Cultura în Australia

Elementele culturii australiene

Cultura din Australia este în esenţă o cultură occidentală influenţată de geografia unică a
continentului australian, de pătrunderea diverșilor băștinași și a popoarelor ce colonizau insulele
dinspre Strâmtoarea Torres, de colonizarea britanică, care a început în 1788, și de diferitele valuri
de popoare migratoare multi-etnice care au pătrus mai apoi.

Predominanța limbii engleze, existența unui sistem democratic bazat pe modelul

Guvernului britanic și pe tradișiile federaliste și constituționaliste americane, dominanța
creștinismului și popularitatea sporturilor, precum cricket-ul și rugby-ul, evidențiază existența
unui patrimoniu anglo-celtic.

În ciuda celor două secole de colonizare britanică, cultura australiană s-a dezvoltat în mod
semnificativ, formând o cultură distinctă. Se presupune că aborigienii au ajuns pe teritoriul
australiei încă de acum 60.000 de ani și dovezile de artă și cultură aborigiană datează de cel puțin
30.000 de ani. Odată cu primii deținuți ajunși la Sydney în 1788 , mai multe state și teritorii au
pătruns în calitate de colonii penale.

Povestirile cu haiduci, precum haiducul Ned kelly, au dăinuit atât în domeniul muzicii, cît
și în domeniul cinematografiei și al literaturii. Goana după aur din anii 1850 din Australia a adus
nu numai belșug, dar și noi tensiuni sociale, inclusiv revolta minerilor din Eureka Stockade.
Coloniile stabilite aici alegeau parlamentele și drepturile muncitorilor și ale femeilor înaintea
majorității Occidentului.

Confederația din 1901 a evidențiat un sentiment mai puternic de identitate națională, care
s-a dezolvatat în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, așa cum se poate observa și în
lucrările pictorilor școlii Heidelberg, și în operele scriitorilor, cum ar fi Banjo Paterson, Henry
Lawson sau Dorothea Mackellar.
 Cele două războaie mondiale au alterat profund sentimentul identității naționale
australiene, Primul Război Mondial introducând legendara ANZAC (Australian and New Zealand
Army Corps), iar în cel de-al Doilea Război Mondial, Marea Brtanie a comportat o reorientare
către Statele Unite ca fiind cel mai important aliat. După cel de-al doilea război, aproximativ 6,5
milioane de emigranși din 200 de țări au adus o imensă diversitate, iar australienii au devenit din
ce în ce mai conștienși de apropierea lor de Asia.
Egalitarismul, informalitatea și lipsa simțului umorului au fost teme dezbătute de temele
culturale, exemplificate prin lucrări de CJ Dennis, Barry Humphries și Paul Hogan.

Fascinația legată de Outback-ul (zona vastă, îndepărtată și aridă a Australiei) a persistat în

arta și cultura australiană, iar agricultura a fost un sector economic important, în ciuda faptului că
națiunea se urbaniza masiv în secolul XX.

Două treimi din populație locuiesc în orașele mari, de-a lungul coastei, orașe care au atras
un număr mare de imigranți, și uneori au asimilat aspectele legate de culturile lor în sistemul
cultural australian.

Orașele mari găzduiesc instituții culturale de renume internațional, precum Opera din
Sydney și Galeria Națională de artă Victoria.

Australia a contribuit cu mulți interpreți muzicali și actori pe plan internațional, de la

formația AC/DC, la soprana Joan Sutherland, și actori hollywoodieni precum Geoffrey Rush și
Nicole Kidman.

Australienii se mai mândresc și cu o largă varietate de sporturi, printre care fotbalul

australian și exoticul surf-ing.
Elemente socio-culturale australiene

Limba

Deși Australia nu are nici o limbă oficială, aceasta este în mare parte monolingvistică,
engleza fiind limba națională de facto. Engleza australiană este o combinație între limba care se
distinge imediat ca fiind engleză britanică, limba engleza de la americani, precum și alte dialecte
naționale (în virtutea accentului său unic, pronunției, expresiilor și a vocabularului), ortografia
reflectând mai mult versiunea britanică, decât pe cea americană.
Conform recensământului din 2001, limba engleză este singura limbă vorbită în casele a
circa 80% din populație. Următoarele limbi frecvent vorbite în casp sunt : chineza (2,1%),
italiana (1,9%), și greaca (1,4%). Un procent considerabil din primele generații de imigranți sunt
vorbitoare de două limbi.. Australia are un limbaj al semnelor cunoscut sub numele de Auslan,
care este principala limbă vorbită de aproximativ 6.500 de oameni surzi.

Se presupune că, la momentul primului contact cu europenii, au existat între 200 și 300 de
limbi aborigene australiene, dar numai aproximativ 70 dintre aceste limbi au supraviețuit dintre
care 20 sunt acum pe cale de dispariție. O limbă indigenă este principala limbă pentru
aproximativ 50.000 de persoane (0,25% din populație).

Religia

Australia nu are nici o religie oficială de stat și secțiunea 116 din Constituție australiană
interzice guvernului australian să stabilească o religie anume sau să acționeze cumva asupra
libertății de alegere a religiei.
Conform recensământului australian din 2006, 63,9% dintre australieni au fost catalogați
ca fiind creștini.. Din punct de vedere istoric, acest procent a fost mai mare în trecut, însă o
proporție tot mai mare din populație se declară a fi nereligioși, 18,7% din australieni declarând în
recensământ că nu au nicio religie.
Există, de asemenea, comunități tot mai mari de diverse alte religii în Australia, însă
11,2% din oameni nu au răspuns la întrebarea privitoare la acest aspect din recensământ.

Valorile și atitudinile australienilor

Umorul

Comedia este o parte importantă a identității australiaene. Umorul Australian este adesea
caracterizat ca fiind sec, lipsit de respect și ironic. Acest lucru este exemplificat prin lucrări ale
interpreților, precum Barry Humphries și Paul Hogan.

Deținuții din perioada colonial timpurie au ajutat la stabilirea anti-autoritarismului ca fiin

un semn distinctive al comediei australiene. Influenți în stabilirea spiritului stoic, al umorului sec
ca o caracteristică distinctivă a umorului Australian, au fost trubadurii din secolul al XIX-lea,
inclusive Henry Lawson, autor al cărții The Dog Loaded. Contemporanul acestuia, Banjo
Paterson, a contribuit cu un număr de poezii comice clasice, precum Omul din Ironbark și Polo
Club Geebung. De asemenea, CJ Dennis a descris umorul australian în cântecele sale
sentimentale. Până și trupele ANZAC afișau un umor negru în fața luptei în Primul Război
Mondial.

Comedia australiană se mândrește cu o puternică tradiție de auto-batjocură, iar cinismul

satiric s-a bucurat de o popularitate durabilă.

Festivalul Internațional Anual de Comedie de la Melbourne este unul dintre cele mai mari
festivaluri de comedie din lume.
Fraternitatea

"Mateship-ul", sau fraternitate loială, a fost un principiu central de supraviețuire în

peisajul și mediul australian aspru.

Fraternitatea poate fi definită ca un cod de conduită, în special între bărbași, deși, recent
se aplică și între bărbați și femei, subliniind egalitate și prietenie. Mateship-ul este văzut ca un
element caracteristic important pe care Forțele de apărare australiene îl areciază în trupele sale.
Elogierea soldaților la începutul primelor războaie din Australia consolidează aceste valori.
Aceată valoare poate explica de ce sportul joacă un rol central în cultura australiană.

Folclorul

Povestirile și legendele australiene au o semnificație cultural independent de adevărul lor

empiric și de minciună. Acest lucru reiese și din obsesia nașională legată de potretul aproape
mitollogic al pădurarului Ned Kelly ca fiind o combinație între un haiduc și un cerșetor.

Istoria australiană își elogiază sportivii și soldații. Australia a arătat, în trecut și în prezent,
că, pentru o țară de numai 23 de milioane de oameni, este capabilă de lucruri extraordinare în
cadrul arenelor sportive. Acest lucru e demonstrate de cele 49 de medalii câștigate la Jocurile
Olimpice de la Atena din 2004.

Cultura războiului australian diferă de cea a țărilor occidentale, constând, în mare parte,
din comemorări ale celor care au murit în războaie și onorându-i pe cei care au supraviețuit.
Aceasta se axează mai mult pe sacrificiul nobil decât pe glorie.
Obiceiurile

 Rivalitatea prietenoasă

Australienii și neo-zeelandezii cunosc o rivalitate, în special când vine vorba de sporturi

precum liga de rugby, uniunea de rugby și netball-ul. Această rivalitate este adesea comparată cu
rivalitatea dintre frații aceleiași familii. Putem spune că acest lucru se oglindește și în cazul
rivalității existente dintre Marea Britanie și Australia..
Rivalitatea dintre Australia și aliații săi, precum Marea Britanie, Statele Unite ale Americii,
Canada și Noua Zeelandă este prietenoasă și glumeață în natură, întrucât australienii adesea
consideră aceste națiuni membrii ai unei tradiționale anglosfere culturală.

 Visul Australian

Visul australian al dreptului de proprietate imobiliară stă la baza suburbanismului

australian, însă acest lucru a fost contestat prin accesibilitatea imobiliară de pe piața australiană.

 Identitatea „Underdog”

Australienii îi sprijină pe aceia care se află într-un dezavantaj, chiar și atunci când
„underdog-ul” (persoana cel mai puțin cotată să câștige) este în concurență cu un australian.

Această atitudine „underdog” este evidentă mai ales în competiíile sportive, având în
vedere că sportul constituie o mare parte a culturii australiene. Dacă sunt puși în situaia de alege
între doi concurenți necunoscuți, australienii îi vor alege pe cei cu cele mai slabe șanse de a
câștiga. Un exemplu este cazul înotătorului Eric the Eal pe parcursul Jocurilor Olipmpice din
2000.
  Un „ început corect”

Credința australienilor ca toată lumea să aibă un „început corect” este o parte importantă a
culturii și societății australiene, referitoare la sprijinul acordat atitudinii underdog. Acest lucru
reiese și din existența unor sisteme publice de educație și sănătate foarte puternice, și a egalității
legislative de șanse pentru a asigura oamenii că nu sunt excluși de la anumite locuri de muncă sau
poziții importante pe baza rasei, sexului sau orientării lor sexuale. De exemplu, solicitanții
azilelor nu cer tramente speciale, doar un „început corect”.

 Servilismul cultural

Idea se servilism cultural a fost definită de sociologii australieni Brian Head și James
Walter ca o credință că propria țară este un loc subordonat din punct de vedere cultural în parte de
„periferie”, și că aici sunt stabilite anumite standarde intelectuale, inovațiile apărând în alte părți.
Ca urmare, o persoană care crede în această idee înclină să devalorizeze cultura, viața artistică și
academcă a țării sale și să venereze cultura “superioară” a altor țări.

Arta în Australia

Oricine consideră că locuitorii australiei sunt înnebunți doar după sport, ar trebui să aibă
în vedere că expozițiile de artă itinerante atrag de regulă peste 500.000 de vizitatori anual, sau ar
trebui să urmărească dezbaterea asupra lucrării care ar fi meritat acordarea Premiului Archibald,
un prestigios premiu din lumea artei acordat celui mai reușit portret.
Literatura
Aborigenii au fost primii povestitori de pe continent, având ca sursă o moștenire bogată
de basme. Tradiția orală a acestora a fost transmisă de la o generație la alta prin intermediul
poveștilor spuse în jurul focurilor de tabără. David Unaipon a fost primol aborigen a cărui operă a
fost publicată, cartea sa, intitulată Native legends, a apărut în 1929.

În ultimul deceniu al secolului al XIX-lea, cele mai puternice mituri australiene au fost
create de un grup restrâns de ziariști și poeți. Cel mai cunoscut dintre aceștia este probabil
Andrew Barton Paterson, autor de cântece și texte umoristice, care și-a alea pseudonimul literar
Banjo, după numele unui cal de curse al familiei sale.

Teatrul și dansul

De-a lungul unei mari părți din istoria sa, Australia era privită ca un pustiu cultural de
către restul lumii și chiar de către australienii înșiși. Această amorțeală culturală era parțial o
reminiscență a perioadei coloniale, când gradul de sofisticare trebuia să fie invers proporțional cu
distanța față de Europa. Ce-i drept Sydney este cât se poate de departe de teatrele din carterul
West End din Londra sau față de Opera din paris.

Australienii care aspirau la o carieră în teatru sau operă erau obligați să plece epste ocean.
Este exact ceea ce au făcut cântărețe de operă precum Nellie Melba. La fel a procedat și pianistul
Percy Grainer cunoscut mai ales pentru compoziția sa In an English Country Garden.

Chiar dacă aceasta era situația pe timpuri, astăzi nu mai este cazul, Australia având nu
numai o clădire a operei cunoscută în toată lumea, ci și ce să prezinte pe scenă. Compania de
Operă din Australia, Baletul australian și Compania de Dans din Sydney, toate își au desiul în
clădirea Operei din Sydney.

De cealaltă parte a golfului este amplasat Teatrul de Dans Aborigen insular, care oferă
spectacole de dans aborigen modern și tradițional.

Fondat ca mediu de formare pentru actori și regizori decoratori, Institutul Național de Arte
Dramatice i-a lansat pe Mel Gibson și alte vedete internaționale.
Muzica

Principalele tendințe australiene în materie de muzică evoluează în jurul rockului ușor

amrican, playlistul majorității posturilor de radio incluzând un amestec de hituri Top 40 și
șlagărele generației baby boomers.

Eforturile guvernamentale de a coordona aceste tendințe culturale impunându-le

posturilor de radio să includă compoziții culturale autohtone în programele lor în proporșie de
20% nu au avut un mare succes, întrucât soundul australian se deosebea foarte puțin de ceea ce se
producea în Statele Unite alea Americii sau în Europa.

Genul muzical Country are rădăcini puternice în Australia, așsa cum are și în Statele Unite
ale Americii. Ca și muzica rock, și aceasta a fost puternic influențată în primii ani după aparișie
de vedetele americane, deși australienii au inlcus mereu în muzica lor o doză sănătoasă de umor
specific outback-ului sau teme din zona de bush.

Australia a contribuit enorm la comunitatea globală a talentelor, de la Johnny Okeefe în

anii 50, la grupuri rock cu statut se superstaruri precum INXS, AC/DC, Silverchair, Men at Work,
Bee Gees,etc. Pe frontul indigen, geupul de rock aborigen Yothu Yindi a reușit să încorporeze cu
succes ritmurile tribale ancestrale și sunetul instrumentului tradițional de suflat, didgeridoo, în
curentul muzical principal, promovând în același timp drepturile populațiilor aborigene.

Cinematografia

Australia a luat startul devreme în cadrul industriei cinematografice. În 1896 a fost

deschis primul cinematograf la Sydeney pe Pitt Street, la numai un an după ce frații Lumiere au
deschis primul cinematograf din lume la Paris. Patru ani mai târziu, un ofițer din Armata Salvării
pe nume Joseph Perry producea la Melbourne filmul Soldiers of the Cross, considerat de către
critici a fi primul film în adevăratul sens al cuvântului, adică o producție cinematografică bazată
pe un scenariu, nu numai pe elemente de ordin vizual.
 În perioada filmului mut, industria cinematografică australiană era deosebit de
înfloritoare, pe continent fiind produse peste 250 de astfel de filme.

În ultimii ani, realizatorii australieni s-au bazat pe unicitatea umorului degajat al

Australiei, lansând pelicule neconvenționale precum Rabbitproof Fence (2002), sau Japanese
Story (2003), însă cea mai mare producție prezentată în cinematografele australiene este de
departe pelicula lui Baz Luhrmann intitulată Australia (2008).

Televiziunea

Prima imagine difuzată la televiziunea australiană a fost aceea a vechii mori de vând din
Brisbane, construită de către deținuți, imagine transmisă la Ipswich, Queensland, în anul 1934.
Transmisiunile televizate regulate au început abia din anul 1956, iar televiziunea în culori a ajuns
în Australia abia în 1974.

Încă de la început, programele americane au dominat televiziunea australiană, primele

difuzări incluzând programe precum lassie, Father Knows Best și Hopalong Cassidy. Tendința
producătorilor australieni de a împrumuta temele televiziunilor americane se succes se păstrează
până și astăzi.

Australienii sunt destul de direcți și nu se jenează să discute despre sex în cadrul

progamelor e televiziune care arată sâni dezgoliți sau scenarii picante, cu un număr redus de
dialoguri.

În Australia există trei mari posturi comerciale (Seven, Nine și Ten), care sunt urmate de
ABC, deșinut de Guvern. Acesta deține monopolul asupra emisiunilor de știri și talk-show-urilor
de calitate, difuzând și unele dintre cele mai bune seriale autohtone. După introducerea telviziunii
digitale, toate aceste posturi s-au extins prin crearea de noi canale. Există și doă posturi de
televiziune prin cablu, precum și televiziuni mai mici cu acoperire locală.
Arhitectura

Vorbim despre o națiune tânără. Aici, o clădire construită în seolul al XIX-lea este considerată
veche, iar structurile caracteristice secolului al XVIII-lea sunt practic necunoscute. Bazele
arhitecturii australiene au fost puse de un falsificator condamnat pe nume Francis Greenway
(1814).

Majoritatea arhitecturii civile din Australia secolului al XIX-lea a împrumutat stilurile

neo-gotic, renascentist și clasic din Europa. Universitatea din Sydney era asemănătoare celei din
Oxford. Melbourne și orașele aurifere împrumutaseră stilurile decorative ale Anglieivitoriene
pentru a face dovada prosperității de care se bucurau la jumătatea secolului al XIX-lea.

Pe de altă parte, clădirile construite pentru uz personal începeau să reflecte unicitatea

peisajului în care erau amplasate. În cliamtul tropical al statului Queensland, localnicii își înălțau
casele și le deschideau pentru a permite circulația aerului răcoros, iar în casele din înreaga
Australie apăreau verandele. Tot atunci a apărut și construcția clasică a cârciumii australiene, cu
acea verandă dublă și fierărie minuțios ornamentată.

Printre edificiile de seamă se numără : Pdul din sydney, finalizat în 1932 (primul
monument autentic australian), noua clădire din Piața Federation din Melbourne, construită de-a
lungul malului râului Yara.

Cel mai de seamă arhitect al ediției Jocurilor olimpice de la Sydney a fost fără îndoiala
Philip Cox, care a proiectat portul Darling, Stadionul de Fotbal din Sydney și stațiunea Yulara din
apropiere de Uluru (Stânca Ayers).

Pictura
 Primii artiști europeni care au reprezentat Australia nu au știut ce să facă cu peisajele
preistorice care li se întindeau în fața ochilor, așsa că s-au rezumat la ceea ce știau să facă, adică
la reprezentarea Arcadiei, cu sălbatici nobili și alei mărginite de arbori de gumă care semănau
izbitor de mult cu cele din satele engleze.

La sfârșitul anilor 80 ai secolului al XIX-lea, artiștii australieni au luat în considerare

peisajele aspre ale țării lor scăldate de razele soarelui orbitor. Artiștii din melbourne, influențați
de pictorii francezi, dar li de mișcarea estetică de influență Japoneză, au mers în sate precum Box
Hill și Heidelberg, unde au pictat scene din bush-ul australian, refuzând să cedeze în fața căldurii
estivale australiene. Aceștia au devenit cunoscuți sub numele de Școala de la Heidelberg, deși au
lucrat și în alte zone.

Peisajele și viața bush-ului au rămas teme predilecte ale artei australiene. Dintre cele mai
mari nume îi amintim pe Sydney Nolan, care a realizat o serie de portrete clasice ale
bushrangerului Ned Kelly, Arthur Boyd, Clifton Pugh, etc.

Galeria Națională din Canberra găzduiește cea mai mare colecție de artă din Australia.
Recordul actual plătit pentru o operă de artă australiană este deținut de piesajul din 1856 al lui
Eugene von Guerard intitulat View of Geelong, care s-a vândut în 1996 pentru 1,47 milioane de
dolari americani.

Cunoscătorii din cercurile artistice din Sydney îl vor numi fără doar și poate pe regretatul
Brett Whiteley cel mai cunoscut artist modern al Australei, decedat în 1992 în urma unei
supradoze. Totuși, în cartierul The Rocks din Sydney, o mare glarie vinde lucrările țipătoare ale
lui Ken Done.