie. Dac mediile separate de suprafa a S se afl în mi care, atunci se poate
ar ta c :
∂ρ S
J n1 − J n 2 = − − (vn1 ρ v1 − vn2 ρ v 2 ) (4.8)
∂t
sau
∂ρ S
div s J = − − div s ( vρ v ) (4.8’)
∂t
Este util de comparat rela ia (4.8’) cu forma local a teoremei conserv
rii sarcinii electrice

∂ρ v
pentru medii în mi care (3.20): divJ = − + div ( vρ v ) . Pentru ca ultimul
∂t
termen din membrul drept al rela iei (4.8’) s poat fi nenul, trebuie s admitem c
substan a (care, în teoria Maxwell-Hertz, este purt toare de sarcin electric ) este
comprimabil pe suprafa S. De exemplu, un fascicul de electroni ce bombardeaz
suprafa a S dac nu-l asimil m cu un curent electric.
4.4. Comportarea intensit ii câmpului electric E în vecin tatea suprafe elor
În vecin tatea suprafe elor ce separ medii care deplaseaz cu aceea i vitez ,
componenta tangen ial a intensit ii câmpului electric se conserv :
n 21 E1

τ Γ

E2
!#"$&%'(*),+.-0/21,+436587):90<;0)0=>+./ 9A@B)8+)C=85:)89:D67)C=E)0GFIHGJ<+4K36987K>7K/2503
Γ?
1:E+.3#D6LM>IN6OM
Et1 = Et 2 (4.9)
unde Et1 i Et 2 sunt proiec iile pe planul tangent τ, din punctul P, ale valorilor de pe
cele dou fe e ale lui E (Fig. 4.4). Sau:
rot s E = 0 (4.9’)
unde se folose te nota ia

rot s E = n 21 × (E1 − E 2 )
Este util de comparat rela ia (4.9’) cu forma local a legii induc iei electromagnetice
∂B
pentru medii imobile (2.23): rotE = − .
∂t
Demonstra ie. Fie Γ’ = ABCDA o curb dreptunghiular foarte mic , cu în l imea
mult mai mic decât l imea, cu centrul în punctul P i orientat pe direc ia versorului t’
din planul tangent τ (AB paralel cu t’ i cu aceea i orientare) (Fig.4.5). Aplic m legea
induc iei electromagnetice pe curba Γ’ :
∫ E ⋅ dl + ∫ E ⋅ dl + ∫ E ⋅ dl + ∫ E ⋅ dl = −
d
Φ SΓ (4.10)
AB BC CD DA
dt
Integralele pe por iunile BC i DA sunt neglijate, deoarece BC << AB . Pe por iunea
∫ E ⋅ dl = ∫ Et1dl = Et1 AB
AB avem:
' '
(4.11)
AB AB
n 21 E1
E t1 = E t 2
τ
E

!#"!%$'&%()+*,!+*, --./0!123# 2 0-*,4 5*76.82("!9$:&-;10;
!12!"*2<
"=7>(!"!56*7*,!?<;-& !@A.7B1
CD
unde Et'1 este proiec ia lui E1 pe direc ia t’. Pe por iunea CD, avem:
∫ E ⋅ dl = − ∫ Et 2 dl = − Et 2 CD
' '
(4.12)
CD CD
Am admis continuitatea componentelor tangen iale ale lui E în vecin tatea suprafe ei S.
Deoarece in l imea dreptunghiului este foarte mic în raport cu baza i deoarece mediile
separate de suprafa a S se deplaseaz cu aceea i vitez , deci sunt fixe în raport cu
sistemul de coordonate local din punctul P, avem:
Φ SΓ = ∫
d ∂B
⋅ ndS ≤ M AB BC (4.13)
dt SΓ
∂t
∂B
unde M este un majorant pe SΓ pentru ⋅ n . Din (4.10), (4.11), (4.12) i (4.13),
∂t
rezult :
Et'1 − Et' 2 = M BC ≅ 0 (4.14)

deoarece BC << AB . Procedând asem n tor pentru o direc ie t” necoliniar cu t’
ob inem:
"! #$%
&('*)+ ,-+/.0+12'3'4'6547!89:<;=?>@54953#'BADC6FE<'3G%>$H<>I#JJ#'K< F"L%<$

!
Et"1 − Et"2 = M BC ≅ 0 (4.15)

Din rela iile (4.14) i (4.15), rezult (4.9).
Consecin . Componenta tangen ial a intensit ii câmpului electric este nul în
vecin tatea corpurilor perfect conductoare. Afirma ia rezult imediat din rela ia (4.9) i din
faptul c , în interiorul corpurilor perfect conductoare, E=0. Liniile de câmp ale lui E sunt
ortogonale pe suprafe ele corpurilor perfect conductoare (Fig. 4.6).
Observa ie. Dac mediile separate de suprafa a S se afl în mi care, atunci se poate
ar ta, în maniera Exemplului ii) de la par.2.9, c :
rot s E = − rot s (B × v)
n 21 M (4.16)
Este util de comparat rela ia (4.16) cu

N O
forma local a legii induc iei
electromagnetice pentru medii în
mi care (2.27’):
A
∂B
rotE = − + rot (B × v)
P

∂t
Exemplu. Într-un câmp
magnetic uniform de induc ie
magnetic B, se rote te cu viteza
ω unghiular ω un disc conductor, axa
QSR4TVUXW2UZY[U]\^R%_``Ja"b(c"d`efa"gSghaJeR6bic"djk_ml]nHbo`Xpqor de rota ie fiind paralel cu induc ia
dKbRtsua"gkqvU magnetic (Fig.4.7). Ne propunem s
determin m componenta tangen ial a lui E la suprafa a discului. R spunsul oferit de
teoria Maxwell-Hertz este dat de rela ia (4.16). Dac mediul discului este conductor,
atunci, în interiorul discului, E=ρJ=0. Asociind indicele 2 pentru disc i indicele 1 pentru
aer, avem:
n 21 × E t1 = −n 21 × (0 − B × v ) = n 21 × (B × v )
i, cum B × v se afl în planul tangent, rezult c :
Et1 = B × v = B × ( × R ) = (B ⋅ R ) − R (B ⋅ ) = 0 + (ωB )R
4.5. Comportarea intensit ii câmpului magnetic H în vecin tatea suprafe elor
În vecin tatea suprafe elor f r pânz de curent, ce separ medii care deplaseaz
cu aceea i vitez , componenta tangen ial a intensit ii câmpului magnetic se conserv :
H t1 = H t 2 (4.17)
sau:
rot s H = 0 (4.17’)
Demonstra ie. Se face la fel ca la paragraful anterior, folosind îns legea circuitului
magnetic pe conturul Γ’.
Consecin . În vecin tatea corpurilor perfect conductoare magnetic
( µ >> µ ext ), componenta tangen ial a intensit ii câmpului magnetic este nul .
Afirma ia rezult imediat din rela ia (4.17) i din faptul c , în mediul perfect conductor
1
magnetic, H= B = 0. Liniile de câmp ale intensit@ ii câmpului magnetic sunt
µ
ortogonale pe suprafa a corpului perfect conductor magnetic. De multe ori, corpurile
feromagnetice pot fi considerate perfect conductoare magnetic.
Observa ii: a) Dac suprafa a are pânz de curent, atunci saltul componentei
tangen iale a intensit ii câmpului magnetic verific rela ia:
n 21 × (H t1 −H t ) = J S (4.18)
2
sau:
rot s H = J S (4.18’)
Este util de comparat rela ia (4.17’) cu forma local a teoremei lui Ampère (3.17):
rotH = J .
b) Dac suprafa a S separ medii cu viteze diferite, atunci saltul componentei
tangen iale a intensit ii câmpului magnetic verific teoretic rela ia:
rot S H = J S + rot S (D × v ) (4.19)
i, experimental, rela ia:
rot S H = J S + rot S (P × v ) (4.20)

Este util de comparat rela ia (4.17’) cu forma local a legii circuitului magnetic (3.15’).

ParteaI PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

S-ar putea să vă placă și

ParteaI PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ParteaI PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ioan Florea HANTILA

Pentru a studia natura i a utiliza fenomenele naturii în interesul lor, oamenii

1. M RIMI DE NATUR ELECTRIC

1.1. Câmpul electric în vid. Intensitatea câmpului electric în vid

Dac piept n m firele de p r uscat cu un pieptene de ebonit , se constat c între

1.2. Sarcina electric q

S imagin m acum un procedeu de m surare a st rii de electrizare. Fie un punct

mili… (m...) 10-3

Densitatea de volum a sarcinii electrice. Pentru a cerceta dac sarcina electric

domeniu Ω în interiorul c ruia sarcina electric este

qΩ = ∑ ∆qk = ∑ ρ vk ∆vk (1.4)

1.3. Câmpul electric în corpuri. Intensitatea

Pentru a caracteriza câmpul electric în corpuri, trebuie s practic m o cavitate în

E ⋅ n = E 'v (n) ⋅ n , (∀)n (1.10)

Numim fant plat o cavitate

D ⋅ n = ε 0 E"v (n) ⋅ n , (∀)n (1.12)

D = ε 0 E"v (n) (1.13)

Numim polariza ie electric m rimea vectorial definit prin rela ia:

Pentru majoritatea mediilor, se poate stabili o leg tur algebric între D  i E. În

1.6. Tensiunea electric

Fie o curb orientat C (Fig.1.9)  i un câmp electric cu intensitatea E. Numim

Însumând în raport cu indicele k  i f când lungimile ∆l k arbitrar de mici, avem:

Ek for elor electrice, este:

 !"$#%&(')+*,+- .0/1-324

1.8. Fluxul electric

Însumând în raport cu indicele k  i f când ariile ∆S k arbitrar de mici, avem:

În urma experimentelor, se constat urm toarea proprietate:

Fig. 1.12. Legea

2. M RIMI DE NATUR MAGNETIC

2.1. Induc ia magnetic

oricare ar fi q  i v. Vectorul B v , numit induc ie magnetic în vid, este o m rime fizic

2.2. Câmpul magnetic în corpuri. Induc ia

Pentru explorarea câmpului magnetic din corpuri, se procedeaz la fel ca în

c rui proiec ie pe orientarea n a fantei este egal cu proiec ia vectorului B"v (n ) pe

2.3. Polariza ia magnetic . Magnetiza ia

Numim polariza0 ie magnetic/ m/ rimea vectorial/ definit/ prin rela0 ia:

Pentru majoritatea mediilor, se poate defini o leg/ tur / algebric/ între B 2 i H. În

2.5. Tensiunea magnetic u m

Fie o curb / orientat / C (Fig.2.5) 2 i un câmp magnetic cu intensitatea H. Numim

2.7. Fluxul magnetic

Însumând în raport cu indicele k i f când ariile ∆S k arbitrar de mici, avem:

În urma experimentelor, se constat urm toarea proprietate:

∫ B ⋅ n' dS + ∫ B ⋅ n − dS = ∫ B ⋅ n' dS − ∫ B ⋅ ndS =0

S' S− S' S'

2.9. Legea induc iei electromagnetice

În urma experimentelor, se constat urm toarea proprietate:

i) Într-un câmp magnetic uniform, se rote te o spir dreptunghiular , având axa de

3. M RIMI DE NATUR ELECTROCINETIC

3.1. Intensitatea curentului electric i

Într-un punct P, unde avem câmp magnetic de induc ie magnetic B i nu avem

3.2. Densitatea de volum a curentului electric J

3.3. Legea circuitului magnetic

În urma experimentelor, se constat urm toarea proprietate:

687&9;: <;: =;:>6@?-A#BDCEAF CHG+I+G7J ?-IK!G

din domeniul VΣ scade. Prin compara

Pentru majoritatea mediilor, se poate defini o leg3 tur3 între J 4 i E. În func2 ie de

unde σ se nume 4 te conductivitate, iar ρ se nume 4 te rezistivitate. Dac 3 ρ=0, spunem c3

În urma experimentelor, se constat3 urm3 toarea proprietate:

Pentru majoritatea mediilor, se poate stabili o leg tur algebric între D i E. În

Fie o curb orientat C (Fig.1.9) i un câmp electric cu intensitatea E. Numim

Însumând în raport cu indicele k i f când lungimile ∆l k arbitrar de mici, avem:

!"$#%&(')+*,+- .0/1-324

Însumând în raport cu indicele k i f când ariile ∆S k arbitrar de mici, avem:

2. M RIMI DE NATUR MAGNETIC

oricare ar fi q i v. Vectorul B v , numit induc ie magnetic în vid, este o m rime fizic

3. M RIMI DE NATUR ELECTROCINETIC

687&9;: <;: =;:>6@?-A#BDCEAF CHG+I+G7J ?-IK!G

4.3. Comportarea densit ii de volum a curentului electric J în vecin tatea

4.4. Comportarea intensit ii câmpului electric E în vecin tatea suprafe elor

"! #$%

&('*)+ ,-+/.0+12'3'4'6547!89:<;=?>@54953#'BADC6FE<'3G%>$H<>I#JJ#'K< F"L%<$