Sunteți pe pagina 1din 8

Seminar II – Concepte de bază

Statistica descriptivă/inferențială
Variabile și variabilitate
Individ, eșantion, populație
1. Ce este statistica?
1.1.Definirea obiectului de studiu

STATISTICA este un ansamblu de metode ce vizează colectarea, sistematizarea, prelucrarea


și interpretarea datelor cu privire la persoane, obiecte, fenomene.

1.2.Clasificare
 În funcție de profunzimea analizei statistice:
 Statistica descriptivă se ocupă cu descrierea fenomenelor (a datelor), așa cum sunt cu
ajutorul unui limbaj numeric, grafic. Este un ansamblu de tehnici permițând descrierea
grupurilor de date și luarea deciziilor în absența unei informații complete. Scopul acestui
demers este de a aduce datele într-o formă clară și utilizabilă. Este doar o primă parte a
demersului statistic și nu ajunge la nivel explicativ.
 Statistica inferențială se ocupă cu realizarea de inferențe, inducții, aprecieri critice și
emiterea de concluzii pornind de la parte către întreg (de la unii indivizi pe la care îi
studiem la toți indivizii de acel tip). Poate fi parametrică sau neparametrică în funcție de
specificul datelor investigate.
 În funcție de numărul variabilelor luate în analiză:
 Statistică univariată – se operează cu valorile unei singure variabile.
 Statistică bivariată – se operează concomitent cu valorile a două variabile.
 Statistică multivariată – se operează simultan cu valorile a mai mult de două variabile.
2. Variabile
2.1.Definire și caracteristici
- Este o entitate care ia o multitudine de valori (variază)
- Diferită de constantă (o entitate care are o singură valoare și nu poate fi supusă oscilației)

O variabilă trebuie să îndeplinească două condiții:

1
(1) Valorile să fie exclusive, în consecință fiecare din elementele unei variabile nu poate lua
decât o singură valoare (ex: culoare ochilor: N, C, V, A)
(2) Valorile să fie exhaustive, toate elementele trebuie să poată fi caracterizate de ansamblul
de valori (ex: N, C, V, A + cearcăne => altă culoare?)

Variabilitatea este proprietatea unei variabile de a lua mai multe valori.

Variația reprezintă oscilațiile valorice ale variabile. Tipuri de variații:

- Variațiile previzibile fac referire la valorile variabilei care pot fi determinate cu precizie
sau aproximate.
- Variațiile imprevizibile fac referire la valorile variabilei ce nu pot fi nici prevăzute, nici
aproximate.
- Variațiile interindividuale – cum diferă doi indivizi diferiți la aceeași solicitare (ex:
numărul orelor de somn pe noapte în cazul lui Ion comparativ cu Gheorghe).
- Variațiile intraindividuale - cum diferă același individ în două momente/situații
diferite (ex: Ion în stare de odihnă și în stare de oboseală).
- Variațiile intergrup – valorile variabilei provin de la indivizii aparținând unor grupuri
diferite (ex: atitudinea față de statistică a studenților de la psihologie comparativ cu cei
de la FEAA).
- Variațiile intragrup – valorile variabilei provin de la indivizii aceluiași grup în
momente/situații diferite (ex: atitudinea față de statistică a studenților de la psihologie în
prima săptămână din anul I și ultima săptămână din anul I).

Modalitatea/varianta de variație reprezintă o valoare particulară a variabilei.

Nivelurile variabilei fac referire la variantele de variație în cazul în care se pot ierarhiza sau
ordona (ex: QI = 75 < QI = 90 < QI = 100).

Distribuția variabilei face referire la modul în care se distribuie ansamblul valorilor variabilei în
funcție de variantele de variație (ex: genul studenților de la psihologie: 80% feminin și 20%
masculin).

2
2.2.Tipuri de variabile
 În funcție de modul în care sunt exprimate valorile
 Variabile calitative – valorile sunt exprimate printr-un atribut, o categorie (ex:
categoriile socio-profesionale, culoarea ochilor, sexul, apartenența religioasă, etnie,
calificative).
 Variabile cantitative – valorile sunt exprimate numeric (ex: vârsta, greutatea,
înălțimea, QI).
 În funcție de numărul de variante de variație
 Variabilă dihotomică – are două modalități de variație (ex: adevărat vs fals, da vs
nu). Tipuri de variabile dihotomice:
 Dihotomie naturală – modalitățile de variație sunt prestabilite (ex: sexul)
 Dihotomie artificială (convențională) – modalitățile de variație sunt
stabilite (ex: se împart participanții la un studiu în funcție de rezultatele
obținute).
 Variabilă polihotomică – mai multe modalități de variație (ex: culoarea ochilor,
mediul de proveniență). Poate fi naturală sau artificială.
 În funcție de numărul de valori pe care îl poate lua
 Variabilă continuă - poate luat un număr teoretic infinit de niveluri ale valorilor (se
pot introduce valori intermediare, suportă oricâte zecimale). Ex: greutatea, înălțimea,
timpul de reacție.
 Variabilă discontinuă/discretă – poate lua un număr finit de valori (nu suportă valori
intermediare, zecimale). Ex: numărul de persoane dintr-o familie, scorul la un test.

!!! Majoritatea variabilelor psihologice sunt discrete !

 După rolul ocupat în cercetare (o cercetare vizează relația între variabile)


 Variabila dependentă (VD)
o Suportă un efect, variază în funcție de ceva; VD = f(VI)
o Face obiectul central cercetării și furnizează rezultatele;
o Nu este manipulată de cercetător;
o Calități:

3
 Pertinența – este un indicator manifest al comportamentului (ex: nivelul
agresivității prin numărul de comportamente agresive).
 Sensibilitatea – să exprime variațiile comportamentale fine.
 Variabila independentă (VI)
o Determină un efect, induce variația variabilei dependente;
o Reprezintă contextul în care se manifestă variabila dependentă;
o Este manipulată de cercetător.
 Variabila parazită
o Influențează rezultatele studiului (distorsionează datele) fără ca cercetătorul să
dorească acest lucru. Ex: comportamentul agresiv la volan fără a ține seama de
sexul conducătorului auto.
 Variabila intermediară
o Este situată între VI și VD (Tolman, behaviorism, teoriile învățării)
 S→R ex: hrană → salivație;
 S→P→R ex: meci de fotbal →interes/dezinteres
 Variabile ce țin de intenționalitate, motivație, scop (ex. nevoile, dorințele,
atitudinile, educația, vârsta, ereditatea).

Cum distingem VI de VD?


- le plasăm într-un raționament de tip cauzal (relație cauzală presupusă) VD = f(VI)
Variabila „cauză” → variabila INDEPENDENTĂ
Variabila „efect” → variabila DEPENDENTĂ
!!! Concluziile cercetării nu vor fi neapărat de tip cauzal !!!

 În funcție de gradul de manipulare a variabilei


 Variabila invocată – variabila există în natură fără nici o intervenție din partea
cercetătorului (grad de manipulare 0). Ex: sexul participanților, înălțimea, greutatea.
 Variabilă provocată – variantele de variație sunt produse (uneori artificial) prin
manipulări experimentale sistematice (Ex: gradul de oboseală prin privarea de somn,
expunerea la imagini violente vs nonviolente).

4
3. POPULAȚIE ȘI EȘANTION

3.1.Definire

Individul – componenta elementară a unei mulțimi. Unitatea informațională și statistică de bază.


Nu este neapărat un subiect uman.

- Poate constitui populații sau eșantioane;


- Este purtător de caracteristici (constante sau variabile)

Populația – totalitatea indivizilor care satisfac exigențele unei definiții. Toate persoanele la care
se extind concluziile cercetării.

- Definită extensiv – elementele sale pot fi listate;


- Definită intensiv – indicarea principiului de selecție.

Ex: toți copiii, băieți și fete, de vârstă preșcolară, de toate religiile.

Eșantionul – o submulțime a populației. Toate persoanele care fac propriu-zis obiectul


cercetării.

- Este construit după anumite proceduri → reprezentativitate (este un univers redus al


populației). Ex: 30 de copii, 15 fetițe și 15 băieței, cu vârste de 5-6 ani.
- Este diferit de lot/grup de cercetare (acestea nu au reprezentativitate).

Parametri – rezultate obținute din prelucrarea datelor de la întreaga populație de indivizi.

Estimație – rezultate obținute din prelucrarea datelor de la un eșantion de indivizi; o aproximare


a parametrilor. Rezultatele studiilor psihologice → ESTIMAȚII.

Grad/prag de încredere - măsura în care cunoaștem cu siguranță că rezultatele sunt adevărate.

Risc de eroare – măsura în care putem greși.

3.2.Clasificări
 Populația finită – cunoaștem exact numărul indivizilor.
 Populație infinită - numărul indivizilor este foarte mare și cu o rată de modificare
imprevizibilă.

5
 Eșantioane mari - peste 30 de indivizi. Uneori limita este 50.
 Eșantioane mici - sub 30 de indivizi.

 Eșantioane independente – compuse din indivizi fizic diferiți (persoane distincte).


 Eșantioane dependente/perechi
o Compuse din aceiași indivizi dar aflați în momente/situații diferite
o Compuse din indivizi diferiți dar egalizați prin diferite caracteristici (controlați pe
anumite variabile)

! vezi corespondența cu variațiile inter/intra- individuale.

Eşantioane MARI MICI

INDEPENDENTE Mari-independente Mici-independente

PERECHI Mari-perechi Mici-perechi

6
EXERCIȚII

Exercițiu 1. Un exemplu de experiment.

Obiectul de studiu: învățarea comportamentelor de către copii.

Ipoteză: desenele animate cu elemente de violență amplifică agresivitatea copiilor.

Eșantioane:

- Un eșantion de 20 de copii în condiția „violență”


- Un eșantion de 20 de copii în condiția „non-violență”
- Fiecare eșantion este format din câte 10 fete și 10 băieți, toți de 6 ani, selecționați
aleatoriu

Rezultate: grupul 1 manifestă mai multe conduite agresiv comparativ cu grupul 2.

Întrebări:

a. VI: care este, ce valori ia aceasta, cum a fost definită operațional?


b. VD: care este, ce valori ia, cum a fost definită operațional?
c. Ce măsuri au fost luate pentru controlul variabilității secundare? Care sunt variabilele
controlate?
d. Putem presupune că există și alte explicații pentru conduitele agresive?
e. Eșantioanele: de ce tip sunt?
f. Concluziile: pot fi extrapolate la nivelul populației?

7
Exercițiu 2. Într-un studiu psihologic sunt investigate achiziţiile în dezvoltarea intelectuală a
copiilor.

Se aplică un test de dezvoltare intelectuală unui număr Scorul


Efective
Total
mare de copii. Din întreaga populaţie a copiilor cu 9 ani 10 ani 11 ani
40
vârste de 9, 10 şi 11 ani se extrage un eşantion pentru
39 1 1
a fi studiat: 100 de copii de 9 ani, 100 de copii de 10 38
ani şi 100 de copii de 11 ani. 37
36 1 1
În tabelul alăturat sunt sistematizate rezultatele 35 1 1
obţinute în urma administrării testului pentru aceşti 34 1 1
copii. Scorurile variază de la 0 la 40. Se prezintă 33 1 1 2
numărul (efectivul) copiilor organizaţi pe grupe de 32 1 2 3
31 4 4
vârstă.
30 2 3 5
Prin compararea mediilor celor 3 grupe de vârstă, se 29 1 4 5
28 3 3 6
constată că dezvoltarea intelectuală variază într-o
27 1 4 5 10
modalitate previzibilă o dată cu înaintarea în vârstă. 26 4 5 9
25 2 3 8 13
În acelaşi timp, nu toţi copii din aceeaşi categorie de
24 3 5 9 17
vârstă obţin acelaşi rezultat la test (variaţii 23 4 7 7 18
imprevizibile). 22 5 6 6 17
21 5 6 8 19
Concluzii 20 4 8 5 17
19 5 7 3 15
 Vârsta este considerată un factor sistematic
18 6 6 4 16
care afectează rezultatele la test, determinând 17 6 5 3 14
variaţii previzibile. 16 8 5 4 17
 O serie de alţi factori fortuiţi (întâmplători, 15 9 4 3 16
neprevăzuţi) determină variaţii imprevizibile la 14 7 5 3 15
13 7 4 1 12
copiii de aceeaşi vârstă. 12 6 4 2 12
Cerințe. Explicați, argumentând direct pe exemplu: 11 4 3 1 8
10 4 2 6
a. Care este populația și care este eșantionul. 9 3 1 1 5
b. Care este legătura dintre eșantion și populație. 8 2 2 4
c. Ce fel de populație este aceasta: finită sau 7 3 3
infinită? Argumentați. 6 4 1 5
5 1 1 2
d. Cum sunt eșantioanele studiate: mari/mici?
4
Independente/perechi? Argumentați. 3 1 1
2
1
0
N 100 100 100 300
m 15,45 19,42 22,91 19,26

S-ar putea să vă placă și